Sunteți pe pagina 1din 2

Harap Alb

Basm Cult
Basmul este specia epicii populare si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza
intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, zmei etc.) aflate in
lupta cu fortele malefice ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei,
vrajitoare etc., pe care le biruiesc in cele din urma. Basmul are formule specifice initiale,
mediane si finale, metafore tipice si personaje cheie pentru actiunea narativa.
Povestea lui Harap-Alb a fost publicata in revista Convorbiri Literare, la 1
august 1877, apoi Mihai Eminescu a reprodus-o in ziarul Timpul. Acest basm este cel
mai reprezentativ basm a lui Ion Creanga, o plasmuire artistica a realitatii cu multiple
valente psihologice, etice si estetice.
Impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific
ancestral (stravechi) al basmelor, insa, in aceasta creatie narativa, Ion Creanga imbina
supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc de unde reiese si
originalitatea unica a acestei creatii.
Semnificatia titlului Harap-Alb reiese din scena in care spanul il pacaleste pe
fiul craiului sa intre in fantana : Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se
potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate
intampla. Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, fiul craiului isi schimba statutul
din nepot al Imparatului Verde in acela de sluga a Spanului : D-acuma inainte sa stii ca
te cheama Harap-Alb aista ti-i numele, si altu nu.. Titlul neobisnuit al basmului este un
oximoron si evidentiaza dubla personalitate a protagonistului reprezentat printr-o
identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga, totodata, aceasta reflecta prin
contrastul cromatic alb-negru armonizarea defectelor si a calitatilor umane.
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi si motive populare.
Povestirea lui Harap-Alb se incadreaza perfect in structura basmului cult, avand un autor
cunoscut Ion Creanga, continand insasi elemente din cadrul basmului popular. Basmul
este o naratiune facuta din perspectiva unui autor omniscient, avand o formula initiala
Amu cica era odata, o formula mediana Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste,
inainte mult mai este si formula finala Si a tinut veselia ani intregi. Naratiunea la
persoana a III-a imbina supranaturalul cu realul, armonizand eroii fabulosi cu personajele
taranesti din Humulestiul natal al autorului. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele
binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul consta totdeauna in
triumful valorilor pozitive asupra celor negative.
Timpul si spatiul sunt nedeterminate, din punct de vedere spatial, actiunea
debuteaza intr-un capat de lume si se sfarseste in celalalt capat.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului, este un interesant joc intre
obedienta si indrasneala ; pe de-o parte Ion Creanga respecta forma obligatorie a unui
basm, pe de alta parte, inoveaza si contrazice. Actiunea basmului se desfasoara liniar, prin
inlantuire si respecta modelul structural stereotip : o situatie initiala, de echilibru
(expozitiunea), un eveniment sau o secventa de eveniment care deregleaza situatia initiala
(intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul
culminant) si rasplata eroului (deznodamant).

Personajele sunt fiinte de hartie, cum le numea Roland Barthes. Traiesc numai
in lumea fictiunii, nu au consistenta, dar mimeaza realitatea si uneori concureaza starea
civila, alteori nu au nicio legatura cu realitatea, sau e doar o legatura simbolica, bazata
pe o idee zmeii.
Harap-Alb, eroul basmului lui Ion Creanga, iese din schema basmului popular. El
poate fii identificat cu Fat-Frumos care infrunta zmeii, dar nu se lupta cu Spanul, ceea ce
denota profunzimea naratiunii redate de autor. Mila este prima calitate dobandita in
timpul calatoriei, fapt anticipat de Sfanta Duminica fii incredintat ca nu eu, ci puterea
milosteniei tale si inima ta cea buna te ajuta.
In acest scenariu exista cateva puncte obligatorii de trecere, a caror semnificatie
simbolica este evidenta. Podul este locul de trecere intr-o alta lume. A doua trecere va fi
intalnirea cu nunta furnicilor, acuma ne fiind ajutat de nimeni dobandeste mila. Padurea
are acceptia de labirint, fantana este grota sau pestera din labirint.
In basmul lui Ion Creanga apare caracterul de fictiune, implicand fabulosul si
miraculosul prin intermediul unor caractere fictive Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila,
Pasari-Lati-Lungila, de asemenea apar si animale care au darul de a vorbii calul lui
Harap-Alb si diferite obiecte cu puteri miraculoase : apa vie, apa moarta.
O alta caracteristica a basmului este imbinarea realului cu fantasticul. La Ion
Creanga fantasticul apare sub forma fabulosului antropomorfizat : personajele fabuloase
dobandesc conotatii umane prin modul de comportare (vorbe, fapte, gesturi).
Caracteristicile limbajului sunt evidente in acest basm, oralitatea fiind realizata
prin dramatizarea naratiunii : Mai, daal dracului om e si acesta. Limbajul popular
existent da o nota de naturalete, termeni regionali : hobot, desant . Filozofia de
baza a basmului este de sorginte (sursa, izvor) profund populara : experienta, viata
practicata, este cea care instruieste, care-l formeaza pe om propulsandu-l pe scara
valorilor.
Spre deosebire de basmele altora, in care supranaturalul e socant si infricosator,
in Harap-Alb, realul si fabulosul se intretaie incontinuu, fara a da impresia unei insotiri
hibride. Nu se intrevede nici vulgaritatea cotidianului, nici miraculosul oniric sau
halucinatoriu, este ideea dezvoltata de Paul Cornea in lucrarea Ganduri despre HarapAlb.