Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea de Stat din R.

Moldova
Facultatea Sociologie i Asisten Social
Catedra Sociologie

Lucru individual nr. 1


Fenomenul sinuciderii

Autor: Vieru Patricia


An.II, Specialitatea Sociologie
Coord. tiinific: Oxana Isac
Curs: Sociologia devianei

Chiinu, 2014
1

Cuprins
I.

Noiunea de sinucidere .............................................................................................................3

II.

Suicidul din perspectiva sociologic .........................................................................................4

III.

Cauzele apariiei i prevenirea ..............................................................................................5

IV.

Oameni celebri care s-au sinucis ..........................................................................................7

IV.I. Serghei Esenin .....................................................................................................................7


IV.II. Ernest Hemingway ..............................................................................................................7
IV.III. Van Gogh ...........................................................................................................................8
IV.IV. Sigmund Freud...................................................................................................................9
V.

Eutanasiere ............................................................................................................................ 10

I. Noiunea de sinucidere
Suicidul, numit de asemenea i sinucidere finalizat, reprezint aciunea de a-i lua viaa.
Tentativa de suicid sau comportamentul suicidal non-fatal se refer la auto-rnire cu scopul de a-i
lua viaa, ns care nu duce la moarte. Sinuciderea asistat este atunci cnd o persoan o ajut pe
alta s-i pun capt vieii, n mod indirect, furnizndu-i sfaturi sau mijloace pentru a se omor.
Aceasta se deosebete de eutanasie, n care o alt persoan joac un rol mai activ n cauzarea
decesului cuiva. Ideaia suicidar se refer la gndurile unei persoane de a-i lua viaa.
Suicidul reprezint aciunea unei persoane de a-i cauza propria moarte. Suicidul este de cele
mai multe ori comis din disperare, a crei cauz este adesea atribuit unei boli mentale cum ar fi
depresia, tulburarea bipolar, schizofrenia, alcoolismul sau dependena de droguri. Adesea joac un
rol i factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite n relaiile interpersonale.
Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numr i restricionarea accesului la arme de foc,
tratarea afeciunilor mentale i abuzului de droguri i mbuntirea dezvoltrii economice.
Metoda utilizat cel mai des pentru sinucidere variaz n funcie de ar i este parial legat
de disponibilitate. Metodele cele mai comune includ: spnzurarea, otrvirea cu pesticide i armele
de foc. Anual se sinucid ntre 800,000 i un milion de oameni, aceasta fiind a zecea cauz a
mortalitii la nivel mondial. Procentajul este mai mare la brbai dect la femei, brbaii prezentnd
o probabilitate de sinucidere de trei pn la patru ori mai mare n comparaie cu femeile. n fiecare
an au loc ntre 10 i 20 de milioane de tentative de suicid non-fatale. Tentativele sunt mai des
ntlnite la tineri i femei.
Prerile privind sinuciderea au fost influenate de teme fundamentale ale existenei, cum ar fi
religia, onoarea i sensul vieii. Religiile avraamice consider n mod tradiional sinuciderea drept o
ofens adus lui Dumnezeu ca urmare a credinei n sanctitatea vieii. n timpul erei samurailor n
Japonia, seppuku era considerat drept o modalitate de ispire n caz de eec sau o form de protest.
Sati, practica funerar hindus, ilegal n prezent, presupunea ca vduva s se auto-incendieze pe
rugul funerar al soului su, de bun voie sau sub presiunea familiei i societii.
Dei n trecut sinuciderea i tentativa de suicid erau pasibile de pedeaps din punct de vedere
legal, acest lucru nu mai este valabil n majoritatea statelor occidentale. Rmn ns infraciuni
penale n majoritatea rilor islamice. n secolele al XX-lea i al XXI-lea sinuciderea prin autoincendiere a fost utilizat ca modalitate de protest, iar kamikaze i atentatele sinucigae cu bomb
au fost utilizate drept tactici militare i de terorism.

II.

Suicidul din perspectiva sociologic


Teoriile sociologice sunt de prere ca actul sinuciga este un act de voin n primul rnd, iar

n al doilea rnd o aciunea a suprasistemului de contiin. Pe de alt parte, principala cauz a


sinuciderii nu este legat de individ, ci de grupul de apartenen. Doctrina sociologica i are
originea n opiniile exprimate de E. Durkheim (1897) n lucrarea sa de referin asupra suicidului.
Acesta pretinde c influena cauzelor extra-sociale este foarte redus n etiologia suicidului, rolul
major revenind constituiei morale a societii, care determin n fiecare moment contingentul de
mori voluntare.
Pornind de la interpretarea unor date stastistice culese sistematic, perspectiva strii de
anomie trateaz suicidul n calitate de constant a unor grupuri sociale, ceea ce nu permite stricta
individualizare a concluziilor drept explicaii ale actelor subiective. La nivelul persoanei,
condiionarea pare a fi realizat de un ansamblu de factori familiali, sociali, religioi etc.
De aceea, frecvena suicidului e invers proporional cu gradul de integrare a individului n
grupul social (familie, societate), n actul autolitic individualizndu-se cauzele sociale generale.
Cele dou cauze majore ale sinuciderii erau considerate a fi integrarea social i reglarea social.
Integrarea sociala se refera la atasarea voluntara a indivizilor la grupul sau societatea de care
apartin, iar reglarea sociala presupune interventia coercitiva a grupului sau a societatii asupra
comportamentului membrilor.
Durkheim era de parere ca indivizii care se caracterizeaza printr-un grad prea mare sau prea
mic de integrare sociala, pot in mai mare masura sa comita suicidul decat cei care se caracterizeaza
printr-un nivel moderat de integrare sociala.
- suicidul egoist a crui intenie i semnificaie nu corespunde scopurilor grupului social, ci
se manifest n detrimentul acestora sau n opoziie cu ele;
- suicidul altruist semnificnd sacrificiul de sine realizat n virtutea unor convingeri ferme,
a unui ideal n alt sau crez;
- suicidul anomic (socio-genetic) realizat ca urmare a pierderii statutului, ori a schimbrii
rolului social;
- suicidul fatalist specific societii sclavagiste, reprezint o categorie inoperabil
actualmente.
Raportat la situaia zilelor noastre, mai ales la nivel naional, se constat c teoria anomiei
sociale are o anumit valoare explicativ, dac ar fi s ne gndim la creterea cauzelor de anomie
social de tip macrosocial (criza economic) i la influenele lor la nivel instituional (corupie) i
microsocial (familia disfuncional).

III.

Cauzele apariiei i prevenirea

In prezent, depresia este cea mai frecvent afeciune mental, afectnd att brbaii, ct i
femeile, copiii, adolescentii, adultii si batrnii, fr s in cont de credin, cultura, ras sau nivel
economic. n lume, din procentul de 20 % de oameni care sufera de tulburari psihice, jumatate sunt
depresivi. Depresia este mai frecventa decat diabetul la noi in societate, conform unui studiu.
Sinuciderea, catalogata ca act de curaj, lasitate, slabiciune, pacat capital sau nebunie, este un
fenomen extrem de complex, influentat atat de factori psihologici, biologici cat si sociali. Depresia
este catalogata drept a treia cauza de sinucidere in randul persoanelor de orice varsta.
Depresia impiedica persoana sa mai simta succesul, bucuria sau relaxarea. Individul devine
excesiv de exigent cu sine si ajunge sa se autoanalizeze cu multa severitate, ajungand pana la
intransigenta. Specifice n cazul depresiei, pe lng sentimentele de inutilitate si culpabilitate, sunt
gandurile irationale care amplifica suferinta si imping catre suicid. Tot ce este negativ sau mai
dificil in viata individului este amplificat, in comparatie cu tot ceea ce este bun. In aceste conditii,
individul nu mai poate gandi pentru el nsusi, depresia fiind cea care preia controlul si gandeste
pentru el.
Printre cauzele care determin suicidul, altele decat depresia, medicul specialist psihiatru
Gabriel Diaconu enumera cauzele de natura genetica: Genetica psihiatrica a suicidului este un fapt,
care a inceput, inca din anii 80 cu o lucrare a lui Mary Asprey, care demonstra o concentratie mai
scazuta a unui metabolit in lichidul cefalorahidian a celor morti prin suicid versus cei morti prin alte
cauze si a continuat prin studii care in prezent sunt absolut fantastice, despre cum difera creierul
unui suicidar de creierul unei persoane cu, sa zicem exact aceeasi boal psihica, dar care a murit de
alte cauze.
Evenimentele din primii ani de viata ai unui individ reprezint un alt factor care poate cauza
o oarecare nclinaie spre suicid. Traumele fizice, psihice sau sexuale pe care le resimt multe
persoane, in special femeile si copiii, sau conditiile socio-economice adverse pot fi o sursa a acestui
tip de comportament.
Comportamentul suicidar este determinat si de lipsa de informatii existente in mass-media
cu privire la cauzele, efectele si implicatiile lui, dupa cum sustine Gabriel Diaconu: Este nevoie de
o mai buna informare a populatiei cu privire la aceast problema, pentru ca aceasta sa constientizeze
ca suicidul este o boala propriu-zis, care netratata la timp, poate cauza gesturi ireversibile.
Depresia nu trebuie confundata cu o dispozitie proasta pasagera. Tratamentul pentru
depresie consta in terapie psihologica si antidepresive ori o combinatie intre cele doua. Alegerea
tratamentului depinde de diagnosticul pacientului si de gravitatea simptomelor.

Anual, tari din intreaga lume, intreprind activitati si campanii de preventie a suicidului ori a
depresiei. In Romania, o platforma complexa online, www.depresiv.ro, a fost infiintata recent,
special ca un mijloc de sprijin si informare pentru cei care s-au confruntat de-a lungul vietii cu o
tulburare de dispozitie sau au in familie persoane care trec prin astfel de episoade.
Pe 10 septembire, de Ziua Mondiala de Preventie a Suicidului, platforma www.depresiv.ro a
organizat evenimentul Sustine lupta pentru VIATA, care a avut ca scop tragerea unui semnal de
alarma asupra nevoii de a constientiza ca suicidul a devenit o problema de sanatate publica care nu
mai poate fi tratata cu indiferenta.
In cazul in care banuiti sau stiti ca o persoana apropiata are ganduri sinucigase, cel mai bun
mod prin care puteti sa o ajutati este sa fiti empatici, si sa ii oferiti suport. Aratati-i ca nu este
singura si ca va pasa de sentimentele sale.
Nu va asumati totusi responsabilitatea de a o face sa se simta mai bine. Puteti sa-i oferiti
sprijin, dar nu puteti sa faceti mai mult. Important este ca persoana in cauza sa decida sa se angajeze
intr-un program de recuperare.
Este important ca cel care isi face planuri sinucigase sa fie convins sa solicite ajutor de
specialitate. Apelul la o linie gratuita de telefon unde se pot oferi sfaturi si recomandari, discutia
directa cu un psihiatru sau psiholog, ar putea contribui la rezolvarea problemei.
Tratament si urmarire - In cazul in care medicul prescrie tratament medicamentos, cei
apropiati trebuie sa se asigure ca persoana cu tendinte sinucigase urmeaza intocmai tratamentul. Fiti
constienti de efectele secundare posibile si informati medicul daca starea celui cu ganduri
sinucigase se agraveaza. Este nevoie de mai mult timp si perseverenta pentru a gasi medicamentele
sau terapia potrivita pentru o anumita persoana.
Incurajarea schimbarilor pozitive ale stilului de viata, cum ar fi o dieta sanatoasa, somn
suficient, plimbarile in aer liber pentru cel putin 30 de minute zilnic, sunt extrem de importante
pentru eliberarea endorfinelor, ameliorarea stresului si pentru instalarea unei stari generale de bine.
Daca o persoana depisteaza semnale de avertizare legate de posibilitatea actului sinucigas, ar
putea ezita sa vorbeasca despre acest subiect cu persoana in cauza, gandindu-se ca poate a
interpretat gresit semnalele sau ca persoana in cauza se poate supara foarte tare.
In astfel de situatii, aceste stari de ezitare si de teama sunt normale insa, trebuie avut in
vedere ca oricine vorbeste despre sinucidere sau emite semnale de avertizare, are nevoie de ajutor si
cu cat primeste ajutor mai repede, cu atat este mai bine si sansele de prevenire a sinuciderii sunt mai
mari.

IV.

Oameni celebri care s-au sinucis

IV.I. Serghei Esenin


Serghei Esenin, marele poet rus, scriitor, dramaturg si folclorist, a fost gsit spnzurat in
Sankt Petersburg, pe 27 decembrie 1925. Corpul poetului, a fost gsit la Hotelul "Angleterre" si
legat de o teava de incalzire sub tavan.
Pe 29 decembrie 1925, ziarele de seara din Leningrad, si mai apoi ziarele din toata Rusia, pe
30 decembrie au informat ca poetul Serghei Esenin s-a sinucis in hotelul "International". Prietenii,
cunoscutii si apropiatii poetului au publicat in ziare si reviste, memorii despre Esenin, exprimandusi regretul cu privire la moartea acestuia, amintindu-si cum petrecea in betii, huliganism si de viata
sa promiscua. Criticii au alimentat aceste amintiri cu "probe": in poeziile lui Esenin, multi au vazut
apropierea mortii si dezamagire in viata, tulburare mentala. A fost publicata o presupusa scrisoare
scrisa de Esenin inainte de moarte, scrisa cu sange, inainte de a-si pune capat zilelor. Ea suna cam
asa:
La revedere, prietene, la revedere.
Dragul meu, in inima-mi ramai.
Despartirea ce se prevede
Promite o noua revedere.
La revedere, prietene, raman tacut
Nu fi trist si in sprancene crunt
In aceasta viata, a muri nu e noutate;
Nici sa traiesti, ar fi mai nou decat atat.
Acest poem nu a fost prezentat anchetei, dar a aparut in ziare. Ulterior s-a stabilit ca a fost
scris cu cateva luni inainte de moartea lui Esenin si era adresata prietenului sau Alexei Ganin, inchis
si el inainte de a fi executat. Cand jurnalistii s-au intalnit cu mama lui poetului, Tatiana Feodorovna,
ea a povestit ca Serioja a scris aceste randuri cand era acasa, si au fost scrise cu creionul, si nu cu
sange, si a adaugat cu amaraciune ca Serghei a fost ucis de oameni rai. Cu toate acestea, toti acesti
ani, aceste opt linii au fost prezentate ca versurile sale de adio si ca o dovada a sinuciderii.

IV.II. Ernest Hemingway


Ani de zile, biografii AE Hochtner, Carlos Baker, KS Lynn, AJ Monnier i Anthony
Burgess i-au analizat viaa i opera, ncercnd s explice motivele pentru care scriitorul s-a sinucis.
ns, n cele din urm, un psihiatru din Houston, Texas, a descoperit ce l-a deteminat pe laureatul
premiului Nobel s se mpute.

Legitii au constatat moartea scriitorului la 7 dimineaa. Martorii spun c purta unul din
costumele lui preferate, pe care-l numea "pelerina mpratului". La vremea respectiv, soia lui,
Mary, a declarat presei c Ernest murise n timp ce i cura puca, iar ea s-a descrcat accidental.
I-a luat mult femeii s recunoasc faptul c scriitorul se sinucisese i nc o jumtate de veac
pentru ca cercettorii s pun cap la cap motivele pentru care una din cele mai mari personaliti ale
secolului trecut a ales s se omoare.
Dup ce a citit opera i 15 biografii ale scriitorului, Cristopher D. Martin a dat urmtorul
diagnostic: "tulburare bipolar, dependen de alcool, traumatisme craniene i nclinaii narcististe".
De altfel, n familia lui Hemingway, sinuciderile erau frecvente, probabil pentru c aproape
toat familia lui suferea de depresie maniacal, explic Martin. Tulburarea bipolar de care suferea
scriitorul i are rdcinile n dou ntmplri din copilrie.
Psihiatrul speculeaz c, atunci cnd tatl lui s-a mpucat,n 1928, Ernest s-a simit extrem
de vinovat, pentru c i el i dorise moartea. Totui, i-a inhibat vina i a acuzat-o pe mama lui. "O
ursc i m urte. Ea l-a mpins pe tata s se omoare", scria Hemingway, n 1949.
Hemingway ajunsese i dependent de alcool: trei sticle de vin Valpolicella la micul-dejun,
iar, n restul zilei, scotch, tequila, martini i whisky.
n 1957, prietenul lui doctor, AJ Monnier, i scria: "Ernie, trebuie s renuni la alcool. Asta e
cel mai important". Totui, scriitorul nu a vrut.

IV.III. Van Gogh


Vincent Willem Van Gogh a fost un pictor olandez post-impresionist ale crui lucrri au
avut o influen profund asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii i impactul
emoional. A suferit de boli mintale, care la vrsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Despre Van Gogh s-a spus c a suferit de multe boli, n special de afeciuni psihiatrice i c
acestea i-au pus amprenta asupra comportamentului i picturii artistului. Ceea ce se tie acum este
faptul c pictorul olandez s-a mbolnvit de sifilis n 1882. La acutizarea bolii, netratat complet, se
adugau crizele de epilepsie, precum i depresiile cauzate de mai multe deziluzii sentimentale. Cnd
era ntrebat, acesta i descria crizele ca pe sentimente de furie aprute din senin, halucinaii,
confuzie i team, pierderi de memorie. Adeseori i se prescria bromura de sodiu ca i remediu
anticonvulsiv pentru epilepsie. Unii au speculat c nebunia tot mai mare a lui Van Gogh ar fi putut
fi cauzat de inhalarea sau nghiirea unor produse chimice din vopselele sale, de dependena de
absint, sau ca urmare a bolilor cu transmitere sexual luate de la prostituate. Cauza extern care ar fi
declanat crizele epileptice este cel mai probabil abuzul de absint, ntruct Vincent l consuma n
cantiti mari, pn a devenit dependent. Pe lng aceste boli, care l-au mcinat fizic i psihic, se
8

pare c Van Gogh avea glaucom. Medicul F. W. Maire argumenta c numai pe pnzele realizate de
artist dup 1888 se disting umbre colorate, irizaii sau halouri n jurul surselor de lumin. Bolnavii
de glaucom vd n jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori, asemntoare
curcubeului. e tie c Van Gogh s-a certat cu Paul Gauguin, amicul su, cu care de fapt locuia. i
se mai tie c l-a ameninat cu briciul pe care la scurt timp l va folosi nsui Van Gogh s-i taie
urechea. Ca i cauze pentru tierea uechii au mai fost alese i sindromul lui Mnire - care provoac
zgomote incomode n interiorul urechii - i prezena unor factori ca intoxicaia cu Digitalis.
Medicii i criticii de art l considerau nebun. n special pnzele pictate la Auvers spre
sfritul vieii erau considerate de critici ca opera nebun. Iar dintre aceste lucrri, pnza ce red
biserica din Auvers este cea mai nebun. Pictorii au fost uimii de violena culorilor, de
confruntarea dintre rou i albastru. Cldirea rsare din spatele unei coline ca un cutremur, zidurile
se zguduie, acoperiurile se mic. Medicii pun aceast imagine stranie pe seama schizofreniei.
Poate pentru a-l nelege pe Vincent ar trebui spus i c fratele su Theo a murit de sifilis
paralizant (n 1891), sora sa Willemina van Gogh a murit de demen (1941), fiind internat
aproape patruzeci de ani ntr-un azil psihiatric, iar fratele Cor [Cornelis Vincent] s-a sinucis n
1900. Unul dintre strnepoii lui Vincent, Theodorus (regizor de film), a murit asasinat de un
terorist marocan (n 2004), fiind un critic al islamului. Jan Peter Balkenende a rostit pe 2 noiembrie
2005 un discurs la Amsterdam, unde mai multe sute de persoane au luat parte la comemorarea
morii regizorului Theo van Gogh. Fiul acestuia, Lieuwe, nscut n 1992, este ultimul descendent al
familiei Van Gogh. Deci, cauza dereglrilor psihice se trage din familie.

IV.IV. Sigmund Freud


Unul dintre savantii care au modificat, fara nici un dubiu, modul de gndire al omului
secolului XX a fost Sigmund Freud (1856-1939). Diplomat n medicina, casatorit destul de trziu
(la 30 de ani) si avnd trei copii, Freud este, nsa, si unul dintre cei mai controversati oameni de
stiinta ai veacului trecut. El a fost si primul care, analiznd o lesbiana, a aratat ca orientarea
homosexuala poate avea radacini si n comportamentul parintilor si ca "vindecarea este foarte
improbabila". Dar nu este cazul n acest context sa vorbim despre inovatiile si explorarile
psihanalitice ale lui Freud.
Modul cum s-a stins din viata este subiectul nostru pentru ca, n mod exceptional, este de
mare actualitate si parca marele savant a anticipat si dezbaterile etico-medicale de astazi. n anul
1923, Freud constata ca are un nceput de cancer la maxilar si este operat. Moralul sau nu se clatina
si lucreaza n continuare cu ardoare. n 1930 primeste Premiul Goethe, nsa la orizontul existentei

sale se profileaza deja spectrul abominabil al lui Hitler. Astfel, n 1934 nazistii i ard cartile la
Berlin si Freud se refugiaza n Marea Britanie, plecnd din Viena n 1938.
Din pacate pentru opera sa, cancerul avanseaza treptat. Suferintele sale se vor ntinde pe
parcursul a nu mai putin de 16 ani, pna-n 1939. n acel an, n luna septembrie, savantul i cere
doctorului sau sa-i puna capat calvarului. Acesta l asculta si-i injecteaza doua centigrame de
morfina. Si cum era foarte slabit, Freud intra n imediat coma si peste doua zile, la 23 septembrie
1939, se stinge din viata la 83 de ani. Se produsese, cu mare discretie la momentul respectiv, unul
dintre cele mai faimoase cazuri de euthanasie ale secolului XX! Si cum astazi euthanasia are drept
sinonim "sinuciderea asistata" (cu acordul pacientului sau, daca e cazul, al rudelor apropiate), putem
spune ca Sigmund Freud "s-a sinucis cu mna altuia"?
Problemele unei astfel de situatii sunt foarte delicate. Parintele psihanalizei era perfect
constient de gestul sau; n acel moment, avea deja foarte multi ani de suferinte care deveneau tot
mai atroce. El nsusi era medic, dar era si un om atacat ireversibil e o groaznica boala. Poate fi
condamnat medicul care l-a euthanasiat? n conditiile ultimelor conceptii europene asupra acestui
mod de "a ncheia socotelile", acel medic nu poate fi condamnat, si nici Freud. Unele tari europene
au legiferat anumite categorii de euthanasie n care "cazul Feud" din 1939 se ncadreaza perfect. Se
ncadreaza si-n una din recomandarile lui Platon, care vorbea despre "curmarea chinurilor teribile".
n mod ct se poate de trist, Sigmund Freud a anticipat pna si dezbaterile moderne asupra
mortii la dorinta si asistate. Ironia amara a soartei a facut ca tocmai cel care a scris primul despre
virtutile analgezice ale cocainei, n 1885, sa se foloseasca de un astfel de compus pentru a trece n
neant.

V.

Eutanasiere
Eutanasia este aciunea prin care se suprim, n mod nedureros, viaa unui om sau unui

animal, a crui suferin este greu de suportat i nsoete o moarte iminent i inevitabil.
n rile n care aceasta este permis, se procedeaz la eutanasie atunci cnd pacientul sufer
de dureri intense, boala sa se afl ntr-o faz terminal i are consimmntul i alege de bunvoie
acest mod de renunare la via.
Viaa uman are o valoare intrinsec. Tradiia iudeo-cretin susine c omul a fost creat
dup chipul lui Dumnezeu i ca urmare, viaa uman are demnitate, sfinenie i este inviolabil.
Principiul secular, non-religios, consacrat n tratatele de drepturile omului, conform cruia nimeni
nu trebuie s ucid este bazat n fapt pe demnitatea i sfinenia iudeo-cretine.

10

Jurmntul lui Hipocrate afirm acelai principiu: s nu prescrii un medicament mortal, s


nu dai sfaturi care ar putea provoca moartea nici s nu provoci un avort. Hipocrate a trit n secolul
al 5-lea I.H i deci principiul sfineniei vieii dateaz dinaintea nvturilor cretine.
Principiul inviolabilitii vieii interzice uciderea intenionat, dar nu specific faptul c viaa
trebuie meninut cu orice pre, de exemplu pn la capt n cazul tratamentelor invazive sau
agresive, cum ar fi ventilaia asistat mpotriva dorinei pacientului contient sau n cazul n care
tratamentele ar fi zadarnice, de exemplu chimioterapia agresiv pentru cancerul avansat.
Doctorii trebuie s decid dac un tratament prescris este adecvat sau nu. Medicul l va gsi,
de obicei, pe cel potrivit fcnd o analiz corect a metodelor folosite n tratament, a gradului de
complexitate sau de risc, a costurior. Medicul compar aceste elemente cu rezultatele ateptate,
lund n considerare i starea de sntate a persoanei bolnave i resursele fizice i psihice ale
acesteia. Refuzul, venit din partea pacientului, al unui tratament agresiv nu este considerat
sinucidere.
De asemenea, moartea unei persoane, grbit n mod intenionat prin omiterea unor
intervenii medicale - "eutanasie pasiv"- este complet diferit de omiterea tratamentului zadarnic
sau neadecvat.

11