Sunteți pe pagina 1din 21

Actualitatea si importanta problemei abordate.

Diplomatia a fost dintotdeauna si a


ramas o profesie nobila, visata de multi oameni, intrucat asa cum aprecia, in urma cu 130 de ani,
francezul Paul Pradier- Fodere, diplomatul este investit cu cea mai nobila, cea mai
stralucitoare si de invidiat functie la care ar putea aspira un spirit luminat si un suflet ales :
aceea de a reprezenta in strainatate demnitatea culturala, morala, interesele perene si drepturile
legitimeale patriei sale . Desi diplomatul de astazi dispune de multe sicomplexe tehnici de
sprijin, nu se poate nega faptul ca, cel putin pentru cel proeminent, instrumentele lui tin
eminamente de intelect, asa cum remarca inca in urma cu peste doua mii de ani oratorul
atenian Demostene : Solii nu dispun nici de corabii de lupta, nici de infanterie grea, nici de
cetati ; armele lor sunt cuvintele si momentele prielnice. In tratativele importante, acele
momente sunt trecatoare, si, odata pierdute, ele nu mai pot fi recastigate.
Nu de putine ori a fost apreciata drept arta, si este adevarat : arta de a duce tratative
pentru a castiga fara conflict, a urmari sa obtii maximum de avantaj national fara a folosi forta
si, preferabil, fara sa prococi resentimente.
In mod practic, diplomatia este un instrument de promovare si realizare a politicii
externe a statelor.
As mai mentiona si faptul ca, dincolo de aura de reprezentativitate, diplomatia inseamna foarte
multa truda, aceasta fiind partea invizibila a aisbergului.
Scopul si obiectivele tezei. Scopul referatului este de stabilirea tipurilor si functiilor
reprezentantilor diplomatici, precum si analiza asupra ordinei de precadere diplomatice.
In realizarea scopului ne-am propus urmatoarele obiective:

Identificarea misiunilor diplomatice


Stabilirea tipurilor si functiilor reprezentantilor diplomatici
Analiza precaderii diplomatice

Cuvintele cheie: misiunea diplomatica, personalul misiunii diplomatice, precaderea


diplomatica, personalul consular.

1. Misiunile Diplomatice
Elementele serviciului diplomatic n totalitatea sa reprezint instituiile sau organele de resort.
Sistemul instituiilor serviciului diplomatic este format din urmtoarele structuri:
ministerul Afacerilor Externe, cu statut de instituie central;

misiunile diplomatice, inclusiv reprezentantele permanente de pe ling organismele


internaionale, delegaiile si misiunile ad-hoc;

oficiile consulare;

alte uniti, create in scopul asigurrii activitii instituiilor serviciului diplomatic,

inclusiv pentru instruirea si reciclarea personalului acestora.


Misiunilor diplomatice li se atribuie urmtoarele ranguri: rangul I ambasadei, conduse de un
ambasador extraordinar si plenipoteniar, sau reprezentantei permanente, conduse de un
reprezentant permanent; rangul II misiunii conduse de un trimis; rangul III misiunii
conduse de un nsrcinat cu afaceri en titre (permanent).
Oficiilor consulare li se atribuie urmtoarele clase:
clasa I consulatului general;
clasa II - consulatului;
clasa III viceconsulatului;
clasa IV - ageniei consulare.
La momentul actual cele mai rspndite instituii ale serviciului diplomatic sunt misiunile
diplomatice si oficiile consulare cu caracter permanent.
Misunile diplomatice joac un rol instrumental, n sensul c ajut la atingerea obiectivelor
de politic extern i ofer modalitile de stabilire i de ducere a relaiilor dintre state.
Noiunea de reprezentan diplomatic este denumirea cu caracter generic care desemneaz
toate organele permanente de relaii diplomatice ntre state de peste hotare, n practic ns mai
frecvent este utilizat termenul de misiune diplomatic, aceast delimitare fiind nesemnificativ,
deoarece ambele denumiri pot fi considerate echivalente, pentru c desemneaz aceiai
instituie.
Termenul misiune diplomatic este tratat n literatura de specialitate ca: grup constituit din
totalitatea persoanelor nsrcinate cu funcii diplomatice sau care asist agentul diplomatic cu
ndeplinirea sarcinii; raport juridic bilateral de drept internaional; sarcin ncredinat de
statul trimitor agentului diplomatic; n sfrit sensul care ne intereseaz de organ al statului
trimitor, instituie permanent i distinct de persoanele fizice care o constituie, acea

instituie care preexista numirii agenilor diplomatici i continua s subziste chiar i dup ce
misiunea individual a unuia dintre aceti ageni s-a ncheiat.
Definiia misiunii diplomatice poate fi cristalizat analiznd expunerile autorilor competeni n
domeniu. Acestea ar fi:
organe extrastatale de relaii externe a statelor (i naiunilor n perioada de formare)
mputernicite s reprezinte statul dat (i naiunea n perioada de formare) ca subiect al dreptului
internaional, s apere interesele lor i a cetenilor lor i s prezinte n problemele
internaionale voina statului; organe ale statului care asigur desfurarea adecvat a relaiilor
dintre state (relaii diplomatice) i care aduc la ndeplinire n ara unde sunt acreditate scopurile
politice externe a statului trimitor;

organe extrastatale de relaii externe, instituite pe baza consimmntului reciproc de un


stat pe teritoriul altui stat pentru meninerea contactelor oficiale permanente (sau temporare) i
care se pronun din numele statului trimitor asupra tuturor problemelor politice i de alt tip,
aprute n raporturile dintre statele date;

forme instituionalizate care se folosesc de ctre subiectele de drept internaional pentru


a asigura ntre ele fie permanena relaiilor diplomatice, fie comunicarea ntre ele pe una sau
mai multe probleme de interes reciproc.
Deci, a defini misiunea diplomatic ca fiind o form instituionalizat constituit i utilizat de
ctre subiectele de drept internaional n vederea desfurrii adecvate i permanente (sau
temporare) a relaiilor ntre ele, mputernicit s le reprezinte i s se pronune din numele

acestora asupra tuturor problemelor politice i de alt tip.


Misiunile diplomatice pot fi mprite, reieind din statutul aparte i regimul juridic complex, n
trei mari categorii:
1. Misiunile diplomatice permanente sunt instituii care asigur permanena relaiilor
dintre state, ca subiecte de drept internaional; regimul lor este stabilit prin Convenia de la
Viena din 1961. Sunt misiuni diplomatice permanente ntre state: ambasadele, legaiile,
nuniaturile, internuniaturile apostolice, naltele comisariate i nalii reprezentani.
Statele pot ntreine relaii diplomatice permanente i cu organizaiile internaionale
interguvernamentale, ca subiecte derivate de drept internaional. Aceste reprezentane se
numesc misiuni permanente, regimul lor fiind stabilit prin practica statelor consemnat n
documente sau n cutum.
La rndul lor, organizaiile internaionale interguvernamentale pot trimite misiuni permanente
att pe lng statele care sunt membre ale organizaiilor respective, ct i pe lng alte
organizaii internaionale. Tipul, rangul, sediul, funciile i statutul acestor misiuni sunt
convenite ntre organizaie i statul de reedin. Misiunile diplomatice permanente se disting n
3

funcie de criteriul rangului misiunii, al nivelului de reprezentare i cel al calitii pe care-1 are
subiectul de drept internaional al crui organ este.
Ambasada constituie o misiune de categorie superioar, fiind n mod preponderent
folosit de ctre state, ea avnd cel mai nalt grad de reprezentare.
Ambasada este condus de un ambasador extraordinar i plenipoteniar, care face parte din
prima clas a efilor de misiuni diplomatice. Totui, trebuie s facem o distincie ntre funcia de
ambasador i gradul de ambasador (n sens de ierarhie administrativ). Dac cea dinti se refer
la postul ocupat, fiind exercitat att de ambasadori ct i de minitri sau consilieri, atunci cea
de a doua se refer la cea mai nalt treapt de serviciu al unui diplomat, n unele cazuri, cu
caracter excepional, ambasada poate fi condus de ctre un nsrcinat cu afaceri temporar sau
permanent.
Nuniatura Apostolic, care este misiunea diplomatic a Vaticanului (Sfntului Sediu)
ntr-un stat i egalndu-se ca nivel de reprezentare ambasadei. Funciile nuniaturii sunt de
natur dubl: de meninere a relaiilor diplomatice permanente cu subiecii dreptului
internaional (funcie diplomatic) i a relaiilor cu organul naional catolic (funcie de
jurisdicie laic).
Nuniatura este condus de obicei de ctre un nuniu, care ca i ambasadorul face parte din
categoria superioar a reprezentanilor diplomatici, dar n cazuri aparte, ea poate fi condus de
un pro-nuniu.
Legaia este o misiune diplomatic de rang inferior ambasadei, fiind condus de un
ministru extraordinar i plenipoteniar, de ctre un ministru rezident, fie de un nsrcinat cu
afaceri temporar sau permanent.
In prezent statele recurg tot mai rar la instituia legaiei, aceasta explicndu-se prin tendina
ridicrii rangului misiunii diplomatice pn la cel de ambasad, cu toate c deosebirea ntre
aceste dou instituii nu mai este simit, dreptul internaional tinznd la o egalizare juridic a
lor.
Internuniatura Apostolic constituie misiunea diplomatic la nivel de legaie a
Vaticanului ntr-un stat i n fruntea ei se afl un internuniu, acest titlu fiind echivalent cu cel al
trimisului extraordinar i ministru plenipoteniar.
naltul Comisariat este misiunea diplomatic care se nfiineaz ntre dou state dac
acestea sunt legate prin interese deosebit de strnse (de exemplu statele din Commonwealth).
naltul Comisariat are rang egal cu cel al ambasadei i este condus de ctre un nalt Comisar cu
atribuii similare ambasadorului.
nalta Reprezentan nu este altceva dect varietatea francez a naltului Comisariat i
este misiunea pe care Frana o constituie n statele care fac parte din Comunitatea francofon,
ndeplinind aceiai funcie de meninere a relaiilor speciale pe care le implic apartenena la
4

comunitate. efii acestor misiuni poart titlul de nali Reprezentani sau de ambasadori
extraordinari i plenipoteniari.
Misiuni cu denumiri specifice datorate anumitor circumstane de drept i organizaionale.
n practica unor aa subiecte ale dreptului internaional ca naiunile n proces de organizare n
state se observ tendina de instaurare peste hotare a misiunilor diplomatice care poart
denumiri de: misiune permanent, delegaie sau birou permanent. De asemenea n practica
contemporan se ntlnesc unele tipuri de reprezentane cu caracter tranzitoriu; grupele de
legtur i seciile de interese (activeaz n cazul cnd nu sunt prezente relaii diplomatice
normale).
2. Misiunile diplomatice temporare sunt trimise de ctre state pentru comunicarea ntre
ele pe una sau mai multe probleme de interes comun. Ele pot fi trimise de ambele categorii de
subiecte ale relaiilor internaionale, state sau organizaii internaionale interguvernamentale i
statutul lor este reglementat de Convenia asupra misiunilor speciale din 1969.
Misiunile diplomatice ale statelor, trimise cu caracter temporar, la lucrrile organizaiilor
internaionale interguvernamentale se numesc delegaii. Ele sunt supuse n statul gazd a
organizaiilor internaionale regimului reciprocitii deoarece nu se ncadreaz n Convenia cu
privire la misiunile speciale, iar cutuma este n curs de formare. Misiunile speciale ale statelor,
organizate ntr-un stat ter, se consider ca fiind vizite de stat i de asemenea nu cad sub
incidena Conveniei cu privire la misiunile speciale.
Organizaiile internaionale pot trimite misiuni temporare n cadrul diplomaiei preventive (aa,
Naiunile Unite au folosit adesea misiuni temporare care au fost ndeplinite de Secretarul
General al ONU sau din nsrcinarea acestuia).
3. Misiunile specializate constituie soluii practice ale ambelor subiecte de drept
internaional pentru rezolvarea unor sarcini speciale, specifice sau pentru ndeplinirea unei
anumite misiuni. O denumire identificativ a esenei lor ar fi misiuni temporare care dureaz n
timp.
Misiunile specializate pot fi stabilite numai de o singur parte pentru a rezolva probleme n
domeniul economic, cultural sau chiar militar, iar stabilirea lor trebuie sa aib n prealabil un
acord de cooperare sau de asisten ntre statul trimitor i statul de reedin. Cele mai
cunoscute misiuni specializate sunt: misiunile franceze de cooperare, misiunile americane de
asisten, organizaiile internaionale pentru asisten i de misiuni de asisten.
Potrivit art.3 din Conventia de la Viena 1961 se prevede ca functiile unei misiuni diplomatice
constau in special in :
1. Reprezentarea statului acreditant in statul acreditar
2. De ocrotirea a interesului statului acreditant in statul acreditar si a cetatenilor acestora
inlimitele admise dedreptul international
5

3. De a duce tratative sau negocieri cu statul acreitar in diverse domenii : politice,


economice,tehnico-stiintifice, social- umanitare.
4. De informare prin mijloace licite despre viata economica, politica din statul acreditar
5. De promovare a relariilor de prietenie si cooperare cu statul acreditar.

2.Personalul misiunii diplomatice. Tipurile si clasificarea.


Personalul misiunii diplomatice este format din :
Personalul diplomatic
Personalul tehnico-administrativ
Personalul de serviciu
Conventia continua si precizeaza ca din misiunile diplomatice mai fac parte membrii de
familie ai membrilor misiunilor diplomatice, membrii personalului privat ( angajati ai
unor membrii si personalului misiunilor diplomatice). Clasificarea lor are la baza criteriul
functional si se deferenteaza prin regimul diferit alimunitatilor si privilegiilor.
Seful misiunilor diplomatice :
- Este agentul diplomatic imputernicit sa conduca misiunea diplomatica
- Singurul agent cu raspandere multipla
- Superior tuturor membrilor misiunii diplomatice,indeferent daca este intermidiar sau
titular si indiferent daca ceilalti membrii ai misiunii diplomatice au alt grad
- Este titularul unor prerogative speciale, si anume :
1. Reprezinta membrii misiunii diplomatice
2. Tine legatura cu toate organele statului acreditar
3. Este raspunzator fata de statulacreditar
4. Are raspundere pe plan international
5. Are atributii disciplinare.
Atributiile acestuia,dimensiunea, intinderea si limitele lor depind de scrisorile de acreditare.
Scrisorile de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunostinta
sefului statului de resedinta acreditarea unui agent diplomatic in calitate de sef de misiune.
Scrisoarea de acreditare este semnata de seful statului care numeste reprezentantul diplomatic
si este contrasemnata de ministrul de externe. Inmanarea scrisorii de acreditare marcheaza
momentul intrarii in functie a sefului misiunii diplomatice. Seful misiunii diplomatice si-a
asumat functiile in statul acreditar in momentul in care si-a prezentat scrisorile de acreditare
sau cand ti-a notificat sosirea.Prezentarea scrisorii de acreditare are loc in mai multe situatii:

Pentru prima data la post a sefului de misiune


Seful misiunii a fost ridicat in rang
Scimbarea formei de stat sau guvernamant intr-una din cele doua state
Schimbarea monarhului unui stat.
Clasificarea sefilor misiunii diplomatice se face dupa urmatoarele criterii :
1. Criteriul numirii lor :
- Titulari acreditati pe timp nedeterminat
- Interimari- au o numire provizorie
2. Dupa durata :
6

3.
-

Cu acreditare permanenta
Cu acreditare nepermanenta
Dupa intinderea atributiilor
Cu misiuni generale
Cu misiuni speciale

4.dupa rang sau clase :


Conventia de la Viena 196in1 precizeaza ca sefii misiunii diplomatice se impart in 3 clase :
a) Ambasadorii si ceilalti sefi de misiune cu rang echivalent, categorie acreditata
intotdeauna pe langa sefii de stat
b) Trimisii : ministrii acreditati pe langa sefii statului
c) Insarcinatii cu afaceri, acreditati pe langa ministrul de externea statului acreditar.
Personalul diplomatic este format din agenti diplomatici primii colaboratori ai sefului
misiunii diplomatice, dintre ei se recruteaza cel ce va asigura la nevoie interimatul. Sunt asezati
in ordinea ierarhica descrescatoare : consilier,secretar 1,2,3, atasati. Sunt impartiti in 3 grupe :
prima grupa formata din cosilier sisecretar1 ; a doua grupa : secretar 2, secretar 3,a treia grupa :
secretar 3 si atasati( atasati militari,economici, comerciali,cosilieri)
Ierarhia personalului diplomatic :

Ministru consilier
Consilier
Atasati militari
Secretar 1,2,3
Atasati
Personalul tehnico-administrati se refera la membrii personalului misiunii diplomatice
folositi in serviciul admistrativ si tehnic al misiunii. Printre acestea se numara :
contabili,arhivari, dactilografi, translatori.
Personalul de serviciu cuprinde membrii personalui misiunii folositi in serviciu casnic al
misiunii. In aceasta categorie intra : portari,curieri, intendentii,gradinarii, soferii,
mecanicii, bucutari.

nfiinarea, modul de organizare i funcionare, structura sa intern i sistemul intern de


desfurare a activitii sunt opera exclusiv a statului trimitor i pe care l reprezint. Cu
toate acestea, oficiul consular exist i activeaz n cadrul Jurisdiciei teritoriale a altui stat, aa
nct profilul i anumite coordonate de baz, ale sale constituie rezultatul acordului de voin a
statelor care se afl n raporturi de consulat. Dac statul trimitor este cel care precizeaz
atribuiile, trebuie s admitem n acelai timp c statul de reedin este cel care decide n ceea
ce privete admisibilitatea exercitrii acestor funcii. Elementele care caracterizeaz oficiul
consular sunt multiple i se pot referi la natura lui, adic la caracterul de consulat de carier
(condus de un funcionar de carier) sau de consulat onorific (condus de un funcionar consular
onorific). Aceast clasificare are la baz vechea mprire care se fcea ntre consulii alei
(consules electi) i consulii trimii (consules missi), distincie pstrat i n Convenia de la
Viena 1963 cap.II i III.
7

Oficiile consulare se mpart n mai multe clase, n raport de rangul lor consulate generale,
consulate, viceconsulate i agenii consulare, aceeai clasificare exist i n practic, ntre aceste
categorii de consulate exist anumite raporturi: n unele cazuri, raporturi de egalitate, n alte
cazuri raporturi de subordonare pe baza diferenelor de rang (n timp ce consulatele generale i
consulatele sunt, de regul, oficii consulare independente, viceconsulatele i ageniile consulare
sunt, de obicei, dependente, subordonate consulatelor generale sau consulatelor).
Organizarea intern a oficiului consular, formarea de secii (secia de paapoarte, notarial,
stare civil, secia comercial etc.) se face n raport de volumul i importana ce se acord
activitilor desfurate de ctre oficiu.
Potrivit practicii romne, seciile aparinnd serviciilor oficiilor consulare se nfiineaz i
funcioneaz potrivit specificului activitii (economice, culturale i de pres, navigaie). Pentru
definirea oficiului consular au importan urmtoarele dou elemente eseniale, de natur
geografic sediul i circumscripia consular.
Circumscripia consular reprezint cadrul, spaiul, n care oficiul consular este competent s-i
exercite funciile ce-i sunt ncredinate. n stabilirea limitelor circumscripiei consulare se
folosete criteriul mpririi administrative a teritoriului statului de reedin (orae, districte,
regiuni).
Sediul consulatului reprezint localitatea situat pe teritoriul statului de reedin, unde oficiul
consular a fost nfiinat i i desfoar activitatea.
Alegerea unei localiti (de obicei ora) se face n funcie de dou criterii i anume: importana i
interesul, din punct de vedere consular, pe care le prezint acea localitate, ntruct prin definiie
circumscripia consular constituie delimitarea teritoriului pe care oficiul consular are
competena de a-i desfura activitatea, aceasta are un caracter de exclusivitate, att n sensul
c oficiul consular este competent numai n limitele entitii teritoriale stabilite (deci nu este
admis ca oficiul i funcionarii lui s desfoare activiti dect n limitele acesteia), ct i n
sensul c un alt oficiu din afara circumscripiei nu este n drept s-i extind competena i
asupra acesteia.
Delimitarea teritoriului pe care se exercit competena este intersecia dintre nfiinarea i
funcionarea unui oficiu consular, pentru c ntotdeauna existena unui oficiu consular
presupune n mod obligatoriu o competen care trebuie delimitat n spaiu, ca atare
circumscripia intr n categoria elementelor care l definesc i l individualizeaz. In anumite
mprejurri, statul de reedin poate permite funcionarului consular s-i exercite atribuiile i
n afara circumscripiei consulare. Oficiile consulare stabilesc legturi directe numai cu
autoritile locale i nu cu guvernul, ele se bucur de imuniti i privilegii mai restrnse i sunt
subordonate, n activitatea lor, efului reprezentanei diplomatice din ara de reedina.
8

n funcie de natura sarcinilor lor, de gradul de participare la realizarea scopurilor activitii


consulare, membrii oficiului consular se mpart n mai multe categorii: personalul consular,
personalul tehnico-administrativ i personalul de serviciu.
3.Personalul consular
Dup natura funciilor Convenia de la Viena art.l distinge patru categorii de persoane:
eful de post consular persoana creia i revine conducerea i responsabilitatea
pentru ntreaga activitate a consulatului;

funcionarii consulari persoanele care ndeplinesc funciile consulare;

angajaii consulari persoanele care ndeplinesc n cadrul consulatului funcii cu

caracter tehnico-administrativ;

membrii personalului de serviciu persoanele care ndeplinesc sarcini cu caracter


gospodresc.
eful postului consular desfoar o activitate oficial i o activitate de reprezentare. Dac
exercitarea funciilor consulare constituie realizarea nsi a scopurilor activitilor consulare
activiti care exprim raiunea de a fi a oficiilor consulare celelalte activiti oficiale i de
reprezentare constituie activiti auxiliare i ocazionale, menite s ajute la crearea condiiilor
necesare pentru buna desfurare a activitii principale.
n privina funcionarilor consulari este de menionat faptul c la fel ca eful de oficiu consular,
ei sunt chemai s ndeplineasc funcii consulare n sensul restrns al cuvntului, adic s
efectueze acea categorie de acte oficiale numite acte consulare.
Funcionarilor consulari nu le revine responsabilitatea conducerii oficiului consular, ei nu
ntruchipeaz n persoana lor oficiul consular n unitatea sa organic.
n cazul funcionarilor consulari, distingem: funcionari consulari de carier i funcionari
onorifici.
Distincia are importan mai ales din punct de vedere al beneficiului drepturilor, facilitilor,
privilegiilor i imunitilor care sunt acordate difereniat pentru cele dou categorii de
funcionari consulari. Consulii de carier sau consules missi sunt funcionari publici ai statului
trimitor care n-au permisiunea de a se angaja n afaceri private de nici un fel i ca funcionari
publici ei se bucur de anumite privilegii i imuniti prescrise. Consulii comerciani
sau consules electi sunt alei de stat dintre proprii si ceteni, angajai n afaceri ntr-o ar
strin sau din naionalii strini.
Din teoria i practica dreptului consular ca i din doctrina n materie se reine o mprire a
consulilor: consuli generali, consuli, viceconsuli i ageni consulari, iar n Convenia de la Viena
9

din 1963 se arat c efii de post consular se mpart n patru clase ce au fost menionate mai sus
i se adaug precizarea c prin aceast clasificare nu se limiteaz cu nimic drepturile oricreia
din prile contractante de a fixa denumirea funcionarilor consulari care nu sunt efi de post
consular.
Consulul general este cel mai nalt funcionar al serviciului consular i el exercit o
supraveghere general asupra tuturor funcionarilor consulari, avnd de obicei, puterea de a
supraveghea asupra unei mari circumscripii sau a mai multor circumscripii consulare.

Consulul conduce numai o circumscripie consular i are supravegherea imediat a


funcionarilor consulari inferiori care-i sunt ataai.

Viceconsulul - este un funcionar consular subordonat consulului general sau consulului


i exercit funciile care-i sunt atribuite n limitele consulatului n acelai timp sau n locuri

diferite de cel n care eful su i are reedina , n alte cazuri i nlocuiete pe consulii generali
i pe consuli.

Agentul consular are statutul funcionarului consular delegat, este subordonat consulului
general sau consulului i ndeplinete funcii sub responsabilitatea efului su n locurile unde
acesta nu se poate afla.

Cancelarul este un secretar al consulului, care l asist n lucrrile de birou


zilnice. n materie politic, administrativ cancelarii ndeplinesc funcii de secretari.
Totalitatea efilor instituiilor consulare n circumscripia consular formeaz corpul
consular, n practica corpului consular se face referire i la alte funcii consulare acreditate n
aceast circumscripie consular. Corpul consular este condus de un decan, care este superior
dup clas i primul dup data primirii exequaturului. Prin efectivul oficiului consular,
nelegem totalitatea membrilor oficiului consular, adic toate persoanele care i desfoar
activitatea la consulat de conducere consular, tehnico-administrativ i de serviciu.
4.Functiile personalului diplomatic
Functiile misiunii sunt reflectate de structura acesteia, modelul de mai jos fiind valabil
chiar daca in anumite circumstante ele sunt indeplinite de o singura sau un numar restrans de
persoane:
a) - conducerea misiunii/seful misiunii;
b) - sectiile politica, economica, culturala, presa, consulara;
c) - biroul atasatului militar;
d) - secretariatul, contabilitatea si arhivele;
e) - comunicatiile si alte servicii tehnice;
10

f) - personalul de serviciu.

a) Seful misiunii - coordonator al Sectiei politice a misiunii diplomatice


Conventia de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede ca seful misiunii
diplomatice este ' diplomatul insarcinat de statul acreditant pentru a actiona in acesta
calitate'. Sefii misiunilor diplomatice apartin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt numiti si
acreditati de statul caruia ii apartine misiunea diplomatica (statul acreditant ) in statul de
resedinta (statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale.
Seful misiunii este raspunzator pentru toate problemele legate de misiune. El poate sa
delege diferite functii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atat fata de
propriul guvern, cat si fata de guvernul pe langa care este acreditat, pentru conducerea
misiunii.
Seful misiunii acorda atentie deosebita urmatoarelor aspecte:
- indeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii;
- transmiterea catre guvernul tarii gazda a opiniilor propriului guvern asupra
problemelor importante de interes comun sau implicand o politica comuna; in asemenea
cazuri actioneaza drept canal de comunicatie intre cele doua guverne;
- elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice si
economice s.a. semnificative din tara de resedinta;
- informarea guvernului si a altor institutii si organisme din tara de resedinta asupra
unor aspecte ale politicii interne si externe ale tarii sale;
- cunoasterea si stabilirea de relatii cu persoane cu influenta in statul in care este
acreditat;
- frecventarea unui cerc de relatii cat mai larg si cat mai variat posibil, pentru a putea
indeplini sarcinile prezentate mai sus.
b) Cancelaria
In statele care au adoptat acest sistem, seful cancelariei este in mod obisnuit
responsabil pentru doua functii importante: a.) coordonarea activitatii misiunii si b.)
supravegherea administrarii misiunii. In alte state, aceste sarcini revin adjunctului sefului de
11

misiune (primului colaborator), sau sunt incredintate altor membrii ai personalului


diplomatic al misiunii.
Seful cancelariei asigura, totodata, rezolvarea cu promptitudine a corespondentei.
Una dintre cele mai importante sarcini ale sefului Cancelariei este intocmirea unor fise
documentare continand toate informatiile locale pe care orice nou sef de misiune sau membru
al personalului ar trebui sa le cunoasca la sosirea la post.
Asemenea fise contin in mod obisnuit:
-

organizarea MAE al tarii gazda, precum si a altor departamente si institutii cu


care misiunea intretine relatii; problemele de care se ocupa fiecare sectie in parte;
cum se poate obtine o intrevedere, ce persoane sunt abordabile etc;
o scurta prezentare a tarii gazda si a situatiei politice interne la zi;

un repertoar continand probleme de interes practic pentru membrii personalului


(inlesniri de ordin medical, de calatorie, informatii despre clima, locuinte, obiceiuri
si sarbatori, scoli, biserica etc); in mod normal aceste informatii sunt trimise in
tara, la Directia Generala de Resurse Umane si la Directia de Spatiu din MAE
pentru ca viitorii membrii ai misiunii sa se poata informa;

o lista a personalitatilor, incluzand persoane deosebite avand influenta in sferele


politice, economice, culturale, administrative, militare etc.

c) Sectia economica
Se ocupa, in mod deosebit, de dezvoltarea relatiilor economice si a celor comerciale
dintre cele doua tari. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economica a misiunii
diplomatice este aceea de a sustine prin toate mijloacele posibile interesele economice ale
propriului stat ; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflati pe teritoriul statului acreditar, de a
raspunde cu promptitudine la toate intrebarile specifice si, in general, de a furniza toate
informatiile de baza care sa permita tarii sale sa elaboreze o strategie si o politica economica
si comerciala adecvate, iar oamenii de afaceri sa poata evalua avantajele pietii locale. El
studiaza in special schimbarile privind tarifele vamale, regulamentele de import, cele privind
contingentarea precum si organizarea licitatiilor, el sfatuieste pe seful misiunii asupra
oricarui act sau schimbare de politica economica si comerciala ce se poate dovedi utila sau in
detrimentul intereselor propriei tari. Transmite, periodic, in Centrala MAE date privind
conjunctura pietii locale, nivelul productiei economice in diverse sectoare, posibilitati de
import/export etc.
12

d) Sectia cultura-presa
Diplomatii responsabili cu problemele de cultura si presa trebuie sa cunoasca bine
situatia din tara de resedinta in aceste domenii, pentru a putea sa fie in masura sa furnizeze
informatii utile pentru tara sa si sa identifice cele mai potrivite si eficiente canale de
comunicare. Ei trebuie sa dispuna de o paleta vasta de relatii in sectoarele respective si sa
mentina un dialog activ cu personalitatile cele mai reprezentative din domeniu. Este de la sine
inteles ca diplomatii cu sarcini culturale si de presa trebuie sa fie excelenti cunoscatori ai
realitatilor din propria tara, experti in domeniile lor de activitate. Diplomatia culturala a
devenit astazi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de cunoastere si apropiere a statelor.
Diplomatul responsabil cu activitatea culturala face propuneri de imbunatatire
permanenta a cadrului juridic bilateral in materie si urmareste derularea la timp a actiunilor
culturale convenite de cele doua state prin Acordul Cultural sau prin Programul de Aplicare a
Acordului Cultural. El este principalul coordonator al actiunilor culturale majore desfasurate
de misiunea diplomatica in statul acreditar (expozitii tematice - din domeniul istoriei,
literaturii, artei s.a.; vernisarea unor expozitii - de carte, pictura, cu obiecte din patrimoniul
national s.a.; traducerea, publicarea si lansarea unor lucrari de referinta din literatura
statului acreditant; turnee ale unor teatre, ansambluri artistice, orchestre s.a.; prezentarea la
posturile de radio si televiziune nationale si locale a unor momente cu semnificatie deosebita in
istoria statului acreditant; organizarea unor manifestari culturale reunite sub genericul
,,Zilele culturii ..., in statul acreditar" - gale de filme, spectacole artistice, etc.; infiintarea de
sectii sau lectorate de limba a statului acreditant la cele mai reprezentative universitati din
statul acreditar s.a. Lui ii revine, totodata, responsabilitatea de a tine la zi documentarul
constituit la misiune pe problematica de presa - principalele cotidiene, lista pincipalilor ziaristi
si a formatorilor de opinie, relatiile utile ale misiunii in domeniu etc. El informeaza statul
acreditant asupra evolutiei politice interne pe baza analizei presei locale.
e) Sectia consulara
Conform prevederilor art. 3 din Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile
diplomatice, ,, nici o dispozitie a prezentei Conventii nu poate fi interpretata ca interzicand
misiunii diplomatice exercitarea functiilor consulare."
Zona sa de competenta teritoriala nu coincide, intotdeauna cu intregul teritoriu al
statului acreditar, aceasta datorita faptului ca in anumite zone statul acreditant are infiintate,
cu acordul autoritatilor competente, consulate generale, consulate, viceconsulate sau agentii
consulare. De asemenea, este posibil ca pe teritoriul statului acreditar sa functioneze unul sau
mai multe consulate onorifice ale statului acreditant.

13

Diplomatilor incadrati la sectia consulara le revine, in aceasta situatie, sarcina de a


indeplini doua mari categorii de functii, respectiv:
a) ale misiunii diplomatice - de reprezentare si ocrotire a intereselor statului si
conationalilor sai, de promovare a relatiilor prietenesti si de cooperare intre statul trimitator
si statul de resedinta si de informare prin mijloace licite cu privire la evolutia vietii politice,
economice, comerciale, culturale si stiintifice din statul acreditar;
b) functii specifice - privind reprezentarea, protectia si asistenta acordata
conationalilor aflati pe teritoriul statului de resedinta si in unele domenii cu caracter civil sau
comercial.
Functii consulare specifice (art. 5 din Conventia de la Viena din 1963 privind
relatiile consulare):
b.1) Ocrotirea in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor
sai, persoane fizice sau juridice, in limitele admise de dreptul international.
Pentru indeplinirea functiei, Conventia de la Viena din 1963 prevede la art. 36
urmatoarele drepturi ale functionarilor consulari : - de a comunica in mod liber cu
conationalii lor; - de a fi avertizati de autoritatile competente ale statului de resedinta cand in
circumscriptia consulara a fost arestat un cetatean al statului trimitator; - de a vizita pe
cetateanul statului trimitator daca este incarcerat sau detinut preventiv, ori in executarea unei
hotarari judecatoresti, si de a lua masuri pentru apararea lui.
Pentru acordarea protectiei consulare trebuie respectate o serie de reguli, intre care:
persoana fizica sau juridica sa aiba cetatenia, respectiv nationalitatea statului trimitator,
aceasta legatura trebuind sa fie dovedita; infractiunea trebuie sa se bazeze pe incalcarea
normelor de drept international de catre statul de resedinta; interventia se face la organul la
care consulul are acces potrivit statului de resedinta; trebuie respectate cu strictete principiile
fundamentale ale dreptului international pentru a nu se interpreta de catre statul acreditar ca
un amestec in treburile sale interne.
b.2) Favorizarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice si stiintifice intre statele
in cauza si promovarea in orice alt mod a relatiilor amicale intre ele
b.3) Eliberarea unor categorii de pasapoarte si alte documente de calatorie
conationalilor, precum si acordarea de vize la cerere
b.4) Acordarea de asistenta cetatenilor statului trimitator

14

Asistenta consulara consta intr-o activitate complexa care urmareste sa inlesneasca


sederea conationalilor in statul acreditar. In acest scop se stabilesc contacte multiple intre
consul si conationalii sai, carora acesta le da diferite sfaturi, ajutoare materiale, asistenta in
fata organelor administrative sau judiciare ale tarii de resedinta.
b.5) Functii notariale si de ofiter de stare civila
Consulii pot intocmi variate acte notariale: autentificarea de acte si documente
cuprinzand declaratii, precum si dispozitii testamentare, certificarea unui fapt constatat
personal, legalizare de sigilii, semnaturi, traduceri, eliberarea de extrase si copii simple,
eliberarea de documente privind marfurile s.a.
Consulilor le revine, de asemenea, reponsabilitatea intocmirii si eliberarii unor acte de
stare civila care isi vor produce efectul pe teritoriul statului acreditant, cum ar fi, de exemplu,
certificatul de casatorie, nastere si deces.
b.6) Functii in materie succesorala
Conventiile consulare prevad, in general, obligatia autoritatilor statului acreditar de a
anunta oficiul consular despre decesul unui conational si despre masa succesorala a
defunctului. De asemenea, autoritatile sunt obligate sa informeze despre masurile de
conservare luate in legatura cu bunurile mobile si imobile care au apartinut defunctului.
b.7) Apararea intereselor minorilor si incapabililor, cetateni ai statului trimitator
Functia are in vedere, in principal, situatia in care se cere instituirea unei tutele sau
curatele.
b.8) Functia de reprezentare
Consulii au dreptul de a reprezenta ex officio pe cetatenii statului trimitator in justitie
sau in fata altor autoritati ale statului acreditar.
b.9) Functii privind navigatia si aviatia civila.
Se refera la exercitarea dreptului de control si de inspectie asupra navelor maritime si
fluviale avand nationalitatea statului trimitator si asupra aeronavelor inmatriculate in acel
stat, precum si asupra echipajelor lor.
f. Birourile militare - care in raport cu importanta misiunilor diplomatice se pot
subdivide in birou militar propriu-zis, birou naval si al aerului - au aparut in structura

15

misiunilor diplomatice in secolul al IX-lea. Practica atasatilor militari a fost inaugurata de


Austria, Prusia si Rusia, fiind urmata de celelalte state.
Birourile militare sunt conduse de un atasat militar, care face parte din cadrele armatei
statului acreditant, dar care, indiferent de gradul sau, este subordonat ierarhic sefului
misiunii diplomatice. Aceasta subordonare ierarhica nu impiedica pe atasatii militari sa
comunice direct cu ministerele in privinta problemelor strict militare si in special acelora care
se refera la secrete militare.
Atasatii militari indeplinesc functii:
-

de observare si informare asupra situatiei militare din tara de resedinta;

de cooperare cu autoritatile militare ale tarii de resedinta, in cadrul acordurilor


stabilite intre cele doua state;

de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc in tara de


resedinta (asista la defilari cu ocazia sarbatorilor nationale, participa la exercitii si
manevre militare la care sunt invitati etc.);

de consilier tehnic al sefului misiunii diplomatice, in domeniile de specialitate


tehnico-militara, a caror cunoastere este necesara pentru o justa apreciere a
situatiilor care fac obiectul analizelor politico-diplomatice.

Ceremonialul de stat al diferitelor state reglementeaz similar precderile care corespund


autoritilor naionale i diverselor structuri ale administraiei de stat la activitile
publice, att n cazul n care ele vor veni singure,ct i n situaia cnd la acestea particip
diplomaii strini.n cazul monarhiilor se purcede la desemnarea locurilor care
corespund pe drept familiei regale i altor membri ai Curii, iar n urma ei se plaseaz
ceilali demnitari n ordinea ierarhic descrescnd. De obicei, reglementarea
precderilor ine de sfera dreptului intern al fiecrei ri la care se adaug uzanele
tradiionale existente.
n continuare, se propune modelul Regulamentului General de Precderi n Stat, care
prevede divizarea regimului de precderi n:
1) individuale, care reglementeaz ordinea personal a autoritilor publice;
2) instituionale, care vizeaz gruparea ntr-o anumit ordine a ministerelor, a diferitelor
instituii i corpuri.
a) Individuale
1. Precderile autoritilor la ceremoniile oficiale cu caracter general, organizate de
Preedinie, Guvern sau alte importante structuri de stat n municipiul Chiinu:
Treapta I
1. eful Statului
2. Preedintele Parlamentului
3. Prim-ministrul
4. Preedintele Curii Constituionale
16

Treapta II
5. Preedintele Curii Supreme de Justiie
6. Preedintele Curii de Conturi
7. Procurorul General
8. Avocaii poporului
9. Ex-efii de stat
10. Vicepreedinii Parlamentului
11. Viceprim-minitrii
12. Preedinii comisiilor Parlamentului
13. Minitrii (n ordinea stabilit a ministerelor)
14. Directorul Serviciului de Informaii i Securitate
15. eful Statului Major al Armatei Naionale
16. Primarul municipiului Chiinu
17. Guvernatorul Gguziei
18. Guvernatorul Bncii Naionale
19. Preedinii partidelor de opoziie
Treapta III
20. Reprezentantul Republicii Moldova la ONU
21. Decanul Corpului Diplomatic i ambasadorii strini acreditai n
Republica Moldova
22. Ex-prim-minitrii
23. Ambasadorii moldoveni din rile strine (cu ocazia vizitelor oficiale ale efilor de state pe lng care snt acreditai)
24. Reprezentanii comerciali ai rilor strine
25. Preedintele Camerei de Comer i Industrie
26. efii misiunilor organizaiilor internaionale i regionale din Republica Moldova
a) Banca Mondial
b) Fondul Monetar Internaional
c) PNUD
d) UNICEF
e) OSCE
27. Preedintele Academiei de tiine
28. Rectorul Academiei de Administrare Public
29. Rectorul Universitii de Stat
30. eful Protocolului de Stat
31. Consulii Generali ai rilor strine
32. Viceprimarii mun. Chiinu
2. Precderile autoritilor la ceremoniile oficiale generale organizate de
ctre structurile de stat care au loc pe teritoriul autonomiilor sau raioanelor:
Treapta I
1. eful Statului
2. Preedintele Parlamentului
3. Prim-ministrul
4. Preedintele Curii Constituionale
69
Protocol, ceremonial, etichet
17

Teapta II
5. Preedintele Curii Supreme de Justiie
6. Preedintele Curii de Conturi
7. Procurorul General
8. Avocaii poporului
9. Ex-efii de stat
10. Vicepreedinii Parlamentului
11. Viceprim-minitrii
12. Guvernatorul sau preedintele consiliului raional
13. Preedintele organului reprezentativ al autonomiei teritoriale sau al
raionului
14. Preedinii comisiilor Parlamentului
15. Minitrii (n ordinea stabilit a ministerelor)
16. Directorul Serviciului de Informaii i Securitate
Treapta III
17. Reprezentantul Republicii Moldova la ONU
18. Decanul Corpului Diplomatic i ambasadorii strini acreditai n
Republica Moldova
19. Ex-prim-minitrii
20. Ambasadorii moldoveni din rile strine (cu ocazia vizitelor oficiale ale efilor de state pe lng care snt acreditai)
21. Reprezentanii comerciali ai rilor strine
22. eful Protocolului de Stat
23. Primarul (gazda evenimentului)
b) Instituionale
1. Precderile instituiilor de stat i ale diferitelor corpuri la ceremoniile
oficiale, organizate de Preedinie, Guvern sau Administaria de Stat n
mun. Chiinu.
1. Parlamentul Republicii Moldova
2. Guvernul Republicii Moldova
3. Corpul Diplomatic acreditat n Republica Moldova
4. Curtea Constituional
5. Curtea Suprem de Justiie
6. Curtea de Conturi
7. Consiliul municipal i Primria Chiinu
2. Precderile instituiilor de stat i corpurilor la ceremoniile oficiale generale organizate n teritoriul unei autonomii sau al unui raion:
1. Parlamentul Republicii Moldova
2. Guvernul Republicii Moldova
3. Corpul Diplomatic acreditat n Republica Moldova
4. Curtea Constituional
5. Consiliul de conducere a autonomiei publice locale
6. Primria (gazda evenimentului)
Analiza tiinific efectuat pe marginea situaiei protocolare naionale denot c la ora
actual protocolul, ca instrument de reglementare n viaa statului moldovenesc, este nc
fragil, fr un contur bine determinat, iar lipsa unor norme riguroase care s asigure
aplicarea lui este mai mult dect necesar att pentru formarea unei imaginii
corespunztoare n instituiile de stat centrale, ct i la nivelul structurilor administraiei
locale.n viziunea noastr, adoptarea la etapa actual a Regulamentului General de
18

Precderi ale Autoritilor i Instituiilorr n Stat i crearea unor servicii viabile de


protocol n structurile puterii va contribui la renvierea acelor frumoase tradiii seculare
moldoveneti care au plasat, pe bun dreptate, Principatul Moldovenesc n rndurile
statelor europene iubitoare de civilizaie i va nlesni crearea unei noi imagini politice
favorabile Republicii Moldova n interior i n lume.

INTRODUCERE
1. Misiunea diplomatica
2. Personalul misiunii diplomatice.Tipuri
3. Personalul consular
4. Functiile personalului diplomatic
5. Ordinea precaderii diplomatice
BIBLIOGRAFIE

19

BIBLIOGRAFIA
o Gidul viitorului diplomat
o O.Tarata .Protocol,Ceremonial,Eticheta

Decretul nr. 566/1968 pentru ratificarea Conveniei cu privire la relaiile diplomatice, Viena, 18 aprilie
1961 publicat n B.Of. nr. 89/8.07.1968
http://radjcarbune.wordpress.com/2012/02/10/serviciului-diplomatic-continut-si-elemente-abordareteoretica/
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/RELATIILE-DIPLOMATICE74786.php

20

21