VACCINURI

Imunitatea dobandita in mod artificial se realizeaza prin vaccinare.

Incepand cu Jenner in 1978, se realiza protectia antivariolica, prin inocularea oamenilor cu
pulbere obtinuta din crustele de vaccina (boala infectioasa a vacilor, mai putin grava). Vaccina
este asemanatoare cu variola (numita si varsatul negru). Aceasta protectie se baza pe
fenomenul de imunitate incrucisata, respectiv pe proprietatea anticorpilor antivirus cow pox
(agentul patogen al vaccinei) de a recunoaste si lega virusul small pox (agentul patogen al
variolei), datorita asemanarii lor antigenice. Aceste inoculari au primit numele de vaccinare,
de la termenii latinesti Vacca=vaca si vaccinia =boala specifica bovinelor. Situatia acestor
virusuri era neobisnuita, pentru ca alti agenti patogeni nu au echivalent natural nepatogen,
ceea ce afurnizat in cazul acestor virusuri o sursa de vaccin gata facut.
Clasificarea vaccinurilor
a) Dupa modul de obtinere:
- vaccinuri atenuate. Bazele stiintifice ale vaccinarii au fost puse de L. Pasteur, care
a stabilit principiul atenuarii virulentei agentilor patogeni. Primele vaccinuri au fost
reprezentate de agenti patogeni cu virulenta atenuata, astfel incat sa nu mai poata
determina boala, dar sa ramana capabila sa initieze o infectie inaparenta, deci sa determine
starea de imunitate. Atenuarea acestor agenti patogeni se obtine prin cultivarea in alte
gazde decat cele naturale, fie in conditii suboptimale de cultivare in vitro, care sa le
atenueze pana la anulare patogenitatea cu pastrarea proprietatii de imunogenitate.
EXEMPLU: * vaccinul antirabic- obtinut prin treceri in serie pe animal;
* vaccinul BCG (Bacilul Calmette Guerin), antituberculos, obtinut prin
numeroase pasaje repetate (230) in decursul a 13 ani, ale unei tulpini de Mycobacterium
bovis
(specie patogena la bovine dar transmisibila si omului) care determina
imunoprotectie fata de Mycobacterium tuberculosis, agentul patogen al tuberculozei
umane;
*vaccinul antirujeolic (confera protectie fata de rujeola si pojar);
* vaccinul antioreion (impotriva parotiditei epidemice);
*vaccinul antipoliomielitic (varianta Sabin);
*vaccinul antivariolic- cu un virus inrudit cu cel impotriva caruia se face
vaccinarea. Campania de vaccinare a fost initiata in 1967, boala fiind declarat invinsa in 1978,
la 3 ani dupa raportarea ultimului caz in somalia. Variola (sau vrsatul) este o boal contagioas, de
natur virotic. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omornd i desfigurnd un
numr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai n secolul al XX-lea au murit de variol ntre 300 i 500
de milioane de oameni. Numai n 1967 s-au mbolnvit de variol circa 15 milioane de oameni i au czut
victime acestei boli dou milioane. n acelai an Organizaia Mondial a Sntaii a desfurat o campanie
intens de vaccinare i de informare a opiniei publice cu privire la aceast boal. n 1977, variola a fost total
eradicat; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz. Variola este singura afeciune contagioas ai crei
germeni au fost total eliminai din mediul natural.

- vaccinuri cu agenti infectiosi neviabili. Aceste vaccinuri stimuleaza eficient

sinteza de anticorpi, dar nu mai pot stimula imunitatea celulara. Asa se obtin vaccinurile
antigripal, antirabic, antipoliomielitic, anti-HAV (virusul hepatitei A), dar si vaccinuri
antibacteriene; se utilizeaza suspensii de celule bacteriene omorate pri incalzire la temperaturi
superioare celei de 60oC sau sub acctiunea formolului sau fenolului. Ex.: vaccinul TAB
(antitifoparatific, protector impotriva agentilor patogeni ai febrei tifoide si ai febrelor
paratifoide A si B), antiholeric, antistafilococic, anti E. coli.
Riscul administrarii de vaccinuri inactivate este reprezentat de posibilitatea ca unele
particule infectioase sa supravietuiasca procedeelor de inactivare.

- anatoxinele vaccinuri obtinute prin tratarea exotoxinelor cu formol 4% 0 si incalzire

(370- 400 C), conditii in care toxinele isi pierd complet toxicitatea, dar isi pastreaza
imunogenitatea. EX.: anatoxina difterica, tetanica, stafilococica.
b) Dupa continutul lor, vaccinurile pot fi:
- monovalente- obtinute dintr-o singura specie bacteriana sau serotip viral (vaccinul
antistafilococic);
- bi-, tri- si polivalente. Ex.: DiTePer= trivaccin compus din: anatoxina difetrica, tetanica
si celule atenuate de Bordetella pertusis, agentul patogen al tusei convulsive. Polidinul este un
polivaccin.
c) Dupa provenienta agentilor patogeni folositi la prepararea vaccinurilor:
- autovaccinuri, preparate cu o tulpina bacteriana izolata dela un bolnav si folosita pentru
vaccinarea aceluiasi individ, in cazul unor infectii grave, recidivante, rebelela tratamentul cu
antibiotice. Ex.: vaccin antistafilococic, antipiocianic.
- stok-vaccinuri- produse in general din mai multe tulpini bacteriene sau virale si destinate
pentru imunizari in masa. Ex.: vaccinul antirujeolic, antigripal, DiTe Per.
Aceste vaccinuri pe lanaga rolul lor pozitiv incontestabil, pot avea si efecte secundare
nedorite, unele pot genera accidente post vaccinale, cum ar fi declansarea unor reactii de
poliautoagresiune sau alergice, sau daca agentii patogeni sunt incorect atenuati pot determian
boala.
Vaccinurile atenuate prezinat si un alt risc major, respectiv posibilitatea de a contine si alet
virusuri contamiante (adventiale), prezente in substratul celular folosit pentru cultivarea
virusurilor, ceea ce impune un control riguros al acestora. Vaccinurile atenuate sunt
contraindicate la anumite grupui cu polpulatie de risc, cum ar fi femeile insarcinate,
persoanele imunosuspresate, cele suspecte de leucemii si limfoame, si in cazul unor infectii
simptomatice.
Vaccinuri moderne.
Pentru evitarea efectelor adverse ala vaccinurilor conventionale au fost imaginate
procedee de obtinere a unor tipuride vaccinuri, bine definite si cunoscute la nivel molecular,
care sa induca numai raspunsul imun dorit, nu si reactii secundare adverse.
-vaccinuri produse prin tehnologia ADN recombinat:
- vaccinuri corpusculare: vaccinul corpuscular holeric, care area inactivate
gena pentru subunitatea A a toxinei holerice; Ag carcinoembrionar recombinat (pentru tratarea
cancerului de colon si de san);
- vaccinuri cu vectori recombinati, obtinuti prin clonarea genelor pentru
anumite proteine imunogene virale sau bacteriene. Ex.: vaccinul antihepatita B, vaccinul BCG
recombinat.
- Vaccinuri subunitare, utilizeaza ca Ag subunitati , componente ale agentilor infectiosi
- vaccinuri ribosomale, reprezentate de ribozomi bacterieni izolati
- vaccinuri antiadezine, obtinute fata de adezinele bacteriene, structuri de
suprafata carea mediaza aderenta bacteriilor patogene la substartul celular sensibil, fenomen
care constitueprima faza, sin qua non, a procesului infectios. Ex.: vaccinuri anti Neiseria
meningitidis (unul dintre agentii patogeni ai unei meningite fatale).