CURS 1 06.03.

2014

Caile de atac
Regulile generale ale cailor de atac sunt reglementate de art. 456-465.
Potrivit acestor dispozitii, instantele exercita controlul judecatoresc asupra hotararilor
organelor administrative cu atributii jurisdictionale, ori asupra unor acte administrative, emise de
organe care nu fac parte din sistemul instantelor judecatoresti. De asemenea, instantele
judecatoresti exercita controlul judiciar asupra legalitatii si temeiniciei hotararilor instantelor
inferioare, putand remedia erorile savarsite.
Controlul judiciar are ca obiect hotarari pronuntate de organe care fac parte din acelasi
sistem al autoritaii publice, Controlul judiciar se realizeaza prin intermediul cailor de atac si, de
regula, ceasta verificare este facuta de instantele superioare in mod exceptional putandu-i-se
permite judecatorului sa revina asupra propriei sale solutii si sa dea o solutie noua. Existenta
cailor de atac reprezinta o garantie a respectarii drepturilor fundamentale ale partilor si a calitatii
actului de justitie.
Clasificarea cailor de atac
Dupa criteriul conditiilor de exercitare:
-

Cai de atac ordinare

Cai de atac extraordinare

Caile de atac ordinare sunt acelea care pot fi exercitate de oricare dintre parti si pentru orice
motiv. NCPC consacra o singura cale de atac ordinara, si anume apelul.
Caile extraordinare de atac sunt acelea care pot fi exercitate in conditii restrictive, pentru
motive expres si limitativ prevazute de lege. NCPC include in randul cailor extraordinare de
atac: recursul, contestatia in anulare si revizuirea.
Din punct de vedere al criteriului instantei competente sa se pronunte asupra cailor de atac,
acestea pot fi clasificare in:

Cai de atac de reformare

Cai de atac de retractare

Caile de atac de reformare sunt considerate acelea care se solutioneaza de o instanta

superioara, incluzand aici apelul si recursul.
Caile de atac de retractare sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea respectiva,
incluzand aici contestatia in anulare si revizuirea.
Dupa intinderea atributiilor instantelor competente sa judece caile de atac:
-

Cai de atac devolutive

Cai de atac care nu pot determina o noua judecata in fond

Caile de atac devolutive sunt acelea care pot reedita judecata de fond, atat asupra chestiunilor
de fapt, cat si asupra problemelor de drept dezlegate de prima instanta. Singura limitare este
realizata prin cererea de formulare a caii de atac, astfel fiind stabilita limita de actiune si obiectul
caii de atac.
Celelalte cai de atac nu pot determina in principiu o noua judecata in fond, iar revizuirea si
contestatia in anulare nu se supun acestui tip de clasificare.
In ceea ce priveste instituirea si exercitarea cailor de atac, NCPC determina o serie de repere:
1. Legalitatea caii de atac
2. Subiectele cailor de atac
3. Ordinea exercitarii cailor de atac
4. Unicitatea caii de atac
5. Partea din hotarare care poate fi atacata
6. Intelegerea partilor in caile de atac
7. Neagravarea situatiei partii in propria cale de atac
8. Masurile de administrare judiciara

1. Legalitatea caii de atac este reglementata de art. 457 NCPC. Hotararea judecatoreasca
este supusa numai cailor de atac prevazute de lege in conditiile si termenele stabilite de
2

aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. Mentiunea inexacta din cuprinsul
hotararii, cu privire la calea de atac, nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita
calea de atac prevazuta de lege.
Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac prevazuta de lege, exercitata in
considerarea mentiunilor inexacte din cuprinsul hotararii, hotararea pronuntata de instanta de
control judiciar va fi comunicata din oficiu tuturor partilor care au luat parte la judecata, iar de la
data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac
prevazute de lege.
2. Subiectele cailor de atac - potrivit dispozitiilor art. 458 NCPC, caile de atac pot fi
exercitate numai de partile aflate in proces, care justifica un interes, in afara de cazul in
care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe sau persoane.
3. Ordinea exercitarii (ierrarhia cailor de atac) art. 459 NCPC. Caile extraordinare de
atac nu pot fi exercitate atat timp cat este deschisa calea de atac a apelului. In cazul
hotararilor susceptibile de apel, daca acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil.
O hotarare susceptibila de apel si de recurs, poate fi atacata inauntrul termenului de apel,
direct cu recurs, la instanta care ar fi fost competenta sa judece recursul impotriva
hotararii date in apel, daca partile comsimt expres, prin inscris autentic sau prin declaratie
verbala data in fata instantei a carei hotarare se ataca si consemnata intr-un proces verbal.
In acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru incalcarea sau aplicarea gresita a
normelor de drept material.
Caile extraordinare de atac pot fi exercitate si concomitent, in conditiile legii Intr-o asemenea
situatie, recursul se judeca cu prioritate.
4. Unicitatea cailor de atac, principiu consacrat de art 460 NCPC, dezvolta ideea ca
impotriva unei hotarari judecatoresti, o cale de atac poate fi exercitata o singura data,
daca legea prevede acelasi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data
declararii acelei cai de atac. Daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri
accesorii, hotararea este supusa in intregul ei caii de atac prevazuta de lege pentru cererea
principala. In cazul in care, prin aceeasi hotarare au fost solutionate mai multe cereri
principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului,
3

hotararea, in intregul ei, este supusa apelului, iar hotararea data in apel este supusa
recursului. O hotarare incidentala nu este supusa apelului nici recursului, poate fi atacata
cu calea de atac prevazuta de lege pentru cererea principala.
5. Principiu consacrat de art. 461 NCPC, cu privire la partea din hotarare care poate fi
atacata, calea de atac se indreapta intotdeauna doar impotriva solutiei cuprinse in
dispozitivul hotararii.
6. O succesiune de articole din NCPC respectiv art. 438-441, reglementeaza faptul ca partile
pot solicita instantei legal investite cu solutionarea unei cai de atac, sa ia act de intelegerea lor
cu privire la solutionarea litigiului. Este posibila, in caile de atac, achiesarea la hotarare, care
presupune renuntarea uneia dintre parti la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a
exercitat-o dj impotriva tuturor sau a anumitor solutii din respective hotarare. Achiesarea poate
fi conditionata, expresa, tacita sau poate fi interpretata ca fiind totala sau partiala.
7. Expresia dictonului latin non reformatio in peius, potrivit art. 481 si 502 din NCPC,
apelantului sau recurentului nu i se poate crea, in propria cale de atac, o situatie mai rea decat
aceea din hotararea atacata.
8. Masurile de administrare judiciara, astfel cum prevede art. 465 NCPC, nu pot face obiectul
niciuneia dintre caile de atac.

APELUL
NCPC reglementeaza calea de atac a apelului in art. de la 466 482
Apelul este o cale ordinara de atac, prin intermediul careia oricare dintre parti poate solicita
unei instante superioare reformarea hotararii pronuntate de prima instant. Apelul este o cale de
atac devolutiva, care permite o reexamine are completa a cauzei, atat in fapt, cat si in drept, de
catre o instant superioara, in complet format din doi judecatori. NCPC reglementeaza 3 forme ale
apelului:
-

Apelul principal

Apelul incident

Apelul provocat

Apelul principal poate fi exercitat de oricare parte, in contradictoriu cu oricare participant

care a avut calitatea de parte la judecata in fond, dar numai inauntrul termenului de apel, nefiind
dependent de exercitarea acestei cai de atac, de alti participant la proces.
Apelul incident poate fi formulat in scris de catre intimat, dupa implinirea termenului de apel,
in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de parte potrivnica, printr-o cerere proprie,
care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante. Daca apelantul principal isi retrage apelul
sau daca acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica
cercetarea fondului, apelul incident ramane fara efect.
Apelul provocat este expresia coparticiparii procesuale sau a prezentei unei terte persoane in
proces. In aceste doua situatii, intimatul este in drept dupa implinirea termenului de apel, sa
declare in scris apel impotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat in prima instanta si
care nu este parte in apelul principal, daca acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte
asupra situatiei sale juridice in proces. Daca apelantul principal isi retrage apelul sau daca acesta
este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului,
apelul provocat ramane fara efect.
Conditii ale exercitarii apelului
- conditii de fond
- conditii de forma
Pe langa conditiile generale ale exercitarii dreptului la actiune, exercitarea caii de atac a
apelului impune unele conditii special cu privire la:
1. Hotararile susceptibile de apel
2. Subiectele apelului
3. Termenul de apel

1. Hotararile susceptibile de apel isi gasesc reglementarea in art. 466 NCPC.

Pot fi atacate cu apel, hotararile pronuntate in prima instant, daca legea nu prevede in mod
expres o alta cale de atac; hotararile date in ultima instanta, daca potrivit legii, instanta nu putea
5

sa judece decat in prima instanta; incheierile premergatoare atacate odata cu fondul si alte
hotarari expres prevazute de lege.
2. Subiectele apelului.
Subiectele apelului sunt partile, tertele persoane si procurorul. In principiu, partile sunt
indreptatite sa exercita calea de atac a apelului, in masura in care acestea sunt nemultumite de
hotararea primei instante. Partea care declara apel se numeste apelant, iar partea adversa
intimat.
Nu mai are dreptul sa formulize apel principal, partea care a renuntat expres la apelul cu
privire la o hotarare sau a execitat partial hotararea de prima instanta, desi aceasta nu are
susceptibila de executare provizorie, cu privire la dispozitiile executate. Legea recunoaste
legitimitatea procesuala, in mod implicit, si mostenitorilor partilor, precizand ca termenul de apel
se intrerupe prin moartea uneia dintre parti.
Tertele persoane care au intervenit in proces in prima instanta, au dreptul de a declara apel.
Apelul intervenientului accesoriu este conditionat de exercitarea caii de atac si de partea in
favoarea careia a intervenit, in caz contrar apelul sau fiind considerat neavenit.
Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate, chiar daca nu a
pornit actiunea civila, precum sic and a participat la judecata in conditiile legii.
3. Termenul de apel
Reglementarea termenului de apel este realizata de NCPC prin articolele 468 si 469. Regula
este ca termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune
altfel. Exceptiile la regula in ceea ce priveste durata si punctual de pornire al termenului il
regasim, spre exemplu, pentru procurer, termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii; in
cazurile in care procurorul nu a participat la judecarea cauzei, termenul de apel pentru acesta,
curge de la comunicarea hotararii; ordonanta presidential este supusa numai apelului in termen
de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor si de la comunicare, daca s-a dat fara
participarea lor.

Se aplica principiul echipolentei (comunicarea hotararii poate fi inlocuita cu un act

echivalent, sub aspectul momentului de la care incepe sa curga termenul) in urmatoarele situatii:
-

Termenul de apel curge de la comunicarea hotararii, chiar atunci cand aceasta a fost
facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii silite.

Daca o parte face apel inaintea comunicarii hotararii, aceasta se socoteste comunicata la
data depunerii cererii de apel.

Termenul de apel suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptia cazurilor

anume prevazute de lege.
Termenul de apel se intrerupe prin:

1. Moartea partii
2. Moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea
In cazul mortii partii, se face din nou o comunicare a hotararii, la cel din urma domiciliu
al partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor, termenul
de apel incepand sa curga din nou de la data acestei comunicari.
Conditiile de forma ale apelului
Reglementarea acestor conditii o regasim in art. 470 NCPC. Cererea de apel va cuprinde:
-

Datele de indentificare ale partilor

Indicarea hotararii atacate

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul

Probele invocate in sustinerea apelului

Semnatura

La cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbre aferente.

Elementele privind indicarea hotararii atacate si semnatura, precum si dovada taxei de
timbre, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele privind motivele de fapt si de drept pe
care se intemeiaza apelul si probele invocate in sustinerea apelului sunt prevazute sub sanctiunea
decaderii.

Lipsa semnaturii poate fi implinita in conditiile art. 196 alin 2 NCPC, iar lipsa dovezii
achitarii taxei de timbu poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost
legal citata (in apel). Cand dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima
instanta, se vor aplica dispozitiile art. 194, lit. e NCPC.
In cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt momentu decat
comunicarea hotararii, motivarea apelului se va face intr-un termen de aceeasi durata, care curge
insa de la comunicarea hotararii.
Ziua 1 pronuntarea hotararii
Ziua 3 aflarea solutiei
Ziua 5
Procedura de solutionare a apelului
Apelul si motivele de apel se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea
nulitatii. In cazul in care cererea de apel nu indeplineste conditiile cerute de lege, presedintele
instantei sau persoana desemnata sa primeasca cererea de apel va stabili lipsurile si ii va cere
apelantului sa completeze sau sa modifice cererea. Termenul de completare sau modificare a
cererii este diferenta de termen ramasa dinauntrul termenului de apel. Daca presedintele sau
persoana desemnata apreciaza ca intervalul ramas pana la expirarea termenului de apel, in care sa
se depuna completarea sau modificarea cererii, este insufficient, va acorda un termen scurt de cel
mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, pentru indeplinirea acestor neajunsuri.
Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, presedintele instantei care a
pronuntat hotararea atacata, va dispune comunicarea lor intimatului, impreuna cu copiile
certificate dupa inscrisurile alaturate si care nu au fost infatisate la prima instanta, punandu-i-se
in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare, in termen de cel mult 15 zile de la data
comunicarii.
Intampinarea depusa este comunicata de in data apelantului, punandu-i-se in vedere obligatia
de a depune la dosar raspunsul la intampinare, in termen de cel mult 10 zile de la data
comunicarii.
8

!!! Intimatul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare, din dosarul cauzei. Dupa
inplinirea termenului de apel pentru toate partile precum si a termenelor mentionate in etapa
scrisa, presedintele sau persoana desemnata va inainta dosarul intantei de apel, impreuna cu
apelurile facute, intampinarile, raspunsurile la intampinare si dovezilor de comunicare a acestor
acte. Daca s-au formulat atat apel, cat si cereri privind indreptarea hotararii judecatoresti,
lamurirea hotararii, inlaturarea dispozitiilor contradictorii sau completarea hotararii, dosarul nu
va fi trimis instantei de apel decat dupa implinirea termenului de apel privind hotararile date
asupra acestor din urma cereri.
Apelul incident si apelul provocat se depun de catre intimat odata cu intampinarea la apelul
principal, fiind aplicabile dispozitiile art. 471 alin. 6 NCPC.
Efectul devolutiv al apelului
Reglementarile acestei institutii le regasim in dispozitiile art. 476-478 NCPC. Apelul
exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel stuatuand atat in
fapt, cat si in drept. Limitele efectului devolutiv sunt determinate pe de o parte de ceea ce s-a
apelat, instanta de apel procedand la rejudecarea fondului in limitele stabilite expres sau implicit
de catre appellant, iar pe de alta parte, de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta, prin apel
neputandu-se schimba cadrul procesual stabilit in fata primei instante. Partile nu vor putea folosi
inaintea instantei de apel alte motive, alte mijloace de aparare si alte dovezi, decat cele invocate
in prima instant, sau aratate in motivarea apelului sau in intampinare. Instanta de apel poate
incuviinta si administrarea probelor a caror necessitate rezulta din dezbateri.
In apel nu pot fi schimbate calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in
judecata si nici nu pot si formulate pretentii noi. Partile pot insa explicita pretentiile initiale, sau
apararile adresate primei instante. Se vor putea cere in apel dobanzi, rate, venituri etc. ajunse la
termen si orice alte despagubiri ivite dupa hotararea primei instante. De asemenea, va putea fi
invocate compensatia legala.
Pregatirea judecatii apelului si dispozitii privind judecata
Presedintele instantei de apel sau persoana desemnata, va lua de indata, prin rezolutie, masuri
in vederea repartizarii aleatorii a cauzei la un complet de judecata. Apelurile principale,
9

incidentale si provocate, facute impotriva aceleiasi hotarari, vor fi repartizate la acelasi complet
de judecata, iar cand dj au fost repartizate la complete diferite, vor fi reunite la completul cel
dintai investit. Presedintele completului de judecata, stabileste primul termen de judecata, care va
fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei presedintelui instantei de apel, dispunand citarea
partilor. Instant de apel va verifica in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt, si
aplicarea legii de catre prima instanta, motivele de ordine publica putand fi invocate si din oficiu.
Instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate de prima
instanta , precum si administrarea de probe noi propuse prin cererile de apel.
Potrivit dispozitiilor art. 480 NCPC, instanta de apel poate promova una dintre urmatoarele
solutii:
-

Respingerea, anularea sau constatarea perimarii apelului, solutii in urma carora se

pastreaza hotararea atacata.

Admiterea apelului.

In urma admiterii apelului, prin hotararea din apel, instanta de apel poate dispune:
1. Anularea hotararii apelate, cand se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat
procesul, fara a intra in judecata fondului, sau cand judecata s-a facut in lipsa partii care
nu a fost legal citata. In aceasta situatie, instanta de apel poate fie sa judece procesul,
evocand fondul, aceasta fiind regula, fie sa trimita cauza pre rejudecare primei instante
sau altei instante egale in grad, din aceeasi circumscriptie cu insanta de apel.
2. Daca intanta de apel, stabileste ca prima instanta a fost necompetenta, iar necompetenta a
fost invocata in conditiile legii, solutia va fi tot anularea hotararii apelate. In aceasta
situatia, instanta de apel va trimite cauza spre rejudecate instantei competente sau unui
organ cu activitate jurisdictional competent.
3. Cand se constata ca exista un alt motiv de nulitate, instanta va admite cererea, va
dispunde anularea hotararii anulate si va retine procesul spre rejudecare.
In cazul admiterii apelului, instanta de apel va putea schimba in tot sau in parte hotararea
apelata. Potrivit art. 481 NCPC, apelantului nu i se va putea crea o situatie mai nefavorabila
decat aceea prevazuta prin hotararea atacata.
10

CURS 2 13.03.2014

RECURSUL
Reglementat de art. 483-502 NCPC, este definit ca fiind o cale extraordinara de atac, prin
intermediul careia partile solicita, pentru motive expres si limitativ prevazute de lege, casarea sau
desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate in apel sau data fara drept de apel ori a
hotararilor unor organe cu activitate jurisdictionala.
Scopul recursului este sa supuna unei instante superioarevind conformitatea hotararii atacate
si verificarea regulilor de drept aplicat.
Recursul prezinta urmatoarele caracteristici:
-

Este o cale de atac de reformare

Se adreseaza unei instante superioare in scopul casarii unei hotarari judecatoresti nelegale

Nu este suspensiv de executare, ceea ce reprezinta regula, exceptiile privind cazurile

anume prevazute de lege pe care le gasim reglementate in art. 484 NCPC.

Este o cale de atac nedevolutiva

NCPC reglementeaza 3 forme ale recursului: recursul principal, recursul incident,

recursul provocat.
Conditii ale exercitarii recursului:
Conditii de fond
Art. 483 NCPC stabileste hotararile susceptibile de recurs, astfel, pot fi atacate cu recurs
hotararile date in apel, cele date potrivit legii, fara apel si alte hotarari, in cazurile expres
prevazute de lege.
Exista si o serie de exceptii, de hotarari care nu sunt supuse recursului. De exemplu:
-

Hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1, lit. a)-i) NCPC

Hotararile privind navigatia civila si activitatea in porturi

Cele privind conflictele de munca si de asigurari sociale

In materie de expropriere
11

In cererile privitoare la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare

In alte cereri evaluabile in bani, in valoare de pana la 500.000 lei, inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotararile date in instantele de apel, in cazurile in

care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.
Subiectele recursului sunt urmatoarele: partile, partea care declara recurs numindu-se
recurent, iar partea adverse, intimat, in continuarea carora, in procesul civil sunt acceptati
mostenitorii partilor; tertele persoane, reprezentate de tertii care au intervenit in proces in prima
instanta si care, in conditiile art. 61-79 NCPC, au dreptul de a declara recurs si procurorul, care
poate sa exercite caile de atac, chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci cand a
participat la judecata.
Termenul de recurs
Regula este ca termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea
nu dispune altfel. Exceptii: in ceea ce priveste durata si punctul de pornire al termenului (de ex:
pentru procuror, termenul de recurs curge de la pronuntarea hotararii in afara de cazurile in care
procurorul a participat la judecarea cauzei); incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi
atacata numai de parti, odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza; recursul impotriva
incheierii de suspendare a judecatii se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului
judecarii procesului, atat impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva
incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului, etc.
Conditii de forma
Cererea de recurs va cuprinde:
-

Datele de indentificare ale partii in favoarea careia se exercita recursul, precum si datele
de identificare ale avocatului sau consilierului juridic care formuleaza cererea.

Datele de identificare ale intimatului

Indicarea hotararii atacate

Motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz,
mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separate

Semnatura partii sau a mandatarului, a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic.
12

La cerere se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru, precum si imputernicirea avocatiala

sau delegatia consilierului juridic.
Cerintele privind dovada achitarii taxelor de timbre, imputernicirea avocatiala si delegatia
consilierului juridic, elementele esentiale ale cererii, indicarea hotararii atacate si semnatura
partii sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Motivarea recursului, reglementata de art. 487-489 NCPC: recursul se va motiva prin insasi
cererea ce recurs, in afara de cazurile prevazute de art. 470 alin. 5, ale carui reguli sunt aplicabile
si in recurs. Asa cum am aratat, motivarea recursului poate fi realizata si prin memoriu separate
fata de cererea de recurs, formulat insa in interiorul termenului de recurs.
Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:
1. Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;
2. Daca hotararea a fost pronuntata de alt judecator decat cel care a luat parte la dezbaterea
pe fond a procesului sau de un alt complet de judecata decat cel stabilit aleatoriu pentru
solutionarea cauzei, ori a carui compunere a fost schimbata cu incalcarea legii;
3. Cand hotararea a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante
invocate in conditiile legii;
4. Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
5. Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare
atrage sanctiunea nulitatii;
6. Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive
contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei;
7. Cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat;
8. Cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normalor de drept
material.
M otivele prevazute nu pot fi primite decat daca acestea nu au putut fi invocate pe calea
apelului, sau in cursul judecarii apelului, ori cand au fost invocate in termen, dar au fost response
sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.

13

Recursul este considerat nul daca nu a fost motivate in termenul legal sau daca motivele de
invocare nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488 NCPC.
Procedura de solutionare a recursului
Recursul si motivele de casare se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea
nulitatii, in conditiile prevazute de art. 83 alin. 3 si 84 alin. 2 NCPC.
Dispozitiile art. 471 NCPC referitor la apel, se aplica in mod corespunzator, iar termenul
prevazut la art. 471 alin. 5 se dubleaza in cazul recursului.
Intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul sau consilierul juridic al intimatului,
iar raspunsul la intampinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte, se
va mentiona daca recurentul, respectiv intimatul este de acord cu recursul si daca sunt de acord,
ca acesta, atunci cand este admisibil in principiu, sa fie solutionat de catre completul de filtru
prevazut la art. 493 NCPC.
Competenta solutionarii recursului este reglementata de art. 483 alin. 3 si 4, care consacra
regula ca recursul se judeca de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. In anumite cazuri
prevazute de lege, recursul se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara celei care a
pronuntat hotararea atacata sau de catre instanta expres determinate de legea speciala.
In fata instantei de recurs nu se pot aduce probe noi, cu exceptia inscrisurilor noi, care pot fi
depuse sub sanctiunea decaderii odata cu cererea de recurs, respectiv cu intampinarea sau pana la
primul termen de judecata, in cazul in care recursul urmeaza sa fie solutionat in sedinta publica.
Cand recursul este de competenta ICCJ, presedintele instantei, presedintele de sectie sau
imputernicitul acestuia, primind dosarul de la instanta a carei hotarare se ataca, va lua prin
rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecatori, care va decide
asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Pe baza recursului, intampinarii, a raspunsului la intampinare si a inscrisurilor noi,
presedintele completului va intocmi un raport asupra admisibilitatii in principiu a recursului, in
cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil, deci poate
face parte din completul care solutioneaza recursul.
14

Raportul va verifica daca recursul indeplineste cerintele de forma prevazute sub sanctiunea
nulitatii, motivele invocate se incadreaza in cele prevazute de lege, daca recursul este vadit
nefondat si daca, in jurisprudenta Curtii Constitutionale, a ICCJ, a Curte Europene a Drepturilor
Omului si a Curtii de justitie a UE, precum si in doctrina, exista probleme de drept ce vizeaza
dezlegarea data prin hotararea atacata.
Dupa analiza raportului in completul de filtru, acesta se comunica de indata partilor, care pot
formula in scris un punct de vedere asupra raportului, in termen de 10 zile de la comunicare, iar
in lipsa dovezii de comunicare, inainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare.
In tot acest termen, completul nu va putea trece la examinarea recursului in lipsa punctului de
vedere asupra raportului.
Solutiile completului de filtru pot fi urmatoarele:
-

Anuleaza sau respinge recursul printr-o decizie motivata pronuntata fara citarea partilor,
care nu este supusa niciunei cai de atac;

Se pronunta asupra fondului recursului, fara citarea partilor, printr-o decizie definitiva;

Pronunta fara citarea partilor, o incheiere de admitere in principiu a recursului si fixeaza

termenul de judecata pe fond a recursului, cu citarea partilor.

Dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta si in apel, se aplica si in instanta

de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice, presedintele va da mai intai cuvantul recurentului,
iar apoi intimatului, procurorul vorbind cel din urma (cu exceptia cazului cand procurorul este
recurent).
In cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu, instanta, verificand toate
motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, in acest caz hotararea atacata putand fi
casata in tot sau in parte sau il poate respinge, anula sau constata perimarea lui. In caz de casare,
solutiile sunt diferite, dupa cum acestea sunt pronuntate de: ICCJ si alte instante de recurs.
Cand recursul este solutionat de ICCJ, solutiile acesteia pot fi:
-

Casare cu trimitere spre o noua judecata;

Respingerea cererii ca inadmisibila.

15

Cand recursul este de competenta altor instante de recurs, solutiile acestora pot fi:
-

Casare cu retinere;

Casare cu trimitere spre rejudecare;

Respingerea cererii ca inadmisibila.

Hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate

si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori s-au respins. In cazul in care recursul se
respinge fara a fi cercetat in fond ori se anuleaza sau se constata perimarea lui, hotararea de
recurs va cuprinde numai motivarea solutiei, fara a se invoca si analiza motivele de casare.
Hotararea casata nu are nicio putere, actele de executare sau de asigurare facute in temeiul
acesteia fiind desfiintate de drept, chiar daca instanta de recurs nu dispune in mod expres acest
fapt.
In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt
obligatorii pentru instanta care judeca fondul.
Cand hotararea a fost casata pentru incalcarea unor reguli de procedura, judecata va reincepe
de la actul anulat. Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinand
seama de toate motivele invocate inaintea instantei de recurs, solutia putand cuprinde dispozitiile
necasate din vechea hotarare. La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului, dupa
casarea hotararii de catre instanta de recurs, recurentului nu i se poate crea o situatie mai rea
decat aceea din hotararea atacata.
CURS 3 20.03.2014

CONTESTATIA IN ANULARE art. 503-508 NCPC

Este o cale extraordinara de atac, de retractare, nesuspensiva de executare, reglementata
de NCPC ca si contestatie in anulare obisnuita, de drept comun sau ca si contestatie in anulare
speciala, potrivit art. 503.
Contestatia in anulare obisnuita reglementeaza situatia in care hotararile definitive pot fi
atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost
present la termenul cand a a avut loc judecata.
16

Contestatia in anulare speciala reglementeaza situatiile in care hotararile instantelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare, respectiv atunci cand:
-

Hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu

incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia
necorespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;

Dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;

Instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze

vreunul din motivele de casare invocate in termen de recurent;

Instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza;

Motivele aratate, cu exceptia omisiunii cercetarii motivelor de casare, se aplica in mod

corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. (in
apel nu pot fi casate hotarari)
Conditiile de admisibilitate ale contestatiei in anulare
Reglementate de art. 504 NCPC. Sunt raportate la posibilitatea invocarii aceluiasi motiv
pe calea apelului sau a recursului, astfel contestatia in anulare este inadmisibila daca motivul
prevazut la art. 503 alin. 1 putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului (situatia in care
contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata).
Cu toate acestea, constestatia poate fi primita in cazul in care motivul a fost invocat prin
cererea de recurs, dar instanta l-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt
incompatibile cu recursul sau daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara a fi cercetat in
fond. O hotarare impotriva careia s-a exercitat contestatia in anulare, nu mai poate fi atacata de
aceeasi parte cu o noua contestatie in anulare, chiar daca se invoca alte motive.

Procedura de judecata
Instanta competenta sa solutioneze contestatia in anulare este instanta a carei hotarare se
ataca. In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu opereaza prorogarea de
17

competent. Termenul de exercitare a contestatiei in anulare este de 15 zile de la comunicarea

hotararii, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas definitiva.
Contestatia in anulare trebuie motivate in termenul legal de 15 zile de la data comunicarii
hotararii, sub sanctiunea nulitatii acesteia. Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei
anulare se cere, sub conditia platii unei cautiuni.
Solutionarea contestatiei in anulare se realizeaza de urgenta si cu precadere, potrivit
dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii finalizate cu hotararea atacata.
Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea primului
termen de judecata, contestatorul urmand a lua cunostinta de continutul acesteia din dosarul
cauzei. Daca motivul de contestatia este intemeiat, instanta poate lua una dintre urmatoarele
solutii:
-

Va pronunta o singura hotarare prin care fie va anula hotararea atacata si va solutiona
cauza, fie, daca solutionarea cauzei la acelasi termen nu este posibila, instanta va
pronunta o hotarare de anulare a hotararii atacate si va fixa termen in vederea solutionarii
cauzei printr-o noua hotarare. Hotararea data in contestatia in anulare este supusa
acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.

CURS 4 27.03.2014

REVIZUIREA
Reglementata de art. 509-515 NCPC, revizuirea este o cale de atac extraordinara, de
retractare, nesuspensiva de executare.
Obiectul si motivele revizuirii sunt reglementate de art. 509 NCPC.
Instanta competenta pentru solutionarea cererii de revizuire este instanta care a pronuntat
hotararea a carei revizuire se cere. Termenul de exercitare este de o luna si se socoteste de la
comunicarea hotararii, de la cel din urma act de executare sau din ziua in care partea a luat
cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau
expertului, ori de hotararea prin care s-a declarat fals inscrisul, dupa caz.

18

Art. 509, care stabileste motivele revizuirii, in concordanta cu art. 511, care stabileste
termenele de exercitare, identifica si alte termene in functie de motivul de revizuire. Instanta
poate suspenda executarea hotararii a carei revizuire se cere sub conditia platii unei cautiuni.
Solutionarea cererii de revizuire se realizeaza potrivit dispozitiilor procedural aplicabile judecatii
finalizate cu hotararea atacata.intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5
zile inaintea primului termen de judecata, revizuentul urmand sa ia cunostinta de continutul
intampinarii de la dosarul cauzei. Dezbaterile instantei sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si
la faptele pe care se intemeiaza.
Daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, va schimba in tot sau in parte hotararea
atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice, va anula cea din urma hotarare. Despre
hotararea data in revizuire, se va face mentiune in josul originalului hotararii revizuite.
Hotararea data asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru
hotararea revizuita. Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este
recursul, iar daca revizuirea a fost solutionata de una dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, recursul este de competenta completului de 5 judecatori.

RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Este un instrument procedural prin care se cere ICCJ sa se pronunte asupra problemelor
de drept care au fost solutionate diferit de catre instantele judecatoresti pentru a se asigura
interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti.
Din punct de vedere al conditiilor de admisibilitate, intereseaza calitatea procesuala si
admisibilitatea aparenta a recursului in interesul legii. Astfel, recursul in interesul legii este
admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept ce formeaza obiectul judecatii au
fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.
Calitate procesuala pentru promovarea unui recurs in interesul legii au doar procurorul
general al Parchetului de pe langa ICCJ, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei, colegiul de
conducere al ICCJ, colegiile de conducere ale Curtilor de Apel, Avocatul Poporului.
Recursul in interesul legii se judeca de un complet format din presedintele sau, in lipsa
acestuia, de unul dintre vice-presedintii ICCJ, presedintii de sectii din cadrul acesteia, precum si
19

20 de judecatori dintre care 14 judecatori din sectiile in a carei/caror competent intra problema
de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti sic ate 2 judecatori din cadrul
celorlalte sectii.
Presedintele ICCJ sau vice-presedintele desemnat este presedinte al completului de
solutionare a recursului in interesul legii.
Dupa alcatuirea completului, presedintele acestuia va desemna dintre membrii
completului 3 judecatori pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii.
Sedinta completului de judecata se convoaca de catre presedintele acestuia cu cel putin
20 de zile inainte de desfasurarea acesteia, comunicandu-i-se fiecarui judecator o copie a
raportului si a solutiei propuse. Recursul in interesul legii se sustine in fata completului, dupa
caz, de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ sau de procurorul desemnat de acesta,
de judecatorul desemnat de colegiul de conducere al ICCJ, respectiv al Curtii de Apel ori de
Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
Judecarea recursului in interesul legii va avea loc in cel mult 3 luni de la data sesizarii
instantei, iar decizia se adopta cu cel putin 2/3 din numarul judecatorilor completului, abtinerile
nefiind posibile.
Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor
judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in cel
mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, de la data publicarii fiind
obligatorie pentru toate instantele judecatoresti.
Decizia in interesul legii isi inceteaza aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau
constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul interpretarii.
Sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept

20

Este un instrument procedural prin care un complet al ICCJ, al Curtii de Apel sau al
Tribunalului, poate solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa
dea rezolvare, de principiu, asupra unei chestiuni de drept.
Conditiile de admisibilitate ale unei asemenea cereri sunt:
-

Completul de judecata sa fie investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta;

In cursul judecatii sa se constate ca o chestiune de drept de a carei lamurire depinde

solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia ICCJ nu a statuat si
nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Sesizarea ICCJ se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii prin

incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea de sesizare va cuprinde motivele
care sustin admisibilitatea sesizarii, punctual de vedere al completului de judecata, precum si
punctele de vedere ale partilor.
Prin aceeasi incheiere, cauza va fi suspendata pana la finalizarea interventiei ICCJ prin
pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
Dupa inregistrarea cauzei la ICCJ, incheierea de sesizare se publica pe pagina de internet
a acestei instante. Cauzele similar aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pana
la solutionarea sesizarii.
Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a ICCJ
sau un judecator desemnat de acesta si 12 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele
sectiei sau judecatorul desemnat de acesta, este si judecatorul completului de judecata.
Dupa alcatuirea completului, presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a
intocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii, raport care va fi comunicat partilor
care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune in scris, prin avocet sau prin
consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
Sesizarea se judeca fara citarea partilor in cel mult 3 luni de la data investirii, iar decizia
se ia cu cel putin 2/3 din numarul judecatorilor completului, nefiind admise abtinerile.
Procedura este scutita de taxa judiciara de timbru.
21

Completul de judecata se pronunta numai cu privire la chestiunea de drept supusa

dezlegarii, hotararea data fiind obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea, iar pentru
celelalte instante fiind obligatorie de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial, partea I.
CONTESTATIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI
Reglementarea acestei proceduri o regasim in art. 522 526 NCPC.
Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata, pot face contestatie
prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului, intr-un termen optim si
previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata.
Contestatia se poate depune in urmatoarele cazuri:
-

Cand legea stabileste un termen de finalizare a unei procedure de pronuntare ori de

motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat;

Cand instanta a stabilit un termen in care un participant la process trebuia sa

indeplineasca un act de procedura, iar acest termen s-a implinit insa instanta nu a luat fata
de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

Cand o persoana sau o autoritate care nu are calitatea de parte, a fost obligate sa
comunice intantei intr-un anumit termen, un inscris sau alte informatii necesare
solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit insa instanta nu a luat fata de cel care
nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

Cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si
previzibil, prin luarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea, din oficiu, atunci
cand legea o impune, a unui act de procedura, desi timpul scurs de la ultimul sau act de
procedura, ar fi fost sufficient pentru luarea masurii ori pentru indeplinirea actului.
Contestatia poate fi retrasa oricand, pana la solutionarea ei, insa, odata retrasa, nu poate fi

reiterata.
Contestatia se formuleaza in scris sau verbal. In scris se depune la instanta investita cu
solutionarea procesului in legatura cu care se invoca tergiversarea judecatii, iar verbal, se
adreseaza in sedinta publica, fiind consemnata impreuna cu motivele acesteia, aratate de parte, in
incheierea de sedinta.
22

Contestatia nu suspenda solutionarea cauzei.

Se solutioneaza de catre completul inverstit cu solutionarea cauzei, de indata, sau in
termen de cel mult 5 zile, fara citarea partilor.
Cand instanta apreciaza contestatia ca fiind intemeiata, pronunta o incheiere nesupusa
niciunei cai de atac, prin care ia de indata masurile necesare inlaturarii situatiei care a provocat
tergiversarea judecatii. Contestatorului ii va fi comunicata, pentru informare, o copie a incheierii.
Cand se apreciaza contestatia ca fiind neintemeiata, completul de judecata o va respinge
prin incheiere, impotriva careia, contestatorul poate formula plangere in termen de 3 zile de la
comunicare.
Plangerea se depune la instanta care a pronuntat incheierea, care o va inainta de indata,
pentru solutionare, impreuna cu o copie certificate dupa dosarul cauzei, instantei ierarhic
superioare.
Cand procesul se judeca la ICCJ, plangerea se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi
sectii.
Formularea plangerii nu suspenda judecata.
Incheierile se motiveaza in termen de 5 zile de la comunicare.
Instanta va solutiona plangerea in termen de 10 zile de la primirea dosarului, in complet
format din 3 judecatori, fara citarea partilor, printr-o hotarare care nu este supusa niciunei aci de
atac, ce trebuie motivate in termen de 5 zile de la pronuntare.
Daca instanta gaseste plangerea intemeiata, va dispune ca instanta care judeca procesul sa
indeplineasca actul de procedura sau sa ia masurile legale necesare, aratand acre sunt acestea, si
stabilind, cand este cazul, un termen pentru indeplinirea lui. In toate cazurile, instanta care
solutioneaza plangerea nu va putea da indrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra
problemelor de fapt si de drept care sa anticipeze modul de solutionare al cauzei ori care sa
aduca atingere libertatii judecatorului cauzei, de a hotari, comform legii, cu privire la solutia ce
trebuie data procesului civil.

23

Atunci cand contestatia sau plangerea se constata a fi fost facute cu rea-credinta, autorul
acestora poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2000 lei, precum si, la
cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin
introducerea contestatiei sau plangerii.
CURS 5 03.04.2014
PROCEDURA NECONTENCIOASA JUDICIARA
Art. 527-540 NCPC. Din punct de vedere al domeniului de aplicare, vizeaza cererile
pentru solutionarea carora este nevoie de interventia instantei judecatoresti, fara a urmari
stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, cum ar fi: cererile privitoare la darea
autorizatiilor judecatoresti, cererile privind luarea unor masuri de supraveghere, ocrotire sau
asigurare etc.
Din punctul de vedere al competentei, NCPC prin art. 528 si 529 stabileste mai multe
situatii, astfel:
-

Cererile necontecioase care sunt in legatura cu o cauza in curs de solutionare sau

solutionata dj de o instanta, ori care au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau
valori detinute de o instanta, se vor indrepta la acea instanta;

In situatia in care competent teritoriala nu poate fi stabilita potrivit dispozitiilor prevazute

pentru cererile contencioase, care reprezinta regula si in situatia cererilor necontencioase,
atunci cererile necontencioase se vor indrepta la instanta in a carei circumscriptie petentul
isi are, dupa caz, domiciliul, resedinta, sediul sau reprezentanta. Daca niciuna dintre
acestea nu se afla pe teritoriul Romaniei, aplicand regulile de competenta materiala,
cererile sunt de competenta teritoriala a judecatoriei sectorului 1 a municipiului Bucuresti
sau, dupa caz, a Tribunalului Bucuresti. Competenta va fi verificata din oficiu, chiar daca
este de ordine privata, instanta putand cere lamuriri partii interesate. Daca instanta se
declara necompetenta, va trimite cererea instantei competente.

Cererea va cuprinde datele de identificare ale celui care o face, si dupa imprejurari, ale
persoanelor pe care aceasta cere sa fie chemate inaintea instantei, obiectul, motivarea acesteia si
semnatura, anexandu-i-se inscrisurile pe care se sprijina. Cererea se solutioneaza in camera de
24

consiliu, cu citarea petentului si a persoanelor aratate in cerere, doar daca legea o impune, regula
fiind ca judecata se face fara citarea partilor, dupa aprecierea instantei.
Instanta se pronunta prin incheiere, in raport cu toate imprejurarile de fapt si de drept, chiar
daca au fost invocate pe parcursul procedurii. Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este
executorie, fiind supusa doar apelului, exceptia celei pronuntate de un complet al ICCJ, care este
definitiva. Termenul de apel curge de la pronuntare pentru cei care au fost prezenti la ultima
sedinta de judecata si de la comunicare pentru cei care au lipsit. Apelul poate fi introdus de orice
persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la solutionarea cererii, termenul de apel curgand
de la data la care a luat cunostinta de incheiere, dar nu mai tarziu de un an de la data pronuntarii.
Apelul se judeca in camera de consiliu.
Incheierile pronuntate in procedura necontencioasa nu au autoritatea lucrului judecat.
In masura in care sunt necesare, dispozitiile procedurii contencioase completeaza
reglementarile referitoare la procedura necontencioasa, in masura in care acestea sunt
compatibile.
Situatii de cereri solutionate prin procedura necontencioasa:
-

Eliberarea de copii dupa hotarari sau alte inscrisuri, reglementata de art. 538.

La cerere, grefa instantei va elibera copii dupa incheierea de sedinta, dupa hotarare sau dupa
dispozitiv sau dupa celelalte inscrisuri aflate la dosar. Copiile dupa incheierile de sedinta, dupa
hotarare sau dupa dispozitiv, se vor putea elibera numai dupa ce acestea au fost semnate de toti
judecatorii. Sanctiunea pentru nesocotirea acestei dispozitii este retinerea infractiunii de fals fata
de grefier.
-

Eliberarea unor bunuri, reglementata de art. 539.

Cererea de eliberare privind sumele de bani, valori sau titluri consemnate sau orice alte
bunuri pastrate de instanta ori aflate in depozitul acesteia sau a altuia, in legatura cu un process,
se introduce la instanta care a dispus aceasta masura. Cererea va fi solutionata prin incheiere
executorie, data in camera de consiliu, partile fiind citate doar daca instanta considera necesar, in
incheierea de eliberare se va arata detinatorul obligat la eliberarea bunului, precum si persoana
25

indreptatita sa il primeasca. Incheierea pronuntata in aceasta situatie este supusa acelorasi cai de
atac ca si hotararea pe caza careia s-a cerut eliberarea bunului.
-

Inventarierea bunului minorului, reglementat de art. 540.

Instanta competenta cu solutionarea unei asemenea cereri este instanta de tutela care, pentru
inventarierea bunurilor minorului pus sub tutela desemneaza de indata un delegate si dispune
citarea tutorelui si a membrilor consiliului de familie, precum si a minorului care a implinit
varsta de 14 ani. Inverntarul va cuprinde datele de identificare a bunurilor mobile si immobile,
descrierea lor sumara, inclusive mentiuni privind starea bunurilor si valoarea estimate a acestora,
precum si indicarea inscrisurilor existente cu privire la bunuri, mentiuni privind creantele,
datoriile sau alte pretentii declarate de tutore sau de catre membrii consiliului de familie.
ARBITRAJUL
Este o jurisdictie alternativa, avand caracter privat, in care partile litigante si tribunalul
arbitral competent pot stabili reguli de procedura derogatorii de la dreptul comun, cu conditia ca
aceste reguli sa nu contravina ordinii publice si dispozitiilor imperative ale legii. Formele
arbitrajului, dupa cum acesta este organizat de catre parti sau de catre o institutie permanenta de
arbitraj, sunt: arbitrajul ah-joc si arbitrajul institutionalizat.
Arbitrajul prezinta o serie de avantake fata de judecata realizata prin intermediul
instantelor nationale, cum ar fi:
-

Celeritate

Confidentialitate

Posibilitatea desemnarii arbitrilor de catre parti etc

Pentru solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului, se cer a fi indeplinite urmatoarele

conditii:
-

Capacitatea partilor.
Pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, doar persoanele care au

capacitate deplina de exercitiu. Statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia conventii

arbitrale, numai daca sunt autorizate prin lege sau prin conventii international la care Romania
26

este parte. Persoanele juridice de drept public care au in domeniul lor de activitate si activitati
economice, au facultatea de a incheia conventii arbitrale in afara de cazul in care legea sau actul
de infiintare sau de organizare interzice aceasta posibilitate.
-

Existenta unei conventii arbitrale

Arbitrabilitatea litigiului litigiul sa poate fi solutionat pe calea arbitrajului.

Prin conventia arbitrala, arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane

investite sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitive si obligatorie pentru ele.

Abritrul unic sau arbitrii investiti constituie tribunalul arbitral. Organizarea arbitrajului se
poate face fie de catre parti, fie de catre un tert.
Organizarea de catre parti a arbitrajului se realizeaza in cadrul arbitrajului ah-hoc,
potrivit conventiei arbitrale incheiata conform dispozitiilor art. 548-554 NCPC, sub rezerva
respectarii ordinii publice, a bunelor moravuri si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot
stabili prin conventia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, cel mai tarziu odata cu
constituirea tribunalului arbitral, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea,
revocarea si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care
tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale si orice alte
normal privind buna desfasurare a arbitrajului. In lipsa unor asemenea norme stabilite de parti,
tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.
Organizarea arbitrajului de catre un tert sau arbitrajul institutionalizat. Partile pot
conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o alta entitate
ori de o persoana fizica. In aceste cazuri, solutionarea cazurilor este realizata de arbitrii numiti
sau acceptati de catre parti, potrivit conventiei arbitrale sau regulii institutiei de arbitraj.
In litigiile arbitrale, partile pot formula cereri si isi pot exercita drepturile procesuale,
personal sau prin reprezentant. Reprezentantul poate fi si avocat sau consilier juridic. In cursul
arbitrajului, pentru inlaturarea piedicilor in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea
arbitrajului, precum si pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti in
arbitraj, partea interesata poate sesiza tribunalul in circumsciptia careia are loc arbitrajul. Instanta
va solution cauza in completul prevazut de lege pentru judecata in prima instanta, de urgenta si
27

cu precadere, prin procedura ordonantei presedintiale, hotararea nefiind supusa niciunei cai de
atac.
Conventia arbitrala
Este conventia prin care partile unui raport juridic decid sa solutioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele care s-au nascut sau se vor naste legat de acel raport juridic.
Conventia arbitrala este un contract numit, sinalagmatic si solemn.
Pe langa conditiile generale de valabilitate ale oricarui contract, conventiei arbitrale I se
impune forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii. Conventia arbitrala poate fi incheiata sub
urmatoarele forme:
-

Clauza compromisorie

Compromisul

Clauza compromisorie clauza prin care partile convin ca litigiile ce se vor naste din
contractual in care este stipulate sau in legatura cu acesta, sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
Prin aceasta clauza, se va arata sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor, in
cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la institutia sau regulile de procedura
ale institutiei care organizeaza arbitrajul.
Clauza compromisorie poate fi inscrisa in contractual principal sau poate fi stabilita intr-o
conventie separate la care contractual principal face trimitere. Validitatea clauzei compromisorii
este independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa.
In caz de indoiala, clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor
neintelegerilor care deriva din contractual sau din raportul juridic la care ea se refera.
Finalizarea procedurii arbitrale, cu sau fara pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei,
nu aduce atingere eficacitatii conventiei arbitrale sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va
ramane valabila si va servi drept temei pentru orice noua procedura arbitrala care ar fi declansata
pentru solutionarea oricarui litigiu aparut intre parti din contractual principal.

28

Compromisul prin compromise, partile convin ca un litigiu dj intervenit intre ele sa fie
solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si numele
arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora. Compromisul se poate incheia chiar daca
litigiul intre parti se afla dj pe rolul unei instante judecatoresti.
Efectele conventiei arbitrale.
Incheierea conventiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei, competent
instantelor judecatoresti. Instanta judecatoreasca sesizata cu o cauza cu privire la care s-a
incheiat o conventie arbitrala, isi va verifica propria competenta si se va declara necompetenta
numai daca partile sau una dintre ele solicita aceasta invocand conventia arbitrala. Intr-un
asemenea caz, instanta judecatoreasca poate pronunta urmatoarele solutii:
-

In cazul arbitrajului instititutionalizat, instanta isi va declina competent in favoarea

organizatiei sau institutiei pe langa care functioneaza arbitrajul, care, in temeiul hotararii
de declinare, se va considera investit si va lua masurile necesare in vederea constituirii
tribunalului arbitral.

In cazul arbitrajului ad-hoc, instanta va respinge cererea ca nefiind de competenta

instantelor judecatoresti. Instanta judecatoreasca sesizata va retine spre solutionare cauza
daca: - paratul si-a formulai apararile in fond, fara nicio rezerva intemeiata pe conventia
arbitrala; conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inoperanta; tribunalul arbitral
nu poate fi constituit din cause vadit imputabile paratului in arbitraj.

Conflictele de competenta dintre tribunalul arbitral si o instanta judecatoreasca

sunt

solutionate de instanta judecatoreasca ierarhic superioara celei aflate in conflict.

Tribunalul arbitral
Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are capacitate deplina de exercitiu. Numarul
arbitrilor trebuie sa fie intotdeauna impar, astfel, partile sunt cele care stabilesc daca litigiul se
judeca de un arbitru unic sau de mai multi arbitri. Daca partile au stabilit numarul arbitrilor, sunt
aplicabile intelegerile lor, iar daca nu au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se judeca de 3 arbitri,
cate unul numit de fiecare dintre parti, iar al treilea, numit supraarbitru, fiind desemnat de cei doi
arbitri. Daca exista mai multi reclamanti sau mai multi parati, partile care au interese commune,
29

vor numi un singur arbitru. Numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor se realizeaza in

conformitate cu dispozitiile conventiei arbitrale. Cand arbitrul unic sau arbitrii nu au fost numiti
prin conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga
la arbitraj va comunica celeilalte parti, in scris, sa procedeze la numirea lor in termen de 10 zile
de la aceasta comunicare. Cand propun arbitrii, partile vor propune si cate un supleant.
Acceptarea sarcinii de catre arbitru trebuie sa fie facuta in scris si sa fie comunicata partilor
in termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire. Interment de 10 zile de la ultima
acceptare, cei doia arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului si a unui supleant al acestuia. In
caz de neintelegere intre parti, cu privire la numirea arbitrului unic sau daca o parte nu numeste
arbitrul ori daca cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitru, partea care vrea sa
recurga la arabitraj poate cere tribunalului sa procedeze la numirea arbitrului sau a supaarbitrului,
tribunal ce se pronunta in termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea partilor, prin incheiere care
nu este supusa niciunei cai de atac.
CURS 17.04.2014
Incompatibilitatea, recuzarea si inlocuirea arbitrilor
In afara de cazurile de incompatibilitate prevazute pentru judecatori, arbitrul poate fi
recuzat si pentru urmatoarele motive:
-

Neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri, prevazute

in conventia arbitrala;

Cand o persoana juridical al carei asociat este sau in ale carei organe de conducere se afla
arbitrul are un interes in cauza;

Daca arbitrul are raporturi de munca, de serviciu, legaturi comerciale directe cu una
dintre parti, cu o societate controlata de una dintre parti sau aflata sub un control comun
cu aceasta;

Daca arbitrul a prestart consultant uneia dintre parti, a asistat sau a reprezentat una dintre
parti ori a depus marturie in una dintre fazele precedente litigiului.

30

Recuzarea trebuie ceruta sub sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la data cand
partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de la suvenirea cauzei de
recuzare.
Cererea se solutioneaza de tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul, prin
incheiere, pronuntata cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de 10 zile de la
sesizare, incheierea nefiind supusa niciunei cai de atac.
Arbitrul care stie ca exista o cauza de recuzare in privinta sa, este obligat sa instiinteze
partile si pe ceilalti arbitri, mai inainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar daca
asemenea cause survin dupa acceptare, de indata ce le-a cunoscut.
Abtinerea produce efecte de la data formularii ei, fara nicio alta formalitate.
Abritrii raspund in conditiile legii pentru prejudiciul cauzat daca:
-

Daca dupa acceptare renunta in mod nejustificat la insarcinare;

Fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunta hotararea in

termenul stabilit de conventia arbitrala sau de lege;

Nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date din

dosarul arbitral, fara autorizarea partilor;

Incalca, cu rea-credinta sau grava neglijenta, alte indatoriri ce ii revin.

Tribunalul arbitral se considera constituit de la data acceptarii insarcinarii de arbitrul unic

sau, dupa caz, a ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru ori de supraarbitru. Data acceptarii
este cea a expedierii comunicarii privind acceptarea. Daca partile nu au prevazut altfel,
tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 6 luni de la data
constituirii sale, sub sanctiunea caducitatii arbitrajului.
Tribunalul arbitral, poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului o
singura data, cu cel mult 3 luni.
De asemenea, termenul se prelungeste de drept cu 3 luni in cazul decesului uneia dintre
parti. In cadrul termenului, partile pot consimti in scris la prelungirea acestuia, termenul

31

arbitrajului, se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare ori a oricarei alte cereri
incidente adresate tribunalului din circumscriptia unde se desfasoara arbitrajul.
In cazul aprecierii caducitatii arbitrajului, cand cel putin una dintre parti a formulat
declaratia de caducitate, tribunalul arbitral va pronunta o hotarare prin care va constata ca
arbitrajul a devenit caduc, cu exceptia situatiei in care partile declara in mod expres ca
renunta la caducitate, caz in care judecata va continua.
Probele administrate in cadrul procedurii arbitrale devenita caduca vor putea fi utilizate,
daca este cazul, intr-un nou arbitraj, in masura in care se considera sa nu este necesara
refacerea lor.
Locul arbitrajului este stabilit de catre parti. In lipsa unor asemenea prevederi, locul
arbitrajului se stabileste de catre tribunalul arbital.
Dezbaterea litigiului se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu a
intervenit o intelegere, in limba contractului din care s-a nascut litigiul, iar daca partile nu se
inteleg, intr-o limba de circulatie international, stabilita de catre tribunalul arbitral.
Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea sip e
cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui traducator.
Partile pot sa participle la dezbateri si cu traducatorul lor.
Cheltuielile arbitrale se suporta potrivit intelegerii dintre parti, iar in lipsa unei asemenea
intelegeri, de catre partea care a pierdut procesul, integral sau proportional cu ceea ce s-a
acordat.
Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului principal si a normelor de
drept aplicabile, pronuntand o hotarare arbitrala. Pronuntarea trebuie sa fie precedata de
deliberarea in secret a arbitrilor si poate fi amanita cu cel mult 21 de zile. Hotararea se ia cu
majoritate de voturi. Dupa deliberare, se intocmeste o minuta care va cuprinde pe scurt
continutul dispozitivului hotararii si in care se va arata, cand este cazul, opinia minoritara.
Hotararea arbitrala se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda component nominal a
tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii, datele de identificare ale partilor si ale
32

reprezentantilor, mentionarea conventiei arbitrale, obiectul litigiului si sustinerile, pe scurt,

ale partilor, motivele de fapt si de drept sau in echitate, pe care se intemeiaza Solutia,
dispozitivul si semnaturile tuturor arbitrilor. Arbitrul care a avut o alta parere, va redacta si
va semna parerea separate, cu indicarea considerentelor pe care acesta se sprijina.
Hotararea arbitrala se comunica partilor in termen de o luna de la data pronuntarii ei, de
la data comunicarii fiind definitive si obligatorie.
In termen de 30 de zile de la data comunicarii hotararii sau de la data lamuririi,
completarii ori indreptarii ei, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului, la instanta
judecatoreasca respectiv la tribunalul in circumscriptia caruia a avut loc arbitrajul, atasand si
dovezile de comunciare a hotararii arbitrale.
Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru unul dintre
motivele prevazute limitative de NCPC, competent de a judeca actiunea in anulare revine
Curtii de Apel in circumsciptia careia a avut loc arbitajul. Termenul de depunere a actiunii in
anulare este de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale, iar pentru motivul prevazut la
art. 608, alin (1) lit. i., termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curtii Consitutionale
in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I. Curtea de Apel va putea suspenda executarea
hotararii arbitrale impotriva careia a fost introdusa actiunea in anulare.
Judecarea actiunii in anulare se realizeaza prin completul prevazut de lege pentru
judecata in prima instanta. Intampinarea este obligatorie. Daca se admite actiunea, Curtea de
Apel va anula hotararea arbitrala si, fie va trimite cauza spre judecata instantei competente,
fie va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, fie va judeca si se va pronunta in
fond, in limitele conventiei arbitrale. Hotararea Curtii de Apel este supusa recursului.
Executarea hotararii arbitrale se realizeaza de buna-voie de catre partea impotriva careia
s-a pronunta, de indata sau in termenul aratat in cuprinsul acesteia. Hotararea arbitrala
constituie titlul executoriu si se executa silit, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.

PROCEDURA DIVORTULUI

33

Divortul cuprinde urmatoarele forme:

-

Divortul din culpa;

Divortul remediu.
Divortul din culpa poate fi: cerut de unul dintre soti, atunci cand, din cauza unor motive

temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este
posibila sau la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fata, care a durat cel putin 2 ani.
Divortul remediu poate fi:
-

Din motive de sanatate;

La cererea unuia dintre soti, acceptata de celalalt;

Divortul consensual: pe cale judiciara sau pe cale administratica sau notariala.

In Romania in present divortul este reglementat de NCPC in art. 914-934.
Divortul din culpa
Instanta competenta sa solutioneze dicortul din culpa, potrivit art. 914 NCPC este:

Din puncte de vedere al competentei material: judecatoria;

Din punct de vedere al competentei teritoriale, regula este ca cererea de divort este de
competent judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a
sotilor.
Exceptii: daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul nu mai locuieste in

circumscriptia in care se afla ultima locuinta comuna, competent teritoriala apartine

judecatoriei in circumscriptiain care isi are domiciliul paratul.
Cand paratul nu isi are domiciliul in tara si instantele romane sunt competente
international este competent instanta in ciscumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul.
Cand niciuna dintre parti nu isi are domiciliul in tara, partile pot conveni sa introduca
cererea la oricare dintre judecatoriile din Romania, iar in lipsa unui asemenea acord, cererea
este de competent jduecatoriei Sectorului 5 a Municipiului Bucuresti.

34

Instantele enumerate nu sunt toate deopotriva competente si reclamantul nu are

posibilitate de optiune, ci trebuie sa intenteze actiunea in ordinea si in conditiile stabilite de
lege.
In materie de divort, competenta teritoriala este stabilita prin norme imperative si nici
partile, nici instanta nu o pot inlatura.
La stabilirea competentei, prezinta importanta data introducerii actiunii, schimbarea
ulterioara a domiciliului sotilor neprezentand importanta.
La stabilirea competentei nu intereseaza daca sotii au facuta mutatia in actul de identitate
sau in evidentele serviciului de informative a persoanei, ci daca au locuit efectiv in acea
localitate.
Cererea de divort va cuprinde pe langa elementele cerute de lege pentru cererea de
chemare in judecata: numele copiilor minori ai celor 2 soti, ori adoptati de acestia, iar daca
nu sunt copii minori, se va mentiona in cerere aceasta imprejurare.
La cerere se vor alatura: o copie a certificatului de casatorie si, dupa caz, cate o copie a
certificatele de nastere ale copiilor minori, intelegerea sotilor rezultata din mediere cu privire
la desfacerea casatoriei si, dupa caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului etc.
Cererea de divort este supusa taxei judiciare de timbre in suma fixa.
Cererea reconventionala poate fi formulat de parat cel mai tarziu pana la primul termen
de judecata la care a fost citat in mod legal pentru faptele petrecute inainte de aceasta data.
Pentru faptele petrecute dupa aceasta data, paratul va putea formula cerere reconventionala,
pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, la cererea reclamantului. Neintroducerea
cererii in termenele aratata atrage decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru
acele motive.
Actiunea de divort are un caracter strict personal, in sensul ca nimeni nu o poate exercita
in locul sotului reclamant, iar ca parat nu poate fi chemat decat celalalt sot.
Exceptii: sotul pus sub interdictie judecatoresca poate cere divortul prin reprezentant
legal sau personal in cazul in care face dovada ca are capacitatea de discernamant neafectata;
35

posibilitatea continuarii actiunii de divort de catre mostenitorii reclamantului, cand cererea de

divort se intemeiaza pe culpa paratului.
In fata instantei de fond, partile se vor infatisa in persoana, in afara de urmatoarele
situatii, daca unul dintre soti:
-

Executa o pedeapsa privativa de libertate;

Este impiedicat de o boala grava;

Este pus sub interdictie judecatoreasca;

Are resedinta in strainatate;

Se afla intr-o alta asemenea situatie care il impiedica sa se prezinte personal.

In astfel de cauza, cel in cauza se va putea infatisa prin avocet, reprezentat, mandatar,

tutore sau curator.

In toate cazurile, instanta este obligate sa il asculte pe copilul minor in vederea
incredintarii sale si nu ca martor in cazul de divort al parintilor sai.
Ascultarea se realizeaza in camera de consiliu, instanta dispunand si citarea autoritatii
tutelare pentru efectuarea unei anchete psiho-sociale.
Daca la primul termen de judecata, la care partile au fost legal citate, in prima instanta,
reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca
nesustinuta.
Daca procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a
prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a
verifica daca paratul isi are locuinta la locul indicat in cerere si daca va constata ca nu locuieste
acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva si daca este cazul la locul sau de munca.
La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
-

Exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare

a copilului, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;

Numele sotilor dupa divort;

Locuinta familiei;
36

Despagubirea pretinsa pentru prejudiciile material sau morale suferite ca urmare a

desfacerii casatoriei;

Obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;

Incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul
acestora.
Din oficiu, instanta se pronunta:

Asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintile la

cheltuielile de crestere si educare a copiilor, cand sotii au copii minori nascuti inaintea
sau in timpul casatoriei, ori adoptati.

Asupra numelor pe care il vor purta sotii dupa divort.

Instanta poate lua in tot timpul procesului, prin ordonanta prezidentiala, masuri provizorii

cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea

alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.
Rudele si afinii partilor, cu exceptia descendentilor, pot fi martori, legiuitorul considerand
ca acestea sunt persoanele cele mai apropiate de soti si sunt in masura sa cunoasca cel mai
bine adevaratele raporturi dintre ei.
Acetele procesuale de dispozitie ale procedurii divortului prezinta urmatoarele
particularitati:
1. Instanta va incerca la fiecare infatisare, impacartea sotilor;
2. Sotii se pot impaca in tot cursul judecatii, chiar daca nu au fost platite taxele de
timbru, in acest caz, instanta va lua act de impacare si va dispune prin hotarare
definitiva inchiderea dosarului, precum si restituirea taxei de timbre, daca a fost
achitata;
3. Oricare dintre soti va putea formula o noua cerere pentru fapte petrecute dupa
impacare si in acest caz va putea folosi si faptele vechi;
4. Reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii, chiar daca paratul se
impotriveste, insa renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort
formulate de parat.
37

Nu se va motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta, indifferent care au fost
motivele de divort.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta, in caz de admitere a cererii, sunt:
-

Desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului parat;

Desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti;

Desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului reclamant se poate pronunta doar in
urmatoarele situatii: daca paratul introduce cerere reconventionala, iar din dovezi a
rezultat culpa exclusiva a sotului reclamant, astfel cererea principala a fost respinsa, iar
cererea reconventionala a fost admisa; daca se dovedeste ca sotii sunt separati in fapt de
cel putin 2 ani, iar sotul reclamant isi asuma responsabilitatea pentru esecul casatoriei.
Casatoria este desfacuta in conditiile art. 382 NCC si 925 alin. (4) NCPC in urmatoarele

conditii:
-

Din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva;

La data introducerii cererii de divort, daca actiunea de divort este continuata de

mostenitorii sotului reclamant;

La data eliberarii certificatului de divort, in cazul divortului pe cale administrative sau

notariala.
Efectele desfacerii casatoriei prin divort se produc numai pentru viitor, fiind in fata unei

hotarari constitutive de drepturi. Hotararea de divort se ataca numai cu apel, in termenul de drept
comun, apelul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea, va fi respins ca
nesustinut daca la judecata se prezinta numai paratul. Apelul paratului va fi judecat chiar daca se
infatiseaza numai reclamantul.
Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea definitive prin care s-a desfacut casatoria
nu este supusa contestatiei in anulare si revizuirii in ceea ce priveste divortul.
Instanta la care hotararea de divort a ramas definitive o va trimite din oficiu Serviciului
de Stare Civila, unde a fost inregistrata casatoria, Registrului National al Regimurilor
Matrimoniale,prevazut de Codul Civil si, daca unul dintre soti a fost profesionist, Registrului
Comertului.
38

Divortul remediu
Divortul prin acordul sotilor, pe cale judiciara
Reglementat de 374 NCC si 928-931 din NCPC.
Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat de instanta judecatoreasca, indiferent de
durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie sau adoptati
in timpul casatoriei. Exista o singura limitate: divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca
unul dintre soti este pus sub interdictie.
Cererea de divort va fi semnata de catre ambii soti sau de catre un mandatar comun, cu
procura speciala autentica. Daca mandatarul este avocet, el va certifica semnatura sotilor, potrivit
legii.
In cererea de divort, sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate
cererile accesorii divortului. Primind cererea, instanta va verifica existent consimtamantului liber
si neviciat al sotilor, dupa care va fixa termen pentru solutionarea cererii in camera de consiliu.
La termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei, iar in caz
afirmativ, va trece la judecarea cererii, fara a administra probe cu privire la motivele de divort.
Instanta va pronunta divortul prin hotararea definitive, fara a face mentiune despre culpa
sotilor.
Cu privire la cererile accesorii, prin aceeasi hotarare, instanta va lua act de invoiala
sotilor. Daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va administra probele
prevazute de lege pentru solutionarea acestora, va pronunta o hotarare cu privire la divort,
solutionand totodata cererile privind exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la
cheltuielile de crestere si educare a copiilor si numele sotilor dupa divort.
Daca va fi cazul, cu privire la accesorii, instanta va continua judecata, pronuntand o
hotarare supusa cailor de atac prevazute de lege.
Cand cererea de divort este intemeiata pe culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele
care au dus la destramarea vietii conjugale, instanta, daca reclamantul este de acord, va pronunta
divortul fara a cercerta temeinicia motivelor si fara a face mentiune despre culpa in ceea ce
39

priveste desfacerea casatoriei. Daca reclamantul nu este de accord cu pronuntarea divortului in

conditiile aratate, cererea va fi solutionata potrivit dispozitiilor 933 NCPC privind divortul din
culpa.
Divortul din motive de sanatate
Cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila
continuarea casatoriei, in conditiile art. 381 NCC si 932 NCPC, instanta va administra probele
privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul potrivit Codului
Civil, fara a face mentiune despre culpa si fara a insista pe motivele de divort.
Divortul prin acordul sotilor pe cale administrative sau prin procedura notariala
Reglementat de art. 375-378 NCC.
Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau
adoptati, ofiterul de stare civila sau notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte
commune a sotilor, poate constata desfacerea casatoriei prina acordul sotilor, eliberandu-le un
certificate de divort, potrivit legii.
Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in care exista
copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii convin asupra
tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care il poarta dupa divort, exercitarea
autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copiilor dupa divort, modalitatea
de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii, precum si
stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire
profesionala a copiilor.
Daca din raportul de ancheta sociala rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in
comun a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copilului, nu este in interesul
copilului, notarul va respinge cererea de divort si va indruma sotii sa se adreseze instantei de
judecata.
Din punct de vedere al procedurii de urmat, ofiterul de stare civila sau notarul public,
inregistreaza cererea depusa de soti impreuna si le acorda un termen de reflective de 30 de zile.
40

La expirarea acestui termen, sotii se prezinta personal, iar ofiterul de stare civila, sau notarul
public verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca in aceste sens consimtamantul lor este liber
si neviciat. Daca sotii staruie in divort, li se elibereaza certificatul de divort, fara sa se faca vreo
mentiune privitoare la culpa sotilor. Daca sotii nu se inteleg asupra numelui de familie pe care s
ail poarte dupa divort, ori asupra exercitarii in comun a drepturilor parintesti, se emite o
dispozitie de respingere a cererii de divort si se indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata.
Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu se inteleg,
este de competenta instantei judecatoresti.
Pe baza certificatului de divort, se va face cuvenita mentiune pe actul de casatorie de la
primaria locului unde s-a incheiat casatoria. Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau
notarului public, nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cerere de divort instantei de
judecata.
Pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau al
notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si a emite certificatul de
divort, oricare dintre soti se poate adresa pe cale separata instantei competente.
CURS 08.05.2014
Procedura ordonantei presedintiale
Sediul materiei- art. 996-1001 NCPC.
Ordonanta presedintiala reprezinta un instrument procedural prin care instanta poate sa
ordone masuri provizorii in situatii grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin
intarziere pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru
inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari silite.
Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, pe langa conditiile generale ale
oricarei actiuni civile, sunt:
-

Urgenta

Vremelnicia

Neprejudecarea fondului
41

Urgenta legiuitorul enumera categoriile generale de situatii caraterizate prin urgent,

astfel: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente
si care nu s-ar putea repara, inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari silite.
Conditia urgentei este apreciata de catre instanta, in concret, in raport de circumstantele
obiective ale cauzei. Conditia urgentei este necesar sa persiste pe tot parcursul judecatii,
astfel incat cererea nu poate fi admisa daca urgent exista doar la data introducerii cererii, insa
a disparut ulterior acestui moment si inainte de pronuntarea hotararii.
Conditia urgentei nu trebuie confundata cu celeritatea. Celeritatea trebuie sa fie o
caracteristica a oricarui proces civil, in sensul finalizarii acestuia intr-un termen rezonabil, in
schimb cazurile grabnice la care se refera art. 966 NCPC tin de insasi natura ordonantei
presedintiale, fara a exclude, ci dimpotriva, presupunand celeritatea.
Caracterul vremelnic al masurii. Aceasta conditie de admisibilitate a ordonantei
presedintiale se interpreteaza in sensul ca masura ordonata de instanta trebuie sa fie
provizorie, temporara, pe calea ordonantei presedintiale neputand fi luate masuri definitive,
care sa resolve in fond litigiul dintre parti si nici masuri a caror executare nu ar mai face
posibila restabilirea situatiei de fapt. In principiu, masurile luate pe calea ordonantei
presedintiale sunt limitate in timp, pana la data mentionata in hotarare sau pana la rezolvarea
in fond a litigiului, daca in hotararea pronuntata nu se face nicio mentiune in acest sens.
Neprejudecarea fondului. Masura luata de instanta judecatoreasca nu trebuie, in niciun
fel, sa prejudice dreptul fondului. Cand rezolva o cerere de ordonanta presedintiala, instanta
nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, dar pentru ca solutia sa nu fie arbitrala,
va stabili daca in favoarea reclamantului, exista aparenta acestui drept. Intr-un limbaj
consacrat in doctrina se spune ca instanta doar pipaie fondul.
Procedura de judecata
Reglementata de art. 997-1001 NCPC.
Ordonanta presedintiala are intotdeauna un caracter contencios, chiar si atunci cand se da
fara citarea partilor, insa procedura de judecata contine o serie de derogari de la dreptul comun.
Competent de solutionare apartine instantei competenta sa se pronunte in prima instanta asupra
42

fondului dreptului. In vederea judecarii cererii, partile vor fi citate conform normelor privind
citarea in procesele urgente, iar paratului i se va comunica o copie dupa cerere si dupa actele care
o insotesc. Intampinarea nu este obligatorie.
Instanta poate solutiona cererea de ordonante presedintiala si fara citarea partilor, in caz
de urgenta deosebita. Ordonanta poate fi data in aceeasi zi cu depunerea cererii, instanta
pronuntandu-se asupra masurii solicitate doar pe baza cererii si a actelor depuse, fara concluziile
partilor.
Judecata ordonantei presedintiale se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile
probe a caror administrare necesita un timp indelungat, nefiindu-i aplicabile dispozitiile privind
cercetarea procesului. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea
ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare. Ordonanta este executorie.
Instanta, la cererea reclamantului, poate hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau
fara trecerea vreunui termen. Cererea de ordonanta presedintiala poate fi solutionata chiar si
atunci cand este in curs judecata asupra fondului.
Calea de atac impotriva ordonantei presedintiale este apelul, termenul de apel fiind de 5
zile de la comunicare, daca s-a dat fara citarea partilor si de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea
partilor.
Instanta de apel poate suspenda executarea ordonantei presedintiale, la cerere, pana la
judecarea apelului, dar numai cu plata unei cautiuni, al carui cuantum se va stabili de catre
aceasta.
La fel ca si cererea de ordonanta presedintiala, apelul e judeca de urgenta si cu precadere,
insa cu citarea partilor.
Impotriva executarii ordonantei presedintiale se poate formula contestatie la executare.
In tot cursul judecarii cererii de ordonanta presedintiala, pana la inchiderea dezbaterilor la
prima instanta, reclamantul poate solicita ca cererea sa fie transformata intr-o cerere de drept
comun, situatie in care paratul va fi incunostiintat si citat in mod expres cu aceasta mentiune.

43

Ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta cerere de ordonanta
presedintiala, insa numai daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt care au justificat-o si nu
are autoritate de lucru judecat asupra cererilor privind fondul dreptului.
Din punct de vedere al hotararii data asupra fondului dreptului, este de mentionat faptul
ca aceasta are autoritate de lucru judecat asupra unor cereri ulterioare de ordonanta presedintiala.
Daca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, in principiu
se poate recurge la procedura ordonantei presedintiale in legetura cu orice litigiu si indifferent
daca instanta este sau nu sesizata asupra fondului. Cel mai frecvent, ordonanta presedintiala este
utilizata in material raporturilor de familie, a raporturilor locative, a drepturilor reale si a
executarii sillite.
Cererile posesorii
Sediul materiei: art. 1002-1004 NCPC.
Ca si notiune, actiunea posesorie este acea actiune pusa la indemana posesorului pentru
prevenirea sau inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale, ca stare de fapt, sau dupa, caz, pentru
restituirea bunului.
Conditii de admisibilitate:
-

Actiunile posesorii sunt admisibile numai in cazurile si in conditiile prevazute de NCC,

respectiv: reclamantul sa fie posesor sau detentor precar, bunul sa fi fost posedat cel putin
un an, cererea sa fi fost introdusa in termenul special de presciptie de un an de la data
tulburarii posesiei sau deposedarii, indiferent data aceasta a fost pasnica sau violenta.

Judecarea cererilor posesorii si caile de atac

Cererile posesorii se judeca de urgent si cu precadere. Sunt inadmisibile cererea
reconventionala si orice alte cereri prin care se solicita protectia unui drept in legatura cu bunul
in litigiu.
Hotararea data asupra cererii posesorii este supusa numai apelului.

44

Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat o cerere posesorie are autoritate de lucru
judecat intr-o cerere posesorie ulterioara purtata intre aceleasi parti si intemeiata pe aceleasi fapt,
nu are insa autoritate de lucru judecat intr-o cerere ulterioara privitoare la fondul dreptului.
Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus sau deteriorat,
posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, daca este
cazul, incetarea lucrarilor. Pana la solutionarea cererii, posesorul sau cealalta persoana poate fi
obligate la plata unei cautiuni.
DREPT PROCESUAL PENAL!!!!!!!
CURS 09.05.2014
Procedura ordonantei de plata
Reglementarea acestei procedure este in art. 1013-1024 NCPC.
Procedura ordonantei de plata reprezinta o procedura speciala, care permite creditorului
realizarea cu celeritate a creantelor care indeplinesc anumite conditii prevazute de lege.
Procedura ordonantei de plata se aplica creantelor care indeplinesc cumulativ urmatoarele
conditii:
1. Creanta sa fie certa, lichida si exigibila;
2. Creanta sa constea in obligatii de plata a unor sume de bani;
3. Creanta sa rezulte dintr-un contract civil;
4. Contractual sa fie insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Nu sunt incluse in sfera de aplicare a acestei procedure creantele inscrise la masa credala
in cadrul unei procedure de insolventa.
Procedura ordonantei de plata
Creditorul va comunica debitorului, prin in termediul executorului judecatoresc sau
printr-o scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie prin care
ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia,
somatia intrerupand presciptia extinctive, potrivit dispozitiile art. 2540 NCC. Daca debitorul nu
45

plateste in termenul prevazut, creditorul poate introduce cererea privind ordonanta de plata, la
instanta competent pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Cererea privind ordonanta de plata trebuie sa cuprinda datele de identificare ale
creditorului, datele de identificare ale debitorului, suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul
de fapt si de drept al obligatiei de plata, perioada la care se refera aceasta, termenul la care
trebuia facuta plata si orice element necesar pentru determinarea datoriei, suma ce reprezinta
dobanzile aferente sau alte despagubiri care se cuvin creditorului, potrivit legii si semnatura
creditorului.
La cererea privind ordonanta de plata se anexeaza dovada somatiei sub sanctiunea
respingerii cererii ca inadmisibila si inscrisurile care atesta cuantumul sumei datorate si orice alte
inscrisuri doveditoare ale creantei, depunandu-se in copie in atatea exemplare cate parti sunt si
un exemplar pentru instanta.
Daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata
dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei.
Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor
referitoare la cauzele urgente, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in
efectivitatea platii sumei datorate de debitor ori pentru a ajunge la o intelegere a partilor asupra
modalitatilor de plata.
Debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului de
judecata. Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta despre cuprinsul
acesteia de la dosarul cauzei.
In situatia in care creditorul, in cursul judecatii declara ca a primit plata sumei datorate,
instanta ia act de aceasta imprejurare printr-o incheiere definitiva prin care se dispune inchiderea
dosarului.
Cand partile ajung la o intelegere asupra platii, instanta ia act de aceasta, pronuntand o
hotarare de expedient, potrivit art. 438 NCPC. Hotararea de expedient este defiitiva si constituie
titlu executoriu.

46

Daca debitorul contesta creanta, instanta verifica daca aceasta contestatie este intemeiata
in baza inscrisurilor aflate la dosar si a explicatiilor si lamuririlor partilor, iar daca este
intemeiata, va respinge cererea creditorului prin incheiere. Daca apararile de fond formulate de
debitor presupun administrarea altor probe decat inscrisurile, iar acestea ar fi admisibile, potrivit
legii in procedura de drept comun, instanta va respinge cererea creditorului prin incheiere.
In aceste cazuri, creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata, potrivit
dreptului comun.
In cazul in care instanta constata ca pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite o
ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata, care nu va fi mai mic de 10
zile si nici nu va putea depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei.
Judecatorul nu va putea stabili un alt termen, decat daca partile se inteleg in acest sens.
Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va comunica fiecareia dintre parti, de indata,
potrivit legii.
In cazul in care debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi
emisa in termen de cel mult 45 zile de la data introducerii cererii. Nu intra in calcul perioada
necesara pentru comunicarea actelor de procedura si intarzierea cauzata de creditor, inclusive ca
urmare a modificarii sau completarii cererii.
Impotriva ordonantei de plata, debitorul poate formula cerere in anulate, in termen de 10
zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia. In acelasi termen, cererea in anulare poate fi
depusa de creditor impotriva incheierilor prin care s-a respins cererea de ordonanta de plata. Prin
cererea in anulare, se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de NCPC pentru
emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cause de stingere a obligatiiulterioare
emiterii ordonantei de plata. Cererea in anulare se solutioneaza de instanta care a pronuntat
ordonanta de plata, in complet de 2 judecatori. Cererea in anulare nu suspenda executarea
ordonantei de plata. Suspendarea va putea fi incuviintata la cerere, numai cu plata unei cautiuni
in cuantumul fuxat de instanta.
Daca instanta admite, in tot sau in parte, cererea in anulare, va anula ordonanta, in tot sau
in parte, pronuntand o hotarare definitiva. In cazurile in care cererea de ordonanta fusese respinsa
47

sau admisa doar in parte, daca instanta investita admite cererea in anulare, va pronunta o hotarare
definitiva prin care va emite ordonanta de plata.
Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este definitiva. Ordonanta de plata
este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat
provizorie, pana la solutionarea cererii in anulare. Impotriva executarii silite a ordonantei de
plata, partea interesata poate formula contestatie la executare, potrivit dreptului comun. In cadrul
contestatiei la executare pot fi invocate doar neregularitati privind procedura de executare silita,
precum si cause de stingere a obligatiei ivite ulterior emiterii si ramanerii definitive a ordonantei
de plata.
Procedura cu privire la cererile de valoare redusa
Reglementata de art. 1025-1032 NCPC.
Reprezinta o procedura speciala fata de dreptul comun, care permite creditorului
realizarea cu celeritate a creantelor ca caror valoare nu depaseste suma de 10.000 lei la data
sesizarii instantei, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri
accesorii.
Procedura nu se aplica in urmatoarele situatii:
-

In materie fiscala, vamala sau administrativa;

In materie de stare civila sau capacitatea persoanelor fizice;

In situatiile drepturilor patrimoniale nascute din raporturi de familie;

In materie de mostenire;

In materie de insolventa, concordat preventive si alte situatii asemenatoare;

In materie de asigurari sociale;

In materia dreptului muncii;

In situatia inchirierii unor bunuri immobile, cu exceptia actiunilor privind creante avand
ca obiect plata unor sume de bani;

In material arbitrajului;

In cereri privitoare la atingerea dreptului la viata private sau a altor drepturi ce privesc
personalitatea.
48

Reclamantul are la dispozitie posibilitatea alegerii intre procedura speciala si procedura

de drept comun. Daca a sesizat instanta printr-o cerere redactata potrivit art. 194 NCPC, aceasta
va fi solutionata potrivit procedurii de drept comun.
Atunci cand cererea nu poate fi solutionata potrivit dispozitiilor speciale privind cererile
de valoare redusa, instanta judecatoreasca il informeaza pe reclamant, iar reclamantul, daca nu isi
retrage cererea, opteaza pentru ca judecata sa se realizeze potrivit dreptului comun.
Competenta de solutionare a cererii in prima instanta apartine judecatoriei, iar
competenta teritoriala se stabileste potrivit dreptului comun.
Reclamantul declanseaza procedura cu privire la cererile cu valoare redusa prin
completarea unui formular prevazut de lege si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta
competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si
confirmarea primirii acestuia. Odata cu formularul, se depun sau se trimit copii dupa inscrisurile
de care reclamantul intelege sa se foloseasca.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este una scrisa si se desfasoara in
intregul ei, in camera de consiliu. Dupa primirea formularului de cerere, completat corect,
instanta trimite de indata paratului formularul de raspuns insotit de o copie a formularului de
cerere si de copii dupa inscrisurile depuse de reclamant. In termen de 30 de zile de la
comunicarea actelor, paratul va depune sau trimite formularul de raspuns, completat
corespunzator, precum si copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca. Instanta
comunica de indata reclamantului, copii dupa inscrisurile paratului, cererea reconventionala daca
este cazul, precum si copii dupa inscrisurile depuse de parat.
Daca paratul a depus cerere reconventionala, reclamantul, in termen de 30 zile de la
comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de raspuns completat corespunzator.
Cererea reconventionala care nu poate fi solutionata in cadrul acestei procedure, va fi disjunsa si
solutionata pe calea dreptului comun.
Instanta poate solicita partilor sa furnizeze mai multe informatii in termenul pe care il va
stabili in acest scop, termen care nu poate depasi 30 zile de la primirea raspunsului paratului sau
al reclamantului.
49

Instant, in raport cu cererile partilor, poate incuviinta si alte probe, in afara inscrisurilor
depuse de parti. Daca instanta considera necesar, poate fixa un termen pentru infatisarea partilor,
acestea trebuind citate in mod legal.
Instan ta va pronunta si redacta hotararea in termen de 30 zile de la primirea tuturor
informatiilor necesare sau, dupa caz, de la dezbaterea orala.
Hotararea judecatoriei este supusa numai apelului la Tribunal, in termen de 30 zile de la
comunicare. Hotararea primei instante este executorie de drept. Pentru motive temeinice, instanta
de apel poate sa suspende executarea silita, insa numai cu plata unei cautiuni in cuantum de 10%
din valoarea contestata.
Hotararea instantei de apel se comunica partilor si este definitive.
Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca
Reglementata de art. 935-942 NCPC.
Interdictia judecatoreasca este o masura de ocrotire care se instituie de catre instanta de
judecata data de persoana care, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, nu se poate ingriji de
interesele sale. Pentru instituirea masurii exista 3 conditii de fond, prevazute limitative de
legiuitor:
-

Persoana sa fie lipsita de discernamant;

Cauza lipsei de discernamant sa fie alienatia sau debilitatea mintala, stabilita de catre
medical de specialitate;

Lipsa de discermanant sa nu ii permite persoanei sa se ingrijeasca de interesele sale.

Potrivit art. 111 NCC, interdictia poate fi ceruta de catre urmatoarele persoane:

Persoanele apropiate celui alienat sau debil mintal;

Administratorii si locatarii casei in care locuieste acesta;

Serviciul public comunitar local de evident a persoanelor, cu prilejul inregistrarii mortii

unei persoane;

Notarul public, cu prilejul deschiderii unei procedure succesorale;

50

Instantele judecatoresti, cu prilejul condamnarii la pedeapsa penala a interzicerii

drepturilor parintesti;

Organele administratiei publice locale;

Instititiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.

Instanta competenta sa solutioneze cererea de punere sub interdictie este instanta de tutele

in a carei circumscriptie domiciliaza persoana a carei interdictie se solicita. Pe langa elementele

prevazute pentru cererea de chemare in judecata, cererea de punere sub interdictie va cuprinde
faptele din care rezulta alienatia mintala sau debilitatea mintala a acesteia, precum si dovezile
propuse.
Dupa inregistrarea cererii, presedintele instantei va dispune sa se comunice celui a carui
punere sub interdictie judecatoreasca se cerem copii dupa cerere si dupa inscrisurile anexate.
Aceeasi comunicare se va face si procurorului, atunci cand cererea nu a fost introdusa de catre
acesta.
Procurorul, direct sau prin organele de politie, efectueaza cercetarile necesare, solicita
avizul comisiilor de medici specialisti, iar daca persoana a carei interdictie se solicita, se gaseste
internat intr-o unitate sanitara, se va solicita si avizul acesteia. Daca presedintele considera ca se
impune, dispune numirea unui curator special. Numirea curatorului special este obligatorie in
vederea reprezentarii in instanta a celui a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta,
in cazul in care starea sanatatii il impedica sa se prezinte personal.
Dupa primirea actelor, instanta fixeaza termen pentru judecarea cererii, cu citarea
partilor. La termenul de judecata, instanta este obligate sa il asculte pe cel a carui punere sub
interdictie judecatoreasca este ceruta, punandu-i si intrebari oentru a constatat starea lui mintala.
Daca prezenta acestuia nu este posibila, din motive medicale, ascultarea lui va fi realizata in
locul in care acesta se gaseste.
Judecarea se face cu participarea procurorului. Daca hotararea de punere sub interdictie
judecatoreasca a ramas definitive, instanta de tutela numeste de indata un tutore pentru ocrotirea
celui pus sub interdictie judecatoreasca.

51

Hotararea definitiva se comunica de catre instanta, de indata, Serviciului de Stare Civile,

Serviciului sanitar competent, Biroului de carte funciara si Registrului comertului, daca persoana
pusa sub interdictie judecatoreasca este profesionist.
Punerea sub interdictie produce doua efecte:
-

Lipsirea de capacitate de exercitiu a persoanei puse sub interdictie;

Instituirea tutelei interzisului judecatoresc.

Interdictia isi produce efectele de la data la care hotararea judecatoreasca a ramas

definitive.
Lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusa unei terte persoane, decat de la data
indeplinirii conditiilor de publicitate prevazute de NCPC, afara de situatia in care terta persoana
a cunoscut starea de punere sub interdictie pe o alta cale.
Urmand aceeasi procedura, instanta judecatoreasca poate ridica interdictia daca au incetat
cauzele care au produs luarea acestei masuri.
Poprirea
Reglementata de art. 969 - 970
Forma a executarii silite, indirecte, prin care creditorul urmaritor urmareste sumele de
bani, titlurile de valoare, sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile, datorate debitorului ori
detinute in numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor,
in temeiul unor raporturi juridice existente.
Pot constitui obiect al popririi:
1. Sume de bani;
2. Titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmaribile;
3. Bunurile mobile corporale ale debitorului detinute de un tert in numele sau;
4. Creanta cu termen sau sub conditie.
Nu sunt supuse executarii silite prin poprire: sumele de bani destinate unei afectatiuni
special; sumele reprezentand credite nerambursabile ori finantari primite pentru derularea unor
52

programe sau proiecte; sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare, pe o perioada de 3
luni de la data infiintarii popririi.
Poprirea se infiinteaza la cererea creditorului de catre un executor judecatoresc al carui
birou se afla in circumscriptia Curtii de Apel unde isi are domiciliul sau sediul debitorul sau
tertul poprit.
Poprirea se infiinteaza fara somatie in baza incheierii de incuviintare a executarii prin
adresa in care se va preciza si titlul executoriu, care va fi comunicata tertului, impreuna cu
incheierea de incuviintare a executarii, in copie certificata de catre executorul judecatoresc.
Din momentul comunicarii adresei de incuviintare a popririi catre tertul poprit, sunt
indisponibilizate toate sumele si bunurile poprite, in termen de 5 zile de la comunicarea popririi
sau de la scadenta sumelor datorate in viitor, tertul poprit fiind obligat fie sa consemneze suma
de bani pe seama si la dispozitia executorului judecatoresc, fie sa plateasca direct creditorului
suma retinuta si cuvenita acestuia, in cazul sumelor datorate cu titlu de obligatie de intretinere
sau de alocatie pentru copii, precum si in cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri pentru
repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea intergritatii corporale sau a sanatatii.
In cazul in care creanta poprita este garantata cu o ipoteca sau cu o alta garantie reala,
creditorul popritor va fi in drept sa ceara ca poprirea sa fie inscrisa in cartea funciara sau in alte
registre de publicitate.
Daca sunt infiintate mai multe popriri, tertul poprit va comunica executorului sau
creditorilor si adresa celorlalti creditori, precum si sumele poprite de fiecare in parte. Pentru
sumele obtinute prin poprire, executorul judecatoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea
acestora in conditiile prevazute de lege.
Daca tertul poprit nu isi indeplineste obligatia pentru efectuarea popririi, creditorul
urmaritor, debitorul sau executorul judecatoresc, in termen de cel mult o luna de la data cand
tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de
executare in vederea validarii popririi. Instanta va cit ape creditorul urmaritor, pe creditorii
intervenienti, pe debitori si pe tertul poprit, va dispune administrarea oricarei probe necesare, iar
daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit ii datoreaza sume de bani debitorului, va da
53

o hotarare de validare a popririi prin care il oblige pe tertul poprit sa ii plateasca creditorului, in
limita creantei, suma datorata debitorului. In caz contrar, daca instanta constata ca tertul poprit
nu datoreaza sume de bani debitorului, va hotari defiintarea popririi.
Hotararea data cu privire la validarea popririi este supusa numai apelului, in termen de 5
zile de la comunicare.
Daca dupa infiintarea popririi, cauza in temeiul careia s-a infiintat aceasta, a incetat sa
mai existe, se va dispune desfiintarea acesteia, fie de catre executorul judecatoresc din oficiu sau
la cererea debitorului printr-o adresa comunicata tertului poprit, fie de catre instanta de
executare, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor, atunci cand poprirea a fost validata.
CURS 15.05.2014
Masurile asiguratorii si provizorii
Reglementarea acestor proceduri: art. 951-978 NCPC.
Asigurarea actiunii civile se realizeaza prin intermediul unor mijloace sau masuri de
indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice partea adverse ca in timpul procesului civil
sa distruga, sa inlocuiasca sau sa instraineze bunurile ce formeaza obiectul litigiului sau, dupa
caz, sa isi diminueze activul patrimonial.
In raport cu actiunea principal, toate aceste masuri asiguratorii au un caracter accesoriu.
NCPC reglementeaza urmatoarele masuri asiguratorii si provizorii:
-

Sechestrul asigurator;

Popriprea asiguratorie;

Sechestrul judiciar;

Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala.

Sechestrul asigurator
Reglementat de art. 951-968 NCPC.

54

Consta in indisponibilizarea bunurilor mobile si immobile urmaribile, proprietatea

debitorului, aflate in posesia acestuia sau a unui tert, in scopul valorificarii lor, in momentul in
care creditorul va obtine un titlu executoriu. Pentru infiintarea sechestrului asigurator se cer a fi
indeplinite, in mod cumulative, urmatoarele conditii:
-

Creanta sa fie constatata printr-un inscris care nu constituie, potrivit legii, titlu
executoriu.

Creanta sa fie exigibila.

Reclamantul sa faca dovada ca a intentat cererea de chemare in judecata.

Cererea se solutioneaza de catre instanta care este competent sa judece procesul in prima

instanta. Creditorul nu este obligat sa individualizeze prin cerere, bunurile asupra carora solicita
sa se infiinteze sechestrul asigurator.
Judecata cererii se face de urgenta, in Camera de Consiliu, fara citarea partilor, instanta
pronuntandu-se printr-o incheiere executorie, prin care se fixeaza, daca este cazul, si cuantumul
cautiunii si data pana la care urmeaza sa fie depusa. Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de
catre instanta, atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Desfiintarea se constata prin incheiere
definitiva, data fara citarea partilor.
Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea se face in cel mult 48 de
ore de la pronuntare.
Calea de atac impotriva incheierii este apelul, in termen de 5 zile de la comunicare si care
se solutioneaza de urgenta si cu precadere, cu citarea, in termen scurt, a partilor.
In toate cazurile in care competent de prima instanta apartine Curtii de Apel, calea de atac
impotriva incheierii prin care se dispune sechestrul asigurator.
Masura dispusa de instanta, respective sechestrarea bunurilot se duce la indeplinire de
catre executorul judecatoresc competent, potrivit regulilor special privitoare la executarea silita.
Cand sechestrul asigutator este pus asupra unui bun supus publicitatii, aceasta masura se va
inscrie de indata in registrul aferent.

55

Valorificarea bunurilor sechestrate asigurator va putea fi realizata doar dupa obtinerea

unui titlu executoriu, la cererea creditorului, intr-un nou dosar de executare in care sechestrul
asigurator se va transforma in sechestru definitiv si se vor urma procedurile specific.
Poprirea asiguratorie
Este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau
a altor bunuri mobile incorporale, urmaribile, datorate debitorului de catre o terta persoana sau pe
care acesta acesta i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente.
Dispozitiile privitoare la poprirea asiguratorie, cuprinse in art. 969-970 NCPC, se
completeaza cu cele privitoare la infiintarea, ducerea la indeplinire si ridicarea masurii
sechestrului asigurator, precum si cu dispozitiile special privitoare la instituirea popririi,
reglementata de art. 780-793 NCPC. Constatam astfel un oarecare paralelism intre masura
asiguratorie a sechestrului asigurator si cea a popririi asiguratorii, justificata, de altfel, deoarece
ambele masuri vizeaza urmarirea bunurilor.
Sechestrul judiciar
Reglementat de art. 971-976 NCPC.
Consta in indisponibilizarea bunului ce face obiectul litigiului, acesta fiind incredintat
spre pastrare si administrare, pe toata durata procesului civil, de regula unei terte persoane, care
va avea calitatea de administrator sechestru. Pentru instituirea masurii sechestrului judiciar, se
cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
-

Sa existe un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal asupra posesiei unui
bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna;

Instanta sa gaseasca necesara o asemenea masura, pentru conservarea dreptului respectiv;

In caz de admitere a cererii de sechestru judiciar, instanta va putea sa oblige pe reclamant

la plata unei cautiuni.
Cererea de instituire a masurii sechestrului judiciar se solutioneaza de catre instanta

competenta sa solutioneze si actiunea principala.

56

Sunt prevazute si situatii de exceptie, cand sechestrul judiciar se poate incuviinta si in

lipsa unui process, prevazute de art. 972 alin. (2) NCPC, iar in asemenea situatii, competenta de
solutionare a cererii revine instantei in circumscriptia careia de afla bunul.
Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor.
Incheierea prin care se dispune asupra cererii de sechestru judiciar este supusa numai
apelului la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la pronuntare.
Judecata apelului se face de urgenta, dupa procedura dreptului comun.
Masura dispusa de instanta, privind sechestrul judiciar, se duce la indeplinire prin
intermediul executorului judecatoresc competent, care va incredinta paza si administrarea
bunului sechestrat judiciar, persoanei desemnate de catre instanta, prin incheiere.
Administratorul sechestru va putea face toate actele de conservare si administrare, va
incasa orice venituri si sume datorate, va plati datorii cu caracter current, precum si obligatii de
plata constatate prin titluri executorii. De asemenea, administratorul sechestru va putea sta in
judecata in numele partilor litigante, cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu
autorizarea prealabila a instantei care l-a numit. Pentru activitatea depusa, daca administratorul
sechestru este o alta persoana decat detinatorul bunului, poate fi remunerat.
Masuri provizorii in material dreptului de proprietate intelectuala
Reglementate de art. 977-978 NCPC.
Reprezinta o noutate in procedura civila romana, reglementata de NCPC si se refera la
masurile provizorii necesare pentru apararea drepturilor de proprietate intelectuala, indiferent de
continutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, si indiferent de izvorul acestora. Masurile dispuse
de catre instanta pot consta in:
-

Interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie;

Luarea masurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.

Pentru luarea masurilor, trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:

57

Titularul sa faca dovada credibila a drepturilor sale de proprietate intelectuala, care fac
obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente;

Sa faca dovada ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat;

In cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta
judecatoreasca nu poate sa dispuna incetarea cu titlu provizoriu a actiunilor
prejudiciabile, decat daca prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, daca actiunea nu
este, in mod evident, justificata si daca masura luata de catre instanta nu apare ca
disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate.
Cererea se solutioneaza potrivit dispozitiilor privitoare la procedura ordonantei

presedintiale, acre se aplica in mod corespunzator.

Procedura partajului judiciar
Reglementata de art. 979-995 NCPC.
Reprezinta ansamblul regulilor prevazute de lege pentru solutionarea actiunilor in justitie,
care au ca obiect sistarea starii de indiviziune sau, dupa cum este folosita in limbajul practic,
imparteala judiciara, iesire din indiviziune, partaj, etc.
Pe langa dispozitiile care reglementeaza aceasta institutie, cuprinse in NCPC, trebuiesc
adaugate si unele dispozitii ale Codului Civil, respectiv art. 669-686 si de la 1143-1145.
Competenta materiala a partajului judiciar revine judecatoriei, indiferent de valoarea
masei partajabile. In ceea ce priveste competenta teritoriala, se identifica doua situatii:
-

Daca din masa partajabila face parte un imobil, instanta a carei circumscriptie cuprinde si
localitatea in care este situate imobilul, este competenta, daca indiviziunea nu rezulta din
succesiune.

Daca este un partaj succesoral, competent teritoriala apartine instantei de la ultimul

domiciliu al defunctului.
Incetarea starii de coproprietate prin partaj poate fi ceruta oricand, afara de cazul in care

partajul a fost suspendat prin lege, act juridic sau hotarare judecatoreasca.
Dreptul la actiunea in partaj este imprescriptibil, indiferent de cauza starii de indiviziune.
58

In cadrul procesului de partaj se pot formula si cereri conexe cu cererea principala,

privitoare la impartirea fructelor produse de bunurile succesorale, lichidarea pasivului succesoral,
reductiunea liberalitatilor si raportul donatiilor etc.
Aceste cereri au un regim diferit sub aspectul prescriptiei extinctive.
Reclamantul este obligat sa arate in cererea de partaj, pe langa elementele obligatorii ale
cererii de chemare in judecata, persoanele intre care urmeaza sa aiba loc partajul, titlul pa care
caruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se afla,
precum se persoana care le detine sau le administreaza.
Niciun coindivizar nu poate renunta la dreptul de a cere iesirea din indiviziune.
Prin art. 672 NCC, legea permite coindivizarilor sa incheie conventii de suspendare a
partajului, pe o durata de cel mult 5 ani.
De cuius nu poate impune urmasilor sai, pe cale testamentara obligatia de a ramane in
indiviziune perpetua.
Dreptul de promovare a cererii de partaj apartine oricarei persoane care se afla in starea
de indiviziune. Actiunea de imparteala trebuie sa fie exercitata impotriva tuturor coindivizarilor,
in caz contrar, partajul fiind nul absolut.
Obiectul actiunii de partaj este reprezentat de pretentiile formulate de catre parti, dar si de
bunurile sau drepturile de creanta ce trebuiesc impartite.
Procedura partajului judiciar pune accent deosebit pe rolul activ al judecatorului, in
scopul de a realiza o solutionare mai echitabila si mai rapida a litigiului. Daca partile nu convin
asupra impartelii, la indemnul judecatorului, judecata va continua, iar instanta va stabili bunurile
supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute
din stare de coproprietate comuna, pe care coproprietarii le au unii fata de altii.
Daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire,
datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.

59

Principiul fundamental este ca imparteala sa se faca, pe cat posibil, in natura. Astfel,

instanta procedeaza la formarea loturilor, la atribuirea lor, iar in cazul in care loturile nu sunt
egale ca valoare, intregirea se realizeaza prin plata unor sume de bani numita sulta.
Finalizarea impartelii se poate realize in urmatoarele modalitati:
1. Partajarea bunurilor in natura, cu eventuale sulte;
2. Atribuirea in natura a bunului unuia dintre coproprietari, cu obligarea lui la plata unei
sulte;
3. Vanzarea bunului si impartirea banilor.
Hotararea de partaj are efect constitutive, fiecare coproprietar devine proprietarul
exclusive al bunurilor sau, dupa caz, al sumelor de bani care i-au fost atribuite, insa numai din
momentul datei stabilite in actul de partaj, in situatia impartelii voluntare sau, dupa caz, de la
data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj
este incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, au fost inscrise in
cartea funciara. Odata ramasa definitive, hotararea de partaj constituie titlu executoriu si poate fi
pusa in executare, chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului, ori instanta nu a dispus in
mod expres aceasta predare.
Hotararea de partaj este supusa numai apelului.
Prin exceptie, daca partajul s-a cerut pe cale incidental, hotararea este supusa acelorasi
cai de atac ca si hotararea data asupra cererii principale.
In cazul in care partile declara in mod expres ca nu solicita predarea bunurilor, hotararea
de partaj nu este susceptibila de executare silita. In schimb, pentru a intra in posesia bunurilor
atribuite si a caror predare a fost refuzata de catre ceilalti coproprietari, partea interesata va trebui
sa exercite actiunea in revendicare.

60