Sunteți pe pagina 1din 25

Proiect beton precomprimat

Numerotarea tabelelor şi formulelor din prezentul model este conformă cu cea din EN
1992-1-1:2004 (EC2).

1. Date iniţiale

- tip element
- lungime element
- lăţime reazem
- lungime pistă de precomprimare
- număr toroane
- tip toroane
- rest permanentă
- încărcare utilă
- umiditate
- clasa de expunere
- durata de viaţă
- tip grafic tehnologie
- clasă beton
- tip ciment
- rezistenţă oţel
- modul elasticitate toroane
- clasă oţel
- relaxare
- lunecare în ancoraj

1/25
Caracteristici secţionale

Pentru elementul dat prin tema de proiect se vor calcula următoarele caracteristici
secţionale:
Ac – aria secţiunii de beton
Ap – aria armăturii precomprimate
xs

Ic – momentul de inerţie pentru secţiunea de beton


Ic
Wi – modulul de rezistenţă inferior; Wi =
xi
Xi

Ic
Ws – modulul de rezistenţă superior; Ws =
xs

2. Regimul tratamentului termic

Tratamentul termic se aplică în conformitate cu graficul de mai jos:

Regim tratament termic


°C
70
60
50
40
30
20
10
Ore
Ora 10 14 17 21 04 08 09

3...4 h 3...4 h ˜4 h ˜7 h ˜5 h
Transfer la 16...22 h
timp de relaxare (t relaxare )
Pretensionare

Transfer
Turnare

2/25
3. Caracteristicile betonului

3.1. fck - rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului obţinută pe cuburi


Din denumirea clasei de beton primită prin tema de proiect se obţine rezistenţa
caracteristică la compresiune a betonului obţinută pe cuburi în MPa.
C x / y => fck=x MPa (N/mm2)

3.2. fcm - rezistenţa medie la compresiune a betonului obţinută pe cilindri (se obţine din
tabelul 3.1 în funcţie de clasa betonului)

3.3. fctm - rezistenţa medie la întindere axială a betonului (se obţine din tabelul 3.1 în
funcţie de clasa betonului)

3.4. fctm(t) - rezistenţa medie la întindere axială a betonului la vârsta de “t” zile.
f ctm (t ) = β cc (t ) ⋅ f ctm

3.5. fcm(t) - rezistenţa medie la compresiune a betonului la vârsta de “t” zile.

În formulele 3.1 şi 3.2 se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu


formula B.10

3/25
3.6. Ecm(t) - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta t

În formula 3.5 se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu formula


B.10.

3.7. Calculul contracţiei finale

ε cd ,∞ = k h ⋅ ε cd , 0

4/25
ε cd , 0 - contracţia de uscare neîmpiedicată se poate determina din tabelul 3.2 sau pe baza
ecuaţiilor de mai jos (B.11 şi B.12)

ε ca (∞) - se datorează unui fenomen de migrare a apei în masa betonului; se determină


conform formulei 3.12

5/25
3.8. Calculul curgerii lente
ϕ (∞, t 0 ) - valoarea finală a coeficientului de curgere lentă (fluaj) se determină utilizând
graficele din figura 3.1

6/25
7/25
Tabel 3.1

8/25
4. Caracteristicile armăturii pretensionate
fpk=Rpk - rezistenţa caracteristică a oţelului dată prin tema de proiectare
f pk f pk
f pd = =
γs 1.25

Se mai poate lucra cu mărimea fp0.1k, în acest caz valoarea de calcul a rezistenţei
oţelului calculându-se astfel:
f p 0.1k f p 0.1k
f pd = =
γs 1.15

fp0.1k - reprezintă rezistenţa convenţională a oţelului corespunzătoare unei deformaţii


specifice de 0.1%. Această valoare este dată de producător.
În cadrul prezentului proiect se va lucra cu rezistenţa fpk şi implicit cu prima formulă
pentru determinarea fpd.
Relaxarea oţelului este dată prin tema de proiectare, oţelul putându-se
încadra în două clase
CLASA 1 - ρ1000=7%
CLASA 2 - ρ1000=2.5%

Ep - modulul de elasticitate al armăturii precomprimate dat prin tema de proiectare

Echivalenţă notaţii armături


0,6” <=> TBP15=7Φ5 => Ap=137 mm2
1/2” <=> TBP12=7Φ4 => Ap=88 mm2
3/8” <=> TBP9=7Φ3 => Ap=49 mm2

9/25
5. Calculul forţei de pretensionare

fp0.1k - reprezintă rezistenţa convenţională a oţelului corespunzătoare unei deformaţii


specifice de 0.1%. Această valoare este dată de producător.

În cazul prezentului proiect se va lucra cu formula:


σ p max ≤ k1 ⋅ f pk ≤ 0.8 ⋅ f pk

10/25
6. Pierderi de precomprimare instantanee
6.1. Lunecarea în ancoraj
λ - mărimea lunecării în ancoraj depinde de tipul de ancoraj şi de mărimea eforturilor din
toroane. O valoare medie se poate considera de 4...6 mm. Prin tema de proiectare pentru
mărimea lunecării s-au considerat trei valori diferite de 4, 5 respectiv 6 mm.
Pierderea de efort unitar de precomprimare, respectiv pierderea de forţă de
precomprimare cauzate de lunecare din ancoraj se evaluează conform formulelor de mai
jos:
λ1 + λ 2
Δσ sl = ⋅ Ep
Lp

unde:
Δσ sl - reprezintă pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de lunecare

din ancoraj
λ1 ; λ 2 - reprezintă lunecarea din ancorajele de la cele două capete. Dacă
pretensionarea se face la un singur capăt, λ2=0. În cazul prezentului proiect se consideră
că pretensionarea se face la un singur capăt.
L p - reprezintă lungimea pistei de precomprimare

E p - reprezintă modulul de elasticitate al oţelului din care este confecţionată

armătura pretensionată

ΔPsl = A p ⋅ Δσ sl

unde:
ΔPsl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de lunecare din

ancoraj
A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

11/25
6.2. Relaxarea oţelului
Fenomenul de relaxare al oţelului are loc între momentul de întindere al armăturii
pretensionate şi până în momentul transferului.
Pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului se
evaluează conform formulelor de mai jos:

- pt oţeluri de Clasa 1 conform formulei 3.28


0 , 75 (1− μ )
6, 7 μ ⎛ t ⎞
Δσ pr = σ pi ⋅ 5,39 ⋅ ρ 1000 ⋅ e ⎜ ⎟ 10 −5
⎝ 1000 ⎠
- pt oţeluri de Clasa 2 conform formulei 3.29
0 , 75 (1− μ )
⎛ t ⎞
Δσ pr = σ pi ⋅ 0,66 ⋅ ρ1000 ⋅ e 9,1μ ⎜ ⎟ 10 −5
⎝ 1000 ⎠
- pt oţeluri de Clasa 3 conform formulei 3.30
0 , 75(1− μ )
⎛ t ⎞
Δσ pr = σ pi ⋅ 1,98 ⋅ ρ1000 ⋅ e8 μ ⎜ ⎟ 10 −5
⎝ 1000 ⎠
unde:

σ pi = σ p max − Δσ sl

În formulele 3.28, 3.29 şi 3.30, timpul t reprezintă timpul de relaxare al armăturii, din
momentul pretensionării şi până în momentul transferului, lucrându-se cu o valoare
corectată cu mărimea teq (t=trelaxare+teq), reprezentând un timp echivalent ce ţine seama de

12/25
efectul tratamentului termic asupra relaxării armăturii pretensionate. Acest timp teq se poate
estima utilizând formula 10.2, ţinând seama de graficul tehnologic de aplicare a
tratamentului termic.

Pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului se evaluează


conform formulei de mai jos:
ΔPr = A p ⋅ Δσ pr

unde:
ΔPr - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului
A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

6.3. Tratamentul termic


Pentru a se ajunge într-un timp mai scurt la rezistenţa iniţială necesară a betonului,
acesta este supus unui tratament termic, de regulă utilizând abur sau apă caldă.
Pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de aplicarea tratamentului
termic se evaluează conform formulei de mai jos:
Δσ θ = 0,5 ⋅ E p ⋅ α c ⋅ (Tmax − T0 )

13/25
Pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea tratamentului termic se
evaluează conform formulei de mai jos:
ΔPθ = A p ⋅ Δσ θ

unde:
ΔPθ - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea

tratamentului termic
A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

14/25
7. Scurtarea elastică a betonului la transfer
În momentul realizării transferului, valoarea forţei de pretensionare se poate calcula
astfel:
Pint erm = Pmax − ΔPsl − ΔPr − ΔPθ

unde:
Pmax - reprezintă forţa aplicată armăturii pretensionate

ΔPsl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de lunecare din

ancoraj
ΔPr - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului

ΔPθ - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea

tratamentului termic
xs

Ap σcp
Xi

Pinterm

Pentru calculul efortului unitar din beton în secţiunea de la nivelul armăturii


pretensionate (σcp) se poate adopta procedeul de calcul simplificat sau procedeul exact.

Calcul simplificat
Pint erm Pint erm ⋅ e
σ cp = + ⋅e
Ac Ic
unde:
Ac - aria secţiunii de beton
e - distanţa de la centrul de greutate al armăturii precomprimate la centrul de
greutate al secţiunii de beton
Ic - momentul de inerţie pentru secţiunea de beton

15/25
Calcul exact
σ p int erm
σ cp =
Ac
αe +
e2
A p (1 + )
r2
unde:
Pint erm
σ p int erm =
Ap

Ep
αe =
E cm (t 0 )
Ep - modulul de elasticitate al oţelului din care este confecţionată armătura
pretensionată
Ecm(t0) - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta t0. În cazul prezentului
proiect, t0 se înlocuieşte cu tT calculat anterior.
Ac - aria secţiunii de beton
Ap - reprezintă aria de armătură pretensionată
e - distanţa de la centrul de greutate al armăturii precomprimate la centrul de
greutate al secţiunii de beton
Ic
r - reprezintă raza de giraţie a secţiunii de beton şi se calculează cu: r =
Ac

16/25
Pierderea de efort unitar de precomprimare, respectiv pierderea de forţă de
precomprimare cauzate de scurtarea elastică a betonului la transfer se evaluează conform
formulelor de mai jos:
Δσ el = α e ⋅ σ cp

unde:
Δσ el - reprezintă pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de scurtarea

elastică a betonului la transfer

ΔPel = A p ⋅ Δσ el

unde:
ΔPθl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de scurtarea elastică

a betonului la transfer
A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

În momentul încheierii transferului, efortul unitar şi forţa din armătura pretensionată


se pot evalua utilizând formulele de mai jos:
Pint erm
σ pm 0 = − Δσ el
Ap

Pm 0 = A p ⋅ σ pm 0

În acest stadiu, efortul unitar din armătura pretensionată trebuie să satisfacă


următoarele condiţii:
⎧⎪0,75 ⋅ f pk
σ pm 0 ≤ min ⎨ - dacă nu verifică se micşorează σ p max
⎪⎩0,85 ⋅ f p 0.1,k

În cadrul prezentului proiect se va verifica doar prima inegalitate: σ pm 0 ≤ 0,75 ⋅ f pk .

17/25
8. Calculul static
Combinaţii
S.L.S.
- caracteristică ΣGk+Qk
20 L=Ltransfer 20
- frecventă ΣGk+Ψ1Qk
Lcalc
- cvasipermanentă ΣGk+Ψ2Qk
S.L.U.

ldisp 2 1 - fundamentală; calcul 1,35*ΣGk+1,5Qk

Ψ1 Ψ2
2 1
Lcalc acoperiş 0,5 0,4
planşeu intermediar 0,7 0,4

Încărcare Valori caracteristice Momentul încovoietor 1-1


Greutate proprie gself,k g self ,k ⋅ l 2
M self ,k =
8
Rest permanentă grest,k g rest ,k ⋅ l 2
M rest ,k =
8
Utilă qk

Combinaţie Mod de combinare Momentul încovoietor 1-1


caracteristică ΣGk+Qk ( g self ,k + g rest ,k + q k ) ⋅ l 2
M Ek =
8
frecventă ΣGk+Ψ1Qk ( g self ,k + g rest ,k + Ψ1 ⋅ q k ) ⋅ l 2
M Ef =
8
cvasipermanentă ΣGk+Ψ2Qk ( g self ,k + g rest ,k + Ψ2 ⋅ q k ) ⋅ l 2
M Eqp =
8
fundamentală 1,35*ΣGk+1,5Qk (1,35 ⋅ g self ,k + 1,35 ⋅ g rest ,k + 1,5 ⋅ q k ) ⋅ l 2
M Ed =
8

18/25
10. Verificări ale eforturilor unitare la transfer

10.1. Calculul eforturilor unitare normale în secţiunea 1-1

Pm 0 ⋅ e − M self ,k
σct
P
σ cb = m0 +
Ac Wi

xs
Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k Mself,k
σ ct = −
Ac Ws

e
Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k Ap σcp
Xi

σ cp = + ⋅e Pm0
Ac Ic

σcb

10.2. Calculul eforturilor unitare normale în secţiunea 2-2

10.2.1. Determinare poziţiei secţiunii 2-2 în lungul axei elementului


Se poate admite că eforturile unitare în beton sunt repartizate liniar în afara zonei
delimitată de lungimea de dispersie (difuzie) stabilită conform formulei (8.19)

l disp = l pt2 + d 2 (8.19)

unde:
l pt - reprezintă valoarea de referinţă a lungimii de transmitere

19/25
Ca valoare de calcul a lungimii de transmitere se utilizează valoarea cea mai
defavorabilă dintre cele două determinate conform formulelor de mai jos:
l pt1 = 0,8 ⋅ l pt

l pt 2 = 1,2 ⋅ l pt

De regulă, este utilizată valoarea cea mai mică pentru verificarea eforturilor unitare
locale la transfer şi valoarea cea mai mare pentru SLU.
Astfel, relaţia 8.19 devine în acest caz:

l disp = l pt2 1 + d 2

La eliberarea armăturii, se poate admite că precomprimarea este transmisă


betonului printr-un efort unitar de aderenţă constant notat cu fbpt a cărui valoare se
calculează cu formula (8.15):

20/25
f ctm (t )
f ctd (t ) = α ct ⋅ 0,7 ⋅ (8.15)
γc
unde:
α ct - coeficient a cărui valoare e recomandată de EN 1992-1-1 a se lua egală cu 1
dacă nu e stipulat altfel în anexa naţională corespunzătoare.
f ctm (t ) - rezistenţa medie la întindere axială a betonului la vârsta de “t” zile.

În formula de mai sus se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu


formula B.10.

2− 2
10.2.2. Calculul momentului încovoietor dat de greutate proprie în secţiunea 2-2 ( M self ,k )

2− 2
g self ,k ⋅ Lcalc
M self ,k = ⋅ l disp
2

10.2.3. Calculul eforturilor unitare în secţiunea 2-2

σct<fctm(tT)
2−2
Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self ,k
xs

σ ct = −
Ac Ws
Mself,k
2− 2
Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self ,k
σ cb = +
e

Ap σcp
Xi

Ac Wi Pm0

σcb<fck(tT)

În acest stadiu se verifică satisfacerea următoarelor relaţii:


σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 ) - condiţie pentru evitarea fisurării longitudinale
σ ct ≤ f ctm (t 0 ) - condiţie pentru ca secţiunea să rămână în întregime nefisurată
În cazul în care în secţiunea 2-2 relaţia σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 ) nu este adevărată, soluţia

pentru scăderea efortului unitar din fibra extremă inferioară constă în dispunerea uneia sau
mai multor teci pe unul respectiv mai multe toroane. Astfel, modul de lucru presupune

21/25
considerarea unuia dintre toroane ca fiind învelit în teacă şi reverificarea eforturilor unitare
din secţiune, considerând că toronul învelit nu conlucrează cu secţiunea de beton. Dacă
relaţia nu este adevărată în continuare, se consideră încă un toron ca fiind învelit în teacă
şi apoi se reverifică secţiunea. Procedeul se continuă până când relaţia σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 )

devine adevărată.
În formulele de mai sus se înlocuieşte t0 cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic
cu formula B.10.
ldisp 2 2'

teaca
3
2
1
teaca 2 2'
ldisp
lteaca ldisp

În cazul în care dispunerea tecilor este necesară, se va verifica încă o secţiune


situată la ldisp de punctul în care se întrerupe teaca (2’-2’).

22/25
11. Pierderi de precomprimare finale

În cazul prezentului proiect z cp = e .

M rest + M Eqp
σ c ,QP = σ cp − ⋅e
Ic

Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k
σ cp = + ⋅e
Ac Ic

Δσ pr - se evaluează pe baza formulelor 3.28, 3.29 sau 3.30 considerând “t” ca fiind

durata de viaţă a elementului şi σ pi = σ pm 0 + α e ⋅ σ c ,QP .

23/25
Ep
αe =
E cm (t 0 )
unde t0 este 28 zile şi Ecm(t0) devine Ecm.

Forţa finală de precomprimare, considerând efectul pierderilor reologice de tensiune se


evaluează cu formula:
Pm∞ = Pm 0 − ΔPc + s + r

12. Verificări ale eforturilor unitare în stadiul de serviciu în secţiunea 1-1


σct

M
e

Pk=nPm8

σcb
n=1
12.1. Verificări pentru σ ct

- pentru clasele de expunere XD, XF, XS


σ ct se calculează considerând M=MEk şi se verifică relaţia
σ ct ≤ 0,6 ⋅ f ck

- pentru restul claselor de expunere


σ ct se calculează considerând M=MEQP şi se verifică relaţia
σ ct ≤ 0,45 ⋅ f ck

24/25
12.2. Verificări pentru σ cb

- pentru clasele de expunere X0, XC1, XS


σ cb se calculează considerând M=MEf şi se verifică relaţia
σ cb ≤ f ctm
- pentru clasele de expunere XD1, XD2, XD3, XS2, XS3
σ cb se calculează considerând M=MEf şi se verifică relaţia
σ cb ≥ 0
- pentru clasele de expunere XC2, XC3, XC4
σ cb se calculează considerând M=MEQP şi se verifică relaţia
σ cb ≥ 0

25/25