Sunteți pe pagina 1din 5

Cercetarea urmelor de explozie

Notiuni generale. Explozia consta dintr-o reactie foarte rapida, de natura fizica
sau chimica, insotita de formarea si de degajarea violenta a unei mari cantitati de
gaze, cu efecte mecanice, termice si luminoase asupra obiectelor sau persoanelor
care se gasesc in raza sa de actiune.
Un exemplu tipic de explozie de natura fizica este cel al exploziei unei butelii,
rezervor sau recipient, determinat de excesul de presiune a gazului lichefiat pe care-l
contine, ori de un defect de constructie. La randul lor, exploziile de natura
chimica sau fizico-chimica sunt determinate, alaturi de substantele explozive propriuzise, de cauze diferite, cum sunt, de pilda, contactul dintre mai multe substante
chimice periculoase, ca si amestecul aerului, intr-o anumita proportie, cu gaze, vapori
inflamabili sau prafuri combustibile.

Exploziile difuze, de regula cu caracter accidental, sunt specifice amestecului

aerului cu gaze, vapori sau prafuri combustibile.

Exploziile concentrate sunt tipice atat pentru exploziile de natura fizica, cat si pentru
cele de natura chimica, rezultate din contactul accidental a doua substante periculoase
(intalnite in industria chimica, petrochimica si in laboratoare).
Cercetarea la fata locului si expertiza urmelor de explozii.
Cercetarea la fata locului a urmelor de explozii - etapa esentiala in procesul de
elucidare a cauzelor, naturii si eventual de identificare a autorului faptei - presupune
cautarea si descoperirea atat a urmelor propriu-zise lasate de explozie, cat si a altor
urme, in primul rand ale omului, necesare stabilirii legaturii cauzale dintre rezultat si
actiunea sau prezenta sa la locul faptei.
Cercetarea urmelor accidentelor feroviare, navale si aeriene
Urmele accidentelor feroviare. Cercetarea urmelor accidentelor feroviare se
circumscrie cadrului mai larg al solutionarii problemelor specifice infractiunilor care
pericliteaza siguranta circulatiei pe caile ferate.
Cercetarea la fata locului, care include atat locul propriu-zis al accidentului, cat
si statiile de plecare si sosire, implica, pe langa cautarea, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor existente in zona evenimentului, stabilirea imediata a starii si pozitiei
instalatiilor de semnalizare si de comanda centralizata, a indicatiilor aparaturii din
cabinele locomotivelor, a registrelor in care se fac mentionari cu privire la comenzile,
desfasurarea circulatiei, revizia instalatiilor.
Urmele accidentelor aeriene si navale.
Cercetarea urmelor accidentelor aeriene, prin specificul acestui gen de
evenimente, dar si prin conditiile de loc si timp in care se produc, necesita o

conlucrare stransa intre organele judiciare si specialisti din domeniul aviatiei,


cercetarea urmand a se desfasura intr-o echipa complexa.
Cauzele principale, frecvente, ale unui accident de avion sunt urmatoarele:
a. Pilotarea sau dirijarea gresita a aeronavei datorata unor cauze subiective, dar si
obiective.
b. Declansarea de explozii sau incendii la bordul aeronavei, de natura tehnica sau
premeditate.
c. Unele defecte de constructie, de proiectare, inclusiv uzura aparatului, a
subansamblelor.

Expertiza fizico-chimica in cazul incendiilor si exploziilor


Incendiul si explozia sunt fenomene tehnice complexe ce pot fi provocate intr-un numar extrem de mare
de moduri si au evolutii de o mare varietate. Aceste caracteristici creeaza dificultati in efectuarea cercetarilor
pentru stabilirea cauzelor si a vinovatilor de producerea incendiilor si exploziilor. [8]
Trebuie avut in vedere faptul ca si incendiul si explozia prin modul in care evolueaza dupa declansare,
distrug urmele prin arderea materialelor combustibile sau greu combustibile si degradarea puternica a celor
necombustibile.
Ca fenomen chimic atat incendiul cat si explozia, in esenta lor, sunt fenomene in cadrul carora se produc
arderi, adica reactii chimice (oxidari), care presupune unui material combustibil si a oxigenului.
n cazul incendiului arderea poate cuprinde orice material combustibil aflat in zona afectata si are urmatoarele
efecte directe, imediate:
- degajare de caldura, care poate fi mai mare sau mai mica, in functie de puterea calorica a materialului
combustibil. Caldura degajata este cea care provoaca degradarea partiala sau totala a elementelor de constructie si
instalatii, leziuni asupra persoanelor surprinse in zona etc.
Deosebirea dintre incendiu si explozie consta in aceea ca, cea din urma, desi este tot o ardere, se produce cu o
viteza atat de mare incat practic poate fi considerata ca instantanee. n cazul exploziei exista si efecte specifice
suplimentare fata de cel al incendiului, reprezentativa fiind presiunea mare ce se formeaza in timpul arderii instantanee,
in spatiul ce cuprinde amestecul exploziv. Din cauza ca in momentul declansarii unei explozii se degaja o temperatura
foarte mare, aceasta provoaca la randul ei aprinderea materialelor combustibile aflate in zona afectata si ca urmare, de
regula exploziile sunt urmate de incendii.
a) Probe care fac obiectul acestui gen de expertiza
-

sol, cenusa, fragmente partial carbonizate (razuiala din dusumea, esantioane de mochete,
covoare etc.) recoltate din zona sau apropierea focarului incendiului;

lichide inflamabile gasite la fata locului si la persoanele suspecte;

fragmente de materiale dislocate din craterul exploziei (sol, lemn, plastic, asfalt, beton etc.);

fragmente de materiale suspecte ca provin din corpul dispozitivului exploziv improvizat sau din
dispozitivele de initiere (capse pirotehnice sau detonante, conductori electrici, surse de curent
electric-baterii), schije etc.

b) Metode de analiza a substantelor in cazul incendiilor si exploziilor


Confirmarea obiectiva a ipotezei existentei unei incendieri intentionate sau a unui act terorist comis prin
folosirea unor dispozitive explozive improvizate se poate face prin analize fizico-chimice a probelor ridicate de la fata
locului.
A stabili cauza unui incendiu sau a unei explozii inseamna a preciza fara echivoc:
-

primul material care a ars;

sursa de caldura care a initiat arderea;

imprejurarea (conditiile) in care primele doua elemente au intrat in contact necontrolat de actiunea
umana ori a fost provocata cu intentie de persoane interesate.

n Institutul de Criminalistica a fost pusa la punct o metodologie de examinare a probelor recoltate in cazul
evenimentelor de incendii utilizand cromatografia in faza gazoasa cuplata cu spectrometria de masa (GC-MS).
o

Proba este incalzita la cca. 100-110 C si vaporii formati sunt retinuti pe o rasina fenolica TENAX, care
apoi este extrasa cu n-hexan de inalta puritate (HPLC), obtinandu-se extracte relativ pure, libere de balastul
inerent unei extractii directe. Extractul este concentrat prin evaporare la temperatura joasa, evitandu-se
evaporarea exagerata ce poate duce la diminuarea cantitatilor de substante de interes. n etapa urmatoare,
extractele sunt analizate prin cromatografie de gaze cuplata cu spectrometrie de masa. Analiza si interpretarea
rezultatelor obtinute se face prin urmarirea existentei in probe a unor compusi tinta stabiliti prin cromatografierea
anterioara a unor probe de substante petroliere supuse la diverse grade de evaporare pentru a se simula
pierderea compusilor usor volatili pe timpul incendiului. Se urmareste atat prezenta tuturor compusilor tinta
stabiliti (alchil-benzeni, -naftaleni, alcani etc.), avand aceiasi timpi de retinere pe coloana cu substantele din
amestecul etalon, cat si existenta unor rapoarte relative similare cu cele din produsul petrolier banuit.
Substantele tinta sunt astfel alese incat sa se evite la maximum existenta lor accidentala in probe ce nu
contin urme de produse petroliere. Substantele tinta nu trebuie sa fie alese din categoria celor care se pot forma
prin piroliza materialelor plastice. Asa cum au dovedit cercetarile efectuate in acest sens, prin incalzire in
prezenta aerului se pot forma hidrocarburi aromatice, dar acestea vor contine 1-2 grupe functionale cu oxigen
(crezoli, cetone, acizi etc.). De aceea se va urmari evidentierea prezentei hidrocarburilor aromatice alchilate
existente in benzina, motorina, petrol lampant, uleiuri minerale etc. Decelarea substantelor ce prezinta interes se
face prin determinarea spectrelor de masa ale compusilor situati la timpi de retinere apropiati de cei ai compusilor
din produsele petroliere. Cercetarile au stabilit ca un numar de 10 compusi pot fi folositi ca substante tinta in
vederea evidentierii produselor petroliere.
Trebuie precizat ca lipsa in probe a lichidelor inflamabile, nu conduce automat la negarea posibilitatii
initierii incendiului prin astfel de substante. Recoltarea si ambalarea incorecta a probelor sau temperaturile
ridicate pot diminua considerabil cantitatea de substante inflamabile care poate fi sub limita de sensibilitate a
metodei (1 microgram produs petrolier).
De asemenea, trebuie tratate cu suficienta circumspectie si rezultatele pozitive, eliminandu-se toate
cauzele unor erori cum ar fi contaminarea accidentala a probelor prin ambalarea in acelasi colet a probelor
ridicate de la locul incendiului cu probele de produse petroliere ridicate de la banuit.
Metoda de analiza prin cromatografie gazoasa cuplata cu spectrometrie de masa si-a dovedit utilitatea si
in situatii, cum ar fi de exemplu stabilirea explozivului utilizat in cauze de explozii cu dispozitive explozive
improvizate. Conditia esentiala pentru folosirea metodei este rezistenta la temperatura a substantei explozive,
stiut fiind ca, exceptand nitroderivatii aromatici, celelalte substante explozive se descompun in conditiile relativ
agresive din sistemul analitic (injector, coloana). n cazul unei probe de TNT, analiza GC-MS permite identificarea
explozivului in concentratii mai mici de 1 ppm.

c) Aspecte avute in atentie in vederea determinarii focarului incendiului sau a epicentrului


exploziei
Termenul de ARSON, utilizat in literatura de specialitate si generalizat pe plan international nu are
echivalent in terminologia juridica romaneasca, dar poate fi asimilat cu termenul de 'incendiere intentionata'. Pe
plan european, numeroase studii statistice evidentiaza o crestere alarmanta a numarului de incendii intentionate,
in stransa corelare cu situatia social-economica din tarile respective. Principalele tinte pentru incendiatori sunt
locuintele (40%), autovehiculele (17%), cladirile publice. Incendierea intentionata a devenit unul din
comportamentele criminale cele mai costisitoare pentru societate, ponderea daunelor provocate atingand cca.
30%.
Determinarea focarului incendiului se poate face, in majoritatea cazurilor, prin examinarea atenta a
constructiilor, instalatiilor etc., stiut fiind ca in zona focarului arderile sunt mai pronuntate, aici constatandu-se carbonizari
sau calcinari.
n situatia in care incendiul a izbucnit initial cu putere producandu-se o flacara cu temperatura ridicata,
obiectele din jurul focarului vor prezenta pe suprafete situate spre focar fie afumari intense, fie calcinari, fie urme
de ardere specifice daca obiectele sunt metalice. Aceste fenomene, in functie de conditiile existente (de exemplu
prezenta vantului) se pot produce uneori mai departe de focarul propriu-zis, pe directia actiunii vantului care
deplaseaza in mod artificial focarul, mai exact fenomenele care marcheaza focarul.
n cazul constructiilor cu zidarie, beton sau alte materiale asemanatoare, focarul si evolutia in timp a
incendiului, pot fi determinate prin examinarea calcinarilor produse (faramitarea tencuielilor si a stratului
superficial de beton) a coloratiei in gri deschis a acestora (dupa o ardere mai indelungata) in zonele in care a
actionat focul.
n cazul exploziilor, locul producerii acestora este marcat de existenta unor cratere de diferite
dimensiuni, in raport cu amploarea exploziei, iar obiectele constructiilor, instalatiilor etc. din jurul acestora sunt
deformate sau distruse dinspre focar spre exterior.
Daca explozia s-a produs in interiorul incaperii sau cladirii, deformarea peretilor este orientata spre interior
ca si geamurile sparte., care vor fi gasite cazute in interiorul incaperilor. Utilajele, instalatiile sau parti componente
ale acestora, vor prezenta deformari, loviri sau ruperi pe directia de propagare a undei de soc, dinspre focar spre
periferia zonei, ca urmare a lovirii lor de catre obiecte, fragmente metalice sau zidarie proiectate de
explozie.
Prezenta certa in focare a unor substante inflamabile sau resturi de explozivi, atunci cand in locurile
respective nu se lucreaza cu astfel de substante, sau nu se depoziteaza, indica, de asemenea, de cele mai multe
ori, provocarea intentionata a incendiului sau exploziei. n astfel de situatii este absolut necesara, prelevarea de
probe de sol, de cenusa sau alte resturi de obiecte arse, pentru efectuarea unor examene chimice, de
specialitate, in vederea stabilirii naturii si proprietatilor substantelor respective.
d) Aspecte privind modul de recoltare si ambalare al probelor in cazul incendiilor
Recoltarea probelor trebuie facuta cu mare grija si in cantitati suficiente, iar ambalarea se va face in vase de
sticla etanse pentru a impiedica impurificarea intamplatoare a probei sau evaporarea resturilor substantei, de regula
foarte volatile.
Este recomandat sa se ridice probe de cenusa, sol sau din pardoseala incaperilor, din toate acele locuri in
care exista indicii ca s-ar afla focarul initial, pentru ca prin analize calitative si cantitative sa se poata stabili prezenta
unor substante inflamabile. Uneori pentru a se putea recolta probele respective, este necesar sa se inlature molozul
cazut sau alte materiale prabusite ca urmare a exploziei sau incendiului.
n procesul analizelor de laborator, identificarea in probele ridicate de la fata locului a unor urme de lichide
inflamabile sau substante explozive intampina unele dificultati datorita existentei unor factori obiectivi sau subiectivi cum
sunt:

scaderea cantitatii primerului sub limita de sensibilitate a metodelor de analiza a cantitatii de


substante datorita temperaturilor mari dezvoltate de incendiu sau explozie;

contaminarea majora a probelor cu substante folosite la stingerea incendiului;

interferente provocate de materiale care formeaza prin piroliza (descompunere termica) substante
asemanatoare din punct de vedere structural cu reziduurile de evaporare ale lichidelor inflamabile.

n depasirea acestor obstacole un rol deosebit il are modul de recoltare, ambalare si expediere a
probelor spre laboratorul unde se desfasoara analiza.

Trebuie sa subliniez in acest sens necesitatea recoltarii a unor probe partial carbonizate din locul probabil
de initiere al acestuia, din zonele protejate de flacari sau caldura. Este superflua intrebarea privind existenta unor
lichide inflamabile in probe ridicate la distanta mare de zona de debut a incendiului. De asemenea, este
imposibila evidentierea unor asemenea lichide in probe care au fost supuse la temperaturi foarte inalte (cenusa,
materiale topite etc.). Subliniez ca probele cele mai potrivite a fi ridicate de la cercetarea unor evenimente de
incendiu sunt probele de sol, resturile textile de bumbac sau lana, lemn sau resturile vegetale partial carbonizate.
Materialele plastice sunt contraindicate a fi recoltate intrucat acestea contin in compozitie substante care interfera
cu primerii utilizati la initierea incendiilor.
Ambalarea probelor se va face astfel incat sa se previna atat pierderea urmelor de substante prin
evaporare, cat si contaminarea din surse externe pe timpul transportului. Probele vor fi plasate in containere
inchise etans. Containerul insusi poate constitui o sursa de contaminare importanta, avand in vedere cantitatile
mici de substante ce urmeaza a fi evidentiate.