TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Curs I
Teoria general a Dreptului este filozofia Dreptului.
Coerciie constrngere
Dreptul desemneaz ansamblul regulilor asigurate i garantate de ctre stat care au ca scop
organizarea i disciplinarea comportamentului uman.
Privitor la apariia Dreptului (originea Dreptului), se confrunt dou mari concep ii:
- una majoritar i care consider c Dreptul a aprut o dat cu statul (fiindc numai statul a putut
asigura Dreptului organe specializate in crearea i impunerea normelor). Noi optm pentru
aceast concepie.
- o concepie susinut de unii mari antropologi potrivit crora Dreptul apare inaintea statului, inc
din societile tribale.
Noiunea de Drept are mai multe semnificaii:
Drept obiectiv reprezint ansamblul normelor legale care prefigureaz scopurile generale ale societ ii.
Se mai numete i Drept pozitiv cnd desemneaz totalitatea normelor juridice aflate in vigoare intr-un stat.
Drept subiectiv desemneaz facultatea (posibilitatea) unui subiect de a-i formula, apra i valorifica un
anumit interes, legalmente protejat.
Factorii de configurare (influenare) a Dreptului:
Mai multe categorii de factori influeneaz in mod evident att crearea ct i aplicarea Dreptului:
1. Cadrul natural, format din mediul geografic, factorii biologici, factorii demografici, influen eaz in
mod evident crearea i executarea Dreptului.
2. Cadrul social politic influeneaz de asemenea crearea i executarea Dreptului.
3. Factorul uman, calitatea acestuia influeneaz de asemenea actul legislativ dintr-o ar.

Curs II
Esena Dreptului const in voina general oficializat, adic voina majoritii exprimat in legi.
Altfel spus, o lege trebuie s exprime mcar voina majorit ii cet enilor din acel stat.
Tipologia Dreptului:
Din punctul de vedere al succesiunii ornduirilor sociale, avem urmtoarele tipuri istorice de
Drept:
- Dreptul sclavagist
- Dreptul feudal
- Dreptul burghez
- Dreptul socialist
Din punctul de vedere al nivelului de civilizaie juridic, identificm mai multe familii de Drept:
1. Familia Dreptului romano-german (este Dreptul utilizat in statele europene continentale)
2. Familia Dreptului anglo-saxon (aplicabil in Marea Britanie, in SUA i in majoritatea fostelor
colonii engleze)
3. Familia Dreptului musulman (fundamentalist sau laic)
4. Familia Dreptului Extremului Orientului (hindus, chinez, japonez)
5. Familia Dreptului Africii Negre
6. Familia Dreptului Uniunii Europene
Principiile generale ale Dreptului: sunt ideile conductoare ale con inutului tuturor normelor
juridice, adic ele sunt regulile fundamentale care diriguesc crearea i aplicarea Dreptului.

Principiile generale sunt importante nu doar in crearea i aplicarea Dreptului ci i in

perfecionarea acestuia. De asemenea, in Dreptul Privat (Dreptul Civil, Comercial), acolo unde legea
tace, dar judecatorul este obligat s dea o solu ie, el o va da pe baza principiilor generale ale
Dreptului.
Specialitii menioneaz urmtoarele principii generale ale Dreptului:
- asigurarea bazei legale de funcionare a statului
- principiul libertii i egalitii
- principiul rspunderii (responsabilitii)
- principiul democraiei
- principiul echitii (corectitudinii) i al justiiei

1.
2.
3.
4.

Funciile Dreptului: sunt acele direcii fundamentale ale aciunii mecanismului juridic.
Identificm urmtoarele funcii ale Dreptului:
Funcia de instituionalizare (Dreptul asigur cadrul de funcionare legal a intregului sistem de
organizare social)
Funcia de conservare i aprare a valorilor fundamentale a societ ii (de ex: Dreptul ocrotete i
garanteaz ordinea constituional; proprietatea i rolul individului in societate).
Funcia de conducere a societii - Dreptul este mijlocul cel mai eficace de realizare a scopurilor
social-politice ale statului (deci statul conduce prin intermediul actelor normative).
Funcia normativ (Dreptul creaz norme juridice)

Curs III
Norma juridic
Norma juridic este o regul general i obligatorie de conduit al crui scop de a asigura
ordinea social i care poate fi aplicat chiar i prin constrngere.
Trsturile normei juridice:
1. Norma juridic are caracter general i impersonal : aceasta inseamn c in principiu norma se aplic
tuturor si pe intreg teritoriul rii, in mod difuz, adic nu se adreseaz unei persoane.
Exist situaii in care:
- unele norme ii pastreaz caracterul general dei nu se aplic pe intreg teritoriul rii sau nu se aplic
asupra tuturor cetenilor ci numai asupra unor categorii.
- norma juridic rmne general chiar dac reglementeaz conduita unor organe unipersonale.
2. Norma juridic are caracter tipic (norma are form standardizat i promoveaz o conduit codificat,
standardizat i ea.
3. Norma juridic reprezint un raport intersubiectiv (fiindc norma reglementeaz rela iile dintre
oameni).
4. Norma juridic are caracter obligatoriu indiferent de domeniile in care ac ioneaz sau de for a lor
juridic toate normele juridice au caracter obligatoriu. Caracterul obligatoriu provine din garan iile pe
care statul le d normei c ea va fi aplicat chiar i prin constrngere (exigibilitate). Men ionm c
obligativitatea unei norme nu decurge din frecven a cu care se aplic norma i nici din for a lor juridic
diferit.
Structura normei juridice:
Vorbim de dou structuri ale normei juridice:
o structura logic (formal);
o structur tehnic (redirecional)
Structura logic (formal) a normei juridice:
Structura logic reprezint latura intern, static i stabil a normei juridice. Astfel orice norm juridic
trebuie s aiba: ipotez, dispoziie (coninut) i sanciune.
Ipoteza:
- Descrie imprejurrile in care intr in aciune dispoziia normei sau calitatea persoanelor asupra crora se
rsfrnge aciunea normei (cui i se adreseaz legea).
- Ipotezele sunt: - determinate;
- relativ determinate (subinelese); ex: Furtul se sanc ioneaz cu

 Dispoziia:
- Reprezint coninutul propriu-zis al normei, drepturile i obliga iile pe care ea le pretinde, adic conduita
pe care norma o cere.
- In acest sens, o norma poate:
- s ordone o conduit
- s interzic (obligaia de abinere = norme prohibitive)
- s permit (norma permisiv)
Dispoziia este elementul esenial al unei norme, fr dispoziie normele neputnd exista.
Sanciunea:
- Reprezint urmrile nefavorabile ce survin ca urmare a nerespectrii ipotezei sau dispozi iei (in cazul
sanciunilor negative); sanciunea poate cuprinde ins i msurile de cointeresare a subiectului in vederea
promovrii conduitei dorite (sanciunea pozitiv).
- De obicei ins sanciunea este negativ fiindc numai astfel se asigur eficien a normei juridice dei
normele nu se aplic de fiecare dat prin utilizarea sanc iunii ci prin respectarea lor benevol de cet eni.
Aparent unor norme le lipsete sanciunea (vezi normele de Drept Constitu ional).
Clasificarea sanciunilor:
a) Dup gradul de determinare, exist urmtoarele tipuri de sanc iuni:
- sanciuni determinate (legea le specific. Ex: .se pedepsete cu 3 ani de inchisoare)
- sanciuni relative determinate (nu este clar precizat. Ex: se pedepsete cu inchisoare de la 3 la 7 ani)
- sanciuni alternative (la alegere: amenda penal sau inchisoare, munc in folosul comunit ii etc)
- sanciuni cumulative
b) Dup ramura de Drept, sanciunile sunt:
- civile
- disciplinare (in Dreptul Muncii)
- administrative (amenzi pecuniare)
- financiare (majorare)
- penale
c) Dup natura lor, sanciunile sunt:
- sanciuni privitoare la patrimoniul persoanei
- sanciuni privitoare la drepturile persoanei (decderea din drepturi)
- sanciuni privitoare la actele persoanei (nulitile)
- sanciuni privitoare la persoan (privarea de libertate)
Curs IV
Structura tehnico-legislativ a normei juridice:
Este structura exterioar, dinamic a legii care depinde de condi iile in care norma a fost redactat
(valoarea unei norme depinde de talentul i competen a celor care o formuleaz dar i de contextul istoric i
politic in care se adopt. Astfel calitatea unei norme juridice poate fi influen at de micri revendicative,
micri sindicale, context internaional).
Clasificarea normelor juridice:
Pentru aceasta vom utiliza mai multe criterii:
1. In funcie de criteriul ramurii de Drept, avem:
- norme de Drept Civil
- norme de Drept Penal
- norme de Drept Constitutional etc
2. Dup criteriul forei juridice (=puterea unei norme de a modifica o alt norm) a actului normativ in care
sunt incluse, avem norme incluse in:
- legi (legea are for juridic suprem)
- ordonane de Guvern
- hotrri de Guvern

- decrete prezideniale
- ordinele i instruciunile minitrilor
- hotrrile consiliilor locale
- ordinele prefectului
- dispoziiile primarului
3. In conformitate cu criteriul structurii logice, avem urmtoarele tipuri de norme:
- norme complete
- norme incomplete
Normele incomplete sunt de dou feluri:
- norme incomplete de trimitere (pentru a se completa ele fac trimitere la
alte norme deja existente)
- norme incomplete in alb (ele urmeaz s se completeze cu dispozi ii ale unor acte normative care nu
exist inc, dar urmeaz s apar).
4. In funcie de criteriul sferei de aplicare, avem:
- norme generale: au sfera cea mai larg de aplicabilitate intr-un domeniu sau o ramur datorit marii lor
generaliti, unele norme dintr-o ramur de Drept se numesc Drept comun in materie fiindc au
aplicabilitate i in alte ramuri.
5. Conform criteriului gradului i intensitii reglementrii, avem dou categorii de norme:
- norme de maxim generalitate (norm principii)
- celelalte mijloace normative
6. In raport de criteriu modului de reglemetare a conduitei avem urmtoarele categorii de norme:
- norme onerative: normele care oblig subiectul la o anumit aciune, norme care ordon, norme care
poruncesc.
- norme prohibitive: acestea oblig subiectul s se ab in de la svrirea unei ac iuni.
Aceste dou categorii de norme se numesc i norme imperative i sunt specifice Dreptului Public.
- norme permisive: acestea nici nu oblig nici nu interzic o conduit ci o las la aprecierea subiectului. Astfel
de norme sunt specifice Dreptului Privat.
- exist o a patra categorie de norme, denumite norme supletive.
La origine aceste norme au fost permisive, dar fiindc subiectul nu s-a folosit de libertatea acordat, au
devenit imperative.

7. Norme organizatorice:
Reprezint o categorie special de norme, deoarece ele se refer la organizarea institu iilor i
organismelor sociale. De aceea, in coninutul lor, ele cuprind reglementri privind:
- modul de infiinare al instituiei
- scopurile instituiei
- competenele instituiei
- relaiile cu alte instituii
8. Norme punitive (pedepsitoare) i norme stimulative:
Sunt tot o categorie special de norme care se diferen iaz prin sanc iune:
- cnd sanciunea este negativ, normele pedepsesc
- cnd sanciunea este pozitiv, normele rspltesc, devin mijloace de cointeresare.
Aplicarea normei jurice:
Normele juridice sunt adoptate in vederea aplicrii lor. De aceea coordonatele fundamentale ale
aciunii normei juridice sunt spaiul, timpul si persoanele.
In principiu, o norm juridic acioneaz:
- pe timp nedeterminat

intr-un spaiu dominat de teritoriu (teritoriul unui stat)

acioneaz asupra persoanelor aflate in interiorul acestui spa iu

Aciunea in timp a normei juridice:

Timpul normei juridice ii definete durata acesteia, rezisten a ei. Orict de bine intocmit ar fi o norm, ea
se uzeaz in timp i la un moment dat trebuie inlocuit cu o alta, modern. Succesiunea in timp a normelor,
dar i coexistena lor se desfaoar dup anumite reguli.
Curs V
1. Intrarea in vigoare a normei juridice:
Intrarea in vigoare este important de cunoscut deoarece norma devine obligatoriu de respectat.
O norma intr in vigoare:
a) cele mai multe la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial;
b) la o dat ulterioar publicrii ei, dat prevzut expres in textul normei;
c) la data comunicrii;
De la aceste reguli exist dou excepii:
- norma nu intr in vigoare pe acel teritoriu care din motive de for major a rmas izolat de restul
rii;
- exist excepii i in material conveniilor civile sau comerciale (eroarea de Drept);
2. Actiunea legii:
Principiile aciunii in timp a normei juridice:
O norm, din momentul intrrii in vigoare, acioneaz intotdeauna pentru viitor ( ex nunc = de acum
inainte). Prin urmare, aciunea ei in timp este guvernat de dou principii:
norma juridic nu retroactiveaz (adic nu-i extinde efectele asupra raporturilor existente inaintea
intrrii ei in vigoare);
norma juridic nu ultraactiveaz (nu-i extinde efectele dup ieirea ei din vigoare).
De la principiul neretroactivitii legii exist urmtoarele excepii:
o in materie penal, infractorilor li se aplic legea penal cea mai blnd (mitior lex);
o in domeniul interpretrii legii, norma de interpretare se consider c face corp comun cu norma
interpretat;
o de asemenea, sunt norme care retroactiveaz in mod expres (normele reparatorii);
o retroactivitatea produce i consecine controversate in material Dreptului Civil, cu privire la
contractile cu executare succesiv;
Principiul neultraactivitii (o lege nu mai produce efecte dup ieirea ei din vigoare) are la rndul
su o excepie:
o normele cu caracter temporar sau excepional ultraactiveaz pentru a nu lsa nepedepsit
inclcarea lor i pentru ca fptuitorul s nu se poat sustrage judec ii, tegiversnd procesul.
3. Ieirea din vigoare a normei juridice:
Dei in principiu normele sunt elaborate pe termen nelimitat, treptat ele se perimeaz i trebuie
inlocuite cu altele.
Sunt trei modaliti de ieire din vigoare a unei norme:
a) ajungerea la termen: sunt norme care cuprind in textul lor i termenul pn la care ac ioneaz. Cnd se
ajunge la acest termen legea iese din vigoare.
b) desuetudinea: norma iese din vigoare atunci cnd nu se mai aplic, dei formal este inc in vigoare.
c) abrogarea: cea mai important modalitate de ieire din vigoare a unei norme. Este i calea preferat de
ieire din vigoare deoarece se face conform unor indica ii precise. Abrogarea este de dou feluri:
- expres, care este de dou feluri: - direct (in noua norm se precizeaz
explicit c prin intrarea ei in vigoare iese
din vigoare vechea norm. Este cea mai
bun form de ieire din vigoare).
- indirect (in noua norm se precizeaz

c prin intrarea ei in vigoare se abrog

toate dispoziiile contrare acesteia).
- tacit (implicit): cnd noul act normativ adoptat nu prevede nimic cu privire la vechiul act normativ, dar d
o reglementare cu totul diferit de vechea norm.
De asemenea in unele situaii se utilizeaz suspendarea ac iunii in timp a unor norme pentru cauze
determinate.
In Dreptul Internaional se utilizeaz de asemenea abrogri ale unor tratate interna ionale.
Abrogarea tratatelor este de dou feluri:
- expres (cnd se face prin acord abrogativ sau prin retragerea unilateral dintr-un tratat);
- tacit (care se petrece cu ocazia succesiunii in timp a tratatelor);
Aciunea normelor juridice in spaiu i asupra persoanei:
Orice norm juridic este din acest punct de vedere teritorial (acioneaz asupra teritoriului statului) i
personal (acioneaz asupra persoanei aflate pe acel teritoriu).
De la principiul teritorialitii exist mai multe excepii care vizeaz extraneitatea normei juridice; ex:
norma juridic ii prelungete aciunea i dincolo de teritoriul statului, i anume:
- ea se aplic pe teritoriul misiunilor diplomatice i consulare ale statelor aflate peste hotare;
- legea naional se aplic de asemenea la bordul navelor i aeronavelor care poart pavilionul respectiv;
In ceea ce privete personalitatea legii problemele ridic conflictele de legi din Dreptul Interna ional Privat
precum i regimul juridic aplicat strinilor care poate fi de trei feluri:
a) regimul naional: strinului i se acord aceleai drepturi cu acelea ale statului respective (cu excep ia
drepturilor politice);
b) regimul special: strinului i se acord doar anumite drepturi expres prevzute;
c) regimul naiunii celei mai favorizate: strinului i se aplic acelai regim pe care statul il acord cet enilor
unui stat favorizat;

Curs VI
Tehnica elaborrii actelor normative:
Prile constitutive ale unui act normativ (lege):
1. Expunerea de motive: are caracter facultativ fiind utilizat de obicei pentru acte normative de
insemntate deosebit. In ea se face o prezentare succint a actului normativ, a condi iilor care au impus
adoptarea acestuia, precum i a scopurilor urmrite prin acest act.
2. Titlul: este elementul de identificare al legii. Trebuie s fie scurt i sugestiv.
3. Preambulul: este tot o parte facultativ, o introducere in legtur cu motiva ia social-politic a adoptrii
acestei legi. Se folosete numai la legile de mare importan .
4. Formula introductiv: cuprinde temeiul constituional sau legal al reglementrii (adic se men ioneaz
normele de competen ale organului care adopt acea lege).
5. Dispoziii generale: ele cuprind prevederile prin care se determin obiectul i scopul legii i dac este
cazul se definesc anumite noiuni utilizate in textul legii.
6. Dispoziiile de coninut: reprezint coninutul propriu-zis al actului normativ, adic comportamentul pe
care il pretinde legea, precum i sanciunile consecutive nerespectrii acestui comportament (o serie de
drepturi i obligaii).
7. Dispoziii finale i tranzitorii: ele cuprind prevederi in legtur cu intrarea in vigoare a legii, modalit ile de
punere in aplicaie a ei, relaiile legii cu reglementri deja existente.
8. Anexele: atunci cnd exist, anexele fac corp comun cu legea i au aceeai for juridic cu aceasta. In
anexe se pot include:
- organigrame
- schie
- tabele
- statistici
Elemente de structur ale actului normativ:
Elementul structural esenial este articolul; coninutul normei este redat in articole. De regul, articolul
conine o dispoziie de sine stttoare. Sunt ins i cazuri in care o norm este cuprins in mai multe
articole.
Articolele unui act normativ trebuie s se afle in legtur strns iar structurarea pe articole trebuie s se
fac intr-o ordine de expunere logic.
Menionm urmtoarele:
a. uneori un articol se poate subdivide in paragrafe sau alineate.
b. articolele se numeroteaz cu cifre arabe; de obicei paragrafele i alineatele nu se numeroteaz.
c. pentru actele normative care modific reglementri din alte acte normative se utilizeaz numerotarea cu
cifre romane.
d. pentru legile de mare importan, cum ar fi Constitu iile sau Codurile, articolele au i note marginale care
redau sintetic coninutul articolului respectiv.
e. introducerea de articole noi fr schimbarea numerotrii se face prin utilizarea de indici.
f. pentru o mai bun sistematizare, articolele se pot grupa in sec iuni, capitole, titluri. Unele Coduri se
organizeaz chiar i pe pri (parte general parte special). Seciunile, capitolele i titlurile au denumiri.
Tehnica sistematizrii actelor normative:
Varietatea actelor normative impune sistematizarea lor, adic organizarea lor dup criterii precise care s
permita o simplificare, dar i o reducere si o concentrare a reglementrilor.
Formele de sistematizare sunt: - incorporarea
- codificarea
A. INCORPORAREA
Este o form inferioar de sistematizare, care utilizeaz criterii exterioare, cum ar fi criteriul cronologic,
alfabetic, criteriul ramurii de Drept etc.
Incorporrile sunt de dou feluri:

a) oficiale: sunt realizate de ctre organe de stat sub forma coleciilor sau a culegerilor de acte
normative. In elaborarea acestor culegeri se imbina criteriul cronologic cu cel al for ei juridice
(Culegeri de legi, Culegeri de Ordonane etc).
b) neoficiale: sunt realizate de persoane particulare sub forma indrumarelor legislative.
Precizm c in coninutul incorporrilor nu se prelucreaz materialul normativ i nu se opereaz
modificri in coninutul normelor juridice colectate. Se admite doar corectarea erorilor sau a greelilor de
ortografie.
B. CODIFICAREA:
Este forma superioar de sistematizare, care presupune reunirea intr-un singur Cod (o mega-lege) a
tuturor normelor juridice aparinnd aceleiai ramuri de Drept. Prin urmare, Codificarea implic o activitate
complex de prelucrare, indeprtarea normelor perimate, completarea lacunelor, inova ia legislativ i
ordonarea logic a materialului normatv. Codul are fora juridic a unei legi. Primele Coduri au fost
elaborate in Frana, incepnd cu 1804 (Codul lui Napoleon). In 1865 din ini iativa lui Al. I. Cuza in
Romnia s-a elaborate primul Cod Civil.
Realizarea dreptului:
Desemneaz procesul de transpunere in via a con inutului normelor juridice, astfel c normele
juridice sunt fie executate i respectate benevol (imensa majoritate) fie sunt aplicate de organe specializate,
inclusiv prin constrngere.
Fazele procesului de realizare a dreptului:
Aceste fapte se intreptrund i se intercondiioneaz, neexistnd o ordine fix a desfurrii lor. Totusi,
am putea identifica urmtoarele patru faze:
1. Stabilirea strii de fapt: inseamn cunoaterea circumstanelor respective. Verificarea i clarificarea
strii de fapt esre fcut de ctre organul de aplicare pe care baza legii re ine numai acele imprejurri
relevante numite fapte juridice. Oricum, pentru a emite un act de aplicare intemeiat, organul de aplicare
trebuie s posede informaii veridice, drept pentru care:
- consult documente oficiale
- ascult martorii
- recurge la reconstituiri
- utilizeaz rezultatele unor cercetri tiinifice

Curs VII
2. Alegerea normei de drept:
- norma juridic este selecionat in vederea calificrii juridice, a strii de fapt stabilite.
- calificarea juridic a strii de fapt, necesit urmtoarele opera iuni prealabile:
- nominalizarea normei juridice
- verificarea autenticitii acelei norme
- verificarea forei juridice a normei
- verificarea raporturilor normei cu alte norme
3. Interpretarea normei juridice:
- lmurirea i concretizarea coninutului normei
4. Elaborarea i emiterea actului de aplicare:
- actul este emis de ctre organul de aplicare, cu referire strict la un caz concret
Interpretarea normelor juridice
- este necesar pentru clarificarea textului normei i stabilirea compatibilit ii acesteia cu starea de fapt.
- in istorie au fost dou tendine:
o de interzicere a acestei interpretri
o posibilitatea de a interpreta legea (a doua jumtate a secolului XIX)

Felurile interpretrii normei juridice:

Exist dou feluri de interpretri:
a) oficial: este obligatorie i are for juridic;
b) neoficial: este facultativ i este o interpretare doctrinar;
Interpretarea oficial:
- este realizat de ctre organe de stat care au atribuii fie in domeniul crerii legii, fie in domeniul
aplicrii legii
Interpretarea oficial este de dou feluri:
Interpretarea autentic:
- specific organelor care emit acte normative si care ulterior ii interpreteaz propriile acte normative
- interpretarea unui act normativ chiar de ctre organul care l-a elaborate este o interpretare general.
Interpretarea cauzal:
- realizat de organelle judectoreti sau administrative
- este o interpretare de caz
- nu este general
- este obligatorie pentru cauza respectiv i pentru participan ii la acea cauz
Interpretarea neoficial:
- se numete i doctrinar, deoarece este cuprins in doctrin.
- nu are for juridic: opiniile formulate de specialiti pot fi evocate in procesul aplicrii dreptului, dar nu
sunt obligatorii.
- este i pledoaria avocatului, care poate fi luat in considera ie sau respins de organele de aplicare.
Metodele interpretrii normei juridice:
Metodele sunt cele prin care se stabilesc:
- sensul exact al normei
- cmpul ei de aplicabilitate
- efectele i scopul normei
Sunt utilizate urmtoarele metode:
Metoda gramatical:
- inseamn stabilirea sensului normei prin recurs la analiza gramatical, morfologic i sintactic a textului.
- prin aceasta interpretul va stabili sensul cuvintelor, precum i modul lor de folosire in text, modul de
imbinare al cuvintelor, propoziii i fraze i mai ales sensul unor conjunc ii: i, sau.
Metoda sistematic:
- privete modalitatea de stabilire a sensului unei norme prin incadrarea ei in economia actului normativ din
care face parte.
- de ex: normele juridice din partea special a Codului Civil nu pot fi aplicate dect din partea general a
Codului Civil.
Metoda istoric:
- urmrete s explice inelesul normei prin examinarea imprejurrilor social juridice, care au stat la baza
elaborrii i adoptrii legii.
- interpretul poate recurge la examinarea documentelor preparatorii ale actului normativ, expunerea de
motive, amendamentele propuse, reaciile din pres a vremii; Ulterior poate compara reglementri
anterioare cu cele actuale.
Metoda logic:
- este procedeul interpretativ cel mai frecvent
- relev raiunea legii
- in acest sens sunt utilizate urmtoarele argumente preluate din logica formal:
reducerea la absurd
argumentul per a contrario (in cazul noiunilor contradictorii doar una e adevrat, cealalt e fals,
iar a treia variant nu exist); este un controversat in Drept
argumentul cine poate mai mult, poate i mai puin (a majori ad minus)

argumentul cine poate mai puin, poate i mai mult (a minori ad majus) -> dac o lege interzice
mai puin, automat interzice i mai mult
argumentul a fortiori (a necesitii): raiunea aplicrii unei norme este i mai puternic intr-o alt
ipotez, dect aceea indicat de lege
argumentul a pari (al paritii = egalitate): pentru situaii identice trebuie s se promulge solu ii
identice
organului de aplicare nu ii este ingduit s disting acolo unde legea nu distinge

Metoda analogiei:
- cnd organul de aplicare nu gsete o norm corespunztoare face apel la o norm asemntoare
(analogia-legis) sau dac nu gsete o astfel de lege, face apel la principiile generale ale Dreptului
(analogia-juris).
- in Dreptul modern, Dreptul Privat judectorul trebuie s se pronun e, chiar i atunci cnd norma nu este
clar sau lipsete (legea tace).
- judectorul fie va incerca o analogie cu norme asemntoare, fie va face analogie cu principiile de Drept.
- Codurile Civile romn, francez, german oblig pe judectori s se pronun e chiar i atunci cnd legea
tace, iar Codurile italian i elveian oblig pe judector la analogia cu principiile de Drept.
- analogia nu este permis in domeniul Dreptului Penal unde func ioneaz principiile legalit ii incriminrii
(nu se pedepsesc dect faptele prevzute de lege) i principiul legalit ii pedepsei (se aplic numai
pedepselor prevzute de lege).

Curs VIII
Limitele interpretrii normei juridice:
Din punct de vedere al rezultatelor, interpretarea poate fi:
- literal (ad literam) legea se aplic in litera ei
- extensiv interpretarea este mai larg dect sfera rela iilor sociale reglementate de lege
- restrictiv interpretarea este mai restrns dect sfera rela iilor reglementate de lege

Raportul juridic
Raportul juridic desemneaz legtura social reglementat de norma juridic i aprat de stat,
inclusiv prin constrngere.
Trsturi:
1. Raportul juridic este un raport social, se stabilete intre oameni.
2. Este un raport de supra-structur, deoarece aparine supra-structurii juridice.
3. Este un raport de voin
- el determin intlnirea a dou voine (voina statal, exprimat in norme juridice i voin a subiectelor)
- este adevrat c sunt ramuri de Drept in care majoritatea raporturilor juridice se nasc pe baza voin ei
subiectelor (Drept Civil, Drept Comercial, Dreptul Familiei etc)
- chiar i aici acordul de voin al subiectelor este valabil numai cu respectarea legii
- in ramurile de Drept Public esenial este voina de stat, exprimat in norm.
4. Este un raport valoric (in el ii gsesc concretizarea valorile esen iale ale societ ii).
5. Este o categorie istoric (difer de la o ornduire la alta).

Subiectele raportului juridic:

Conceptul de subiect de Drept:
- in concepia modern, omul, considerat individual sau oameni grupa i in forme organizate, sunt
singurele subiecte de Drept.
- in acest sens raportul juridic este o legtur ce ine alturi, pe toat durata desfurrii sale,
oamenii ca subiecte de Drept care ii satisfac interesele legitime .
Capacitatea juridic este o premis a calitii de subiect de Drept:

Desemneaz aptitudinea omului de a avea drepturi i obliga ii, aptitudine recunoscut prin
lege. Prin urmare, legea fixeaz: - momentul apariiei capacit ii juridice
- intinderea capacitii juridice

10

- volumul drepturilor i indatoririlor

Prin urmare, capacitatea reprezint o premis a calitii de subiect de Drept atunci cnd e
recunoscut de lege.

Menionm c subiectele de Drept care dispun de capacitate juridic nu apar automat ca

purttori de drepturi i obligaii concrete.

Oamenii apar ca titulari ai facultii (posibilitii) recunoscute de lege de a avea drepturi i

obligaii in viitor.

Sunt dou categorii de capaciti juridice:

o Capacitate juridic general
- este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi i obliga ii, in principiu in toate
raporturile juridice
o Capacitate juridic special
- este posibilitatea recunoscut de lege de a participa ca subiect de Drept in
raporturile in care trebuie indeplinite anumite condiii.

Clasificarea subiectelor raporturilor juridice

In raport de forma activitii umane, subiectele raportului sunt, fie individuale (persoana), fie colective.
Persoana, subiect de Drept:
- inseamn omul cruia legea ii confer aceast calitate
- menionm c in anumite limite, intr-un stat pot participa ca subiecte de Drept i cet enii strini i apatrizii
(numai c participarea lor este de competena reglementrilor na ionale)

Curs IX
Subiectele colective, ca subiect de Drept:
I. Statul, subiect de Drept:
A) In Dreptul intern statul apare ca subiect de Drept in urmtoarele tipuri de raporturi:
a. In raporturile de Drept Constituional:
- statul apare ca subiect de Drept in raporturile de cet enie/ privind constituirea unei federa ii, precum i in
raporturile dintre stat i unitile administrativ-teritoriale.
b. Sui generis (inedit) in raporturile de Drept Civil:
- el este reprezentat atunci de Ministerul de Finan e
- statul apare ca subiect de Drept in raporturile de comer exterior i apare ca subiect de Drept i in alte
raporturi juridice (cum ar fi cele privind bunurile in desheren , dona iile i legatele, precum i bunurile fr
stpn sau confiscate).
B) In Dreptul internaional
- statul este subiect de Drept internaional indiferent de intinderea lui datorit suveranit ii sale.
- poporul, este i el considerat subiect de Drept interna ional.
II. Organizaiile internaionale. Organele statului
- pot deveni subiect secundar de Drept internaional numai dac statele recunosc aceast calitate.
- organele celor trei puteri ale statului: puterea legislativ, administra ia public, autoritatea judectoreasc,
pot deveni subiecte de Drept in exercitarea competen elor lor.
III. Persoanele juridice
- au ca elemente constitutive o organizare de sine stttoare precum i un patrimoniu utilizat in scopuri
legale.
- identificm urmtoarele categorii de persoane juridice:
societi comerciale (interprinderile, regiile autonome, companiile) apar ca subiecte obiectivul de
Drept in raporturile de Drept Privat
instituiile uniti care desfoar o anumit form de activitate de stat in domenii distincte
(sntate, cultura etc) activiti care nu au caracter economic fiind finan ate de la bugetul de stat.
organizaiile economice nestatale cu operaiile meteugreti, de consum i de credit prin liberul
consimmnt i prin punerea in comun a activitii i a mijloacelor de produc ie.
alte organizaii nestatale (sindicatele, uniunile de crea ie, alte asocia ii care in principiu s aib scop
nepatrimonial).

11

Coninutul raportului juridic:

Coninutul raportului juridic desemneaz ansamblul drepturilor i obligaiilor subiectelor dintr-un raport
juridic determinat, drepturi i obligaii prevzute de norme juridice.

Obiectul raportului juridic:

Obiectul raportului juridic desemneaz aciunea pe care titularul dreptului subiectiv le intreprinde sau
le solicit in procesul desfurrii raportului juridic.

Faptul juridic:
- Faptul juridic desemneaz o imprejurare care are efecte juridice.
- creeaz, modific sau stinge raporturile juridice.
- prin urmare nu orice imprejurare este fapt juridic, ci numai imprejurarea de existen a creia normele de
Drept leag consecine juridice (de regul sunt descrise in ipoteza normei juridice).
- de aceea unele imprejurri sunt ocrotite de normele juridice, altele sunt interzise.
Clasificare:
In conformitate cu criteriul interveniei sau neinterven iei normei umane, avem:
1. Evenimentele
- sunt imprejurri ce nu depend de voina oamenilor, dar ale cror rezultate produc consecin e juridice dac
legea prevede acest lucru. Ex: fenomenele naturale (calamit ile, naterea etc).
2. Aciunile
- sunt manifestri de voin ale oamenilor care produc efecte juridice dac legea prevede astfel.
- sunt: licite i ilicite.
- cele licite svrite in scopul producerii de efecte juridice se numesc acte juridice.
- cele licite sunt fie obligaii pentru subiecte de Drept, fie permisiuni.

Curs X
3. Strile
Strile sunt fapte juridice, de dou feluri:
- au caracter voliional sau volitiv (cstoria, starea de neutralitate)
- fr caracter voliional (starea de rudenie).
Rspunderea juridic:
Desemneaz obligaia persoanei de a suporta consecin ele nerespectrii unor reguli de conduit. De
aceea, noiunea de rspundere juridic este strns legat de noiunea de sanciune.
In principiu, fiecrei ramuri de Drept ii corespunde o form de rspundere. Astfel, avem:
a) Raspundere civil, reglementat de Codul Civil, care este de 2 feluri:
- rspundere contractual (prevzut in contract)
- rspundere delictual
b) Rspundere penal se nate intre stat i infractor ca un raport de constngere (dreptul statului de a
sanciona).
Forme de rspundere penal:
- privarea de libertate
- amenda penal
- interzicerea unor drepturi
- confiscarea (bunuri care au fost obinute prin svrirea unor fapte ilicite sau au fost folosite in
scopul svririi unor fapte ilicite.

12

c) Rspundere disciplinar este specific funcionarilor de stat care ii incalc obliga iile de serviciu,
comind abateri.
- mustrare
- reducere din salariu
- retrogradare
- suspendarea din funcie
- amnarea la promovare
- destituirea din funcie
-

Prin urmare, formele de rspundere utilizate in Drept au urmtoarele trsturi comune:

legalitatea rspunderii
principiul rspunderii pentru vin
prezumia de nevinovie
principiul proporionalitii (sanciunea s fie proporional cu gravitatea faptului)

Condiiile rspunderii juridice:

Pentru ca rspunderea juridic s se declaneze este nevoie de existen a cumulativ a urmtoarelor
trei condiii (elemente):
1. Conduita ilicit
- inseamn comportamentul care nesocotete o prevedere legal. Men ionm c prin comportament
inelegem fie o aciune, fie o inaciune. Prin urmare, conduita ilicit prezint pericol social i tocmai gradul
de pericol social delimiteaz formele rspunderii juridice.
2. Vinovia
- inseamn atitudinea psihic a celui ce comite o fapt ilicit fa de fapta sa i fa de consecin ele
acesteia. Deci vinovia presupune libertatea voinei individului, caracterul deliberat al ac iunii sale,
asumarea riscului acestui comportament. Prin urmare, dac factori naturali sau umani impiedic individul s
acioneze cu discernmnt rspunderea juridic nu se mai declaneaz (adic actul ilicit s-a svrit darn u
cu vinovie).
Cazuri de exonerare (excludere) a rspunderii:
- starea de minoritate (discernmntul insuficient)
- alienaia mintal (iresponsabilitatea)
- legitima aprare
- starea de necesitate
- cazul fortuit (intmplarea)
- constrngerea moral (antajul)
- beia involuntar
3. Legtura cauzal
- intre fapta ilicit i fptuitor trebuie s existe o legtur direct de cauzalitate. In ultimele secole ins
relaia de cauzalitate a fost analizat mai cu seam din perspectiva evalurii condi iilor in care rela ia cauz
efect se produce.

13