Sunteți pe pagina 1din 2

Riga Crypto si Lapona Enigel

de Ion Barbu

Ni se pare ca nu intelegem ce vrea sa spuna poetul, ca este aproape ilizibil,


ca e greu si incurcat. Este intr adevar o lirica ermetica aparte, cum nu s-a mai
scris in literatura romana pana la Ion Barbu.
Detasat de poezia traditionalista, chiar si de cea moderna a timpului sau pe
care o considera poezie lenesa, Ion Barbu este exponentul cel mai de seama al
poeziei pure la noi. Poezia pura devine pentru poet sinonima cu poezia ermetica.
Versurile lui Ion Barbu necesita mai toate o descifrare care sa le scoata la iveala
intelesul profund.
Intr-un studiu dedicat creatiilor barbiene Tudor Vianu propune trei etape
de creatie ale poetului, cu care sunt de acord majoritatea criticilor:parnasiana,
baladic orientala si ermetica.
Prima etapa, cea parnasiana cuprinde poezii precum Muntii,
Lava,Copacul care evoca zeitatii mitologice sau descriu peisaje impietrite.
Faza baladic orientala cuprinde poezii cu caracter narativ in care este
imaginata o lume pitoreasca, de origine levantina, balcanica.
Etapa ermetica cuprinde poezie precum Timbrul sau Oul dogmatic, ce
intelectualizeaza lirica romaneasca intr-un grad greu de egalat pana acum.
Ion Barbu reuseste sa intruneasca intr-un corp comun doua lucruri atat de
deosebite: poezia si matematica.
Apartinand etapei baladesti Riga Crypto si Lapona Enigel este povestea
unei iubiri imposibile ce reitereaza drama incompatibilitati din Luceafarul, in
care spirite apartinand de doua lumi diferite tanjesc spre universuri opuse conditi
lor. Nu intamplator Ion Barbu, insusi isi numea poemul un Luceafar intors .
Desi subintitulat balada, textul este un amplu poem filozofic. Poemul pare
un cantec batranesc de nunta, dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o
balada fantastica in care intalnirea are loc in vis(plan oniric).
Titlul numeste cele doua personaje ale cuplului-nume stranii ce apartin
unor regnuri diferite:vegetal si uman.
La nivel formal textul este alcatuita din doua parti distincte,fiecare dintre
ele prezentand cate o nunta:una reala,consumata, la care menestrelul este
indemnat de un nuntas sa cante poveste unei alte nunti imposibile sau
deturnate(pentru ca Riga se casatoreste cu maselarita). Este valorificata astfel
tehnica povestirii in rama, a nuntii in nunta.

Primele patru strofe se constituie ca un prolog ce fixeaza cadrul in care este


supusa povestea, un spatiu medieval cu trubaduri care canta la sarbatori si sunt
rasplatiti cu vin vechi.
In partea a doua a baladei se deruleaza povestea imposibilei iubiri dintre
regele ciuperca si fata lapona. Sunt prezentate la inceput personajele si modul lor
de viata antitetic. Craiul Cryto isi desfasoara existenta intr-un spatiu umed ferit de
lumina,domnind peste bureti.
Enigel,lapona mica si linistita traieste intr-o lume a frigului permanent,a
gheturilor vesnice,iar aspiratia ei catre lumina ,catre soare o supune unei migrari
periodice in functie de anotimpuri. Spre deosebire de Crypto ce se margineste la o
existenta strampta,netulburata de mari evenimente, Lapona nu poate ramane
intr-un singur loc, pentru ea viata fiind o continua cautare.
Intanirea celor doi se realizeaza in vis, astfel fiind posibila comunicarea.
Enigel adoarme, iar Crypto savarseste un adevarat ritual al petitului. El isi
indeamna iubita sa ramana in tinuturile sale, imbiind-o mai intai cu dulceata si
fragi, cerere ce ii este refuzata, lafel si urmatoarea de a-l culege. Raspunsul fetei
sugereaza aspiratia solara si implicit releva apartenenta lor la lumi inconciliabile.
Venirea soarelui este perceputa de Riga ca o amenintare. Aspiratia spre
umbra nu poate fi inteleasa de Enigel. Ca toti nordici, ea tinde spre soarele atat de
puternic, simbol al conditiei superioare pe care umbra nu o poate da.
Riga Crypto lipsit de atributile spirituale ale fiintei spirituale sfarseste tragic
in incercarea de a depasi barierele existentei sale. Finalul este trist. Riga Crypto se
transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa nunteasca cu ipostaze
degradate ale propriului regn.
La nivel stilistic se observa prezenta inversiunilor si a vocativelor. In
portetretizarea celor doua personaje ale baladei este utilizat epitetul Crypro este
sterp si naravas, Lapona este mica,linistita si prea cuminte. Se observa
superlativele absolute expresive realizate prin adverbele mult si prea.
Limbajul dialogului dintre cei doi este construit pe baza antitezelor:soare si
umbra, uscat si umed. Este de observat si abundenta metaforelor in finalul
baladei.
Prin intermediul acestui poem, Ion Barbu neaga o intreaga traditie literara,
inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine. Poetul
prezinta drama incompatibilitati si legea nemiloasa a iubirii: supravietuieste cel
puternic, iar cel slab este sacrificat.

S-ar putea să vă placă și