Curs 1 scos DISCIPLINA STIINTIFICA

Tmefs

In sprijinul statutului de discipline stiintifice au fost aduse urmatoarele argumente:

 are domenii proprii de cercetare, reprezentat de practica exercitiilor fizice in vederea dezvoltarii personalitatii
individului, evidentiand in principal prin nivelul dezvoltarii fizice si cel al capacitatii motrice;
 are metode de cercetare care desi nu pot fi revendicate exclusive au fost adaptate specificului domeniului
(observatia, experimentul);
 a dezvotat concepte si a formulat notiuni proprii;
 formuleaza legi, principii, reguli si norme specifice;
 formuleaza ipostaze de cercetare a domeniului;
 detine un ansamblu de date teoretice si practice continuu dezvoltat, care ii confera caracteristica unui sistem
autotrofic;
 clasifica si cuantifica propriile categorii de probleme;
TEORIA
Este o constructie simbolica care genereaza o serie de date particulare printr-un sistem de asertiuni stiintifice care cuprinde:
1. ansamblul de termini(concepte, semen, coduri) al caror sens este definit cu exactitate (semantica teoriei);
2. ansamblul de reguli privind relatia dintre termini(sintactica);
3. aplicatiile explicite sau implicite ale enunturilor teoretice (pragmatice)

OBIECTUL DE STUDIU AL TMEFS

Activitatea de efs, relatiile dintre acestea, sistemul

de reglare si transformare a informatiilor,
principiile care genereaza finalitatiile, formele de
organizare si pozitia lor in structura sociala.

Domeniul efs nu este constituit numai din activitatea practica, ci include intregul sistem de cunostinte dobandite din aceste
activitati. Din studierea acestora TMEFS isi constituie aparatul optional, descrie si clasifica cele doua forme de activitate motrica,
stabileste notele commune si differentiate, metodele si mijloacele proprii, precum si alte aspecte care tin de structura si organizatie.

OBIECTUL DE STUDIUL AL MEFS:

 continutul procesului de instruire;
 tehnologia desfasurarii procesului de instruire;
 specificul principilor didactice (de instruire);
 valorificarea factorilor sociali in procesul de predare-invatare;
 evaluarea eficientei procesului de predare-invatare;
 proiectarea si planificarea demersului didactic;

CARACTERISTICI MEFS

CARACTER
CARACTER REFLEXIV CARACTER
EXPLICATIV NORMATIV

CURS 2 scos EDUCATIA FIZICA

 TMEFS CONCEPT-CONCEPTIE-DEFINITII (nota 9)

Conceptul de ef reprezinta o abstractizare si o generalizare a experientei accumulate in acest domeniu, din cele mai vechi
timpuri si pana in prezent. El evidentiaza aportul acestei activitati la calitatea vietii, concretizat in (dupa KRETCHMAR 1994):
- transmiterea de informatii specifice domeniului- favorizeaza cunoasterea;
- dezvoltarea fitness-ului – imbunatateste calitatea vietii;
- formarea deprinderilor motrice- favorizeaza exprimarea personalitatii;
- are impact emotional- genereaza satisfactii, bucurii, elibereaza tensiuni;
Ef.face parte din cultura fizica, reprezentand un mod de a transmite de-a lungul generatilor elemente culturale, valorile,
experienta pozitiva, atitudinile si convingerea pe care le creeaza.In esenta continutul ef.este legat de conduita motrica sau de
ansamblul tehnicilor corporale variate, care influenteaza complex indivizii.
Conceptia despre ef.reprezinta valotificarea conceptului prin aplicarea sa la conditile concrete ale soctatii. Ea ilustreaza
sistemul de gandire si notele specifice care ii diferentiaza continutul si finalitatile.In Romania efs.sunt activitati de interes national,
sprijinite de stat (legea efs).

Educatia fizica- educatie prin miscare (nota 5)

Reprezinta o componenta a educatiei generale, exprimata printr-un tip de activitate motrica desfasurata organizat sau
independent, al carei continut specific vizeaza optimizarea potentialului biologic al omului precum si componentele cognitica,
afectiva si social-relationala, determinand cresterea calitatii vietii.
Perspective in definirea ef:
1) activitatea motrica – din perspective teoriei actiunii;
2) proces formative (instructive-educativ)-din perspective didacticii;
3) system de concepte- din perspective teoriei sistemelor;
4) forma organizatorica- din perspective managementului didactic;
5) factor de integrare social- din punctual sociologiei;
Prin favorizarea exprimarii depline a potentialului motric, mental si social al individului, ef.realizeaza legatura intre a fi si a
deveni.

Curs 3 scos
TMEFS Scopul educatiei fizice
Dezvoltarea complexa a personalitatii individului, in concordanta cu cerintele societatii de dobandire a eficientei,
autonomiei si echilibrului cu mediul natural si social in care traieste. Scopul defineste linia generala de actiune in formarea si
dezvoltarea personalitatii individului, proiectata de idealul educatiei fizice.
Scopul are caracter:
Practic
-configureaza directia de actiune intr-o anumita perioada istorica
Strategic
-asigura dezvoltarea domeniului pe termen lung
In stabilirea scopului se au in vedere:
- coordanta cu idealul educatiei fizice;
- valorificarea potentialului existent;
- depasirea nivelului actual;
- deschiderea spre nou;

FINALITATIILE EDUCATIEI FIZICE:

Reprezinta materializarea obiectivelor sub toate aspectele (progres somatic, functional, motoric, cognitiv, efectiv, social).
Finalitatile generale vizeaza finalitatea activitatii la nivelul intregii societati in timp ce scopul si obiectivele orienteaza desfasurarea
unor activitati educative determinate si concrete.
Finalitatile:
- indici superiori ai dezvoltari fizice;
- indici superiori calitatilor motrice;
- optimizarea functionarii aparatelor si sistemelor organismului;
- sistem larg al deprinderilor si perceperilor motrice;
- capacitate de efort crescuta;
- capacitate psihica (intelectuala, afectiva, volitiva, morala) crescuta;
- integrarea superioara in mediul natural si social;

SCOP => OBIECTIVE=> FINALITATE=> COMPETENTE (capacitatea de a produce o conduita specifica)

CURS 4 scos
TMEFS FUNCTIILE EDUCATIEI FIZICE SI SPORT
 Realizeaza o corespondenta intre practicarea educatiei fizice sub diverse forme si efectele acestora asupra ansamblului vietii
sociale:
SOCIETATE INDIVID

FUNCTII

Practicarea exercitilor fizice

FUNCTIA DE PERFECTIONARE A CAPACITATII MOTRICE

Nivelul fitness-ului conditioneaza:
- ansamblul abilitatilor si moticatia subiectului de a se manifesta liber in orice tip de activitate;
- posibilitatea lui de a realize zilnic sarcini motrice variate fara a resimti oboseala;
- posesia unor ample reserve energetice in scopuri recreative sau pentru nevoi neprevazute;
Capacitatea motrica este de 2 feluri:
= generala: cuprinde calitati motrice de baza si deprinderi motrice de baza specifice educatiei fizice;
= specifica: include calitati motrice si deprinderi motrice specifice ramurilor de sport;
Educatia fizica vizeaza practica optimala. Antrenamentul sportive vizeaza practica maximala, care conduce la obtinerea rezultatului-
record, in conditii dificile ale competitiei. Prin functia de perfectionare a capacitatii motrice, efs presupune invatarea miscarilor si
invatarea prin miscare (prin stimularea structurilor perceptive-motorii, cognitive, a imagini de sine).

FUNCTIA PSIHO-SOCIALA
Efs.formeaza la tanar competente de ordin motoric, somatic, functional, psihic, motric devenind indispensabile in procedeul de
dezvoltare armonioasa a personalitatii umane.
a) Se stimuleaza activitatea intelectuala (gandirea, atentia, memoria, imaginatia, creativitatea) cea care este responsabila de
dobandirea cunostintelor despre deprinderi, activitati, miscare, fitness(cum “functioneaza”corpul uman).
b) Domeniul afectiv- influentele se fac resimtite indeosebi la nivelul a 4 categorii de comportamentale affective: interese,
motivatie, atitudini si valori;
c) Dorinta de afirmare in grup prin practicarea ef:
 se dezvolta sentimentul de apartenenta in grup;
 se ofera ocazii valorizarii ideilor si actiunilor personale;
 se asigura recunoasterea valorii individului;
 se favorizeaza dezvoltarea capacitatii de apreciere si de autoapreciere;
 se realizeaza acceptarea si promovarea unui comportament moral consistent exprimat in concepte de tipul fair-
pay, cooperare;
FUNCTIA CULTURALA
Marcheaza transformarea “corpului-obiect” la “corpul-subiect” care simte, percepe, analizeaza, compara, decide, intr-o experienta
de miscare ce interfereaza ce creatia.
Prin efs, individual poate exprima cine este, ce simte si care este viziunea lui asupra vietii, purtandu-se astfel identifica cu sine si
cu ceilalti (estetica functionala).
Sportul implica si alte dimensiuni ce pot fi appreciate ca estetice, prin impresii, pe care le provoaca spectatorilor, frumosul,
armonia, sublimul, eroismul.
Efs.reprezinta surse de inspiratie pentru creatorii de arte plastice, literature, cinematografie si muzica.
FUNCTIA ECONOMICA
Efs.pot fi considerate ca apartin ariei servicilor si drept urmare pune problema, ca in orice activitate sociala, eficienta activitatii.
Beneficiarii servicilor de efs.:
o primari- beneficiaza direct de efectele practicarii ef;
o secundari-parinti, sponsori, administratii locale;
o tertiali-societatea dpdv.temporal, efectele economice ale sportului pot fi immediate sau terdive(bazele sportive, spatiile
de cazare, centrele de presa, construite cu diverele ocazii pot fi ulterior valorificate)
Nu numai servicile sunt caracteristicile sportului, ci si un anumit tip de productie de bunuri materiale.
Concluzie: se poate aprecia ca sportul este, in acelasi timp, consumator si producator de bunuri si servicii.
Curs 5 scos
Tmefs SPORTUL- COMPETENTA A DOMENIULUI C.F.S.

Sportul, fenimen al lunii moderne, este considerat, loisir si specializare de inalt nivel competitional, expresie spontana si
tehnica elaborate, practica educative si spectacol, joc si munca, exercitiu corporal si conduita psihica.
Activitatea sportica poate fi caracterizata astfel:
1. activitate motrica- sta la baza practicarii oricarei ramuri sportive;
2. trebuie sa asigure un continut cu semnificatii proptii, avand in vedere ca, in principiu, actiunea neosportiva este productive,
nefiind subordonata nemijlocit necesitatilor existentiale;
 3. performanta se obtine printr-un effort systematic, fiind recunoscuta pe baza unor criterii de calitate, care respecta sau care
pot fi depasite;
4. promoveaza valori morale in virtutea respectarii unor ptincipii etice(fair-paly);
5. ofera experienta de viata deosebite, care includ riscul, tensiunea, autocontrolul, organizarea si eleganta miscarii;
Pe baza acestor caracteristici se diferentiaza trei moduri fundamentale de conduita motrica sportive:
1. obtinerea prin miscare, o unui rezultat demonstrabil, obiectiv, care se prezinta sub forma timpului, a distantei sau a
miscarii, prin transformarea aptitudinilor motrice in rezultate masurabile;
2. obtinerea miscarii sub aspect calitativ, gradat in functie de dificultate, rezultate obtinue pot fi evaluate atat obiectiv cat si
subiectiv, cume ste cazul gimnasticii;
3. obtinerea unui avantaj asupra adversarului direct, rezultatele stabilindu-se prin comparative directa. Este cazul sportivilor
de lupte si jocuri sportive, in care se face trecerea de la juniori de miscare, demonstrative la spotruri p-zise;
COMPETITIA
Element de control al sportului, presupune compararea performantelor sportive. La baza activitatilor competitionale se afla
egalitatea sanselor tuturor participantilor, prin crearea conditiilor identice. Obtinerea performantei sportive vizeaza atat procesul cat
si rezultatul, deci atat efortul continuu cat si ceea ce se obtine.
PERFORMANTA
Desemneaza toate actiunile si rezultatele acestor actiuni se contribuie la manifestarea individului sau grupului de indivizi. Notiunea
de performanta este de multe ori sisnonom cu “reusita” in conditiile in care acesta nu vine in contradictie cu prevederile
regulamentelor si cu cele ale moralei. Prin definitie “spotruleste competitie, intrecere cu spatial, timpul, aparitia, natura, cu altii si cu
sine”(M.Epuran1990).

SISTEM DE DEFINITII ALE SPORTULUI

a) Sportul este o activitate de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice, differentiate pe ramuri de sport, prin
care se cauta perfectionarea, posibilitatea morfo-functionala si psihica, concretizarea in performante ca depasirea proprie,
partenerului.
b) Sportul reuneste toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau nu, sa exprime sau sa amelioreze
conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale sau sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice
nivel.
c) Sportul este o structura de activitate motrica codificata si de reguli institutionalizate, ce corespund practicarii diferitelor forme
de competitii sportive, dupa reguli oficiale, intre doi sau mai multi competitori, sau a unui individ cu sine insusi.
d) Sportul este o activitate motrica de loisir sau de intrecere, desfasurata in cadrul institutionalizat sau independent, cu character
mai mult sau mai putin spontan si competitive.
e) Sportul se prezinta ca un ansamblu propice pentru insusirea atitudinilor, a valorilor si a comportamentelor social-personale,
apreciata in plan cultural.
CARACTERISTICILE SPORTULUI
 Spotrul reprezinta o activitate sociala dinamica care vizeaza perfectionarea individului;
 Sportul impune o relatie de tensiune intre natura si individualitate;
 Sportul de inalta performanta sic el de loisir au devenit un fenomen de masa;
 Situatia motrica- este deosebit de motrica pentru ca aptitudinile motrice sunt elemente constitutive inerente actiunii
sportive, alaturi de situatiile verbale sau de cale cognitive;
Astfel jocul de sah si jocul de bridge nu sunt sporturi, deoarece nu au o structura motrica pertinenta, desi beneficiaza de competitii
institutionalizate.
 Competitia sportive- ca element definitoriu al sportului pleaca de la premise ca orice activitate fizica indiferent de
intensitatea ei, nu poate fi considerate drept sport in afara unui cadru competitive. Astfel plimbarea sau alergarea in
parc, mersul pe bicicleta nu pot fi considerate, desi sunt activitati motrice.
 Institutia este un criteriu ce raspunde unor legi sociale;
Situatia motrica si competitie-este specifica jocurilor de miscare traditionala.
Competitie si institutionalizarea- reuneste asa numitele jocuri de societate care nu cuprind situatii motrice:sah, bridge.
Situatii motrice si institutionalizarea- caracterizeaza unele ritualuri insa aceste jocuri nu sunt competitive, intrucat rezultatul este
cunoscut dinainte.
I.Sport si institutie. Sportul este in esenta un efort social, institutional. Institutionalizarea sportului raspunde extinderea
sistemului organizatoric a carui structura administrative include ministere de specialitate, federatii pe ramuri de sport.
II.Sport si performanta. Performanta sportiva sunt complexe, alcatuite din diferite componente: actiuni, partiale, diferentiate,
cognitive, affective, emotionale si volitive.performanta sportive este voluntara si inseamna existenta unor relatii.
III.Sport si competitie. Competitiile sunt manifestari sportive cu o organizare planificata, scopul lor fiind cumpararea
performantelor dintre indivizi, grupuri, echipe sau notiuni pe baza egalitatii sanselor si a egalitatii drepturilor.
IV.Sport si socializare. Sportul contribuie la socializarea copilului prin asumarea de roluri in cadrul jocurilor.
CURS 6
TMEFS COMPONENTELE PROCESULUI DE EFS

Prin componentele specifice procesul formative de erf, se abordeaza deopotriva, latura instructive sic ea
educative, a demersului didactic. Componentele sunt reprezentate de totalitatea elementelor vizate in procesul didactic
in accord cu idealul, scopul, obiectivele si finalitatile ef.
Cunostintele teoretice de specialitate
Categorii de cunostinte teoretice:
 Argumente privind importanta practicarii ef, in acord cu efectele obtinute;
 Denumirea principalelor segmente ale corpului uman, a grupei musculare si a articulatiilor importante;
 Elemente privind pozitiile, planurile si posibilitatile de miscare ale diferitelor segmente;
 Elemete minimale, privind efortul de natura psiho-fizica(parametric, dozare) si ecoul sau la nivelul
functional(frecventa respiratori si cardiaca);
 Reguli privind coriceperea, organizarea si desfasurarea, in conditii de eficienta si siguranta, a proceselor de
practicare a esercitiilor fizice;
 Denumiri specifice pentru elemente, procedee si actiuni tehnice, tactice, specifice anumitor discipline sportive;
 Reguli privind mecanismele de executare si exersare a actiunilor motrice specifice activitatilor desfasurate;
 Regulamentul de practicare a disciplinelor sportive;
 Reguli privind igiena practicarii esercitiilor fizice;
 Competitii, recorduri, performante si personalitati din domeniul efs;
 Elemente de istorie si filosofia efs (olimpismul, miscare olimpica, fair play);
Indici morfologici si functionali ai organismului:
Indicii somatici: greutatea, dimensiunile segmentelor corporale, perimetrele, diameter, anvergura bratelor. Indici
functionali: frecventa respiratorie, capacitatea respiratorie, presiunea cardiaca.
OBISNUINTELE:
Pot fi descries drept conduite voluntare ale individului, care include preferinte, predilectii, presiuni pentru un anumit
domeniu sau activitate. Aceasta genereaza reactii similare ale individului in anumite situatii, bazate pe motive si
convingeri puternice.
Tipuri de obisnuinte generate prin actiuni de efs:
- de a practica systematic exercitii fizice sub orice forma;
- legate de igiena practicariii exercitiilor fizice (igiena individului, colectiva, a bazelor materiale folosite);
- de conduita sociala;
ATITUDINILE:
Sunt componente sociale ale personalitatii umane, rezultate mai ales din educatie si influentele sociale a caror
caracteristici principale o constituie disponibilitatea sistemului psihic de a percepe si judeca realitatea si de a reactiona
in consecinta.
Efs. favorizeaza atitudinile favorabile ale individului fata de:
- societate si colectivitate;
- respectarea normelor morale;
- practicarea exercitilor fizice;
- activitatea desfasurata;
- reguli si legi, profesionale sau sociale;
 ELEMENTELE DE CONTINUT ALE CELORLALTE LATURI ALE EDUCATIEI GENERALE
Ef.actioneaza in directia valorificarii achizitiilor din alte domenii (bio,fizica,muzica) in activitatea specifica si totodata a
influentarii laturii educatiei generale a individului. Este bine cunoscuta infuenta ef.asupra sferei intelectuale, morale si
estetice a educatiei.
Caracterul formatic al procesului de efs., reiese din abordarea tuturor laturilor educationale, prin corelarea eforturilor
preponderant psiho-fizic specific activitatilor, cu efort intelectual implicat, prioritar in celelalte situatii.
Curs 7
TMEFS CALITATILE MOTRICE

Pot fi definite drept characteristici inascute ale motricitatii individului, al caror nivel se dezvolta pe parcursul vietii
sale, dupa o dinamica dependenta de mai multi factoti:
o fondul genetic al individului;
o caracteristic procesului de crestere si dezvoltare biologica, la diferitele categorii de varsta, care asigura o
desponibilitate inegala de-a lungul vietii, pentru dezvoltarea calitatilor motrice;
o cadrul geografic si social in care se dezvolta individual (familie, locatii, tip de scolarizare, gen.de
act.desfasurate);
o implicarea intr-un process formativ organizat si specializat, de tip ef., sau activitate sportive;
tipologia calitatilor motrice:
- calitati motrice de baza viteza, rezistenta, forta, capacitate coordonative, supletea;
- calitati motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezentate prin combinatii ale calitatilor motrice de
baza;
DEPRINDERILE MOTRICE
Se prezinta drept competente voluntare ale motricitatii individului, care se formeaza in ontogeneza, ca rezultat al
solicitarilor vietii cotidiene si ocupatiionale, sau urmare a instruirii intr-un process specializat.Odata formate, acesta se
perfectioaeaza neuniform, in functie de tipul si nivelul solicitatilor, prezentand grade diferite de precizie, cursivitate,
coordonare, viteza, usurinta, plasticitate, automatizare, consum enegetic.
Caracteristicile deprinderilor motrice:
- sunt componente ale conduitei voluntare umane, ce se formeaza in mod constient;
- sunt rezultatul calitatii, al exersarii miscarilor;
- sunt structuri de miscari coordonate, care constau in integrarea sistematica a miscari insusite anterior;
- valorifica, prin capacitatea de diferentiere fina, informatiei senzoriale-perceptive, rezultand o dirijare a
actiunilor;
- prezinta o aferenta inverse, rapida, si eficienta;
- dovedesc o relative stabileste in conditii constante si plasticitate in conditii variabile;
- sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul instruirii;
- unele elemente sau chiar intreaga deprindere, de poate automatiza complet, asigurand o eficienta
deosebita a miscarii si un control al scoartei cerebrale care permite reorientarea atentiei catre alti factori
implicate in actiune;
- elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, précis, intr-un system unic si ireversibil, dpdv
al posibilitatilor de a exista execute identice, sau de a fi modifica succesiunea miscarii;
- chear daca deprinderile pot fi automatizate complet exista situatii in care ele se manifesta original,
adaptandu-se la modificarea conditiilor de executie;
tabel invatarea motrica
TIPOLOGIA DEPRINDERILOR MOTRICE
In functie de componentele senzoriale implicate in actiuni:
- percepriv-motrice(cognitive-motrice) constau in adaptarea comportamentului motric la situatiile
schimbatoare (scrima, lupte, jocuri sportive);
- motrice\p-zise\ sunt sinteze chinestezice care se regleaza pe baza aferentei proprioceptive (atletism, patinaj,
gimnastica);

CURS 8
TMEFS PRICEPERILE MOTRICE

Sunt componente voluntare neautorizate ale motricitatii individului, rezultate ale procesului de invatare motrica,
care valorifica prin intermediul inteligentei, ansamblul deprinderilor cunoscute, in conditii adaptarii la sarcini motrice
variabile.
 Nivelul de deprinderi, priceperi motrice depinde de urmatorii factori :
1) constientizarea si apecierea cat mai exacta a sarcinii motrice ;
2) volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ ;
3) experienta motrica a individului ;
4) capacitatea de generare, memorare, imaginatia, creativitatea manifestate de individ ;
Tipuri de priceperi motrice :
- elementare, asigura raspunsul motric in faza initiala a invatarii sau exersarii unei actiuni, ele reprezinta
un produc al invatarii prin imitatie ;
- complexa, superioara, reunesc in rezolvarea unei situatii variabile, cunostiinte teoretice, deprinderi
cunoscute, experienta motrica.

NORMATIVITATEA IN EFS.

EXISTA PRINCIPII CU CARACTER GENERAL  :

I. Principiul interactiunii teoriei cu practica:

Trebuie sa avem in vedere in efs ca tot ceea ce se insuseste se cere a fi valorificat in activitatile competitionale sau
in cele sportive desfasurate in timpul liber al elevului.
In ef trecerea de la a cunoaste la a stii, la a stii sa faci si a fi capabil, reprezinta insasi finalitatea procesului si
impune din partea elevului corelari ale cunostintelor anterior dobandite, iar din partea profesorului ca insusirea
mecanismelor de executie a unor deprinderi specifice activitatii sa fie urmata de aplicarea acestora in conditiile practice
diferite, reunite in parcursuri si trasee aplicative, secvente tactice, jocuri de miscare, jocuri sportive.
Scopul acestor situatii este dezvoltarea capacitatii de generalizare a elevului, prin raportarea sa continua la realitate,
ca modalitate sigura de sporire a cunosterii si experientei.

II. Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale :

Se evidentiaza importanta si necesitatea predarii continutului in concordanta cu particularitatile colectivului, care in
cazul ef spre deosebire de alte discipline, urmaresc aspectele legate de : varsta, sex, sezvoltarea bio-motrica.
Individualizarea este considerata drept faza a aceesibilitatii, fiind apanajul sportului de performanta.
Trebuie indeplinite urmatoarele cerinte :
- cunoasterea permanenta a nivelului colectivului si gradului de indeplinire a obiectivelor stabilite ;
- stabilirea unui ritm optim de lucru, in functie de capacitatea de insusire si de executie a fiecarui colectiv,
sau grupe valorice constituite in iteriorul sau.
- actiunile individualizate pot lua forma temelor pentru acasa car au rolu de a uniformiza pregatirea
subiectilor sau de a asigura dezvoltarea superioara a celor cu aptitudini ;
- desfasurarea activitatii in clase speciale pentru cei cu aptitudini deosebite (cu profil sportiv), sau cele
destinate persoanelor in dificultate ;
- diferentierea evaluarii randamentului subiectilor ;

Principii care se impun dominanta asupra continutului invatamantului

I. Principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor, deprinderilor:
Alegerea unui continut accesibil atat dpdv al continuitatii informatiei cat si al complexitatii acestuia, totul pe un fond
metodologic adecvat particularitatilor colectivului, reprezinta o conditie a demersului didactic specific ef.
Actiunile conducatorului procesului :
 adaptarea metodologiei de actionare, in functie de fiecare colectiv sau grupa alcatuita pe criterii bio-motrice prin :
a) alegerea metodelor proceselor metodice, a modalitatilor de exersare si formatiunilor de lucru adecvate;
b) selectionarea mijloacelor si dozarea lor optima, in vederea generarii unei dificultati a continutului accesibila
nivelului inregistrat de colectiv, ca sa stimuleze si sa mobilizeze elevul in directia abordarii sale;
c) utilizarea reglatorilor metodici pentru accesarea si eficientizarea procesului de instruire;
 aplicarea regulilor impuse de practica domeniului:
a) tecerea de la cunoscut la necunoscut, se refera in special la formarea deprinderilor si priceperilor motrice,
folosind elemetele insusite anterior ;
 b) de la usor la greu, prin raportare la volumul de effort implicat in procesul exersarii specifice;
c) de la simplu la complex, cu referire la dificultatea si complexitatea mijloacelor si stucturilor folosite in procesul
de invatare specific.
CURS 9
TMEFS PRINCIPIUL SISTEMATIZARII SI CONTINUITATII IN INVATARE
Exprima necesitatea predarii integrale a cunostintelor, prin corelarea informatiilor interdisciplinare si
transdisciplinare, folosindu-se experienta anterioara a individului.
Aplicabilitatea principiului se regaseste la nivelul documentelor de rogramare si planificare, unde implica resepectarea
ur.cerinte :
- materialul care urmeaza a fi predat tre sa fie grupat, ordonat si programat in concordanta cu logica interna a
componentelor vizate ;
- materialul predat tre sa porneasca de la cunostintele insusite anterior, si sa pregateasca elevul pentru cele care
urmeaza a fi predate ;
- in planificarea continutului tre sa se tina cont de necesitatea continuitatii si coerenta intre lectii, semestre, ani ;
- participarea ritmica a elevilor la procesul intructiilor educative;
Respectarea acestui principiu conduce la formarea deprinderilor de munca sistematica, intarirea trasaturilor de vointa,
perseverenta, constiinciozitate, ordonare si disciplinarea gandirii si actiunii, in vederea desfasurarii unei activitati mai
eficiente.