Cuprins

1. Introducere
2. Ce este ONU?
3. Structura ONU
4. Proceduri ale ONU de gestionare a crizelor
5. Instrumente juridice de gestionare a crizelor n sistemul ONU
6. Bibliografie

Introducere
Transformarile produse la nivel international in ceea ce priveste securitatea in ultimul deceniu, au facut ca toata atentia
comunittaii internationale sa se indrepte catre clarificarea unei viziuni care sa contribuie la o consolidare a pacii si securittaii
mondiale,deci la reducerea starilor conflictuale de orice natura, implicit la reducerea pana la eliminare acolo unde este posibil,
a crizelor ce le genereaza. Omenirea si-a format unele abilitati in ceea ce priveste gestionarea crizelor si a conflictelor,
realizand pasi importanti in prevenirea unor crize si conflicte militare de mare amploare.

Ce este ONU?
Organizatia Natiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importanta organizatie internationala din lume.
Fondata in 1945 dupa Al Doilea Razboi Mondial, are astazi 192 de state membre.
Numele Natiunile Unite a fost descoperit de presedintele american Franklin D. Roosevelt si a fost folosit
pentru prima data in Declaratia Natiunilor Unite de la 1 ianuarie 1942, in timpul celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, cand reprezentanti a 26 de tari promiteau guvernelor lor ca vor continua lupta impotriva Puterilor
Axiale.
Intemeierea ei a constat din semnarea, de catre membrii ei fondatori, a Cartei Organizatiei Natiunilor
Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondiala, respectarea drepturilor
omului, cooperarea internationala si respectarea dreptului international. Sediul central al organizatiei este
situat la New York.
Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Natiunilor Unite. Atrocitatile celui de- Al Doilea
Razbioi Mondial si genocidurile au determinat ca noua organizatie sa previna tragedii similare in viitor. Un
prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotarari asupra
violarilor drepturilor omului.
Carta Organizatiei Natiunilor Unite este un tratat care infiinteaza organizatia internationala numita
Organizatia Natiunilor Unite.
Carta Natiunilor Unite a fost semnata la San Francisco la 26 iunie 1945, la incheierea Conferintei
Natiunilor Unite pentru Organizatia Internationala si a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul
Curtii Internationale de Justitie face parte integrata din Carta.
Principiile
Cartei
sunt
interconditionate,
ele
alcatuiesc
un
tot
organic.
Egalitatea suverana a statelor, egalitatea in drepturi a natiunilor si dreptul lor de a-si hotari singure soarta
au ca obiectiv intemeierea relatiilor dintre state pe respectul reciproc al demnitatii si personalitatii lor.
Infaptuirea lor exclude amestecul in problemele de competenta nationala a statelor, folosirea fortei sau
amenintarea cu forta impotriva integritatii lor teritoriale si a independentei politice si impune rezolvarea
pasnica a diferendelor internationale, ca si respectarea obligatiilor armate in conformitate cu Carta,
principii destinate sa garanteze suveranitatea si egalitatea in drepturi impotriva oricaror stirbiri.

In enumerarea principiilor Cartei, un loc central trebuie acordat egalitatii suverane a membrilor
organizatiei, ca principiu pe care se intemeiaza insasi O.N.U.. Consacrarea egalitatii suverane in Carta nu
se margineste astfel la raporturile in cadrul organizatiei. Este vorba de un principiu universal valabil,
intruct
suveranitatea
este
baza
relatiilor
internationale
in
lumea
de
azi.
Aplicarea egalitatii suverane in privinta Organizatiei Natiunilor Unite o structureaza ca o forma de
cooperare intre state, ca un cadru pentru diplomatia multilaterala in variate domenii politic, economic,
social, umanitar etc. , ca un for al egalilor, ca un centru de armonizare a eforturilor statelor care le pune la
dispozitie mijloacele de dezbatere si de adoptare a unor decizii pentru rezolvarea problemelor de interes
comun a-si hotari singure soarta este un alt principiu consacrat in Carta, investit cu valoare juridica si
reprezentnd o contributie substantiala la dezvoltarea dreptului international contemporan.
Toti Membrii Organizatiei spre a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de
Membru, trebuie sa-si indeplineasca cu buna-credinta obligatiile asumate.

Structura ONU
Nucleul sistemului Natiunilor Unite il constituie cele sase organe principale:
-Adunarea Generala
-Consiliul de Securitate,
-Consiliul Economic si Social(ECOSOC),
-Consiliul de Tutela,
-Curtea Internationala de Justitie
-Secretariatul
Alaturi deele functioneaza si alte organe auxiliare. Acestea ajuta organele principale in indeplinirea
atributiilor lor si nu au competenta proprie, ci ocompetenta delegata de organul principal.

Adunarea Generala

Toate statele membre ONU sunt reprezentate in Adunarea Generala un parlament al natiunilor care
se intruneste in sesiuni ordinare sau extraordinare pentru a discuta cele mai presante probleme mondiale.
Fiecare stat membru are drept de vot. Decizii in probleme-cheie precum pacea si securitatea internationale,
admiterea de noi membri si bugetul ONU sunt aprobate cu o majoritate de doua treimi. Alte decizii sunt
votate prin majoritate simpla. In ultimii ani, s-au depus eforturi spre a se lua decizii mai degraba prin
consens, decat prin vot formal. Adunarea nu poate forta statele sa actioneze, dar recomandarile ei sunt
indicatorul opiniei internationale generale si reprezinta autoritatea morala a comunitatii natiunilor.
Consiliul de Securitate
Carta Natiunilor Unite acorda Consiliului de Securitate principala responsabilitate in mentinerea pacii si
securitatii internationale. Consiliul se poate reuni oricand, de fiecare data cand exista amenintari la adresa
pacii mondiale. Conform Cartei, toate statele membre ONU sunt obligate sa respecte si sa aplice deciziile
Consiliului.
Consiliul are 15 membri. Cinci dintre acestia - China, Franta, Federatia Rusa, Regatul Unit al Marii
Britanii si Statele Unite ale Americii - sunt membri permanenti. Ceilalti 10 (Africa de Sud, Belgia, Congo,
Ghana, Indonezia, Italia, Panama, Peru, Qatar, Slovacia) sunt alesi de catre Adunarea Generala pentru un
mandat de doi ani.
Cand Consiliul considera ca exista o amenintare la adresa pacii mondiale, acesta discuta mai intai
modalitatile de rezolvare pasnica a unei dispute, poate sugera principiile unui acord de pace sau poate
media conflictul. In cazul unor conflicte armate, Consiliul incearca sa asigure mai incetarea focului. Poate
trimite o misiune pentru mentinerea pacii cu scopul de a ajuta partile aflate in conflict sa mentina
armistitiul si sa impiedice reluarea violentelor.
Consiliul Economic si Social
Consiliul Economic si Social (ECOSOC), aflat in subordinea Adunarii Generale, coordoneaza activitatea
economica si sociala a Natiunilor Unite si a organizatiilor din sistemul ONU. In calitate de forum central
de discutie a subiectelor economice si sociale internationale si formulare de recomandari de politici,
Consiliul joaca un rol-cheie in cooperarea internationala pentru dezvoltare
Consiliul are 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru mandate de cate 3 ani. Se intruneste pe tot
parcursul anului si are o sesiune principala in cursul lunii iulie, perioada in care ministrii statelor membre
discuta, in cadrul unei reuniuni la nivel inalt, problemele economice, sociale si umanitare majore.
Consiliul de Tutela
Consiliul de Tutela a fost infiintat pentru a asigura supravegherea internationala a unui numar de 11
teritorii aflate sub tutela si administrate de sapte state membre; de asemenea, s-au asigurat toate masurile
necesare pregatirii teritoriilor respective pentru auto-guvernare si independenta. Pana in 1994, toate
teritoriile isi obtinusera auto-guvernarea sau independenta, fie ca state separate, fie prin alaturarea la state
vecine independente. Ultimul care a facut acest lucru a fost Teritoriul sub Tutela al Insulele Pacifice
Palau care era administrat de SUA si a devenit al 185-lea membru ONU.
Indeplinindu-si astfel misiunea, Consiliul de Tutela este alcatuit astazi din cei cinci membri permanenti
ai Consiliului de Securitate.

Curtea Internationala de Justitie

Curtea Internationala de Justitie, cunoscuta si sub numele de Curtea Mondiala, este principalul organism
judiciar al ONU. Cei 15 judecatori ai sai sunt alesi de Adunarea Generala si de Consiliul de Securitate. Ei
iau decizii prin vot independent si simultan. Curtea dezbate disputele dintre state in baza participarii
voluntare a statelor aflate in litigiu. Daca un stat alege sa participe la procedurile curtii, atunci este obligat
sa se supuna rezolutiilor acesteia. Curtea emite de asemenea opinii consultative catre ONU si agentiile
specializate ale acesteia.
Secretariatul
Secretariatul se ocupa de partea administrativa a Natiunilor Unite, una esentiala, pe baza mandatului
aprobat de catre Adunarea Generala, dar si a deciziilor Consiliul de Securitate si ale altor organisme ONU.
In fruntea Secretariatului se afla Secretarul General, care are drept sarcina asigurarea managementului
general.
Printre sediile principale ale Secretariatului se numara Cartierul General din New York, dar si birourile
ONU din Geneva, Viena sau Nairobi.

Proceduri ale ONU de gestionare a crizelor

Principalele scopuri ale ONU sunt urmatoarele:
Sa mentina pacea si securitatea internationala si, in acest scop sa ia masuri colective eficace pentru
prevenirea si inlaturarea amenintarilor impotriva pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau
altor incalcari ale pacii si sa infaptuiasca, prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile justitiei si
dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar
putea duce la o incalcare a pacii;
Sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului
egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele insele, si sa ia oricare alte masuri
potrivite pentru consolidarea pacii mondiale;
Sa realizeze cooperarea internationala in rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic,
social, cultural sau umanitar, in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor
fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie;
Sa fie un centru in care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre atingerea acestor scopuri commune.
ONU si agentiile sale(in special Banca Mondiala) asigura asistenta pentru dezvoltarea tarilor prin
acordarea unor garantii si a unor imprumuturi de peste 25 milioane $/an. ONU asigura protectia
refugiatilor, distribuie hrana si raspunde prompt in cazuri de dezastre naturale. A ajutat la disparitia unor
boli grave, la distribuirea hranei si la scaderea mortalitatii si morbiditatii.
Anul 1991 este cel care marcheaza transformarea crizei din Iugoslavia intr-un conflict deschis. ONU a
fcut eforturi remarcabile pentru a rezolva conflictul si, in septembrie 1991, prin Rezoluia nr. 713 a
Consiliului de Securitate, impune un embargou complet i general asupra armelor n Fosta Iugoslavie.
Urmeaza Rezolutia nr. 749 (aprilie 1992) ce autorizeaza desfasurarea Fortei ONU de Protectie.
Acesta a fost inceputul unei perioade de peste patru ani de activitati
militare ale ONU n fosta Iugoslavie cu scopul incetarii focului si furnizarii de ajutor umanitar populatiei.
Un alt conflict in care s au implicat cele doua organizatii este cel din Kosovo.
In ciuda eforturilor ONU si NATO, conflictul din Kosovo a reizbucnit la
inceputul anului 1999. La sfarsitul anului 2003, ONU a anuntat ca acordarea statutului final al provinciei
Kosovo va fi facuta nu mai tarziu de mijlocul anului 2005.

Pace, securitate, cooperare, justitie, drept international, relatii pasnice intre toate natiunile, egalitate in
drepturi a popoarelor si dreptul lor de a-si hotari soarta, respectul demnitatii omului sunt valori comune ale
tuturor natiunilor, pe care O.N.U., centrul coordonator al actiunilor internationale, este chemata sa le
promoveze. In acest scop este nevoie sa fie respectate principiile cuprinse in articolul 2 al Cartei, mijlocul
cel mai sigur pentru atingerea unor obiective majore, urmarite de omenire de-a lungul secolelor.
Identificam astfel un numar de concepte care, de la adoptarea Cartei O.N.U., cu mult mai mult decat
inainte, s-au incorporat in filosofia umanista a zilelor noastre. Este o filosofie intemeiata pe increderea in
posibilitatea progresului omenirii, in posibilitatile ei de a cladi un viitor mai bun, pe virtutile ratiunii,
echitatii si intelegerii intre popoare, pe existenta unor interese comune tuturor. Carta reprezinta astfel un
efort al ratiunii umane de a instaura o noua ordine in relatiile internationale, in armonie cu aceste concepte
fundamentale.
ONU ramane dincolo de o organizatie bine structurata, cu investitii foarte mari, expresia umanitatii, a
pastrarii valorilor morale, a pretuirii vietilor omenesti, exponentul unui grad de civilizatie ridicat cu care
umanitatea trebuie sa imbratiseze secolul XXI.

Instrumente juridice de gestionare a crizelor n sistemul ONU

ONU din poziia sa de garant al pcii i securitii, dar avnd constrngeri determinate de structura
organizaional i acional a CS care a determinat blocarea practic a acestuia s-a vzut n situaia n care
a gsit instrumente de soluionare a conflictelor bazate n special pe
diplomaia preventiv, promovat sub forma medierii, concilierii sau negocierii, reprezint metoda de baz
promovat de Organizaia Naiunilor Unite pentru prevenirea conflictelor, utiliznd fora militar doar
pentru a impune o zon-tampon ntre combatani, NATO pe de alt parte adopt n Concept Strategic bazat
pe descurajare i pe reacie militar defensiv.
ONU avnd un caracter unic, global, practic am putea-o numi depozitarul ncrederii naiunilor,
principala misiune a ei fiind pacea, securitatea, mbuntirea vieii oamenilor, cea mai mare organizaie
mondial, nelegem c ONU are nevoie de stabilitate i prin urmare de un sistem care din toate punctele
de vedere, conceptual, organizaional,
acional trebuie s fie greu de modificat. n cazul n care sistemul conceptual i instituional al ONU ar fi
uor de modificat, ar putea fi influenat i modificat n funcie de conjuncturile din mediul de securitate
ceea ce ar decredibiliza-o n foarte scurt timp.

Bibliografie:
Andrei Miroiu, Manual de relatii internationale, Ed. Collegium Polirom, 2006.
Ion Ciuperca si Elena cozma , Manual de istorie pentru clasa a IX a, Ed. Corint, 2006.
Filder Jiri, Istoria NATO, Ed. Institutul European
Anton Carspinschi si Diana Magarit,Organizatii internationale, Ed. Colegium Polirom
www.google.ro