Sunteți pe pagina 1din 98

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Facultatea de psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor
Lector univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti
2007

1
Sintezele care urmează sunt doar o introducere în
problematica actuală a psihologiei juridice. Ca urmare, în cele 14
teme supuse atenŃiei, sunt punctate doar câteva aspecte considerate
esenŃiale, cu speranŃa că studenŃii vor citi mai mult din bibliografia
recomandată, astfel încât, atunci când vor întâlni asemenea
probleme în practica profesională, să le abordeze constructiv.
Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaŃia
infracŃională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă
cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii
criminalităŃii şi a justiŃiei contemporane. Lucrând în
prezent,psihologii lucrează de fapt pentru generaŃiile viitoare...

2
1 - Cauzele şi costurile criminalităŃii

1 – Factori favorizanŃi ai criminalităŃii în concepŃia O.N.U.


2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea
criminalităŃii
3 – Structura costurilor criminalităŃii

1. - Factori favorizanti ai delicventei stabiliti in 1990 la al VIII-lea Congres


ONU privind criminalitatea:
1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine,
sistem de invatamant si formare inadaptat.
2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea
inegalitatilor sociale
3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie
parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile
4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau
alte tari
5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce
pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca
6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor
colective in anumite cartiere favorizand delicventa
7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in
comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica
cu o cultura
8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e
favorizata de factorii mentionati mai sus
9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic
de droguri si tainuirea obiectelor furate
10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt
surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3
2. - Indicatorii de patalogie socială care
pot influenŃa rata criminalităŃii

I Indicatori biologici si medicali


1. discriminarea natalităŃii
2. cresterea alterărilor psihosomatice
3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale
4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat

II Indicatori economici si industriali


1. cresterea instabilităŃii profesionale
2. cresterea absenteismului la locul de munca
3. reducerea productivităŃii individuale
4. cresterea somajului forŃat
5. cresterea numărului de greve

III Indicatori criminologici


1. cresterea delicventei juvenile
2. cresterea numărului de sinucideri
3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte
4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor

IV Indicatorii politici
1. fragmentare socială si politică
2. consolidarea nationalismelor regionale
3. apariŃia liderilor subversivi
4. emigrarea masivă

V Indicatori culturali
1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale
2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale
3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al
destinului cosmic
4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri
riscante)

4
3. - Costurile criminalităŃii

Există patru tipuri de costuri :

1. costurile represiunii: costurile funcŃionării instituŃiilor cu atribuŃii în


domeniul combaterii criminalităŃii – poliŃia, jandarmeria, parchetele,
tribunalele, penitenciarele, probaŃiunea, specializarea personalului acestor
instituŃii;
2. costurile protecŃiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din
magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje,
transportul valorilor, costul avocatilor
3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia
victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului
de prevenire din politie, jandermerie, probatiune;
4. costuri asociate criminalităŃii: decesul victimei (pierderi productive
viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile
corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile
din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată,
revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire,
fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea
veniturilor), infractiunile in constructia de locuinte, falsificarea de moneda,
fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile se substanta
pentru economie), profitul din proxenetismul stradamal si hotelier, profitul
din traficul de droguri si alcool.

Nu pot fi cuantificaŃi următorii factori : vietile distruse, reactiile de razbunare,


neincrederea ce survine in relatiile sociale, schimbarea obijnuintelor, izolarea
autoimpusa, frica, pierderile turistice si culturale.

5
2 - DelicvenŃa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delicvenŃei minorilor e reprezentată de acele elemente
care, luate separat, nu pot explica delincvenŃa juvenilă”.

Axiome ale educaŃiei


1. binele se învaŃă doar de la cel care te iubeşte
2. copilul ia ca model în viaŃă pe părintele fericit
3. copilul ia ca model în viaŃă pe părintele care progresează

Teoria integrativă privind etiologia delincventei juvenile ( Caplan – Le


Blanc, 1993)
DelicvenŃa juvenilă are la bază 4 factori explicativi:
1 - legăturile sociale
 investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat)
 angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport)

2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii


pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea
protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile

3 – constrângerile
 informale (provin din partea persoanelor intime)
 formale (provin din partea institutiilor)
 externe (din anturaj)
 interne (normele morale asimilate si interiorizate)
4 - expunerile la influente si oportunităŃi antisociale

Mecanismele devenirii infractionale


I. coeficient de inteligenŃă slab→stimă de sine scazută→tulburări de
conduită nespecifice→infractiune
II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare
compensatorie a identitatii→infractiune

6
Stadiile dezvoltării activităŃii delicvenŃei la minori

1. Stadiul de apariŃie (8-10 ani) - infractiuni omogene si benigne (sunt luate ca o


copilarie dar atrage atentia frecventa)
2. Stadiul de explorare (10-12 ani) - infractiunile se diversifica si se agraveaza.
3. Explozia (in jurul varstei de 13 ani) - predomina furtul prin efractie.
4. Conflagratia (in jurul varstei de 15 ani) - furturi si spargeri de automobile,
comert cu droguri, atacul asupra unor persoane.
5. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si violente.

Aceste stadii coexista cu inadaptarea scolara, revolta familiala, consum de


droguri si alcool, promiscuitate sexuala.

Tipologia delicvenŃei juvenile

a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva; exprima deficiente in
relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri cu delicventi. Prevenirea se
face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra bunurilor, atragerea in
activitati comunitare.

b. De tranzitie: la 10% din adolescenti; apare intr-o perioada in care abunda


dificultatile pentru minorul respectiv. Este o delicventa exploziva şi pe un
fond de dezangajare interpersonală.

c. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti; este o activitate persistentă


care se poate transforma intr-un mod de viaŃă.

7
3 - VICTIMOLOGIE
Definitie
Victimologia - ramură a criminologiei care studiază personalitatea
victimei, interactiunea dintre agresor şi victima şi evoluŃia sociodinamică a
situaŃiei.

NoŃiuni frecvent utilizate:


- impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati
frumos, suscita increderea)
- câmp victimal - are trei componente: făptaşul, victima şi catalizatorul actiunii
(cel care declanşează mecanismul mativational)
- infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor
- victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului
(personae singure, vârstnice, naive, cu fatalism afişat)
- infractiune fără victimă : incestul consimŃit între majori, consum de droguri
- victimă nespecifică: publicul larg, comunitatea
- victima intâmplătoare - din eroarea infractorului
- factor victimogen = anumite pericole profesionale, stil de viaŃă dezordonat,
conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic )

Istoric :
Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune într-
un ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el publică lucrarea
« Criminalul şi victima sa » , inspirat de o nuvelă austriacă în care un
personaj spunea : « eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaŃi dar
el mai mult decât mine » .

Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig :


1) victima izolată
2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor
care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins
3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate
4) victime agresive, nechibzuite, supuse unor capricii nestăpânite

8
5) victime lipsite de rezistenŃă în faŃa unei voinŃe mai tari de care dau dovadă
infractorii ( adolescenŃii, persoanele foarte în vârstă )

A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig :


1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata
2) femeile - din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda
3) vârstnicii - din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiŃi că au
“bani albi pentru zile negre”
4) consumatorii de alcool sau de droguri
5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba, sunt creduli
6) indivizii aparŃinând minoritatilor etnice
7) indivizi normali dar cu inteligenŃă redusă
8) indivizi temporar deprimati – devin apatici, supusi, neglijenti
9) indivizii achizitivi, avizi de câştig, indiferant de situatia lor materiala
10) indivizi desfânaŃi si destrăbălaŃi – pentru că dispretuiesc legile
11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăŃii
12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii
13) indivizi « blocaŃi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale
unor « binevoitori » care le ofera solutii

Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce


masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune :
1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul –
functionarul de bancă
2) victima provocatoare – din cauza arogantei, nu-si tine promisiunea sau e
prins cu iubita infractorului
3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură
noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina
4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate
5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul, cartoforul, consumatorul de
droguri, dezertorul din armată
6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au

Tipologia lui Wolf Middendorf :


1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui
2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti
3) victima devoŃiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri
pentru a fi « mantuiti », femei în vârstă ce vor să se căsătorească

9
4) victima lacomiei si dorinŃei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acŃiuni,
jucătorii la cazino

4 - CRIMINALITATEA ŞI CURSUL VIEłII

Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică:


- un anumit stil de viaŃă
- un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi
- un set particular de atitudini, mentalităŃi, opinii, valori şi norme culturale
- schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faŃă de individ;

Vârsta cronologică - durata vieŃii individului de la naşterea sa;


- permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri
sociale ( dreptul de vot, responsabilitatea civilă,
pensionarea);

Vârsta funcŃională – se bazează pe calităŃile şi capacităŃile biologice şi psihice


ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasif. într-o
anumita categorie de vârstă - copilărie, adolescenŃă,
bătrâneŃe
ex.: - un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani !!
- exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului
aparuta din maturizare şi cea aparuta din experienta ;

Cursul vieŃii – ruta vieŃii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziŃii
create de societate şi diferenŃiate în funcŃie de vârstă
- succesiunea rolurilor şi poziŃiilor sociale dobândite de un individ
de la naştere şi până la moarte

- diferentele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre


epocile istorice, acestea având 3 efecte :
1 - efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii, indiferent de timp si spatiu
2 - efecte de perioadă : determinate de perioada istorica, afectând toti indivizii
indiferent de vârstă ;
3 - efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienŃă
comună.
- Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial :

10
- tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii, de exemplu,
trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau cand
persoanele trec de la scoala la serviciu.
- momentul si durata evenimentelor din viata (ex., conflict parental).
- inrolarea in armata , schimbarea domiciliului
- casatoria, divortul , o condamnare
- efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale
macro evenimentelor, ca recesiuni saurazboaie,

- socializarea este echivalentă cu asimilarea creativităŃii, particularizată la diferite


vârste
A - socializarea în copilărie - dobândirea capacitaŃii de comunicare şi
interacŃiune competenŃa de exercitare a rolurilor, conştiinŃa datoriilor şi
responsabilităŃilor cu privire la viaŃa socială;
B - socializarea în adolescenŃă - are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru
viitoarele roluri de adult;
C - socializarea in perioada de maturitate presupune:
- sinteza vechiului material decât dobândirea unuia nou
- trecerea de la un idealism la realism
- are la bază învăŃarea capacităŃii de confruntare cu cerinŃe conflictuale
- dezvoltă competenŃe pentru exercitarea unor roluri specifice;
D - socializarea la bătrâneŃe - presupune dezangajarea faŃă de rolurile sociale
active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie, etc.
(socializare pentru moarte)
O problemă metodologică:
- informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaŃii între indivizi,
- în timp ce prevenirea presupune abordarea variatiilor (schimbarilor) în
indivizi.
- nu e clar daca faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile
facuteîntre indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiuniiîntre
indivizi, deoarece este mai probabil ca somerii sa fie infractoari decat persoanele
angajate. Totusi, somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece
este mai probabil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj
decat in perioadele de angajare. Descoperirea in-individ are o implicatie mai clara
pentru prevenire, anume ca o reducere a somajului ar trebui sa duca la o reducere
a criminalitatii ).

FACTORI INDIVIDUALI DE RISC

11
Factorii de risc amplifica riscul realizarii, frecvenŃei, persistenŃei sau duratei
delincvenŃei. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de
risc si a trasaturilor carierei criminale.
Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom)
sau o cauza posibila a delicventei. De exemplu :
- consumul excesiv de alcool, absenteismul, somajul si divortul sunt
simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa
devina mai antisociali?
- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au, de
obicei, prieteni delincventi , acest lucru nu arata, in mod necesar, ca
prietenii delincventi provoaca delincventa.
- este important sa nu includem variabile dependente (ex., prieteni
delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca
acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o
supraestimare a puterii explicatorii sau predictive.
- anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de
alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca
o cauza pe termen lung).

TEMPERAMENTUL
Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din
copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua
Zeelandă, care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani.
Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in
timpul unei sedinte de testare. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului
era lipsa controlului (nelinistit, impulsiv, cu atentie scazuta), care prezicea
agresiune, delicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani.

EMPATIA
Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa,
pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia
si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Aceasta parere sta la baza
programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop
este cresterea empatiei.

TEORIA COGNITIVĂ

12
Această teorie, a alegerii rationale, a inspirat metode situationale de
prevenire a criminalitatii. Individul este privit ca un:
- procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele
cognitive
- de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.
- delicventii tind sa fie impulsivi, egocentrici, concreti mai degraba
decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de
probleme
- deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane.

Delincventa este deci:


- un raspuns la oportunitati specifice,
- cand beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex., pedeapsa
legala, dezaprobarea parintilor).
- comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale
detinute de individ (scenarii cognitive)
- Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv, depinde de
trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt
influentati de satisfactia imediata, in opozitie cu consecintele pe
termen lung.
- agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate
si care rezista la schimbare.

IMPULSIVITATEA
- este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faŃa satisfactiei imediate
- este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.
- include:
- hiperactivitatea,
- nelinistea,
- neindemanarea,
- neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona,
- slaba abilitate de a planifica viitorul,
- perspectiva pe termen scurt,
- autocontrol scazut,
- cautarea senzatiilor tari,
- asumarea de riscuri
- slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.

13
TEORII ALE IMPULSIVITATII
Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului, localizate in
lobii frontali. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte
deoarece:
- au un control scazut asupra comportamentului lor,
- o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor
- tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.
- hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar.

Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a


senzatiilor, delicventii avand:
- un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG
- reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii, tensiunea sau
conductibilitatea pielii)
- un puls scazut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta,
violenta auto-raportata si violenta raportata de profesori, independent
de alte variabile explicatorii)
- pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei.

Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor


intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de
invatare in conformitate cu intarirea, respectiv pedepsirea, de catre parinti, a
greselilor din copilarie .
Oamenii diferă in tendintele criminale de bază; acestea apar precoce si
ramân stabile o lungă perioadă a vietii. Factorul individual cheie de diferentiere a
fost denumit „autocontrol scăzut”, şi se referea la masura in care indivizii sunt
vulnerabili la tentatiile momentului. Persoanele cu autocontrol scazut sunt:
- impulsive,
- riscă frecvent
- au aptitudini cognitive si academice reduse
- egocentrici,
- empatie scazuta
- au planuri pe termen scurt
- le e greu sa amâne satisfactia
- deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele
dureroase ale delincventei.

Rolul familiei in geneza delincventei


Există 4 paradigme privind influenŃa familiei :
1 - neglijarea : are două aspecte - lipsa de supraveghere si lipsa de

14
implicare (consecinte serioase) ;
2 - conflictul : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si
copiilor;
3 - comportament deviant si valori inadecvate: părintii sunt infractori sau au
atitudini ce duc la infractiune ;
4 - destrămarea : părinŃi despărŃiŃi, absenŃa sau boala unuia .

- J.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va
trece printr-o morală a constrângerii.
- frecvent, delincventul e o victimă a educatorilor săi !

Factori de risc familiali predictori pentru delicventa:


- supraveghere parentala slaba ( e cel mai important)
- tehnici educative sărăcăcioase
- delincventa parintilor si fratilor,
- inteligenta si legatura cu şcoala scazute
- separarea de un părinte.
- respingerea copiilor de către părinti,
- familie numeroasa, conflicte între părinŃi.
Factorii familiali care conduc la delincvenŃă sunt grupati in cinci categorii:
1. părinti antisociali;
2. familie numeroasă
3. tehnici inadecvate de educare a copiilor
4. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta;
5. conflict parental si familii destramate.

FAMILIA NUMEROASĂ
Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al
delincventei . Exista mai multe motive posibile:
- cu cat numarul de copii intr-o familie creste, cu atat cantitatea de
atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.
- pe masura ce numarul de copii creste, caminul tinde sa devina
supraaglomerat, ducand la cresteri ale frustrarii, iritarii si
conflictului.
- fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat, in timp ce
surorile tind sa o elimine.
- ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu, (
expunerea la frati delincventi).

15
Teorii mai recente ale învăŃării sociale sustin ca comportamentul copiilor
depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de
comportament pe care le reprezinta parintii. Copiii vor tinde sa devina delicventi
daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si
daca, inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat
folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .

ABUZUL SI NEGLIJAREA COPILULUI


Copiii abuzati fizic sau neglijati tind sa devina, mai tarziu, delincventi in viata :
- s-au identificat 900 de copii abuzati sau neglijati inainte de 11 ani si au
fost comparati cu un grup de control potrivit ca varsta, rasa, sex, clasa din
scoala primara si locul resedintei.
- o monitorizare de 20 de ani a aratat ca a fost mai probabil ca cei abuzati
sau neglijati, sa fie arestati pentru violenta juvenila;
- abuzul sexual si fizic al copilului si neglijarea prezic arestarile adultilor
pentru crime sexuale .
- jumatate din baietii abuzati sau neglijati au fost condamnati pentru delicte
grave, au devenit alcoolici, bolnavi psihic sau au murit inainte de 35 de ani.
- o ancheta longitudinala pe 1000 de copii cu varsta de 12-14 ani a aratat ca
abuzul inregistrat asupra copiilor sub 12ani (abuz fizic, sexual, emotional
sau neglijenta) prezicea delicventa auto-raportata si oficiala ulterioara. Mai
mult, aceste rezultate au rezistat dupa controlul sexului, rasei, statutului
socio-economic si structurii familiei.

Teoria invatarii sociale sugereaza ca, prin imitare, modelare si intarire,


copiii adopta modelele comportamentului abuziv al parintilor.
Teoria atasamentului sau legaturii sociale propune ca abuzul copilului se
concretizeaza in atasament scazut pentru parinti si, prin urmare, in autocontrol
redus.
Teoria încordării postulează că tratamentul negativ primit de la altii
generează emotii negative ( furie si frustrare), care, la randul lor, conduc la o
dorinta de razbunare si agresivitate crescuta.

CONFLICTUL PARENTAL SI FAMILII DESTRAMATE


Familiile destramate cauzeaza delicventa:
- e esential ca un copil sa aiba o relatie calda, afectuoasa si continua cu
o figura materna.
- daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in
primii 5 ani din viata, acest lucru are efecte negative ireversibile,

16
incluzand si faptul de a deveni un „caracter rece, lipsit de afectiune”
si, ca urmare, un delicvent.
- baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor in primii 5
ani din viata, au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani.

Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenŃă se


impart in trei mari clase.
- Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect
daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru
parintele pierdut.
- Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienŃă
stresantă : conflictul parental, pierderea parentala, posibilităŃi
economice reduse, schimbari in figurile parentale si tehnici
inadecvate de educare a copilului.
- Teoriile selecŃiei sustin ca familiile destrămate produc copii
delincventi din cauza pre-existentei diferenŃelor faŃă de alte familii
in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental, parinti
antisociali, venit familial scazut, pedepse excesive la care este supus
copilul.

17
5 - TEORIA PERSONALITĂłII CRIMINALE
-Originile teoriei :
« trecerea la act » si « starea periculoasă » au impus clarificari privind :
- pragul delincvential
- zona tolerantei la frustrare
- dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita
infractionala.

- Directiile teoriei :
1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism,
agresivitate)
2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric;
3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii
lor;
4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităŃii criminale ;
5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor,
raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.

- Deschiderea teoriei :
- teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru
interpretarea
clinica, având o dubla deschidere :
a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala, starile de
constiinta,
adaptare-inadaptare, stare morala, etc.
b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin
manifestări
fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific
(personalitatea criminală e un rezultat nu un dat).

18
Teoria clasică reŃine patru mari trăsături psihologice privind
personalitatea criminală: egocentrismul, agresivitatea, labilitatea şi
indiferenŃa afectivă. Acestea constituie “nucleul central al personalităŃii
criminale”

EGOCENTRISMUL
Este tendinta de a raporta totul la sine : se considera centrul universului,
reactioneaza la frustrare prin gelozie, invidie, manios cand e ofensat,
banuitor, mascheaza autoritarismul sau devine despotic, dominator ;
-Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere,
devalorizeaza legea si oamenii, demonstreaza ca ipocrizia este
universala, isi legitimeaza actul (« face patul
pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o
adaptare reusita ;
- Atitudinea fata de altii : este critic, acuzator pentru ca nu intelege
mediul, cauta mediul care-i convine, sentiment de injustitie
suportata (gelos, vindicativ).

LABILITATEA
Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; individul se lasa
antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina cont de gravele
inconveniente atasate acesteia;
- Lombroso : « In postura de criminali, copiii sunt lipsiti total de
prevedere ; un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel, nu are nici
un fel de influenta asupra imaginatiei lor » ; ca urmare, delincventii nu
sunt nelinistiti de viitorul lor ;
- Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre
infractiunile lor, revin la locuinta lor dupa o evadare, se apara scotind la
iveala mici detalii, cred in previziuni si magie, nu stiu sa-si conserve
pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate.
- Kate Friedlander, referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o
similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut
si copil, de exemplu, lipsa inhibitiilor, grija dominanta pentru momentul
prezent, faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice
experienta trecuta sau orice previziune »
- La delincventi, intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual,
nu se folosesc de experienta anterioară.

19
- in conduita delincventului predomină labilitatea : schimba opiniile,
profesiunea, incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) ;
- tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica
saraca a eului si o vointa rau integrata.

Elementele labilitatii: fluctuatii, capricii, sugestibilitate (« prima


impresie ») ; lipsa inhibitiilor (defect de vointa); lipsa da consistenta, de
mobilitate (nu se tine de cuvânt, cameleonic, influentat de ambianŃă si hazard,
nu suscită incredere); se consoleaza repede, cauta noi prieteni, noi impresii,
este usor de convins, placerea lucrurilor materiale, sexualitate dereglata,
incapabil de respect, minte usor ; nevoie excesiva de miscare, deficit de
atentie, puerilism etichetat ca superficialitate.

AGRESIVITATEA

- Conceptii privind agresivitatea :


a) – constitutionala : este un instinct universal
b) – genetica (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si
adaptari reuşite la frustrare – mec. de aparare)
c) – sociologica : rolul culturii (forme camuflate de agresivitate)

Mecanismele agresivităŃii :
I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in
hipotalamus, la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina ;
II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaŃiile de frustrare si asigura
protectia ;

INDIFERENTA AFECTIVA

- semnificatie : lipsa de altruism si simpatie , răceală, egoism, fara


rezistente interioare de ordin afectiv, orb si surd in privinta
comportamentelor odioase.
- este componenta structurală a personalitatii criminale

Teorii si ipoteze de baza


Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional

20
- DUPRE – « Les perversions instinctives », Archives d’antropologie
criminelle, 1912, p. 502-530 ; placerea morbida de a face pe altul sa
sufere ; un deficit al instinctului de simpatie. Prin pervertiri instinctive
« trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor
individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Aceste tendinte
sunt instinctive pentru ca ele sunt, ca si instinctele, primitive, spontane,
anterioare aparitiei constiintei si inteligentei, ele exprimand prin
natura, gradul si forma lor, insasi fondul personalitatii. Priviti sub
activitatea lor morala, indivizii manifesta, independendent de situatia si
interesele lor, tendinte foarte diferite. Pentru a nu cita decat cazuri
extreme, fara a vorbi de nenumarate grade intermediare, unii se arata
calmi, docili, binevoitori, generosi, devotati, altruisti ; altii sunt, din
contra, excitabili, dificili, ostili, rai, invidiosi, egoisti. Primii, desigur,
mai rari, au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor, ceilalti, din
contra, sunt pusi doar pe facut rau. A face bine, inseamna a realiza cu
intentie conservarea si cresterea celuilalt ; a face rau, inseamna a
diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare, a crea ocazii de
suferinta, a comite acte distructive. Or, daca vom cobora in evolutia
psihologica a individului, la originea acestei reactii, vom constata, in
fiecare din aceste tipuri extreme, caracterul constant si primitiv al
acestor tendinte. Invers, daca vom urca in dezvoltarea individului, de la
nasterea sa pana la a fi adult, vom observa permanenta si complexitatea
crescanda a acestor tendinte congenitale ».

IndiferenŃa afectivă – expresie a carenŃei afective


- este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii
emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice .
- Pasiunea distructiva ii motiveaza infracŃiunea .
- Egocentrismul influenteaza judecata morala iar indiferenta afectiva
impiedica trairea actului odios.

21
6 - FACTORII CRIMEI
- Factorii criminogeni:
1 – după câmpul de acŃiune
a - cu acŃiune globală
b - cu acŃiune la nivelul individului
2 - după locul în geneza infracŃiunii
a - predispoziŃii - dispoziŃii instinctive, intelectuale, afective
şi alterările lor
b - pregătitori alcoolul, TBC, lues, encefalită, boli endocrine
c - declanşatori (ocazionali): factori din ambianŃă
3 – după semnificaŃia infracŃiunii în viaŃa autorului: istorici şi genetici
4 – după mecanismele care au generat infracŃiunea: dinamici şi
imediaŃi (situaŃionali şi reacŃionali)

Factorii situaŃionali
1 - de mediu general economici, şomaj, provocarea, alcoolul
2 – victima
- raportul criminal-victimă
a - în sit. specifice (periculoase): victima atrage criminalul
(paricid, gelozie, ură);
b - în sit. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal
(şantaj);
c - în sit. intermediară: ex. criminalul a fost mai întâi
şantajat.

- factori care infl. raporturile criminalului cu victima: vârsta,


sexul, starea psihopatologică.
- mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă
a - moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/
comite delictul (în legitimă apărare sau cea care
simulează);

22
b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict
(adulter); victima în cadrul unui consens (suicid în doi);
victima într-o situaŃie vitală exploatat de criminal
(disperat, tulburat).

- mec. reacŃionale rezultate din relaŃia criminal – victimă:


a - relaŃia nevrotică: în paricid există o fixaŃie asupra mamei şi
o dependenŃă de tatăl autoritar şi urât;
b - relaŃia psiho-biologică: atracŃie reciprocă între 2 soŃi
alcoolici sau între prostituată şi susŃinător.
c - relaŃie geno-biologică: descendenŃii unor vagabonzi şi hoŃi
sunt atraşi unii de alŃii, indif. de nivelul lor de viaŃă sau
de avere.

Factori reacŃionali (privesc personalit. delincv. în momentul crimei)


A.- factori care susŃin motivaŃia crimei
- distincŃie: - motiv: raŃiune intelectuală clară
- mobil: de ordin intim, se confundă cu tendinŃa sau pasiunea
a.- conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite
b.- inconştient: nevoi inconştiente
- motivaŃia primară a delincvenŃei (M.y Lopez):
a.- nevoia de conservare a vieŃii
- tendinŃele posesive(achizitive)
- tendinŃele defensive sau distructive det. de teamă sau
mânie.
b.- nevoia de conservare a vieŃii speciei - delictele sexuale
c.- nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acŃiune
furt: escrocherie, plagiat
omor: insultă, calomnie, critică, ironie
viol: seducŃie, flirt, atentat verbal la pudoare
neglijenŃa, lipsa de cooperare
- există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale, criminologia
putând fi considerată ca o patologie morală
- originile motivaŃiei primare a delincvenŃei permite distingerea celor exogene
(generate/influienŃate de opinia publică, ideologie, concepŃia despre onoare)
de cele endogene (exces pasional, egoism)

B.- Factori care susŃin mecanismele crimei


1. Factori ataşaŃi sit. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni

23
psihologice care duc la delict: agresivitate det. de frustrare, regresiune
(individ frustrat cu comport. primitiv cand e sub infl. alcoolului),
conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie), autism
(crimă pasională urmată de suicid), sublimarea (devierea dorinŃei spre
noi obiecte fără raporturi aparente cu ea, ex. adolescentul fură pt. a se
afirma), identificarea (tensiunile se lib. asimilând nevoile şi aspiraŃiile
altui individ sau grup (model criminal), raŃionalizare (elab. de
argumente justificative).
2. Factori ataşaŃi sit. non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii
infracŃionale (proiecŃia, identificarea, raŃionalizarea)

3. Factori ataşaŃi situaŃiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un


stimul specific personal sau interpersonal):
a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin,
individul va căuta un mediu specific unde reacŃiile sale vor fi admise
şi în armonie cu stilul său de viaŃă.
b) rel. interpersonale specifice: crima în doi, asociaŃia criminală (şef,
organizare, ierarhie, roluri, auxiliari).
c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande, motivată prin
dorinŃă de răzbunare; proiecŃia agresiunii ( răzbunare la întâmplare
tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiŃi la
cinematograful
de alături), nevoia de a afirma omnipotenŃa colectivă ca un mijloc
de a compensa frustrările individuale („ patota”).
d) situaŃia de deŃinut: se învaŃă tehnici criminale, posibilităŃi de
şantaj, homosexualitate (prin contagiune, imitaŃie, identificare).

24
7 – TRECEREA LA ACT

Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act :

1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff)


2) modelul drift ( David Matza)
3) modelul antideterminist (A. Cohen)

Modelul criminogenezei – infracŃiunea este o reactie la injustitia suportata .


Există două tipuri de delicvenŃi :
a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea criminală le-a
influentat formarea personalitatii (recidivisti).
b) cei care au reactii paroxistice, accidentale de injustitie suportata (crimele
pasionale).
Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaŃa
individului care, chiar dacă nu trece la fapte, este caracterizat de un mod
gândire pro-infractional.

Etapele treceri la act in crima pasională :


- atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă
-asentimentul formulat: actul pare justificat si indispensabil (
faptuitorul are de ales intre sinucidere si omor)
- etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari, trece printr-un
proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea
propriului eu.

Trecerea la act în infracŃiunea de furt:


1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e
populată de hoŃi).
2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt
si hoti.

25
Modelul drift - crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces
de «abandon în derivă către delincvenŃă ». Este cazul tinerilor care nu devin
delincvenŃi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite
infracŃionale. Dacă influenŃele pro-infracŃionale vor fi mai puternice, tânărul va
deveni delincvent.

ConŃinutul noŃiuni de drift :


a) subcultura – neaga culpabilitatea, respondabilitatea, intăreste sentimentul
de injustitie.
b) utilizarea de catre delincventi a justificarilor legale privind alienarea
mentala, forta majora, alcoolul.
c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea, loialitatea,
vitalitatea.

Modelul antideterminist - delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin


tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaşia precriminală.

Actiunea infracŃională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt


strict ordonate. Componentele situationale au rol de feed-back. Atitudinile
delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea
autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozitatii sale.

26
8 - TIPOLOGIA CRIMELOR

Crimele primitive (fără controlul personalitatii)


E. Seelig distinge: a – reactiile explozive (acumulari afective care duc la
reactii disproportionate;
b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e
incapabil sa adopte o conduita corecta (feed-
back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza
reciproc): la debilii mintal – piromani, furturi din
magazine ;
– 1 –criminali prin agresivitate: sunt in atare cronica de excitare
(tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie; frecvent
consuma alcool ;
- 2 – criminali prin reactii primitive: se razbuna sub imperiul furiei
sau urii acumulate (asasinat, incendiere, infanticid)

- Individul cu caracter epileptic : greoi, tenace, lent, lipicios (aderent,


perseverent), cu idei fixe, insistent, repeta acelasi lucru, ranchiunos, nu
intelege nuantele, intelege greu esenta problemei, vorbeste lent, monoton ;
are accese de furie si distructivitate, dezvolta stari paranoice, inclinati spre
alcool pentru ca sunt disforici.

- Debilul mintal cu reactii antisociale :


- a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica, prin
Inmagazinarea ranchiunei si complex de
inferioritate (incendiere)
- b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate ;
- c – sexuale : precoce, atentat la pudoare, incest.

Crima utilitară
- subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa
decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) ;

27
- situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv, fapt det. de structura bio-
psihologica a persoanei ;
- caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie.
- infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) ;
- delincventul trece printr-o criza
- tipuri principale :
- a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie ;
- avertizari anterioare ;
- faze : consimtire atenuată, asentiment formulat, criza.
- b – furt – casierul, minorul care fură bani, excrocul care fraudează firma la
care lucrează.

Crima pseudo-justitiară
- par dezinteresate, autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice
sau private;
- exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism, ratiuni ideologice,
procese de compensare) ;
- tipuri : - 1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) ; faze :
I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite
lucruri (eul, reputatia, banii cheltuiti) ; apar revendicari sub
eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita ;
II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere,
dezinteres pentru viitor si viata sa ; rol important al
tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. ») ;
poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie ;
- 2 - omorul ideologic : privit ca o datorie ; e rar in perid. calme social.
- 3 - delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca
astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia, agresiunea preventive
care descarca potentialul agresiv, santajul inversat (victima santajeaza
autorul).
- 4 - delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de
delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe
care il ura, iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul, critici
asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).
- 5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in
care nu e direct implicat (din datorie, din generozitate in timpul razb.
civile).
- 6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata

28
cotidiana, plictiseala, monotonie, angoasa. Sunt comise in banda,
noaptea si e complica cu betie, scandal sau viol.
- 7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act
justitiar contra sinelui) : masochism, a se pune in valoare prin astfel de
conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine, atunci sa ma remarc
in rau »)

Crima organizată
- ocazia e cautata ( pregatiri, complici)
- scop achizitiv ;
- forme : - in lumea criminalilor : spargeri, falsuri, exploatarea viciilor,
escroci ;
- in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale, coruptie.

Clasificarea crimelor dupa numărul de participanŃi


- a – crime comise izolat (ideea, pregatirea, executia)
- b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte –
instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie), bande de adolescenti,
bande de adulti efemere/permanente.
- c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider)
trasaturi : rolul sefului, natura fenomenelor care genereaza crimele

29
9 – PERICULOZITATEA DELINCVENłILOR
Specificitatea motivaŃei infracŃionale

Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noŃiunile de utilitate şi cost a


actului infractional. Din această perspectivă se disting :
a) infracŃiunile coerente (90%) - sunt caracterizate de inegalitatea utilităŃii şi a
costului (utilitatea e considerara superioară).
b) infracŃiunile incoerente, în care costurile sunt mult mai mari decât
beneficiile realizate
c) infracŃiuni aleatorii (10%) - ele au motivatia dincolo de balanŃa utilităŃii şi
costurilor. Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii
bruşte, fundamentale, de mare risc ale individului ( ca în crima pasională).

Costul general (G) al unei infracŃiuni include următoarele componente:


- costuri financiare - F
- costuri temporale - T
- costuri energetic - E
- costul psihologic - P

G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a” este un coeficientul de ponderare)

Periculozitatea delincvenŃilor

Rafaele Garofalo (1851-1934), profesor de drept penal la Universitatea


din Neapole, este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o
predispozitie organica a individului. El o numeşte temibilitate, înŃelegând prin
aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de
a comite un act delict de altă gravitate.

Elemente constitutive ale periculozităŃii

30
a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si
capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa).
b) adaptarea la mediu.

Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru


situaŃii :
1) capacitate criminală mare, adaptare la mediu mare (ex. escrocul, pedofilul,
criminalul in serie).
2) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mare (ex. criminalul
pasionalal)
3) capacitate criminală mare, adaptare la mediu mică (ex. tâlharul,
recidivistul)
4) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mică (ex. micii găinari,
cerşetorii)

Evaluarea stării de periculozitate :


a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor.
b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare,
teste proiective, electroencefalograma, etc.

Motode de evaluare:
a) clinice – interviul, anamneza, teste, chestionare
b) statistice – scalele de predictie

DificultăŃi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate :


a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el
va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective;
b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate
are ceva pesimist, static, care exclude evolutia în bine a individului.

Critici ale teoriei privind periculozitatea :


1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de
legislatia fiecarei Ńări si de momentul istoric traversat;
2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea
individului
3) atunci când definirea periculozitatii este incredinŃată psihiatrilor se crează
o asociere intre maladia mintala si periculozitate, desi bolnavii mintali nu
comit mai multe delicte ca alte persoane.

31
10 – PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A
VIOLENłEI

În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520.000 morŃi violente, 815.000
sinicideri , 310.000 persoane decedate în războaie. Din totalul de 1.700.000 de
astfel de decese, 1.500.000 s-au înregistrat în Ńările sărace, iar restul în Ńările
bogate.

Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă:

Omucideri: 19% bărbaŃi, 15 – 29 ani. Omorurile cele mai multe în s-au


18% bărbaŃi, 30 – 44 ani. înregistrat în Africa şi America.
14% bărbaŃi, 45 – 59 ani.

Sinucideri: 45% - peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în


28% - între 45 – 59 ani Pacificul Oriental, Mediterana
Orientală
21% - între 30 – 44 ani, Europa şi Asia.
(Sursă – OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii)

Discursul contemporan despre violenŃă este catastrofic: se vorbeşte


despre contagiunea răului, pericolul concentrărilor umane, imposibilitatea de a
scăpa, infiltrarea violenŃei în toate sferele sociale.

Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul


dialogului, anturajul care admite forŃa, conferirea de legitimitate, gelozia (eşecul
alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieŃii).
Efectele violenŃei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel
care o foloseşte, determină ură şi repulsie, dezumanizează, violenŃa cheamă
violenŃă ceea ce duce la o explozie de brutalitate.

32
CLASIFICĂRI ALE VIOLENłEI

I. VIOLENłA PRIVATĂ
Criminală
Noncriminală
Mortală
Corporală Sexuală Suicid Accidente
Omor Asasinat ExecuŃie Lovituri Răniri Violul
capitală voluntare
II. VIOLENłA COLECTIVĂ

ViolenŃa cetăŃenilor contra puterii ViolenŃa puterii contra cetăŃenilor


Terorism Greve RevoluŃii Terorism de stat ViolenŃă în domeniul
industriei
III. VIOLENłA PAROXISTICĂ

Războiul

(Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenŃei”, Paris, 1981

Efectele violenŃei televizate:

1. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc


potrivit pentru rezolvarea conflictelor.
2. Procentul celor care consideră violenŃa ca o soluŃie potrivită, creşte cu vârsta.
3. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade.
4. Creşte justificarea folosirii forŃei de către autorităŃi.
5. CredinŃele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacŃii
prosociale.

33
Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale

Este formă de socializare pentru că:


a) instituie identitatea partenerilor;
b) conştientizează partenerul neprevilegiat.

• Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei, arbitrarului, toanelor, lipsei de tact,


etc., face viaŃa suportabilă alături de persoane insuportabile.
• Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere, pe când protestul
deschis oferă satisfacŃie interioară, eliberare, bună dispoziŃie.
• “Supape de siguranŃă”: bancurile politice, vrăjitoria, duelul (pe vremuri),
serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). Aceste supape de siguranŃă
sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în
situaŃia când se acumulează frustrări în familie, reale sau ireale.
• AbsenŃa conflictului într-o relaŃie nu poate servi ca indicator pentru
stabilitatea acesteia.
• În relaŃiile în care participanŃii sunt profund implicaŃi (cu întreaga lor
pesonalitate), vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură, atât de
atracŃie cât şi de ostilitate.
• Cu cât relaŃia este mai apropiată, cu atât mai crescută este investiŃia afectivă şi
cu atât mai mare tendinŃa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile.
• În relaŃiile secundare (ex..: de afaceri), ostilitatea poate fi exprimată liber, dar
în relaŃiile primare există pericolul destrămării relaŃiei pentru că sentimentele
ostile se acumulează şi se intensifică.
• Conflictele care interesează baza unei relaŃii sunt mai intense decât cele care
privesc problemele periferice.
• Cooperarea produce dependenŃă, fapt ce oferă fiecărei părŃi un mijloc de
coerciŃie şi opoziŃie împotriva celeilalte.

34
11 – UCIGAŞII ÎN SERIE

DistincŃie necesară:
Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte
repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba)
Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus.

Criterii tipologice :
- aparenŃă fizică – fara particularităŃi distincte.
- integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie, angajati
in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale, ingrijitori pentru persoane in
vârsta, membri ai echipelor electorale), rareori sunt şomeri, marginali sau
solitari, in general se camufleaza bine in reteaua sociala.
- sexul – majoritatea sunt barbati singuri, rareori actioneaza in grup.
- situatia familiala si copilaria – copilarie dificila, deseori maltratati de
parinti in exces, au avut parinŃi alcoolici sau membri ai unor grupari
satanice.
- antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate
nemasurata, daca au beneficiat de ingrijire (medicala, psihalogica) la
primul act au intrerupt ingrijirea.
- starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor, nu are remuscari, este
rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii
declara ca nu regreta nimic, criminal francez – 63 victime declara ca a
savarsit crimele in spirit sportiv), absenta culpabilitatii si a rezonantei
afective nu a permis reorganizarea personalitatii.
- reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru, nu considera oameni ca
persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive.

Tipuri de criminali in serie :

35
1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune,
inspira incredere in faza de apropriere de victima, intelege consecintele
actelor sale, lucid, cu sange rece, capabil sa-si domine victima.
2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile, inteligenta mediocră,
actiuni incoerente.
3) borderline – actioneaza dezordonat, perversiune morală si sexuală.

Tipuri de motivaŃii mai frecvente la ucigaşii în serie:

1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers,


aspira la mai mult decat e posibil sau permis ; cauta senzatii intense care
considere ca-i sunt rezervate numai lui, cauta un complex da senzatii nu
numai juisare sexuala.
2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca
transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica,
narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar
suferintele victimei il amuză.
3) cauta senzatii extreme de dominare, manipulare si control, aspiră să aibă o
putere din ce in ce mai mare, sa aibă drept de viata sau de moarte asupra
victimei.
4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora
sanatatea sau a se regenera.
5) căutarea celebrităŃii mediatice
6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate, se
consideră un « artist al crimei » ; comunică presei sau autoriăŃtilor mesaje
magalomanice.

Fazele modului de operare :

1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme,


peruci, documente, etc.)
2) pânda – intr-un loc frecventat, alegerea victimei dupa criterii personale.
3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si
incredere ( face o invitatie politicoasă, un cadou, cere ajutor pentru a cauta
o strada, un animal, poate fi imbracat în uniforma unui politist, poate
simula un handicap).
4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect, inventeaza mijloace de tortura
complexe, personalizate, se simt frustrati daca victima moare prea repede,
lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare.

36
5) uciderea – e rituala si deseori filmată
6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse
sau pentru a face colectie
7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a
asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei,
spală urmele, introduc diverse obiecte in orificiile organismului).
8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei
pentru a cauta senzati perverse, participa la reconstituiri pe care le
consideră adevărate ritualuri.

Notă :

1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.


2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor
forte superioare, desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » .
3) în societatea spectacolului, mass-media a devenit un mijloc incitativ al
treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenŃă; civilizatia
imaginii privilegiază efemerul, cultul eficacităŃii si modifica procesul de
constructie al identitatii personale.

37
12 – ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND
GRUPURILE INFRACłIONALE

Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni.


Are un sef recunoscut (cel mai inteligent, experimentat si abil). La inceput banda
are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. ImportanŃa şefului se
modifica pe masura ce succesele se acumulează. El nu mai ia parte la actiune in
mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea.

Grupurile infracŃionale au o ierarhizare interioara si o specializare a


rolurilor. Modul de intrare in banda este foarte dificil. Se rupe contactul intre sefi
si indivizi, sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului
care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile.
Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost
gărzi de corp ale şefilor).

Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri:


- sefi
- membrii activi
- auxiliari (tăinuitori, complici)

După o anumită perioadă, din cauza succeselor, apar tensiuni in interiorul


grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive:
- insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile
- diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase
- modul cum se împarte prada

In momentul in care apar tensiuni, încep să se remarce indivizii cei mai


cruzi, lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din
interior.

Odata instalata violenta in interiorul grupului, aceasta tensiune se transmite


in lanŃ si la grupurile vecine cu care colaborează. Aceste tensiuni sunt nefaste
pentru viitorul grupului infracŃional.

38
13 - VIOLENłA ÎN SPORT

- Kant: sportul este o datoriea omului faŃă de sine, care îi fortifică şi


perfecŃionează calităŃile corporale;
- Coubertin: sportul este o şcoală a moralităŃii care cultivă curajul de a lupta,
efortul, solidaritatea şi dezinteresul;

Astăzi
- sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic):
- căutarea plăcerii
- căutarea experienŃei de sine
- căutarea evaziunii
- căutarea emoŃiei corporale

- sportul a devenit: - un instrument de apropiere între oameni şi între


grupurile sociale;
- prin reguli şi tradiŃii, canalizează agresivitatea spre
efort, scopuri de atins şi concurenŃă sănătoasă;
- cultura suporterilor e un cadru de referinŃă care le
influenŃează comportamentul; unele popoare dezvoltă o
“cultură pozitivă” transformând suporterii în
ambasadori ai toleranŃei şi spiritului sportiv (ScoŃia);
- exaltă reuşita socială şi meritocraŃia
- amplifică mecanismele clasice ale spectacolului:
incertitudinea şi identificarea

- Tipuri de sport: - 1 – disciplinar şi moralist (arte marŃiale)


- 2 – divertisment(dansuri moderne, volei pe plajă)
- 3 – sănătate (aerobic, gimnastică medicală)
- 4 – sfidare (automobilism)

- SemnificaŃia fotbalului
1 – un limbaj înŃeles de toŃi (“esperanto” sportive şi cultural);
2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenŃei prin competiŃie şi
socializarea ludică;

39
3 – dramatizează identităŃile locale, naŃionale şi individuale;
4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană,
competiŃia cu alt stat)
5 – devine un câmp infracŃional când scapă din cercul dreptului şi al
legilor
(mai ales în Ńările autoritare sau foarte ierarhizate, unde predomină
opresiunea politică şi economică, unde există revendicări sociale
sau ale grupurilor etnice, în zonele cu slabă mobilitate socială)
6 - devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva
pacea sportivă, pacea socială şi ordinea publică.

Aspecte negative în sport


→ rivalitatea cluburilor şi naŃiunilor
→ nu mai domneşte justiŃia
→ spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare)
→ fascinaŃia - performanŃei excepŃionale
- dramatizării
- voinŃei de putere
→ a crescut distanŃa între cluburi şi public:
· spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială, ca un
obiect de consum sau ca un consumator pasiv al
spectacolului şi al produselor sale anexe;
· acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de
instituŃia sportivă care e percepută ca o entitate
abstractă
→ glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparŃin culturii
calităŃii tehnice totale (Roky IV); poate transforma
atleŃii în “maşini aflate sub perfuzie”

PopulaŃia marilor stadioane


- o societate anonimă, cu durată limitată
- au o cultură sportivă variabilă
- structură: -1 – participanŃii la spectacol (jucători, tehnicieni, manageri)
- 2 – spectatorii
- 3 – cei care îndrumă (plasatorii)
- 4 – cei care supraveghează
- 5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti)

40
- “suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic
încărcată afectiv;

Tipuri de suporteri
- după obiect:
1 – ai echipei naŃionale: mai vârstă, mai feminizat, selecŃionat
economic, autocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar
spectatori);
2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu
- după comportament:
a – paşnici
b – cu risc de violenŃă punctuală
c – huligani specializaŃi în violenŃă (nucleul dur)
- după gradul de implicare:
1 – suporterul activ (pasionat)

2 – spectatorii pasivi: - atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol


- venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de
interese profesionale, simbolice, oportunităŃi de
întâlnire
- vin cu familia, cu prietenii, cu vecinii.

Cauzele violenŃei suporterilor


a) – concurenŃa grupurilor stimulată de lideri
b) – activarea răzbunării (prin atribuire)
c) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora
d) – forŃele de ordine (din stadion şi din afara lui
e) - mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta, Jaccoud, 2002)

Tipuri de violenŃă în sport


A – după combatanŃi:- între suporteri
- între suporteri şi jucători
- între suporteri şi forŃele de ordine (nu sunt incluse
acŃiunile beŃivilor)

B – după caracteristicile violenŃelor


1 – violenŃe spontane (punctuale): potenŃial, majoritatea spectatorilor pot
bascula în acest tip de violenŃă, funcŃie de circumstanŃe şi de conjugarea
unor factori de risc asociaŃi cu reacŃii emotive;

41
2 – violenŃe permanente, organizate (huliganismul):
- organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă
sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival;
- sunt o „competiŃie” paralelă cu întrecerea sportivă;
- ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenŃa lor la un
grup de huligani un mod de viaŃă care aduce o plus-valoare
identităŃii lor sociale;
- caracterul planificat al violenŃelor e dovedit de incidentele derulate
înainte de meci şi de coordonarea acŃiunilor prin noile tehnologii de
comunicare (GSM, internet);
3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor, morŃi): sunt determinate de
infrastructura defectuoasă, organizare slabă (puŃine case de bilete),
lipsa serviciilor de securitate, bilete pe piaŃa neagră;

SituaŃia actuală privind huliganismul:


- este fundat pe tradiŃia susŃinerii (sprijinului)
- este deriva extremă a suporterismului
- reactivează mitul “clasei periculoase”
- se constată o deplasare a violenŃei din interiorul stadioanelor spre exterior,
în cartiere şi oraşe;
- rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile,
fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenŃele urbane.

Huliganii:
- extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la
nucleul dur;
- preferă o identitate negativă conferită de apartenenŃa lor la un grup care
dezvoltă incidente mediatizate;
- caută vizibilitatea şi reputaŃia când evenimentul se derulează „pe teritoriul
lor”;
- deplasează vizibilitatea spre tribune;
- componenŃă: - liderii şi cei prezenŃi la toate meciurile (nucleul superactiv);

42
Formele violenŃei pe stadioane

I - a face să pari violent: - 1 – jocul de-a opoziŃia


- 2 – provocări şi intimidări
II – trecerea la act: - 1 - participare la afirmarea identitară
- 2 - violenŃa pentru violenŃă
III – violenŃa ca resursă în dinamica grupului
- 1 - violenŃa organizată
- 2 - contestarea
- 3 - liderii violenŃi

Analiza psihosocială a violenŃelor


- forme: - a – cauzală: accent pe etiologia violenŃei
- b – comprehensivă: - violenŃa e un proces, o construcŃie
- teme: organizare ritualuri, raporturi, voinŃa
de a fi diferit, etichetare, atribuirea
responsabilităŃii, modul cum viaŃa socială
generează devianŃa.
- geneză: - vechimea suporterilor, experienŃe partizane trecute, context actual;
- grupurile de suporteri: anticipează acŃiunile forŃelor de ordine
- forŃele de ordine: tip, număr, repartizare în spaŃiu
SoluŃii la huliganism
1 – condiŃia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului;
2 – socializarea implică în mod necesar represiunea;
3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. poliŃia
nu intervine sau nu reŃine pe nimeni iar magistraŃii nu aplică legea)
4 – neaplicarea normelor este un vector al violenŃei
3 – “blândeŃea” conducătorilor de club creează:
- o zonă de “pământ al nimănui”
- o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării
controlate a emoŃiilor “)
- consecinŃă: efectul probabil este că această mişcare de
“docilizare” să incite o parte a populaŃiei să găsească violenŃa
agreabilă !

AcŃiuni preventive în sport


Principii: - 1 - acŃiuni direcŃionate spre suporteri
- 2 - acŃiuni direcŃionate spre ambianŃa cluburilor
- 3 - implicarea colectivităŃilor locale

43
- 4 - structuri permanente de gestionare a fenomenului
“Consiliul naŃional contra violenŃei în sport” – Anglia, Spania
“Comisia naŃională mixtă de securitate pe stadioane” – FranŃa
“Comitetul naŃional pentru sport şi securitate” – Germania
- 5 - acŃiuni pe termen lung
- 6 – securitatea spectatorilor are prioritate
- 7 – echilibru între exigenŃele de securitate (cum să se răspundă
factorilor reali de risc) şi necesitatea menŃinerii caracterului
festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între
oameni în societate)
- 8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri
adecvate.

Măsuri de prevenire: ale poliŃiei, infrastructură, controlul spectatorilor prin


camere de supraveghere, organizarea caselor de bilete,
legislaŃie, măsuri educative şi sociale.
ModalităŃi de prevenire:
- însoŃirea suporterilor
- o politică a ospitalităŃii: structuri de primire specializate, transport, cazare,
competiŃia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele
defavorizate sau la tinerii cu probleme)
- acŃiuni poliŃieneşti
- acŃiuni înainte de meci (ore, zile): ambianŃă plăcută, asupra populaŃiei
locale
- ameliorarea relaŃiilor club – suporteri
- a întări rolul clubului în mediul social
- promovarea dialogului cu cluburile rivale
- antrenarea vedetelor (au rol major)

RelaŃiile clubului cu suporterii şi cu mediul social


1 – “Carta suporterilor”
- partenariat privind drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi
- etape: contact → dialog, schimb de idei → evaluarea nevoilor şi
aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei
care va defini clar drepturile şi obligaŃiile;
2 – Responsabilul cu relaŃiile cu suporterii şi asociaŃiile de fani
- clubul trebuie să valorizeze asociaŃiile oficiale de suporteri, să
stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului;
- acŃiuni: - mese rotunde trimestriale
- rol consultativ pentru suporteri

44
- numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor
- oferă informaŃii despre bilete, programe…
- promovează sportul în comunităŃile defavorizate
3 – Rolul clubului în mediul social
- valorizarea eticii în sport, susŃine politicile sociale, favorizează educaŃia
şi integrarea tinerilor, promovează respectul altor culturi şi luptă contra
rasismului;
- Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăŃământului, atragerea la
şcoală a copiilor cu dificultăŃi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu
autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăŃătură s-au ameliorat); Lille
Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor
profesionişti; Cehia: dezvoltarea unei noi generaŃii de suporteri prin
crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani), loisir la club; FranŃa:
în 28 de departamente există „ofiŃerul de prevenire a violenŃei în sport”.

45
14 – NOłIUNI DE PSIHOLOGIE
PENITENCIARĂ

Introducere
1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune, sa nu aiba
delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori.
2. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge
din acest lucru.
3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.
4. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de
comportamentul uman, neincrederea si critica fata de institutiile de control
social.
5. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea
6. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii
interpersonale intre personal si detinuti

Coordonatele institutiei penitentiare :


- spatiu inchis
- spatiu dihotomic si ierarhic
- spatiu penal - detinutii sunt adusi impotriva vointei lor, disciplina este
importanta,
- spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate »)
- spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice.
- un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de
rezistenta din partea detinutilor, descarcari bruste de tensiuni,
- prima sarcina a unui director de penitenciar - siguranta personalului si a
fiecarui detinut de ceilalti detinuti.

Ce e mai rău în penitenciar ?


1. contagiunea morala,
2. saracia rolurilor sociale,
3. functia hoteliera a penitenciarului – te priveaza de responsabilitati,
4. creste capacitatea de a risca,
5. conditia infraumana se invata, a fi « nimeni » nu mai deranjeaza,
6. nu exista singuratate morala,
7. inactivitate prelungita

46
Prima pedeapsa
1. distinctia necesara
- pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere
- pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte
pentru ca ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se
transforma intr-un anumit stil de viata.
Valoarea timpului trait e diferita la un matur, tanar sau copil.
2. impune adaptarea la valori si norme informale, o problema de evolutie
sau involutie a personalitatii
3. şocul depunerii :
- anularea intimitatii (nu exista refugiu)
- somatizari multiple
- supraaglomerarea
-deposedarea de bunuri personale - afecteaza capacitatea de supravietuire

EvoluŃia psihologiei penitenciare

Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor


pe care ii are. Expertul are o viziune de ansamblu, comparativă, istorică.
Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.
Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti.

1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica


pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta)

1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog


pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si
se puteau intoarce in societate fara riscuri.

Intre cele doua razboaie mondiale, sarcina psihologului in inchisorile americane


era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru
eliberare.

1945 – existau in SUA 80 - 100 de psihologi proveniti din armata, raportul fata
de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deŃinuŃi.

47
Gluck: ‘mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor
rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea
personala si profesionala’.

1938 – in Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si


considera ca obiectivul nr. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. Comisia
parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Primul psiholog angajat in
Canada a fost in 1955. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi.

In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40


in penitenciarele spital.

Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de


penitenciar:
- atmosfera de tip militar
- psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita
- lipsa de autonomie pentru specialist
- dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior
- dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor

1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale:

1. administrarea testelor
2. evaluarea si clasificarea detinutilor
3. aplicarea masurilor coercitive
4. cercetare
5. evaluare in vederea eliberarii conditionate

1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul


carceral:

1. masurarea inteligentei
2. evaluarea personalitatii
3. redactarea rapoartelor
4. reuniuni cu personalul
5. consiliere individuala
6. evaluare aptitudinala
7. cercetare
8. sarcini administrative

48
9. terapie de grup
10.evaluare pedagogica
11.activitati cu personalul
12.formarea personalului
13.formarea detinutilor
14.prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor

1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii,
administratia si psihologii. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si
administratie, ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din
inchisoare”.

1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei


industriale, considerandu-i pe detinuti persoane normale.

1970 – Norton, analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp
le ia administrarea testelor, evaluarea si redactarea rapoartelor; 30% din timp
activitate corectiva (consiliere;terapie); 13% din timp le ia formarea personalului,
conferinte; 8% anchete si cercetari.

1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta


standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt
definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare, consiliere, evaluare,
tratament, cercetare (inclusiv elaborare de teorii)

49
Anexa 1

MOTIVAłIA INFRACłIONALĂ LA PERSOANELE


ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE
DE LIBERTATE

Dr. Gheorghe Florian

Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deŃinuŃi adulŃi


îşi motivează infracŃiunile, este deosebit de importantă pentru înŃelegerea
factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia
Avem în vedere acele infracŃiuni care au cea mai mare pondere în totalul
celor existente în prezent în penitenciare: omor, lovituri cauzatoare de
moarte,vătămare corporală gravă, viol, furt, tâlhărie, ultraj, înşelăciune,
luare de mită, trafic de influenŃă, trafic de stupefiante, proxenetism,
abandon de familie, violare de domiciliu, infracŃiuni privind circulaŃia pe
drumurile publice.
Realizând această investigaŃie mai mulŃi ani la rând, vom putea
releva tipologia motivaŃiilor la delincvenŃii români, corespondenŃa acestora
cu situaŃia lor socială, mutaŃiile apărute în timp, atitudinea lor faŃă de
pedepsele primite, modul cum concep reintegrarea lor socială după
liberarea din penitenciar . De asemenea, pe această bază, se vor putea
stabili modalităŃi eficace de intervenŃie pentru prevenirea viitoare a
acestor conduite antisociale.
Acest studiu este realizat pentru prima dată în Ńara noastră şi
are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine
dimensiunile problematicii studiate, adecvarea instrumentelor utilizate la
obiectivele urmărite, deschiderea la dialog a persoanelor deŃinute,
diferenŃele calitative dintre diferitele surse de date, caracteristicile
fenomenului de atribuire a cauzalităŃii în cazul deŃinuŃilor români.
Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu
specialişti în probleme umane din 14 unităŃi de detenŃie subordonate
AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor: Aiud, Brăila, Bucureşti-Jilava,
Bucureşti-Rahova, Focşani, Gherla, Iaşi, Mărgineni, Oradea, Poarta
Albă, Satu Mare, Timişoara, Târgu Mureş, Tulcea .

METODOLOGIE

50
În cele 14 unităŃi de detenŃie au fost aplicate
chestionare special concepute la deŃinuŃi adulŃi care au comis
infracŃiunile amintite. Au fost consemnate aspecte calitative privind
motivaŃia infracŃională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din
relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deŃinuŃii cuprinşi în
eşantion. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deŃinuŃi recidivişti şi
nerecidivişti, din mediul urban şi rural, având nivel cultural ridicat şi
scăzut. Prin „deŃinuŃi cu nivel de cultură ridicat” s-a înŃeles, în condiŃiile
acestui studiu, deŃinuŃii care au absolvit liceul, o şcoală postliceală sau o
facultate.
Toate răspunsurile oferite de deŃinuŃi la chestionarele
administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când
relatările lor au fost mai nuanŃate decât variantele propuse de noi, au fost
notate în detaliu, astfel încât să putem înŃelege justificările infracŃionale
pentru fiecare subiect investigat. De aceea, rubricile privind motivaŃia
infracŃională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care
lucrează nemijlocit cu cel în cauză - psiholog, educator, şef de secŃie,
supraveghetor -, au avut o importanŃă specială.

INVESTIGAłIA DE TEREN

Au fost investigaŃi 947 de deŃinuŃi a căror repartizare pe


infracŃiuni a fost următoarea: 119 – omor, 105 – furt, 98 – tâlhărie, 91 –
viol, 87 – înşelăciune, 59 – vătămare corporală gravă, 56 – infracŃiuni la
legea circulaŃiei, 54 – ultraj, 54 – trafic de stupefiante, 50 – violare de
domiciliu, 49 – lovituri cauzatoare de moarte, 44 – abandon de familie, 38
– proxenetism, 25 – trafic de influenŃă şi 18 – luare de mită. DiferenŃele
de reprezentare a deŃinuŃilor de la o infracŃiune la alta sunt datorate
faptului ca în unele unităŃi nu au fost găsiŃi deŃinuŃi care să îndeplinească
exigenŃele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu
(lotul iniŃial prevăzut a fost de 1.680 de subiecŃi).
Chestionarele realizate pentru fiecare infracŃiune s-au bazat pe
experienŃa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de
persoane. S-a Ńinut cont de faptul că deseori deŃinuŃii prezintă incomplet
situaŃia lor juridică, împrejurările şi motivaŃia faptelor comise, modul în

51
care ei îşi reprezintă victima şi contribuŃia ei la comiterea infracŃiunii,
convingerile lor infracŃionale.

CONCLUZII GENERALE

1. Eforturile de prevenire şi control a criminalităŃii nu pot ignora


motivele pro-infracŃionale specifice unui delincvent sau unei categorii de
delincvenŃi. Chiar dacă aspectele generale sunt, în mare, cunoscute de
cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social,
înŃelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de
viaŃă, care duc la decizia de a comite o infracŃiune, sunt de o importanŃă
practică aparte. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de
criminalitate, se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta
condiŃiile de viaŃă sau modalităŃile de neutralizare utilizate de delincvenŃi
pentru a-şi justifica modul de viaŃă.

2. InstituŃia penitenciară este un loc de perspectivă socială care


permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăŃi aflate la
nivelul indivizilor, a familiilor acestora sau a comunităŃilor din care fac
parte. Ca urmare, plecând de la cunoaşterea acestora, se vor putea
înŃelege şi proiecta modalităŃi de intervenŃie adecvate care, în final, vor
limita dezvoltarea fenomenului infracŃional.

3. SituaŃia de deŃinut influenŃează răspunsurile date de cei cuprinşi


în cadrul unei investigaŃii privind motivaŃia infracŃională. Ei analizează
instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care, din punctul lor de
vedere, le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime, de oameni
urmăriŃi de ghinion, de indivizi de care s-a profitat, de persoane care doar
au ripostat la o provocare, de oameni cu lipsuri materiale majore care s-
au sacrificat pentru familia lor, etc.
În lumea condamnaŃilor, noii veniŃi găsesc justificări infracŃionale
gata fabricate, uşor de înŃeles şi interiorizat, care le diminuează
culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. În cazul recidiviştilor,
elaborarea justificărilor infracŃionale este un amplu proces de creare a
structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaŃă.

4. În dosarele de penitenciar ale deŃinuŃilor investigaŃi, am găsit un


procent însemnat de rechizitorii care nu conŃineau referiri clare la

52
motivaŃia infracŃională. Acest fapt devine preocupant la cel puŃin 3
nivele:
a - pentru instanŃă şi pentru publicul larg este important ca
motivaŃia actelor comise de cel judecat să fie prezentată
integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinŃa şi,
indirect, să fie generată adeziunea publicului la aceasta;
b - de asemenea, identificarea adevăratei motivaŃii, oricât de
laborios ar fi acest lucru, permite luarea unor măsuri corecte şi
eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii
omogene de infracŃiuni; acest lucru va contribui semnificativ la
o practică unitară a tuturor instanŃelor de judecată;
c - documentele din dosarul penitenciar, sunt foarte importante
pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de
programele de recuperare socială a deŃinuŃilor: totul începe cu
studierea piesei principale a dosarului - rechizitoriul, în care
trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităŃii
delincventului, a contextului în care s-a dezvoltat şi care a
făcut posibilă infracŃiunea.

5. Cunoaşterea motivaŃiei infracŃionale permite înŃelegerea


criminalităŃii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au
perceput lumea în care trăiesc, importanŃa dată nevoilor personale şi ale
familiilor lor, conştiinŃa faptului că există sau nu mijloace legale de a le
atinge, modul cum au evaluat reacŃia comunităŃii faŃă de o infracŃiune sau
alta, teama sau nu de etichetare, atribuirea vinei pentru crima comisă sau
pentru devenirea lor infracŃională, sentimentul că pedeapsa primită e
echivalentă cu fapta etc. Toate acestea favorizează o cunoaştere de
profunzime a lumii delincvenŃilor şi a contextelor de viaŃă în care s-au
format.

6. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele


enunŃuri (prejudecăŃi) despre particularităŃile delincvenŃilor care nu mai au
susŃinere în realităŃile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin
în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate; că au
avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente;
că situaŃia lor materială era destul de bună la data comiterii infracŃiunii;
că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. Un lucru demn de
remarcat este faptul că mulŃi din deŃinuŃii chestionaŃi au copii, aceasta

53
situaŃie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă, şi anume,
că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităŃii.

7. Majoritatea deŃinuŃilor investigaŃi au vârsta cuprinsă între 26 şi


35 de ani, sunt absolvenŃi de liceu, sunt necăsătoriŃi, nerecidivişti dar cu
antecedente penale; provin din mediul urban, din familii organizate, sunt
sănătoşi fizic, nu sunt dependenŃi de alcool şi nici de droguri; în familie s-
au înŃeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuŃi în copilărie ;
deşi majoritatea sunt „muncitori calificaŃi”, la data arestării mulŃi din ei nu
aveau o ocupaŃie.

8. łinând cont de instrumentele utilizate, nu s-au găsit elemente


particulare deosebite privind situaŃiile pre-criminale în care au fost
angrenaŃi deŃinuŃii investigaŃi: acestea au fost împrejurări banale dar care
au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaŃii aparte – lipsuri materiale,
gelozia, răzbunarea, recuperarea unor sume de bani.
Desigur, experienŃa anterioară are un rol important la recidivişti, sub
aspectul specializării infracŃionale şi al cunoaşterii vieŃii din penitenciar.

9. In baza relaŃiilor directe cu deŃinuŃii şi a perioadei lungi în care le


pot cunoaşte problemele personale şi familiale, personalul din
penitenciare surprinde nuanŃe de fineŃe privind motivaŃia lor infracŃională,
care deseori, diferă de afirmaŃiile deŃinuŃilor dar şi de cele consemnate în
rechizitoriu. Ca urmare, concluziile funcŃionarilor din unităŃile de detenŃie
invită la investigaŃii mai ample înainte de fixarea pedepsei, astfel încât,
sancŃiunea să fie adecvată personalităŃii delincventului şi contextului
social care au generat sau menŃin starea infracŃională.

10. In privinŃa infracŃiunilor cu violenŃă – omor, lovitură cauzatoare


de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie – actul violent are loc, în
general, doar între agresor şi victimă, fără implicarea unei a treia
persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune).
În general, în aceste infracŃiuni, victimele sunt percepute ca fiind mai
slabe din punct de vedere fizic, dar ameninŃătoare şi enervante. Frecvent
deŃinuŃii afirmă că nu s-au gândit la consecinŃele faptei nici în ce-i priveşte
, nici la repercusiunile acesteia asupra victimei.

54
11. Motivele infracŃionale mai frecvent invocate de deŃinuŃi sunt
„lipsurile materiale”, „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”; în
rechizitoriu se consemnează ca principale motivaŃii „câştigul facil” şi
„consumul de alcool”; personalul din penitenciare menŃionează „aspiraŃii
exagerate”, „tulburări de personalitate”, „devalorizarea muncii”,
„apartenenŃa la un grup infracŃional”.

12. InfracŃiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea


o legătură cu condiŃiile generale din societate şi nici cu violenŃa văzută la
televizor ci cu ambianŃa imediată de viaŃă a delincventului – relaŃiile
familiale, educaŃia primită, vecinătatea, comparaŃia socială (invidia),
posibilitatea de a obŃine uşor şi repede bani şi bunuri, escaladarea unor
conflicte banale, etc.
Plaja motivaŃiilor infracŃionale utilizate de deŃinuŃi precum şi cele
regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare, nu
este foarte întinsă, aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am
trecut şi rubricile de „non-răspuns”, „alt răspuns” sau „nu recunoaşte
fapta”):

Sursa DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


MotivaŃie penitenciare

1 Vina victimei (poliŃist, pieton) x x


2 Sub influenŃa alcoolului x x x
3 S-a apărat de victimă x x
4 Surprins într-o altă infracŃiune x x
5 Din gelozie x
6 A fost umilit de victimă x
7 Îndemnat de prieteni x x
8 Probleme financiare sau de x x x
proprietate cu victima
9 Victima a apărat altă x x
persoană
10 Răzbunare (sub influenŃa x x x
alcoolului)
11 A dorit să aplice o „corecŃie” x

55
12 Pentru bani (câştigaŃi uşor) x x
13 Lipsuri materiale x x x
14 Pentru a trăi mai uşor, x
15 Pentru distracŃie, aventură x x x
16 EducaŃie precară, mediul de x
provenienŃă
17 „Unii au prea mult, alŃii au x
prea puŃin”
18 Pentru a cumpăra droguri x x x
19 Pentru a fi respectat, a deveni x x
cineva
20 Pentru a recupera o datorie x x
21 Tulburări psihice x
22 Din invidie x
23 Nesocotirea oamenilor şi a x x
legilor (permis suspendat)
24 ApartenenŃă la un grup x
infracŃional
25 Din neglijenŃă x
26 Pentru a achita o datorie x
27 Solicitat de cumpărătorii de x
droguri
28 Pentru a trăi în lux x x
29 Pentru a ajuta un prieten x
30 Victima a cerut mită x
31 LegislaŃie neclară x
32 Exploatarea poziŃiei sociale x
33 Probleme etice şi x
deontologice
34 Pentru a obŃine un post x
35 Aveam puterea de decizie x
36 A scăpa de urmărirea penală x
37 Contra-serviciu x
38 NeatenŃia mea (la volan) x x x
39 Teribilism la volan x x
40 Oboseala, am adormit la x x
volan
41 Starea drumului, condiŃiile x
atmosferice, altă persoană

56
42 Starea tehnică a vehiculului x
43 Necunoaşterea regulilor de x
circulaŃie
44 Vina persoanei care mi-a x
împrumutat maşina
45 NeînŃelegeri cu soŃia x x x
46 Dezinteres pentru familie x x
47 Rea credinŃă, orgoliu x x x
48 Voiam să-mi trăiesc viaŃa, îmi x
îngreunau existenŃa
49 Atmosfera din casă x
50 NeînŃelegeri cu socrii x
51 Înşelat de soŃie, nu x x x
recunoaşte copiii
52 Iubea altă femeie x
53 Satisfacerea nevoilor sexuale x x x
54 Din plăcerea de a viola x
55 O iubea x x
56 S-a ascuns de urmăritori (în x x
evadare)
57 Pentru că i se făcea o x x
nedreptate
58 Nu suportă autoritatea x x
(neîncredere în autorităŃi)
59 Nu poate justifica x
Total 36 27 34

13. O mare parte din deŃinuŃi consideră pedepsele primite ca fiind


aspre comparativ cu faptele comise, lucru de care au devenit conştienŃi -
spun ei - în arestul poliŃiei sau în penitenciar. Pe baza experienŃei
noastre, avem convingerea că lucrurile nu stau aşa, ci deŃinuŃii exprimă o
părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaŃi să
aducă argumente în acest sens, au fost puşi în dificultate. Conduita
deŃinuŃilor în timpul executării pedepsei, este relativ bună.

14. Având în vedere importanŃa identificării ştiinŃifice a tipurilor de


motivaŃie pro-infracŃională în fiecare caz investigat şi judecat, se impune
necesitatea prezenŃei în parchete şi la instanŃele de judecată, a unor

57
specialişti în acest domeniu - psihologi şi criminologi. Ei ar putea asigura
o cunoaştere de profunzime a personalităŃii delincvenŃilor şi a gradului lor
de periculozitate, ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcŃie
de particularităŃile lor psihologice, ar elabora prognoze privind evoluŃia
viitoare a acestora în mediul de detenŃie sau după liberare, ar putea oferi
expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraŃii.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „omor”

Date semnificative

- vârsta: - 35,3% au între 36 si 45 de ani;


- 27% au între 26 si 35 de ani
- 27% au peste 46 de ani
- studii: - liceul - 35,3%
- 5-8 clase - 25,2%
- şcoală profesională - 25,2%
- ocupaŃia la data arestării: - 24,3% - muncitori necalificaŃi,
- 16,5% - muncitori calificaŃi
- 28,5% - fără ocupaŃie;
- starea civilă: - necăsătoriŃi – 25,2%
- divorŃaŃi, cu copii – 17,6%
- căsătoriŃi, cu copii – 15 %
- concubinaj, cu copii – 15%
- starea de recidivă: - 53% - nerecidivişti
- 51,3% - au antecedente penale
- 30,3% sunt dependenŃi de alcool iar 2,5% de droguri;

- starea de sănătate: - sănătoşi - 48%


- cu afecŃiuni medicale - 36%
- cu boli psihice - 11%
- 5% declară că au şi boli somatice şi mintale;

58
- familia de origine este organizată în 82,4% din cazuri;
- 73% au comis fapta singuri iar 60,5% în mediul rural;
- după împrejurări, fapta a fost comisă în spaŃiul public (34,5%), în
casa victimei (29,4%) sau în casa agresorului (23,5%);
- victimele erau bărbaŃi (63%), cunoscuŃi anterior (78%) şi cu
care aveau relaŃii bune (52%) deşi nu erau rude (73%);
- repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24,4% aveau vârsta între
41 şi 50 de ani, 13,4% între 26 şi 30 de ani iar 12,6% între 51 şi 60 de
ani;
- conflictul a fost neintenŃionat în 52% din cazuri iar 58% din deŃinuŃi
afirmă că a fost declanşat de victimă , aceasta fiind percepută ca mai
slabă fizic (47%) dar ameninŃătoare (37,8%) şi enervantă (20,2%);
-vinovat principal de infracŃiune este considerată victima (37%) iar
deŃinutul însuşi doar în procent de 34,5%;
-pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61,3%
din condamnaŃi;
- autorul a recunoscut infracŃiunea doar după identificare (43,7%) sau s-
a predat poliŃiei ( 30,3%);
-după comiterea faptei, 70% din deŃinuŃi au regretat iar faŃă de familia
victimei resimt ruşine (39,5%), compasiune (23,5%) sau indiferenŃă
(24,4%).

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “omor”

Sursă DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


% % penitenciar
Tipuri de motivaŃie %
1 Provocat de victimă 34,4 - 1,7
2 Conflict sub influenŃa alcoolului 16 34,8 29,5
3 S-a apărat de victimă 8,5 - 0,8
4 A fost surprins într-o altă - 8,4 7,5
infracŃiune (furt, viol)
5 Din gelozie 8,3 - -
6 A fost umilit de victimă 4,5 - -
7 Îndemnat de prieteni 5 - 1,6
8 Probleme financiare sau de 2,5 5 1,7
proprietate cu victima

59
9 Victima a apărat altă persoană - 4,7 1,7
10 Răzbunare sub influenŃa 3,4 3,3 4,2
alcoolului
11 A dorit să aplice o „corecŃie” - - 0,8
12 Alt răspuns 7,4 3,3 -
13 Nu recunoaşte fapta 1,7 - 0,8
14 Nu poate justifica fapta 8,3 - -
15 Lipsă rechizitoriu - 2,5 -
16 Non-răspuns (nespecificat) - 38 49,7
17 Total 100 100 100

Există diferenŃe semnificative între cele trei surse de date privind


motivaŃia infracŃională:
- toate categoriile de deŃinuŃii explică omorul în principal prin
faptul că au fost provocaŃi, la care mai adaugă şi alte explicaŃii
privind faptul că au fost agresaŃi sau umiliŃi de victimă, au fost
sub influenŃa alcoolului, din cauza geloziei sau la îndemnul
prietenilor;
- rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi, pe
consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat
de deŃinuŃi), dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de
făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracŃiuni sau
faptul că victima luase apărarea altei persoane;
- personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut
între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat
pe asasin.
O menŃiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menŃionate
motivele infracŃiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din
penitenciare.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “lovituri cauzatoare de moarte”

60
Date semnificative

- intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani


(38,8%) urmând deŃinuŃii de peste 46 de ani ( 34,7%) ;
- după studii, condamnaŃii se grupează, în ordine, în cei care au 5-8
clase (30 %), şcoală profesională (28,6%) şi liceu (24,5%);
- după starea civilă, cei mai mulŃi sunt necăsătoriŃi (34,7%), urmând
cei căsătoriŃi care au copii – 16,3% şi cei care trăiesc în concubinaj
şi au copii - 14,3%;
- după starea de recidivă, 65,3% sunt nerecidivişti iar 47% au
antecedente penale;
- provin din mediul rural (59%), din familii organizate (79,6%), în
copilărie au fost rareori bătuŃi (51%) sau niciodată (34,7%) şi afirmă
că s-au înŃeles cel mai bine cu mama (57%);
- 44,8% erau muncitori necalificaŃi iar 18,4% lucrau în agricultură; la
data arestării, 14,3% nu aveau nici o ocupaŃie ;
- dependenŃa de alcool este destul de frecventă (22,4%) iar 43%
declară că au o afecŃiune medicală;
- fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87,8%), ziua (57%) şi
mai ales în zilele lucrătoare (71%) ;
- victimele erau persoane mature, mai ales bărbaŃi (73,5%), cu vârsta
cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42,8%); deŃinutul cunoştea victima
de mai mult timp (81,6%) dar erau rude doar în procent de 26,5%;
- deŃinuŃii investigaŃi consideră că victimele au declanşat conflictul
(75,5%) deşi erau, din punct de vedere fizic, mai slabe;
- nu a existat o intenŃie vădită de a comite agresiunea (63,3% declară
acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut
ameninŃătoare (30,6%) şi enervantă (30,6%);
- după comiterea faptei, deŃinuŃii declară că au fost disperaŃi (28,6%),
au considerat că au făcut o nedreptate (26,5%) şi regretă
deznodământul (79,6%); faŃă de familia victimei resimt ruşine (51%)
şi compasiune (32,7%).

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte”

Sursă DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal


% % din
Tipuri de motive penitenciar

61
%
1 Provocat de victimă 45 - -
2 Conflict sub influenŃa alcoolului 24,5 59,2 32,6
3 Pentru a se apăra de victimă 10,2 - 10,2
4 A fost umilit de victimă 4,1 - -
5 Din răzbunare 2 - -
6 Probleme financiare sau de 2 - 4,2
proprietate cu victima
7 Surprins într-o altă infracŃiune 2 2 2
8 Nu poate justifica 2 - -
9 Alt răspuns 8,2 4 2
10 Non-răspuns (nespecificat) - 28,6 49
11 Lipsă rechizitoriu - 6,2 -
12 Total 100 100 100

Analizând procentele din tabelul de mai sus, putem trage anumite


concluzii:
- autorii infracŃiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, afirmă că au
fost provocaŃi de victimă (47%), că erau sub influenŃa alcoolului
(22,%) şi au fost forŃaŃi să se apere de aceasta (10,2%);
- deŃinuŃii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4
clase), consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a
fost, în principal, umilirea lor de către victimă ;
- în rechizitoriile consultate, explicaŃia trecerii la act este găsită, în
jumătate din cazuri, în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică
măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri);
- personalul din penitenciar consideră drept cauze principale
conflictul, efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi
recuperarea unor bani sau bunuri ; în jumătate din cazuri,
personalul nu poate preciza motivaŃia infracŃională iar o treime din
rechizitorii nu fac referire la acest aspect.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “vătămare corporală gravă”

Date semnificative

62
- intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani
(42,4%) ;
- după studii, aceşti deŃinuŃi se repartizează în două grupe principale:
42,4% au 5-8 clase iar 23,7% au şcoală profesională;
- după starea civilă, 34% sunt necăsătoriŃi, 30,5% sunt căsătoriŃi şi au
copii iar 20,3% trăiesc în concubinaj şi au copii;
- două treimi din deŃinuŃi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale;
- provin din mediul rural (56%), din familii organizate (73%), s-au înŃeles
bine cu mama (54,2%), şi un sfert din ei au fost deseori bătuŃi în
copilărie;
- la data arestării 40,7% nu aveau nici o ocupaŃie, 34% erau muncitori
calificaŃi, 6,8% erau elevi sau studenŃi, 5% lucrau în agricultură;
- starea de sănătate era bună pentru 73% din deŃinuŃii investigaŃi deşi
22% recunosc că sunt dependenŃi de alcool;
- majoritatea au comis fapta singuri (61%), ziua şi noaptea în procente
egale şi mai ales în zilele lucrătoare;
- victimele au fost mai ales bărbaŃi (78%), aveau vârsta de 31-35 de ani
(20,3%), 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15,3%); de asemenea,
83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi
aveau relaŃii bune cu aceasta;
- din spusele deŃinuŃiilor, conflictul spontan (45,8%) sau fără intenŃie
(37,3%) a fost declanşat de victimă în 59,3% din cazuri, de deŃinut
(17%) sau de o altă persoană -15,3%; victima a generat la deŃinut
enervare (22%), furie (20,3%), teamă (15,6%) sau nemulŃumire (13,6%);
după încetarea agresiunii,deŃinuŃii afirmă că au considerat că au făcut o
nedreptate (20%), că au făcut dreptate (20,3%) sau le-a fost teamă
(15,3%);
- condamnaŃii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50,8%),
deŃinutul (25,4%) sau persoanele din anturaj (13,6%) ;
- cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67,8%);
- jumătate din deŃinuŃi au recunoscut fapta după identificare (doar 18,6%
s-au prezentat la poliŃie de bună voie); 20% din cei intervievaŃi nu
recunosc nici acum fapta comisă;
- o treime din deŃinuŃi se declară “indiferenŃi” atât faŃă de victimă cât şi faŃă
de familia acestuia.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru „vătămare corporală gravă”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal


% % din

63
Tipuri de motivaŃie penitenciar
%
1 Provocat de victimă 45,7 - -
2 Conflict sub influenŃa 8,5 30,6 35,6
alcoolului
3 Pentru a se apăra de victimă 10,2 - 5,1
4 Surprins în altă infracŃiune - - 10,2
5 Îndemnat de prieteni 8,5 - -
6 Răzbunare (sub influenŃa 5,1 3,4 -
alcoolului)
7 Probleme financiare sau de 5,1 1,7 -
proprietate cu victima
8 Gelozia 5,1 - 3,4
9 A fost umilit de victimă 1,7 - -
10 Lipsă rechizitoriu - 10,2 1,7
11 Nu recunoaşte 1,7 - -
12 Nu poate justifica 8,4 - -
13 Alt răspuns - 1,7 -
14 Non-răspuns (nespecificat) - 52,4 44
15 Tota l 100 100 100

Observăm în tabelul de mai sus discrepanŃe majore între ce declară


deŃinuŃii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în
care aceştia îşi execută pedeapsa: deŃinuŃii motivează fapta prin
provocarea de către victimă (45,7%), prin nevoia de a se apăra (10,2%)
sau prin presiunea grupului de prieteni (8,5%) în timp ce personalul
corecŃional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi
faptul că deŃinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracŃiuni, de
regulă, furt sau viol (10,2%).
MenŃionăm, de asemenea, procentele mari în care , în rechizitoriu,
nu se fac referiri precise la motivaŃia infracŃională dar şi cele în care
personalul din penitenciare nu se pronunŃă referitor la cazurile investigate
de noi.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „tâlhărie”

64
Date semnificative

- mai mult de jumătate din deŃinuŃi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi


35 de ani, urmând intervalul 22-25 (20,4%) şi 18-21 de ani (18,4%);
- după studii, predomină cei cu 5-8 clase (38,8%), liceu (27,6%) şi
şcoală profesională (19,4%);
- după starea civilă, cei mai mulŃi deŃinuŃi sunt necăsătoriŃi (54%) sau
trăiesc în concubinaj şi au copii (25,5%);
- deŃinuŃii investigaŃi sunt recidivişti în proporŃie de 51% iar 59% din ei au
antecedente penale;
- provin din mediul urban (57%), din familii organizate (75,5%) şi de
condiŃie modestă (73,5%), au o stare de sănătate bună (70,4%) nu
sunt dependenŃi de alcool şi nici de droguri;
- înainte de comiterea faptei, 37,8% din deŃinuŃii apreciază că aveau o
situaŃie materială bună, 31,6% medie şi doar 29,6% precară;
- fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73,5%), în spaŃiul public
(75,5%), în zilele lucrătoare (76,5%);
- în 75,5% din cazuri, victimele erau bărbaŃi din care 70% necunoscuŃi
înainte;
- sentimentele deŃinuŃilor faŃă de victimă au fost diverse: că o pot
domina (28,6%), teamă (16,3%), enervare (8,2%), dezamăgire (8,2%),
nemulŃumire (7,1%), furie (6%); după comiterea faptei, deŃinuŃii afirmă
că au resimŃit teamă (24,5%), că au comis o greşeală (20,4%),
satisfacŃie (18,4%) , că au făcut o nedreptate (15,3%), panică (10,2%);
- după consumarea faptei deŃinuŃii s-au predat poliŃiei (9,2%), au
recunoscut după identificare (50%), au încercat să ascundă fapta
(18,4%), iar 20,4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaŃi;
- fizic, victima era percepută ca fiind mai slabă (47%), egală ca forŃă
(26,5%) sau mai puternică (22,4%);
- fapta a fost spontană în 75,5% din cazuri iar 55% din deŃinuŃi afirmă că
au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiŃi; 77,6% din ei
nu s-au gândit la consecinŃele faptei asupra victimei;
- pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80,6% din
condamnaŃi.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “tâlhărie”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


% % penitenciar %
Tip de motivaŃie

65
1 Câştig uşor - 26,6 19
2 Lipsuri materiale 20,5 15,2 12,7
3 Sub influenŃa alcoolului 19,3 2,9 4,8
4 InfluenŃa prietenilor 18,4 1,9 6,4
5 Provocat de victimă 13,3 - -
6 Pentru a trăi mai uşor 7,2 - -
7 A avea bani pentru - 1,9 7,7
distracŃie, aventură
8 EducaŃie precară - - 5,7
9 “Unii au prea mult, alŃii 2 - -
prea puŃin”
10 Pentru a cumpăra droguri 2 - -
11 Pentru a fi respectat de 2 - -
ceilalŃi
12 Din răzbunare 2 1 1
13 Pentru a recupera o - 1,9 -
datorie
14 Tulburări psihice - - 1
15 Nu poate justifica 4,1 - -
16 Nu recunoaşte fapta 8,2 - -
17 Lipsă rechizitoriu - 6,7 -
18 Nu rezultă (nespecificat) - 40 35
19 Alt răspuns 1 - -
20 Non-răspuns - 1,9 6,7
21 Total 100 100 100

- motivele invocate mai frecvent de deŃinuŃi sunt, în ordine,


lipsurile materiale, consumul de alcool, îndemnul prietenilor,
provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor;
- în rechizitoriu se menŃionează mai des faptul că deŃinuŃi au
urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale;
- personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale:
câştigul uşor, lipsurile materiale, căutarea banilor pentru
distracŃie şi aventură, influenŃa prietenilor, educaŃia precară şi,
în sfârşit, consumul de alcool.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru infracŃiunea de „furt”

66
Date semnificative

- cei mai mulŃi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%), urmând


cei de 22-25 de ani (23,8%);
- după studii, deŃinuŃii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8
clase (31,4%) şi liceu (30,5%);
- jumătate din deŃinuŃi sunt necăsătoriŃi (48,6%), 18% trăiesc în
concubinaj şi au copii iar 13,3% sunt căsătoriŃi şi au, de asemenea
copii;
- jumătate din deŃinuŃi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente
penale este de 70,5%;
- provin preponderent din mediul urban (56,2%), din familii organizate
(64,8%), sunt sănătoşi fizic şi psihic (53,3%), nu sunt dependenŃi de
alcool sau droguri;
- deŃinuŃii afirmă că au crescut în familii modeste (68,6%), sărace (20%)
şi bogate (10,5%) iar situaŃia lor materială era bună (28,6%), medie
(36,2%) şi precară în 35,2% din cazuri;
- la data arestării, 44,8% nu aveau nici o ocupaŃie, 27,8% erau muncitori
calificaŃi, 4,7% erau şomeri; infracŃiunea a fost comisă împreună cu alŃii
în 51,4%, in mediul urban (67,6%), victima fiind un bărbat (59%), o
femeie (17%) sau o instituŃie 14,3;
- victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64,8%)
şi nu era rudă cu deŃinutul (95,2%);
- mare parte din deŃinuŃi se considera vinovaŃi de fapta comisă (71,4%)
deşi doar jumătate din ei (52,4%) consideră că au greşit;
- întrebaŃi ce au simŃit faŃă de victimă, ei au declarat: 18% - regret,
15,2% - milă, 9,5% - ruşine, 41% - nimic; doar 9,5% s-au gândit la
consecinŃele infracŃiunii asupra victimei ;
- după spusele deŃinuŃilor, infracŃiunea a fost spontană în 51,4% din
cazuri şi pregătită în 30,5% din acestea; considerăm totuşi că
procentul infracŃiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare, având în
vedere că mai mult de jumătate din cei investigaŃi (54,3%) au luat în
considerare situaŃia că ar putea fi prinşi;
- comparativ cu infracŃiunea, pedeapsa e considerată mai grea de
53,3% din deŃinuŃi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe
măsura faptei.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “furt”

67
Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din
% % penitenciar%
Tip de motivaŃie
1 Lipsuri materiale 26,7 15,2 12,4
2 Câştig uşor - 26,6 19
3 Pentru a trăi mai uşor 15,2 - -
4 A avea bani pentru distracŃie, 14,3 1,9 7,7
aventură
5 Sub influenŃa alcoolului 10,5 2,9 4,8
(drogului)
6 InfluenŃat de prieteni - 1,9 6,7
7 Mediu de provenienŃă, educaŃie - - 5,7
precară
8 Pentru a cumpăra droguri 3,8 - -
9 Pentru a se răzbuna 2,9 1 1
10 Din invidie 2,9 - -
11 „Unii au prea mult, alŃii prea 1 - -
puŃin”
12 Victima îmi datora bani 2,9 2,9 -
13 Tulburări psihice - - 1
14 Nu poate justifica 3,8 - -
15 Alt răspuns 16 - -
16 Lipsa rechizitoriu - 6,7 -
17 Nu rezulta (nespecificat) - 39 35
18 Non-răspuns - 1,9 6,7
19 Total 100 100 100

Observam diferenŃe majore între cele trei surse de date în ce


priveşte motivaŃia infracŃională:
- deŃinuŃii pun accent pe lipsurile materiale, pe dorinŃa de a
duce un trai mai uşor;
- în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenŃii au
urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti –
30% si la cei din mediul rural – 32,6%) şi abia pe locul
secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani
(32,6% si la condamnaŃii care provin din mediul urban –
27%);

68
- personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaŃională,
stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele
necăsătorite – 20%), lipsuri materiale, nevoia de bani pentru
distracŃie, influenŃa grupului de prieteni, educaŃia precară,
consumul de alcool.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „înşelăciune”

Date semnificative

- vârsta : peste 46 de ani - 34,5%,


36-45 de ani - 31%,
26-35 de ani - 25,3% ;
- studii: liceu - 33,3%, facultate - 20,7%, şcoală profesională - 24%;
- starea civilă : căsătoriŃi, cu copii - 37,9%, divorŃaŃi, cu copii - 27,6%,
necăsătoriŃi - 16%;
- starea de recidivă: recidivişti - 47%; 62% au antecedente penale;
- 56,3% provin din mediul urban, din familii organizate (83,9%), cu un
nivel ridicat de bunăstare în 17,2% din cazuri sau modest (65,5%);
deŃinuŃii consideră că înainte de a comite infracŃiunea, situaŃia lor
materială era bună (50,6%), medie (35,6%) şi precară doar în
13,8% din cazuri;
- deŃinuŃii nu sunt dependenŃi de alcool sau droguri, dar 42,5% au
probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4,6%);
- ocupaŃia deŃinuŃilor la data arestării: 30,6% erau muncitori calificaŃi,
10,3% erau patroni sau directori de firme, 8% aveau ocupaŃii
intelectuale, 6,8% erau tehnicieni şi maiştri, 16% erau şomeri sau
fără ocupaŃie; fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65,5%) şi
în mediul urban (80,5%);
- victimele au fost: instituŃii (34,5%) , bărbaŃi (35,6%) şi femei (12,6%);
- deŃinuŃii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenŃă (33,3%), că a fost
pregătită din timp (29,9%) şi spontană în 25,3% din cazuri;
- au fost convinşi că nu vor fi descoperiŃi (62%) iar 64,4% nu s-au
gândit la consecinŃele faptei lor asupra victimei;
- pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de
77% din deŃinuŃi.

69
MotivaŃia condamnaŃilor pentru „înşelăciune”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal


% % din
Tipuri de motive penitenciare
%
1 Bani câştigaŃi uşor - 25,5 35,8
2 Pentru a trăi mai uşor 24 - -
3 Lipsuri materiale 17,2 - 1,1
4 A avea bani pentru distracŃie, 3,4 - -
aventură
5 Răzbunare 3,4 - 1,1
6 „Unii au prea mult, alŃii prea 3,4 - -
puŃin”
7 Pentru a recupera o datorie 2,3 3,4 -
8 Nesocotirea oamenilor şi a - - 3,4
legilor
9 Sub influenŃa alcoolului - 2,3 -
10 Tulburări psihice - - 2,3
11 Îndemnat de prieteni 1 - 2,3
12 ApartenenŃa la un grup - 1,1 -
infracŃional
13 Din neglijenŃă - - 1,1
14 Pentru a fi respectat de alŃii 1 - -
15 Pentru a achita o datorie 1 - -
16 Nu recunoaşte fapta 27,4 2,3 9,2
17 Nu poate justifica 13,6 - -
18 Alt răspuns 2,3 26,3 3,2
19 Nu rezulta (nespecificat) - 23 34,8
20 Lipsa rechizitoriu - 9,2 -
21 Non-răspuns - 6,9 5,7
22 Total 100 100 100

70
Există o discrepanŃă majoră între motivaŃia infracŃională expusă de
deŃinuŃi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenŃii de liceu -
şi lipsurile materiale) şi motivaŃia reŃinută în rechizitoriu şi în aprecierile
personalului din penitenciare - bani câştigaŃi uşor ( 33,3% din cei căsătoriŃi
şi care au copii, 31,6% la cei din mediul rural, posibilitatea însuşirii ilegale a
unor bani pentru 22,4% din cei proveniŃi din mediul urban). În ce priveşte
dorinŃa de câştig uşor, personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal
distribuită între deŃinuŃii proveniŃi din oraşe şi cei din mediul rural.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „trafic de stupefiante”

Date semnificative

- în general, traficanŃii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii:


46,3% au între 26 şi 35 de ani iar 20,4% au peste 36 de ani;
- studiile acestora sunt ridicate : 33,3% - liceu, 5,6% - şcoală postliceală,
3,7% - facultate ;
- jumatate din deŃinuŃii investigaŃi sunt necăsătoriŃi, urmând în ordinea
frecvenŃei cei căsătoriŃi şi care au copii (24%), şi cei care trăiesc în
concubinaj şi au copii (13%) ;
- 61% din deŃinuŃi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale ;
- au o stare bună de sănătate (74%), provin din mediul urban (70,4%), din
familii organizate în care au existat relaŃii bune ;
- din toŃi deŃinuŃii investigaŃi, 13% erau dependenŃi de alcool şi 42,6% de
droguri ;
- la data arestării, ocupaŃiile predominante ale traficanŃilor de droguri
erau : 26% - muncitori calificaŃi, 13% - elevi/studenŃi, 9% - patroni de
firme ; 5,6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31,5%
nu aveau nici o ocupaŃie ;
- prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27,8% din
deŃinuŃi, la 19-21 de ani 16,7% iar la 22-25 de ani 13% ; în 57,4% din
cazuri acest lucru a avut loc în grup ;

71
- consumul este motivat astfel : curiozitate - 44,4%, la îndemnul
prietenilor – 20,4%, pentru că este la modă – 5,6%, pentru a arată că e
puternic – 2% ; referitor la frecvenŃa consumului de droguri, 20% afirmă
că era foarte des, 24% că era des iar 11% uneori ;
- persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25
de ani (22,2%), între 26-35 de ani (18,5%) şi între 18 şi 21 de ani –
16,7% ; aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14,8%),
bogate (35%) sau modeste (22%) ;
- cumpărătorii erau recrutaŃi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%),
la petreceri, în baruri sau discoteci (5,7%), prin etalarea mărfii (1,9%) ;
cel mai frecvent, cumpărătorii veneau direct la dealer (74%), întâlnirea
având loc într-un loc public (59%), în casa cumpărătorului (13%) sau la
locuinŃa deŃinutului (11%) ;
- în viziunea deŃinuŃilor motivele pentru care cumpărătorii consumau
droguri erau: dorinŃa de distracŃie şi aventură – 24%, pentru a se simŃi
bine – 18,5%, curiozitatea – 18,5%, pentru că nu sunt înŃeleşi de ceilalŃi
– 5,6%, pentru a deveni mai puternici – 3,7%, pentru că sunt îndemnaŃi
de prieteni – 3,7%;
- drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%), fiind preferate cele
ieftine de sinteză ( 33,3% injectabile, 28% care se inhalează şi 20%
care se prizează) .

MotivaŃia condamnaŃilor pentru « trafic de stupefiante »

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal


% % din
Tipuri de motivaŃie penitenciare
%
1 Pentru bani - 16,7 45
2 ApartenenŃa la un grup - 35 -
infracŃional
3 Pentru a cumpăra droguri 20,6 13 24,2
4 Pentru distractie, aventură 14,8 - 4,7
5 Lipsuri materiale 14,8 - -
6 La îndemnul prietenilor 9,2 - -
7 Solicitat de cumpărători 11 - -
8 Pentru a deveni cineva 11 - 1,9

72
9 Pentru a trăi în lux - - 3,8
10 Pentru a ajuta un prieten 3,7 - -
11 Pentru a trăi mai uşor 3,7 - -
12 Nu a ştiut că transportă droguri 5,6 - -
13 Nu rezultă (nespecificat) - 29,6 18,5
14 Lipsă rechizitoriu - 3,7 -
15 Nu recunoaşte fapta 5,6 2
16 Alt răspuns - - 1,9
17 Total 100 100 100

Datele privind motivaŃia infracŃională rezultate din rechizitorii şi


cele recoltate de la personalul din penitenciare, diferă destul de mult de
cele furnizate de deŃinuŃi : interesul pentru bani, apartenenŃa la un grup
infracŃional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare,
figurează pe primele locuri . În schimb, deŃinuŃii accentuează lipsurile
materiale, relaŃiile de prietenie, efortul de a deveni « cineva » (mai ales in
cazul detinutilor necasatoriti, recidivisti sau a celor proveniti din mediul
urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « luare de mită »

Date semnificative

- vârsta : 38,9% au peste 46 de ani, 16,7% au între 36 si 45 de ani iar


27,8% au între 26 si 35 de ani ;
- studii : jumătate au studii universitare, 16,7% au urmat şcoli postliceale
iar 11% au terminat liceul ;
- starea civilă : căsătoriŃi, cu copii – 44,4%, necăsătoriŃi – 16,7%,
concubinaj, cu copii – 11% ;
- starea de recidivă : 77,8% sunt nerecidivişti iar 22,2% au antecedente
penale ;
- două treimi provin din mediul urban, din familii organizate ;
- ocupaŃia la data arestării : directori – 22,2%, gestionari – 16,7%,
muncitori – 16,7%, militari – 11%, administratori – 5,6%, funcŃionari
publici – 5,6%, medici – 5,6% ;

73
- deŃinuŃii investigaŃi afirmă că înainte de a comite fapta situaŃia lor
materială era bună (61%), medie (27,8%) sau precară (11%) ;
- deŃinuŃii se consideră vinovaŃi de infracŃiune (33,3%), urmând apoi
atribuirea vinovaŃiei altor persoane – victimei (27,8%), anturajului
(16,7%) şi instigatorilor (11%) ;
- deşi jumătate din deŃinuŃi afirmă că fapta a fost spontană, în aceeaşi
proporŃie credeau că nu vor fi descoperiŃi ;
- pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaŃi.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “luare de mită »

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personalul din


% % penitenciar %
Tipuri de motivaŃie
1 Pentru bani, lux - 72,2 5,6
2 Câstig uşor, foloase - - 61
materiale
3 Pentru a trăi mai uşor 23,4 - -
4 Victima a cerut 17,7 - -
5 Lipsuri materiale 17,7 - -
6 Pentru a ajuta un 12,2 - -
prieten
7 LegislaŃie neclară 12,2 - -
8 Exploatarea poziŃiei - - 11,1
sociale
9 Indemnat de prieteni 5,6 - -
10 Probleme deontologice - - 5,6
şi etice
11 Nu recunoaşte 11,2 11,1 16,7
(înscenare)
12 Nu rezultă - 16,7 -
(nespecificat)
13 Total 100 100 100

Chiar dacă există unele nuanŃe, la toate cele 3 surse de date, găsim
aceeaşi motivaŃie : banii şi exploatarea poziŃiei sociale.

74
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « proxenetism »

Date semnificative

- vârsta : 36,8% au între 36 şi 45 de ani


31,6% au între 26 şi 35 de ani ;
- studii : - 28,9% au între 5 şi 8 clase
- 21% sunt absolvenŃi de liceu
- 21% au terminat o şcoală postliceală
- starea civilă: - 28,9% sunt căsătoriŃi şi au copii
- 23,7% nu sunt căsătoriŃi
- 15,8% trăiesc în concubinaj şi au copii
- 13,2% sunt divorŃaŃi şi au copii
- jumătate din deŃinuŃii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68,4% au
antecedente penale;
- provin din familii organizate 86,8%, din mediul urban 71%, iar la data
arestării 63,2% nu aveau un loc de muncă, 13,2% erau muncitori zilieri
şi 10,5% lucrau în agricultură;
- 63,2% afirmă că au fost înşelaŃi în dragoste
- 40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alŃii, mai ales
în mediul urban 76,3%,
- pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure
serviciile (65,8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet;
- clienŃii erau, în general, necunoscuŃi dar persoane cu venituri mari
(39,5%) sau medii (34,2%), care veneau singure (28,9%), erau abordaŃi
pe stradă (26,3%) sau erau recomandaŃi de un client mai vechi (26,3%);
clienŃii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani;
- întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26,3%), în casa proxenetului
(21%) sau într-o casă special amenajată (21%);
- doar jumătate din deŃinuŃi se consideră vinovaŃi (55,3%);
- 63,5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi
argumentează acest lucru prin comparaŃia cu alte fapte sau prin faptul
că fetele îşi ofereau singure serviciile;
- deŃinuŃii condamnaŃi pentru proxenetism mai cred că:
- femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86,8%;
- prostituŃia e o meserie ca toate celelalte 63,2%;
- rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52,6%.

75
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “proxenetism »

Sursă DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


Tipuri de motive % % penitenciare %
1 Sursă de bani - 71,1 73,8
2 Lipsuri materiale 44,8 - -
3 Pentru a trăi mai uşor 28,9 - -
4 La îndemnul prietenilor 7,9 2,6 -
5 ApartenenŃă la grup - - 7,9
infracŃional
6 Pentru a fi respectat de ceilalŃi 2,6 5,3 -
(a ieşi în evidenŃă)
7 Nu recunoaşte 7,9 5,3 2,8
8 Nu poate justifica 7,9 - -
9 Non-răspuns - 15,7 15,8
10 Total 100 100 100

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “trafic de influenŃă »

Date semnificative

- aceşti condamnaŃi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar


32% au între 36 şi 45 de ani;
- după studii, 24% sunt absolvenŃi de facultate iar 36% au liceul;
- starea civilă : 44% sunt căsătoriŃi şi au copii,
24% sunt divorŃaŃi şi au copii
12% trăiesc în concubinaj şi au copii ;
- 64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale ;
- provin din mediul urban (52%), lucrau în sectorul privat (68%), 44%
aveau funcŃii de conducere ;
- fapta a fost realizată într-o instituŃie (36%) iar cel « influenŃat » era
bărbat (72%) ;

76
- după comiterea faptei, 40% s-au temut iar 16% au simŃit că au devenit
vulnerabili ;
- pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “trafic de influenŃă »

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


% % penitenciare %
Tipuri de motivaŃie
1 Pentru bani, lux - 52 24
2 Pentru a ajuta un prieten 36 - -
3 Pentru a obŃine un post - - 32
4 Lipsuri materiale - 24 -
5 Pentru a fi respectat de 12 - -
alŃii
6 Aveam puterea de 8 - -
decizie
7 Pentru a scăpa de 8 - -
urmărirea penală
8 Pentru un trai mai bun - 4 -
9 Din răzbunare - - 4
10 Tulburări psihice - - 4
11 Contra-serviciu - - 4
12 Nu recunoaşte fapta 36 - 8
13 Nu rezultă (nespecificat) - - 16
14 Lipsă rechizitoriu - 4 -
15 Alt răspuns - 8 -
16 Non-răspuns - 8 8
17 Total 100 100 100

77
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « infracŃiuni la legea
circulaŃiei »

Date semnificative

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani


30,4% între 36 şi 45 de ani
21,4% au vârsta peste 46 de ani;
- studii: şcoală profesională - 35,7%
liceul - 28,6%
V-VIII clase - 17,9%;
- starea civilă : 37,5% sunt căsătoriŃi şi au copii
17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii
14,3% sunt necăsătoriŃi;
- provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul
rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaŃie sau şomeri 19,7%, agricultori
14,3% ;
- doar 10,7% recunosc că sunt dependenŃi de alcool deşi la data ultimei
infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenŃa
alcoolului ;
- la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau
suspendat ;
- experienŃa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din
deŃinuŃi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o
experienŃă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ;

- 55,4% din subiecŃi mai fuseseră sanctionaŃi în baza legislaŃiei rutiere ;


- accidentul s-a soldat cu răniŃi în 10,7% din cazurile investigate, cu morŃi
în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6%
- 53,6% din infracŃiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul
rural ;
- după infracŃiune 44,6% din deŃinutŃ au aşteptat la locul accidentului iar
14,3% au fugit de la locul faptei .

78
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “infracŃiuni la legea circulaŃiei”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


% % penitenciare %
Tipuri de motivaŃie
1 “Este vina mea” 64,3 5,4 1,8
(neatenŃie)
2 Teribilism la volan - 1,8 28,6
3 Am consumat alcool 5,3 19,6 21,4
4 Permis suspendat - 8,9 7,1
5 InfluenŃa prietenilor - - 7,1
6 Atitudinea poliŃistului 5,3 1,8 -
7 Oboseala, a adormit 5,3 1,8 -
la volan
8 Starea drumului 3,6 - -
9 Starea tehnică a 3,6 - -
vehiculului
10 Necunoaşterea 1,8 - -
regulilor de circulaŃie
11 CondiŃiile atmosferice 1,8 - -
12 Vina persoanei care 1,8 - -
i-a împrumutat
maşina
13 Nu avea permis - 19,6 -
14 Vehiculul era furat - 1,8 -
15 Vina victimei 1,8 - -
16 Alt participant la trafic 1,8 - -
17 Nu poate justifica - 14,3 -
18 Alt răspuns - 1,8 5,4
19 Non-răspuns 3,6 23,2 28,6
(nespecificat)
20 Total 100 100 100

DeŃinuŃii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de


recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaŃi de fapta comisă 70%,

79
urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%.
Din punctul de vedere al mediului de provenienŃă, 56% din cei din mediul
rural afirmă că sunt singurii vinovaŃi ai celor întâmplate în timp ce
persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%.
Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în
timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporŃie de 27,8%.

DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “abandon de familie »

Date semnificative

- vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani


31,5% au peste 46 de ani
24% au vârsta între 26 şi 35 de ani
- studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională
iar 26% aveau V-VIII clase ;
- ocupaŃia : muncitori calificaŃi – 32,8%
muncitori necalificaŃi – 26%
agricultori – 16,8%
- starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente
penale ;
- în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din
familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau
chiar amândoi părinŃii (5,6%) ;
- deŃinuŃii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii
(11%), pentru că soŃia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai
bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea
cuminŃi (2%) ;
- 44,4% din deŃinuŃi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau
3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii;
- înainte de abandon, deŃinuŃii apreciază că relaŃiile cu soŃia erau bune
în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaŃiile cu copiii
erau bune (83,3%) ;
- deŃinuŃii consideră în procent de 31,5% soŃia vinovată de situaŃia
creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri,
socrii în 14,8% cazuri, proprii părinŃi în 5,6% din situaŃii ;

80
- deŃinuŃii declară că înainte de abandon au simŃit faŃă de soŃie
dragoste (31,5%), indiferenŃă (29,6%), milă (13%), ură (13%) ;
faŃă de copii au simŃit dragoste (74%) sau milă (16,7%) ;
- 53,7% din deŃinuŃi declară că s-au gândit la consecinŃele faptei lor
asupra soŃiei şi copiilor ;
- pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66,7%
din cei chestionaŃi, motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai
lor (5,6%), nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3,7%),
că nu s-a Ńinut cont de anumite circumstanŃe atenuante (2%), etc.

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “abandon de familie »

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


Tipuri de motive % % penitenciar %
1 NeînŃelegeri cu soŃia 54,8 3,8 5,6
2 Dezinteres pentru - 22,2 1,9
familie
3 Rea credinŃă - 22,2 22,6
4 Tulburări psihice - - 14,9
5 Lipsuri materiale 10,3 13 9,3
6 “Nu a fost căsătorit” 5,7 - -
7 “Voiam să-mi trăiesc 3,8 - -
viaŃa”
8 “Îmi îngreunau 3,8 - -
existenŃa”
9 Atmosfera din casă 3,8 - -
10 EducaŃie precară - - 3,7
11 “Căsătorie forŃată” - - 3,7
12 “Pentru a se răzbuna”, 1,9 - 1,9
din orgoliu
13 NeînŃelegeri cu socrii 1,9 - -
14 Înşelat de soŃie 1,9 - -
15 Nu recunoaşte copiii - 1,9 1,9
16 Iubea altă femeie - 1,9 -
17 Nu poate justifica 3,6 - -
18 Alt răspuns 8,5 7,4 17,8
19 Nu recunoaşte - 1,9 3,7

81
20 Non-răspuns - 14,7 13
21 Lipsă rechizitoriu - 11 -
22 Total 100 100 100

Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante:


„neinŃelegerile cu soŃia” apare mai frecvent la deŃinuŃii cu vârsta cuprinsă
între 36 şi 45 de ani (la 66,7% din cei de aceeaşi vârstă), la nerecidivişti
(55,2%), la cei care au doar un copil şi la deŃinuŃii care provin din mediul
rural (52,9%). În rechizitoriu, găsim la aceste categorii de deŃinuŃi
consemnate ca motivaŃii mai ales “reaua credinŃă” şi “dezinteresul faŃă de
familie”, la care, personalul din penitenciare, adaugă “imaturitatea afectivă”
în cei priveşte pe condamnaŃii din mediul urban.

DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « viol »

Date semnificative

- în mod neaşteptat, deŃinuŃii condamnaŃi pentru viol au o vârstă destul de


înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17,6% au peste 46 de ani ;
- studii: - liceu - 29,7%
- şcoală profesională - 25,3%
- V-VIII clase - 25,3%
- starea civilă: - 39,6% necăsătoriŃi
- 20,9% concubinaj, cu copii
- 15,4% căsătoriŃi, cu copii
- starea de recidivă: 48,4% recidivişti;
- familia de origine este organizată în 71,4% din cazuri şi doar 3,3% din
toŃi deŃinuŃii investigaŃi afirmă că au fost abuzaŃi sexual în copilărie;
- 53,8% provin din mediul rural ;
- ocupaŃia la data arestării : 27,5% erau pensionari, 24,2% erau patroni
de firme, 8,8% lucrau în domeniul serviciilor, 4,4% erau militari;
- aproximativ jumătate din deŃinuŃi (45%) recunosc că au fost înşelaŃi de o
femeie dar nu oferă explicaŃii privind cauzele; apreciem interesant de
remarcat faptul că doar 53,8% din deŃinuŃii care au comis violuri, se
consideră buni parteneri de sex;

82
- la aceşti deŃinuŃi găsim o serie de idei eronate care explică în mare
măsură fapta comisă: 49,5% consideră că rolul femeii este de a
satisface plăcerile bărbatului; 67% cred că femeile sunt responsabile
pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă; 37,4%
cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile; 51,6%
apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau
iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la
67% când este vorba de soŃ);
- în ce priveşte vârsta victimelor, procentele cele mai mari le regăsim la
cele de 15-18 ani (23%), la 11-14 ani (17,6%), la 19-21 de ani (13,2%)
şi la femeile de peste 41 de ani (13,2%);
- fapta a fost comisă în spaŃiul public (50,5%), în casa victimei (23%), în
casa agresorului (14,3%) sau la un prieten comun (11%);
- victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaŃii (în 14,3% din
cazuri relaŃiile fiind de rudenie).

MotivaŃia condamnaŃilor pentru “viol”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


Tipuri de motive % % penitenciare %
1 Sub influenŃa alcoolului 33 31,8 31,8
sau drogului
2 Satisfacerea nevoilor 9,8 30,8 24,2
sexuale
3 Provocat de victimă 18,7 2,2 -
4 Din răzbunare 5,5 5,5 8,8
5 La îndemnul prietenilor 7,7 - -
6 Tulburări psihice - 1,1 7,7
7 Pentru a se distra 5,5 3,3 1,1
8 Din plăcerea de a viola - 5,5 -
9 EducaŃie precară - 4,4 3,3
10 O iubea - 4,4 3,3
11 Din gelozie - 1,1 -
12 Nu consideră fapta o - - 4,4
infracŃiune
13 Nu recunoaşte 19,8 8,8 11
14 Nu poate justifica fapta - - 3,3

83
15 Non-răspuns - 1,1 1,1
16 Total 100 100 100

DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « violare de domiciliu »

Date semnificative

- vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani;


- studii : 40% au V-VIII clase, 20% au absolvit o şcoală profesională iar
18% au terminat liceul ;
- starea civilă : 28% sunt necăsătoriŃi
22% sunt căsătoriŃi şi au copii
22% trăiesc în concubinaj şi au copii
- starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale;
- provin mai ales din mediul rural (58%), familia de origine a fost
organizată în 80% din cazuri;
- 40% sunt muncitori necalificaŃi, 16% sunt agricultori, 28% nu au nici o
ocupaŃie;
- infracŃiunea a fost comisă în mediul rural (70%), au acŃionat singuri
(64%), deŃinuŃii apreciază că situaŃia lor materială înainte de infracŃiune
era bună (34%), medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri;
- victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din
cazuri erau chiar rude;
- după comiterea infracŃiunii, 42% din deŃinuŃi declară că au regretat, iar
34% afirmă că nu au simŃit nimic deosebit;
- 58% din cei chestionaŃi nu s-au gândit că vor fi descoperiŃi iar 74% nu
au luat în calcul consecinŃele faptei lor asupra victimei;
- pedeapsa primită e considerată de 76% din deŃinuŃi ca mai grea decât
fapta comisă .

84
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “violare de domiciliu”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


Tipuri de motive % % penitenciare %
1 Sub influenŃa alcoolului 26 12 -
2 Pentru a recupera bani 18 8 4
3 Din răzbunare 14 - 6
4 Pentru uşurinŃa de a - 12 6
câştiga bani
5 Lipsuri materiale 8 - 6
6 Pentru a se distra 6 - -
7 Din invidie 6 - -
8 EducaŃie precară - - 6
9 Pentru a obŃine anumite - 6 -
bunuri materiale
10 Tulburări psihice - - 6
11 NeînŃelegeri mostenire - 4 -
12 Pentru a se ascunde de - 2 2
urmăritori (a evada)
13 Conflict cu victima - 2 -
14 Din gelozie 2 2 -
15 Pentru a cumpăra droguri 2 - -
16 InfluenŃat de prieteni - - 2
17 Nu poate justifica fapta 6 - -
18 Alt răspuns 12 - 14
19 Nu recunoaşte fapta - - 2
20 Nu rezultă (nespecificat) - 20 28
21 Lipsă rechizitoriu - 16 -
22 Non-răspuns - 16 18
23 Total 100 100 100

Se impun anumite precizări privind motivaŃia infractională:


« alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaŃii cu vârsta de 26-
35 de ani, « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor
sume de bani » la cei de 22-25 de ani. În ce priveste nivelul de şcolarizare,

85
cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală
profesională, pe nevoia de răzbunare. La toate acestea, personalul de
penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenŃele educaŃionale.

DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « ultraj »

Date semnificative

- vârsta: 44,4% au 26-35 de ani iar 20,4% au între 36 şi 45 de ani;


- studii: - V-VIII clase 37%
- şcoală profesională - 24%
- liceu - 16,7%;
- starea civilă: - 29,6% necăsătoriŃi
- 27,8% - căsătoriŃi şi au copii
- 20,4% - trăiesc în concubinaj şi au copii;
- starea de recidivă: 59,3% sunt recidivişti;
- familia de origine a fost organizată în 68,5% din cazuri şi avea domiciliul
în mediul urban (57,4%);
- 14,8% erau dependenŃi de alcool;
- ocupaŃia la data arestării: 16,8% erau muncitori calificaŃi, 15% -
muncitori necalificaŃi, 9,3% lucrau în agricultură, 48% nu aveau nici o
ocupaŃie;
- fapta a fost spontană (92,6%), comisă singur (77,8%), mai ales în
mediul urban (59,3%) şi localizată la nivelul străzii (57,4%);
- victimele au fost, de regulă, bărbaŃi (92,6%), aceştia fiind 74% poliŃişti,
9,3% funcŃionari publici, 5,6% jandarmi, 3,7% magistraŃi;
- deŃinuŃii declară că în timpul comiterii faptei au simŃit că fac un act de
dreptate (35,2%), s-au temut (20,4%), au fost nervoşi (16,7%), satisfacŃie
(14,8%);
-după consumarea infracŃiunii, 46,3% din deŃinuŃi declară că au
considerat că au făcut o greşeală, 24% au avut un sentiment de teamă
iar 11% au fost satisfăcuŃi;
- 46,3% din deŃinuŃi se cred vinovaŃi de fapta comisă, 31,5% dau vina pe
victimă iar 7,4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant;
- 81,5% din cei investigaŃi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea
decât fapta săvârşită.

86
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “ultraj”

Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din


Tipuri de motive % % penitenciare %
1 Provocat de victimă 59,3 - -
2 Sub influenŃa alcoolului 20,4 24 -
(drogului)
3 Pentru că i se făcea o - 3,7 18,5
nedreptate
4 Nu suportă autoritatea - 7,5 16,8
(neîncredere în autorităŃi,
nesupunure la legitimare)
5 Conflict sub influenta - 16,6 -
alcoolului (în bar)
6 Surprins în timp ce fura - 7,4 -
7 La îndemnul prietenilor 5,4 - -
8 Din răzbunare 3,7 - -
9 EducaŃie precară - - 3,7
10 Pentru a se impune (pentru 1,9 - 1,9
prestigiu)
11 Pentru a se ascunde de - 1,9 1,9
urmăritori ( a evada)
12 Alt răspuns 9,3 1,9 -
13 Non-răspuns - 37 57,2
14 Total 100 100 100

CONCLUZII FINALE
1. Continuarea acestei investigaŃii în anii următori se impune pentru
a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenŃii români
justifică infracŃiunile comise şi modificările acestora în timp. În acest
context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate
pentru a releva aspecte de profunzime, precum:

87
- momentul şi împrejurările de viaŃă când au început să comită
infracŃiuni ( existenŃa pragului delincvenŃial, precocitatea
traiectoriei delincvente, dacă se poate vorbi de o „ucenicie
infracŃională”);
- evaluarea gradului de maturizare infracŃională;
- relevarea categoriilor de delincvenŃi din punctul de vedere al
poziŃiei faŃă de crimă, de exemplu, „executant” sau „iniŃiator”;
- modul în care, diferitele categorii de delincvenŃi, îşi reprezintă
reacŃiile comunităŃii faŃă de criminalitate în general, şi anumite
infracŃiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în
certitudinea pedepsei;
- distingerea, pentru fiecare delincvent, a motivelor exogene
(„oferite” de grupul de apartenenŃă) şi a celor endogene
(trăsăturile sale de personalitate, educaŃia primită, etc.);
- precizarea în detaliu a relaŃiilor care se stabilesc între infractor şi
victimă înainte, în timpul şi după consumarea crimei;
- rolul (ponderea) experienŃei penitenciare în geneza recidivei:
învăŃarea unor tehnici infracŃionale, schimbarea concepŃiei despre
viaŃă, intrarea într-un grup infracŃional constituit, amplificarea
convingerilor infracŃionale, ş.a.
- cauzele reale ale renunŃării la delincvenŃă în cazul recidiviştilor.
2. Considerăm util înfiinŃarea în cadrul AdministraŃiei NaŃionale
a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităŃii
deŃinuŃilor, în componenŃa căruia să fie psihologi, psihiatri, sociologi,
criminologi. Împreună cu specialişti din alte institutuŃii, acest serviciu ar
putea realiza, cel puŃin pentru deŃinuŃii cu fapte de o gravitate deosebită
din toată Ńara, analize de profunzime şi prognoze privind evoluŃia
conduitei lor funcŃie de capacitatea criminală identificată.
3. Pentru o bună cunoaştere a stării infracŃionale din România -
dinamică în timp şi spaŃiu, structură, evoluŃii neaşteptate, cazuri
deosebite, urgenŃe la nivel de intervenŃie, măsuri de prevenire eficace,
etc.-, este nevoie de înfiinŃarea unui „Observator al criminalităŃii” unde să
fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituŃii: Ministerul
JustiŃiei, Parchetul General, poliŃie, jandarmerie, spitale de urgenŃă,
pompieri, ş.a. În acest fel, pe baza datelor analizate în mod ştiinŃific, vor
putea fi formulate în timp util măsuri de intervenŃie adecvate realităŃilor
noastre sociale. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un
Institut NaŃional de Criminologie în structura Ministerului JustiŃiei.

88
Anexa 2

Penitenciarele supraaglomerate

Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este


supraaglomerarea, înŃeleasă simplist , ca un decalaj între numărul de paturi şi
cel de deŃinuŃi. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977, cu
ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graŃiere şi amnistie
de care au beneficiat aproximativ 40.000 de persoane încarcerate.
România avea pe atunci 80 de locuri de detenŃie iar după aplicarea
decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost
desfiinŃate în totalitate). Personalul unităŃilor desfiinŃate a fost trecut în
economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituŃii civile sau
militare. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari
de creştere a criminalităŃii: în şedinŃa Comitetului Politic Executiv din 4
noiembrie 1977 Ceauşescu, informat de evenimentele din Ńară, a ordonat ca
toŃi infractorii prinşi să fie de urgenŃă depuşi în unităŃile existente, adică în
cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităŃilor de penitenciare, fenomen
care continuă şi astăzi.

În 1999 un grup de experŃi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu


asupra aglomerării închisorilor şi inflaŃiei populaŃiei carcerale. Concluziile lor au
stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre
ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea
populaŃiei carcerale.
Autorii studiului afirmă de la început:
- „Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului
penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“.
- motive care acŃionează diferit în Ńările europene: creşterea delincvenŃei
juvenile şi a celei produse de străini sau imigranŃi, înăsprirea pedepselor
date de judecători, creşterea gravităŃii infracŃiunilor comise, introducerea
unor noi infracŃiuni în legislaŃia penală, amplificarea numărului de
infracŃiuni legate de droguri.
- prin supraaglomerare se înŃeleg de obicei două situaŃii: existenŃa prea
multor deŃinuŃi în comparaŃie cu populaŃia Ńării respective sau numărul de
locuri disponibile (densitate carcerală), ceea ce înseamnă că fiecare
deŃinut are un spaŃiu insuficient.

89
Există diferenŃe de la o Ńară la alta :
- unele Ńări menŃin un număr scăzut de deŃinuŃi prin graŃieri şi amnistii,
- altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au
refuzat să-şi satisfacă serviciul militar,
- altele prin facilitarea liberării condiŃionate.

Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost


depăşită capacitatea de cazare a deŃinuŃilor, condiŃiile de viaŃă ale acestora
sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităŃi de către
manageri se desfăşoară cu mari dificultăŃi.
Sunti afectate aspecte esenŃiale pentru funcŃionalitatea penitenciarului:
- modul cum se asigură securitatea,
- protecŃia deŃinuŃilor şi a personalului,
- calitatea hrănirii,
- calitatea asistenŃei medicale şi
- starea de igienă generală a unităŃii,
- derularea programelor culturale, educative şi sportive.

Efectele supraaglomerării :
a) la nivelul deŃinuŃilor
• ample nemulŃumiri faŃă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire,
asistenŃă medicală, recreere, sport etc.);
• cresc actele de indisciplină, agresiunile între deŃinuŃi şi autoagresiunile;
• cresc solicitările de asistenŃă medicală şi nemulŃumirile deŃinuŃilor în cazul
în care nu li se acordă;
• creşte contrabanda între deŃinuŃi cu toate consecinŃele care decurg din
aceasta;
• creşte sentimentul de monotonie, ceea ce produce plictiseală, care, de la o
anumită intensitate se transformă în nevroză;
• promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupŃia deŃinuŃilor şi
sterilizează orice efort de prevenire a recidivei1.

1
P. M Mbanzoulou, La reinsertion sociale des detenus, L’Harmatton, Paris, 2000, pag.202.

90
b) la nivelul personalului
- volumul de muncă suprasolicită personalul;
• apar plângeri frecvente privind condiŃiile concrete de muncă din
închisoare;
• creşte numărul de conflicte între personal şi deŃinuŃi;
• personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deŃinuŃilor;
• sunt frecvente situaŃiile în care personalul munceşte suplimentar;
• mulŃi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităŃi.
c) la nivel managerial:
• actul de conducere se desfăşoară greu;
• prevenirea frământărilor în masa deŃinuŃilor – refuzuri în masă de a munci
sau de a mânca, evadări, sinucideri etc. – absorb mare parte din timpul
comenzii unităŃii;
• condiŃiile fizice ale detenŃiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta;
• sporesc pagubele la toate articolele (veselă, cazarmament, instalaŃii), ceea
ce impune anchete, evaluări, stabilirea responsabilităŃilor etc.

Factori care diferenŃiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării :


- depărtarea sau apropierea condiŃiilor materiale de standardul prevăzut ;
- numărul condamnaŃilor raportat la numărul de paturi;
- durata medie a pedepselor executate de deŃinuŃi;
- procentul de timp în care deŃinuŃii îşi petrec timpul în afara celulelor;
- calitatea amenajărilor destinate securităŃii închisorii;
- tipul relaŃiilor stabilite între personal şi deŃinuŃi (relaxate sau
tensionate);
- compoziŃia etnică a masei de deŃinuŃi;
- vechimea construcŃiei penitenciarului
- stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă);
- abundenŃa ordinelor care suprasolicită personalul ;
- inactivitatea deŃinuŃilor,
- creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deŃinuŃii;
- incompetenŃa interpersonală a cadrelor sau deŃinuŃilor.

91
Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire :
- pierderea libertăŃii de mişcare,
- creşterea stimulării prin mirosuri, voci, priviri care incomodează,
- imposibilitatea de a controla spaŃiu de viaŃă şi de a prevedea
evenimentele,
- sentimentul de incomodare reciprocă,
- anularea relaŃiilor ierarhice în grupul de deŃinuŃi
- abundă sentimentele negative (mânie, teamă, depresie),
- diminuează toleranŃa în relaŃiile interpersonale,
- conduitele celorlalŃi sunt etichetate cu severitate.

Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor


aglomerate“, realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti
la Institutul de JustiŃie şi Criminalistică din South Salem – New York, la
cererea Instituitului CorecŃional NaŃional al Departamentului de JustiŃie din
Statele Unite.
Aspecte importante pentru înŃelegerea dimensiunilor organizaŃionale ale
supraaglomerării:
- durata aglomerării,
- numărul şi sexul celor încarceraŃi,
- gradul de securitate şi vechimea instituŃiei,
- suprafaŃa prevăzută prin proiect pentru fiecare deŃinut,
- structura de conducere (centralizată sau descentralizată),
- compoziŃia etnică a masei de deŃinuŃi,
- numărul deŃinuŃilor care ispăşesc pedepse pentru omor,
- timpul de când durează starea de aglomerare2.

În ordine, supraaglomerarea începe cu constatarea că :


- deŃinuŃii sunt mai numeroşi

2
Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale, supraaglomerarea atinge maximul
efectelor sale, afectând toate structurile umane şi instituŃionale.

92
- pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.
- creşte numărului deŃinuŃilor care se îmbolnăvesc
- reabilitarea deŃinuŃilor este mult mai grea decât înainte.
- serviciile oferite deŃinuŃilor sunt afectate cantitativ şi calitativ,
- securitatea deŃinuŃilor şi personalului se realizează cu greu.
- deŃinuŃii se simt afectaŃi în drepturile pe care le au
- detinutii considera că stau în condiŃii care sunt „o pedeapsă crudă şi
inumană“.
- creşte uzura echipamentelor şi construcŃiilor,
- inspectarea celulelor ia mai mult timp,
- se renunŃă la spaŃii destinate activităŃilor cultural-educative,
- inactivitatea deŃinuŃilor atinge cote maxime,
- numărul ordinelor creşte
- scade abilitatea personalului de a menŃine ordinea şi liniştea,
- personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească
sistemul
- cresc furturile şi actele de violenŃă între deŃinuŃi
- devin frecvente tentativele suicidare,
- creşte numărul deŃinuŃilor care solicită o protecŃie specială.

Directorii au ierarhizat astfel dificultăŃile generate de supraaglomerare:


1 - întocmirea rapoartelor disciplinare,
2 - munca suplimentară,
3 - drogurile,
4 - îmbolnăviri ale deŃinuŃilor,
5 - plângerile deŃinuŃilor,
6 - distrugerea obiectelor din dotare,
7 - răzvrătirile,
8 - asistenŃa medicală,
9 -instruirea personalului,

93
10 - contrabanda cu bani,
11 - atacarea personalului,
12 - concediile medicale ale personalului,
13 - tentativele de evadare.

SoluŃiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat


Principii
1. „Tehnica conducerii închisorilor, aglomerate nu este semnificativ
deosebită de cea a conducerii închisorilor în general.
2. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu, este fundamental
dependentă de iscusinŃa, inteligenŃa managerială şi de abilitatea de a
conduce a directorilor.
3. ModalităŃile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor
corecŃionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei
închisori.
4. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi
programe, dar modalităŃile lor de implementare vor determina în final
natura fiecărei soluŃii manageriale alese.“

Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenŃiale:


- competenŃa profesională
- imparŃialitatea,
- grija de a rezolva problemele importante,
- experienŃa în domeniul penitenciar şi
- încrederea în reuşită.

Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de


conducere:

94
Prima modalitate de conducere, cea a „consecinŃelor naturale“ poate fi
rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. Aceasta
înseamnă că un director deschis, cooperant, sincer, care sprijină personalul şi
are o imagine pozitivă asupra vieŃii va determina răspunsuri asemănătoare din
partea personalului şi a deŃinuŃilor. Pentru ca succesul să fie deplin mai este
nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins
permanent cu deŃinuŃii iar funcŃionarii superiori să asiste şi să sprijine
personalul în muncă, fiind un exemplu pentru aceştia.

Abordarea de tipul „situaŃii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare


intensă între personal şi deŃinuŃi pentru a afla în timp util toate problemele şi
frământările acestora. În condiŃii de urgenŃă, conducătorul devine autoritar. În
orice situaŃie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise.
Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază
convingerea că „atât personalul cât şi deŃinuŃii pot fi stimulaŃi şi încurajaŃi să
reuşească în activitatea lor, dacă li se arată o anumită direcŃie de acŃiune şi li
se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. Conducătorii
eficienŃi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deŃinuŃi
şi personal, manifestând grijă pentru nevoile acestora.

O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“, adică a


dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei
interacŃiuni regulate şi intense cu reprezentanŃii deŃinuŃilor reuniŃi într-un
consiliu. Implicarea deŃinuŃilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni
dificultăŃile înainte de a deveni insurmontabile: informaŃiile sunt prelevate
săptămânal sau lunar, evaluate de un comitet operaŃional care va propune
măsuri în consecinŃă. Toate informaŃiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele
privesc inclusiv deŃinuŃii problemă şi întâmplările neobişnuite. „Consiliul
deŃinuŃilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete, cu participarea a acel
puŃin unui observator din partea administraŃiei.“

Abordarea managerială intitulată „necesităŃi constructive“ are la bază


ideea conform căreia „trebuie dată deŃinuŃilor atâta libertate cât este rezonabil
prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“.
Conducerea închisorii va stimula menŃinerea securităŃii în instituŃie,
comunicarea între personal şi deŃinuŃi, va rezolva operativ problemele ridicate
de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa

95
timpul deŃinuŃilor. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite
grupuri de deŃinuŃi selecŃionaŃi.

În sfârşit, ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este


cea a „riscului creator“, a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este
preferabilă o conducere cât de cât deschisă, uneia total restrictive, chiar dacă
ea implică anumite riscuri“. Conducătorul închisorii acordă o maximă
importanŃă participării deŃinuŃilor la programe convins că ei „acordă respect
personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea
acestui respect“. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri
verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deŃinuŃi care încearcă să
domine intimidându-i pe ceilalŃi (aceştia sunt condamnaŃi de regulă pentru
omor); de asemenea, mai există 10-15% deŃinuŃi care sprijină activ
administraŃia. În aceste condiŃii, restul deŃinuŃilor vor adera la gruparea pe
care o percep ca având cea mai mare putere şi influenŃă. Deci, „esenŃial este să
se stabilizeze un climat instituŃional care să permită o comportare pozitivă a
deŃinuŃilor“. O regulă de bază a acestei modalităŃi de conducere este
interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deŃinuŃilor. De asemenea se
iau măsuri severe contra deŃinuŃilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalŃi.
Toate ordinele sunt transmise deŃinuŃilor de către personalul de supraveghere
şi nu de ofiŃerii superiori (a căror intervenŃie ar putea fi interpretată ca o lipsă
de eficienŃă a gardienilor).

Alte soluŃii posibile:


- angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinŃe în mai multe
domenii;
- redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru;
- a permite anumite activităŃi cheie înainte de masa de dimineaŃă (de
exemplu, folosirea sălii de gimnastică);
- multiplicarea formelor de comunicare între deŃinuŃi şi personalul
închisorii, pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora;
- informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea
zvonurilor;
- acordarea unei atenŃii speciale coeziunii şi moralului personalului de
către echipa managerială;
- discutarea cu deŃinuŃii a problemelor privind fondurile disponibile pentru
anumite servicii şi programe;

96
- întâlniri periodice cu deŃinuŃii nou-veniŃi pentru a-i ajuta să se
acomodeze la rigorile vieŃii de detenŃie; informarea deŃinuŃilor privind
incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluŃionate;
- a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deŃinuŃi
în raport cu personalul de conducere;
- crearea unei ambianŃe plăcute în camerele deŃinuŃilor şi în sălile de mese
(flori, acvarii, decoraŃiuni interioare);
- accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe
educative; instalarea mai multor posturi telefonice pentru deŃinuŃi;
- prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a
răspunde nevoilor deŃinuŃilor;
- separarea deŃinuŃilor în camere pentru fumători şi nefumători;
- gruparea deŃinuŃilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii;
- crearea posibilităŃilor de a munci în celulă;
- acolo unde locurile de muncă sunt limitate, este de preferat folosirea
deŃinuŃilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru
infracŃiuni disciplinare grave;
- programarea deŃinuŃilor la vizita medicală şi în timpul serii;
- monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea
viitoare a evenimentelor;
- instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea
deŃinuŃilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puŃin
aglomerate şi transferul deŃinuŃilor care creează probleme.

Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile


româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să
împartă reuşita cu toată echipa, pot fi conduse cu succes“.

…………………………………………………………

97
Bibliografie obligatorie

- Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”, Editura Oscar Print,


Bucureşti, 2007
- Gheorghe Florian: “Prevenirea criminalităŃii. Teorie şi practică”, Editura
Oscar Print, Bucureşti, 2005, cap. 2, 3, 4, 6, 7 şi 11
- Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2006, cap. 1, 3, 4, 5 şi 6
- Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2006, cap. 5, 6, 7 şi 9

Bibliografie facultativă

- Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”,


Editura Şansa, Bucureşti, 1992
- Tudorel Butoi: “Interogatoriul”, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004
- Ioan Buş: “Psihologie şi infracŃionalitate”, Editura ASCR, Cluj-Napoca,
vol. 1/2005, vol. 2/2006
- G.Scripcaru, V.Astărăstoaie, P.Boişteanu, V.ChiriŃă, C. Scripcaru:
“Psihiatrie medico-legală”, Editura Polirom, Iaşi, 2002
- George Antoniu: “VinovăŃia penală”, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2002
- Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”, Editura ŞtiinŃelor Medicale,
Bucureşti, 2006
- Sorin M. Rădulescu: “DevianŃă, criminalitate şi patologie socială”, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1999
- Tiberiu C. Medeanu: „Crima şi criminalul”, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2006
- Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”, Editura All Beck,
Bucureşti, 1999
- Neculai Zamfirescu: „InvestigaŃia ştiinŃifică a infracŃiunilor de omor
rămase cu autori necunoscuŃi”, Editura NaŃional, Bucureşti, 2000

98