14 Expertizafiliatiei

CURS DE MEDICIN LEGAL
UMF Carol Davila
EXPERTIZA FILIATIEI
Motive de solicitare a expertizei filiatiei
Cauze civile: stabilirea filiatiei fata de mama, fata de tata (paternitate).
Cauze penale: incest, viol.
Expertiza medico-legala a filiatiei parcurge mai multe etape de investigare succesive:
-serologica
-dactiloscopica
-antropologica
-profil ADN
Filiatia fata de tata: se solicita atunci cind se constata neconcordanta intre

tatal biologic si cel juridic.
Tagada paternitatii (pentru copilul nascut in interiorul casatoriei): in termen

de 6 luni de la aflarea stirii: Actiune introdusa de tata impotriva copilului.
Se pleac de la urmtoarele prezumtii legale de paternitate:
- copilul nscut n cursul cstoriei are ca tat pe sotul legitim al mamei, si
- copilul nscut la cel mult 300 de zile dup desfacerea, anularea sau declararea
nulittii cstoriei, are ca tat pe fostul sot, dac a fost conceput n timpul cstoriei si dac
n acest interval de timp mama nu a contractat o nou cstorie.
Stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei: in termen de 1 an de

la nasterea copilului. Actiune introdusa de mama in numele copilului impotriva tatalui.
Un barbat poate fi exclus de la paternitate in 2 cazuri:
1. identificarea unei proteine la copil care lipseste atit de la mama cit si de la tatal in
cauza (ex. copilul A, parintii O).
2. stabilirea faptului ca lipsesc la copil genele ce ar fi trebuit sa fie prezente prin
transmisie de la tatal in cauza. Posibilitati:
2a.cind tatal e homozigot pentru o gena care nu apare la copil (ex. in sistemul Rh
tatal CC si copilul cc)
2b.heterozigot pentru gene care nu sint prezente la copil (tata AB, copil O).
Excluderile in baza 1 si 2a se numesc de prim ordin (directe) in timp ce acelea pe
baza 2a de ordin secund (indirecte) si aceasta intrucit starea de homozigot nu este
decelabila neechivoc ci este o presupunere.
In mod uzual barbatul se exclude de la paternitate si nu i se confirma paternitatea.
Axiomatic daca o femeie este singura pe o insula cu 10 barbati din care 9 se exclud,
cel de-al 10-lea va fi declarat tatal copilului ce se va naste chiar el daca nu este confirmat.
o
Filiatia fata de mama: se solicita atunci cind copilul nu are certificat de
nastere
(nerecunoscut/nedeclarat/neinregistrat
de
catre
mama),
cind
a
fost
pierdut/abandonat sau schimbat/furat. Actiunea o introduce copilul in numele sau impotriva
mamei.
Legile transmiterii ereditatii
Legile Bernstein:
-un antigen poate apare la copil NUMAI DACA este prezent la unul dintre parinti.
-daca un individ este homozigot pentru un antigen (ex. AA) acesta TREBUIE sa apara
la TOTI descendentii lui.
Legile Lang:
- la progenii din prima generatie se manifest NUMAI CARACTERUL DOMINANT
(uniformitatea hibrizilor din prima generatie);
- n a doua generatie apar si caracterele parentale recesive, care au fost estompate
de efectele genelor dominante n prima generatie.
Legile Mendel:
Legea purittii gametilor (legea segregrii caracterelor) se refer la un cuplu de
gene, adic la dou trsturi contrastante ale aceluiasi caracter (trsturi
allelomorfe). Alelele unui cuplu de gene provenite de la parentali nu se amestec
la progeni. La parentali ele se gsesc n relatii de alelism, dar la progeni se
segreg. n acest fel este posibil ca alelele recesive s apar n doz dubl la
198
UMF Carol Davila
progeni si astfel s se manifeste fenotipic. Aceasta permite enuntarea

urmtoarelor principii de baz:
MM + MM = MM 100%
MM + NN = MN 100%
MM + MN = MM 50% + MN 50%
MN + MN = MM 25% + MN 50% + NN 25%
Legea asortrii (segregrii independente a caracterelor) se refer la mai multe
cupluri de gene. Conform acestei legi, transmiterea la progeni a trsturilor
allelomorfe apartinnd la dou sau mai multe caractere are loc pentru fiecare
caracter n parte (independent unul de cellalt). Astfel, progenul va primi dou
alele pentru fiecare caracter, cte una de la fiecare parental.
Mostenirea trsturilor se face n functie de hazard (de exemplu, se pot mosteni
numai alele dominante sau numai alele recesive, sau numai o alel dominant si o alel
recesiv).
Clasificarea sistemelor serologice folosite in filiatie
-Sisteme antigenice eritrocitare
Grupe de singe majore: ABOH, Rh, MNSs
Grupe de singe minore: Kidd-Cellano, Lutheran, Duffy, Lewis, etc.

-Sisteme enzimatice eritrocitare: creatinkinaza, fosfogluco-mutaza, esteraza D,
fosfataza acida eritrocitara, glucozo 6 fosfat dehidrogenaza, adenilat kinaza, glutamat
priuvat transaminaza, adenozindeaminaza, 6-fosfo gluconat dehidrogenza, pseudocolinesteraza1, etc.
-Sisteme ale unor proteine serice: haptoglobinele (2 globulina2 cu 3 forme
fenotipice I-I, 2-1, 2-2), grup specific component, hemoglobina, etc.
-Sistemul HLA
-Alte sisteme: secretor/nesecretor, gustator/negustator
-ADN
Expresia fenotipic a unei gene se numeste marker genetic. Ea se exprim sub
form de calitti biochimice, imunologice si morfologice. Calittile biochimice si imunologice
sunt determinate de o singur gen, pe cnd cele morfologice sunt poligenice, determinate
de mai multe gene, situate pe loci diferiti.
Orice sistem folosit in stabilirea filiatiei (marker genetic) trebuie sa aiba 3 caractere:
transmitere mendeliana
prezente de la nastere
stabilitate pe parcursul vietii

Sansele de excludere in sistemele serologice pot fi sistematizate astfel:
SISTEME
Sisteme ale antigenelor eritrocitare
MNSs
Rh
Kidd
Duffy
ABO
Kell
Lutheran
Sisteme proteine serice
GSC
Hp (haptoglobina)
PLG (plasminogen)
TF (transferina)
Pi (1-antitripsina)
C3
Gm
% sanse excludere
(Boorman K. 1985)
% sanse excludere
(KnightB. 1991)
32.1
28.0
18.7
18.3
17.6
4.5
3.7
32.1
28.0
4.5
4.8
17.6
3.3
3.3
30.2
18.1
16.3
15.4
25.6
-
14.5
17.5
14.2
6.5
Pseudocolinesteraza este prezenta in ser spre deosebire de colinesteraza adevarata care se afla in eritrocit si
jonctiunile neuromusculare.
2
Haptoglobina are ca scop eliminarea din organism a pigmentilor de uzura hemoglobinici si a altor reziduuri.
199
Sisteme enzimatice eritrocitare

PGM (fosfoglucomutaza)
EAP (fosfataza acida eritrocitara)
GLO (glioxilaza)
EsD (esteraza D)
ADA (adenozin deaminaza)
AK (adenilatkinaza)
GPT (glutamat priruvat transaminaza)
6-Fosfogluconatdehidrogenaza (6-GPD)
Subtotal 1
HLA
Subtotal 2
ADN
Total
UMF Carol Davila
31.1
23.4
18.7
9.7
4.5
3.7
97.3
90
99.6
14.5
21.0
18.4
9.0
4.5
4.5
19.0
2.5
93.0
90
99.0
99,9
99,9
Tabelul de mai sus semnifica faptul ca daca ar fi testati 100 de barbati ce nu sint tati
ai copiilor in discutie la 97 dintre ei se poate face excluderea subtotal 1- (prin includerea
sistemului HLA un estimat conservativ ofera o sansa de excludere de circa 99% -subtotal
2). Prin introducerea tipajului ADN se poate obtine o sansa de excludere de 99.9% -total-.
Transmiterea caracterelor de grup in sistemul ABO.
Descoperit de Landsteiner in 1901 (antigenele A, B) la care in
Fenotip
Genotip
1902 a adaugat descoperirea AB. Antigenele apar pe eritrocit incepind
AA
A
cu luna 4 de viata intrauterina dar titrul anticorpilor anti-A si anti-B
AO
stabil si elevat apare numai la 3-6 luni de la nastere.
BB
B
BO
Caracterele ABO sint mostenite prin intermediul a 3 gene
O
OO
alelice3 numite A,B si O. Gena O se considera tacuta (mut) intrucit
AB
AB
nu are antigen pe suprafata eritrocitului si nu exist antiser care s o
Fenotipurile ABO
evidentieze; ea se manifest fenotipic numai dac se afl n doz dubl si genotipurile lor
corespunzatoare
la ambii printi;
Fiecare individ are in total 2 cromozomi ce poartea alele A,B sau O, cite un
cromozom de la fiecare parinte. Rezulta fenotipic 4 grupe ABO, adica grupul A (fenotip A:
genotip AA-homozigot-, genotip AO-heterozigot-), grup B (fenotip B-BB, BO-), grup O
(fenotip O: genotip OO -homozigot-), si grup AB (fenotip AB: genotip AB-heterozigot-).
Presupunind ca un parinte este grup A (genotip posibil AA, AO)
AA x BB
AB (obligatoriu)
AA x BO
AB, AO
si celalalt este grup B (genotip posibil BB, BO) exista 4 posibile
AO x BB
AO x BO
AB, BO
AB, A, BO, OO
combinatii genotipale AA x BB, AA x

BO, AO x BB, AO x BO. Toate
posibilitatile ce rezulta din amestecul
grupelor ABO sint prezentate in
tabelul de mai jos. Exista 10
combinatii fenotipice parentale ce
determina din 21 de combinatii
posibile genotipale; combinatia care
genereaza toate optiunile este AO x
BO.
Nu intotdeauna este posibila
determinarea genotipurilor cuprinse
in tabelul alaturat.
PARINTI
Fenotip
AxA
AxB
A x AB
AxO
BxB
B x AB
BxO
AB x AB
AB x O
OxO
Genotipuri
AA x AA
AA x AO
AO x AO
AA x BB
AA x BO
AO x BB
AO x BO
AA x AB
AO x AB
AA x OO
AO x OO
BB x BB
BB x BO
BO x BO
BB x AB
BO x AB
BB x OO
BO x OO
AB x AB
AB x OO
OO x OO
COPII
Genotipuri
AA
AA si AO
AA, AO si OO
AB
AB si AO
AB, BO
AB, AO, BO, AB
AA, AB
AA, AB, AO, BO
AO
AO, OO
BB
BB, BO
BB, BO, OO
AB, BB
AB, BB, AO, BO
BO
BO, OO
AA, AB, BB
AO x BO
OO
Fenotipuri
A si O
A, B, AB, O
A, B, AB
A, O
B, O
A, B, AB
B, O
A, B, AB
A, B
O
Alele, gene alelice= una, doua sau mai multe gene care determina caractere alternative si care sint localizate la
acelasi locus pe cromozomi omologi.
200
UMF Carol Davila
O privire de ansamblu asupra posibilitatilor/ imposibilitatilor ce rezulta arata:

Ca o consecinta a legii 1 a lui Bernstein
enuntata mai sus, copiii de grup AB nu pot
proveni din doi parinti grup 0 si reciproc.
Mai putem adauga faptul ca mama unui
copil AB nu poate fi niciodat de grup O si
invers, iar grupa tatlui nici nu se mai ia n
discutie (situatie ntlnit la schimburile de copii
n maternitti).
Parinti
OxO
OxA
OxB
AxA
AxB
BxB
O x AB
A x AB
B x AB
AB x AB
copii posibili
O
O, A
O, B
O, A
O, A, B, AB
O, B
A, B
A, B, AB
A, B, AB
A, B, AB
Daca
luam
in
considerare
subgrupele
A,
(A1,A2,A3,Ax,Aend,Am,Ael), remarcam ca cele mai puternice sint A1
si A2 (A1 detine intre 800.000-900.000 situri de fixare fata de A2
160.000-440.000 sau A3 70.000-100.000, , Ael 100-400) la
care A1 dominant fata de A2, ambele codominante fat de B, iar O
recesiv fat de toate trei, se mai adauga urmatoarele posibilitati:
Genotipuri
posibile
In total rezulta 21 posibile

combinatii fenotipice. De exemplu
din grupele A1 x B poate rezulta:
Fenotipuri
posibile la copil
grupuri imposibile
A, B, AB
B, AB
A, AB
B, AB
A, AB
O, AB
O
O
O
Grup (fenotip)
genotip
A1A1
A1
A1 O
A1A2
A2
B
A2A2
A2 O
BB
BO
OO
A1B
A1 B
A1 B
A1B,A1
A2 B
A2 B
A A x BB
A A x BO
1
A O x BB
A1B,B
A1O x BO
A1,B,A1B,O
A1A2 x BB
A1B, A2B
A A x BO
A1,A2,A1B,A2B
Antigenul A2 poate apare la un copil la care unul din printi este fenotipic A 1, dac
cuplurile parentale sunt genotipicE: fie A1A2 x A1O, fie A1A2 x A1A2, dar nu si dac cuplul
parental este A1A1 x A1A2.
n cazuri rare, gena H lipseste (genotip Hh) si desi substanta precursor exista nu se
formeaz substante antigenice desi genele ABO sunt prezente. n schimb, aglutininele anti
A, B, H sunt prezente. Aceast particularitate corespunde fenotipului Bombay (Ch).
Himerismul este o stare genetic rar ntlnit la gemenii la care, datorita unor
posibile anastomoze vasculare, celulele deriva nu numai dintr-o singura linie zigotica
distincta. Astfel ei pot primi un implant de maduva osoasa unul de la celalat si astfel sa
prezinte un grup sanguin majoritar (ex. O in prorportie de 61%) si un alt grup sanguin
minoritar (ex. A in proportie de 39%). Acest lucru este posibil si hemoliza in vivo nu apare
datorita tolerantei imunitare pe care o manifesta organismul fata de antigenele dobindite
inainte de nastere. Pina in 1985 se cunoasteau 32 de cazuri de himere. Problema cea mai
complicata este sa se determine genotipul majoritar. Acest aspect poate fi realizat prin
determinarea grupului in saliva daca este secretor. Astfel intr-un caz prezenta antigen H in
saliva si antigen A in singe: genotipul majoritar era de grup O. Un alt aspect interesant este
faptul ca himerele secretoare pot secreta doar antigenele de grup care sint parte ale
constitutiei lor genetice.
Determinarea grupelor de singe in petele vechi nu se poate efectua prin teste de
aglutinare intrucit eritrocitele sint lizate, prin metoda inhibitiei rezultatele sint inconstante,
incit metoda elutiei ramine cea mai buna. Dupa absorbtia anticorpului pe materialul de
testat se produce elutia permitindu-se ca sa se obtina reactii pozitive la o cantitate de doar
0,5-1% eritrocite (1 singur fir de material de 2-5 mm lungime). Selectia speciala a
antiserului folosit este insa esentiala.
Activitatea antigenica in eritrocitele vechi scade imediat si se prelungeste citiva ani
(maxim 14 ani dupa unele relatari). Petele uscate rapid pastreaza activitatea mai mult timp
decit cele ce ramin mai mult timp umede (bacteriile prolifereaza in mediu umed ceea ce
poate induce reactii fal pozitive sau negative). M si N sint mai labili decit A si B. Exista si o
reactivitate incrucisata intre anti-N si M.
Rh, Fy, K, S, s sint detectabili citeva luni.
201
UMF Carol Davila
Enzimele eritrocitare se denatureaza mai rapid decit antigenele eritrocitare (in citeva
luni). Haptoglobinele, antigenele Gm si Km isi pastreaza activitatea citeva luni.
Sistemul secretor
Grupele de singe ABO pot fi detectate nu numai pe suprafata eritrocitului ci si in alte
tesuturi cit si in secretii (ser, saliva, sucuri gastrice, chisturi ovariene, sperma, fluid amiotic
si mai putin in sudoare, urina, lacrimi, bila si lapte uman).
Circa 76% din populatie este secretor pozitiva: acest contingent secreta in afara
secretiei antigenelor grupelor de singe ABO si unele substante specifice.
S-a stabilit ca secretia substantelor specifice este controlata de catre o pereche de
alele Se si se. Indivizii pot fi homozigoti SeSe, heterozigoti Sese si homozigoti sese. Cei care
detin alela Se sint secretori.
Aceste persoane secreta 2 substante distincte in secretiile amintite in afara
antigenelor de grup ABO: un glicolipid alcool-solubil (prezent pe suprafata eritrocitului, in
aproape toate celelalte tesuturi dar absent din secretii) si o glicoproteina hidrosolubila
(aflata in toate secretiile). Astfel secretorii grupelor ABO au in saliva in afara de antigenele
A si B si antigenul H (secretate ca glicoproteine hidrosolubile in glandele mucoase).
Serurile care contin aglutinina anti H aglutineaz mai puternic hematiile de grup O,
mai slab pe cele de grup A2, si cel mai slab pe cele ale grupelor A1 si A1B;
De fapt substantele specifice pot fi detectate prin tehnici specifice si sensibile la toti
oamenii: chiar si nesecretorii arata in urma tehnicilor de elutie reactii slab pozitive.
Pentru determinarea grupelor de singe din alte fluide decit singele trebuie folosite in
paralel tehnici de elutie si de inhibitie si numai in cazul rezultatului identic , rezultatul se
poate considera corect. Nu trebuie uitat ca bacteriile tind sa se multiplice cu precadere in
saliva si fluidul seminal cel putin comparativ cu singele (E.Coli poate fi cauza unui B fals
pozitiv si mai putin a unui A fals pozitiv).
La nesecretorii la care testele de inhibitie nu pot fi aplicate singurul test util este
elutia dar in acest caz rezultatele trebuie interpretate cu retinere. Trebuie avut in vedere si
posibilitatea amestecului se fluide biologice (singe si saliva, fluid seminal si vaginal). De
exemplu tipajul unui grup A secretor pe haine la o femeie violata poate exonera un violator
O secretor (in acest caz A poate veni din transpiratie sau fluid vaginal).
Tipajul grupului pe tamponul de secretie dupa un contact sexual poate fi util daca se
cunoaste grupul femeii si mai ales daca acesta este O (daca este AB nu se pot deduce
informatii pertinente).
Tipajul grupelor pe fragmente de muschi sau de alt tesut se face prin tehnici de
inhibitie si elutie. Necesita curatirea tesutului in metilalcool si eter pentru a indeparta
substantele grase. Nu trebuie uitata ca E.Coli poate crea reactii fals pozitive mai ales la B si
mai putin la A, ceea ce poate sa apara mai ales la cadavre aflate in submersie.
Tipajul grupelor de pe piele, unghii si par se poate realiza prin inhibitie elutie si
aglutinare mixta.
Circa 78% din populatia generala sint Lewis negativi (genotip le), 22% Lewis +
(genotip Le). Genele Lele si Sese se segrega separat, incit numarul secretorilor este cam
acelasi cu cel al celor Lewis - (cei care sint Lea + nu secreta substante A,B,H).
Leb nu este produsa de o gena separata ci rezulta din interactiunea dintre Le a si
genele H. De fapt grupul Lewis nu este eritrocitar ci seric, iar daca in ser cantitatea de
substante antigenice este foarte mare atunci o parte se fixeaza suplimentar si pe eritrocit.
Grupul contine glicosfingolipide in plasma si secreta glicoproteine in saliva.
Posibilele fenotipuri sint prezentate mai jos, corelat cu substantele ce se secreta in
fiecare caz in saliva acestora.
Fenotip saliva
Continut saliva
Le (a-b+): secretori
H,Leb,putin Lea
a
Gene prezente
H,Se,Le
b
Le (a+b-): nesecretori
Mult Le , deloc Le sau H, putin Le
Le(a-b-): homozigoti lele, secretori
H, deloc Lea sau Leb, putin Lec
H,se,Le
H,Se,le
Le (a-b-): homozigoti lele, nesecretori
Deloc H, Lea si Leb, putin Lec
H,se,le
Exista si anticorpi Lewis anti-Lea si anti-Leb care de obicei apar impreuna si

aglutineaza eritrocitele, dar nu in asa masura incit sa determine hemoliza la nou nascuti.
202
UMF Carol Davila
Sistemul Rh
Descoperit in 1940 de catre Landsteiner si Wiener. Ei au imunizat porci de guinea si
iepuri cu singe de la Maccacus Rhesus si au obtinut un antiser care aglutina nu numai
eritrocitele de Maccacus ci si pe cele ale circa 80-85% din populatia umana a New York-ului.
Astfel au realizat ca au descoperit un nou grup de singe.
Antigenele Rh apar n prima lun de viat intrauterin, independent de celelalte
sisteme. Aglutininele naturale anti Rh apar numai prin izoimunizare (transfuzii cu snge Rh
pozitiv la persoane Rh negative sau la mame Rh negative imunizate prin sarcini de produsul
de conceptie Rh pozitiv).
Sistemul Rh are 3 perechi de gene alelice Cc, Dd, Ee pe cromozomul 1: pe locusul 1
sunt localizate alelele Dd, pe locusul 2 sunt localizate alelele Cc si pe locusul 3 alelele Ee.
Astfel, pe cromozomul 1 se afl cte un membru din fiecare pereche, un locus putnd
fi ocupat de una sau alta din cele dou alele pereche. Genotipul este format din cele dou
grupuri de cte trei factori antigenici (mosteniti de la mam si de la tat), care se transmit
n bloc.
Caracterele dup care se transmit factorii Rh sunt:
- caracterul antitetic prin care se ntelege c lipsa unui factor impune prezenta
celuilalt factor din aceeasi pereche; prezenta unuia din factori nu exclude prezenta celuilalt
din aceeasi pereche (de exemplu Cc);
- caracterul alelomorf conform cruia dac un parental are ambii factori ai unei
perechi, la descedent se transmite totdeauna numai unul din ei;
- fiecare individ are obligatoriu cel putin un factor din fiecare pereche (deci acesti
factori se transmit egal de la fiecare parental).
Rezulta 8 posibile haplotipuri: Cde, cDE, cDe, CDE, Cde, cdE, CdE, cde, 18 posibile
fenotipuri si 36 de genotipuri (dintre care 10 sint negative: cde/cde/, Cde/cde, Cde/Cde,
Cde/cdE, Cde/CdE, cdE/cde, cdE/cdE, cdE/CdE, CdE/cde, CdE/CdE). Toate variantele in care
apare alela D sint Rh pozitive Rh (D)+,; restul sint negative Rh (d)-.. Toti acestia cu
genotipuri negative pot induce aparitia de anticorpi anti.D daca sint stimulati cu antigen D si
trebuie sa primeasca singe Rh negativ sau din genotipul propriu.
Persoanele Rh (D)+ pot fi homozigote (D/D) sau heterozigote (D/d), pe cnd
persoanele Rh (d)- nu pot fi dect homozigote (d/d).
Anticorpii anti-Rh pot distruge antigenele Rh (D).
CDe cDE
Sperma
(haplotip)
Celulele
copiilor
TATA
CDe cde
CDe
cDE
CDe CDe
CDe
Ovul
cDE
CDe
CDe cde
MAMA
cde
DE cde
Putem sintetiza prin urmatoarele:

- antigenul unui copil (ex. D) provine obligatoriu de la unul din printi;
- din doi printi Rh negativi rezult obligatoriu un copil Rh negativ;
- din doi printi heterozigoti rezult copii heterozigoti;
- un copil heterozigot provine dintr-un printe obligatoriu CDE, n caz contrar
nvinuitul se exclude;
- dac mama este decedat, iar copilul n viat este cc se exclude nvinuitul CC;
- dac mama si copilul sunt Rh +, tatl nu are nici o sans de excludere pe acest
sistem deoarece poate fi DD sau Dd.
203
UMF Carol Davila
Sistemul MnSs
Sistemul MN a fost identificat de Landsteiner si Levine (1927), fiind propriu omului
prin cele dou gene alelomorfe si codominante MN. Antigenele apar n luna a doua de viat
intrauterin, copiii n vrst de 4-6 luni avnd acelasi titru ca si adultii.
Anticorpii anti-M si antiN apar prin imunizare si sunt anticorpi de tip IgG complet.
Grupul M apare in circa 28%, grupul N in 22% iar cel MN in 50%.
Transmiterea se face dup legile lui Mendel, adic:
MM + MM = MM 100%
MM + NN = MN 100%
MM + MN = MM 50% + MN 50%
MN + MN = MM 25% + MN 50% + NN 25%
Nu s-au constatat decit extrem de rare si neimportante izoimunizari la antigenele
M,N la nou nascut sau posttransfuzional.
Ulterior, Walsh si Montgomery (1947) identific sistemul Ss n care alela S este
dominant, iar alela s este recesiv. Locii MN si Ss ocup pozitii adiacente pe cromozomul 4
si de aceea se transmit mpreun.
Anticorpii Ss sunt numai de tip imun, aprnd consecutiv transfuziilor sau n urma
sarcinilor. Ei sunt anticorpi de tip incomplet IgG. Exista genotipurile SS, Ss, si ss cu o
frecventa de aparitie fenotipica de 11%, 44% si respectiv 45%. Spre deosebire de anti-M si
anti-N, anti -S si anti-s fiind active la 370C aglutineaza eritrocitele in proportie de 55%
(anti-S) si 89% (anti-s) si sint responsabile atit de manifestari hemolitice posttransfuzionale
cit si dupa nastere.
Anti-M
+
+
+
+
+
+
-
anti-N
anti-S
anti-s
fenotip
genotip
+
+
MSs
MSMs
+
MS
MSMS
+
Ms
MsMs
+
+
+
MNSs
MSNs, MsNS
+
+
MNS
MSNS
+
+
MNs
MsNs
+
+
+
NSs
NSNs
+
+
NS
NSNS
+
+
Ns
NsNs
Gentotipurile si fenotipurile sistemului MNSs
Antigenele
MN,
Ss
prezint
un
poliformism
semnificativ de ras. Astfel,
exist gene complexe: MS, Ms,
NS, Ns. Sistemul MNSs este
considerat ca fiind cel mai
eficient n expertiza filiatiei.
Putem sintetiza prin:

- dac ambii printi sunt homozigoti de acelasi fel rezult numai copii homozigoti de
acelasi fel;
- dac ambii printi sunt heterozigoti, pentru nvinuit nu exist nici o sans de
excludere;
- nvinuitii MN nu au nici o sans de excludere;
- antigenele M si N nu pot apare la un copil dac nu exist la cel putin unul din
printi;
- dac un copil este NN (MM) iar printii NN, MN se exclude tatl MM (respectiv NN);
- mama MM (sau NN) nu poate avea un copil NN (respectiv MM) indiferent de
fenotipul tatlui.
Alte sisteme eritrocitare
Sistemul Kell-Cellano (Coombs et.al. 1940). Initial, s-a crezut c este format
numai din doi factori: Kell (n functie de care persoanele se diferentiaz n K+ si K-) si
Cellano (k, n functie de care persoanele se diferentiaz n k+ si k-), cei doi factori fiind
alelomorfi si antitetici. Antigenul K se transmite dominant si autosomal. Kell pozitiv cu
genotipuri KK circa 0.2% si Kk circa 10% populatie si Kell negativ cu genotip kk in circa
90%.
Pe acelasi locus s-au evidentiat ulterior circa 20 alele care dirijeaz si sinteza altor
factori apartinnd aceluiasi sistem. Prin analogie cu sistemul Rh, n sistemul Kell-Cellano
antigenul pare a fi sub controlul unor gene strns linkate, factorul K fiind comparat ca
putere antigenic cu factorul D.
n practica filiatiei se foloseste sistemul Kk, dar sistemul n sine nu este considerat
suficient de selectiv.
204
UMF Carol Davila
Sistemul Duffy (Cutbush & Chanarin 1950). Initial s-a descoperit antigenul Fya
(Duffy +) determint de alela Fya la circa 65%. Anti-Fy s-au dovedit a putea induce reactii
hemolitice letale. Ulterior s-a identificat si antigenul Fyb (alela Fyb) al caror anticorpi nu
induce reactii hemolitice cunoscute.
Ulterior s-a identificat si fenotipul Fy (a-b-), alela
Fy foarte frecvent la negri si rar la albi. Astazi se stie ca
exista 2 tipuri de Fy unul (Fy) comun pentru negrii (negrii
africani 90%, negrii New-York-ezi 80% si sub 3% la
europeni) iar celalat Fyx la populatia alb. Fenotipul Fy
(a-b-) mai apre si la yemenitii evrei in timp ce la japonezi. Coreeni si eschimosi se intilneste
o mare frecventa a alelei Fya.
Fenotipul Fy (a-b-), caracteristic negrilor, prezint alela Fyo, n locul alelei Fya Fyb.
Persoanele cu un astfel de fenotip nu formeaz anticorpi anti Duffy dup transfuziile cu
snge avnd hematii Fya sau Fyb.
La populatia alb genotipul FyFy este foarte rar. Atunci cnd el este prezent apar
anticorpi anti-Fy3 dup transfuziile cu snge continnd hematii Fy a si Fyb. Aceasta constituie
diferenta genetic principala ntre cele dou populatii. Se pare c frecventa mare a
factorului Fy la negri s-ar datora expunerii in timp a generatiilor la malarie. n acest sens, sa artat c antigenele Duffy sunt receptori pentru Plasmodium vivax, spre deosebire de
hematiile Fy (a-b-).
De asemenea s-au mai evidentiat antigenele Fy3, Fy4, Fy5, al cror rol n paternitate
nu a fost stabilit.
Fenotip
genotip rata aparitie
Fy (a+b-)
Fya Fya
17%
Fy (a+b+) Fya Fyb
49%
Fy(a-b+)
Fyb Fyb
34%
Fenotipurile si genotipurile Duffy
Sistemul Kidd (Allen, 1951). Antigenul este Jka

hemolitic. Fenotipurile si genotipurile cunoscute sint:
Din analiza genetica rezulta ca genotipic Jka
poate fi att homozigot ct si heterozigot, pe cnd Jkb
este exclusiv homozigot.
iar anticorpul anti-Jka potential

Fenotip
Jk (a+b-)
Jk (a+b+)
Jk (a-b+)
genotip
Jka Jka
Jka Jkb
Jkb Jkb
rata aparitie
26%
50%
24%
Sistemul Lutheran (Callender&Race, 1946). Gena acestui sistem este localizat pe

cromozomul 19, prezentnd dou alele: Lua si Lub. Lua se transmite dominant autosomal
(Lutheran +).
Fenotip
genotip rata aparitie
Fenotipurile si genotipurile n sistemul Lutheran:
Lu (a+b+) LuaLub
8%
Din analiza genetica rezulta ca genotipic Lu a Lu (a+b-) LuaLua
0.2%
b
b
92%
poate fi att homozigot ct si heterozigot, pe cnd Lub Lu (a-b+) Lu Lu
este exclusiv homozigot. Ca fenotipuri rare n acest sistem s-au mai descris Lu4, Lu5...Lu20,
precum si Lu (a- b-).
Anticorpii anti Lu (a) sunt de tip naturali (evidentiabili n mediul salin) si de tip imun
(evidentiabili prin testul antiglobulinic).
Grupele sanguine in determinarea diferentierilor de rasa
1. Exista cel putin 4 forme de hemoglobine:
o hemoglobina A (tipul normal al adultului alb)
o F (tipul fetal)
o S (10-15% din adultul negru)
o C (3% din adultul negru)
Forma S este patologica (homozigotul SS preznta anemie falciforma). Caracteristica
S este recesiva fata de forma A incit nu este posibila diferentierea uzuala intre A si AS.
Antigenele Kell se regasesc numai la albi, in tip ce antigenele Duffy la 90% din negrii vest
africani. Animalele au propriile lor grupe de singe, diferite de cele ale omului.
2. Sistemul Duffy pentru rasa negroida (vezi mai sus) si alte populatii.
Imunizarea ca raspuns la antigenele grupelor de singe
Cele mai antigenice sint considerate proteinele A,B, si Rh.
205
UMF Carol Davila
Imunizarea Rh
In urma administrarii de singe:
O prima administrare a circa 500ml singe Rh pozitiv la o persoana Rh negativ induce
cu probabilitate de 50% izoimunizare in urmatoarele 2-6 luni.
Circa 1/3 dintre cei Rh negativi insa sint rezistenti (non-raspunzatori) si nu pot
forma anticorpi anti-D. Altii insa desi nu formeaza anticorpi detectabili au fost totusi
imunizati, ceea ce se poate dovedi prin prezenta bolii hemolitice la noul lor nascut.
Prin sarcina:
Este o metoda naturala de izoimunizare care produce anticorpi anti-D evidentiabili la
dfirsitul nasterii la circa 2% dintre mame in conditiile in care fatul Rh pozitiv singereaza pe
timpul graviditatii.
La circa 6 luni de la nastere procentul de detectie a anticorpilor creste la 7% dintre
mame (explicatia consta in trecerea in circulatia materna a unor cantitati de singe fetal
uzual circa 10ml- cu ocazia hemoragiilor transplacentare); cu cit singele fetal trece in
cantitate mai mare cu atit raspunsul imunologic va fi mai intens (initial cu IgM si apoi cu
IgG). Amniocentezaa, cezariana extragerea manuala a placentei cresc riscul aparitiei si
concentratia anticorpilor anti-D cu ocazia celi de-a doua nasteri insa chiar mici cantitati de
singe fetal pot initia un raspuns imunologic intens cu producerea bolii hemolitice a noului
nascut.
In mod surprinzator atunci cind exista si incompatibilitate de grup sanguin intre
mama Rh - si fatul Rh+, imunizarea Rh prin sarcina este mai putin apta de a se produce.
Imunizarea ABO
In sistemul ABO in contrast cu sistemul Rh, anticorpii anti-A si anti-B sint in mod
uzual prezenti in ser in raport invers cu prezenta antigenului eritrocitar.
Exista chiar o cantitate redusa de anticorpi omologi dezvoltati prin imunizare ca
urmare a patrunderii in circulatie pe timpul vietii a antigenelor de grup sanguin A,B, H cu
diferite ocazii (singele altor persoane, microorganisme, flora intestinala, particule de praf,
etc.) incit o prima imunizare pare sa fie produsa cvasiconstant (raspuns cu IgM).
Raspunsul in cazul administratii singelui incompatibil este cu dezvoltare de IgG
incomplete incepind cu ziua 2-3 cu un maxim in ziua 10-14 si apoi cu un delin lent spre ziua
20. La aceasta se adauga detectia de hemolizine. Acestea din urma probeaza o imunizare de
data recenta. Problema principala este diferentierea imunizarii naturale de imunizarea
hemolitica, ceea ce se poate efectua cu eritrocite de porc ce prezinta antigene A-like numite
Ap care se aglutineaza cu anti-A IgG hemolici si nu cu anti-A IgM naturali.
Sistemul limfocitar HLA
n cadrul Complexului Major de Histocompatibilitate, sistemul HLA constituie cel mai
cuprinztor sistem de antigene umane, mai ales c acesta este prezent pe toate celulele
nucleate, trombocite si chiar pe spermii. Antigenele de histocompatibilitate se definesc ca
antigene care determin o reactie imunologic la transplantul unui organ sau la transfuzia
ntre dou organisme diferite din punct de vedere genetic. Genele MHC apartin familiei de
gene imunoglobulinice, cu rol n recunoasterea att a structurilor proprii ct si a celor
strine organismului. Proteinele codificate de ele au mare complexitate de atribute
biologice, responsabilitatea lor n individualizarea genetic a fiecrei persoane fiind de
important capital.
Sistemul HLA este codificat de gene situate pe bratul scurt al cromozomului 6.
Fiecare locus poate fi ocupat de mai multe alele. La nivelul acestui cromozom genele HLAA, B, C si D au localizri bine definite. Astfel: regiunea HLA - D situat ctre centromer
codific moleculele de clasa II-a si are trei loci denumiti DP, DQ si DR. Ctre extremitatea
telemeric sunt regiunile HLA-A, B si C, care codific pentru moleculele de clasa I. Cele mai
polimorfe sunt regiunile HLA-A si HLA-B cu 23 si respectiv 49 de haplotipuri.
Un haplotip reprezint un set de gene localizat pe un cromozom care au exprimare
genotipic unic. ntre HLA-D si HLA-B sunt situate genele care codific pentru moleculele
de clasa A III, adic pentru cei doi, C II, C IV si factorul B al complementului.
Transmiterea genetic a antigenelor HLA urmeaz legile de transmitere mendeliene
pe sistem codominant. Multitudinea de antigene situate pe fiecare locus si imensele
posibilitti de combinare ale acestora n haplotipuri explic polimorfismul extrem al acestui
sistem de antigene, neegalat de nici un alt sistem genetic uman.
206
UMF Carol Davila
Pentru tipizarea serologic a HLA se folosesc tehnici variate, cea mai utilizat fiind
metoda limfotoxicittii n prezenta complementului de iepure. Pentru stabilirea fiecrui
antigen sunt folosite mai multe seruri test. Studiul antigenelor HLA-A, B si C (clasa I)
necesit limfocite din snge periferic, iar pentru evidentierea antigenelor HLA-DR, DP si DQ
(clasa II) se folosesc doar limfocite B din snge periferic.
Pentru tiparea antigenelor HLA din clasa II-a se utilizeaz tehnici de biologie
molecular: RFLP, PCR, PCR-RFLP (ultima constnd din asocierea metodelor amintite
anterior, avnd la baz caracterizarea polimorfismului de lungime al fragmentului de
restrictie dup amplificarea regiunii variabile).
Antigenele HLA sunt clar diferentiabile serologic unele de altele. Totusi, unele dintre
ele prezint asemnri datorate probabil unor structuri moleculare similare, fapt care poate
duce la aparitia unor reactii ncrucisate. De exemplu: o reactie ncrucisat destul de
puternic exist ntre antigenele HLA - A2 si A28, ntre A1, A3 si A11, ntre A9 si A10,
precum si ntre subiectele din complexul A19 (A29, A30, A31, A32, A33).
n ceea ce priveste valoarea biologic si clinic a sistemului HLA, aceasta const n
special n transplantul de organe, de mduv osoas n afectiunile hematologice, n
problematica transfuziilor si n expertiza filiatiei.
Astfel, sistemul HLA este cel mai important marker genetic. Pn n prezent nu s-a
identificat nici un alt sistem de markeri genetici care s aibe un asemenea polimorfism ntrun model genetic asa de bine definit.
De asemenea, sistemul HLA este foarte util n studiile de genetic uman, studiile de
evolutie si selectie a mecanismelor genetice, n caracterizarea populatiilor umane, n
alctuirea hrtilor cromozomiale, n studiul bolilor asociate si n studiul eredittii.
207
UMF Carol Davila
TESTELE ADN IN PRACTICA MEDICO-LEGALA

Motto:
We used to say that our fate was in our stars. Now we know that, in large measure our fate is in our genes
James Watson genetician, Laureat al Premiului Nobel, co-descoperotor al structurii ADN
Toate conceptele clasice legate de identitatea biologica a indivizilor umani sunt n

prezent revizuite i abordate prin prisma noilor informaii tiinifice aduse de genetica
moleculara. Comunitatea medico-legala i juridica nu prea pregatit n urma cu 10-15 ani
s receptioneze i, cu att mai putin, sa utilizeze concepte noi de genetic moleculara,
testele ADN fiind apanajul unor categorii restranse de specialisti. Problema schimbului de
tehnologie si a principiilor de identificare a fost intens dezbatuta pe plan mondial in tot acest
interval de timp, atat in mediile stiintifice medicale, cat si in cele juridice, nevoite deopotriva
sa isi reconsidere o multitudinie din teoriile considerate clasice. Conservatorii stiintelor
medico-legale au formulat critici severe referitoare la primele teste ADN, pe cand partizanii
noilor tehnologii le-au aclamat si chiar le-au exagerat infailibilitatea.
Prin 1990-1995, perioada in care multe servicii medico-legale din tarile avansate
tehnologic se intrebau daca nu era cumva prematura sau hazardanta o schimbare a
metodelor traditionale de identificare, testele ADN au servit doar la rezolvarea unor cazuri
problema, pentru care metodele conventionale nu ofereau rezultate concludente. Pe
masura validarii performantelor si robustetii sistemelor de markeri ADN, testele genetice au
fost larg imbratisate de comunitatea stiintifica medico-legala din intreaga lume, tendinta
care s-a accentuat mult in ultimii 5-6 ani, odata cu generalizarea metodologiilor PCR si a
celor de detectie si secventiere automata. Ceea ce muli nu credeau cu putiin s-a realizat:
testele ADN au devenit ntr-un timp record instrumentul fr rival al investigatiilor medicolegale i criminalistice. La toate acestea, a contribuit desigur intr-un mod decisiv si
finalizarea in 2001 a proiectului Genomul Uman, care a generat o uimitoare cantitate de
informatie stiintifica despre materialul ereditar al speciei noastre.
In acest context, medicina legala moderna si-a definit in cadrul ei o noua disciplina genetica medico-legala - axata in principal pe investigarea in scop de identificare a
genotipurilor umane.
Tehnologiile de analiza ADN in scop de identificare umana sunt in prezent acceptate
fara exceptie in toate sistemele juridice din lume la rezolvarea unor cauze penale si civile.
Aplicatii in domeniul penal si militar
- identificarea victimelor in omoruri si pruncucideri
- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la locul
faptei sau asupra victimelor
- identificarea agresorilor sexuali
- identificarea autorilor talhariilor si furturilor
- trierea si excluderea suspectilor in diferite anchete
politienesti
- identificarea victimelor in accidente aviatice,
catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie
- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si aviatice
pornind de la urmele biologice
- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, a
traficului ilegal de persoane si de organe umane
- probarea unor agresiuni fizice
Aplicatii in domeniul civil

- cercetarea paternitatii
- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii in
maternitati, noi-nascuti abandonati sau pierduti, etc.)
- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea familiilor )
- identificarea adoptiilor ilegale
- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro sau a
mamelor surogat
- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:
bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de grd.
IV), etc.
- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in scopul
aflarii adevarului istoric sau din interese politice
- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea societatilor
de asigurare
- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte
violenta
Potentialul testelor ADN de a exclude suspectii intr-o ancheta politieneasca, mai ales
in cazurile de viol sau omor, este un castig enorm daca il comparam cu performantele
testelor conventionale serologice sau al amprentelor digitale.
Agresiuni sexuale. Ponderea identificarilor pentru agresorii sexuali este de departe cea
mai mare din totalul testelor ADN efectuate pentru diverse alte infractiuni in
laboratoarele medico-legale4. In caz de viol testarea ADN permite identificarea cu
4
Poate cea mai mare contributie a tehnologiei ADN in medicina legala a fost identificarea violatorilor- Prof.
J.J.Cassiman, seful Centrului de Genetica Umana a Universitatii din Leuven
208
UMF Carol Davila
certitudine a agresorului plecand de la celulele spermatice si vaginale existente pe un

tampon vaginal. Profilul ADN al victimei se evidentiaza din celulele vaginale, in timp ce
profilul agresorului se obtine prin analiza celulelor spermatice. Profilele obtinute sunt
ulterior comparate cu profilele de referinta apartinand victimei si persoanelor aflate pe
lista suspectilor.
Omor. In cazurile de omor testarea ADN se face pornind de la urmele biologice recoltate
de la locul faptei sau de pe corpuri delicte: pete de sange, de saliva sau sperma, fire de
par, microurme biologice de contact (celule epiteliale descuamate de pe tegumente la
contactul cu diferite suprafete sau obiecte: maner usa, intrerupator lumina, instrumente,
bani, etc.). Profilele ADN rezultate sunt comparate cu profilele de referinta obtinute de
la suspecti in urma prelevarii unei probe biologice de referinta de de la acestia (sange
sau saliva).
Accidente rutiere. In accidentele rutiere testele genetice pot servi la a demonstra
implicarea unui vehicul intr-un accident rutier soldat cu victime umane atunci cand
vehiculul implicat paraseste locul faptei. In aceste cazuri, profilele ADN evidentiate din
urmele biologice recoltate de pe caroseria masinii sunt comparate cu profilul de referinta
al victimei. Daca profilele corespund, atunci se poate stabili cu maxima certitutdine ca
vehiculul respectiv a fost implicat intr-un accident.
Identificarea cadavrelor necunoscute. Este o problema ce survine frecvent in
practica medico-legala. Pentru analiza genetica se folosesc atat tesuturi moi in diferite
stadii de degradare, cat si tesut osos sau dentar. Amprenta genetica se poate efectua pe
tesut osos sau dentar chiar si atunci cand au suferit o carbonizare partiala. Daca
identitatea cadavrului este prezumata, solutia identificarii rezulta frecvent in urma
cercetarii relatiei de inrudire biologica a persoanei a carei identitate este prezumata cu
diferiti membri ai familiei.
Aplicatii in domeniul militar. Realizand performantele si importanta testelor ADN in
identificarile de persoane, armatele SUA si statelor NATO au initiat incepand de la
mijlocul anilor 90, programe ample de colectare de probe biologice pentru tipare ADN
de la toti angajatii si militarii in termen, dupa modelul programului de colectare a
amprentelor digitale initiat cu decenii in urma .
Cercetarea relatiilor de inrudire biologica. Reprezinta un domeniu in expansiune
datorita dezvoltarii de tehnici performante de analiza genetica moleculara. In prezent, in
Statele Unite aproximativ 250.000 de mii de cazuri de paternitate sunt rezolvate in
fiecare an cu ajutorul testelor ADN. Raportarile cumulate pentru Europa se situeaza cu
aproximatie tot in jurul aceleiasi valori. Insa testele genetice efectuate in scopul stabilirii
unui pedigree vizeaza in prezent si o multitudine de alte aspecte (vezi in tabel - aplicatii
in domeniul civil). Autoritatile din statele vestice rezolva in prezent problemele legate de
imigratie si de reintegrire a familiilor imigrantilor pornind exclusiv de la testele ADN.
*
Fiinta umana se dezvolta dintr-o celula ou, ce reuneste zestrea ereditara a celor doi
parinti si reprezinta o configuratie genetica noua, unica si irepetabila, constanta in timp.
Individualitatea umana este deci o individualitate genetica, desi omul in ansambul sau este
produsul interactiunii permanente dintre ereditate si mediu. Titlul de unicat al fiecarui
univers genetic uman nu este contrazis pna n prezent dect de gemenii monozigoi.
Ideea realizrii profilului genetic al unei persoane, s-a nascut din conceptele
geneticii clasice exprimate rezumativ prin:
(1)
unicitatea genetica a fiecarui individ. Fiecare persoana are o infatisare
caracteristica, unica. Intrucat acesta infatisare, fenotip, reprezinta materializarea
genotipului rezulta ca exista o importanta diversitate a materialului genetic uman. Acest
lucru se intampla dearece anumite parti ale genomului uman sunt polimorfe, intelegandu-se
prin aceasta ca pentru acele parti din genom exista mai multe variante structurale. Se va
vedea ca in special regiunile extragenice poseda un polimorfism accentuat, facand obiectul
predilect al analizei geneticienilor legisti.
(2)
identitatea structurala a ADN in toate celulele unui organism uman.
Informatia genetica a fiecarui organism viu este continuta in interiorul fiecarei celule, in
209
UMF Carol Davila
molecula de ADN; ADN are in alcatuirea sa genele care codifica fiecare caracteristica a
organismului; toate celulele dintr-un organism viu poseda aceeasi structura a ADN.
(3)
respectarea legilor mendeliene ale transmiterii caracterelor ereditare in
succesiunea generatiilor. Pogenii mostenesc o serie de trasaturi comune cu ale
genitorilor dupa legile bine cunoscutesi definite in genetica clasica.
Drumul cercetarii individualitatii umane a fost deschis la sfarsitul secolului XIX de
amprentele papilare, insusiri fenotipice cu determinism multifactorial, poligenic si de mediu,
urmate in timp, de antigenele specifice de grup, sangvine si tisulare, pentru a viza in
prezent materialul genetic al speciei umane - molecula de ADN.
*
Scurt istoric Pornind de la terminologia deja consacrata de amprenta geneticasa ne
amintim de ruda sa mai varstica, de acum centenara, amprenta digitala. In 1880
antropologul britanic Sir Francis Galton publica primele observatii referitoare la amprentele
digitale ca mijloc fidel de identificare al unei persoane. Incepand cu 1902 amprentele
digitale au fost utilizate sistematic in justitie si armata in tarile anglo-saxone. La vremea
aparitiei lor, amprentele digitale au revolutionat arena justitiei. Dupa 1950, in laboratoarele
medico-legale s-au testat de rutina markerii pentru grupele de sange ABO , polimorfismul
proteic fiind astfel un factor de diferentiere genetica. Ulterior, alte grupe de sange, proteine
serice, enzime eritrocitare si complexul major de histocompatibilitate HLA au fost serotipate
pentru a servi identificarea probelor biologice sau la cercetarea paternitatii. Primele
observatii referitoare la polimorfismul moleculei de ADN au fost facute prin 1978 cu ocazia
studiilor genei beta -globinei in siclemii. A fost insa meritul britanicului Alex Jeffreys sa
descopere in 1985 ca in genom exista regiuni hipervariabile cu specificitate individuala . El
cerceta gena mioglobinei umane cand a remarcat o serie de secvente repetitive intercalate
intre secvente codante ale genei. Atunci cand aceste secvente repetitive erau hibridizate cu
secvente complementare si marcate radioactiv se vizualiza un set complex de benzi,
asemanator unui cod de bare. Imaginea descrisa de un astfel de set de benzi (secvente de
ADN) s-a dovedit a fi unica, specifica fiecarui individ uman.
Definirea termenului de profil ADN. Analiza ADN in scop de identificare este
cunoscuta sub numele de tipare ADN, genotipare ADN, profil ADN sau test de
identificare ADN. Desi foarte larg utilizat, termnul de amprenta genetica1 nu defineste
tocmai corect acest tip de analiza.
Profilul ADN se defineste ca fiind totalitatea acelor caracteristici
structurale ale materialului genetic care permit identificarea unui
individ.
Testele ADN utilizate in medicina legala isi au fundamentarea stiintifica in genetica
clasica, biochimie si biologia moleculara. De aceea pentru a intelege ce reprezinta un test
ADN consideram necesara trecerea in revista a catorva notiuni elementare despre structura
si functiile ADN.
ADN este macromolecula ce constituie suportul material al ereditatii, reprezentand
cartea noastra de identitate biologica. Informatia genetica este stocata in ADN sub
forma unui cod, a carui descifrare permite fiecarei celule dintr-un organism sa-si
indeplineasca functiile.
Cvasitotalitatea materialului genetic uman se gaseste localizat in nucleul celular si
defineste ADN nuclear (ADNnc). Restul patrimoniului genetic al celulei este reprezentat de
ADN mitochondrial (ADNmt), o mica molecula de ADN circular, localizata in mitocondrii si
care poseda o organizare si un cod genetic diferit de cel al ADN nuclear.
Structura ADN nuclear. ADN uman se prezinta sub forma unui filament a carui
lungime atinge aproximativ 1m si intra in compozitia cromozomilor din nucleul fiecarei
1
Sintagma amprenta genetic, a fost creata operndu-se o analogie ntre multitudinea de benzi
obtinute prin analiza de genotipare i multitudinea desenelor liniare ce alctuiesc o amprent digital. Desi
sugestiva, analogia este forat intrucat, cei doi termeni, amprenta digital i amprenta genetic nu au n comun
dect capacitatea de a reflecta una dintre trsturile fundamentale ale fiinelor vii, i anume unicitatea lor
biologic. Termenul de amprent genetic s-a impus sub aceast form n contiina publicului, insa in prezent, in
literatura medical de specialitate i n limbajulul juridic se foloseste aproape exclusiv termenul de profil ADN.
210
UMF Carol Davila
celule. Molecula de ADN este identica in proportie de 99,9% la toti indivizii din aceesi
specie. Din cele 3,5 bilioane de perechi de nucleotide ce alcatuiesc filementul de ADN, doar
3 milioane sunt diferite de la un individ la altul. Aceste mici variatii structurale confera
unicitate biologica fiecarui individ uman. Genomul fiecarei persoane este unic cu exceptia
gemenilor monozigoti. Materialul genetic nuclear il mostenim in proportii perfect egale de la
parinti: 50% de la mama si 50% de la tata. De aceea cu ajutorul ADN putem demonstra
legaturile de rudenie dintr-o familie.
Molecula de ADN are o
structura dublu-elicoidala, fiind
alcatuita din doua lanturi rulate
unul in jurul celuilalt (spirala
vietii). Structura ADN poate fi
imaginata destul de plastic ca fiind
o scara in spirala marginita de
doua
balustrade.
Succesiunea
treptelor acestei scari in spirala
este data de cele 4 tipuri de
nucleotide:
A-adenina,
Gguanina, T-timina sau C-citozina.
Schematic structura unei secvente
dintr-un lant de ADN poate fi
reprezentata astfel:
AACTGAT
AGGTCTAG
Informatia
este
determinata de secventa de litere
de-a lungul lantului de ADN, cu alte cuvinte este codificata. Este vorba de un cod format din
4 litere, extrem de performant, deoarece cu ajurotul sau se inmagazineaza o cantitate
uriasa de informatie, o adevarata arhiva genetica, transmisa din generatie in generatie cu o
precizie uimitoare. De exemplu, secventa ACGT reprezinta o informatie diferita fata de
secventa AGTC, in acelasi mod in care cuvantul STOP are un inteles diferit fata de
cuvantul POST sau SPOT, chiar daca aceste cuvinte contin aceleasi litere.
Conexiunea intre bazele azotate este o conexiune specifica, bazata pe
complementaritate stricta, in sensul ca adenina se leaga numai cu timina, iar guanina numai
cu citozina.
A=T
CG
Astfel, secventa de ADN complementara celei reprezentate mai sus va fi:
AACTGATAGGTCTAG
T T G A C T A T C C A G A T C
Din acest tip de imperechere specifica al catenelor de ADN rezulta un lucru de
mare importanta practica pentru tehnicile de analiza moleculara cunoasterea unei
secvente de pe un lant de ADN permite deducerea cu exactitate a secventei complementare,
deoarece ori de cate ori se separa cele doua lanturi, ele se vor recombina tot de aceeasi
maniera complementara.
Replicarea este cea de-a doua proprietate fundamentala a moleculei de ADN de
mare importanta practica pentru tehnicile de analiza moleculara in genetica judiciara.
Cunoasterea proceselor de replicare a ADN a permis reproducerea lor in vitro prin reactia
polimerizarii in lant (PCR - Polymerase Chain Reaction). Replicarea5 este procesul prin care,
in cursul diviziunii celulare, se sintetizeaza o noua molecula de ADN folosind ca matrita o
molecula de ADN preexistenta. Molecula nou sintetizata este identica cu molecula de ADNmama, copia sa fidela sau replica sa.
Procesul de replicare incepe prin separarea celor doua filamente de ADN. Fiecare
filament serveste drept matrita pentru copierea unui nou lant de polinucleotide. Replicarea
este controlata de mai multe enzime, dintre care cea mai importanta este ADN-polimeraza.
Replicare=sinteza de tip auto-copiativ

211
UMF Carol Davila
Aceasta enzima adauga in procesul de sinteza al noilor catene in jur de 1000 de nucleotide
pe secunda.
ADN nuclear are in structura sa:
gene - in numar de aproximativ 250006
secvente inrudite cu genele
material extragenic - reprezentat de o cantitate considerabila de secvente de
ADN repetitiv (junk DNA). Proportia de ADN repetitiv reprezinta peste 90% din
genom.
Structura genomului uman7
G
E
N
O
M
U
L
U
M
A
N
ADN genic
(gene si secvente
inrudite cu genele)
(20-30%)
ADN codant (genic) (< 10%)
ADN necodant (> 90%) - introni, pseudogene etc.
Secvene unice sau cu un numar mic de repetitii (70-80%)
ADN extragenic
(necodant)
(7080%)
Secvente
moderat
si inalt repetitive
(20-30%)
Repetiii intercalte in genom (40% )

(Alu repetitiile)
Repetiii grupate in tandemuri (60%)
Macosateliti
Minisateliti
Microsateliti
Proprietatile secventelor repetitive grupate in tandemuri

alterneaza cu secventele codante de tip unicat (genele)
ocupa in genom poziii fixe denumite loci (locus la singular)
au o informativitate cu totul excepional, in sensul ca structura lor permite
discriminarea ADN provenit de la diferii indivizi. Diferenele interindividuale din
structura secventelor repetitive, denumite polimorfisme ADN prin numarul variabil al
tandemurilor repetitive (Variable Number of Tandem Repeats -VNTR), confera acestor
structuri calitatea de markeri ai regiunilor genomice n care i au sediul
variantele structurale ale unei secvente de tip repetitiv sunt desemnate alele, prin
asimilare cu alelele genelor.
Functia indeplinita de ADN repetitiv nu este in prezent elucidata, dar ceeea ce
intereseaza este organizarea sa si faptul ca transmiterea acestui material genetic se face
asemeni genelor, cu respectarea legilor ereditatii Mendeliene. Astfel, in cursul diviziunii
celulare mitotice, secventele de tandemuri repetitive:
segrega independent (se combina la intamplare)
se regasesc in succesiunea generatiilor pe cromozomi omologi, la nivelul unui locus
de tip repetitiv, descendentii vor prezenta doua variante (alele) ale secventei
repetitive: una de provenienta materna (alela materna), cealalta de provenienta
paterna (alela paterna).
Tandemurile repetitive au lungimi si structuri variabile:
succesiuni de 1-5 nucleotide repetate de cteva zeci-sute de ori definesc microsateliii
(STR - short tandem repeats)
succesiuni zeci de nucleotide repetate de sute sau mii de ori definesc minisateliii
(VNTR8).
Date publicate HUGO (Human Genome Organization) in 2004

adaptat dup Brown T.A. Genetics A Molecular Approach (1992) Chapman & Hall, London, 280-310
8
VNTR este un termen care desemneaza intreaga clasa de compusi repetitivi, dar cel mai ades denumeste markerii
incadrati in clasa minisatelitilor
212
7
UMF Carol Davila
Microsatelitii sunt considerati in prezent standardul de aur in materie de

identificare. Dintre miile de microsateliti din genomul uman, in practica medico-legala sunt
utilizate doar sistemele STR unilocus (cu localizare unica in genom), formate din tetra- si
pentarepetii si numar minim de artefacte genetice (microvariante).
Analiza unui singur locus STR nu este suficienta pentru afirmarea apartenentei unei
probe la o persoana sau alta. Analiza a 10-16 loci STR permite identificarea cu succes a
provenientei unei probe ADN.
Caracterizarea ADN structurat in tandemuri repetitive 9
TIPUL
REPETITIEI
MACROSATELI
TI
Numrul
de loci
1 -2 per
cromozom
MINISATELITI
Mii per
genom
MICROSATELI
TII
Zeci de
mii per
genom
Lungimea
unitatii
repetitive
(pb)
Nr. de
repetitii
CARACTERISTICI
APLICATII
Tehnica de
analiza
cateva mii
Grupari de
100-5000kb
lungime
Localizati in
centromer si
telomere
Nu au
utilizare
medico-legala
Southern blot
9 -100
16
(CA)n
(ATG)n
(GTAG)n
1-30kb
n = 10-30
< 1kb
n = 10-60
Polimorfism de tip
VNTRs
unilocus
multilocus
Polimorfism de tip
STRs
Valoare in
cercetarea
filiatiei
Valoare mare
in identificare
si cercetarea
filiatiei
Southern blot
PCR
PCR
Avantajele genotiparii markerilor de tip STR constau in

necesarul redus de material genetic pentru analiza (de ordinul ng pana la pg), incluzand
aici si ADN degradat sau izolat prin tehnici de purificare rapida
existenta unui numar limitat de variante alelice - markerii STR au o distributie de tip
discontinua a ordinului de marime, lucru ce permite identificarea lor fidela prin comparare
cu etaloane de marime
rata inalta de succes a analizei datorat randamentului crescut al reactiei PCR pentru
secvente le scurte de AND (vezi detalii la metodele de analiza)
posibilitatea analizarii simultate a mai multor loci STR (combinatii de 3 pana la 20 de loci
STR) prin reactii de amplificare multiplex si electroforeza multiplex
posibilitatea inregistrarii rezultatelor in format digital si alcatuirii de baze de date.
Printre dezavantajele investigatiilor pe STR se numara:
riscul crescut al contaminarilor cu ADN uman, bacterian sau viral din mediu, in etapele de
pregatire a probelor de ADN, a reactiei de amplificare sau in etapa de analiza a produsilor
de reactie
incidenta inalta a evenimentelor mutationale (single-step sau double step mutation prin
mecanism de slippage) estimata in medie la 10-4- 10-3/per locus.
Minisatelitii, desi au deschis era investigatiilor de genetica judiciara, sunt in prezent
considerati markeri de rezerva. Gratie potentialului lor discriminatoriu ridicat sunt inca
utilizati in testele de paternitate sau la investigarea unor relatii de inrudire biologica
complexe. Limitarile acestor sisteme de markeri tin cantitatea relativ mare de material
genetic necesara pentru analiza (intre 5-250 ng de ADN/ per proba bilogica) incidenta
mare a secventelor degenerate (constand in variatii interne ale unitatii repetitive) care nu
permite o identificare foarte exacta a alelelor.
Exemplul cel mai elocvent, citat in literatura desi nu apartine medicinii legale umane
este cel al clonei Dolly, a carei identitate nu a putut fi dovedita prin genotiparea
microsatelitilor, fiind necesara o investigatie suplimentara, de aceasta data efectuata
exclusiv pe minisateliti, pentru a dovedi autenticitatea clonei si a infirma ipoteza coform
careia clona ar fi derivat in urma unei contaminari accidentale cu o celula fetala de la oaia
gestanta.
9
dupa Krawczak M., Schmidtke J. - Origin and maintenance of DNA polymorphism (1994) DNA Fingerprinting,
BIOS Scientific Publishers Limited, Oxford, 17 60 si Trent R.J.- Forensic Medicine (1993) Molecular Medicine
An Introductory Text for Students, Churchill Livingstone, Logman Group, Edinburgh, 179-192
213
UMF Carol Davila
Nomenclatura locilor ADN care fac obiectul testelor genetice medicale sau
judiciare.
Locii sunt denumiti conform unei nomenclaturi specifice, standardizate la nivel
international.
Alelele locilor de tip STR se denumesc dupa numarul de repetitii pe care le contin.
Pentru orice marker genetic: D semnifica acid dezoxiribonucleic, prima cifra dupa D localizarea cromozomiala, litera urmatoare descrie complexitatea segmentului de ADN, iar
ultima cifra indica un numar secvential, dat regiunii.
Exemplificarea
nomenclaturii
pentru markerul
D1S80
D - DNA
1 - indica localizarea pe cromozomul 1
S - semnifica segment unic (Single)
80 - numarul secvential al regiunii de pe cromozomul 1
Unii markeri imbraca si denumiri mai speciale, imprumutand denumirea genei in

vecinatatea careia sunt localizati: HUMTHO1 (Human tyrosine hydrolase gene), HUMTPOX
(Human tyroide peroxydase gene), HUMCSF1 PO (Human c-ims proto-oncogene for CSF1
receptor gene), etc.
Inainte de a intra in practica curenta, sistemele de markeri ADN din genetica
judiciara fac obiectul unor ample studii de validare care urmaresc: specificitatea lor de
specie, rata artefactelor de analiza, modul de transmitere mendelian, legatura cu maladiile
genetice, frecventa alelelor si rata mutatiilor reflectate in studiile populationale.
Markerii ADN genotipai curent n scop de identificare si localizrile lor cromozomiale
Cromozom
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
Locus STR
F13B, D1S1171
TPOX, APOB, D2S1242, D2S1338
D3S1349, D3S1352, D3S1358, D3S1359
FGA (FIBRA), FABP, GABARB15
CSF1PO, D5S373, D5S815, D5S818
F13A1, ACTBP2 (SE33), D6S502
D7S460, D7S809, D7S820, D7S1517
LIPOL (LPL), D8S306, D8S320, D8S1179
D9S52
D10S89
TH01 (TC11), APOAI1, D11S554
VWA, CD4, PLA2A1, D12S391
Cromozom
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
X
Y
10
Locus STR
D13S308, D13S317
D14S306
FES/FPS, Penta E
D16S539, D16S537
D17S976
D18S51, D18S535, D18S849
D19S253, D19S433
D20S85, D20S470
D21S11, Penta D
HPRTB, ARA, STRX1, DXYS156
DYS19, DYS385, DYS389-I, DYS389II DYS390, DYS391, DYS392, DYS393
Markeri utilizati in identificare sunt localizati exclusiv la nivelul ADN necodant astfel
incat informaiile genetice vehiculate cu privire la identitatea unei persoane sa nu poata fi
puse in legatura cu evetuale maladii cu determinism genetic. Daca testele de identificare sar efectua la nivelul ADN codant, ele ar permite, in anumite circumstante, diagnosticarea
neautorizata a indivizilor bolnavi, cu toate consecintele nefaste in plan etic si social ce
decurg din aceasta.
Ereditatea extranucleara - ADN mitocondrial (ADNmt). Mitocondria este un
organit celular esential pentru viata celulei, pentru ca aici se desfasoara procesele
respiratorii de baza ce conduc la producerea de energie. Fiecare mitocondrie are pana la 10
molecule de ADNmt, iar celula umana contine intre 5000-10000 de mitocondrii. Prin
urmare, ADNmt se regaseste in de sute sau mii de copii intr-o singura celula, comparativ cu
ADN nuclear care este unic. Daca probele biologice contin ADN nuclear in cantitati extrem
de mici sau extrem de degradat, sansele de a recupera ADNmt sunt destul de mari, ceea ce
prezinta un real avantaj in identificarile medico-legale.
ADNmt uman a fost complet studiat si se cunoaste secventa completa a moleculei.
Exista mari diferente intre ADNmt al diferitelor specii de animale, ceea ce face acest
material ereditar ideal pentru diferentierea speciilor.
10
dupa baza de date a National Institute of Science and technology (www.cstl.nist.gov/div831/strbase)

214
UMF Carol Davila
ADNmt nu contine secvente repetitive, insa are in structura sa o zona polimorfa

numita zona D-loop. In identificarile de persoane sunt analizate prin tehnici de secventiere
moleculara regiunile hipervariabile HV1 (Hypervariable 1) si HV2 apartinand zonei D-loop.
Transmiterea materialului genetic mitocondrial nu se face dupa tipul legilor
Mendeliene, ci preferential
pe
linie
materna
(erediatate
de
tip
matern). Cercetarile arata
ca in timpul fecundarii,
dupa patrunderea in ovul,
mitocondriile
spermatozoidului se dezintegreaza,
ramanand in celula ou
numai
mitocondriile
ovulului. Datorita faptului
ca
ADNmt
al
unei
persoane este mostenit
integral de la genitorul
matern, se poate verifica
descendenta biologica pe
linie feminina a membrilor
unei familii. Acest lucru
este extrem de util in
identificarile
medicolegale, mai ales acolo
unde una din verigile
dintre generatii lipseste: de exemplu, in cazul in care ambii parintii sunt decedati, studiul
secventelor de ADNmt al nepotilor si bunicii materne permite stabilirea filiatiei lor biologice.
- Modul de transmitere al ADNmt are si dezavantaje legate de imposibilitatea
distingerii intre descendentii pe linie materna ale aceleasi familii.
- Analiza ADNmt nu isi gaseste utilitatea nici pentru testele de paternitate.
ADN nuclear
Localizat in nucleul celulelor
Structura dublucatenara helicoidala
Unicat in celula
Formeaza in timpul diviziunii celulei cele 23 de
perechi de cromozomi
Determina fenotipul individului
Mostenit de la ambii parinti, in proportii perfect
egale
Markeri ADNnc in genetica judiciara secventele
repetitive - utilitate in identificarile de persoane si
cercetarea relatiilor de inrudire pe linie paterna sau
materna
ADN mitocondrial
Localizat in mitocondrie
Structura dublucatenara circulara
Multiple
molecule
de
ADNmt
in
fiecare
mitocondrie, deci cateva sute-mii per celula
Nu formeaza cromozomi in cursul diviziunii
Codifica enzime si proteine implicate in
metabolismul energetic al celulei
Mostenit exclusiv pe linie materna
Markeri ADNmt in genetica judiciara regiunile
hipervariabile HV1, HV2 din zona D-loop utilitate in identificarile de persoane unde analiza
ADNnc esueaza si pentru cercetarea inrudirilor pe
linie materna
Etapele unui test ADN.

O analiza ADN este un proces complex, insa indiferent de tehnica de lucru utilizata in laborator, exista cateva etape standard care se parcurg in mod obligatoriu:
1.
Prelevarea si conservarea probelor biologice biulogice
2.
Izolarea si purificarea ADN din probele biologice
3. Amplificarea fragmentelor de analizat prin PCR
4. Vizualizarea produsilor de reactie
5. Analizarea rezultatelor si inscrierea lor intr-o baza de date
1. Prelevarea si conservarea probelor biologice pentru analiza ADN:
215
UMF Carol Davila
Molecula de
ADN
este
o
molecula
stabila,
mai stabila decat
multe alte proteine
care fac de obicei
obiectul analizelor
in
laboratoarele
medico-legale.
In tabel sunt prezentate conditiile de prelevare obligatorii in vederea testarii ADN.

Tipul de produs
biologic prelevat
Volumul
sange prelevat de
la persoane vii
sange prelevat la
autopsie
1-5ml
Suportul pe
care se face
prelevarea
EDTA*
Conservarea**
Recomandari
inutil
refrigerare (4C) sau

congelare ( -20C)
idem ca mai sus
1- 3 esantioane
(tampoane sterile)
mediu uscat
prelevate vaginale
sau din sfera
genitala
3-5 esantioane
(tampoane sterile)
mediu uscat
tesuturi:piele,
muschi, viscere,
os, etc.
2 5 cm2
! nu se adauga
formol
refrigerare (4C) sau

congelare ( -20C)
Congelarea impiedica
degradarile autolitice
Sangele va fi prelevat din
cavitatile cordului sau
vase (sinus venos
longitudinal)
Prelevatele trebuie
obligatoiu bine uscate
nainte de a fi introduse in
tuburile protectoare din
plastic In caz contrar
tuburile se congeleaza
Prelevatele trebuie
obligatoiu bine uscate
nainte de a fi introduse in
tuburile protectoare din
plastic In caz contrar
tuburile se congeleaza
In cazul tesuturilor
putrefiate
- se preleva din mai multe
tesuturi (activitatea ADNazelor difera de la un
tesut la altul)
-
1-5ml
saliva
Par sau unghii
10-30 fire de par

mediu uscat
cu radacina cu tot
Pete de sange sau
cat mai multe
mediu uscat
sperma
posibil, cu diam.
fiecare pata se
minim de 0,5cm
pastreaza separat
* Se accepta si utilizarea altor anticoagulanti decat EDTA, cum ar fi heparina sau florura de sodiu (continuta in
flacoanele pentru recoltarea alcoolemiei), insa aceastea interfereaza cu activitatea enzimelor din etapa PCR
compromitnd analizar. EDTA are avantajul ca reduce procesele de degradare a ADN prin chelarea unor cationi
necesari ADN-azelor.
** Ideal ar fi ca izolarea materialului genetic sa se faca imediat ce sunt primite probele. Daca intervalul de
prelucrare depaseste 72h atunci esantionul se va congela la 20C. Congelarea impiedica degradarile autolitice.
Probele pot fi depozitate deci la 4C cateva zile fara ca ADN sa sufere degradari mari; totusi cantitatea si caliatatea
ADN scade cu timpul chiar la 4C, impunandu-se congelarea. Transportul probelor va fi facut in aceleasi conditii in
care a avut loc conservarea acestora.
216
Degradarea ADN are loc sub actiunea:

ADN-azelor - enzime proprii ale celulei
factorilor din mediu ambiental: umiditate, caldura, lumina UV,contaminare bacteriana.
UMF Carol Davila
De aceea este indispensabil de a preleva si conserva corect probele biologice destinate

analizelor genetice, in conditii de:
- refrigerare
- uscaciune
- protejate de lumina solara, radiatii UV, agenti chimici
Eforturile trebuie concentrate in aceasta directie, deoarece reprezinta prima garantie
a unor analize de calitate. Neglijenta sau ignoranta in manipularea probelor sau la transport
poate prejudicia intreaga testare, lucru critic uneori in activitatea de identificare medicolegala.
Testele se pot efectua tuturor probelor biologice ce contin celule nucleate:
sange
saliva
tesuturi (proaspete si arhivate)
sperma
os
pulpa dentara
fir de par cu bulb
urina.
lichid amniotic
2. Tehnici de izolare si purificare a ADN din probele biologice.
Succesul unei testari depinde in buna masura de etapa de izolare, de aceea este
important sa se obtina ADN:
- in cantitate cat mai mare
- cu greutate moleculara mare (echivaleaza cu integritatea moleculei de ADN)
- cat mai pur - liber de toate impuritatile de natura proteica, ionica sau
polizaharidica.
Tehnicile de izolare variaza in functie de tipul, cantitatea si calitatea probei biologice
de analizat. Exista o mare varietate de procedee de izolare a ADN, unele destul de
laborioase prin care se obtine ADN pur si altele denumite metode quick and easy prin care
se obtine ADN de puritate medie, dar propriu analizei prin PCR. Mai nou, au aparut o
multitudine de echipamente care pot realiza automat extratia ADN si care sunt destinate in
special prelucrarilor esantioanelor biologice in centrele unde se organizeaza baze de date
ADN medicale sau judiciare.
Majoritatea laboratoarelor de genetica judiciara folosesc protocoale de izolare a ADN
standard sau cat mai apropiate de cele standard, existand astfel posibilitatea confruntarii
rezultatelor obtinute intre laboratoare.
3. Amplificarea fragmentelor de analizat prin PCR
Testele ADN in scop de identificare a indivizilor umani fac apel in mod curent la tehnica
PCR (Polymerase Chain Reaction). Tehnicile de analiza RFLP11 au fost practic abandonate la
mijlocul anilor 90 motiv pentru care nu vor fi prezentate. Tendinta generala in domeniu
este de a se renunta la tehnicile laborioase, consumatoare de timp si a se opta pentru
procedee lucru automatizate.
Tehnica PCR, una din cele mai performante unelte de lucru ale geneticii moleculare
prezente, descoperita si dezvoltata la inceputul anilor 1980 de Kery Mullis si colegii sai de la
Cetus Corporation, companie americana de biotehnologie. Pentru aceasta descoperire
inventatorii au primit premiul Nobel in 1993. Gena umana a beta-globinei a fost printre
primele secventiate prin tehnica PCR. Tehnica are la ora actuala un impact major in
medicina in ce priveste diagnosticul bolilor genetice, infectioase, oncologie si medicina
legala. Datorita tehnicilor PCR a fost posibila derularea si finalizarea cu succes a Proiectului
Genomul Uman in numai 5 ani de zile. Exista la ora actuala peste 10000 de laboratoare in
lume care utilizeaza diagnosticul PCR si numarul lor este in crestere.
11 a fost prima tehnica de laborator utilizata in identificarile de persoane descrisa in 1985 de A.Jeffreys
pentru analiza locilor ADN polimorfi de tipul minisatelitilor VNTR multilocus
217
UMF Carol Davila
Reactia de polimerizare in lant (prescurtat PCR) este o metoda de sintetizare in vitro a

unei secvente specifice de ADN, proces ce se repeta ciclic de mai multe ori, avand ca
rezultat final marirea exponentiala a cantitatii de material genetic. Reactia PCR a fost
comparata cu un xerox la nivel molecular.
Tehnica PCR a fost conceputa de asa maniera incat sa mimeze procesul natural de
replicare al moleculei de ADN din timpul diviziunii celulare. In timpul replicarii, fiecare
molecula de ADN se separa in doua lanturi prin desfacerea legaturilor de hidrogen dintre
perechile de baze azotate complementare. Apoi, printr-un proces declansat si condus de o
enzima ADN-polimeraza, are loc sintetizarea unui nou lant de ADN, complementar cu
matrita ADN originala. Rezultatul il reprezinta o dublare a numarului de molecule de ADN.
Ingredientele reactiei PCR:
(1) solutia cu ADN izolat
(2) primeri sau amorse de reactie - fragmente de ADN cu lungimea de pana la 20 de
nucleotide, sintetizate pe cale chimica si concepute astfel incat sa flancheze secventa ADN
de interes
(3) Taq-polimeraza - enzima cheie a reactiei, obtinuta din bacteria Thermus aquaticus
(4) nucleotide - o mixtura continand cele 4 nucleotide A,G,T,C
Echipamentul necesar pentru PCR: un termocycler - aparat prevazut cu un bloc termic
programabil
Reactia PCR se desfasoara in cicluri de 1-3 minute fiecare. Ciclurile se repeta de cca
20-30 de ori. Un ciclu complet cuprinde trei etape principale:
1. denaturarea termica a ADN dublu-catenar: are ca scop producerea de ADN monocatenar
prin ruperea legaturilor de hidrogen dintre catenele complementare. Denaturarea se
realizeaza la peste 90C. Denaturarea termic este un proces reversibil permitand
reasocierea ulterioara a catenelor cu formarea unui nou dublu helix. Este important de
stiut ca dupa mai multe cicluri de denaturare-renaturare ADN-ul isi pastreaza
proprietatile biologice.
2. cuplarea primerilor (amorselor) de reactie pe monocatena de ADN: primerii se cupleaza
flancand capetele secventei tinta de ADN monocatenar; cuplarea se face pe baza de
complementaritate;
3. extensia (sau polimerizarea): de la nivelul situsurilor de cuplare a primerilor se initiaza
sinteza noilor catene de ADN prin intermediul Taq-polimerazei care va incorpora pe
rand nucleotidele din mixul de reactie
Dupa
fiecare
ciclu de reactie,
fiecare
segment
tinta
de
ADN
monocatenar
devine
dublucatenar.
Daca procesul
este
100%
eficient, dupa n
cicluri complete se
produc 2n copii
dupa
ADN
matrita.
De
exemplu, dupa 20
de
cicluri
de
reactie ar trebui
rezulta in mediul
de reactie circa
1.000.000
de
copii
ale
fragmentului de ADN
amplificat.
218
UMF Carol Davila
Prin tehnici PCR multiplex se poate realiza amplificarea simultana a unui numar
mai mare de secvente tinta de ADN folosind o combinatie de 3 pana la 16-20 seturi de
primeri. Tehnicile PCR multiplex sunt larg utilizate in laboratoarele de genetica moleculara
deoarece permit cresterea randamentului de lucru si automatizarea proceselor de analiza.
Avantajele metodei PCR:
a) senzitivitatea - capacitatea reactiei de a multiplica cantitati de ADN de ordinul
nanogramelor si picogramelor (pentru o amplificare de calitate este de regula sufficient
materialul genetic provenit din 10-100 de celule); cum eficienta amplificarii este invers
proportionala cu lungimea segmentului de amplificat, majoritatea reactiilor folosesc
drept tinta segmente de ADN mai mici de 2kb. Amplificarea genica este usor si sigur de
realizat pentru secvente din genom de mici dimensiuni de tipul markerilor STRs.
b) rapiditatea efectuarii analizelei PCR ( in medie 3 ore)
Dezavantajele PCR:
a) relativa usurinta cu care se poate produce contaminarea probelor de ADN cu
material genetic provenit din alte surse (ADN apartinand persoanei care face
recoltarea probelor biologice, produsi de amplificare rezultati din reactiile anterioare).
b) sinteza in vitro a ADN este un proces grefat de erori - rata erorilor asociate cu
activitatea Taq-polimerazei este estimata la 0,25% (o lipsa de incorporare de circa 400
de baze in 30 de cicluri).
4. Vizualizarea si identificarea produsilor de reactie
Vizualizarea produsilor de amplificare (ampliconilor) se poate face in mai multe moduri:
cea mai simpla metoda si la indemana oricarui laborator, este electroforeza in mediu de
agaroza urmata de colorare cu ethidium bromide, o substanta care se intercaleaza intre
bazele nucleotidice si devine fluorescenta in lumina UV; radiatia UV este absorbita de
secventele de ADN si reflectata ca o fluorescenta violet-oranj; fragmentele de ADN devin
vizibile sub forma unor benzi intens fluorescente; metoda este utila pentru identificarea
fragmentelor de ADN de mari dimensiuni motiv pentru are in prezent aplicabilitate
redusa in genetica judiciara.
Vizualizarea produsilor de amplificare
in gel de agaroza intr-un caz de
paternitate pentru markeri de tip
VNTR (D1S80, D17S5, APOB):
Linia 1- ladder (scara cu etaloane de
marime moleculara);
liniile 2,5,8 alelele materne;
liniile 3,6,9 alelele copilului;
liniile
3,7,10
alelele
barbatului
investigat in calitate de prezumptiv
tata biologic.
Pentru fiecare marker, se observa ca alelele copilului au cate un corespondent in
profilul matern, respectiv in cel al barbatului testat. Concluzia formulata a fost de
confirmare a paternitatii.
pentru discriminarea fina a secventelor de ADN de mici dimensiuni, specifice markerilor

STRs, in genetica judiciara se utilizeaza tehnici de electroforeza capilara realizate cu
ajutorul echipamentele de analiza automata - secventiatoare genetice echipate cu
detectie fluoresccenta laser. Produsii de reactie marcati fluorescent sunt identificati cu
mare precizie.
219
UMF Carol Davila
Vizualizarea produsilor de amplificare cu ajutorul analizorului genetic automat intr-un

caz de paternitate pentru markeri de tip STR (D3S1358, TH01, D21S11, D18S51,
Penta E). Alele sunt desemnate automat de catre echipamentul de analiza. Linia 1alelele materne (M); linia 2 - alelele copilului (C); linia 3 - barbatului investigat in
calitate de prezumptiv tata biologic (T). Pentru fiecare marker, se observa ca alelele
copilului au cate un corespondent in in profilul matern, respectiv in cel al barbatului
testat. Concluzia formulata a fost de confirmare a paternitatii.
Testul amelogeninei. Testarile ADN utilizate in
identificrile de persoane realizeaz de rutina diagnosticul
molecular al sexului unei persoane prin asa-numitul test al
amelogeninei. Testul urmareste punerea in evidenta a unor
secvene localizate n regiuni omologe pe cromozomii X si Y, n
imediata vecintate a genei amelogeninei - de unde i
denumirea generic de test al amelogeninei. Secventa specifica
cromozomului X este de dimensiuni mai mici decat cea a
cromozomului Y, motiv pentru diagnosticul de sex este foarte
usor de pus (vezi schema de mai jos):
- pentru subiectii de sex feminin testul evidentiaza o singura
banda (coresp. secventei de pe cr. X)
- pentru subiectii de sex masculin testul evidentiaza doua
benzi (un semnal corep secventei de pe cr. X si unul corep
secventei de pe cr. Y).
ADN
feminin
X
ADN
masculin
XY
Markerii ADN specifici cromozomului Y. Reprezinta un puternic instrument de

lucru pentru investigaiile criminale i de filiatie. In ntreaga lume, autorii vastei majoritati a
actelor criminale sunt brbai: dupa statisticile oficiale acetia comit peste 99% din
agresiunile sexuale i circa 93% din omucideri. Orice urm, lsat la locul unei fapte de
catre un infractor de sex masculin, devine astfel deosebit de informativ, dac n contextul
investigaiei ADN aa-zise clasice, se are in vedere i analiza markerilor ADN specifici
cromozomului Y. Analiza comparativ a profilelor ADN specifice cromozomilor Y poate servi
si la stabilirea paternitatii descendentilor de sex masculin in cadrul investigatiilor de filiatie.
Metodele clasice de investigare a cromozomului Y.
Investigarea cromozomului Y a reprezentat o practic limitat in serviciile medicolegale i criminalistice in ultimele decenii, servind exclusiv la punerea in evidenta a sexului
autorului unei infraciuni. Printr-o metod simpl se poate detecta n celule (sangvine, ale
220
UMF Carol Davila
mucoasei bucale, spermatozoizi, etc.) expresia citologic a cromozomului Y. Astfel, celulele

care conin cromozom Y, dupa tratare cu quinacrina, prezint n lumina fluorescent un
corpuscul intens luminos - corpusculul fluorescent Y. Numrul punctelor fluorescente
detectate intr-o celul este egal cu numrul cromozomilor Y (XY, XYY, etc.). Dupa ce n
1961, Sandberg i colab. au descris sindromul 47,XYY, n numeroase coluri ale lumii s-a
trecut la cutarea febril a cromozomului crimei . Sindromul 47,XYY a fost unul dintre
cele mai controversate sindroame cromozomiale, deoarece efectul Y-ului suplimentar a fost
legat la vremea respectiv de comportamentul criminal. Citogenetica parea s aduc n acea
epoc o explicatie obiectiv a comportamentului sociopat. Entuziasmul celor care credeau n
Y-ul criminal s-a stins ns repede atunci cnd studii tiinifice foarte ample au demonstrat
fr de tgad c nu exist nici o relaie direct ntre constituia YY i comportamentul
criminal. Dosarul Y-ului criminogen odata nchis, s-a diminuat i interesul legitilor i
criminalitilor pentru investigarea cromozomului Y.
Caracteristicile cromozomului Y deriv din funcia sa de determinant al
dezvoltrii sexuale masculine. Dac Y-ul lipsete sau este nefuncional, genele feminizante
intr spontan in aciune n timpul dezvoltrii embrio-fetale. n timp ce cromozomii autozomi
i cromozomul sexual X se gasesc perechi n genomul uman si particip perechi-perechi in
procesele de recombinare din timpul diviziunii celulare, cromosomul Y este unic nepereche (de tip haploid) si nu participa la aceste procese de schimb de material
genetic. Consecina acestui tip de comportament din meioz, este c Y-ul se transmite
integral de la tat la fiu, n succesiunea generaiilor.
Aceast modalitate de transmitere a cromozomul Y ar corespunde n societate
trasmiterii i motenirii numelui de familie, de la tat la descendenii si de sex masculin.
Polimorfismul cromozomului Y. Ca i restul materialului genetic uman,
cromozomul Y acumuleaz gradual o serie de modificri structurale numite mutaii mrturii ale trecerii timpului i proceselor evolutive specifice tuturor organismelor vii.
Polimorfismul ADN al cromozomului Y este produsul mutaiilor care se acumuleaz n
succesiunea generaiilor.
- Polimorfismele de tip STR-Y sunt markeri de elecie pentru investigaiile judiciare i
cercetarea paternitaii. Spre deosebire de markerii STR autozomali, microsateliii STR-Y
se caracterizeaz prin transmiterea lor dup modelul uniparental, strict de la tata la fiu.
- Polimorfismele de tip SNP-Y (single nucleotide polimorfism) sunt utile studiilor
populaionale, de evolutionism genetic i diagnosticului unor infertilitai masculine.
Un profil cromozomial Y definit prin doar 4 microsatelii are rezoluie joas, n
schimb, un set de 9-11 markeri STR-Y poate discrimina peste 95% din indivizii de sex
masculin dintr-o populaie. Puterea discriminatorie a markerilor cromozomiali Y este desigur
mult mai redusa n izolatele populaionale.
n mod ideal, analiza judiciar a unui profil cromozomial Y ar trebui s includ ct
mai muli markeri, astfel nct discriminarea indivizilor s fie posibil in procent de 100%.
Discriminarea intre indivizii care au o filiaie comun pe linie masculin (tata-fiu, nepotbunic patern, frai, veri primari cu bunic patern comun, nepot-unchi patern, etc.) nu se
poate realiza utilizand markerii specifici cromozomului Y.
Aplicaiile ale analizei markerilor ADN specifici cromozomului Y. Cromozomul
Y uman servete n domeniul medicina legala la:
1. identificarea agresorilor sexuali brbai - serveste in special ca test de screening al
suspecilor
2. identificarea celulelor epiteliale masculine n ejaculatele indivizilor vasectomizai;
3. investigarea agresiunilor homosexuale
4. cercetarea paternitii pentru cazurile cu descendeni de sex masculin
5. studii de genealogie i antropologie.
Investigarea agresiunilor sexuale cu ajutorul markerilor specifici
cromozomului Y. Markerii ADN specifici cromozomului Y au avantajul c aduc informaii
adiionale n investigaiile medico-legale n afara dovezii c un ADN de origine masculin
este prezent ntr-o proba vaginala postcoitala. Analiza PCR a markerilor STR-Y poate genera
intr-un timp record un profil cromozomial Y specific agresorului si aceasta deoarece analiza
221
UMF Carol Davila
nu necesit procedee de extracie prin liz diferenial12 din probele postcoitale. Pentru
cazurile de agresiuni sexuale cu agresori multipli, analiza markerilor cromozomiali Y permite
determinarea cu precizie a numarului minim de agresori sexuali brbai dup numarul de
profile Y identificate.
Investigaiile pe cromozomul Y au o serie de limitri ce in n special de proprietaile
cromozomului Y, de aceea interpretarea rezultatelor testelor trebuie facut cu mult atenie,
tinnd cont de modul de transmitere i particulritile mutationale ale cromozomului Y.
Interpretarea rezultatelor n cazul necorespondenei a doua profile
cromozomiale Y.Ca i pentru alte sisteme de markeri ADN utilizati in identificarile de
persoane, constatarea c o persoana prezint un profil cromozomial Y diferit dect cel
evidentiat la locul faptei, reprezint un criteriu obiectiv de a exclude respectiva persoana
de pe lista suspectilor. Pentru testele de paternitate, neconcordanele detectate pe
markerii Y sunt n favoarea unei concluzii de non-paternitate. n cazurile de paternitate
unde se evidentiaza nu mai mult de 1- 2 neconcordate intre profile trebuie avut n
vedere si problema mutaiilor.
Interpretarea rezultatelor n cazul corespondenei a doua profile cromozomiale
Y. Dac un barbat prezint profil cromozomial Y al criminalului, ce valoare are
observaia i cum trebuie facut interpretarea cazului? Primele consideratii ce trebuiesc
facute intr-o astfel de situatie privesc modul de transmitere al cromozomului Y profile
Y identice se regasesc si la fraii suspectului, la tatl acestuia, la fii, la unchii i nepotii
paternali, la verii paternali, etc. Odata eliminati din cercul de suspecti acesti barbati
inruditi biologic, rmne de evaluat doar frecvena cu care se regsete respectivul profil
Y ntr-o anumit populaie. De aici i problema care apare mereu: ce populaie trebuie
s fie analizat pentru ca frecvena s fie estimat cu maximum de acuratee?
Pentru sistemele de markeri ADN autozomali, corespondena perfect a dou profile ADN
este posibila doar pentru gemenii monozigoti - din punct de vedere teoretic, singurul
individ care poate avea un profil identic cu al unui suspect este doar fratele geamn, situatie
rar intalnita. Pentru analiza ADN mitocondrial se cunoaste ca toi descendenii pe linie
maternal prezint secvene identice de ADNmt.
Deducerea populaiei de origine dup genotipul Y. Compararea distribuiei
diferitelor varietati structurale cromozomilae Y n populaiile umane a relevat existena unui
grad nalt de specificitate populaional. n anumite populaii, indivizii de sex masculin pot
aparine unui singur haplogrup Y in proportie de pana la 90%. (studii raportate pe populatii
amerindiene). n aceste cazuri, analiza cromozomului Y are desigur o informativitate
scazut pentru identificare. Diversitatea scazut a haplogrupurilor Y rezult din fluctuaiile n
numrul de fii pe care fiecare brbat i are ntr-o populaie. Variaia aceasta natural poate
fi exacerbat n anumite societai datorit constrngerilor de ordin cultural i practitilor
maritale.
Populaiile urbane n care investigatorii judiciari opereaz frecvent sunt amestecate i
intricate ca origine comparativ cu populaiile pe care i raporteaz studiile genticienii
antropologi. De aceea gradul nalt de specificitate al profilelor cromozomiale Y, face ca acest
tip de analize s fie deosebit de tentant pentru anchetatori n ncercarea lor de localiza
haplotipul Y al unui suspect ntr-un anumit grup etnic. Este deja o certitudine faptul ca
informaiile furnizate de un profil Y pot orienta decisiv o investigaie judiciar, cu conditia
cunoasterii frecvenelor profilelor cromozomiale Y in populatia respectiva. Dac genotiparea
cromozomului Y devine mai complex i bazele de date ADN-Y devin operaionale n tot mai
multe pari ale lumii, pare probabil ca n viitorul apropiat, toi infractorii brbai s i aib
haplotipul Y nscris n ele.
Geneticienii legiti apreciaz c ntr-un viitor nu foarte ndeprtat, un profil
cromozomial Y suficient de detaliat, va putea indica ofierilor de poliie populaia de origine
i poate chiar i numele de familie al infractorului care a lasat o urm biologic la locul unei
fapte. Un astfel de scenariu, deocamdat la limita cu iintifico-fantasticul, va pune pe
gnduri pe muli dintre indivizii certai cu legea cnd va deveni realitate.
Cea mai cuprinzatoare baz de date internationala cu profile cromozomiale Y este
organizat de cercettorii de la Universitatea Humbold din Berlin (www.yhrd.org). Baza de
12
procedee de laborator consumatoare de timp, laborioase, utilizate pentru evidentierea profilelor ADN autozomale
specifice victimei si agresorului
222
UMF Carol Davila
date conine peste 20.000 de haplotipuri Y european- caucaziene, fiind o referin

importanta atat pentru interpretarea rezultatelor testarilor efectuate de rutina in
laboratoarele de gtentica judiciara cat si pentru studiile de genetic populaional
intreprinse pe cromozomul Y.
Introducerea din 2002-2004 a kiturilor comerciale omologate pentru markerii STR-Y
a permis evaluarea performantelor de lucru si a condus deja la elaborarea de standarde in
analiza ale markerilor STR-Y de catre comunitatea stiintifica internationala.
Genotiparile pe cromozomul Y au intrat si n practica medico-legal i criminalistica
din Romnia incepand cu 2003 odata cu efectuarea primului studiu populational largit pe
markeri STR-Y si raportarea datelor catre baza de date europeana.
Identificarile judiciare si cercetarea paternitatii cu ajutorul markerilor ADN specifici
cromozomului Y sunt deja o realitate n multe servicii de genetic judiciar din lume, iar
specialitii din domeniu sunt in prezent unanim de acord c analiza polimorfismului
cromozomului Y trebuie s intre n repertoriul de analize al tuturor laboratoarelor de
genetic medico-legal i criminalistic.
Bazele de date ADN. Analiza ADN este un mijloc de identificare comparativa
extrem de eficient, iar odata analizata o proba biologica, rezultatul poate fi pastrat intr-o
banca de date. Posibilitatea obtinerii de profile ADN cu ajutorul reactiilor PCR multiplex a
fost un factor cheie in reducerea costurilor si accelerarea testarilor, conducand in final la
creerea unor baze de date ADN. O banca de date nationala poate identifica cu usurinta in
special pe infractorii care opereaza intr-un teritoriu national sau chiar international.
Premisa de la care se proneste in alcatuirea unei baze de date este ca anumite tipuri
de infractori recidiveaza de regula comitand aceleasi tipuri de acte infractionale. Se preteaza
la stocare in banca de date acele tipuri de infractiuni in care infractorii lasa urme biologice in
urma comiterii unui act criminal: viol, omor, talharie, etc.
Prima baza de date ADN cu markeri de tip STR din lume a fost lansata in aprilie 1995
in Marea Britanie. Pentru crearea acestei baze de date s-a utilizat profile alcatuite din 6
markeri STR analizati cu ajutorul unui multiplex PCR. Banca de date cuprindea in 2003
peste 2.000.000 profile, servind la depistarea a peste 200000 de corespondente, pretul de
cost al unei operatiuni de inregistrare si comparare a unei probe fiind de 42 de lire. Baza de
date apatine Home Office (echiv. Minist. de Interne), iar de administrarea ei se ocupa
Forensic Science Servicies. In momentul de fata, aceasta baza de date, cea mai
cuprinzatoare din lume.
Pe rand, urmand initiativa britanicilor, si alte state europene si-au creat baze de date
nationale: 1997 - Olanda, 1998- Austria, Germania, 1999 - Danemarca, Finlanda, 20002001 Belgia, Franta, Norvegia, Suedia, Elvetia. Concomitent cu intorducerea acestor baze
de date ADN, statele respective au adoptat si legislatia corespunzatoare implementarii unor
astfel de obiective. Deschiderea granitelor in cadrul proceselor de integrare europeana a
condus si la cresterea cotelor criminalitatii transfrontaliere, in special la proliferarea
cercurilor pedofile in unele tari ale Comunitatii Europene. Ca urmare, presiunea este in
crestere pentru crearea de baze de date nationale in toata Uniunea Europeana. Mai mult, in
2002, forurile de decizie unionare au decis sa finanteze in urmatorii 5 ani crearea unei Baze
de Date ADN Pan-Europene, care sa permita schimbul de profile genetice intre tarile
membre.
In Statele Unite, toate cele 50 de state ale SUA au baze de date cu amprentele
genetice ale celor condamnati dupa 1992-1994, ajutand la rezolvea unor cazuri dificile de
omor, talharii, identificarea persoanelor disparute. Sistemul de inregistrare in US National
DNA Databank cuprinde un set de 13 loci STR - CSF1PO, FGA, TH01, TPOX, vWA, D3S1358,
D7S820, D13S317, D16S539, D18S51 si D21S11 - denumit CODIS-. Presiunea legata de
alcatuirea unei baze de date a crescut in urma arestarii unui suspect, presupus criminal in
serie in baza unui test ADN. Procurorul care a condus investigatiile a declarat presei ca unul
dintre obsatacolele majore care a determinat intarzaierea arestarii acestui agresor sexual cu
multiple condamnari la activ, a fost inexistenta unei baze de date ADN. Aceasta in conditiile
in care la vremea respectiva planurile pentru organizarea unei baze de date existau, insa
disputele pe marginea amendametului pentru conservarea probelor biologice tergiversau
adoptarea legii. Si decizia germana de a crea o baza de date ADN pentru infractorii
condamnati pentru crime, agresiuni sexuale, talharie si alte infractiuni grave a fost mult
223
UMF Carol Davila
intarzaiata de problemele legate de protectia informatiilor. Adoptarea legii in Germania s-a

facut tot sub presiunea unei seriii de evenimente tragice, in care au fost descoperite
cadavrele unor copii agresati sexual.
Pentru fiecare tara exista legislatii care precizeaza tipurile de infractori ce pot fi
inclusi in bazele nationale de date ADN, cate probe poate cuprinde o baza de date,
metodologia de identificarea prin cautare in baza de date si in ce mod informatiile furnizate
de o astfel de baza de date pot constitui probe in fata insatantei de judecata. Cele mai
restrictive sisteme legislative in domeniu prevad includerea in bazele nationale de date
numai a profilelor infractorilor condamnati pentru delicte sexuale si crime deosebit de grave.
Alte sisteme legislative, permit alimentarea bazelor de date cu rezultatele obtinute la toate
cazurile judiciare, si chiar cu rezultatele testarilor din bancile de sange, din centrele de
counceling genetic si de screening al maladiilor genetice, rezultatele testelor de paternitate,
etc. Motivul invocat pentru o astfel de politici extrem de permisive este cel al necesitatii
efectuarii unor estimari probabilistice corecte avand ca reper esantioane populationale cat
mai reprezentative numeric.
Exista in prezent un consens general ca bazele de date ADN ajuta nemijlocit la
accelerarea investigatiilor criminale si solutionarea crimelor grave si implicit la eliminarea
supectilor inocenti. Crearea bancilor de date suscita insa inca vii discutii cu privire la
drepturile persoanelor a caror ADN este pastrat in aceste baze, deoarece o analiza genetica
poate in orice moment releva si alte date decat cele legate de identificare - date legate de
codul genetic - atentand astfel grav la intimitatea biologica a unui individ uman.
Politia britanica din Marea Britanie recunoaste ca baza de date serveste in prezent si
unor studii stiintifice. In serviciul ADN al Forensic Science se testeaza de cativa ani o serie
de markeri pentru determinarea culorii pielii, ochilor, parului si rasei unui individ.
Identificarea rasei se poate deja realiza cu o marja de eroare de numai 2-3%. Geneticienii
legisti sunt de parere ca testele ADN vor servi in viitor la reconstituirea unui adevarat
portret fizic al criminalului pornind de la o pata de sange descoperita la locul unei crime..
Probabil va mai trece ceva timp pana ce acest scenariu de film va fi pus integral in practica,
insa studiile asupra genelor care determina aspectul fetei unei persoane sunt demarate in
multe laboratoare.
Legislatie. Laboratoarele acreditate sa efectueze teste ADN in scop de identificare
sau de paternitate trebuie sa indeplineasca o serie de criterii prevazute in regulamente
speciale interne sau internationale (se includ aici criterii de calitate, competente
profesionale, etc.). Acreditarile pentru efectuarea testelor sunt date de agentii nationale sau
internationale. Persoanele inscrise pe listele speciale ale expertilor judiciari primesc la
randul lor acreditari dupa criterii prestabilite.
In loc de concluzii. Amprenta genetica si-a castigat un loc de marca intre
mijloacele de proba, fiind considerata la ora actuala drept o adevarata regina a probelor
sau proba perfecta. In mai putin de 15 ani de cand au patruns in arena justitiei,
amprentele genetice au cunoscut o cariera meteorica. Justitia moderna este revolutionata si
in acelasi timp bulversata de aceste aplicatii ale geneticii moleculare. Inainte de 1990-1992,
analizele serologice ofereau magistratilor anumite indicatii asupra provenientei unei probe
biologice. Testele ADN permit in prezent excluderea cu certitudine a unor suspecti, precum
si indicarea cu o rata foarte inalta a probabilitatii celui culpabil.
Bineinteles ca nici cea mai performanta analiza genetica nu va puta inlocui o ancheta
judiciara, insa o poate face mai eficienta prin bogatia de informatii furnizate.
Pe masura ce tehnologiile de identificare se imbunatatesc si sunt utilizate pe scara
tot mai larga, se ridica foarte acut i intrebari serioase despre libertatile civile si dreptul la
intimitate ale persoanelor testate genetic.
Avalana informatiilor i succesiunea rapid a tehnologiilor din domeniul
identificrilor genetice pare sa nasca n prezent un nou tip decalaj, de aceast dat de tip
subiectiv, prin incapacitatea specialitilor legiti de a asimila i a transpune n practica toate
aceste noi achizitii.
224
UMF Carol Davila
Scurta incursiune istorica a cercetarii filiatiei rezolvate prin analiza profilului ADN
Teste pentru emigranti
Primul caz rezolvat de catre Jeffreys, considerat descoperitorul si pionierul aplicarii amprentelor genetice in
justitie, a fost un caz de imigratie datand din 1985: un copil nascut in Marea Britanie paraseste tara pentru a trai o
perioada de timp in Ghana alaturi de tatal sau.
La intoarcerea in tara, autoritatile au pus la indoiala identitatea baiatului. S-au efectuat analize serologice
care au indicat ca baiatul putea fi atat fiul cat si un posibil nepot al mamei sale. Coroborarea testelor ADN ale
copilului, mamei sale si a unor rude paterne, tatal nefiind disponibil, a evidentiat ca maternitatea si paternitatea
baiatului erau certe permitand repatrierea acestuia.
In acelasi an, 1985, autoritatile britanice respingeau aproape jumatate din cele peste 12000 de cereri de
rezidenta cu statut de emigrant ale sotiilor si copiilor unor emigranti din Pakistan si Bangladesh. (Jeffreys AJ,
Nature317/1985)
Cazul Collin Pitchfork - autor al unui dublu asasinat.
n regiunea Midlands din Marea Britanie fusesera agresate sexual si omorte, la un interval de trei ani,
doua femei tinere, iar politia avea unele indicii ca autorul era un barbat tnar, localnic, cu vrsta cuprinsa ntre 17
si 34 de ani. Ca urmare, anchetatorii au luat decizia ca toti barbatii care se ncadrau n aceste limite de vrsta sa fie
chemati pentru a li se preleva snge.
Scopul declarat al actiunii a fost acela al efectuarii unui screening populational pentru depistarea unei
maladii. Actiunea - denumita operatiunea "sngerarea"si-a demonstrat eficacitatea. Profilul genetic al unuia dintre
donatori - Collin Pitchfork - s-a dovedit a fi identic cu profilul genetic obtinut prin analiza probei de sperma recoltata
de pe corpul uneia dintre victime. Criminalul si-a marturisit ulterior faptele si a fost condamnat.
Averea unei victime
Fosta prietena a unui barbat decedat intr-un accident de trafic a pretins ca era insarcinata cu victima,
legislatia respectivului stat american declarand ca mostenitor de drept al averii celui disparut pe copilul ce urma a
se naste. Dupa nasterea copilului, au fost recoltate probe biologice de la mama si, copil, iar o proba de ADN a
barbatului decedat a fost conservata timp de 10 luni.
Astfel compararea amprentelor genetice ale celor trei au evidentiat ca revendicarile mamei erau
nefondate, barbatul decedat excluzandu-se de la paternitate. (Lifecodes corporation, 1986)
False acuze de incest
O adolescenta este acuzata in 1986 de omorarea tatalui. Fata a motivat fapta prin aceea ca tatal a fost cel
care a abuzat sexual de ea lasand-o insarcinata. Fata a pierdut sarcina, iar probele biologice provenind de la fetusul
avortat, de la acuzata si de la decedatul tata au fost supuse tiparii ADN. S-a dovedit astfel ca tatal fetei nu era tatal
biologic al fetusului avortat, instanta pronutandu-se ca acuzele de agresiune sexuala incestuoasa invocate in
legitima aparare erau nefondate.(Lifecodes Corporation,1986 !
Cazul Mengele
Dr. Josef Mengele, supranumit ingerul morti, a condus unele din cele mai oribile experimente cu fiinte
umane in lagarele de concentrare naziste. In 1945,la terminarea razboiului, el fuge si se ascunde sub o identitate
falsa in America de Sud. In 1979 decedeaza, cel mai probabil in urma unui atac de cord.
La putin timp dupa aceasta autoritatile germane au deschis o ancheta oficiala pentru a certifica identitatea
persoanei decedate si suspectate a fi fost dr. Mengele. Intrucat existau mai multe dubii cu privire la identificarea
scheletului, s-a dispus efectuarea unui test ADN din respetivul material osos in 1992. Profilul obtinut din proba de
os au fost comparata cu profilele sotiei lui Mengele,Irene si ale fiuui sau Rolf .
Comparand profilele celor trei s-a dovedit astfel ca alele de origine paterna ale lui Rolf se potriveau cu
cele evidentiate din ADN-ul osos al celui exhumat. Sansa ca subiectul analizat sa nu fi fost tatal lui Rolf a fost
estimata ca fiind mai mica de 0,005%. Urmare a acestei analize autoritatile germane au inchis cazul Mengele
considerandu-l definitiv rezolvat.
Primul sex-scandal prezidential din istoria Statelor Unite
Acum doua sute de ani in urma Thomas Jeffreson (1743-1826), cel de-al treilea presedinte american a
fost incriminat intr-un jurnal din Richmond (1802) ca avand o relatie extraconjugala cu sclava sa Sally Hemings,
relatie din care ar fi rezultat mai multi copii ilegitimi. Intr-un proces intentat in 1804 de un tribunal din
Massachusetts, Jeffreson a negat toate acuzatiile ce i s-au adus, care de fapt erau mai mult de ordin
circumstantial, fara o sustinere cu probe obiective.
Scandalul a fost declansat in perioada alegerilor electorale insa nu a avut efectul scontat, popularitatea lui
Jeffreson nefiind afectata si castigand alegerile prezidentiale. Controversele pe seama acestei saga au alimentat o
intreaga literaura pana in ziua de azi. Pentru un grup de geneticieni solutia a fost sa compare cromozomii Y ai unor
descedenti pe linie masculina apartinand celor doua familii Jeffreson si Hemings.
Se cunoaste ca cea mai mare parte a cromozomului Y trece intact de la tata la fiu, de aceea el poate servi
ca studiu intr-o linie de descendenta masculina. Cercetatorii au analizat mai multe seturi de markei polimorfici ( in
total 19) ai ADN apatinand cromozomului Y si au publicat rezultatele cercetarilor lor in revista Nature/nr.27/1998 .
Haplotipul lui Jeffreson nu a prezentat nici un punct comun cu cel al lui Tom Woodson (n.1790), primul fiu al sclavei
Sally Hemings, concluzia geneticienilor fiind ca presedintele nu a fost tatal biologic a acestui copil.
In schimb ei au gasit o potrivire perfecta intre haplotipul Y-ului lui Jeffreson si cel al lui Eston Hemings
(n.1808), cel de-al cincilea fiu al lui Sally, probabilitatea ca acesta portivire sa apara intr-o populatie fiind mai mica
de1%. Interesant este ca nu acest copil a fost obiectul scandalului de presa declansat in 1802, ci primul nascut al
lui Sally Hemings.
225
UMF Carol Davila
Din punct de vedere politic, verdictul geneticienilor in cazul lui Thomas Jeffreson a fost speculat de media
in noiembrie 1998 in timpul audierilor presedintelui William Jeffreson Clinton pentru a motiva intr-un fel relatia sa
extraconjugala: dupa cum se stie si in acest caz testul ADN a servit ca proba obiectiva in sustinerea acuzatiilor
procurorilor. Acest episod a servit la demolarea imaginii unui erou sacru al Americii, Thomas Jeffreson, reamintind
lumii ca mai ales presedintii nu sunt dumnezei sau sfinti, ci oameni ca toti oamenii cu toate slabiciunile si
imperfectiunile care caracterizeaza o fiinta umana.
In cautarea adevaratilor parinti sau identificarile ADN in slujba drepturilor omului.
O tragedie de proportii s-a produs in Argentina intre 1975-1983 in timpul regimului militar, conducand la
raportarea disparitiei a circa 15.000 de persoane. Aproximativ 200 de copii au fost nascuti in conditii de captivitate.
Cei mai multi dintre genitorii acestor copii au murit in inchisori, iar copiii au fost adoptati si crescuti in famillii de
militari. In unele cazuri s-a dovedit ca unii militari au fost implicati in uciderea parintilor biologici ai copiilor pe care
ulterior i-au luat in ingrijire.
Investigatiile intreprinse dupa caderea regimului militar de catre Comitetul pentru Persoane Disparute au
scos la iveala in multe cazuri, existenta unor certificate de nastere false emise pentru copii unor familii de militari,
desi respectivii negau implicarea lor si se pretindeau a fi parintii biologici ai acestor copii. In familiile de militari
unde s-a sesizat ca fiind suspecta provenienta unui copil, autoritatile au intreprins eforturi pentru obtinerea de
probe biologice de la copii, familia adoptiva si de la presupusele rude ale copiilor, in special de la bunici. Proiectul
a fost sustinut de American Association for the Advancement of Science care a efectuat testele de ADN genomic si
mitocondrial.
S-a urmarit studiul transmiterii unor alele pe parcursul a doua generatii si apoi s-a calculat probabilitatea
stabilirii unor grade de rudenie intre persoanele vizate. Numai puterea de discriminare extrem de mare a testelor
ADN a facut proiectul sa fie viabil, astfel incat in urma acestor eforturi 51 de copii au fost identificati si redati
familiilor lor biologice.
Familia Romanovilor
In 1991 guvernul sovietic a ordonat efectuarea de excavatii in orasul Ekaterinsburg cu scopul de a
identifica groapa comuna in care au fost ingropati dupa executie in 1918 tarul Nicolae al II-lea si familia sa.
Specialistii au identificat cu aceasta ocazie osemintele tarului , tarinei Alexandra si a trei dintre copii lor, impreuna
cu cele ale unor servitori si ale medicului de familie.
In 1992, probe de os au fost genotipate in Marea Britanie in laboratorul de la Forensic Science Service.
Tiparea mai multor loci de tip STR a evidentiat relatia de rudenie intre cei cinci membri ai familiei tarului. Apoi s-a
procedat si la tiparea ADN mitocondrial pentru a se confirma ca intr-adevar familia respectiva este a Romanovilor:
secventele de ADN mitocondrial ale tarinei Alexandra si celor trei fiice ale sale au fost comparate cu cele ale
printului Philip, sotul reginei Elisabeta a II-a., dovedindu-se a fi identice.
Bunica materna a printului consort a fost sora cu tarina Alexandra, deci teoretic la toti cei cercetati trebuia
sa se regaseasca aceeasi structura a ADN mitocondrial mostenit pe linie materna, lucru care s-a dovedit si in
practica. Analiza ADNmt extras din osemintele tarului a pus o serie de probleme cercetatorilor deoarece in urma
secventierii ADNmt s-a evidentiat un profil heteroplasmc (prezenta a doua variante structurale in populatia de
ADNmt la aceeasi persoanaca urmare a unor fenomene mutationale).
Cum genomul mitocondrial se mosteneste exclusiv pe linie materna, in mod normal un singur tip de
ADNmt se regaseste la o persoana. Analizele au fost repetate in mai multe laboratoare britanice si americane
rezultatul fiind acelasi. Autoritatile ruse au autorizat exhumarea fratelui tarului, Marele Duce Gheorgij Romanov,
decedat de tuberculoza in 1895, pentru a se permite cercetatorilor sa preleveze probe biologice. Rezultatul a fost ca
genomul mitocondrial al fratelui tarului prezenta acelasi tip de anomalie ca si tarul Nicolae, anomalie ce a fost
mostenita de la mama lor. Astfel a fost confirmata si identitatea osemintelor tarului.
A ramas neelucidata soarta altor doi copii ai familiei tarului: ducesa Anastasia si tariceviciul Alexei. In ce
priveste identitatea Anastasiei cea mai cunoscuta persoana care si-a revendicat aceasta identitate a fost Ana
Anderson decedata in 1984 in Charlottesville, Virginia.. Analiza secventelor de ADNmt extras din probe de par ale
decedatei nu au evidentiat nici o potrivire cu cele ale tarinei Alexandra. Pretinsa printesa a fost dovedita de
cercatatori ca fiind o impostoare. Misterul Anastasiei, fiica cea mai mica a tarului disparuta fara urma va continua
astfel sa inspire literatura si cinematografia pentru inca multi ani.
Site-uri educationale despre testele ADN medicale si medico-legale:

1. http://www.accessexcellence.org
2. http://www.fbi.gov/
3. http://whyfiles.news.wisc.edu/
4. http://www.vector.chsl.org/resources/aboutdnafingerprinting.html
5. http://www.promega.com/profiles/
226

14 Expertizafiliatiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

14 Expertizafiliatiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Filiatia fata de tata: se solicita atunci cind se constata neconcordanta intre

Tagada paternitatii (pentru copilul nascut in interiorul casatoriei): in termen

Stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei: in termen de 1 an de

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

progeni si astfel s se manifeste fenotipic. Aceasta permite enuntarea

Grupe de singe majore: ABOH, Rh, MNSs

Grupe de singe minore: Kidd-Cellano, Lutheran, Duffy, Lewis, etc.

stabilitate pe parcursul vietii

CURS DE MEDICIN LEGAL

Sisteme enzimatice eritrocitare

UMF Carol Davila

combinatii genotipale AA x BB, AA x

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

O privire de ansamblu asupra posibilitatilor/ imposibilitatilor ce rezulta arata:

In total rezulta 21 posibile

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Mult Le , deloc Le sau H, putin Le

Le(a-b-): homozigoti lele, secretori

H, deloc Lea sau Leb, putin Lec

Le (a-b-): homozigoti lele, nesecretori

Deloc H, Lea si Leb, putin Lec

Exista si anticorpi Lewis anti-Lea si anti-Leb care de obicei apar impreuna si

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Putem sintetiza prin urmatoarele:

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Putem sintetiza prin:

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Sistemul Kidd (Allen, 1951). Antigenul este Jka

iar anticorpul anti-Jka potential

Sistemul Lutheran (Callender&Race, 1946). Gena acestui sistem este localizat pe

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

TESTELE ADN IN PRACTICA MEDICO-LEGALA

Toate conceptele clasice legate de identitatea biologica a indivizilor umani sunt n

Aplicatii in domeniul civil

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

certitudine a agresorului plecand de la celulele spermatice si vaginale existente pe un

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

Replicare=sinteza de tip auto-copiativ

CURS DE MEDICIN LEGAL

UMF Carol Davila

ADN codant (genic) (< 10%)

ADN necodant (> 90%) - introni, pseudogene etc.

Secvene unice sau cu un numar mic de repetitii (70-80%)

Repetiii intercalte in genom (40% )

Proprietatile secventelor repetitive grupate in tandemuri

Date publicate HUGO (Human Genome Organization) in 2004