Sunteți pe pagina 1din 33

CUPRINS

1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 2
2. Scurt istoric despre aparitia ceramicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag.2-5
3. Tehnologia ceramicii-Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.5-9
3.1. Materia prima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.6-8
3.2. Materiale de adaos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..pag.8-9
4.Procesul tehnologic de obtinere a produselor ceramice . . . . . . . . . . . . . .pag.9-18
5.Clasificarea produselor ceramic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.18-24
5.1 Pietrele ceramice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.24-25
6.Calcularea si proiectarea cuptorului tunel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag.25-29
6.1 Determinam dimensiunile cuptorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.27-28
6.2 Determinam arderea combustibilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.28-29
7.Marcarea,ambalarea,depozitarea si transportul articolelor ceramice . . . . . pag.29-30
8.Tehnica securitatii,protectia muncii si masuri pentru ocrotirea mediului . . pag.30-32
9.Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag.33

1.Introducere
Pentru domeniul construciilor produsul ceramic desemneaz material sub form de piatr artificial
obinut prin arderea unor forme fasonate din amestec de argil ap i adaosuri. Se clasific dup
culoare, dup mrimea granulelor constituente i dup compactitate. n calitate de materii prime pentru
producrea ceramicii pot fi folosite: caolinele, argilele i bentonitele. n urma calcinrii caolinelor
produsul i pstreaz culoarea alb, iar n urma arderii argilei produsul i pstrez culoarea
roietic.Temperatura industrial de producere a materialelor ceramice este de aproximativ 1000 C.
Tehnologia de fabricare const din urmtoarele etape: faza de pregtire a masei ceramice, faza de
fasonare, faza de uscare, faza de ardere i faza de tratare superficial. Produsele ceramice pentru
construcie se pot grupa n funcie de domeniul de folosire care le va impune att forma ct i
caracteristicile tehnice.
In vechea limb greac, kerameus insemna meteugar care produce oale, iar keramos insemna
produs obinut prin arderea formelor crude de argil. Acest din urm termen s-a pstrat cu acelai sens
pan in timpurile moderne. Obinerea produselor ceramice este unul din cele mai vechi meteuguri.
La inceput a fost olria, iar apoi s-a trecut treptat la materiale de construcie pentru zidrie, invelitori,
pardoseli i instalaii de alimentare cu ap. In Egipt, cu ocazia spturilor arheologice s-au descoperit
resturi de zidriede crmid, crora li se atribuie o vechime de 12000 de ani inaintea erei noastre.
Chiar i pe teritoriul rii noastre exist piese de construcie din materiale ceramice executate de
romani, care au o vechime de 1850 de ani i sunt foarte bine conservate, aa cum se pot vedea la
Sarmisegetuza Romana. Toate aceste constatri demonstreaz c o construcie de crmid bine
executat are o durabilitate practic nelimitat.

2.Scurt istoric despre aparitia ceramicii


Istoria unei arte - Ceramica antic
Nici una dintre antichitatile ce starnesc astazi pasiunea colectionarilor nu are o istorie atat de
indelungata precum ceramica. De la primele recipiente modelate manual ale Mesopotamiei, la frumusetea
clasica a vaselor grecesti, de la incomparabila finete a portelanului chinezesc la excesele secolului XIX si
exuberanta Art Deco, vreo zece milenii de productie ceramica la scara planetara ne stau inainte. Ceea ce
stim insa este ca, desi lutul fusese utilizat cu mult inainte in scopuri "arhitecturale" (la constructia si
intarirea adaposturilor) sau magico-rituale (realizarea de figurine nearse utilizate in cadrul unor
ceremonii), istoria ceramicii incepe in Neolitic, cu prima piesa din lut arsa intentionat.

Primii pasi
Aparitia ceramicii coincide in mod semnificativ cu sedentarizarea oamenilor, caci ea presupune accesul,
cel putin sezonier, la rezerve de lut, si s-a nascut din nevoia de a depozita stocul de hrana si lichide
obtinut prin cultivarea plantelor si cresterea animalelor.
Diversele culturi preistorice si apoi cele istorice dezvoltate in Orientul Apropiat si Mijlociu au fost cele
care au marcat primii pasi, la inceput timizi, in constituirea unor tehnici de productie si decorare a
ceramicii, ce aveau sa fie transmise si rafinate timp de milenii. In Mesopotamia mileniului VII i.H.,
cultura Proto-Hassuna producea vase construite manual din suluri lungi de lut roscat, suprapuse in spirala
si arse la temperaturi joase.
Mai apoi, in mileniile VI-IV, cultura Samara incepe sa-si picteze vasele cu ornamente brun-roscate
inspirate din tesaturi si inventeaza marca de olar, simptom al aparitiei comertului, cultura Halaf acorda
mai multa importanta pregatirii lutului, iar cultura Ubaid introduce o prima versiune a rotii olarului si
ridica temperatura de ardere la 1.050-1.200 Centigrade. In Egipt, perioada predinastica si cea dinastica
timpurie (Regatul Vechi) sunt cele care aduc cele mai multe si mai diverse inovatii in ceramica: culturile
nubiana si Fayum, ceramica de Badarian, Naqada (I si II) si de Meidum se fac toate remarcate printr-un
vocabular decorativ propriu, prin vasele cu pereti foarte subtiri si rezistenti, datorita unei laborioase
"preparari" a lutului, si prin simplitatea rafinata a formelor utilizate.Aici, roata olarului patrunde abia pe
la 2.400 i.H. si continua sa convietuiasca multa vreme cu ceramica modelata manual. Dar cea mai
spectaculoasa inventie autohtona a fost cu siguranta faianta, cunoscuta drept "pasta egipteana", obtinuta
dintr-un amestec de praf de cuart cu natron sau carbonat de potasiu, prin arderea caruia, pe suprafata
obiectului, se formeaza un fel de glazura vitroasa. Prin adaugarea de cupru in amestec, acesta capata o
frumoasa nuanta de turcoaz, iar manganul il facea purpuriu. Din acest material au continuat sa se produca,
de-a lungul intregii istorii a acestei civilizatii, mici obiecte modelate manual sau presate in mulaje
(flacoane, amulete, margele, figurine, insertii pentru alte obiecte), constituind una dintre marcile sale
distinctive. Perioadele istorice ulterioare (Regatul Mijlociu, cel Nou si Epoca tarzie) aduc mai putine
inovatii in ceea ce priveste sistemul decorativ, foarte traditionalist, dar au meritul de a fi crescut simtitor
calitatea produselor, gratie imbunatatirilor aduse rotii olarului si receptivitatii aratate pentru formele si
tehnicile ceramice ale culturilor straine cu care egiptenii vin acum in contact prin comert sau cucerire. In
perioada ptolemaica apare chiar o productie de ceramica neagra lucioasa ce o imita pe cea greaca, iar
faianta autohtona capata o nuanta caracteristica, de albastru inchis.

Apogeul european
Ca eleganta a formei si rafinament al ornamentatiei, e lucru stiut, ceramica greceasca nu a fost
niciodata depasita, iar in Europa nu avea sa se mai produca ceva comparabil calitativ decat dupa aproape
doua milenii. Nu avem documente care sa ateste procedeele tehnice folosite de greci, dar stim ca
produsele lor de ceramica sunt predominant rosii sau negre, datorita oxizilor de fier prezenti in solul
Greciei, care dau lutului aceste culori, ca pentru a obtine o materie prima foarte fina au inceput sa adauge
lutului diverse substante, precum carbonatul de potasiu, si ca arderea se facea in trei etape, temperatura
maxima fiind numai de 950 Centigrade. Ne putem imagina de cata pricepere si migala era nevoie pentru
a realiza obiecte in rosu si negru, proces complicat pus la punct in secolele VI-IV i.H. Ceea ce a facut insa
gloria acestui tip de ceramica nu au fost nici tehnica, nici forma, ci decorul, la realizarea caruia lucrau
artisti specializati, precum faimosul Zeuxis. Pornind de la celebrele vase cretane de Kamares, la stilul
geometric si ajungand la cel clasic, acest decor a cunoscut numeroase faze de dezvoltare si o imensa
diversitate de subiecte: figuri umane, scene rituale sau mitologice, plante, animale si motive decorative
(meandrul, palmeta, ovele si sagitele etc.). Fie ele stilizate sau naturaliste, toate erau insa de o eleganta
grafica desavarsita. In secolul V i.H., in plina perioada clasica, ceramica greceasca patrunde in Italia,
unde incepe sa fie, destul de stangaci, imitata de etrusci. Apoi, romanii preiau tehnicile olarilor greci si, o
data cu constituirea Imperiului, le raspandesc in tot bazinul Mediteranei, reusind sa creeze o interesanta
sinteza prin asimilarea motivelor si tehnicilor de decorare ale popoarelor cucerite. Se stie ca geniul roman
s-a manifestat predominant in domenii practice, precum dreptul, administratia si ingineria, mai degraba
decat in arta, pe care preferau sa o lase in grija grecilor. Totusi trebuie remarcata si o inventie a lor,
originala, in acest domeniu: "terra sigillata", un tip de ceramica acoperita cu un smalt rosu si decorata cu
motive in relief.
Piese din ceramic antic
1. Boluri pictate apartinand culturii mesopotamiene de Samarra (6.300-6000 i.H);
2. Vas si tripod din ceramica gri cu lustru metalic, nord-vestul Iranului;
3. Bol egiptean din ceramica rosie de Meidum (Regatul Vechi, pe la 2.600 i.H);

4. Vas ritual "de vin din Egiptul de Jos pentru doamna Nodjmet" (Dinastia XVIII, Regatul Nou);
5. Fragment de figurina a zeului Bes in nuanta de albastru inchis, specifica faiantei ptolemaice (332-30
i.H);
6. Vas micenian cu caracatita descoperit la Ialysos, in Rhodos (1.400-1.300 i.H);

7. Urcior antic cu decor geometric, reprezentand o scena funerara (730-720 i.H);

8. Krater etrusc cu figuri rosii pe fond negru, reprezentand o scena mitologica (pe la 250 i.H)
9. Krater roman de la Arezzo, tip terra sigillata, decorat cu alegoriile anotimpurilor i semnat "Cb.
Ateius".

3.Materiale ceramice-Generalitai.
Produsele ceramice sunt materiale sub forma de bucati de diferite forme si dimensiuni, obtinute prin
fasonarea, uscarea si arderea la temperaturi inalte, a maselor argilose. Materiale ce au la baza pamanturile
argiloase, pentru a corespunde unor exigente privind rezistenta la solicitari mecanice precum si la
5

actiunea agentilor atmosferici, sunt arse in cuptoare la temperaturi inalte. In urma arderii, intervin in masa
pamanturilor transformari fizice si chimice, ce ii confera acestuia o rezistenta marita, obtinand
caracteristici asemanatoare pietrei naturale. Dezvoltarea in timp a tehnologiilor de fabricatie a
materialelor ceramice a condus la ameliorarea calitatilor naturale ale argilelor si pamanturilor argiloase
utilizate ca materii prime, de asemenea a condus la inlaturarea unor dificultati de fabricatie si nu in
ultimul rand a condus prin perfectionarea tehnologiilor, la largirea sortimentelor de produse ceramice.

3.1.Materia prima
Materia prima de baza utilizata la fabricarea produselor ceramice o constituie argila (de tip caolinitic).
Amestecul plastic cuprinde in compozitie si alte materiale in cantitati mici cum ar fi:
degresanti sau aglomeranti;
fondani;
eventual, adaosuri refractare.
Argila, structura si proprietai.
Din punct de vedere mineralogic, argilele sunt alcatuite din compusi aluminosilicatici cu formula
chimica: (2SiO2 Al2O3 2H2O)

sub forma de particule lamelare cu dimensiuni de maxim 5, cu

structura cristalina si caracter puternic hidrofil. In amestec cu apa argila formeaza paste plastice,
moleculele de apa adsorbite de particulele de argila formeaza mai multe straturi suprapuse, straturi
care la randul lor influenteaza prin grosime o serie de caracteristici, mai ales plasticitatea. In acest
sens se poate aprecia ca primul strat (si cel mai strans legat) il formeaza apa de
higroscopicitate. Straturile urmatoare, pe masura ce se departeaza de particulele solide, sunt din ce in
ce mai slab atrase de acestea si formeaza apa peliculara. Apa care nu este legata in nici un fel de
particulele solide formeaza apa libera. Variatiile de volum ale apei libere sau peliculare (prin
evaporarea respectiv aditie de apa din exterior) produc variatiile de volum ale argilei. Variatia de
volum a argilei prin pierderea apei libere si peliculare datorata evaporarii, consta in reducerea
dimensiunilor (a volumului) materialului argilos si este cunoscuta sub denumirea de contractie la
uscare.
Contractia la argile este insotita de obicei de fisuri si crapaturi. Procesul de fisurare este determinat
de uscarea neuniforma in masa argilei. Astfel, cand incepe uscarea argilei, se formeaza un strat
superficial uscat, cu tensiuni interioare (intindere) datorate contractiei la uscare ce provoaca tendinta
de micsorare a dimensiunilor stratului superficial pe de o parte si impiedicarii acestei deformatii de
catre stratul imediat urmator dupa stratul superficial, care neintrand in proces de uscare nu-si modifica
6

dimensiunile. In conditiile deformatiei impiedicate, eforturile provocate de contractie depasesc


rezistenta la intindere a stratului superficial de argila si acesta fisureaza. Fisura odata formata se
dezvolta accentuat, antrenand straturile urmatoare si degenerand in crapatura. Plasticitatea
argilelor este determinata de forma lamelara a particulelor de argila si prezenta peliculelor de apa pe
suprafata lor. In aceste conditii, cand asupra particulelor de argila se actioneaza cu o
forta exterioara, peliculele de apa actioneaza ca un lubrifiant, astfel incat permit alunecarea particulelor
de argila, ceea ce favorizeaza o deformatie permanenta.
Comportarea argilei la incalzire.
Comportarea la incalzire si temperatura la care are loc arderea argilelor sunt caracteristici ce
intereseaza in vederea utilizarii acestora in constructii. La incalzirea argilelor se disting mai multe
etape:
la temperaturi cuprinse intre 0 - 110 oC; se poate aprecia ca pana la temperatura de 1100C
are loc pierderea apei peliculare si libere, ce are ca efect o reducere de volum - contragere
sau contractie la uscare. La umezire, argila redevine plastica, deci pierderea apei pana la
aceasta temperatura constituie o transformare reversibila;
la temperaturi de 1100C - 4600C se constata o noua pierdere de greutate, fara contragere,
datorita pierderii apei de higroscopicitate. Argila devine poroasa, sfaramicioasa si nu contine
decat apa legata chimic in moleculele de caolinita;
la temperaturi de cca. 4600C, are loc pierderea apei legate chimic (de cristalizare) cat si
proprietatea argilei de a da amestecuri plastice. Bioxidul de siliciu si trioxidul de aluminiu
devin active din punct de vedere chimic. Aceasta transformare se mentine pana la 7500C si este
ireversibila;
intre 7500C si 9000C masa de argila (care dupa pierderea totala a apei se transforma intr-o
masa poroasa si sfaramicioasa) capata si rezistenta. Aceasta se datoreaza reactiei care are loc
intre cei doi oxizi activi in jurul temperaturii de 8600C, cand se recombina:
3(Al2O3 . 2SiO2) --> 2SiO2 . 3Al2O3 + 4SiO2 Se formeaza un nou compus numit mulit (2SiO2 . 3
Al2 O3), care este insotit de o noua micsorare de volum (contractia la ardere) si ramane libera o
importanta cantitate de SiO2;
la temperaturi peste 9000C, odata cu cresterea temperaturii se constata si o scadere a
porozitatii, concomitent cu cresterea rezistentei mecanice, chimice si a stabilitatii la apa a
materialului (procesul este accelerat de prezenta impuritatilor).

Acest fenomen - se datoreaza reactiei dioxidului de siliciu ramas liber la formarea mulitului cu diversi
oxizi metalici (impuritatile argilei), in urma careia se formeaza substante sticloase cu punct de topire
coborat, care se topesc, patrund in porii argilei - poarta denumirea de clincherizare cand porozitatea
scade sub 8% sau vitrificare cand porozitatea scade sub 2%, iar temperaturile la care se produc aceste
fenomene purtand denumirea de temperatura de clincherizare, respectiv de vitrificare;
la cresterea in continuare a temperaturii, argila se deformeaza sub greutate proprie
(temperatura de refractaritate) si apoi se topeste devenind un lichid vscos.
Clasificarea argilelor in functie de refractaritate.
In functie de temperatura de refractaritate argilele se clasifica astfel:
a.argile fuzibile, cu punct de refractaritate sub 11000C ;
b. argile vitrifiabile, cu punct de refractaritate pana la 15800C;
c. argile refractare, cu punct de refractaritate peste 15800C.
Aceasta caracteristica tehnica a argilelor este foarte importanta, deoarece functie de aceasta se alege
domeniuldeutilizarealargileirespective,astfel:
- argilele cu punct de refractaritate < 11000C se folosesc la obtinerea produselor ceramice brute
poroase;
- argilele cu punct de refractaritate pana la 15800C se folosesc la obtinerea produselor ceramice
clincherizate

si vitrificate;

- argilele cu punct de refractaritate peste 15800C se folosesc la obtinerea produselor refractare.


Ca mod de raspandire in natura, argilele fuzibile sunt cele mai raspandite, cele refractare fiind mai
rare.

3.2.Materiale de adaos
In vederea imbunatatirii proprietatilor maselor argiloase pentru obtinerea masei ceramice se folosesc
o serie de materiale de adaos, ca:
degresanti
aglomeranti
fondanti
adaosuri refractare.
8

Degresanii sunt materiale de adaos ce au rolul de a micsora plasticitatea argilelor si totodata


contractia ei la uscare. Aceste materiale au rolul de a reduce volumul fisurilor ce apar la uscare. Din
aceasta categorie fac parte urmatoarele materiale: nisipul silicios, praful de samota (argila refractara
arsa si macinata), cenusi, zgura macinata etc.
Aglomerantii sunt materiale de adaos ce au rolul de a mari plasticitatea argilelor slab plastice, in
vederea reducerii manoperei de fasonare a formelor crude. Din categoria materialelor de aglomerare
fac parte: varul, dextrina, melasa, gudroanele etc.
Fondantii (topitori) sunt materialele de adaos ce au rolul de a cobori temperatura de clincherizare si
vitrificare a masei argiloase, in scopul reducerii consumului de combustibil necesar arderii produselor
ceramice. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele materiale: feldspat, calcar, dolomita etc.
Adaosuri refractare sunt materiale care introduse in masa ceramica ii maresc punctul de
refractaritate, deci favorizeaza obtinerea unor produse refractare(cu temperatura de topire mai mare).
Din aceasta categorie fac parte urmatoarele materiale: samota, cuartul etc.

4.Procesul tehnologic de obtinere a produselor ceramice


Fazele tehnologice de obtinere a produselor ceramice, in ordinea executarii lor, sunt:
pregatirea masei plastice;
fasonarea formelor crude;
uscarea formelor crude;
arderea produselor uscate;
decorarea produselor arse.
Pregatirea masei plastice - consta in dozarea si realizarea amestecului intre argila, apa si materialele
de adaos. Operatiile de pregatire a masei plastice in ordinea executarii lor sunt:
1. spalarea materiei prime: operatie specifica procesului tehnologic de obtinere a produselor
ceramice fine;
2. macenarea materiilor prime: este un proces natural, ce consta in pastrarea argilelor in
depozite descoperite unde sub actiunea factorilor externi se produce putrezirea materialelor
organice, iar pe de alta parte, sub actiunea inghet-dezghetului se produce o sfaramare naturala a
argilelor, urmata de operatia de indepartare a materialelor nedorite cum ar fi silicea (prin
transformari polimorfe da mariri de volum ce produc fisurarea masei ceramice) si calcarul (prin
ardere formeaza CaO, care prin hidratare isi mareste volumul producand fisurari in produsul
9

finit). In afara de macerarea naturala se face si o maruntire a masei argiloase in instalatii


speciale (colerganguri), ce au si rolul de a nu lasa sa treaca bucati de calcar mai mari de 2mm si
agregat silicios mai mare de 7 mm, ce au efectele prezentate mai sus.
3. amestecarea argilei macerate cu materialele de adaos si omogenizarea lor, dupa care se
adauga apa si se continua amestecarea, pana la obtinerea unei anumite plasticitati dinainte
cunoscute.
Fasonarea formelor crude este operatia prin care se da forma definitiva produsului ceramic, usor
marita, avand in vedere contractia la uscare, respectiv la ardere, a masei ceramice. Fasonarea se poate
face manual sau mecanic.
Fasonarea manuala: se face pentru produse ceramice cu forma deosebita, ce nu pot fi executate de
masini, sau la produse pentru zidarii mai putin pretentioase. Consistenta masei argiloase este plastica,
fasonarea produselor executandu-se prin presare manuala in tipare (forme). Fasonarea mecanica:
functie de consistenta amestecului se poate face prin urmatoarele procedee:
turnarea masei ceramice fluide in tipare absorbante de ipsos;
turnarea si presarea usoara (prin intermediul unui piston) a masei ceramice plastice in tipare;
presare energica a masei ceramice vartoase ( extrudere).
Metoda de fasonare se alege n funcie de caracteristicile pe care ne dorim s le aib produsul ceramic.
produsul ceramic.

10

Tabel. Principalele metode de fasonare a masei ceramic


Nr. Metoda de fasonare

Varianta tehnologica

Caracterizare

Strunjire

1.

Pentru produse cu forma unui corp de


rotatie.Poate fi manuala,semiautomata
i automata.

Fasonarea plastica

Extrudere

Pentru produse cu profil simplu :ca


ceramic pentru constructii,tigle etc,

Presare forme
de ipsos

Pentru

produse

din

manufactura

ceramica .
2.

Prin varsare

Turnare

Pentru produse cu forme complicate i


perei subiri.

Prin umplere

Pentru produse cu forme simple dar


perei groi .

Turnare
cald

Pentru

la

cu

forme

foarte

complicate si cu un grad nalt de

sau

precizie.

presiune
3.

produse

Se aplica pulberilor i produselor

Presarea

ceramice tehnice:izolatorii pentru bujii


auto etc.
Ultimul procedeu si cel mai utilizat in fasonarea mecanica a caramizilor pentru constructii se
realizeaza

cu

ajutorul

presei

cu

melc

si

filiera

din

Fig 1.Presa cu melc i filiera.


11

figura

urmatoare:

Masa argiloasa introdusa in corpul presei, ajunge presata de la valturi la cutite, de unde taiata,
maruntita, este preluata si adusa spre filiera de surubul melc. Forma obtinuta prin filiera este taiata la
dimensiunile dorite de dispozitivul de taiere.
Uscarea formelor crude este operatia care se efectueaza pentru a preveni fisurarea si craparea
produselor ceramice datorita evaporarii rapide a apei care

s-ar produce in timpul arderii formelor

crude. Uscarea se poate face in doua moduri:


natural
artificial
Uscarea naturala are loc in spatii deschise, acoperite (soproane). Produsele se aseaza cu interspatii
intre ele, pentru a permite ventilarea naturala. Procedeul de uscare prin ventilare naturala prezinta
dezavantajul unei durate mari de uscare (15 - 20 zile).
Uscarea artificiala (cu aer cald) rezolva problema duratei mari necesare uscarii naturale si in plus,
realizeaza un deziderat major si anume recuperarea energiei calorice puse in libertate la arderea
produselor ceramice. Uscarea artificiala se realizeaza in uscatorii, special construite sub forma de
tuneluri sau camere si incalzite cu aer cald rezultat din camerele de ardere, sau in uscatorii montate
deasupra cuptoarelor, care folosesc caldura radiata de cuptoare.
Arderea formelor uscate este operatia prin care forma uscata prin incalzire progresiva la temperaturi
inalte se transforma intr-un material dur, rezistent mecanic si chimic si stabil la actiunea apei.Acest
proces se desfasoara in cuptoare ce pot avea functionare continua sau intermitenta.
Cuptoarele cu functionare intermitenta - sunt alcatuite din camere de ardere, in care arderea este
oprita pentru incarcarea si descarcarea produselor. Aceste cuptoare prezinta dezavantajul unui mare
consum de combustibil, nerecuperindu-se nici caldura gazelor de ardere, nici cea a produselor arse. Un
astfel de cuptor este cuptorul de cmp, utilizat la obtinerea unor produse ceramice putin pretentioase.
Din formele crude se realizeaza o zidarie cu interspatii in care se aseaza combustibilul solid (lemn,
carbune). Se acopera zidaria cu un strat de argila, pentru mentinerea temperaturii in masivul de
caramida astfel arsa. Se obtin produse la care arderea completa se produce doar la 70% din materialul
ars. In astfel de cuptoare se ard caramizile manuale.

12

Fig.2 Functionarea cuptorului circular.


Tendina de reducere a consumului de combustibil a fcut ca tot mai multe cuptoare cu funcionare
intermitent s se nlocuiasc cu cuptoare cu funcionare continu. Aceast nlocuire a dus la reducerea
consumului specific de cldur cu aproximativ 40% iar prin mbuntirile care s-au adus s-au obinut
distribuii uniforme i controlate a temperaturilor, ceea ce a permis mrirea considerabil a vitezei de
ardere i a calitii produselor obinute. Tehnologia actual este orientat spre linii complet automatizate
n care cuptoarele sunt integrate perfect n fluxul tehnologic.
Cuptoarele cu functionare continua - sunt de doua tipuri:
cuptoare circulare (Hoffman);
cuptoare tunel.
Cuptoarele circulare - au zona circulara ocupata de un cos de fum, care asigura tirajul. Aceste
cuptoare sunt alcatuite dintr-un numar par de camere dispuse circular, ca in figura de sus.
Compartimentele sunt despartite intre ele printr-un panou de hartie care arde odata cu arderea
produselor. In aceste cuptoare produsele stau pe loc si se dirijeaza arderea de la o camera la alta,
principiul

de

functionare

pentru

un

ciclu

de

ardere

fiind

urmatorul:

- in situatia din fig.2. dupa cum se poate vedea, in compartimentul 14 se introduc caramizi crude, in
continuare din compartimentul 1 se scoate sarja de caramizi arse si racite de curentul de aer proaspat
care circula in cuptor in sensul indicat de sageti. Acest curent de aer patrunde in compartimentele 2, 3,
4 si raceste sarjele de caramida arsa anterior si astfel preincalzit constituie aerul necesar arderii
combustibilului. Gazele de ardere rezultate din camera 5 (unde este focarul in situatia data) contribuie
13

la preincalzirea si uscarea formelor crude pana la evacuarea spre cosul de fum prin gura de evacuare de
la camera 13. In momentul in care arderea este terminata in camera 5, focul porneste in camera 6,
evacuarea gazelor de ardere se face prin gura de evacuare de la camera 14, alimentarea cu forme crude
se face prin camera 1, descarcarea caramizilor arse se face prin camera 2 pe unde aerul proaspat
patrunde spre formele arse din camerele 3, 4, 5 si le raceste preincalzindu-se si constituind astfel aerul
necesar arderii in camera 6, unde este focul s.a.m.d.
Cuptoarele tunel: spre deosebire de cuptoarele circulare au zona de ardere fixa. Produsele
fasonate, crude, strabat cuptorul asezate pe vagoneti (fig.3.), trecand pe rand prin cele trei zone:
preincalzire, ardere, racire.Cuptoatele tunel snt cele mai moderne dintre cuptoarele utilizate pentru
arderea articolelor ceramice. Camera de lucru a cuptorului tunel se consider canalul trector, n care se
afl vagonetele, pe care sunt sinstalate articolele pentru ardere. n partea de mijloc se amenajeaz zona de
ardere. Aici se arde combustibilul. Procesele de ardere traverseaz zona de prenclzire, scldnd si
nclzind articolele. Gazele de focare prelucrate snt eliminate n mediu cu ajutorul aspiratorului de fum.
Aerul n zona de rcire este refulat cu ventilatorul. Rcind articolele arse, aerul se clzeste si trece n
zona de ardere unde particip la arderea combustibilului. n cuptoatele tunel zonele termice sunt
amenajate stationar, iar materialul se deplaseaz prin lungimea tunelului n ntmpinarea fluxului de gaze
(principiul contracurent), ceea ce permite atingerea temperaturilor mari de nclzire (practic pn la
16500C ). Cuptoarele tunel reprezint niste instalatii termice cu functie continu, n care articolele se
deplaseaz prin canalul de ardere n ntmpinarea gazelor.

Fig.3.Functionarea cuptorului tunel


Cuptoarele tunel sunt cuptoarele cele mai utilizate n arderea produselor ceramice datorit avantajelor
pe care le prezint fa de alte tipuri de cuptoare: posibilitatea de meninere constant n spaiul de lucru a
regimului termic stabilit, automatizarea uoar a procesului termotehnologic. Principalul dezavantaj
const n costul prea ridicat al investiiei datorit sistemului de antrenare a produselor n cuptor.
14

Cuptorul tunel cu deplasare linear a produselor este constituit dintr-un canal a crui lungime atinge
uneori i 150 m. Este construit din crmizi refractare i termoizolante fiind acoperit cu o bolt n arc sau
cu bolt plan suspendat. Cuptorul tunel pentru productiviti mari poate avea mai multe canale dispuse
n paralel sau suprapuse. Produsele supuse procesului termotehnologic parcurg cuptorul de la un capt la
cellalt, iar aerul i gazele de ardere se deplaseaz n sens invers. Printr-un control adecvat al parametrilor
de funcionare se poate reproduce cu mult exactitate curba de ardere stabilit.
Canalul de ardere poate fi prevzut pe ntreaga lungime sau numai pe anumite zone, cu mufe, pentru
a proteja produsele de contactul direct cu flacr i gazele de ardere. Rcirea produselor se poate face
direct printr-un curent de aer sau indirect prin intermediul unor suprafee de radiaie, rcite cu ajutorul
unui curent de aer sau de ap.
Miscarea carucioarelor are loc in sens invers miscarii aerului si gazelor de ardere. Deci cele doua
tipuri de cuptoare au acelasi principiu de functionare cu mentiunea ca, la cuptorul circular se dirijeaza
zona de ardere de la un compartiment la altul in ordine, iar la cuptorul tunel se misca formele fasonate
asezate pe vagoneti, parcurgand in ordine cele trei zone. Aceste cuptoare prezinta avantajul recuperarii
asa cum s-a vazut atat a gazelor de ardere, cat si a caldurii produselor arse.
Cuptoarele tunel au 3 zone : zona de prenclzire, zona de ardere si zona de rcire.
Zona de prenclzire a cuptorului tunel trebuie s asigure nclzirea produselor n contracurent, n
mod uniform, la gradieni termici ct mai mici posibili pe ntreaga seciune transversal a canalului i cu
respectarea vitezei de nclzire prescrise prin diagrama de ardere. Procesul de prenclzire se realizeaz
prin utilizarea entalpiei gazelor de ardere care provin din zona de ardere. Uniformizarea temperaturii pe
ntreaga seciune transversal a canalului reprezint problema cea maiimportant i cea mai dificil de
realizat. n acest scop se urmrete folosirea unui volum ct se poate de mare de gaze care s asigure
umplerea cu gaze a ntregii seciuni transversale a canalului. Viteza de deplasare a gazelor n zona de
nclzire este cuprins ntre 2,5 i 5 metri/secund. Din cauza forei ascensionale gazele fierbini au
tendina de a se ridica, fapt care poate produce o neuniformitate a temperaturii pe seciune. Din acest
motiv n zona de prenclzire se monteaz un numr mare de ventilatoare care creaz o circulaie
transversal a gazelor n seciunea cabalului. Gazele de ardere cu temperatur mai ridicat sunt preluate
de sub bolt i sunt introduse la baza canalului. Pentru un volum mai mare de gaze se pot folosi n zona
de nclzire arztoare de tip ISO-jet care sunt arztoare de mare vitez care ajut la uniformizarea
temperaturilor.
Zona de ardere este n continuarea zonei de prenclzire i n aceast zon temperatura produselor se
ridic pn la valorile maxime prevzute n diagrama de ardere. nclzirea se poate face cu flacr direct,
cu gazele de ardere provenite din arderea combustibilului sau electric. n cazul nclzirii cu combustibil,
15

debitul necesar se repartizeaz pe un numr ct mai mare de arztoare dispuse de ambele pri ale zonei
de ardere pe unui sau dou niveluri. n cazul n care se folosete sistemul arderii combustibilului n
camere separate, aceasta sunt desprite de canalul cuptorului printr-un perete. Arztoarele care satisfic
att cerinele uniformizrii temperaturilor ct i cele referitoare la o eficacitate maxim a transferului de
cldur sunt arztoarele de mare vitez. Aceasta au un domeniu foarte larg de reglare i se pot acorda
perfect cu particularitile materialului supus arderii.
Zona de rcire este ultima etap important a procesului termotehnologic. Rcirea se face cu aer din
care o parte se utilizeaz la arderea combustibilului, iar restul se extrage din zona de rcire i se recircul
n zona de prenclzire. Rcirea se realizeaz direct prin curentul de aer care trece peste produse,
schimbul de cldur fcndu-se prin convecie. Pentru a asigura micarea gazelor prin cuptor cu viteze
bine stabilite trebuie s se realizeze diferenele de presiune necesare. n zona de ardere presiunea trebuie
s fie ct mai aproape de presiunea mediului nconjurtor. n zona de prenclzire i rcire pot aprea
depresiuni i suprapresiuni, dar mrimea lor s nu depeasc n general 50-60 N/m2.
Zon prenclzire

GAZE

Zon ardere

Zon rcire

AER SECUNDAR

AER

MATERIAL

PRODUS

COMBUSTIBIL I AER PRIMAR

AER RECIRCULAT

Fig. 4 Circulaia materialului i gazelor n cuptorul tunel

Procesul de ardere aici este nentrupt, absolut mecanizat, deaceea poate fi automatizat.Lucrtorii sunt
scutiti de munca grea descrcarea articolelor fierbinti n mediul nfierbntat al camerei, mbinat cu colb
ceramic.crcarea vagonetelor cu articole si descrcarea lor are loc n afara cuptorului tunel .Controlul si
reglarea regimului n cuptor snt comode.Calitatea articolelor finite cind cuptorul tunel este mai bun ,
iar durata ardereii mai scurt dect n cuptorul inelar. Cuptoarele tunel pot functiona ctiva ani nentrupt
fr reparatie capital. La aprovizionarea uzinelor cu gaz natural nu este necesar constructia petru
cuptoarele tunel a statiilor scumpe de gazo genereatoare.Transportul produselor prin cuptor se va face
pe role produsele fiind aezate pe plci refractare uoare ce nainteaz prin cuptor pe role acionate printrun sistem de lanuri i roi dinate. Rolele sunt piese ceramice speciale cu miez din oel refractar.
16

Gazele de ardere circul tt deasupra produselor

ct i sub role astfel nct transferul termic se

realizeaz pe o suprafa mai mare a produsului. Alegerea acestui tip de transport asigur economisire de
spaiu n comparaie cu sistemul cu vagonei i se reduce i consumul de combustibil.
Arderea I-a (arderea produsului uscat). Se realizeaz n cuptoare speciale cnd au loc modificri ale
proprietrilor: crete compactitatea, se modific culoarea, se mbuntete rezistena mecanic. Pe la
500 oC produsul i pierde apa de cristalizare, devine poros si sfrmicios, dar prin amestecare cu ap nu
mai d un material fasonabil. La 750 oC produsul este tot poros, dar rezistent. La 1000 oC porozitatea
ncepe s scad din cauza unui fenomen de clincherizare, adic topire pariala ce acoper porii reducnd
porozitatea. Clincherizarea poate avansa pn la vitrifiere, cnd produsul este aproape compact. Produsul
rezultat se numete biscuit ceramic.
Glazurarea const in depunerea unui strat subire, sticlos pe suprafaa produsului care ptrunde n
interiorul porilor i l umple, masa ceramic devenind compact pe suprafa. Rezult un produs ceramic
cu proprieti mbuntite i anume: luciu, impermeabilitate la ap i gaze, proprieti mecanice i
chimice superioare. Glazurile pot fi : transparente, incolore sau artistice (mate, cristalizate ,metalizate
etc.). n cazurile n care glazurarea nu este executat conform prevederilor pot aprea defecte cum sunt:
scurgerile de glazur, lipsa de glazur, exfolieri de glazur etc.
Arderea produselor glazurate (arderea II) Aceasta se realizeaz la temperaturi mai sczute dect
prima ardere. n urma arderii glazurii, se realizeaz aderena stratului de glazur pe suprafaa produsului
ceramic.
Decorarea este o operaiune de mbuntire a aspectului exterior prin creterea proprietilor
estetice. Se realizeaz prin decorarea pe glazur i sub glazur. Procedeele de decorare sunt diverse i
influeneaz mult calitatea mrfurilor. Metode de decorare sunt:
pictarea manual este o decorare ce confer valoare artistica deosebit;
benzi i linii;
procedeul fotoceramic reproducerea unei fotografii cu culori vitrificabile.
pulverizare, pentru suprafee colorate i pentru fonduri cu degradeuri;
tampilare, pentru decoruri simple;
decalcomanii sunt decoruri n culori ceramice depuse prin imprimare pe o hrtie special i
acoperit cu o pelicul suport, care face posibil transferarea i depunerea decorului pe
produs;
imprimare cu plci de oel, cu cilindri pe care este gravat desenul;
gravur pentru inscripii de aur;
17

serigrafie (sitografie) pentru desene simple, desene geometrice i pentru produse de serie
mare, folosindu-se site-ablon;
Arderea decorului (arderea III)se realizeaz la temperaturi i mai mici dect arderea glazurii i
anume la 400-500 grade Celsius. n urma acesteia se confer rezisten decorului la aciuni mecanice i
chimice. Defecte posibile: decor suprapus, decor neaderat etc.

5.Clasificarea produselor ceramice


Clasificarea mrfurilor ceramice se realizeaz dup mai muli paramerii i anume:
1. Dup capacitatea masei ceramice, exprimat prin capacitatea de absorie a apei, care este invers
proporional cu capacitatea, se deosebesc trei categorii :
Produse ceramice poroase, cu absoria apei de peste 6% (produse de olrie, de faian) ;
Produse ceramice semivitrificate sau clincherizate cu o parte din pori nchii, cu absoria apei
ntre 1-6% (produse de semiporelan, gresie, ceramicsemifin) ;
Produse ceramice vitrificate sau cu pori nchii aproape n totalitate, absoria apei fiind de max.
1% (produse din porelan, gresie, ceramic fin).

2. Dup mrimea granulelor constituenilor (sau textura ciobului) exprimat prin diametrul maxim al
granulelor sunt :
18

Produse ceramice brute cu textura grosier alcatuit din particule cu diametrul de max. 5mm
(crmizi, igle, olane, plci de placare, tuburi etc. )

Produse ceramice semifinite cu textura mai fin i diametrul maxim al particulelor de 1,5mm
(olrie comun, gresie semifin) ;
Produse ceramice cu textura fin i cu diametrul particulelor de max.0,06mm (produse de
faian i porelan).
3. Dup domeniul de utilizare se clasific n :

Produse ceramice pentru construcii : produse pentru zidrie i nvelitori (crmizi, igle),
placaje ceramice (faian, gresie, majolica), obiecte sanitare (porelan, semiporelan, faian,
gresie), tuburi de gresie ceramic;
Produse ceramice pentru menaj din : porelan, semiporelan, faian;
Produse decorative pentru exterior i pentru interior (decoraii murale,vase ornamentale,
statuete, aplice, bibelouri etc) ;
Articole tehnice de uz industrial (vase de laborator, produse abrazive)

Caracterizarea sortimentului de mrfuri ceramic


Sortimentul de mrfuri ceramice este foarte divers, ca urmare a gamei largi de materii prime i
auxiliare, a variatelor procedee de obinere i decorare, a comercializrii pe clase i niveluri de calitate
etc. se disting dou grupe mari i anume :
Mrfuri ceramice de menaj i decorative
Mrfuri ceramice pentru construcii
A) Caracterizarea mrfurilor ceramice de menaj i decorative
Caracterizarea merceologic ia n considerare materia prim, destinaia i modul de comercializare.
Astfel, putem evidenia urmtoarele subgrupe de sortimente :
Articole de menaj din porelan, sub form de piese sau care compun servicii complete
(asamblate);
Articole de menaj comercializate n seturi i servicii complete (de mas, ceai, cafea);
Articole decorative din porelan: vaze, bibelouri, coulee, vase i platouri decorative etc.,
glazurate cu glazuri transparente, mate sau opace, nedecorate sau decorate prin aplicarea
coloranilor sub, n sau peste glazur;
19

Articole de menaj din faian, sub form de piese separate sau care compun servicii complete;
Articole decorative din faian;
Articole de menaj din porelan, faian i olrie comun termorezistent;
Articole de olrie comun glazurate sau neglazurate (nezmluite) i altele.
In funcie de caracteristicile fizice i condiiile de aspect (numrul, mrimea i poziia defectelor)
articolele de menaj din porelan i faian se comercializeaz in trei caliti: I, a II-a si a III-a marcate
in culorile: rou, verde i albastru. Luand in considerare criterii bine stabilite de incadrare in niveluri
de calitate,distingem calitatea: mas ,superioar, extra i lux. Criteriile de incadrare pe niveluri de
calitate pentru articolele de menaj din porelan i faian sunt materia prim utilizat i calitatea
acesteia (coninutul maxim de impuriti de oxizi de fier), gradul de complexitate al produsului i
modul de prelucrare i decorare, gradul de noutate, mrimea seriei i condiiile de tehno-prezentare.
B) Caracterizarea mrfurilor ceramice de construcii:
Este o grup de mrfuri ceramice care crete ca importan in condiiile actuale, fiind realizate din
toate tipurile de mas ceramic. Astfel menionm urmtoarele subgrupe:
mrfuri ceramice pentru zidrie si invelitori: crmizi, igle, olane ;
materiale de construcii de finisaj: plci ceramice din faian, plci dingresie fin i semifin
pentru pardoseli, glazurate i neglazurate etc.;
obiecte sanitare: lavoare, rezervoare de splare, bideuri, acesorii de baieetc.;
tuburi din gresie ceramic antiacid cu diferite dimensiuni pentru lucrri industriale (diametrul
este de la 100mm-800mm).
Caramizile pentru zidarii sunt produse ceramice brute, colorate, cu structura poroasa, obtinute prin
arderea la 900-10500C a formelor fasonate din argile fuzibile.
Dimensiuni
Denumirea

Vederea
Lungimea

Limea

nlimea

250

120

88

Crmid
ngroat

cu

goluri

Caramizi de mana(fasonate manual) - au forma paralelipipedica, formate prin presare manuala, cu


suprafata plina si dimensiunile 240x115x63.
20

Caramizi pline presate pe cale umeda.Au forma paralelipipedica, fete plane si muchii drepte, cu
suprafata plina sau cu goluri si dimensiunile 240 x 120 x 65 mm si 240 x 120 x 88 mm. Cand volumul
de goluri reprezinta mai putin de 15% din volumul unei caramizi, acestea se includ in categoria
caramizilor pline. Golurile create au rolul de a mari suprafata de uscare si de micsorare a greutatii
produselor. Functie de rezistenta la compresiune distingem urmatoarele marci: 50; 75; 100; 125; 150;
200 si 250. Dupa dimensiunea maxima a defectelor si numarul acestora, precum si dupa marimea altor
caracteristici aceste produse se impart pe categorii de calitate, astfel:
calitatea A - produse utilizate la zidarii aparente;
calitatea I si calitatea II - produse utilizate la zidarii tencuite.

Caramizi cu goluri vertical:a)modulate (GVM) b)nemodulate (GVP)


Cele modulate: (G.V.M.) pot fi:

21

cele dreptunghiulare cu suprafata 6 cm2;

cele circulare cu 18 mm diametrul;

combinatii de forme.

Cele nemodulate sau partial modulate (G.V.P.) in care forma si dimensiunile golurilor nu sunt
impuse. Volumul maxim al golurilor in ambele situatii nu va fi mai mic de 15%, dar nu va
depasi 40% din volumul caramizii / blocului ceramic Se livreaza in trei clase de calitate (A, I, II), cu
densitate medie de 1000-1500 kg/m3 si cu marci de la 50 la 250..
Caramizile cu goluri vertical se obtin prin extrudere pe cale umeda. Golurile au forma cilindrica sau
prismatica si sunt perpendiculare pe fata de asezare a caramizilor.

Caramizi si blocuri ceramice cu goluri orizontale (G.O) - se obtin prin extrudere pe cale umeda.
Forma golurilor este poligonala,iar volumul de goluri nu depaseste 30% din volumul caramizii.
Caramizile cu goluri orizontale se prezinta in trei clase de calitate (A, I, II), cu densitatea aparenta
medie de 700 - 1300 kg/m3 si cu marca de la 25 la 50. Caramizile de marca 50 se folosesc la zidarii
portante, iar cele de marca 25 se folosesc pentru zidarii de umplutura, sau ca material termoizolator.

22

Caramizi gaurite cu lamba si uluc (L.U) se obtin prin extrudere pe cale umeda si au pe cele doua
muchii lamba si uluc, care le asigura buna lor imbinare. Dupa grosimea caramizii, acestea se fabrica in
trei tipuri: LU 90; LU 60; LU 45 . Se utilizeaza la executarea zidurilor interioare neportante.Utilizarea
tuturor caramizilor cu goluri conduce la reducerea consumului de material si a greutatii proprii a
zidurilor, la cresterea productivitatii muncii.

Caramizi pentru placaj - se aplica pe zidarie de beton sau caramida, la exterior sau interior si
au rol de protectie sau estetic. Se fabrica intr-o singura calitate, ce trebuie sa corespunda acelorasi
conditii ca si caramida plina presata, de calitatea A. Avand in vedere necesitatea acoperirii atat a
suprafetelor drepte, cat si a colturilor, pentru aceste caramizi se fabrica doua tipuri,

Caramizile pentru suprafete curente se caracterizeaza printr-o forma alungita si in sectiune au un


gol interior. Au fetele si muchiile drepte, astfel incat se realizeaza o zidarie cu rosturi verticale foarte
23

mici si rosturi orizontale umplute cu mortar. Inaintea utilizarii, caramida se sparge prin lovire (in doua
jumatati) si acestea se prind pe stratul suport (mortar). Caramizile pentru colturi spre deosebire de cele
curente, se fabrica sub forma de jumatati de caramida. Produsele pot fi cu fata glazurata sau
neglazurata, iar pe spatele lor sunt prevazute cu striuri sau reliefuri care servesc pentru asigurarea unei
bune adeziuni a mortarului pentru fixarea lor.
Caramizi radiale pentru cosuri de fum (CR) au forma in plan de sector radial, permitand ca la
zidurile curbe sa se mentina constanta dimensiunea rosturilor dintre caramizi. Se fabrica numai la
comanda cu latimea variabila functie de diametrul cosului.

Pietrele ceramice cu goluri

Pietrele ceramice cu goluri se folosesc ca materialul termoizolant de constructii pentru


executarea peretilor si pentru fabricarea panourilor ceramice,de asemenea si in calitate de material
pentru fatade. Ele trebuie sa aiba lungimea 250mm; latimea 120mm; grosimea de 138mm; cantitatea
24

golurilor 7 sau 18.Densitatea pietrelor din clasa B nu trebuie sa fie mai mare de 1450 kg /m3.Dupa
rezistenta la compresiune ,dupa sectiunea bruta pietrele se impart pe marci 150,125,100 si 75.Absortia
apei nu mai putin de 6%.Dupa gelivitate pietrele Se supun la aceleasi cerinte ca si caramida. In calitate
de material prima cele mai favorabile sunt argile plastice,care contin nu mai putin de 17-18% de
Al2O3 si nu mai mult de 65-70% SiO2 si continutul particulelor cu dimensiuni mai mici de 0,01mm
mai mult de 70%.In componenta sihtei se introduce de la 10 pina la 30-40% de samota.Aceasta
imbunatateste capacitatea deformare si proprietati de uscarea articolelor crude.Sihta pentru pietrele
ceramice cu goluri cu dimensiuni mari trebuie sa fie supusa unei prelucrari mai intensive decit pentru
caramida plina sau goluri. Schema tehnologica de prodcere a acestor articole este urmatoare. Argila
din cariera sau din deposit se aduce inalimentator unde se petrece sihtarea masei, dupa aceasta ea se
prelucreaza in valturi pentru dezlaturarea pietrelor.In cazul introducerii in componenta sihtei samotei,
argila macinata si purificata de la insertii duri sisamota macinata se aduc in amestecatoare cu doua
valturi cu unirea cu aburi sau cu apa, apoi in valuri cu goluri sau colergang. Pentru majorarea
plasticitatii masei si omogenizarea umiditatii,ce duce la micsorarea rebutului de formare si majorarea
rezistentei mecanice a articolelor, masa trebuie careva timp sada inainte de fi folosita. Pentru aceasta
masa dupa colergang se aduce in deposit de sihta unde ea se retine pe sapte zile. transportoare a masa
se due la valturi pentru macinarea fina si mai departe in amestecator cu doua arbore si dupa aceasta in
presa cu vid pentru formarea benzii sau presa combinata cu amestecator.Gradul de depresiune in presa
cu vid se Aranjarea articolelor crude se efectueaza cu utilaj automatizat pe vagonete cu
salturi.Articolele se usuca in uscatoare de tip tunnel,se ard in cuptoare de tip tunnel la temperature 9501060 grade C.

6.Calcularea si proiectarea cuptorului-tunel


Capacitatea si lungimea cuptorului tunel se determina cu formula:
G = n * G1 (t)
25

L=

l1 (m)

Unde: G capacitatea cuptorului


L lungimea cuptorului n m
n numrul de vagonete n cuptor
P productivitatea cuptorului
durata de ardere n h
l1 lungimea unei vagonete n m
G1 capacitatea unei vagonete
Productivitatea pe h a cuptorului poate fi determinat dup productivitatea anual cu formula :
Ph = zh
Unde: zh numrul de ore lucrtoare a cuptorului pe an
m rebutul si pierderile articolelor de la ncrcarea n cuptor pn la transportarea spre
depozitul cu materie gata n %,
Ph = ( 345/360 )24 = 8280 / 8460 h
Dac dimensiunile principale ale cuptorului sunt cunoscute sau alese pe baza datelor concrete,
productivitatea cuptorului se determina cu ecuatia :
P=

= PF B1 L , t/h

Unde: PF - productivitatea specific , n t/m2*h ,


B1 ltimea prtii de jos a vagonetei n m,
Lungimea cuptorului se alege n dependent de productivitate, conditiilor tehnologice ale procesului
de ardere a articolelor si a indicatorilor tehnico economice ale consumului specific de combustibil.
Lungimea cuptorului tunel este stabilit pe baza datelor practice din industria cuptoarelor. Pentru
cuptoarele mici, durata normal este considerat de a fi 60 64 , 82 88 pentru medii si pentru cele mari
100 140 m. Dac cunatem capacitatea sau lungimea cuptorului, atunci numrul de vagonete aflate n
cuptor va fi:
n=
numrul de vagonete iesite la fiecare or din cuptor:
V=

Viteza medie a vagonetelor n cuptor poate fi determinat cu formula:


vmedie =

m/t

pentru cuptoarele de diferite lungimi viteza medie a vagonetelor n cuptor este 0,5 3 m/h.
ltimea de band, invers-orei de ncrcare n cuptor, arat momentul n care a fost introdus n
cuptor o vagonet sau este mpins afar.
26

Lungimea zonei de rcire a articolelor constituie:


Lrcire =

L,m

Lungimea zonelor de ridicare de temperatur si de ardere este:


Lr =

L,m

Pozitia zonei de ardere este selectat n functie de regimul necesar si posibilitatea de reglare a
temperaturii pe toat lungimea zonei. Lungimea zonei de ardere este de obicei determinat de lungimea
ocupat de cuptoare si arztoare si se stabilesc la limitele de combustibil-dispozitiv.

Date initiale
Productivitatea anual 15.000.000 buc. sau 105000 t.
Durata de lucru anual a cuptorului .. 345 zile/an (8280 h)
Umeditatea materiei prime . 7 %
Greutatea materiei prime 7 kg
Durata de ardere . 33 h
Combustibil gaz cu urmtoarea component (%)
CO2 6,8 ; C2H4 0,2 ; CO 21,7 ; CH4 0,6 ; H2 -15,2 ; N2 55,5.
Temperature gazului de alimentare .. .305 0C
Regimul de ardere este urmtorul :
Intervalul de temperaturi 0C

Durata asrderii n h

20 550 ..10
550 1100 13
1100 50 .....10

1.Determinam dimensiunile cuptorului


Din conditia asigurrii uniformittii de ardere , adoptm urmtoarea sectiune transversal a canalului
cuptorului : ltimea 3m si nltimea de la fundul vagonetei pn la codul de blocare 1,7 . Capacitatea
cuptorului o determinm cu formula :
Gan = Pan*

= t/h

Unde: Gan productivitatea anual n t/an


- timpul de mentinere n cuptor a articolelor n h
an numrul de ore lucrtoare pe an
27

rebutul pierderilor din ncrcarea n cuptor nainte de intrarea n deposit a produseor finite
n %. n dependent de produs = 2 8 %. Pentru calcul s-a acceptat = 5 %.
Gan = 105000*

=440 t/h

Cu o lungime de 3m capacitatea vagonetei va fi de 1700 buc.de pietre.


Numrul de vagonete :
n=

= 43 buc.

n asa caz, lungimea activa a cuptorului va fi : 43*3=129m.


Avnd n vedere lungimea suplimentar canalului pentru plasarea mingtorului, egal cu 6,2m,
lungmea total a cuptorului va fi (129+6.2=135.2 m)
Lungimea zonelor individuale vor fi :
Zona de penclzire:
Lprenc. =

=39.09m sau 13 vagonete

Zona de ardre :
Lardere =

50.82m sau 17 vagonete

Lrcire =

= 30.09m sau 13 vagonete

Zona de rcire:

Intervalul de mpingere ( timpul de ncrcare )a vagonetelor :


=82.5 min/buc.
Conform conditiilor de lucru a zonelor individuale ale cuptorului tunel,se accept urmtoarele material
si dimensiuni ale constructiei de ngrdire. n zona de prenclzire peretii sunt realizati din crmid
argiloas cu grosimea de 0,51 m , un set de cramid refractar (0,23m) si umplere Tripolli (0,115). n
zona de ardere peretii sunt realizati din crmid refractar (0,23m) si argiloas (0,25m). Bolta const din
crmid refractar (0,25m), acoperit cu argil (0,15m), crmid izolat (0,065m) si umplere Tripolli
(0,1m). vagonetele sunt cptusite cu argil refractar, grosimea stratului de crmid 0,14m si a izolatiei
(0,21m).

2.Determinam arderea combustibilului


Cldura de ardere a combustibilului este determinat prin formula:
QH = 0,01( 10784 H2 + 12707 CO + 35530 CH4 + 59356 C2H4 )kj/m3
QH = 0,01 ( 10784*15.2 + 12707*21.7 + 35530*0.6 + 59356*0.2 )= 4728 kj/m3
Cldura fizic a gazului Q1 la 300 0C si ch = 1,37 va fi :
Q1 = 1,37 * 300 = 411 kJ/m3
Cantitatea total de cldur este :
28

Q = QH + Q1 = 4728 + 411 = 5139 kJ/m3


Consumul de oxigen , precum si calitatea si cantitatea de produse de ardere se calculreaz asa cum se
arat n tabel.

Calculul de ardere de gaze 100 mm3 de gaze


Componena
combustibilului

Volumul de produse de

Consumul de oxigen
coeficie
nt

combustie n m3

Total

n m3

CO2

H2O

O2

N2

CO2 6,8

6,8

C2H4 0,2

0,5

10,8

21,7

CO 21,7

1,2

0,6

1,2

CH4 0,6

0,6

0,4

0,4

H2 -15,2

0,5

7,6

15,2

N2 55,5

55,5

Din aer

20,2

29,5

16,8

55,5

Total :

20,2

76,3

29,5

16,8

131,

29,5

16,8

59

Total 100

la

=1
=4

(coeficientul
execsiv de aer )
Consumul teoretic de
aer

VB =

= 0,965 0,97
29

8
360

96,5

178,1
465

Temperatura de combustie teoretic este determinat de temperatura de coacere si pyrometrica,


coeficient egal cu 0,8:
tteor

= 1375

Excesul de aer n zona de ardere se determin din conditia - c temperatura aerului care intr n zona
de rcire n zona de ardere , este de 700 0C.

7.Marcarea, ambalarea, depozitarea i transportul articolelor ceramice


Marcarea se face pe exterior, pe suprafaa de sprijin a obiectelor cu trei meniuni:
marca de fabric a productorului;
calitatea;

inscripia lucru manual numai pentru produsele decorate manual.

Marcarea calitii se face numai prin tampilare cu rou pentru calitatea I-a, verde pentru calitatea a IIa i albastru pentru calitatea a III-a.
Verificarea calitii mrfurilor ceramice pentru menaj i decorative se face prin analiza
organoleptic i prin analize de laborator. Analiza organoleptic se face prin identificarea tipului de
mas ceramic i verificarea condiiilor de aspect (verificarea formei, dimensiunilor i defectelor
conform condiiilor de admisibilitate.Identificarea tipului de mas ceramic se face prin examinarea:
structurii ciobului, culorii n seciune, grosimii pereilor, sunetului la lovire, transluciditii i acoperirii
cu glazur. Analiza de laborator pentru verificarea calitii cuprinde verificarea unor caracteristici de
calitate. Astfel se verific prin metode de laborator: rezisten la oc termic, absorbia de ap,
rezistena glazurii la acizi, emisia de substane toxice din decor (Pb si Cd n mg/l), toxicitatea glazurii
.a.
Fiecare ambalaj trebuie s aib o etichet cu urmtoarele meniuni:
Denumirea produselor;
Marca de fabrica;
Calitatea;
Modelul;
Felul decorarii;
Numarul bucatilor ambalate ;
Numarul lotului ;
Semnul avertizor pentru calitate.
Ambalarea se face cu grij, folosind cutiile de carton duplex sau triplex, protejand intre articole cu
hartie de mtase, creponat sau manon din carton ondulat.
Depozitarea se face in spaii inchise, curate i ferite de umiditate;
Transportul trebuie fcut cu mijloace acoperite i prevzute cu semne avertizoare de fragilitate.
30

8.Tehnica securitatii,protectia muncii si masuri pentru ocrotirea mediului ambiant


Toti lucratorii trebue sa cunoasca regulele de securitate pentru lucru competent. Important este
insusirea de catre lucratori a regulelor de securitate a deservirii masinilor si mecanismelor fixate dupa ei.
Studierea intrebarilor cu privire la efctuarea muncii in conditii de securitate se face din contul trecerii
de catre muncitori a instructajului in afara planului conform 12.0.004-90 (organizarea instruirii
lucratorilor securitatii tehnice a muncii).Instruirea pe securitatea tehnica de introducere se face de
inginerul pe tehnica securitatii cu toti muncitorii permanenti sau sezonieri.
Primul instructaj cu noii veniti lucratori are loc la intreprindere,dupa initierea cu acest personal a
instructajului,la fel cu angajatii care trec de la un lucru la altul si are ca scop de a explica muncitorilor
urmatoarele:
sarcinile de serviciu si particularitatile echipamentului la care lucratorul va lucra;
continutul cerintelor privind instructiile protectiei muncii ;
indicarea parapetului de protectie ,mijloacele de protectie si tipurilor de alarma;
cerintile de securitate privind folosirea instrumentelor si mijloacelor de lucru;
ordinea de utilizare si folosire a mijloacelor protectiei individuale si civile a lucratorilor in
timpul executarii tuturor tipurilor de operatiuni a procesului de lucru.
cerintele securitatii in sectie si la locul de munca.
Persoana care face instructajul este obligat sa arate toate lucrarile periculoase a echipamentului si la
locul de munca si care sunt metodele sigure de executie a lucrarilor,e obligat sa le dea instructiuni corecte
ce vor interzice folosirea metodelor de lucru nesigure sau alte activitati care pot duce la aparitia
traumelor,intoxicatiilor sau imbolnaviri.
Prima instruire se face nemijlocit la locul de munca inainte de a incepe munca de catre canducatorul
lucrarilor in subordonatiea caruia sunt.
Instructajul are loc in mod repetat nemijlocit la locul de munca de catre conducatorul lucrarilor .
Instruirea neplanificata are loc in urmatoarele cazuri:
daca

au

loc

schimbari

in

procesul

tehnologic

,inlocuirea

sau

modernizarea

echipamentului,trercerea la un alt loc de munca in rezultatul careeia se schimba conditiea si


caracterul de lucru al muncitorului;
Conform cerintelor depuse de organelle superioare sau de organelle statale de control:
31

in caz ca lucratorul a incalcat cerintele instructajului privind protectiea muncii ;


in caz de accident sau boli foarte grave profesionale;
Instructiunea neplanificata nemijlocit la locul de munca se face de catre conducatorul lucrarilor in
subordonatiea caruia se afa lucratorul .
Nu mai tirziu dupa cea dintii instruire ,lucratorii trebue sa fie instruiti referitor la metodele sigure si
cum se efectuiaza lucrarile conform programului aprobat de administratiea intreprinderiisi ordinea
stabilita de regulile tehnicii securitatii si sanitariei in procesul de productie in industriea materialelor de
constructie . In timpul executarii extragerii rocilor argiloase de catre lucratori,ei sunt obligate sa se
conduca de: Regulele unice de securitate in timpul extragerii zacamintelor de resurse naturale
,exploatare prin metoda deschisa.
Intregul personal al intreprinderii trebue sa fie instruit sa cunoasca specificul activitatii sale si
principalele masuri de protectie a muncii care trebue respectate .
La nivelul intreprinderii instructajul cuprinde urmatoarele 3 faze :
instructajul introductive general :se efectuiaza la noii angajati in cimpul muncii .
instructajul la locul de munca ;
instructajul periodic;
Toate aceste instructaje se fac cu scopul evitarii accidentelor de munca si evitarii distrugerii liniei
tehnologice mecanizate.Intreprinderea trebue sa fie dotata cu echipamente de protectie si semnalizare cere
sa previna muncitorii precum ca utilajul corespunzator se afla sub tensiune de current
alternative.Muncitorii trebue sa foloseasca strict echipamentele de protectie pentru evitarea eventualelor
accidentari.

32

9.Bibliografie
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_ceramicii
2. http://www.arta-ceramica.ro/
3. Scribd.ru
4. ,..
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceramic%C4%83
6. http://referat.clopotel.ro/Ceramica-7675.html
7. Tehnologia materialelor-Nanu A. Bucuresti 1985
8. Introducere in ceramica Burghelea V. 2002
9. Tehnologia produselor ceramice si refractare-Teoreanu I. 1985

33