Definitie basmul:

Basmul este specia epicii populare i culte, cu larg rspndire, n care se nareaz
ntmplri fantastice ale unor personaje imaginare, aflate n lupt cu fore malefice ale
naturii sau ale societii, pe care le biruiesc n cele din urm
Basmul este specia epic de mare ntindere, de obicei n proz, care nareaz ntmplri
fabuloase (fantastice) ale unor personaje imaginare, nzestrate cu nsuiri supranaturale
Basmul cult pstreaz trsturile celui popular:
- caracterul moral: lupta dintre bine i ru, ncheiat cu victoria binelui, promovarea
strilor umane unanim acceptate (curaj, vitejie, omenie, isteime, iubire)
-caracterul mitic: evenimente care se petrec ntre timp i spaii nedeterminate
- caracterul iniiatic: eroul lupt pentru dobndirea unui nou statut
Caracteristicile basmului:
1. ilustreaz alt lume dect cea real: aciunea se petrece n mpriile lui Verde mprat
i ale mpratului Ro, personajele sunt mprai, fii i fiice de crai
2. tema basmului: nfruntarea dintre bine i ru, ncheiat cu victoria binelui
3. finalul este fericit (triumful binelui)
4. ntmplrile reale se mpletesc cu cele fantastice
5. exist personaje reale i personaje fantastice, acestea din urm avnd puterea de a se
metamorfoza
6. timpul i spaiul nu sunt clar precizate
7. timp fabulos i spaiu mitic: Amu cic era odat , ntr-o ar mai ndeprtat,
tocmai la o margine a pmntului
8. motive narative tipice: cltoria, probele, rzbunarea, demascarea spnului, pedeapsa,
cstoria, cifra 3, superioritatea mezinului, supunerea prin vicleug
9. cifre fatidice: craiul avea 3 fii, exist 3 apariii ale spnului, spnul l supune la 3 probe
iniiatice, calul vine de trei ori s mnnce jratic, apoi se scutur de 3 ori.
10. modaliti narative: fuziunea real-ireal
11. elemente magice
12. umanizarea fantasticului prin compunerea eroilor
13. dramatizarea aciunii prin dialog
14. stil paremiologic
15. modaliti de caracterizare a personajelor (direct, autocaracterizare, caracterizare
indirect: gesturi, mimic, limbaj)

Povestea lui Harap-Alb scris de Ion Creang este un basm cult deoarece:
1. este o oper epic n proz care nareaz o serie de ntmplri cu ajutorul unor personaje

2. ntmplrile au loc ntr-un spaiu real: curtea craiului, a mpratului Verde, a

mpratului Ro, dar i ntr-unul fantastic: grdina cu sli pzit de un urs fabulos,
izvorul unde se adap un cerb nstelat, trmul n care se ntlnesc cei cinci nzdrvani
3. la aciune particip personaje reale (verosimile): fiul craiului, cei doi mprai, dar mai
ales nzdrvane (fantastice, fabuloase): cei cinci nzdrvani, fata mpratului Ro, Sfnta
Duminic
4. apar animale nzdrvane credincioase (adjuvani): calul lui Harap-Alb, turturica, criasa
furnicilor i a albinelor sau care pun n primejdie (ursul din grdina cu sli, cerbul)
5. apar obiecte miraculoase (tava cu jratec, armele i hainele de mire, cele trei smicele,
apa vie i apa moart)
6. conflictul are loc ntre bine (Harap-Alb) i ru (Spn)
7. prin eroul care reprezint binele sunt personificate valorile perene ale umanitii: bine,
frumos, adevr, milostenie, prietenie, iubire
8. cultiv principii morale eseniale: adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea,
curajul
9. sunt folosite formule iniiale (Amu cic era odat ntr-o ar un crai care avea trei
feciori), mediane (Dumnezeu s ne ie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este)
i finale (Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc,
iar cine nu, se uit i rabd)
10. motive specifice (mpratului fr urma, superioritii mezinului, podului, calului
nzdrvan, interdiciei, al probelor, al substituirii prin nelciune, al obiectelor magice)
11. are un autor cunoscut
- la Ion Creang, principala trstur a fantasticului este antropomorfizarea: personajele
fabuloase se comport n general ca oamenii; este un fantastic de tip beningn, clar prin
senintate, absena tragicului

Argumenteaz apartenena la specia literar basm cult, prin referire la o oper

literar studiat.
Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creang

Basmul cult este o specie a genului epic n proz n care personaje supranaturale, dar
i reale trec prin ntmplri fabuloase, pentru a susine ordinea valoric a binelui (binele
nvinge rul).
Trsturi:
- tema lupta dintre bine i ru, avnd acelai final fericit, triumful binelui asupra
rului;
- personajele: pozitive i negative; naturale i supranaturale;
- numere fatidice:3,7,9,12...;
- formule specifice: iniiale, mediane, finale;
- motive literare specifice: motivul peitului, al ncercrilor;
- oralitatea stilului.
Clasificare:
- basme despre animale
- snoave
- basme propriu-zise:
- fantastice;
- nuvelistice;
- legende;
- basme despre uriaul/diavolul cel prost.
Basmul propriu-zis este asimilat cu cel fantastic.
- fantastice, care prezint o lume neobinuit fr legturi evidente cu realitatea:
Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinc, Povestea porcului.
- cu animale, n care animalele au atribute umane: Capra cu trei iezi, Pungua cu doi
bani
- nuvelistice, care asimileaz, n moduri fabuloase, aspecte din experiena cotidian:
Povestea lui Stan Pitul, Soacra cu trei nurori.
- populare: autor anonim;
- culte: autor cunoscut, nu sunt conservatoare, ci inovatoare.
Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerat un basm cult sunt:
- are autor;
- existena elementelor de originalitate:
- individualizarea prin detalii a unor personaje: vezi portretul lui Geril, al lui Ochil;
- n realizarea anumitor portrete naratorul insist mai mult dect este necesar pe
anumite detalii;
- dramatizarea aciunii prin dialog;

Paginile lui Creang sunt pline de dialoguri, care au ca funcie estetic: caracterizarea
personajelor i dezvoltarea aciunii.
- umanizarea fantasticului prin comportament, gest, limbaj;
n basm, nu avem de-a face cu zmei, balauri, ci personajele supranaturale sunt legate
de nsuiri omeneti: Setil, Flmnzil etc
- Personajele supranaturale se comport, vorbesc, gesticuleaz ca i ranii din
Humuleti. Psri-Li- Lungil: M, fetioara mpratului ne-a tras butucul. A dracului
zgtie de fat.
- nota comic;
- exprimarea mucalit, pozna: S trieti trei zile cu cea de alaltieri.
- vorbe de duh: D-i cu cinstea s piar ruinea.
- diminutive augmentative: buturic, buzioare.
- folosirea nelepciunii populare;
-- Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...
-- La unul fr suflet, trebuie unul fr de lege.
-- Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.
- problematica basmului bildungsroman.
Calul nu l-a pedepsit pe Spn de la nceput, pentru c Harap-Alb trebuia s treac
printr-un proces de iniiere. Sf. Duminic i mrturisete lui Harap-Alb c trebuie s treac
prin coala umilinei pentru a ajunge stpn:
Cnd vei ajunge i tu odat mare i tare vei crede celor asuprii i necjii, pentru c
tii acum ce e necazul.
Basmul cult poart amprenta originalitii scriitorului su.

Asemanari si deosebiri intre Moara cu noroc si Alexandru Lapusneanul

Asemanari si deosebiri intre Moara cu noroc de Ion Slavici si Alexandru
Lapusneanul de Costache Negruzzi Cele doua romane pe baza caruia voi demonstra
asemanarile si deosebirile dintre cele 2 subiecte sunt Moara cu noroc de Ioan Slavici si

Alexandru Lapusneanu de C.Negrutzzi. Inscriindu-se in specia nuvelei,ambele texte se

incadreaza printr-o constructie riguroasa,respectand momentele clasice ale
subicetului,printr-un singur fir narativ si printr-un nr redus de personaje ce graviteaza in
jurul unui personaj central.Ambele texte se caracterizeaza printr-o naratiune obiectiva
acordandu-se o mare importanta naratorul. Aceasta ar fii asem la nivelul constructiei
subiectului. Din punct de vedere tematic si al curentului in care se incadreaza cele 2 texte
sunt total difertite. Costache Negrutzzi scrie o nuvela istorica importanta din trecutul
nostru si se incadreaza mai degraba in romantism. Pe de alta parte, Ioan Slavici, intr-o
maniera realista,alege sa urmareasca un proces psihic scriind una dintre cele mai reusite
nuvela psihologica din literatura rom. In Moara cu Noroc actiunea se concentreaza in
jurul personajului Ghita, urmarindu-se decaderea personajului la fel cum si in Alexandru
Lapusneanu e urmarita evolutia personajului principal, dra spre deosebire de Lapusneanu
ce parcurge un drum firesc. Ghita inevolueaza devenind complice la crima si chiar ucigas.
Lapusneanu e un personaj execeptional in timp ce Ghita e un personaj tipic mediului in
care traieste. In concluzie cele 2 nuvele au si trasaturi comune dar si diferite.

Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul

ALEXANDRU LAPUSNEANUL
-CARACTERIZARECostache Negruzzi este unul din deschizatorii de drumuri din literatura romana
moderna. El a initiat specii noi printre care si nuvela istorica.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela cu acelasi nume. Este un
personaj bine individualizat prin l-ul de la sfarsitul numelui. De asemenea este un
personaj real atestat in cronica lui Ion Neculce.
Autorul il caracterizeaza indirect lasand de fiecare data, faptele, cuvintele, gesturile
sa vorbeasca de la sine.
In primul capitol ne este prezentat Lapusneanul ce se intoarce in tara insotit de o
oaste otomana, cu scopul de a se razbuna.
In apropiere de Tecuci este intampinat de o solie a lui Tomsa care il sfatuieste sa se
intoarca, dar nu inainte ca acesta sa le spuna scopul lor. Cand Lapusneanul spune am
auzit de bantuirile tarii si am venit sa o mantui, Motoc ii sugereaza ca ar fi mai bine sa se
intoarca (tara e linistita, de aceea norodul ne-a trimis sa-ti spunem ca tara nici te vrea
nici te iubeste).
Acest lucru il infurie pe Lapusneanul care se arata extrem de hotarat in decizia sa
(mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt) si aratand ca nu va fi intors de
nimic din drum (daca voi nu ma vreti eu va vreau si daca voi num ma iubiti eu va iubesc
pre voi).
In momentul cand ramane singur cu Motoc, acesta, incearca sa-l insele iar pe
Lapusneanul, spunandu-i sa renunte la ajutorul oastei otomane si sa se bazeze pe sprijinul
moldovenilor. La auzul vorbelor sale si cand acesta ii mai spune lui Lapusneanul sa aiba
incredere (incredi-te in noi), viitorul domn se infurie si ii aminteste lui Motoc ca la
tradat (cand m-ai vazut biruit m-ai lasat) si ca nu s-ar mai increde in el (n-as fi un
natarau de frunte sa ma incred in tine?).
Lapusneanul ii spune ca nu-l va ucide, dar ii spune foarte clar si de ce (te voi cruta
ca-ci imi esti trebuitor sa ma scapi de blastemuirile norodului, sabia mea nu se va manji
in sangele tau).
Dupa ce preia tronul Lapusneanul se afla intr-un permanent conflict cu boierii si la
cea mai mica abatere ii omoara, fiind foarte crud.
Rugamintile Doamnei Ruxanda de a opri varsarea de sange spunandu-i ca este
muritor si pacatele nu-i sunt iertate daca ridica o manastire (esti muritor si ai sa dai
sama) il fac pe Lapusneanul sa se infurie si din impulsivitate duce mana la pumnal, dar se
opreste la timp. Acest lucru arat impulsivitatea lui nemasurata. Dar poate fi si tandru (o

ridica ca pe o pana si opune pe genunchii sai). De aici reiese ca este vorba si despre un
conflict interior.
Dezumanizarea este exemplificata si de cruzimea cu care pregateste leacul de frica.
A doua zi, merge la biserica (imbracat cu toata pompa domneasca) unde dupa
slujba dovedeste ce bine cunoaste arta disimularii. El isi cere iertate in fata boierilor,
citand pasaje din Sfamnta Scriptura pentru a fi mai convingator si spune ca vrea sa
pecetluiasca impacare cu un ospat.
Acolo Lapusneanul da dovada de o cuzime nemasurata in care porunceste uciderea
celor 47 de boieri, din capetele lor facand o piramida pe care o arata Ruxandei ca leac de
frica.
Intre timp multimea se aduna la palat cerand capul lui Motoc, iar Lapusneanul se
arata total neinduplecat de rugamintile acestuia (Destul! Nu mai boci ca o muiere). De
asemenea ii arata lui Motoc ca nu a uitat nimic din (du-te sa mori pentru tara, nu
spuneai ca tara nici ma vrea nici ma iubeste). Lapusneanul este si foarte intligent,
transformand sacrificrea lui Motoc intr-un act politic abil (luati-l si spunetii ca asa
plateste Alexandru-voda celo ce prada tara).
Dupa ospat acesta isi tine promisiunea de a nu mai omori boieri, facuta Ruxandei, dar
isi arata caracterul sadic chinuindu-i (taia maini, scotea ochi, ciuntea si spinteca).
Drama tiranului incepe in momentul in care se trezeste din letargie si observa ca este
calugar. Incepe sa-i ameninte pe cei din jur (Ma-ti popit voi,dar de ma voi scula pe multi
am sa popesc si eu) si ajunge sa-si ameninte propriul fiu cand afla ca acesta este domn.
El nu poate concepe sa traiasca fara putere (Eu nu sunt calugar. Sunt domn! Sunt
Alexandru-voda). Toate japtele sale o determina pe Doamna Ruxanda sa-i dea otrava,
astfel sfarsind tiranul.
In aceasta opera naratiunea se imbina cu descrierea si pasajele descriptive (descrierea
imbracamintii lui Lapusneanul), iar cuvintele folosite de personaje, limbajul lor,
contureaza culoarea de epoca.
Toate actiunile sale demonstreaza ca Lapusneanul este deasemenea un personaj
romantic. Este prezentat obiectiv.
Parerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il vad ca pe un
domn crud si nemilos, parerea mea fiind aceeasi.
Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si umbre,
cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului tiran.

Ioan Slavici Moara cu noroc Caracterizarea lui Ghita

Nuvela solida, cu subiect de roman (G. Calinescu), Moara cu noroc ilustreaza epic
si estetic conceptia etica a lui Ioan Slavici, iar personajele cu destin tragic din nuvela sunt
victime ale incalcarii invataturilor stravechi. Scriitorul este adeptul unui realism
poporal, in conformitate cu care idea de om sarac, dar fericit, predomina in nuvelele sale.
Tema, efectele nefaste ale dorintei de inavutire, dezvaluie o problematica etica si
psihologica, iar subiectul plaseaza in centrul atentiei un personaj complex, a carui evolutie
este urmarita pe tot parcursul actiunii.
Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei
(omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te
face fericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Personajul
identifica saracia cu lipsa demnitatii si prin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea
colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu
intreaga familie. Fostul cizmar parcurge un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri
bune si se indreapta spre locurile rele; drumul semnifica o coborare in infern (
descensum ad Inferos), intr-un univers malefic, al patimilor care-l agreseaza continuu pe
Ghita, depersonalizandu-l.
Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia
castigului cu multa usurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. Dar chiar
acum, la carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor,
fire rece, insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste Ana.
Ghita insa desi a inteles ca aici la Moara cu noroc, nu putea sa ramana nimeni fara voia lui
Lica, nu poate parasi locul pentru ca-i mergea bine. Prin urmare, cei doi vor fi prezentati
in ipostaze antitetice: personajul stapanitor (Lica) si cel stapanit de autoritatea invincibila
a primului (Ghita). Acesta din urma se simte amenintat de Samadau, de atitudinea sa de
stapan necontestat al locurilor: Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la
Moara cu noroc.
Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din
conflictul interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica
precum aceea de a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se
transforma intr-o fire ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta
existentiala decat cu pretul vietii. (George Munteanu).

Monologul interior ilustreaza gandurile si framantarile personajului

(autocaracterizare): Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e
in mine ceva mai tare decat vointa mea?
Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de eul sau real, cauta un alt eu,
iluzoriu, ce-l va conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi
doreste) lui Lica , simtind ca are nevoie de bunavointa acestuia. De fapt, personajul
simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea, iar fata de propriai familie joaca rolul
onorabilitatii .
Stralucirea din ochii fostului cizmar, bucuria vietii se sting; Ghita nu mai zambea ca
mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz
(caracterizare directa). Pe Ana o impinge incet incet spre Lica, fara sa anticipeze ca nu ar
putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpinge pe fagasul
unei tot mai depline si tot mai urate ambiguitati de comportare (George Munteanu)
Carciumarul isi dezvaluie trasaturile in deosebi in momentele de maxima incordare si
in relatia cu celelalte personaje (caracterizare indirecta) cand naratorul consemneaza cu
atentie gesturile, gandurile si framantarile personajului.
Asadar imaginea lui Ghita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil;
acesta devine, fara voie, complice in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei, la
process jura stramb, devine complicele Samadaului prin implicarea voluntara sau
involuntara in afacerile oneroase si in crimele porcarului. Carciumarul isi constientizeaza
drama, are remuscari: Iarta-ma, Ano! [] dar nu este capabil sa opteze durabil. Ghita
aluneca definitiv pe panta dezumanizarii, se indeparteaza de familie, o pierde definitive pe
Ana, care nu-l mai considera om carciumarul nu e decat o muiere imbracata in haine
barbatesti.
Finalul sta sub semnul catliarsismului, focul purificand acest spatiu al deriziunii
morale (carciuma), in care crima este unica optiune durabila: Ghita o ucide pe Ana
pierzand astfel ultima iluzie despre sine, dupa care, carciumarul va fi omorat iar Lica se va
sinucide.
Ghita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta
nefasta a instinctului exacerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care
este puternic ancorata batrana mama a Anei, si potrivit careia banii nu contribuie la
umanizarea lumii, ci constituie sursa ei de pierzanie.

Hanu Ancuei Mihail Sadoveanu

Hanu Ancuei
Tehnica operei
Opera epica construita prin procedeul pov. in povestire. Autorul este insusi personaj
al nuvelei, dar nu are un rol prea important , fiind martor la intamplarile povestite.
In povestirea cadru se fixeaza momentul, locul, si circumstantele ce i-au adus pe toti
calatorii la han.
Hanu este situat pe malul Moldovei , la o rascruce de drumuri si de destine, in
afara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Pe aici treceau mai
multi calatori , cu carutele ,si poposeau la hanu Ancutei pentru a se odihni , pentru a
manca si mai ales pentru a-si povesti viata plina de peripetii,in jurul focului. Dorinta
arzatoare de comunicare este un element unificator.
Deasemenea in povestirea cadru sunt povestite noua intamplari, de catre diversi
calatori.
Hanu este vazut ca o cetate ,este umanizat , personificat si reactioneaza la miezul
noptii ,cand da tarcoale Satana.
Hanu este mitic, fabulos ;el apartine legendei.
Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un
belsug nesfarsit , cu toamne extrem de bogate:
rod in podgoriile din Tara de jos ,de nu mai aveau vierii unde sa puie mustul...
Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice , fabuloase: taberele de
cara nu se mai istoveau,lautarii cantau fara oprire ,...cadeau doborati de truda si de vin... si
la focuri oamenii si mesterii frigeau hartane de berbeci.
Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic.
Sadoveanu porneste de la un modul deja existent: bogatia si belsugul nesfarsit al unei tari
binecuvantate de Dumnezeu.
PERSONAJELE (portrete)

Sunt de un timp si spatiu mitic, pare ca nimic nu se schimba indiferent de cat timp
trece si trasaturile lor se transmit la urmasi.
Faptul ca nimic nu se schimba da o senzatie de PERMANENTA.
Permanenta asemanare extrem de tulburatoare da senzatia de arhetip (omul vesnic).
In viziunea lui Sadoveanu natura e neschimbata si trasaturile fundamentale ale
oameniilor raman la fel , indiferent de cat timp ar trece. El creaza arhetipuri, oameni
nemuritorii, ce nu se lasa schimbati.el vrea sa exprime permanenta sufletului
moldovenesc.
Ancuta copie fidela a mamei sale. Era o fata tanara , sprintena ,
muncitoare, vicleana si descurcareata. Are aceasi infatisare cu a mamei si acelasi
comportament ; are aceleasi reactii cum avea si mama ei in tinerete.
Ionel, comisul om bogat, (reiese din felul in care era imbracat) ,om trecut prin viata
experimentat ,om ce nu poate fi inselat ,aprig .El rade cu tristeta ,om cu multe
necazuri in viata , nefericit. Era un om nestatornic , pribeag si treburile il purtau pe multe
drumuri.
Era un justitiar, vroia sa i se faca dreptate, tenace , merge pana la capat cand vrea sa
obtina ceva. Are simtul umorului, cand vorbeste cu Voda.
3. Iapa - animal mitic , pentru ca este comparat cu un cal din basme. Intregeste
portretul lui Ionel. Este un pretins animal de vita nobila dar foarte slab , numai piele si
os.
Portretele personajelor sunt realizate dintr-o perspectiva admirativa. Autorul este
unul subiectiv iar toata nuvela este vazuta prin prisma sa.
LIMBAJUL
Tot limbajul din nuvela este protocolar, ceremonios, chiar ritualic:stimate fete,
domnilor, cinstiti prieteni. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv
Sadoveanu). Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta
adancirea ideii de arhetip.
Cele noua intamplari din povestirea cadru

Iapa lui Voda povestita de comisul Ionita

El povesteste o intamplare din tineretea sa cand a trebuit sa mearga pana la Voda
pentru a i se face dreptate , pentru niste pamant.
Haralambie - povestita de preot Acest preot se ducea la moastele sfantului si a facut
popas la Ancuta. Intamplarea pe care o va povesti, se intampla in copilaria sa, cand tatal
sau, Haralambie, a fost ucis chiar de unchiul sau. Haralambie fura iar domnitorul a dat
ordin sa fie omorat . Acesta este omorat chiar de fratele sau , care lucra in slujba
domnitorului. Indiferent ca este vorba de fratele sau acesta isi face datoria, insa cu un pret
imens. Gheorghie, unchilul peotului se retrage in munti si duce o viata de razes.
Balaurul povestita de mos Leonte, zodierul
Era un boier Nastase Bolimir, caruia ii murisera deja doua neveste. Acesta se
hotaraste sa se recasatoreasca, cu o fata foarte tanara si extrem de frumoasa. Dar care era
malefica, diabolica si avea cornite.
Boierul afla ca fata il insela si vrea sa o omoare. Tatal lui mos Leonte ii spune fetei
iar cand boierul vrea sa se razbune pe fata cerul se intuneca si un balaur, forta
malefica, il omoara. Fata dispare. Felul in care a fost omorat boierul si disparitia fetei sunt
doua enigme.
4. Fantana dintre plopi povestita de capitanul Neculai Isac
Intamplarea se petrece in tineretea sa, cand poposea la han, cu vin. Cand se plimba
prin padure, ajunge la corturile unor tigani. Aici o vede pe Marga, o tigancusa frumoasa si
ii da un banut. Acesta se indragosteste de ea. Ei aveau ca loc de intalnire fantana dintre
plopi. Barbatul este inselat, pentru ca fata erea pusa de tigani sa se intalneasca cu Neculai
deoarece aveau de gand sa il jerfuiasca. Fata insa ii spune ce aveau de gand. Nu apuca insa
sa plece pentru ca tiganii il ataca. Acesta este ranit in ochiul drept, dar reuseste sa ii alunge
pe hoti,
Cealanta Ancuta Ianache coropcarul, martor implicat
Povesteste cum un razes Tadrita Catana, aflat in slujba vornicului Bobeica se
indragosteste de sora acestuia. El fuge impreuna cu Varvara, dar este prins si luat pentru
judecta, pentru apoi a fi omorat. Pe fata vroiau sa o inchida intr-o manastire. Barbatul
reuseste sa evadeze. In acest timp Ianache, care pleca din targ, se intalneste pe drum cu

fugarul. Todrita il obliga sa il duca la Hanu-Ancutei, unde planuia sa se ascunda. El

concepe un plan cu Ancuta si astfel barbatul reuseste sa o ia pe Varvara de la boier si sa
fuga cu ea. Ianache nu este de acord cu fugarul si este indignat de comportamentul sau si
de faptul ca Ancuta il ajuta.
6. Judet al sarmanilor povesteste ciobanul de la Rarau
Barbatul povesteste cum a aflat ca nevasta il inselasa cu un boier din sat. Acesta a
batut-o, dar a doua zi boierul, amantul femeii l-a batut ingrozitor, chiar torturat si l-a
izgonit din sat. Acesta s-a retras in munti Rarau, dar dupa un timp el a revenit in sat si si-a
facut dreptate, omorandu-l pe boier. Crima savarsita, pare la acea vreme o judecata
dreapta.
Negustor lipscan povesteste un negustor
Acesta facea comert si calatorea in occident, pana in Germania sau Franta. El le
povesteste ascultatorilor de la han toate noutatile pe care le vazuse: trenul, strazile
asfaltate, casele cu etaj sau mancarurile specifice.
Orb sarac povesteste un orb
Orbul, le povesteste cum , ramas orb de mic , s-a hotarat sa pribegeasca prin lume,
pentru a se redescoperii pe sine , pentru a putea intelege viata. Mai intai se intovaraseste
cu niste ciobani care il invata sa cante la cimpoi, apoi intra in breasla unor cersetori care se
prefaceau a fi orbi pentru a castiga bani, apoi pleaca din tara cu niste tatari. Dorul de tara
l-a facut sa se intoarca inapoi si sa revina la o viata stabila.
9.
Istorisirea Zahariei ,fantanarul Zaharia a fost chemat de un boier, Dimache
Marza, sa ii faca o fantana, intr-o poiana deoarece acolo avea sa se organizeze o
importanta vanatoare domneasca si era nevoie de apa. Barbatul a facut fantana si apa fost
gustata chiar de Voda, care venise la vantoare. Boierul Dimache Marza avea o fata,
Agalita, care era indragostita de un mazil. Tatal nu era de acord cu aceasta iubire si fata, ii
marturiseste lui Zaharia ca ar vrea sa se omoare, dupa ce se mai intalneste odata cu iubitul
ei. Zaharia ii ajuta pe cei doi indragostiti, care se roaga lui Voda sa ii ajute si sa ii ierte.
Cei doi tineri se casatoresc, iar nas este chiar Voda. In viziunea lui Sadoveanu, civilizatia
Ardealului este o civilizatie net superioara celei din Occident, pentru ca oameni sunt niste
arhetipuri ce nu s-au lasat schimbate de vreme. Este o lume de legenda, care desi
primitiva, este un ascendent asupra tuturor civilizatilor europene. Prezenta autorului in
nuvela, da unitate.

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/41/0/Hanu-Ancu-ei-MihailSadoveanu#ixzz3LKL1zK4K

Bacalaureat 2009: Varianta 11: Relaia dintre incipit i final ntr-o nuvel: Moara cu
noroc de Ioan Slavici
Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (ntre povestire i roman), cu
o acune riguros construit, cu un conflict puternic, punnd n eviden personaje
complexe bine individualizate.
n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, fiind singura specie de
ficiune acceptat unanim n epoca romantic (1840-1880). n acea perioad nuvela avea
caracter istoric (Alexandru Lpuneanu). Mai trziu, n anul 1881, a fost inclus n
volumul Novele din popor al lui Slavici, nuvela Moara cu noroc.
Moara cu noroc prezint (alturi de celelalte nuvele ale lui Slavici) monografic
viaa satului ardelenesc n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, momentul
ptrunderii influenelor capitaliste. n toate nuvelele lui Slavici conflictul pornete de la
nclcarea unor norme etice i de aceea teza moralizatoare strbate ntreaga sa oper. Spre
deosebire de nuvela Comoara cu aceeai tem, n care personajul reuete s
contientizeze c patima banului pune stpnire pe sufletul su i astfel renun la
comoara pe care o gsise, Ghi, protagonistul nuvelei Moara cu noroc, e irecuperabil
din punct de vedere moral, accentund latura realist a operei.
Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraz (nu e cu noroc). Semnificaia negativ a
acestuia se accentueaz pe parcursul desfurrii aciunii, dar i prin relaia cu o credin
popular conform creia o moar prsit e bntuit de spirite rele.
Tema nuvelei este degradarea moral sub influena banului sau, cu alte cuvinte,
consecinele nefaste pe care banul le are asupra sufletului omenesc.
Discursul narativ este ncadrat de vorbele btrnei care, din aceast perspectiv,
devine personaj-reflector, i purttorul de cuvnt al naratorului.

Incipitul conine replica btrnei, mama Anei, i reprezint morala de factur

popular demonstrat n nuvel: Omul s fie mulmit cu srcia sa, cci dac e vorba,
nu bogaia, ci linitea sa l face fericit. Acest capitol preia funciile prologului,
prefigurnd tema i conflictul dominant, validate prin motive anticipative (drumul
erpuiete la stnga i la dreapta- semn al oscilrii lui Ghi ntre dragostea pentru familie,
respectiv respectarea moralei, i patima pentru bani care pune stpnire pe el; locurile
sunt aride- nu cresc dect ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghi, pentru care
moara se dovedete un loc nefast; n deprtare se zrete o pdure ars n jurul creia
roiesc nite corbi- simbol al morii; n apropiere de moar sunt cinci cruci- semn c
oamenii i-au prsit credina i c i pot pierde viaa n acele locuri rele) . Astfel, prin
aceste motive anticipative, incipitul este de tip captatio benevolentiae, adic pregtete
cititorul pentru ce urmeaz.
Conflictul iniial este unul exterior, de natur social i economic, reprezentat prin
Lic Smdul, eful porcarilor din zona, om avut care stpnete ntreaga zon, i Ghi,
un cizmar cinstit care vine la moar pentru binele familiei. Generat de primul, conflictul
interior este ntre dorina lui Ghi de a rmne un om cinstit, care i respect familia, i
dorina de nestvilit de a acumula bani.
Nelinitea se instaleaz la prima apariie a lui Lic la han. Confruntarea dintre cei
doi ilustreaz lupta dintre omul cinstit care binecuvnteaz locurile i spiritul malefic al
lui Lic. Acceptnd condiiile impuse de Lic de a-i spune cine trece, cine zice i cine ce
face, primind nsemnele porcilor si i acceptnd s primeasc n schimbul banilor nite
grsuni furai, Ghi nu mai are cale de ntoarcere i ateapt urmtorul pas al lui Lic.
Pentru a i se opune i ia anumite msuri care se dovedesc inutile ( 2 pistoale, o slug
nou, nite cini). Cu ultimele semne ale moralitii, Ghi face efortul de a renuna la
ctigul necinstit i de a-l trda pe Lic. Comite ns dou greeli: nu i mrturisete lui
Pintea c o parte din banii pe care i schimba i rmnea lui i o folosete pe Ana drept
momeal pentru a-l surprinde pe Lic la han cu dovezile asupra lui (banii din erpar).
Recunoscnd c a greit, dar c nu o poate lsa pe Ana n urma lui, Ghi i njunghie
soia cu gndul de a se sinucide apoi.
Opera este clasic prin rigoare, structura simetric, cu aciune gradat n cele 17
capitole. Personajul este construit cu mijloace tradiionale (din exterior prin raportare la
medii, la fapte i la alte personaje), dar preponderente sunt mijloacele proyei analitice,
respectiv: prezentarea confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul red

presupusele gnduri ale personajelor fr a folosi vorba de tip dicendi), a monologului i

a dialogului.
Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principal a operei i
se afl n relaie de simetrie cu incipitul. Finalul este unul nchis, destinele personajelor
sunt trasate. n spiritul moralist al lui Slavici, cei care s-au dat cu rul trebuie s
plteasc acest lucru prin moarte, iar cei nevinovai scap; n preajma Patelui, btrna i
copiii pleac n ora, n lipsa lor producndu-se tragedia. Locurile se purific prin foc, iar
personajul reflector vin s ncheie moralizator, spunnd c aa le-a fost dat.
Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaz simetria incipit+final, care
sugereaz ciclicitatea vieii. Aceast construcie simetric pune n eviden caracterul
moraliyator al operei, conflictul evideniind nclcarea unei norme morale care nu poate
rmne nepedepsit. Astfel, din relaia incipit - final putem deduce concepia scriitorului
potrivit creia legile morale persist asupra existenei umane.
Slavici este un adept al lui Confucius i, conform ideilor acestuia, aplic n Moara
cu noroc principalele virtui morale analizate de filosoful chinez : sinceritatea, cinstea,
cumptarea, opera devenind o pledoarie pentru echilibrul moral; scriitorul romn este
astfel un autor pe deplin sntos n concepie. (M. Eminescu)

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/68/947/0/Varianta-11---Relatia-dintreincipit-si-final-intr-o-nuvela--Moara-cu-noroc-de-Ioan-Slavici-#ixzz3LKMWP4XI

Particularitile nuvelei: Moara cu noroc de Ioan Slavici

Definitie: Nuvela este o specie a genului epic n proz, cu un singur fir narativ,
urmrind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate
succint, n funcie de contribuia lor la desfurarea aciunii. Nuvela prezint fapte
verosimile ntr-un singur conflict, cu o intrig riguros construit, accentul fiind pus mai
mult pe definirea personajului dect pe aciune.
Nuvelele pot fi clasificate, dupa modalitatea de realizare a subiectului, n:
nuvele istorice, psihologice, fantastice, filosofice sau anecdotice, iar n funcie de

curentele literare n care se nscriu ca formul compozitional: renascentiste, romantice,

realiste sau naturaliste.
O nuvela este i Moara cu noroc a lui Ioan Slavici, publicat n 1881 n
volumul Novele din popor, alturi de Pdureanca i Budulea Taichii,
Tema prezint consecinele nefaste ale setei de navuire , n societatea
ardeleneasc a secolului al XIX-lea.
Titlul ales este mai degrab ironic, mutarea la Moara cu noroc aduce
destrmarea familiei lui Ghi, fiind mai degrab Moara cu ghinion.
Construcia subiectului, pe coordonate spaio-temporale bine precizate (aciunea are
loc la hanul Moara cu noroc aflat ntr-o zon a Ardealului, n valea dintre dealuri, la o
rscruce, iar timpul este i el bine precizat, aciunea fiind delimitat de dou repere
temporale, cu valoare religioas: de la Sf. Gheorghe pn la Pati) creeaz impresia de
veridicitate.
Conflictul nuvelei este unul complex, de natur social (prezint
confruntarea dintre doua lumi, dintre doua mentaliti diferite: Ghi, care, n ncercarea
de a-i depi statutul social se confrunt cu Lic Smdul, personajul antagonist, ceea
ce creeaz conflictul exterior), dar i de natur psihologic i moral (conflictul interior
trit de Ghi care este pus s aleag ntre dorina sa de navuire, i linitea familiei sale).
Acestea sunt prezentate din punctul de vedere al unui narator omniscient, cu
o perspectiv narativ obiectiv, dat de impersonalitatea naratorului, naraiunea la
persoana a III-a i atitudinea detaat n descrierea aciunii.
De asemenea, mai apare tehnica narativ a punctului de vedere, concretizat
prin interveniile btrnei de la nceputul i din finalul nuvelei.
n incipitul nuvelei, n prolog, btrna rostete o replic ce anticipeaz
oarecum aciunea nuvelei, i destrmarea familiei lui Ghi: omul s fie mulumit cu
srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit.
Acelai personaj rostete i cuvintele de ncheiere din finalul nuvelei, o
concluzie moralizatoare, ce vine ca o confirmare a temerilor exprimate n incipit: se vede
c au lsat ferestrele deschise (...) simeam eu c nu are s iasa bine; dar aa le-a fost dat.
Nuvela capt astfel o construcie circular, simetric, se pornete de la o idee, de la o
temere , i n final se revine la aceasta, dup ce a fost confirmat.

Personajele ce iau parte la aciune sunt, asemeni oricrei nuvele, nu foarte

numeroase, dar bine individualizate. Astfel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe
complexitatea personajelor. Slavici se dovedete astfel, un bun observator al caracterelor
umane i al vieii rurale.
Ghi se impune att prin complexitate, ct i prin putere de individualizare.
El ilustreaz consecinele negative pe care le are asupra omului dorina de navuire. Este
unul dintre personajele nuvelei care evolueaz odat cu aciunea, el transformndu-se din
tipul crciumarului dornic de navuire, n individul aflat sub determinare psihologic i
moral.
Ghi sufer un proces de dezumanizare, ezitarea lui n faa alegerii dintre
valorile simbolizate de Ana (familie, iubire, linitea cminului) i cele simbolizate de Lic
(bogaie, navuire, atracia malefic a banilor) i slbiciunea lui n faa tentaiilor l
conduc ctre un sfrit tragic.
Lic rmne constant de-a lungul ntregii nuvele, sfritul su brutal fiind
n concordan cu temperamentul i comportamentul su.
Ana sufer i ea transformri interioare, datorate n special schimbrii lui
Ghi i ndeprtrii acestuia de ea.
Iniial, dei Ghi era un simplu cizmar, cei doi aveau un cmin linitit i o
familie fericit. Dup luarea Morii cu noroc n arend, odat cu statutul lor social se
schimb si atitudinea lui Ghi faa de Ana. Ghi ncepe s se fereasc de soia sa ,
devine violent i mohort, se poart brutal cu cei mici.
Cei doi se nstrineaz ntr-att, nct Ghi ajunge s o mping pe Ana n
braele lui Lic, iar aceasta s i se ofere lui Lic deoarece acesta e om, pe cnd Ghi e
doar muiere mbrcat n haine brbteti.
Sfritul celor doi este unul tragic. Realiznd c a fost nelat, Ghi o ucide
pe Ana, iar el, la rndul su, este omort de Ru, din ordinul lui Lic.
Btrna i copiii supravieuiesc incendiului, pentru c sunt singurele fiine
inocente i morale.
Aceste trsturi reies att din descrierile pe care naratorul obiectiv le face
personajelor prin portrete sugestive (caracterizare direct), ct i din gesturile, limbajul i
relaiile pe care acestea le dezvolt ntre ele (caracterizare indirect).

Apar, de asemenea, mijloace de investigaie psihologic, precum scenele de

dialog, monologul, monologul interior, notaia gesturilor i a mimicii, care fac din Moara
cu noroc o nuvel psihologic.
n concluzie, prin conflict, faptele verosimile i personajele prezentate,
precum i prin accentuarea complexitii acestora , cu prezentarea acelui amestec de bine
i ru ce se afl la oamenii adevrai, Moara cu noroc devine o veritabil nuvel
realist, una din capodoperele lui Ioan Slavic

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/68/945/0/Varianta-09-Particularitatilenuvelei--Moara-cu-noroc-de--Ioan-Slavici#ixzz3LKMwHnWU

Particularitile nuvelei: Moara cu noroc de Ioan Slavici

Definitie: Nuvela este o specie a genului epic n proz, cu un singur fir narativ,
urmrind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate
succint, n funcie de contribuia lor la desfurarea aciunii. Nuvela prezint fapte
verosimile ntr-un singur conflict, cu o intrig riguros construit, accentul fiind pus mai
mult pe definirea personajului dect pe aciune.
Nuvelele pot fi clasificate, dupa modalitatea de realizare a subiectului, n:
nuvele istorice, psihologice, fantastice, filosofice sau anecdotice, iar n funcie de
curentele literare n care se nscriu ca formul compozitional: renascentiste, romantice,
realiste sau naturaliste.
O nuvela este i Moara cu noroc a lui Ioan Slavici, publicat n 1881 n
volumul Novele din popor, alturi de Pdureanca i Budulea Taichii,
Tema prezint consecinele nefaste ale setei de navuire , n societatea
ardeleneasc a secolului al XIX-lea.
Titlul ales este mai degrab ironic, mutarea la Moara cu noroc aduce
destrmarea familiei lui Ghi, fiind mai degrab Moara cu ghinion.

Construcia subiectului, pe coordonate spaio-temporale bine precizate (aciunea are

loc la hanul Moara cu noroc aflat ntr-o zon a Ardealului, n valea dintre dealuri, la o
rscruce, iar timpul este i el bine precizat, aciunea fiind delimitat de dou repere
temporale, cu valoare religioas: de la Sf. Gheorghe pn la Pati) creeaz impresia de
veridicitate.
Conflictul nuvelei este unul complex, de natur social (prezint
confruntarea dintre doua lumi, dintre doua mentaliti diferite: Ghi, care, n ncercarea
de a-i depi statutul social se confrunt cu Lic Smdul, personajul antagonist, ceea
ce creeaz conflictul exterior), dar i de natur psihologic i moral (conflictul interior
trit de Ghi care este pus s aleag ntre dorina sa de navuire, i linitea familiei sale).
Acestea sunt prezentate din punctul de vedere al unui narator omniscient, cu
o perspectiv narativ obiectiv, dat de impersonalitatea naratorului, naraiunea la
persoana a III-a i atitudinea detaat n descrierea aciunii.
De asemenea, mai apare tehnica narativ a punctului de vedere, concretizat
prin interveniile btrnei de la nceputul i din finalul nuvelei.
n incipitul nuvelei, n prolog, btrna rostete o replic ce anticipeaz
oarecum aciunea nuvelei, i destrmarea familiei lui Ghi: omul s fie mulumit cu
srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit.
Acelai personaj rostete i cuvintele de ncheiere din finalul nuvelei, o
concluzie moralizatoare, ce vine ca o confirmare a temerilor exprimate n incipit: se vede
c au lsat ferestrele deschise (...) simeam eu c nu are s iasa bine; dar aa le-a fost dat.
Nuvela capt astfel o construcie circular, simetric, se pornete de la o idee, de la o
temere , i n final se revine la aceasta, dup ce a fost confirmat.
Personajele ce iau parte la aciune sunt, asemeni oricrei nuvele, nu foarte
numeroase, dar bine individualizate. Astfel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe
complexitatea personajelor. Slavici se dovedete astfel, un bun observator al caracterelor
umane i al vieii rurale.
Ghi se impune att prin complexitate, ct i prin putere de individualizare.
El ilustreaz consecinele negative pe care le are asupra omului dorina de navuire. Este
unul dintre personajele nuvelei care evolueaz odat cu aciunea, el transformndu-se din
tipul crciumarului dornic de navuire, n individul aflat sub determinare psihologic i
moral.

Ghi sufer un proces de dezumanizare, ezitarea lui n faa alegerii dintre

valorile simbolizate de Ana (familie, iubire, linitea cminului) i cele simbolizate de Lic
(bogaie, navuire, atracia malefic a banilor) i slbiciunea lui n faa tentaiilor l
conduc ctre un sfrit tragic.
Lic rmne constant de-a lungul ntregii nuvele, sfritul su brutal fiind
n concordan cu temperamentul i comportamentul su.
Ana sufer i ea transformri interioare, datorate n special schimbrii lui
Ghi i ndeprtrii acestuia de ea.
Iniial, dei Ghi era un simplu cizmar, cei doi aveau un cmin linitit i o
familie fericit. Dup luarea Morii cu noroc n arend, odat cu statutul lor social se
schimb si atitudinea lui Ghi faa de Ana. Ghi ncepe s se fereasc de soia sa ,
devine violent i mohort, se poart brutal cu cei mici.
Cei doi se nstrineaz ntr-att, nct Ghi ajunge s o mping pe Ana n
braele lui Lic, iar aceasta s i se ofere lui Lic deoarece acesta e om, pe cnd Ghi e
doar muiere mbrcat n haine brbteti.
Sfritul celor doi este unul tragic. Realiznd c a fost nelat, Ghi o ucide
pe Ana, iar el, la rndul su, este omort de Ru, din ordinul lui Lic.
Btrna i copiii supravieuiesc incendiului, pentru c sunt singurele fiine
inocente i morale.
Aceste trsturi reies att din descrierile pe care naratorul obiectiv le face
personajelor prin portrete sugestive (caracterizare direct), ct i din gesturile, limbajul i
relaiile pe care acestea le dezvolt ntre ele (caracterizare indirect).
Apar, de asemenea, mijloace de investigaie psihologic, precum scenele de
dialog, monologul, monologul interior, notaia gesturilor i a mimicii, care fac din Moara
cu noroc o nuvel psihologic.
n concluzie, prin conflict, faptele verosimile i personajele prezentate,
precum i prin accentuarea complexitii acestora , cu prezentarea acelui amestec de bine
i ru ce se afl la oamenii adevrai, Moara cu noroc devine o veritabil nuvel
realist, una din capodoperele lui Ioan Slavic

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/68/945/0/Varianta-09-Particularitatilenuvelei--Moara-cu-noroc-de--Ioan-Slavici#ixzz3LKMwHnWU