Sunteți pe pagina 1din 41

MINISTERUL CONSTRUCŢIILOR INDUSTRIALE 

DECIZIA    nr.   49 
din 8 decembrie 1975 

In  temeiul  Decretului  nr.  650/1969  privind  înfiinţarea,  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului 
Construcţiilor Industriale — republicat, 
Avînd în vedere documentaţia existentă la Direcţia tehnică şi de prescripţii în construcţii industriale, 
Biroul Executiv al Ministerului Construcţiilor Industriale emite următoarea : 

DECIZIE 

1.  Se aprobă aplicarea  în cadrul unităţilor din  subordinea  Ministerului  Construcţiilor Industriale a 


„Îndrumătorului privind executarea trasării de detaliu în construcţii", indicativ C. 83—75. 
2.  Îndrumătorul intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor. 
3.  Pe data intrării în vigoare a îndrumătorului menţionat, încetează valabilitatea pentru aplicarea în 
cadrul  unităţilor  din  subordinea  Ministerului  Construcţiilor  Industriale  a  „Normativului  pentru 
trasarea necesară amplasării construcţiilor",  indicativ C. 83—68, aprobat cu ordinul C.S.C.A.S. nr. 
334/8 septembrie 1968. 

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV 
MINISTRU, 
Ing. VASILE BUMBĂCEA 

ÎNDRUMATOR PRIVIND EXECUTAREA  Indicativ  C.83­ 75 


TRASĂRII DE DETALIU ÎN CONSTRUCŢII  Înlocuieşte C.83­68 

1. GENERALITĂŢI 
1.1. Prezentul  îndrumător  are  drept  scop  precizarea  metodelor  şi  indicarea  instrumentaţiei 
necesare trasării lucrărilor de detaliu ale construcţiilor (terasamente, fundaţii, ziduri, stîlpi etc), care 
se  execută  ulterior  fixării  poziţiei  construcţiilor  pe  teren.  În  acest  sens,  îndrumătorul  completează 
STAS 9824/1, 2, 3—75 destinat trasării necesare amplasării construcţiilor. 
1.2. Indrumătorul se aplică la clădirile de locuit şi social­culturale, la construcţii industriale şi 
agrozootehnice, precum şi la lucrările exterioare aferente (drumuri, căi ferate, reţele de alimentări 
cu apă, canalizări şi alte lucrări speciale). 
Îndrumătorul  nu  se  referă  la  trasarea  lucrărilor  de  montaj  a  utilajelor,  ce  urmează  a  fi 
reglementată prin prescripţii tehnice speciale. 
1.3. Trasarea  lucrărilor de detaliu a construcţiilor se execută pe baza proiectelor de execuţie a 
acestora, în raport cu punctele şi reperele de nivel materializate pentru amplasarea construcţiilor. 
Determinarea acestor puncte si repere se execută pe baza prevederilor STAS 9824/1, 2, 3­75. 
1.4. Ca urmare a efectuării lucrărilor de trasare pentru amplasarea construcţiilor, pe teren sînt 
materializate repere planimetrice şi altimetrice care determină conturul şi (sau) axele principale ale 
construcţiei.
Materializarea  acestor  repere  se  realizează  cu  ajutorul  bornelor.  Acestea  trebuie  să  fie  astfel 
concepute  şi  executate,  atît  în  ce  priveşte  locul  de  poziţionare,  cît  şi  modul  de  alcătuire,  încît  să 
constituie puncte de referinţă pe întreaga durată 

ELABORAT DE INCERC  Aprobat de M.C.Ind.   cu 
decizia nr.  49din 8.XI1.1975 

a execuţiei construcţiei şi să servească la transmiterea în plan şi pe verticală la toate nivelele 
acesteia. 
1.5. Bornele trebuie să fie amplasate la o distanţă de construcţie de cel puţin 2/3 din 
înălţimea acesteia, pentru ca  ele să servească — în condiţii de precizie corespunzătoare — atît la 
ridicarea pe verticală a cotelor plane, cît şi la verificarea verticalităţii componentelor şi chiar a 
construcţiei. De regulă şi în măsura posibilităţilor bornele se vor amplasa pe construcţii existente. 
1.6. În ce priveşte principiul alcătuirii bornelor­reper se recomandă, după caz, una din 
soluţiile prezentate în fig. 1, luîndu­se măsurile necesare pentru protecţia acestora pe toată 
durata execuţiei construcţiei. 

1.7.  Înainte  de  a  se  începe  efectuarea  trasării  lucrărilor  de  detaliu  este  necesar  să  se  recepţioneze, 
prin verificare : 
—  reţelele de sprijin ce au servit la realizarea bazelor de trasare şi a reţelelor de trasare ; 
— reperele topografice de trasare sau reţelele speciale de trasare, înainte de a fi folosite la aplicarea 
pe  teren  a  punctelor  şi  nivelurilor  caracteristice  prin  care  se  fixează  poziţia  construcţiilor  pe 
amplasamentele proiectate ; 
—  reperele topografice care fixează conturul şi (sau) axele principale ale construcţiei.
2. INSTRUMENTE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE LA 
TRASARE 

Instrumente şi dispozitive pentru trasarea unghiurilor 

2.1.  Pentru trasarea unghiurilor, atît în plan orizontal cît şi în plan vertical, se vor utiliza teodolite­ 
tachimetre. Alegerea tipului se face în funcţie de precizia aparatului şi de cea avută în vedere la 
efectuarea măsurătorii. 
Dintre diferitele tipuri existente, pentru trasarea lucrărilor de detaliu în construcţii, se recomandă : 
—  teodolitul­tachimetru „Theo 020" Zeiss Jena", care are eroarea medie patratică de ±10 CC(±3 " ) 
pentru o direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei ; 
—  teodolitul  „Theo  010  „Zeiss  Jena",  care  are  eroarea  medie  patratică  de  ±  4 CC(+1,5  ”)  pentru  o 
direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei; 
pr—  teodolitul „Wild T 2", care are o eroare medie patratică de + 3...6 CC  pentru o direcţie observată 
în cele două poziţii ale lunetei. 
Teodolitele­tachimetre pot servi  în  cadrul  lucrărilor  de   trasare şi la  trasarea   aliniamentelor   în 
plan   orizontal  şi vertical. 
2.2.  Pentru centrarea teodolitelor­tachimetre în staţie se pot utiliza : 
—  firul cu plumb ce se prinde de şurubul de strîngere al aparatului de trepied ; utilizarea acestuia 
conferă o precizare de centrare de circa 3—5 mm ; 
—  bastonul  de  centraj,  dotat  cu  o  nivelă  sferică  destinată  verticalizării  acestuia,  ce  se  prinde  de 
capătul superior al trepiedului ; utilizarea acestuia conferă o precizie de circa 1 mm ; 
—  firul  cu  plumb  optic,  compus  dintr­o  mică  lunetă  frîntă  a  cărei  axă  de  vizare  coincide  cu  axul 
vertical de rotaţie al teodolitului;  luneta se  montează  în  alidada teodolitului de tip  „Theo" sau  sub 
ambaza teodolitului de tip „Wild" şi utilizarea ei conferă o precizie de centrare de circa 0,5 mm ; 
—  firul cu plumb optic cu centraj forţat, compus dintr­o lunetă frîntă şi o prismă cu reflexie totală ; 
dispozitivul  se  montează  în  ambaza  aparatului  numai  la  teodolitele  de  tip  „Theo"  şi  utilizarea  lui 
conferă o precizie de centrare de 1 mm la 100 m (înălţimea trepiedului). 
2.3.  Pentru  vizarea  cu  ajutorul  teodolitelor,  a  extremităţilor  direcţiilor  unghiulare  se  recomandă 
folosirea  mărcilor  de  vizare.  Marca  conţine,  desenate  foarte  clar,  repere  pentru  vizarea 
azimutală  (în  plan  orizontal)  şi  pentru  măsurarea  unghiului  vertical.  Cu  ajutorul  mărcilor  se 
realizează o centrare forţată (păstrarea unei centrări efectuate anterior), atît în plan orizontal, cît 
şi vertical, deoarece înălţimea mărcii (pînă la punctul central) este egală cu înălţimea aparatului 
de  la  ambaza  pînă  la  centrul  de  vizare.  In  unele  cazuri  mărcile  sînt  dotate  cu  un  sistem  de 
iluminare pro iu, ceea ce permite efectuarea măsurătorilor în întuneric. 

Instrumente şi dispozitive pentru trasarea lungimilor 

2.4.  Pentru trasarea directă a lungimilor se pot utiliza : 
—  panglica  de  oţel  cu  secţiunea  de  0,4/12...20 mm  şi  cu  lungimea  de  10,  20,  25,  50  şi  100  m  ; 
diviziunile  panglicei  sînt  decimetrice,  în  interiorul  cărora  centimetrii  şi  milimetrii  sînt  citiţi  cu 
ajutorul  unei  rigle  ;  panglicile  sînt  etalonate  la  temperatura  de  +  20°C  (necesitînd  aplicarea 
corecţiilor corespunzătoare în cazul utilizării în alte condiţii de temperatură) şi la o forţă de întindere 
de 150 N (15 kgf) ;
—  ruleta de oţel — sub formă de bandă cu secţiunea de 0,2/13 mm şi cu lungime de 10, 20, 25 
şi 50 m ; diviziunile ruletei sînt centimetrice ; ruletele sînt etalonate  la o temperatură de + 
20°C şi la o forţă de întindere de 50 N (5 kgf) ; 
—  panglica  şi  firul  de  invar  utilizabile  la  măsurarea  foarte  precisă  a  lungimilor,  fără  a  necesita 
aplicarea  corecţiilor  din  temperatură  ;  benzile  au  secţiunea  de  6/0,5  mm  şi  lungimi  de  24,  25  şi 
50 m, fiind prevăzute la capete cu riglete de 60 mm ; firele au diametrul de 1,65 mm şi lungime de 
24 şi 50 m, fiind prevăzute la capete cu riglete de 80 mm. La utilizarea practică a instrumentelor de 
măsurare directă a lungimilor rezultatele măsurătorilor vor trebui să fie corectate după caz, cu toate 
sau numai cu unele din următoarele corecţii de : 
—  etalonare; 
—  temperatură ; 
—  înclinare a liniei de pantă. 
2.5. Pentru trasarea indirectă a lungimilor se pot utiliza : 
a.  Instrumente de tip tachimetru sau teodolit şi mire orizontale, ca de exemplu : 
—  tachimetru  cu  refracţie  „Redta  002"  —  Zeiss  Jena,  care  permite  măsurarea  unei  distanţe 
orizontale  de  100  m  cu  o  precizie  de  ±  2  cm  şi  a  unei  direcţii  cu  o  eroare  medie  de  ±15  CC ,  cu 
ajutorul mirei „Redta" ; 
—  tachimetru autoreductor BRT — 006 Zeiss Jena, care permite măsurarea fără miră a distanţelor 
pînă la 60 m cu o precizie de  ± 3 cm, iar cu ajutorul unei mire de tip „Redta" sau „Bala" — distanţe 
mai mari cu o precizie de ±  6 cm la 100 m ; 
—  teodolitul de tip „Theo 010" sau „Wild" asociate cu mire de tip „Bala", care permit măsurarea 
de distanţe cu precizia de ± 1 cm. 
b.  Instrumente de tip electrooptice, care permit măsurări de mare precizie (± 0,25 cm la 100 m) 
şi care se bazează pe principiul determinării timpului dus­întors în care microunde modulate 
(în general unde electromagnetice ultrascurte) parcurg distanţa de la staţia emisie­recepţie la 
reflector  şi  înapoi.  Aceste  metode  sînt  utilizate  la  trasarea  lucrărilor  de  detaliu  a  construc­ 
ţiilor numai în cazuri speciale. 

Dintre instrumentele utilizabile, bazate pe metoda electrooptică se menţionează : 
—  geodimetrul AGA, model FT ; 
—  geodimetrul   AGA,   model   6  B ;   tachimetrul­teodolit electronic Zeiss­Jena SM­11 ; 
—  distomatul Wild DI­10, care se asociază unui teodolit Wild T 2. 

Instrumente şi dispozitive pentru trasarea cotelor 

2.6. Pentru  transmiterea  cotelor,  atunci  cînd  între  cele două  puncte există vizibilitate perfectă, se 
recomandă : 
—  nivelul Ni 030 — „Zeiss­Jena", care are o eroare medie patratică de ± 2 ... ±3 mm pe kilometrul 
dublu de nivelment; 
—  nivelul Ni 004 — „Zeiss­Jena", care are o eroare medie patratică de ± 0,4 mm pe kilometrul 
dublu de nivelment ; 
—  nivelul Ni 025 — „Zeiss Jena", care are o eroare medie patratică de ± 2,5 mm pe kilometrul 
dublu de nivelment ; 
—  mire verticale de 1,5 m şi 3 m şi mirete ; 
—  furtun de nivel.
2.7. Pentru transmiterea cotelor, atunci cînd între cele două puncte nu există vizibilitate şi cînd 
distanţa dintre acestea nu este mai mare de 50—60 m, se recomandă nivelul hidrostatic Freiberger 
Meisner (R.D.G.) pentru precizii de ± 0,5 mm sau furtunul hidrostatic obişnuit pentru precizia de 
ordinul ±1,0 cm. 

Instrumente şi dispozitive pentru transmiterea pe verticală a punctelor 

2.8. Pentru transmiterea la înălţime a unui punct marcat  la un nivel inferior sau în jos a unui punct 
marcat la un nivel superior, în condiţiile posibilităţii  de vizibilitate totală  între cele două puncte, se 
recomandă  utilizarea  instrumentului  P.Z.L.  (  Zeiss  Jena)  asociat  cu  dispozitivul  de  centrare optică 
Zeiss. 
Utilizarea instrumentului permite obţinerea unei precizii de verticalizare de pînă la 2 mm/50 m. 
2.9.  Pentru transmiterea concomitentă pe înălţime, în sus sau în jos a unui punct se recomandă : 
—  instrumentul  Zenit­Nadir  tip  Wild  ZNL,  care  permite  vizarea  pe  verticală  în  ambele  sensuri, 
funcţie de poziţia pe care o  ia prisma  manevrabilă de  la exterior, cu care este dotat instrumentul  ; 
acesta poate fi întrebuinţat independent sau poate fi ataşat­detaşat la ambaza unui teodolit tip Wild, 
precizia ce se obţine fiind de ±  1 mm/30 m ; 
—  instrumentul Zenit­Nadir tip Kern OL, care permite vizarea pe verticală în ambele sensuri cu 
ajutorul a două lunete independente ; abaterea ce se obţine pe verticală este  ±2 mm/100 m. 

Alte instrumente utilizate la trasare 

2.10.  În afara instrumentelor de precizie menţionate, în cazul în care anumite lucrări de trasare nu 
reclamă  o  precizie  deosebită,  se  pot  utiliza  şi  alte  instrumente  şi  dispozitive,  dintre  care  se 
menţionează : 
— echerul cu prismă sau oglinzi,  pentru trasări de aliniamente şi, în cazuri foarte rare, de unghiuri ; 
—  ruleta  de  pînză  (pînă  la  20  m),  ruleta  metalică  (pîna  la  2  m),  metrul  dulgheresc  etc,  pentru 
măsurări de lungimi ; 
—  firul cu plumb, pentru ridicarea pe verticală a punctelor ; 
—  calibre  de  tip  limitativ,  care  au  cel  puţin  una  din  dimensiuni  egală  cu  o  dimensiune  cu 
repetabilitate mare în procesul de trasare şi execuţie (de ex. bare de 2—3 m). 
2.11.  în cadrul lucrărilor de trasare se utilizează o serie de dispozitive accesorii, cum ar fi : 
—  jaloane în formă lineară sau T ; 
—  jaloane metalice pentru întinderea benzilor şi panglicilor de oţel etc. 

3. TRASAREA AXELOR PRINCIPALE ALE 
CONSTRUCŢIILOR 

3.1.  În cazul construcţiilor cu formă regulată în plan, cu trama modulară pe cele două direcţii mai 
mare de 6,00 m şi în special în cazul construcţiilor cu structura din elemente prefabricate, procesul 
de  execuţie  reclamă  trasarea  suplimentară  a  unor  axe  longitudinale  şi  transversale,denumite  axe 
principale. 

3.2.  Trasarea axelor principale se efectuează în raport cu reperii de trasare a poziţiei de amplasare a 
construcţiei, prin metoda coordonatelor rectangulare.
3.3.  Pentru trasarea axelor principale se recomandă utilizarea teodolitelor — pentru trasarea 
direcţiilor şi a ruletelor sau panglicilor de oţel — pentru măsurarea lungimilor. 

3.4.  De la caz la caz, marcarea axelor se poate face prin : 
—  implantarea  de  borne  a  căror  poziţie  şi  alcătuire  să  permită  utilizarea  acestora  pe  toată  durata 
execuţiei construcţiei ; 
—  materializarea punctelor ce aparţin axelor pe împrejmuiri proiectate şi executate în acest scop. 
3.5.  În cazul materializării prin borne, acestea se vor realiza) şi vor fi protejate printr­o îngrădire din 
elemente de inventar tip IPC sau, în lipsa acestora din lemn (conform schemelor din fig. (2). 
3.6.  În cazul materializării pe împrejmuiri, acestea trebuie să fie astfel concepute şi executate, încît 
ulterior să poată asigura realizarea trasării restului de puncte. 
Este recomandat ca împrejmuirea să se facă paralel cu laturile construcţiei, la o distanţă suficientă, 
pentru a nu fi în zona lucrărilor de terasamente. 
Împrejmuirea poate fi continuă sau discontinuă, orizontală sau în trepte. 
Marcarea axelor pe  împrejmuire se  face prin cuişoare sau crestături,  în  jurul cărora se trasează un 
cerc cu vopsea şi în care se scrie numărul axei. 

4. TRASAREA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE 
Trasarea lucrărilor de suprafaţă 
4.1.  Pentru trasarea perimetrului lucrărilor de suprafaţă se poate utiliza împrejmuirea 
folosită la trasarea axelor principale ale construcţiei, dacă aceasta a fost deja executată. In 
caz contrar, se execută în.mod special o împrejmuire, discontinuă sau continuă, utilizîndu­ 
se profile de colţ amplasate la intersecţiile laturilor perimetrului şi profile auxiliare ampla­ 
sate de­a lungul laturilor între profilele de colţ (fig. 3).
4.2.  Profilele de colţ şi auxiliare se vor poziţiona la 2—3 m în exteriorul perimetrului 
real al suprafeţei ce urmează a fi excavată. 
4.3.  Se recomandă ca profilele să fie realizate din elemente de inventar tip IPC sau în 
lipsa acestora din lemn sub 
. forma unor capre, cu stîlpi, elemente orizontale între aceştia  şi elemente de contravintuire. 
4.4.  Nivelul superior al oricărui profil va trebui să fie acelaşi şi să fie notat pe fiecare în 
parte. 

4.5. Pentru  facilitarea  operaţiilor  de  măsurări  de­a  lungul ,  laturilor  perimetrului  suprafeţei, 
se va urmări ca poziţionarea profilelor auxiliare să se facă astfel, încît distanţa între profile să fie mai 
mică decît lungimea maximă a instrumentului utilizat pentru măsurători (de obicei ruleta). 
4.6. Marcarea poziţiilor reperilor de referinţă ale perimetrului real al suprafeţei pe profile 
se execută în raport cu bornele de referinţă ale bazei construcţiei şi se realizează pentru 
elementele de inventar conform instrucţiunilor acestora, fie prin crestături pe elementele 
profilelor sau prin cuie bătute pe elementele din lemn (fig. 3). 
4.7. Liniile de bază ale perimetrului real al suprafeţei precum şi alte linii care trebuie să 
fie trasate în interiorul suprafeţei, se materializează, la nivelul superior al profilelor (de colţ 
sau auxiliare), prin sîrme de oţel întinse între reperii corespunzători marcaţi pe elementele 
profilelor. 
4.8. Transmiterea pe verticală a liniilor de bază ale perimetrului real al construcţiilor, 
precum şi a colţurilor acestuia, se execută în raport cu sîrmele întinse, cu ajutorul firului cu 
plumb.
Dat fiind nivelul de precizie cerut pentru astfel de transmiteri, utilizarea unor instrumente 
optice nu este necesară.
4.9.  Cotele de nivel ale suprafeţei finite de excavare se transmit, în raport cu cota de 
nivel a profilelor(de colţ sau auxiliare),cu ajutorul jaloanelor de referinţă şi a jaloanelor 
mobile în formă de T. 
Jaloanele de referinţă se amplasează de obicei de­a lungul perimetrului real al suprafeţei 
de excavare, în exteriorul acestuia şi pe ele se materializează o cotă de nivel unică, ce este, 
în general, cu 1 m mai mare decît cota nivelului final al suprafeţei de excavare. Această cotă 
reprezintă cota de reperare şi transmiterea acesteia de la cota de nivel a profilelor se execută 
cu ajutorul furtunului de nivel sau al instrumentelor optice. 
Jaloanele de referinţă se amplasează de obicei de­a lungul anume diferenţa dintre cota 
de reperare şi cota nivelului finit al suprafeţei de excavare. 
4.10. Modul de transmitere şi verificare a cotei nivelului finit al suprafeţei de excavare 
este vizual şi este arătat în fig. 4. 
Pentru facilitarea operaţiei, se recomandă ca, jaloanele de referinţă şi cele mobile să fie 
vopsite în culori contrastante. 

Trasarea lucrărilor lineare 
4.11. Trasarea  lucrărilor  de  săpătură  lineară  (pentru  conducte)  se  va  executa  după  aceleaşi 
principii  arătate  la  trasarea  lucrărilor  de  suprafaţă,  utilizîndu­se  pentru  materializarea 
punctelor de schimbare a direcţiei, profile de colţ. 
4.12. La trasarea  lucrărilor  lineare  se  vor utiliza  şi profile . auxiliare,  intermediare, poziţionate 
între  profilele  de  colţ,  dar  aceste  profile  sînt  folosite  în    principal  pentru  transmiterea  cotei 
nivelului finit al excavării, conform figurii 5.
5. TRASAREA LUCRĂRILOR DE FUNDAŢII 

Trasarea poziţiei cofrajelor pentru fundaţii continue din beton 

5.1.  Trasarea poziţiei cofrajelor pentru turnarea fundaţiilor din beton se realizează de­a 
lungul sârmelor întinse între reperii materializaţi în acest scop pe profilele de colţ sau 
intermediare ce au servit la trasarea lucrărilor de săpături. 
5.2.  Intrucît în timpul definitivării lucrărilor de cofrare elementele cofrajului pot căpăta 
deplasări de la poziţionarea iniţială,este necesar ca înaintea turnării betonului, să se verifice 
corectitudinea poziţiei finale a acestora. Verificarea se execută cu ajutorul unui instrument 
optic (se recomandă teodolitul).
Acesta va fi calat pe linia de bază a cofrajului sau pe o linie paralelă cu aceasta, verificarea 
executîndu­se de­a lungul acestei linii prin măsurarea distanţei dintre linia de viză şi diferitele 
puncte ale cofrajului conform figurii 6. 
Trasarea  poziţiei  fundaţiilor  izolate   (pentru  stîlpi)   din beton şi metal 
5.3. Trasarea poziţiei cofrajelor pentru turnarea fundaţiilor izolate (inclusiv tip pahar), se face 
în raport cu axele trasate pe împrejmuirea din jurul gropii de fundaţie, de­alungul unor sîrme întinse 
în cele două direcţii, fixate pe împrejmuire. 
Prin acest sistem de intersecţie reperată, se trasează toate detaliile de plan ale fundaţiei 
(cofrajul exterior, cel interior — în cazul fundaţiilor pahar etc). 
5.4. Transmiterea pe verticală a punctelor rezultate din intersectarea sîrmelor se va face cu 
ajutorul firului cu plumb, întrucât precizia cerută în general în astfel de situaţii nu necesită 
utilizarea instrumentelor optice. 
5.5. Pentru trasarea nivelului de aşezare a stîlpilor, în cazul fundaţiilor tip pahar, se utilizează 
nivelmentul geometric, folosindu­se niveluri şi mire corespunzătoare. 

6 .  TRASAREA ŞI POZIŢIONAREA ELEMENTELOR IN PLAN ORIZONTAL 
6.1 Lucrările au ca scop final poziţionarea în plan, conform proiectului, a elementelor, de 
realizare a componenţilor construcţiei (cofraje) sau direct a acestora (în cazul clădirilor realizate 
din elemente prefabricate). Poziţionarea comporta : 
­ trasarea poziţiei şi materializarea acesteia ; 
— poziţionarea elementelor în raport cu reperii materializati. 
6.2 Trasarea şi materializarea poziţiei se execută în raport cu reperii bazei construcţiei 
(materializaţi prin borne sau semne pe împrejmuirea perimetrului clădirii) şi comportă : 
— trasări şi materializări de linii de referinţă şi intersecţii de linii; 
— măsurători în raport cu linii materializate 
6.3. Trasarea liniilor principale de referinţă, în raport cu care urmează să se poziţioneze în plan 
diferitele elemente de construcţie, se execută cu instrumente optice de precizie (teodolite). Pentru 
trasarea liniilor de măre lungime (> 100 m) se vor utiliza numai instrumente optice de mare 
precizie. 
Ele se raportează la reperii bazei construcţiei şi se materializează într­o primă fază, fie pe 
soclul clădirii, fie pe planşeul de la cota ± 0,00 al acesteia (Fig. 7).
Fig. 7 

Fig. 8 

6.4.  Pe faţa superioară a fundaţiei se trasează ex tremităţile liniilor principale 
de referinţă care sa marchează cu vopsea pentru a fi uşor reperate (Fig. 8). 
6.5. Atât  la  nivelul  plăcii  de  la  cota  ±  0,00  cît  şi  la  alte  nivele,  materializarea  intersecţiilor 
liniilor  priinid­pale  se  execută  ipriin  eherne­ruirea  unor  plăci  metalice  înglobate  în  betonul  plăcii 
(fig. 8). 
6.6.  Pentru  materializarea  poziţiei  elementelor  de  execuţie  a  componenţilor  construcţiei  sau 
direct  a  acestora  (în  cazul  clădirilor  realizate  din  elemente  prefabricate)  se  pot  utiliza  linii  de 
poziţionare ajutătoare, deplasate, în ­paralel faţă de liniile principale ce reprezintă axele de poziţie 
ale componenţilor (fig. 9).
Fig. 9 

6.7. Materializarea axelor de poziţionare se realizează prin marcare (Fig. 10). 
6.8. Poziţionarea elementelor de realizare a componenţilor sau a acestora se diferenţiază  în 
raport cu modul de dezvoltare în plan a acestora şi anume pentru : 
— elemente cu dezvoltare liniară (cofraje de pereţi, panouri mari etc.) ; 
— elemente cu dezvoltare punctuală (stîlpi). 
6.9. Poziţionarea  elementelor  cu  dezvoltarea  liniară  se  poate  realiza  în  conformitate  cu 
sistemul rezultat din fig. 11. 
6.10. Poziţionarea  elementelor  cu  dezvoltarea  punctuală  sepoate  realiza  în  conformitate  cu 
principiile rezultate din : 
— fig.  12,  în  cazul  elementelor  poziţionate  cu  ajutorul  butoanelor  (în  general  elementele 
metalice) ; 
— fig.  13,  în  cazul  elementelor  poziţionate  cu  ajutorul  penelor  (caz  din  care  face  parte  şi 
poziţionarea bazei stîlpilor prefabricaţi în fundaţii tip pahar).
7. TRASAREA COTELOR DE NIVEL ŞI VERTICALIZAREA COMPONENŢILOR 
CONSTRUCŢIILOR  . 

7.1. Trasarea cotei de nivel a oricărui component de construcţie se execută în raport cu un reper 
care materializează cota ± 0,00 sau o altă cotă convenţională şi care trebuie să fie astfel executat şi 
protejat încît să se conserve pe toată durata execuţiei construcţiei. Acest reper trebuie să fie accesibil 
spre exteriorul construcţiei, constituind punctul de ver ifi care, în ceea ce priveşte cota de nivel a 
construcţiei în raport cu cota de nivel a reperilor de referinţă exteriori.    . 

Trasarea cotei de nivel la cofraje şi verificarea verticalităţii acestora 

7.2. Trasarea cotei la cofrajele de la primul nivel se execută cu instrumente optice (niveluri) şi 
se materializează prin însemnare cu vopsea în cîteva puncte ale cofrajului (fig. 14). în dreptul 
semnelor se înscrie cota nivelului respectiv. 
In raport cu aceste semne, se trasează prin măsurarea directă şi se materializează, în funcţie de 
necesităţi, nivelul superior   al   cofrajului   sau   nivelul   de   turnare   a   betonului.
7.3.  Transmiterea cotelor pe cofraje la etajele superioare(în cazul construcţiilor multi­etajate) 
se poate executa : 
— direct,  prin  măsurare  pe  înălţime,  cu  ajutorul  ruletei  sau  panglicii  de  oţel,  atunci  cînd 
accesibilitatea directă există pe toată înălţimea (Fig. 15). 
— indirect cu ajutorul nivelei şi a mirei, prin transmiterea succesivă a cotelor diferitelor nivele 
atunci cînd există accesibilitate directă numai între nivele (Fig. 16). 

7.4.  Verificarea  verticalităţii  cofrajelor,  în  cazul  componentelor  de  construcţie,  cu  înălţime 
mare,  ce  se  execută  din  beton  monolit,  se  asigură  de  preferinţă,  cu  ajutorul  teodolitului,conform 
celor arătate în fig. 17. In cazul unei verticalităţi mai puţin precisă se poate utiliza firul cu plumb. 
În  cazul  execuţiei  componenţilor  prin  glisare,  asigurarea  verticalităţii  trebuie  să  se  verifice 
continuu.
Trasarea cotei de nivel la elemente prefabricate de pereţi (panouri mari) şi verificarea 
verticalităţii acestora 
7.5. Trasarea cotei de nivel a bazei de rezemare a elementelor prefabricate se realizează cu 
instrumente optice (niveluri).
Pentru poziţionarea la cota de nivel corectă, se va utiliza cala reglabilă a cărei cotă va fi 
definitivată cu ajutorul nivelei (Fig. 18). 
Cota de nivel a părţii superioare poate fi verificată cu ajutorul unei mire, special concepută în 
acest sens. 
7.6. Verticalizarea se poate asigura fie folosind o nivelă cu bulă de aer cu lungime mare de 
referinţă (2—3 m), fie teodolitul aşezat pe o linie paralelă cu linia de rezemare a panourilor, care să 
asigure, prin vizare, un plan vertical în raport cu care, cu ajutorul unei rigle, se măsoară distanţele 
pînă la suprafaţa elementului. 

Fig. 18

Trasarea cotei de nivel a bazei stîlpilor prefabricaţi şi  verificarea verticalităţii acestora 
7.7. Trasarea cotei de poziţionare a bazei stâlpilor prefabricaţi constă în determinarea,  prin 
nivelment geometric, a cotei de rezemare a fundaţiei în raport cu care se reglează poziţia bazei 
stîlpilor. 
Dacă baza stîlpilor este fixată prin buloane metalice, poziţia corectă se asigură  prin 
deplasarea în  sus  sau  în  jos  a  piuliţelor. 
Dacă stîlpii se montează în fundaţii tip pahar, în prealabil se determină cota fundului 
paharului fundaţiei. Această cotă se adaugă la dimensiunea efectivă dintre baza stîlpului şi faţa 
superioară a primei console. 
Diferenţa dintre cota obţinută şi cota de proiect a feţei superioare a primei console reprezintă 
jocul de ajustare dintre stilp şi fundaţie. 
Asigurarea spaţiului de reglare, în limita valorii jocului de ajustare,se poate realiza: 
Fig. 19
— printr­un strat de mortar şi pene (fig. 20), adăugat peste faţa superioară a fundaţiei, cînd 
spaţiul are dimensiuni mai mari de circa 30 mm. 
7.8. Verificarea verticalităti stilpilor prefabricaţi, cu inăllime pînă la 3 m se va realiza cu firul 
cu plumb sau cu ajutorul unei nivele cu bulă de aer, cu lungime de referinţă de cel puţin 1,5...2 m 
(fig. 21). Nivela va fi etalonată şi supusă periodic verificărilor metrologice. 
7.9. Verificarea verticalităţii stilpilor prefabricaţi, cu inălţime peste 3 m, se va realiza cu 
ajutorul teodolitului, cu care  se va controla fie verticalitatea unei muchii, fie verticalitatea 
axelor mediane a două feţe adiacente. 
a) În cazul controlului verticalităţii unei muchii, teodolitul va fi poziţionat succesiv pe cele două 
linii ce se intersectează în unghi drept, în dreptul muchiei stîlpului, la baza acestuia (Fig. 22). 
Viza teodolitului va fi astfel reglată încît imaginea părţii inferioare a muchiei să coincidă cu 
firele reticulare. Se roteşte apoi instrumentul în plan vertical pînă se poate viza partea superioară a 
muchiei stîlpului. Prin reglare, stîlpul va fi adus astfel încît imaginea superioară a muchiei să 
coincidă cu firele reticulare. 
b) În cazul controlului verticalităţii axelor Mediane a două feţe adiacente, teodolitul va fi 
poziţionat succesiv pe cele două linii ce se intersectează în unghi  drept,  în  dreptul centrului
bazei stîlpului (fig. 23). Pe laturile inferioare şi superioare ale celor două feţe ale stîlpului vor fi 
marcate în prealabil axele mediane ale acestora. 
Viza teodolitului va fi astfel reglată încît imaginea axei mediane a laturei inferioare să coincidă 
cu  firele reticulare.  Apoi prin rotirea  instrumentului  în plan vertical, se  va  viza  latura superioară a 
feţei stîlpului. Prin reglare, stîlpul va fi adus astfel încît imaginea axei mediane a laturei superioare 
să coincidă cu firele reticulare. 

Fig. 23

c) Reglarea poziţiei stîlpului, astfel încît verticalitatea să fie asigurată, se poate realiza prin : 
— acţionarea piuliţelor, în cazul stîlpilor ce sînt proiectaţi să aibă baza prinsă prin bulonare ; 
— utilizarea penelor, în cazul stîlpilor ce sînt proiectaţi să aibă baza prinsă în elemente tip 
„pahar". 
Trasarea cotei de nivel a grinzilor şi elementelor de planşeu prefabricate 
7.10. Lucrările de trasare a nivelului de poziţionare a grinzilor  elementelor   de   planşeu  etc, 
urmăreşte   materializarea 

unei cote de rezemare unice pentru elementele ce intră în alcătuirea aceluiaşi nivel al construcţiei. 
Pentru aceasta,  cu ajutorul nivelei optice  se  determină cotele de nivel reale ale zonelor de rezemare 
ale  elementelor  verticale  de  construcţie  ce  urmează  să  constituie  reazemele  elementelor  orizontale 
(fig. 24) 
În  funcţie  de  cotele  rezultate,  se  determină  cota  de  nivel  unică  pentru  rezemarea  elementelor 
orizontale (grinzi, elemente  de planşeu etc.) şi deci mărimea umpluturilor de reglare, în 
fiecare zonă,  astfel încît în final să se obţină cota de nivel dorită . 

8. TRANSMITEREA LA TRASARE A PUNCTELOR ŞI LINIILOR 

8.1.    Trasarea  diferitelor  puncte  şi  linii  la  diversele  nivele  ale  construcţiei,  necesare  poziţionării 
elementelor  de  execuţie  a  componenţilor  acesteia  sau,  direct  a  componenţilor  (în  cazul  clădirilor 
prefabricate), se efectuează în raport cu reperii materializaţi, fie pe soclul  construcţiei, fie pe placa 
de la cota ± 0,00 a acesteia.
8.2.    Pentru  transmiterea  punctelor  şi  liniilor  de  la  nivelul  de  bază,  la  un  nivel  superior,  se 
recomandă utilizarea următoarelor instrumente : 
—  teodolitul, (pct. 2.1) în cazul construcţiilor cu puţine niveluri sau situate în zone „deschise", care 
permit vize de reperare la distanţe corespunzătoare. 
—  firul cu plumb optic (instrumente de tipul celor de la pct. 2.8) în cazul construcţiilor înalte sau 
situate  îr  zone  „închise",  care  nu  permit  vize  de  reperare  pentn  utilizarea  teodolitului,  la  distanţe 
corespunzătoare  :  utilizarea  firului  cu  plumb  optic  impune  prevederea  la  componentele  orizontale 
ale construcţiei, a unor detali, de goluri, care să permită transmiteri de vize pe verticală. 

Transmiteri cu ajutorul teodolitului 

8.3. Utilizarea teodolitului la transmiterea pe verticală a punctelor şi liniilor de trasare se 
bazează pe următoarele principii : 
—rotirea lunetei în plan vertical, în cazul calării corecte a   teodolitului, asigură un plan de viză 
vertical (fig. 25) ; 
— intersecţia planurilor de viză verticale a două teodolite este o verticală (fig. 26) ; 
— trasarea unei verticale, pe suprafaţa unei componente de construcţie, cu ajutorul unui singur 
teodolit, se poate face numai prin poziţionarea teodolitului pe perpendiculara la baza 
suprafeţei  componentei  (fig.   27). 
Pentru evitarea erorilor proprii ale teodolitului, acesta va putea fi deplasat într­o altă poziţie, 
urmînd ca operaţia de transmitere să se repete. 

8.4. Transmiterea  directă  a  unei  linii  se  poate  realiza  atunci  cind  pe  soclul  fundaţiei  sînt 
marcate  extremităţile  liniei  respective,  în  acest  caz,  operaţia  constă  în  transmiterea  pe  verticală  a 
acestor extremităţi,  de la marcaje la planseul dorit. 

Fig. 25  .
Fig. 28 

Teodolitul se poziţionează pe prelungirea liniei ce urmează a se transmite şi se vizează marcajul 
extremităţii liniei. 
Se roteşte luneta în plan vertical pînă ce linia de vizare | atinge placa planşeului dorit, marcîndu­ 
se acest punct. Pentru eliminarea, erorilor, teodolitul se deplasează într­un alt punct, dar tot pe 
prelungirea liniei marcate pe soclul fundaţiei şi prin repetarea operaţiei se marchează pe planşeul 
superior un al doilea punct. Punctul corect se va găsi la semidistanţa dintre cele două puncte. 
Operaţia se repetă pentru fiecare extremitate a liniilor ce trebuie să fie transmise (fig. 28). 
Pentru verificare se pot măsura distanţele dintre extremităţile liniilor astfel transmise(fig.29). 
Marcarea liniilor între extremităţi se poate face în două moduri : 
— în cazul în.care marcajele extremităţilor s­au efectuat la distanţe suficiente de marginea 
planşeului, se utilizează un teodolit oare se poziţionează pe un marcaj şi se vizează celălalt marcaj ; 
intersecţia planului vertical cu planşeul constituie linia transmisă ; 
— în cazul în care poziţia de marcare a extremităţilor nu permite poziţionarea teodolitului. pe unul 
din marcaje, acesta va fi aşezat, între cele două marcaje, mai întîi pe bază de apreciere, iar în final 
prin reglare, exact deasupra liniei ce uneşte cele două marcaje (fig.   30) ;  această  poziţie   asigură 
vizarea  celor   două
Fig. 30 

marcaje în cadrul aceluiaşi plan vertical, a cărui intersecţie cu  planşeul materializează  linia 
transmisă. 
8.5.  Transmiterea unei linii prin deplasarea paralelă se poate realiza prin poziţionarea teodolitului 
în afara construcţiei, pe o linie paralelă cu aceea ce urmează a fi transmisă şi a cărei distanţă faţă de 
aceasta a fost determinată prin măsurare. Prin rotirea lunetei în plan vertical se vizează la nivelul 
planşeului la care se doreşte transmiterea liniei. Cu ajutorul unei rigle gradate se marchează pe 
planşeu, în raport cu planul de vizare al teodolitului, linia căutată. Distanţa de marcare în raport cu 
planul de vizare este aceeaşi distanţă determinată dintre linia pe care a fost poziţionat teodolitul şi 
linia ce s­a dorit să fie transmisă. 
8.6.  Transmiterea unui punct prin metoda intersecţiei direct.pe un planşeu superior se poate 
adopta, dacă coordonatele acestui punct, în raport cu reperii exteriori construcţiei, sînt precizate. 
Într­o primă etapă se vor determina azimuturile direcţionale ale reperilor de referinţă (în raport cu 
care sînt precizate coordonatele punctului) faţă de puncte fixe de orientare situate pe construcţii 
învecinate, ce pot fi vizate (de ex. construcţii turn, turle de biserică­etc). 
Rezultatele utilizării metodei vor fi mai ­ exacte dacă se vor folosi mai multe puncte de orientare. 
In etapa următoare  se  determină  coordonatele  punctelor I de orientare în funcţie de reperii de 
referinţă şi implicit coordonatele punctului ce se doreşte a fi transmis,  în raport cu punctele de 
orientare (fig. 31). 
În   ultima   etapă,   folosind   punctele   de   orientare   drept  puncte  de  referinţă,   se  poate  trasa 
prin  metoda  intersecţiei punctului dorit a fi transmis, la oricare nivel al construcţiei. Metoda este 
foarte rapidă dacă liniile de viză sînt perpendiculare. 
Pentru eliminarea erorilor operaţia poate fi executată de două ori, folosind două grupe de puncte de 
orientare diferite, punctul corect fiind la semidistanţa dintre punctele rezultate după fiecare operaţie.
Transmiterea cu ajutorul firului cu plumb optic 
8.7. Firele cu plumb optic sînt instrumente la care linia 
de viză este reflectată în unghi drept printr­o prismă, astfel 
încît aceasta este orizontală prin ocular şi verticală prin 
obiectiv (fig. 32). 
La unele instrumente de acest tip, prisma poate fi diri­ 
jată în sus sau în jos (de exemplu : instrumentele PZL sau 
Wild ZNL). 
Alte tipuri (Korn OL) sînt prevăzute eu două lune t e, 
ceea ce permite vizarea concomitenta în  sus şi  in  jos  (fig. 
33). 
Ca fir cu plumb optic poate fi utilizat teodolitul dacă 
acesta este prevăzut cu un ocular prismatic care refractă 
linia de vizare în unghi drept. 
8.8. Firele cu plumb se utilizează la transmiterea pe 
verticală a punctelor  prin  orificii prevăzute special în acest 
scop  în  elementele    orizontale   ale construcţiei. 
8.9. Transmiterea unui punct prin vizare directă spre 
partea .superioară se realizează prin calarea instrumentului 
pe planşeul pe care este marcat punctul ce urmează a fi 
transmis, deasupra acestuia şi vizarea prin ocular în direcţia 
ascensională (fig. 34). 
Punctul poate fi marcat, la etajele superioare, cu 
ajutorul unei plăci transparente pe care se trasează o reţea şi 
un sistem de coordonate. Coordonatele punctului de pe 
placă, care coincide cu centrul firelor reticulare ale 
instrumentului,poate fi uşor reperat.
Poziţia punctului transmis poate fi marcata şi cu ajutorul uni.; dispozitiv de centrare fixat in 
golul practicat în planşeu (fig 35). 
Se recomandă ca, în acest mod să fie transmise intersecţii de linii de bază sau de poziţionare, în 
raport cu care se poate realiza cu uşurinţă la fiecare nivel, transmiterea acestora. 
8.10. Transmiterea unui punct prin vizare directă spre partea inferioară se realizeaza prin 
calarea instrumentului pe planşeul pe care se doreşte transmiterea punctului şi centrarea prin vizarea 
în jos a marcajului acestuia (fig. 36). 
Poziţia punctului transmis poate fi marcată ca şi în cazul transmiterii prin vizare ascesională, 
8.ll. Transmiterea unui punct prin vizare excentrică spre partea inferioară este similară cu 
metoda indicată la punctul 8.10 dar în acest caz, centrarea instrumentului pe marcajul punctului ce 
urmează a fi transmis, nu mai este o condiţie obligatorie. 
Metoda este ilustrată in fig. 37 
În cîmpul de viză al firului cu plumb optic, se va aşeza o riglă, în unghi drept faţă de linia de 
bază şi se va citi distanţa dintre linia de bază şi linia de viză.
Pe planşeul pe care urmează să fie transmis punctul se marchează poziţia punctului transmis, 
prin măsurare cu rigla (fig. 38). 
Se procedează similar cu cea de a doua linie de bază, transmiţîndu­se punctul corespunzător. 
Se trasează cele două linii şi la intersecţia acestora se va regăsi poziţia corect transmisă a 
punctului de bază. 
Cînd punctele sînt transmise pe distanţe verticale mari, se recomandă ca măsurarea distanţelor 
dintre linia de viză şi liniile de bază să se facă cu rigla în formă de sector circular (fig. 39), pe care 
gradaţiile sînt semiconcentrice. O astfel de riglă se plasează cu mai multă uşurinţă în cîmpul de viză 
al instrumentului.
9 .TRASAREA  ŞI POZIŢIONAREA GRINZILOR DE POD RULANT 

9.1.  Trasarea şi poziţionarea stîlpilor ce susţin grinzi pentru poduri de rulare constau în : 

9.1.1.  — lucrări pregătitoare ce se referă la : 
— numerotarea stîlpilor conform axelor de montaj ; 
—  trasarea pe stîlpi a unor repere axiale la bază pentru poziţionarea în plan, — la partea superioară 
—  pentru  verticalizare  —  precum  şi  a  unui  semn  orizontal  la  bază,  pentru  determinarea  cotei  în 
raport  cu  care  urmează  să  fie  poziţionate  restul  elemntelor  structurale  —  inclusiv      grinzile      de 
susţinere   a   podului   rulant ; 
—  plantarea,  la  partea  superioară  a  fundaţiilor,  a  unor  semne  topografice  pe  care  se  transpun,  cu 
instrumente  optice  (de  preferinţă  teodolite),  axele  transversale  şi    longitudinale    ale    secţiunii 
stîlpului  (fig. 40 a, b). 
—  trasarea şi marcarea axelor  grinzilor  la  extremităţile  acestora. 

9.1.2.  — lucrări de poziţionare a stîlpilor ce se referă la : 
—  determinarea  prin  nivelment  geometric  a  cotelor  reperelor  9  (fig.  40)  şi  —eventual  a  feţelor 
superioare ale consolelor ; 
—  verticalizarea stîlpilor — de preferinţă cu instrumente optice (teodolite) — sau prin excepţie prin 
utilizarea firului cu plumb. 

9.2.  Trasarea şi poziţionarea grinzilor pentru poduri de rulare se efectuează după finalizarea poziţiei 
stîlpilor de susţinere şi constau în : 

9.2.2.  Trasarea  poziţiei  de  montare  (asamblare)  a  grinzilor  finalizate  prin  marcarea  acestora  pe 
consolele stîlpilor şi anume : 
—  în  plan  orizontal,  prin  înscrierea  pe  console  şi  pe  una  din  feţele  longitudinale  —  în  acest  din 
urmă caz se poate utiliza schema din fig. 41. ; 
— în  plan  vertical,  prin  însemnarea  cotei  feţei  superioare  a  grinzilor  —  pe  feţele  adiacente  ale 
stîlpilor sau pe consolele acestora (în acest caz se va ţine seama de înălţimea grinzii de rulare).
Fig.  40  a.  Stîlpul  metalic  (cu  aplicaţie  la  stîlpul  port­macara):  1  —  fundaţia;  2  —  suprafeţe 
finisate pentru trasarea semnelor topografice; 3 — papucul (sabotul) stîlpului metalic;  4 stîlpul 
metalic  profilat;    5  —  consolă;    6  —  grinda  căii  de  rulare  a  podului  macara;  7  —  şina  căii  de 
rulare;  8,  8' —  rizuri  axiale  verticale;  9  —  rizuri  orizontale;  10  —  buloane  de  ancorare;  8"  — 
transpunerea axelor pe semnele topo; 11 — placă de sprijin a stîlpului. 

Fig. 40 b. Stîlpul de beton armat (cu aplicaţie la stîlpul port­macara). Notaţiile sînt cele de la fig. 
40 a. cu excepţia: 3 — stîlpul  de beton armat; 4 — paharul stîlpului; 1 0 —  strat de egalizare.
Fig. 41. Schema montaj grindă de rulare şi şină de ghidaj: 1 ­ rizuri la aceeaşi cota pe toţi stîlpii (la 
max. 20 cm de cota capului şinei ); 2 ­ consolă pentru întinderea sîrmei (firului) (6); 3 ­ fire cu 
plumb; 4 ­ riglă milimetrică  pentru măsurarea distanţelor de la marginea grinzii (sau tălpii şinei) 
pîna  la    axul  grinzii  etc.;  sau  de  la  faţa  interioară  a  stîlpului  (1)  pînă  la  nivelă  (5);  5  ­nivelă 
(dreptar, riglă nivel) pentru montajul în înălţime a grinzilor (şinelor) ;6 ­  sîrmă (fir) întinsă între 
consolele de pe stîlpii de capăt (margine)
Observaţii: 

1.  Trasarea poziţiei grinzilor de rulare se poate efectua prin diferite procedee (caracterizate 
prin  diferite  niveluri  de  precizie)  în  funcţie  de  lungimea  căii  de  rulare  precum  şi  de  condiţiile 
tehnico­naturale existente pe şantier în momentul executării lucrărilor. 
2.    Trasarea  în  plan  orizontal  şi  materializarea  poziţiei  se  poate  face  (de  preferinţă)  prin 
chertări directe pe feţele adiacente ale stîlpului sau pe consolele acestora, (mai ales în cazul stîlpilor 
din  beton  armat),  pe  piese  plane  metalice  coplanare  cu  feţele  respective  (înglobate  în  beton  la 
confecţionarea acestora). 
3.    Trasarea  în  plan  vertical  şi  materializarea  cotei  de  nivel  se  poate  face  utilizînd  caloţi 
metalici sau de lemn, precum şi printr­un strat de mortar de grosimi corespunzătoare cotei avută în 
vedere. 

9.2.3.    In  vederea  compensării  diferitelor  abateri  aferente  caracteristicilor  geometrice  ale 
elementelor precum şi a celor de montaj a fundaţiilor şi stîlpilor de susţinere, înaintea lucrărilor de 
trasare şi materializare a poziţiei de montaj a grinzilor de rulare, se va efectua, în mod obligatoriu, 
un releveu al tuturor punctelor de poziţionare — atît în plan orizontal cît şi vertical în raport cu care 
se vor definitiva axele şi cotele de nivel reale ale grinzilor de rulare ce urmează a fi trasate. 

Observaţie : 
La executarea releveului (în plan orizontal şi vertical), se vor utiliza în mod obligatoriu 
instrumentele optice care să permită furnizarea de valori cantitative ce urmează să fie prelucrate 
ulterior în vederea precizării poziţiei optime de trasare a axelor şi cotelor de nivel. 

9.2.4.  Trasarea poziţiei definitive de montare — în plan orizontal şi vertical, — după 
efectuarea releveului — va trebui să asigure următoarele toleranţe de trasare a poziţiei grinzilor (pe 
toată lungimea de referinţă a acestora) : 
—  în plan orizontal : 16 mm (±  8 mm) 
—  în plan vertical : 10 mm (±  5 mm) 
9.2.5.  Inainte de montare se vor efectua verificări ale poziţiei toleranţelor conform pct.  9.2.4, 
după cum urmează : 
—  în plan orizontal ; folosind instrumente optice (teodolite) şi instrumente de măsurare a 
distanţelor de precizie corespunzătoare (rulete metalice ; rigle metalice etc.) prin : 
—  verificarea directă a echidistanţei în plan orizontal la fiecare pereche de stîlpi (cu ajutorul 
ruletei metalice şi a riglelor metalice conform fig. 42  a, b).
Observatii: 
La  măsurarea  distanţelor  cu  ajutorul  ruletei  se  va  ţine seama de corecţiile de săgeată 
şi  întindere corespunzătoare : 
— verificarea prin măsurare paralactică conform fig. 43, instalînd la sol teodolitul şi 
măsurînd unghiul cuprins între vizele făcute către mărcile de vizare 
φ 
(L = 2 S tg ­­­­) : 

— în plan vertical folosind instrumente optice (nivele) amplasate la capătul fiecărui fir 
de  stîlpi  longitudinali  pe  eşafodaje  cu  stabilitate  şi  rigiditate  corespunzătoare  cu 
ajutorul cărora se va trasa planul de nivel convenit prin proiect ; 
— paralelismul poziţiei grinzilor de rulare se execută fie prin : 
• măsurarea distanţei (cu ajutorul ruletei) dintre axele acestora, la unul din extremităţile 
similar de stîlpi, aliniamentul axelor fiecărui şir de grinzi urmînd a se face prin aliniament 
longitudinal  utilizînd  instrumente  optice  amplasate  pe  eşafodaje  corespunzătoare  la 
îmbinarea fiecărui şir de grinzi ; în acest caz abaterea limită la paralelismul axelor grinzilor 
poate fi de 3 mm pentru lungimea mai mică de 100 m şi de 5 mm pentru lungimi mai mari 
de 100 m ;
•  măsurarea distanţei (cu ajutorul ruletei) între axele grinzilor pentru fiecare pereche de 
stîlpi transversali ; în acest caz abaterea luată la paralelisimul axelor grinzilor poate fi de 5 mm 
pentru lungimi mai mici de 100 m şi de 8 mm pentru lungimi mai mari de 100 m. 

10. TRASAREA ŞI POZIŢIONAREA ŞINEI DE RULARE 
A PODURILOR RULANTE 

10.1.  In plan orizontal trasarea şi poziţionarea şinelor de rulare se va face în raport cu axele 
grinzilor de rulare (trasate şi poziţionate conform prevederilor cap. 9 — dacă şina nu sprijină 
direct pe grindă (cazul general) ci pe o placă metalică fixată printr­o garnitură elastică, se 
marchează la început, prin chemarea mijlocului plăcii, faţă de care urmează să se monteze şi 
fixeze traversele şinei. 

10.2.  Pentru verificarea şi definitivarea poziţiei de fixare în plan orizontal a şinei se va 
utiliza procedeul din fig. 44. 
La una din extremităţile deschiderii, se instalează un instrument optic de măsurare( de 
preferinţă teodolitul), la o asemenea distanţă faţă de axa şinei, încît axa de vizare a lunetei să nu 
treacă dincolo de marginea plăcii metalice. 
La cealaltă extremitate a deschiderii, la aceeaşi distanţă faţă de axa sinii, se chernează pe 
placă, punctul B' vizînd pe o ţintă (de ex. cui) ţinut în punctul B', se chernează punctele 
A 1, A 2, A 3...A 4 pe toate celelalte plăcuţe ale şinei. 
Poziţia definitivă a şinei se corectează definitiv cu rigla milimetrică, la nivelul tălpii şinei, în 
raport cu punctele cherneruite, ţinînd seama de distanţa de la marginea tălpii pînă la axa şinei. 

10.3.  Trasarea şi poziţionarea şinei de pe axul opus (adiacent — în secţiune transversală —) 


se poate efectua după una din modelele ce urmează : 
—  separat pentru fiecare şină ; 
—  prin aplicarea distanţei de proiect (ecartament), prin măsurare cu ruleta în stare suspendata (la 
aceeaşi înălţime a consolei stîlpilor) ;
— prin  aplicarea  distanţei  de  proiect,  prin  măsurare  cu  ruleta  la  nivelul  solului  (coborîrea 
punctelor de măsurare făcîndu­se fie cu mijloace optice, fie cu firul cu plumb) ; 
— prin măsurători paralâctice (fig. 43) ; 
— electronic.
Observaţii: 

1.  In  cazul  măsurătorilor  de  distanţe  cu  ruleta  în  stare 
suspendată,  valoarea  rezultată  (1),va  trebui  corectată  cu  mărimea  dorită  săgeţii 
ruletei(c) pentru a obţine valoarea reală a corzii 1 0  (conform fig. 45). 
1 0  = 1 — c 
unde : 
8f 2 
c = ­­­­­ 
3l 
f = (a — b) 
Valorile a şi b reprezintă citiri pe nivelele din punctul B şi de la mijloc. 
2.Dacă soluţia de fixare a şinelor pe traverse împiedicăchemarea punctelor pe plăcuţele 
metalice sau dacă şina esteîn prealabil sudată de plăcuţe şi se poate deplasa odată cu ele, 
pentru poziţionarea faţă de reazemul iniţial, se va întocmi înprealabil un tabel cu schema 
distanţelor şi cotelor care va servila alegerea şi fixarea poziţiei punctelor celor mai convenabile. 

10.4. Verificarea şi poziţionarea definitivă a şinei în plan vertical se execută în mod similar 
cu verificarea şi poziţionarea definitivă' a grinzii de rulare în raport cu aceleaşi rizuri de pe feţele 
stîlpilor. 
Corecturile ce pot apare necesare în special în zonele de joncţiune dintre grinzi, — se vor 
efectua cu bailagăre calibrate. 

11. DISPOZIŢII FINALE 

11.1.    Executarea  trasării  lucrărilor  de  detaliu  în  construcţie  se  ef.ectuează  de  echipe 
alcătuite  din  specialişti  capabili  să  utilizeze  corespunzător  diferitele  instrumente  pe  care  le 
folosesc  şi  să  interpreteze,  în  corespondenţă  cu  condiţiile  reale  de  efectuare  a  măsurătorilor, 
rezultatele activităţii lor. 
11.2.  Lucrătorii din activitatea de trasare trebuie să cunoască : 
—  principiile de alcătuire şi funcţionare a instrumentelor ce le utilizează ; 
—  cerinţele privind corecţiile ce trebuie să fie aduse rezultatelor citirilor, în raport cu dereglările 
inerente survenite în timpul exploatării instrumentelor ; 
— corecţiile ce trebuie să fie aduse citirilor în funcţie de diferenţa condiţiilor reale de efectuare a 
măsurătorilor, în raport cu cele de etalonare a instrumentelor şi aparaturii. 
11.3.  Este necesar ca, periodic, instrumentele utilizate să fie supuse verificării metrologice, 
conform prescripţiilor în vigoare. 
11.4.    Ori  de  cîte  ori  se  constată  că  rectificările  directe,  permise  de  prospectele 
instrumentelor,  nu  conduc  la  diminuarea    sau    eliminarea    erorilor  sistematice    constatate  la 
instrumentele  ce  se  utilizează,  acestea  nu  vor  mai  fi  folosite  pînă  la  punerea  lor  în  stare  de 
funcţionare de către ateliere competente şi atestarea posibilităţii de folosire în continuare de către 
organele metrologice de stat. 
11.5. La executarea lucrărilor de trasare se vor respecta 
normele de protecţie a muncii în vigoare.
CUPRINS 

1.   Generalităţi 
2.   Instrumente şi dispozitive utilizate la trasare 
Instrumente şi dispozitive pentru trasarea unghiurilor 
Instrumente şi dispozitive pentru trasarea lungimilor 
Instrumente şi dispozitive pentru trasarea cotelor 
Instrumente şi  dispozitive pentru  transmiterea  pe verticală  a punctelor 
Alte instrumente utilizate la trasare 
3.   Trasarea axelor principale ale construcţiilor 
4.   Trasarea lucrărilor de terasamente 
Trasarea lucrărilor de suprafaţă 
Trasarea lucrărilor lineare 
5.   Trasarea lucrărilor de fundaţii 
Trasarea poziţiei cofrajelor pentru fundaţii continue din beton 
Trasarea poziţiei fundaţiilor izolate (pentru stîlpi) din beton şi metal 
6.  Trasarea şi poziţionarea elementelor în plan orizontal 
7.   Trasarea cotelor de nivel şi verticalizarea componenţilor construcţiilor 
Trasarea cotei  de nivel  la cofraje şi  verificarea verticalităţii acestora 
Trasarea cotei de nivel la elemente prefabricate de pereţi (panourimari) şi verificarea 
verticalităţii acestora 
Trasarea cotei de nivel a bazei stîlpilor prefabricaţi şi verificarea verticalităţii acestora 
Trasarea cotei de nivel a grinzilor şi elementelor de planşeu prefabricate 
8.  Transmiterea la trasare a punctelor şi liniilor 
Transmiteri cu ajutorul teodolitului 
Transmiterea cu ajutorul firului cu plumb optic 
9.   Trasarea şi poziţionarea grinzilor de pod rulant 
10. Trasarea şi poziţionarea şinei de rulare a podurilor rulante 
11. Dispoziţiuni finale