Sunteți pe pagina 1din 7

ENCEFALITA

Encefalita e o inflamatie a creierului care rezulta de obicei in urma unei infectii


virale.
Cand creierul se inflameaza-devine mai mare de volum si iritat-circulatia
normala a sangelui este alterata, conducand la simptome precum: confuzia, febra
si cefaleea . Encefalita e o boala destul de rara.

Cea mai frecventa cauza este virusul herpes simplex, acelasi virus care cauzeaza
ranile care apar la frig si herpesul genital.
Alti virusi care sunt implicati frecvent in producerea encefalitei includ virusii
care determina aparitia oreionului, rubeolei,rujeolei, gripei si a mononucleozei
(virusul Epstein-Barr).
Acesti virusi pot determina maladii grave, dar rareori pot infecta creierul si
determina encefalita.
Alt grup de virusi, numiti arbovirusi, pot imprastia encefalita mai ales prin
muscaturile tantarilor si ale capuselor.
Majoritatea celor muscati de capuse sau de tantari infectati, nu dezvolta
simptome si numai un numar mic de oameni care dezvolta simptome in urma
muscaturii dezvolta encefalita. Encefalita cauzata de arbovirusuri are tendinta sa
apara mai frecvent vara si toamna timpuriu, cand capusele si tantarii musca
oamenii
care
petrec
mai
mult
timp
afara.
Desi e foarte rara, infectia cu virusul rabic (virusul turbarii) poate de asemenea
duce la encefalita, care este mortala daca tratamentul nu este instituit inaintea
aparitiei simptomelor.

Simptome
Este important sa se solicite consult medical de urgenta daca se suspecteaza
encefalita. Simptomele cheie sunt febra, cefaleea severa si confuzia.
Alte simptome care pot apare, pot include:
-sensibilitate anormala la lumina (fotosensibilitate)
-greata si varsaturi
-rigiditatea cefei si a spatelui
-lipsa energiei, incetineala (letargie)

-ameteala.
Se pot dezvolta si simptome mai grave, care includ:
-convulsii sau tremor
-schimbari ale personalitatii
-pierderi ale memoriei
-dificultati la invatare si in intelegere
-neliniste, nervozitate
-vorbire confuza
-halucinatii, care reprezinta vederea sau auzirea unori lucruri care nu
exista la fata locului
-delirul, care reprezinta o schimbare brusca a statusului mental, care conduce la
confuzie
si
la
un
comportament
neobisnuit.
Cea mai severa forma de encefalita poate duce la coma si la moarte, mai ales
daca e lasata netratata. In general, simptomele care apar brutal si care sunt
severe de la inceput, sunt mai probabil sa produca o encefalita amenintatoare de
viata.
Desi pot apare complicatii ca probleme ale vorbirii sau ale memoriei,
majoritatea se recupereaza complet daca tratamentul pentru encefalita se
instaureaza de urgenta. Totusi, sansele pentru o recuperare completa scad daca
apar simptome severe, cum ar fi convulsiile sau coma sau daca tratamentul e
intarziat.
Stadiile incipiente ale encefalitei pot determina simptome similare meningitei, o
boala grava de cauza bacteriana sau virala, care cauzeaza inflamatia tesuturilor
care inconjoara creierul si maduva spinarii.

Investigatii
Teste de laborator

Testele de laboratorcare pot fi folosite pentru a diagnostica encefalita includ


urmatoarele:
-analiza fluidului din maduva spinarii (lichidul cefalorahidian): acesta e
unul din cele mai importante teste diagnostice; mostrele sunt prelevate in
timpul unei punctii spinale, in care un ac e introdus in partea inferioara a
coloanei vertebrale printre vertebre; lichidul cefalorahidian e examinat
pentru a cauta dovezi de infectie, cum ar fi cresterea numarului de
leucocite si a cantitatii de proteine;
-in cazul encefalitei cauzata de virusul herpes simplex, se pot cauta urme
ale materialului genetic viral; se poate efectua o cultura virala pentru a

identifica virusul care a cauzat encefalita; pentru o cultura virala, o


cantitate mica de lichid cefalorahidian e plasat intr-un container care
contine anumite celule pe care sa creasca virusul; poate dura mai multe
saptamani pana cand rezultatele culturilor virale sunt gata.

Teste imagistice
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) in zona capului, poate fi folosita
pentru detectarea zonele specifice de inflamatie sau sangerare ale creierului
cauzate de encefalita. Totusi, multi pacienti cu encefalita au IRM-uri normale.
Alt test imagistic, CT (tomografia computerizata) al fetei si capului, poate fi
folosit pentru a vedea aceste schimbari in creier. CT foloseste razele X pentru a
"fotografia" creierul.
Teste sangvine
Testarea sangelui pentru gasirea de anticorpi poate identifica unele cauze de
encefalita, inclusiv virusurile transmise de tantari si virusurile care cauzeaza
mononucleoza (Epstein-Barr virus), citomegalovirus si toxoplasmoza.
Electroencefalograma (EEG)
O electroencefalograma (EEG) poate ajuta la confirmarea unui diagnostic de
encefalita. Un EEG inregistreaza activitatea electrica a creierului prin
intermendiul unor fire (electrozi) montati pe cap si atasati unui computer. In
cazul unei encefalite, EEG-ul va arata o crestere sau scadere anormala a
activitatii electrice; totusi, EEG-ul nu poate arata daca activitatea electrica
anormala e cauzata de encefalita.
Biopsia cerebrala
Biopsia cerebrala poate fi folosita pentru a gasi cauza encefalitei, mai ales daca e
suspectata encefalita cu herpex simplex si pacientul nu are o stare clinica
ameliorata dupa tratamentul cu acyclovir (medicatie antivirala folosita pentru
tratamentul impotriva virusului herpex simplex). Un IRM poate ghida
specialistii la determinarea locului de efectuare a biopsiei, in cazul in care e
nevoie de o biopsie. Folosind IRM pentru a ghida acul de biopsie, se extrage un
mic fragment de tesut cerebral si se examineaza pentru a gasi infectia virala.
Biopsia cerebrala e folosita rareori, pentru ca testele sangvine si lichidul
cefalorahidian pot pune un diagnostic precis al encefalitei cauzate de virusul
herpex simplex.

Tratament medical
Tratamentul encefalitei se efectueaza in sectia de terapie intensiva a unui spital.
Aici se monitorizeaza indeaproape semnele vitale (tensiunea arteriala, ritmul
cardiac, respiratia si nivelul fluidelor corporale).
Tratamentul va depinde de simptome si de cauza specifica a encefalitei, daca
aceasta cauza poate fi identificata.
Encefalita cauzata de virusul herpex simplex sau de virusul varicelo-zosterian
este tratata cu aciclovir (medicatie antivirala), care e administrat intravenos.
Pentru ca tratamentul precoce creste sansele de recuperare, este important ca
terapia cu aciclovir sa fie inceputa imediat ce se suspecteaza encefalita, chiar
daca nu se cunoaste cauza exacta a bolii. Cu tratament precoce, 70% din
encefalitele cu herpex simplex se recupereaza. Tratamentul are cel mai mare
efect daca este dat in primele 4 zile de la debutul bolii.
Medicul trebuie chemat de urgenta daca se considera ca s-au instalat simptome
de encefalita cum ar fi cefalee severa, febra si confuzie, mai ales daca sunt
acompaniate de rigiditatea cefei, greata, voma
si ameteala.
Unii medici folosesc valacyclovirul pentru encefalita cu herpex simplex, chiar
daca aceasta medicatie nu a fost aprobata in mod oficial pentru tratamnetul
encefalitei.
Encefalitele cauzate de arbovirusuri, care sunt transmise de tantari si capuse, nu
raspund la aciclovir sau alte medicatii. In loc sa se incerce omorarea virusului,
medicii vor trata simptomele astfel incat pacientul sa fie confortabil iar corpul sa
se vindece singur.
Febra inalta poate fi redusa de acetaminofen (paracetamol) sau medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) cum ar fi ibuprofen, aspirina sau
naproxen.
Totusi, o febra usoara poate ajuta la vindecare si nu este de obicei tratata.
Aspirina nu trebuie administrata la persoane mai tinere de 20 de ani, datorita
riscului de a face sindrom Reye.
Convulsiile pot fi tratate cu medicatie anticonvulsivanta cum ar fi fenitoina
(dilantin) sau fenobarbital.

Un ventilator (aparat de respiratie artificiala) si alte masuri suportive pot fi luate


pentru a ajuta pacientul care intra in coma.

Tratament ambulatoriu
Pentru ca encefalita poate fi o boala amenintatoare de viata, nu este adecvat
tratamentul ei acasa. Simptomele ca febra inalta, cefaleea severa si confuzia,
impreuna cu greata si voma si posibil rigididatea gatului, pot fi cauzate de
encefalita. Trebuie cerut consult medical de urgenta daca se suspecteaza
encefalita.
Dupa ce pacientul e externat, sau daca acesta e sub supravegherea unui medic,
poate dura cateva saptamani sau luni pana cand acesta se va recupera complet.
Se pot lua masuri si acasa pentru a reduce simptomele prelungite ale encefalitei:
-o nutritie adecvata si respectarea unui program de odihna, pentru a da
timp organismului sa se vindece
- respectarea indicatiilor terapeutice in ceea ce priveste ingestia de fluide;
uneori, o cantitate prea mare de fluide poate cauza un edem cerebral si
poate inrautati simptomele encefalitei
- administrarea de antialgice, ca acetaminofenul sau de antiinflamatoare
nesteriodiene, cum ar fi naproxen, ibuprofen, ori aspirina pentru durerile
de cap, daca medicul nu a prescris alt antialgic
- pastrarea unei iluminatii scazute daca pacientul e sensibil la lumina
- pastrarea rabdarii in timpul recuperarii; aceasta poate dura cateva
saptamani sau luni darmajoritatea se recupereaza complet.
Daca exista slabiciune musculara sau probleme de coordonare ca rezultat al
encefalitei, medicul poate prescrie fiziokinetoterapie si exercitii de miscare. De
asemenea, daca exista probleme cu vorbirea sau pierderi de memorie, medicul
poate recomanda exercitii de vorbire si terapii ocupationale.
Bineinteles, cel mai bine ar fi ca encefalita sa fie prevenita.

Profilaxie
Se poate scadea riscul de aparitie a encefalitei prin:
- vaccinarea impotriva varicelei, oreionului, rubeolei, rujeolei si gripei;
encefalita e o complicatie rara a acestor boli
- evitarea zonelor unde exista o epidemie de encefalita virala
- daca aceste zone nu pot fi evitate, se poate incerca reducerea riscului de
a fi muscat de tantari:
-trebuie sa se stea in casa in zori si la apus, cand tantarii sunt cei mai
activi

- purtarea de bluze cu maneca lunga si de pantaloni lungi cand se iese


afara
- evitarea parfumurilor florale, a sapunurilor, lotiunilor si produselor de
ingrijire a parului parfumate.
- spray-erea imbracamintei cu un spray impotriva tantarilor ce contine
permethrin
sau
DEET(N,N-dietil-meta-toluamida) pentru a preveni muscaturile tantarilor
prin imbracaminte;sprayul se poate aplica si pe pielea ramasa descoperita;
un
spray
eficient
contine
35%
DEET;
concentratiile mai mari de 50% nu s-au dovedit a fi mai eficiente; se evita
spray-erea
mainilor
copiilor deoarece sprayul poate fi iritant pentru ochi si gura
- sa se evite folosirea cauciucurilor vechi, ca leagane sau instrumente de
joaca
sau
pastrarea
acestora in apropierea casei; cand acestea se invechesc si incep sa adune
apa,
ele
devin
un
loc excelent pentru inmultirea tantarilor.

Vaccinurile sunt disponibile pentru unele tipuri de encefalita produsa de tantari


sau produsa de capuse care se gasesc mai ales in Orientul indepartat si in Europa
Centrala si de Est.
Encefalita japoneza poate fi prevenita daca se iau trei doze din vaccin. Daca se
planuieste o excursie in aceste zone, mai ales in zonele rurale, ar trebui facut
vaccinul impotriva encefalitei care e predominanta in acea zona.
Nu exista inca nici un vaccin pentru oameni care sa previna encefalitele produse
de tantari.

RUJEOLA

Definiie i importa

Rujeola este o infecie acut, autolimitant, cu rspndire universal,


contagiozitate ridicat, cauzat de un virus care afecteaz prioritar copiii i se
poate manifesta clinic i epidemiologic n forme variate, cu i fr severitate,
fiind ns frecvent anergizant. Rujeola este cunoscut nc din Antichitate,
avnd de-alungul vremurilor denumiri variate: pojar, cori, morbili sau rozeola.
Maladia a fost descris prima dat de medicul arab Rhazes, n secolul al IX-lea,
dar abia n secolul al XVII-lea Sydenham i-a creat o identitate clinic. Natura
infecioas a rujeolei a fost stabilit cu certitudine n 1846 cnd P.L. Panum a
descris epidemia din insulele Farei a evideniat contagiozitatea, iar Kplik a
descris enantemul de pe mucoasa obrajilor.
Sursele
de agent patogen sunt reprezentate de omul bolnav,Contagiozitatea ncepe cu 5
zile nainte de erupie- deci nc de la sfritul incubaiei - i dureaz nc 5 zile
dup apariia erupiei; ea este maxim n perioada cataral, preeruptiv,Purttorii
preinfecioi reprezentai de persoanele aflate n ultima parte a incubaiei, cu
aproximativ 3-5 zile naintea debutului, au un poten ial ridicat de diseminare a
virusului.Purttorii sntoi au un rol epidemiologic redus, deoarece
disemineaz cantitti mici de virui pe o scurt durat.
Modul i calea de transmitere
se face direct prin picturile septice (picturile Flgge), n tipuri variate de
aglomeraie, n general n condiii de via neigienic. n circumstane
epidemiologice particulare, virusul rujeolei se poate transmite si prin modul
indirect,cnd acesta poate fi vehiculat prin aer, obiecte i mini recent
contaminate.Receptivitatea fa de infecia cu virusul rujeolei este
general pentru persoanele ce nu au fcut boala i nu au fost
vaccinate.Precolarii i colarii pn la vrsta de aproximativ 15 ani, n absena
vaccinrii, constituie grupurile de risc major.