Sunteți pe pagina 1din 15

RINITA

Inflamatia, care se produce in ochi, nas si gat, ca urmare a raspunsului exagerat


al organismului la contactul cu iritantii aerieni (alergeni) si eliberarea
histaminei, poarta numele de rinita. Histamina determina inflamarea si
productia de lichide in liniile fine ale pasajelor nazale, sinusale si oculare.
Exista trei tipuri de rinita:
1. rinita infectioasa, care include infectia bacteriana acuta si cronica,
2. rinita non-alergica cu formele: autonoma, indusa de medicamente,
atrofica si gustativa, precum si rinita medicamentoasa
3. rinita alergica.
Rinita infectioasa este cauzata de o infectia virala sau bacteriana, aici fiind
incluse si racelile comune, care sunt cauzate de Rinovirusuri si Coronavirusuri
sau sinuzitele bacteriene.
Rinita non-alergica se imparte la randul ei in rinita neinflamatorie si
inflamatorie. Forma neinflamatorie este determinata de factori non-alergici, cum
ar fi: fumul, mirosurile, schimbarile de temperatura.
Rinita alergica este determinata de polen, mucegai, blana animalelor, praf si
alti alergeni similari.
Deosebim rinite acute si cronice.
Dintre rinitele acute cele mai importante sunt:
a) rinita acuta simpla (coriza, guturaiul), manifestata prin stranuturi repetate,
senzatie de infundare a nasului, secretii la inceput apoase, apoi mucopurulente,
cefalee, usoara febra.
Se vindeca in 8-10 zile. Poate da complicatii: sinuzite, otite, faringite, laringite,
traheobronsite.
Tratamentul general se face cu aspirina, piramidon, vitamina C, bauturi calde,
iar local, se aplica solutii dezinfectante (ulei eucaliptolat sau gomenolat,
sulfatiazol, colargol) si solutii dezobstruante (rinofug, efedrina etc);

b) rinite acute la sugar


Rinita acuta simpla (coriza) la aceasta varsta poate avea repercusiuni grave
asupra intregului organism prin slaba rezistenta a sugarului la infectii si, prin
impiedicarea suptului, datorita blocarii respiratiei nazale.
In afara acestei rinite, in aceasta perioada se mai pot intalni:
1. coriza gonococica,
2. coriza stafilococica
c) rinitele bolilor infectioase, care sunt localizari pe mucoasa nazala ale
microbilor specifici acestor boli.
Astfel de rinite se gasesc in difterie, scarlatina, gripa, rujeola, febra tifoida etc.
Ele cedeaza la un tratament local cu dezinfectante obisnuite si la un tratament
general corespunzator bolii respective.
Rinitele cronice sunt, fie urmari ale rinitelor acute repetate, fie manifestari
nazale ale unor boli cronice ale organismului.
Mai frecvente sunt:
a) rinita cronica mucopurulenta, care se manifesta prin infundarea nasului si
secretii mucopurulente;
b) rinita cronica hipertrofica, care are ca simptom greutatea in respiratia nazala
ce se manifesta alternativ, pe o parte sau alta, in functie de pozitia capului ;
c) rinita cronica atrofica, care se manifesta prin tulburari de respiratie si secretii
mucoase sau mucopurulente (deseori uscate);
d) rinita cronica sifilitica si rinita cronica tuberculoasa care sunt cele mai
importante dintre rinitele date de infectiile cronice ale organismului.
Rinita infectioasa prezinta simptomele unei raceli obisnuite, si anume: rinoree
(secretia excesiva a nasului), usturime la nivelul gatului (faringita), tusea,
congestia nazala si cefaleea (durerea de cap).
Rinita non-alergica are ca si simptome stranutul, congestia nazala, rinoreea,
mancarimi la nivelul nasului, gatului, ochilor si urechilor.
Simptomele rinitei alergice sunt aceleasi ca si ale celei non-alergice, dar
variaza in severitate in functie de persoana care o dezvolta, unele persoane
putand dezvolta iritatii cutanate foarte grave. Semnele comune acestui tip
de rinita sunt: inflamarea tesutului conjunctiv, inflamarea pleoapelor, staza

venoasa la nivelul pleoapelor inferioare, crearea unor cute pe lateralele nasului,


inflamarea cornetelor nazale si efuziunea urechii mijlocii (prezenta de lichid la
nivelul acesteia).

Diagnosticul rinitei
Rinita este diagnosticata pe baza unei discutii cu medicul specialist prin care
acesta, in urma raspunsurilor primite de la pacient, se orienteaza spre un
diagnostic de rinita infectioasa, alergica sau non-alegica. Pe baza testelor
specifice care se efectueaza pentru a determina o rinita alergica, se poate
confirma sau exclude acest diagnostic. Se mai efectueaza un examen local la
nivelul nasului, gatului, ochilor si urechilor pentru a exclude alte patologii cu
aceleasi simptome, precum si teste de sange si ale secretiilor prelevate de la
organele afectate.

Tratamentul rinitei
Tratamentul pentru rinita alergica presupune o medicamentatie orala, una pe
baza de substante inhalate, imunoterapie si injectii pentru controlarea
alergiei. Rinita non-alergica este tratata cu spray nazal cu solutie salina, sau
care contine corticosteroizi, antihistamina si decongestive orale sau nazale.
Rinita, in special cea de cauza alergica nu este o afectiune foarte grava, dar
simptomele pot fi destul de iritative si afecteaza calitatea vietii. Orice forma a
afectiunii este foarte important sa fie depistata si diagosticata inca din stadiu
incipient, fiind astfel mult mai usor de tinut sub control si tratat.

Ozena este termenul medical care descrie o forma particulara de rinita, anume
atrofica, ce se dezvolta ca urmare a unor infectii persistente complicate printr-o
importanta inflamatie locala a mucoasei nazale.
Afectiunea este caracterizata printr-o atrofie si emaciere a piramidei nazale si a
mucoasei ce tapeteaza interiorul narinelor, inclusiv a terminatiilor nervoase de la
acest nivel.
Aceasta forma de rinita este una complexa, iar tratamentul ei poate fi relativ
complicat. Ozena apare mai frecvent la adultii tineri si varstnici, insa poate fi
diagnosticata la indivizi de toate varstele, daca exista factori favorizanti.

Rinita alergica - inflamatia alergica a mucoasei nazale

Rinita alergica (adesea supranumita "febra fanului")


este o reactie exagerata a sistemului imunitar la
particulele inspirate din aer. In mod normal sistemul
imunitar protejeaza corpul impotriva virusurilor si
a bacteriilor prin producerea de anticorpi care sa
lupte impotriva acestora. In cazul rinitei alergice,
sistemul imunitar incepe sa lupte impotriva
substantelor care in mod normal nu sunt nocive,
cum ar fi acarienii si polenul (alergeni), ca si cand acestea ar incepe sa atace
organismul.
Aceasta reactie exagerata cauzeaza inflamatie si simptome care afecteaza in
principal nasul, dar si ochii, urechile, gatul si gura.
Este posibil ca organismul sa nu aiba o reactie alergica din primul moment in
care este inhalata o substanta alergena precum polenul de iarba. Cu toate
acestea, data urmatoare in care are loc o inhalatie de polen poate aparea o
senzatie de nas infundat sau de respiratie anevoioasa. Acestea apar ca raspuns al
sistemului imunitar.
Este posibil ca rinita sa se fi instalat de multi ani (rinita cronica). In acest
timp, este posibila diminuarea sensibilitatii la acesti alergeni iar reactia corpului
la acestia sa nu mai fie la fel de severa. De asemenea, este posibila dezvoltarea
unor complicatii precum sinuzita si infectiile otice.
Rinita alergica este foarte asemanatoare cu un tip de astm cauzat de alergii (astm
alergic).

Cauze
Rinita alergica poate fi cauzata de cateva tipuri de alergeni, precum polenul,
mucegaiul, acarienii, praful, puful animalelor si gandacii. Reactiile alergice au
loc numai in cazul oamenilor care prezinta un "teren atopic" sensibilitate
crescuta sau susceptibilitate la alergeni. Atunci cand sunt expusi la alergenii la
care sunt sensibili, oamenii care prezinta un teren atopic dezvolta o reactie
alergica sub forma unei maladii alergice, cum ar fi rinita alergica. O persoana
care prezinta teren atopic adesea dezvolta mai mult decat o singura forma
de
alergie.
Inca nu se cunosc cauzele aparitiei terenului atopic si ale reactiilor alergice.
Majoritatea persoanelor care sufera de alergii au printre membrii familiei
persoane care au alergii.
Aerul poluat poate fi iritant pentru nas si pentru plamani. In conditii de mucoasa
nazala iritata sau plamani iritati, riscul unei reactii alergice creste cand persoana
in cauza e expusa la alergeni.

Simptome
Simptomele imediate ale rinitei alergice cel mai des intalnite sunt:
stranutul repetat, indeosebi dimineata la trezire; stranutul poate aparea
chiar si in decurs de 1- 2 minute de la expunerea la alergeni
rinoreea Rinoreea provocata de alergii se prezinta de obicei sub forma
unui un lichid clar si filant (limpede si care nu e vascos) dar poate deveni
vascos si inchis la culoare sau galben daca se dezvolta o infectie nazala
sau a sinusurilor. Rinoreea poate aparea la un interval de 3 minute de la
expunerea la alergen;
secretiile nazale care se scurg pe peretii posteriori ai gatului determina
senzatia de prurit. Poate declansa o tuse cronica in timp ce pacientul
incearca sa-si elibereze gatul de secretii;
lacrimare abundenta si prurit ocular (mancarime a ochilor);
prurit (mancarime), otica (a urechilor), nazala si a gatului.
In cazul rinitei alergice sezoniere (SAR), mancarimile, stranutul, rinoreea,
lacrimarea si mancarimea ochilor sunt obisnuite.
Aceste simptome apar de obicei in anumite perioade ale anului.
In cazul rinitei alergice perene (PAR), congestiile nazale si picaturile
postnazale sunt simptomele cel mai des intalnite, chiar daca mai apar

stranutul si rinoreea. Aceste simptome apar in general pe durata intregului an.


Se pot manifesta toate simptomele sau numai cateva. Simptomele pot aparea in
mai putin de 5 minute de la expunerea la alergen, sau poate dura mai mult timp
ca sa se dezvolte (in mod tipic de la 3 la 6 ore).
Simptomele care se dezvolta intr-un interval mai mare de timp includ:
un nas infundat posibil acompaniat de respiratia anevoioasa provocate de
inflamatie si congestie a nasului si sinusurilor. Acesta este simptomul cel
mai des intalnita la copii si este posibil sa fie singura acuza.
fotosensibilitate (ochii care sunt sensibili la lumina)
iritabilitate
fatigabilitate (lipsa energiei)
somn alterat
respiratie pe gura din cauza nasului infundat
miros alterat
tuse cronica
afectiuni ale sinusurilor si ale tubei lui Eustachio, senzatie de presiune in
ureche sau deficite auditive (ale auzului)
disconfort sau durere a fetei
cearcane ("ochi vanat" datorat alergiilor)
actiunea de frecare frecventa a nasului, care poate provoca escoriatii (rani
superficiale) pe suprafata nasului (escoriatii alergice)
frecarea frecventa a nasului cu palma orientata in sus poate reduce
mancarimea si sa se deschida caile nazale ("salutul"alergic). Aceasta este
des intalnita la copii.
Simptomele rinitei alergice dureaza de obicei toata viata, chiar daca tipurile de
simptome si gradele gravitate pot varia. Simptomele pot deveni mai grave in
anumite momente, dar sensibilitatea la alergen se poate pierde pe masura ce se
inainteaza in varsta.
Simptomele pot fi agravate de alte substante iritante din aer, precum substantele
poluante din aer, fumul provocat de motoarele autovehiculelor, fumul de tigari si
fumul rezultat din arderea lemnului, insecticide, mirosurile puternice sau
parfum.
In cazul unei alergii la polen, momentul si locul simptomelor resimtite pot varia
dupa climat si tipurile de plante care cresc in zona respectiva.
Simptomele rinitei alergice pot fi mai grave in timpul sarcinii. Trebuie ales cu
mare grija un tratament special pentru acestea deoarece anumite tratamente pot
dauna femeilor si dezvoltarii fetusului.

Alte situatii care au acelasi simptome ca rinita alergica includ infectii ale
tractului respirator superior (ICRS), defecte nazale si inflamatii (rinita) care nu
sunt provocate de alergie (rinita nonalergica).

Complicatii
Rinita alergica poate afecta sanatatea semnificativ daca nu este tratata cu succes.
Anumite complicatii pot aparea in cazul rinitei alergice pe termen lung
(cronica), inclusiv sinuzita, urechile infundate si infectii ale urechii, si polipii
nazali. Multe persoane care au rinita alergica au de asemenea si astm. Persoanele
cu sistemul imunitar slabit sunt predispuse la infectiile respiratorii.
Persoanele care au rinita alergica cronica declara ca alergia este o cauza de
scadere a starii de bine si a calitatii vietii. Pot avea probleme cu somnul si sa se
simta obositi si iritati, chiar si depresivi. Pot avea probleme de concentrare la
servici sau la scoala si sa fie mai putin productivi. Sunt persoane care evita
situatiile sociale deoarece se simt rusinati cu ochii rosii si injectati si nasul care
curge constant.

Tratament medicamentos
Urmatoarele medicamente pot fi folosite pentru tratarea rinitei alergice:
antihistaminice impotriva stranutului, rinoreei (cand curge nasul),
mancarimi si ochii incetosati, oricum nu sunt eficiente la alinarea
congestiilor nazale;
decongestivele ajuta la desfundarea cailor nazale dar nu ajuta indeajuns
impotriva stranutului si mancarimilor;
corticosteroizii, de obicei eficienti pentru toate simptomele (precum nasul
care curge sau congestii nazale) sunt de obicei cei mai eficienti ca
tratament pentru rinita alergica;
sodiu cromolin poate reduce stranutul, rinoreea, congestiile nazale si
iritatia ochiilor. Sodium cromolin este des prescris pentru copii si femei
insarcinate;
ipratropium bromide ajuta impotriva rinoreei;
picaturile de ochi ajuta impotriva rosetii, mancarimii si a lacrimarii
ochilor;
modificatorii de leucotriene pot ameliora congestiile nazale, mancarimile,
stranutul si rinoreea;
omalizumab (Xolair) este un nou medicament aprobat de FDA pentru a fi
folosit pentru astm alergic.

Prevenire

Tendinta dezvoltarii rinitei alergice poate fi o problema mostenita. Medicul nu


poate preveni alergiile transmise genetic.
Exista dovezi cum ca expuneri semnificative la alergeni, fumatul pasiv si
poluarea din aer pot irita nasul si gatul si contribuie la dezvoltarea alergiei.
Exista dovezi, de asemenea care sugereaza ca copiii care au primit alta
hrana decat laptele matern in primele 2 luni de viata au un risc mai crescut
de a face un teren atopic.
Parintii care prezinta afectiuni alergicepot lua masuri pentru reducerea sanselor
de transmitere la copii a unui teren atopic, cum ar fi alaptarea in loc de
administrarea de formule de lapte pentru cel putin 6 luni si evitarea
expuneriicopiilor la fumul de tigara.
Chiar daca nu se poate preveni rinita alergica, se pot urma anumiti pasi pentru a
evita alergenii care provoaca reactiile alergice.
De evitat substantele la care membrii familiei sunt alergici, astfel pot reduce
riscul dezvoltarii alergiei sau inrautatirea ei. Este valabil in special la copii mici
care pot fi expusi la un risc major de dezvotare a alergiei mai tarziu in timpul
vietii.
In cazul alergiei sezoniere se cunoaste momentul in care poate aparea riscul
expunerii, exista cateva medicamente care pot reduce simptomele daca sunt
luate inainte de expunere.
Injectiile contra alergiei (imunoterapie) poate reduce sau elimina sensibilitatea la
alergenii care provoaca reactii alergice.
De evitat sau de controlat alergenii acasa sau in afara prin:
controlul prafului si al acarienilor de praf
controlul parului de animal sau alti alergeni de animale de casa
controlul mucegaiului.

Rinita non-alergica
Rinita non-alergica este un sindrom ce apare ca urmare a
inflamatiei mucoasei nazale, in absenta unor triggeri alergici.
Aceasta varietate de rinita trebuie deosebita de rinita alergica,
afectiune mediata de Ig E. Trebuie precizat insa ca uneori (in
functie de etiologia rinitei non-alergice) simptomele celor doua
tipuri sunt similare, mai ales din punct de vedere al duratei si
severitatii. Inflamatia si congestia nazala, indiferent de tipul
rinitei, pot induce chiar aparitia unor episoade tranzitorii de rinosinuzita acuta,

datorita blocajelor functionale din interiorul cailor aeriene (nazale).


Rinita poate afecta semnificativ calitatea vietii pacientilor, prin perturbarea
somnului, favorizarea somnolentei diurne, a problemelor de concentrare si prin
cresterea iritabilitatii. In plus, studiile arata faptul ca pacientii cu rinita nonalergica au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta astm, si vice-versa.
Rinita non-alergica poate fi diagnosticata in urma unei evaluari clinice sau prin
realizarea unor teste cutanate sau teste cu radioalergosorbent.
Rinita non-alergica afecteaza 5-10% din populatia mondiala, aproape jumatate
dintre pacienti prezentandu-se la medic in vederea ameliorarii simptomelor si
tratarii cauzei. In ciuda termenului general de rinita non-alergica, afectiunea
include de fapt mai multe entitati patologice: rinita infectioasa, rinita
vasomotorie, rinita ocupationala, rinita hormonala, rinita medicamentoasa, rinita
gustatorie si rinita non-alergica cu sindrom de eozinofilie. In vederea
identificarii etiologiei si stabilirii atitudinii terapeutice adecvate, medicul va
realiza pacientului o serie de investigatii, ghidate de informatiile aflate la
examenul
fizic
si
anamneza.
Pacientii cu rinita alergica au o simptomatologie foarte variata, acuzand in
principal rinoree, stranuturi frecvente, prurit si conjunctivita. La examenul fizic
sunt foarte evidente cearcanele, eritemul nazal si aspectul edematiat al mucoasei
nazale. Diagnosticul unei astfel de alergii poate fi stabilit clinic, testele
paraclinice putandu-l confirma. La pacientii cu rinita non-alergica au fost
descoperite concentratii foarte crescute de anticorpi anti-Ig E de tipul
imunoglobuline G subclasa 1 (Ig G1) si imunoglobuline G subclasa 4 (Ig G4),
nivelurile fiind semnificativ mai crescute decat la populatia generala (care nu are
o
astfel
de
boala).
Desi nivelurile acestor Ig sunt ridicate, ele nu se pot compara cu cele pe care le
au pacientii cu rinita alergica. In plus, pacientii cu rinita alergica au si niveluri
mult mai ridicate de Fas solubil (raspunzatoare de apoptoza celulara) comparativ
cu cei cu rinita non-alergica. In cazul pacientilor cu rinita alergica, schemele
terapeutice se axeaza in principal pe desensibilizare si pe administrarea
decongestionantelor, anti-histaminicelor si mediatorilor mastocitari.
Stimulii autonomi au un impact mult mai important asupra pacientilor cu rinita
non-alergica comparativ cu cei cu rinita alergica. Dezechilibrele vegetative, in
favoarea sistemului parasimpatic cresc fluxul sangvin la nivelul nasului,
stimuleaza edemul si secretiile, determinand in final aparitia unui tablou clinic
dominat de rinoree si obstructie (congestie) nazala.

Prin exercitii izotone regulate, pacientii pot reduce rezistenta cailor respiratorii
superioare aeriene cu pana la 50%, ceea ce mediaza la randul sau o crestere a
tonusului simpatic. Schimbarea pozitiei corpului, din drept in aplecat poate de
asemenea sa creasca rezistenta nazala, deoarece presiunile de la nivelul narilor
se modifica. Temperatura poate fi si ea un factor ce influenteaza fluxul sangvin
si complianta, ambele reducandu-se in mediu rece.

Tipuri de rinita non-alergica


Rinita infectioasa
Rinita infectioasa este cauzata in general de o infectie de tract respirator
superior, de cele mai multe ori avand origine virala. Cele mai frecvente cauze
sunt infectiile determinate de rinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri,
virusurile parainfluenza, virusul respirator sincitial sau enterovirusuri. Infectiile
virale sunt cel mai adesea autolimitante si dispar intr-un interval variabil (7-10
zile).
Pacientii cu rinita infectioasa au in mod tipic secretii nazale mucopurulente si
mai putin secretii apoase, congestie, durere si senzatie de presiune la nivelul
fetei, faringita (dureri de gat), descriu alterarea mirosului si au secretii nazale
dupa tuse. Durerea faciala persistenta, edemul, secretiile purulente
si febra sugereaza o suprainfectare bacteriana. Febra poate sa apara mai frecvent
la copiii cu rinita infectioasa, insa chiar si in aceasta situatie depaseste rar 38 de
grade.
Tratamentul trebuie sa fie in principal simptomatic (antipiretice,
anticongestionante), deoarece adesea infectiile virale nu necesita tratament cu
antivirale. Daca situatia o impune, se poate institui si tratament antibiotic
(impotriva infectiei supradaugate).
Rinita vasomotorie
Rinita vasomotorie pare a fi cauzata de aparitia unor dezechilibre in functionarea
sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos simpatic si parasimpatic),
dezechilibre in urma carora apare o dominanta a sistemului parasimpatic, care
determina la randul sau vasodilatatie si edem al mucoasei nazale. Simptomele cu
care se confrunta pacientul suntrinoree, stranut, si senzatie de congestie nazala.
Aerul tare, temperaturile extreme, fumul de tigara, mirosurile puternice,
praful, stresul si inhalarea anumitor iritanti sunt factori ce pot exacerba

simptomele. Acest tip particular de rinita inca mai trebuie studiat, datele despre
ea fiind pana in acest moment incomplete. Se pare insa ca rinita vasomotorie
poate coexista cu rinita alergica, situatie cunoscuta sub denumirea de rinita
mixta.
Rinita vasomotorie pare ca afecteaza mai ales femeile si mai putin barbatii, ceea
ce i-a facut pe specialisti sa ia in considerare si rolul hormonilor in declansarea
acestei afectiuni. Incidenta aparitiei anxietatii si depresiei este mai crescuta in
cazul femeilor cu rinita vasomotorie, decat in cel al femeilor care nu au rinita. In
general, rinita vasomotorie debuteaza in jurul varstei de 20 de ani, spre
deosebire de rinita alergica, boala ce poate sa apara oricand in existenta
individului.
Pacientii care sufera de rinita vasomotorie se confrunta cu simptome de-a lungul
anului, neexistand variatii sezoniere importante. Datorita modificarilor de
temperatura care caracterizeaza toamna si primavara, unii pacienti descriu
acutizari in aceste perioade. Una din cele mai eficiente recomandari terapeutice,
care poate ameliora foarte mult simptomatologia este evitarea, pe cat posibil a
factorilor care agraveaza aceasta rinita.
Rinita ocupationala
Pacientii cu rinita ocupationala sunt cei care au simptome doar cand se afla la
locul de munca. Aparitia lor este datorata in general unor substante cu potential
iritant, care se gasesc la locul de munca al pacientului. Acesti triggeri pot fi
foarte diversi, de la par de animale, pana la praf, latex, lemn, substante chimice
volatile. Un procent important din pacientii care au rinita ocupationala au
si astm ocupational (triggerii fiind acceasi).
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei si in urma anumitor teste in care
organismul pacientului (anume caile respiratorii aeriene) vine in contact cu
diverse substante ce pot cauza declansarea simptomelor. Tratamentul ideal
consta in evitarea contactului cu respectivele substante, insa de cele mai multe
ori o astfel de masura terapeutica nu poate fi luata. De aceea, se recomanda
administrarea corticosteroizilor nazali sau antihistaminicelor de generatia a doua
(au efecte secundare, in principal sedare, mult mai reduse comparativ cu
antihistaminicele de prima generatie).
Rinita hormonala
Rinita hormonala este caracterizata prin aparitia simptomelor in perioadele
de dezechilibre hormonale sau de modificari endocrine normale (ciclu
menstrual, sarcina). In aceasta situatie, rolul estrogenilor a fost intens studiat. Se

cunoaste in prezent ca estrogenii au un puternic efect asupra sistemului nervos


vegetativ, pe care il influenteaza prin mai multe mecanisme. Activitatea
parasimpatica centrala, concentratia acetilcolinei si activitatea acetil colin
transferazei,
toate
sunt
crescute
prin
influenta
estrogenilor.
In starile hiperestrogenice (in care eliberarea hormonilor creste foarte mult), este
crescuta si inhibarea neuronilor simpatici mediata prin receptorii alfa-2. In plus,
se pare ca estrogenii pot creste si concentratia acidului hialuronic in mucoasa
nazala. Cele mai frecvente cauze de rinita hormonala sunt sarcina, ciclul
menstrual, pubertatea, administrarea estrogenilor exogeni si hipotiroidism ocult
sau cunoscut. Rinita hormonala din sarcina incepe sa se manifeste inca din luna
a doua, continua de-a lungul gestatiei si dispare dupa nasterea fatului.
In cazul pacientilor cu hipotiroidie, edemul si congestia pot fi mai accentuate
datorita eliberarii de hormon tireotrop. Congestia nazala si rinoreea sunt
principalele simptome ale rinitei hormonale. Tratamentul este in principal
simptomatic, daca este recunoscuta cauza exacta a dezechilibrului hormonal
(sarcina, menstruatie), sau poate fi adresat bolii de baza, daca este vorba de
hipotiroidism.
Rinita medicamentoasa
Exista o serie de medicamente ce pot determina rinita in cadrul reactiilor adverse
ale tratamentului ce le contine. Cele mai des administrate medicamente care pot
avea un astfel de efect sunt: inhibitorii enzimei de conversie, rezerpina,
guanetidina,
fentolamina, metildopa,
beta-blocantele, clorpromazina,
gabapentina, penicilamina, aspirina, antiinflamatoarele non-steroidiene, cocaina,
estrogenii exogeni, contraceptivele orale.
Rinita medicamentoasa este insa o entitate clinica separata, cu etiologie diferita.
Ea este, intr-adevar indusa de administrarea unor medicamente, insa acestea sunt
foarte specifice si nu se incadreaza in clasele mentionate mai sus. Este vorba de
administrarea prelungita (peste 5-10 zile) a simpatomimeticelor nazale. Ca
urmare a acestui tratament indelungat, alfa receptorii din interiorul mucoasei
nazale isi pierd treptat sensibilitatea (innascuta) la stimulii exogeni sau
endogeni.
Pacientii cu aceasta afectiune au un tablou clinic dominat de congestie nazala
intensa si prelungita, insotita de rinoree. In aceasta situatie particulara, rinoreea
este urmare a pierderii (sau cel putin diminuarii) tonusului adrenergic local.
Rinoreea medicamentoasa dispare daca se elimina stimulul medicamentos,

tonusul nazal revenind


simpatomimeticelor.

la

normal

in

7-21

de

zile

dupa

oprirea

Pacientilor le poate fi recomandata folosirea unui spray nazal pe baza


de corticosteroizi, care sa usureze tranzitia de la administrarea cronica a
simpatomimeticelor. In cazul in care tratamentul nu poate fi oprit brusc, sau
daca pacientul nu tolereaza corticosteroizii, unii specialisti recomanda chiar
mentinerea administrarii agentului iritant o perioada (cateva zile, timp in care se
aplica
doar
noaptea),
sau
aplicarea
lui
doar
intr-o
nara.
Rinita gustatorie
Rinita gustatorie se manifesta dupa consumul unor alimente picante, sau
foarte condimentate, precum si alcoolului. Se caracterizeaza prin aparitia unei
secretii nazale apoase, rezultatul vasodilatatiei de la nivel nazal, mediata prin
intermediul nervului vag. Rinoreea apare de obicei la cateva ore de la ingestia
alimentelor cu rol de trigger. Simptomele rinitei sunt doar rar declansate de
ingestia unor anumiti conservanti, sau coloranti alimentari, sau a unor alimente
foarte calde sau foarte reci.
Rinita atrofica
Rinita atrofica apare ca urmare a subtierii (atrofiei) si rigidizarii membranei
mucoase nazale, ceea ce favorizeaza uscarea si marirea cavitatilor, ce
favorizarea aparitie infectiilor. Uneori, poate avea de suferit si piramida nazala,
ceea ce se manifesta prin fracturi. Acest tip de rinita este intalnit mai frecvent la
persoanele varstnice (apare ca urmare a procesului natural de imbatranire a
organismului), sau la pacientii cu infectii cronice, interventii chirurgicale la
nivelul sinusurilor, celor care au suferit radioterapie, sau celor care sunt
diagnosticati cu afectiuni mai putin frecvente, cum ar fisarcoidoza.
Cele mai frecvente simptome sunt cele de senzatie de nas uscat, arsura si chiar
durere. Congestia apare si ea frecvent, si este acompaniata de existenta unor
cruste groase, uscate si urat mirositoare cu localizare intranazala. Unii pacienti
acuza epistaxisuri frecvente, iar uneori afectiunea se poate complica cu pierderea
mirosului (anosmie).
Datorita tabloului clinic polimorf, acest tip de rinta poate fi confundat cu
sinuzita. Tratamentul poate include administrarea solutiilor saline local (prin
pulverizare), ceea ce faciliteaza mentinerea umeda a cavitatii nazale. Daca exista
suprainfectii bacteriene se poate aplica bacitracina, sau alte antibiotice, in
functie de flora microbiana suspectata. Ca ultima alternativa terapeutica se poate

recurge la interventie chirurgicala, insa si aceasta are complicatii postoperatorii,


in principal congestie nazala importanta.
Rinita non-alergica cu sindrom eozinofilic
Rinita non-alergica cu sindrom eozinofilic se mai numeste si rinita eozinofilica
(sau rinita pereniala intrinseca) si este un tip de rinita foarte des diagnosticat (in
peste 20% din situatii este vorba de acest tip particular de rinita). Cauzele exacte
de aparitie ale rinitei eozinofilice nu sunt deocamdata cunoscute, insa unii
specialisti sunt de parere ca afectiunea poate fi un precursor al
triadei astm intrinsec, polipoza nazala, si intoleranta la aspirina. In unele cazuri
s-a identificat existenta unui metabolism prostaglandinic anormal, insa masura
in care acesta are un rol cauzal direct nu s-a stabilit.
In urma unor teste speciale, in cadrul carora s-au analizat secretii nazale ale
populatiei generale s-a putut determina faptul ca aproximativ 20% din indivizii
sanatosi au valori crescute ale eozinofilelor la nivel nazal. Cu toate acestea, nu
toti au si rinita clinic manifesta. In general, tabloul simptomatic al rinitei
eozinofilice include prezenta congestiei nazale, a stranutului, rinoreei, pruritului
nazal si hiposmiei.
Tratament
Etiologia rinitei non alergice este foarte variata, specialistii identificand cel putin
7 tipuri distincte de rinita care nu au legatura cu terenul atopic si alergiile. Ca
urmare a acestor cauze, si tratamentul este complex si nu poate fi administrat pur
si simplu la intamplare. Diagnosticarea cauzei si stabilirea etiologiei alergice sau
non-alergice este cea care trebuie sa preceada orice recomandare terapeutica,
astfel incat in final simptomele pacientului sa fie adecvat controlate.
Rinita non-alergica are un tratament farmacologic, completat cu masuri
ocupationale si evitarea principalilor factori de risc. Specialistii pot prescrie
pacientilor anticolinergice,corticosteroizi cu aplicare locala(intranazala),
antihistaminice, sau simpatomimetice.
Anticolinergice
Corticosteroizi intranazali
Antihistaminice
Simpatomimetice
Imunostimulante derivate din bacterii
Nitratii de argint
Tratamentul chirurgical
In cazul in care pacientii au rinita ce nu raspunde la tratamentul medicamentos,
care are tendinta la recurenta si care afecteaza semnificativ calitatea vietii, se

poate recomanda tratamentul chirurgical. Uneori, aceasta metoda poate fi


considerata ca adjuvant al terapiei medicamentoase. In functie de rezultatele
examenului fizic, specialistii pot recomanda sau nu interventia chirurgicala.
Daca, de exemplu, pacientul are deviatie de sept sau o hipertrofie pronuntata, se
poate realiza o septoplastie sau o reducere inferioara de sept, proceduri care pot
ameliora obstructia si congestia nazala. Reducerea de sept poate fi facuta prin
numeroase metode, inclusiv prin rezectia submucoasei, crioterapie, cauterizare
laser, electrocauterizare.
Rinita vasomotorie poate beneficia si ea de tratament chirurgical, neurectomia
endoscopica a nervului pterigoid fiind una din cele mai eficiente proceduri,
popularitatea ei datand inca din anii 1990. Nervul pterigoid este responsabil de
inervatia autonoma a mucoasei nazale, stimularea electrica determinand
vasodilatatie
nazala
si
cresterea
secretiilor.
Indicatiile de realizare ale acestei interventii chirurgicale sunt rezolvarea rinitei
vasomotorii, in completarea tratamentului medicamentos. Deoarece tratamentul
medical al rinitei s-a imbunatatit foarte mult in ultima decada, si continua sa
evolueze, si cazurile ce au indicatie de tratament chirurgical sunt din ce in ce
mai putine. Eficienta ei ramane insa impresionanta, aproximativ 90% dintre
pacientii operati astfel, fiind vindecati.
De retinut!
Rinita non-alergica este o afectiune particulara, separata de rinita alergica ce se
caracterizeaza prin aparitia la pacientii cu teren imun atopic, fiind considerata o
reactie de hipersensibilizare mediata prin Ig E. Specialistii au identificat mai
multe varietati clinice de rinita non-alergica, printre care cea eozinofilica,
vasomotorie, ocupationala, hormonala, infectioasa, medicamentoasa sau
gustatorie.
Tratamentul destinat ameliorarii simptomelor este foarte variat si trebuie
administrat in functie de tipul si de etiologia rinitei. Cel mai adesea tratamentul
este plurimedicamentos, datorita complexitatii tabloului clinic. Anumiti pacienti
pot avea indicatie de tratament chirurgical, in special daca simptomele afecteaza
semnificativ caliattea vietii, episoadele sunt frecvent iar afectiunea este
refractara la tratamentul medicamentos.