Pregatirea si perfectionarea

profesionala a functionarilor publici

Studenti :
Pauna Alexandru Ionel
Gavrila George Cosmin
Grupa : 3
 Functionarul public este definit ca o persoana care exercita permanent sau
temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura,
retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau altor persoane juridice de interes
public.
S-a dovedit inca din trecut, in ceea ce priveste calitatea serviciilor publice,
calitatea vietii politice, economice, sociale si administrative ca o deosebita importanta o
reprezinta nivelul pregatirii personalului, mai exact formarea acestuia prin diferitele
metode.
Astfel adaptand cele mai sus mentionate si punandu-le in armonie cu viata
administrativa fie la nivel local, fie national, calitatile personalului din administratia
publica si metodele de dobandire a acestora au ca produs final “omul de administratie”.
De altfel , legea pentru statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 , statua in
art. 37 ca functionarii publici , fara deosebire de sex , puteau accede la o functie publica
daca intruneau cumulative urmatoarele conditii :
1) Sa fie cetateni romani ;
2) Sa fie majori , de 21 de ani impliniti ;
3) Sa fie apti pentru serviciu din punct de vedere al sanatatii ;
4) Sa nu fi suferit de vreo condamnare ;
In decursul istoriei pentru a accede intr-o functie publica au fost utilizate diferite
modalitati . Astfel in antichitate functiile publice erau trase la sorti , apoi societatea s-a
bazat pe ereditate iar in prezent o persoana poate accede intr-o functie publica prin
numire sau alegere .
Recrutarea functionarilor publici prin alegere are valente democratice mai
pronuntate1 , deoarece cel ales ocupa o functie publica ca urmare a exercitarii drepturilor
electorale de catre cetateni , in schimb sistemul alegerii nu asigura intotdeauna si
competenta profesionala a functionarului public .

1
M.Preda , op. cit. , pg. 91-92.
 Sistemul de ocupare a unei functii publice prin numire este folosit pentru
majoritatea functiilor publice , de alfel Statutul functionarilor publici se refera in
exclusivitate la acest sistem .
Conditiile de acces la functia publica sunt acele elemente specifice functiei
publice prin care legiuitorul urmareste sa garanteze valorificarea profesionala a viitorilor
functionari si sa limiteze arbitrariul in selectie .
Conform prevederilor art. 54 din Statutului functionarilor publici poate ocupa o
functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii generale :
a) Are cetatenia romana si domiciliul in Romania : cerinta de a avea cetatenia
romana se intemeiaza pe “ fidelitatea fata de tara pe care ar trebui sa o aiba
, fara exceptie toti functionarii publici pe cand cerinta ca persoana sa aiba
domiciliul in Romania decurge din faptul ca functia publica trebuie
exercitata fara intermitente , avand in vedere ca aceasta se caracterizeaza
prin continuitate .
b) Cunoaste limba romana , scris si vorbit : pentru ca art. 13 al Constitutiei
prevede ca “ In Romania , limba oficiala este limba romana “ .
c) Are varsta de minimum 18 ani impliniti : persoana care doreste o functie
publica trebuie sa aiba capacitatea de a incheia de unul singur un contract
individual de munca .
d) Are capacitate deplina de exercitiu : se are in vedere ca implinirea varstei
de 18 ani este o conditie generala pentru ocuparea functiilor publice ,
legiuitorul rezervandu-si dreptul de a stabili la nivelul unor statute speciale
alte conditii legale de varsta persoanei ce urmeaza sa ocupe o functie
publica .
e) Are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care
candideaza , atestata pe baza unui examen medical
f) Indeplineste conditiile de studii prevazut de lege pentru functia publica :
minim studii universitare ;
g) Indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice ;
h) Nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni ;
 i) Nu a fost destituita dintr-o functie publica pentru motive de indisciplina in
ultimii 7 ani
Intr-o adminstratie publica moderna, pregatierea si calitatea pregatirii
functionarilor publici devin conditii obligatorii, atata timp cat scopul acesteia este de
realizare eficienta a sarcinilor si atributiilor variate si diversificate ce le revin. Astfel, este
concludent ca orice functionar public din administratie trebuie sa aibe o pregatire
generala rezultata din “ specializari umaniste sau tehnice obtinute in cadrul facultatilor
ori din domeniul dreptului la care, insa, se impune, in mod imperios si o pregatire
complementara de formare in structurile universitare si postuniversitare
administrative”.2
In mod oarecum dependent de functia publica de executie sau conducere din
domeniul administrativ este necesara aprofundarea si perfectionarea pregatirii
profesionale si a “cunostintelor la nivelul dezvoltarii contemporane a stiintei si tehnicii
administrative”.3
Instituirea pregatirii administrative reprezinta o conditie si o etapa din formarea
personalului din adminstratia publica, obligatorie de altfel pentru ocuparea si detinerea
functiei, ea putand fi asigurata fie de administratia publica insasi, fie prin studii
universitare, scoli sau colegii administrative.
In ceea ce priveste pregatirea si perfectionarea persoanelor care ocupa functii de
conducere, se impune pe langa studiile mentionate la paragraful anterior, si cursuri de
pregatire si perfectionarea pregatirii fie in tara intr-un institut superior de studii
administrative, fie in strainatate. In tara noastra exista, din anul 1991, Scoala Nationala de
Studii Politice si Administrative, iar din anul 2001 s-a infiintat Institutul National de
Administratie, precum si 8 centre regionale de formare continua pentru administratia
publica locala, cu sedii in municipiile Bucuresti, Craiova, Calarasi, Iasi, Cluj-Napoca,
Sibiu,Constanta si Timisoara.4
Perfectionarea profesionala este conform prevederilor legale, asigurata de
autoritatile si institutiile publice prin obligatia de a asigura in bugetul anual propriu

2
Cezar Manda , Formarea si pregatirea resurselor umane din administratia publica , politici reconsiderate , in Revista “ Economie si
Administratie Locala “ nr.10 , octombrie 2001 , pg. 19-22 .
3
Mihai T. Oroveanu , Introducere in stiinta administratiei , op . cit. , p. 136 .
4
A se vedea Ordonanta Guvernului nr. 81 din 30 aug. 2001 , emisa in baza art. 1 , pct IV din legea nr. 324/2001 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonante , publicata in M.O. nr. 542/2001 .
sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor necesare acesteia, si prin organizarea la
initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice a unor cursuri sustinute fie de
functionari publici definitivi, cu nivel net superior al pregatirii profesionale si cu
experienta in domeniu, fie prin intermediul unor specialisti din invatamantul superior de
specialitate.
Mai sunt, pe langa aceste metode de pregatire si perfectionare a pregatirii
profesionale si altele cum ar fi: dezbaterea in colectiv a cailor de rezolvare a unor
probleme aflate in practica, folosirea studiului de caz ori a diverselor tipuri de simulare
sau unele forme individuale, ca stagiu de pregatire in tara ori in strainatate si obtinerea
titlului de doctor in stiinte.
H.G. nr . 1209/2004 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor
publici se face prin concurs organizat in limita functiilor publice vacante prevazute anual
in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice .Conditiile de desfasurare a
concusului se publica de autoritatea sau institutia publica organizatoare in M.O , cu 30 de
zile inainte de data desfasurarii acestuia . Odata indeplinite conditiile prevazute de lege
pentru a accede intr-o functie publica se va desfasura concursul care consta in trei etape:
I. Selectarea dosarelor de inscriere ;
II. Proba scrisa ;
III. Interviul ;
Dupa ce au promovat ambele probe ( scris & interviu ) functionarul public intra
intr-o perioada de stagiu unde va trebui sa dovedeasca ca este potrivit pentru respectivul
post . Aceasta perioada foloseste la verificarea aptitudinilor profesionale , formarea
practica a functionarilor publici debutanti precum si cunoasterea de catre acestia a
specificului administratiei publice . Durata perioadei de stagiu a fost reglementata la 12
luni pentru functionarii publici de executie clasa I , 8 luni pentru cei din clasa a II –a si 6
luni pentru cei din clasa a III-a . In calculul perioadei de stagiu se va tine cont si de
perioada in care o persoana a urmat si a promovat programe de formare specializata in
administratia publica . Pe perioada stagiului functionarul va trebui sa aloce doua ore
zilnic din timpul normal de lucru pentru studiul individual , sa participe la cursuri de
pregatire si sa desfasoare activitati aflate la nivelul lui de competenta .
 Intre modalitatile de formare a functionarului public mentionam de asemenea
formarea la locul de munca .
Pregatirea profesionala teoretica si practica a functionarului public trebuie
avuta in vedere in actiunea de formare a acestora , pornind de la caracterul multilateral
si specializat al activitatii in administratia publica , caracter ce determina si o pregatire
profesionala diferentiata .5
Astfel pe langa o temeinica pregatire in domeniul stiintei administratiei si a
dreptului , competenta profesionala presupune : suumum de cunostinte de specialitate ,
experienta in domeniu , usurinta de a pune in aplicare aptitudinile intelectuale , precum si
ansamblul de atitudini ce predispun persoana la aplicarea tuturor posibilitatilor sale
intelectuale.
Pentru a obtine o asemenea competenta profesionala , este necesar ca in toate
sistemele ce asigura formarea , pregatirea personalului pentru administratia publica , sa
existe pe de o parte o stransa legatura intre procesul de invatamant si cercetare , iar , pe
de alta parte , sa se realizeze o mai buna legatura intre invatamant si practica .
Procesul de identificare a necesitatilor generale de formare , pe diferite categorii
de functii , cat si a perfectionarii profesionale , trebuie sa aiba in vedere faptul ca in
conditiile schimbarilor fundamentale pe care le traverseaza administratia publica ,
anumite “ categorii de cunostint “ reprezinta o noutate .
Unele dintre ele pot fi abordate la nivel de formare , altele la nivel de
perfectionare/specializare , iar altele , facultativ , pentru o “ reculturalizare “ in noul
context administrativ . In acest sens , si numai cu titlu de cunostinte poate fi prezentata
sub forma unor module , iar acestea pot fi detaliate pe teme , avandu-se in vedere
interviuri si chestionare aplicate functionarilor publici , precum si responsabilitatile si
sarcinile rezultate din fisa postului .
Principalele module ar fi : drept administrativ , managementulu general ,tehnici
de comunicare , finante publice , economie de piata , etc .
Propunerile de formare sub forma modulelor vizeaza o pregatire generala
aplicabila functiilor de conducere din administratia publica , avand in vedere principiul

5
The Education and Training of Public Servants , published by NISPAcee , Portoroz , 1994.
potrivit caruia pentru a imprima necesitatea formarii si a o incuraja , conducatorii trebuie
sa fie insisi pregatiti .
Referitor la cerintele de pregatire a personalului din administratia publica si
adaptarea acestuia la conditiile tranzitiei la economia de piata trebuie subliniat in primul
rand ca este necesara o schimbare culturala la nivelul comunitatii profesionale , respectiv
a functionarilor din administratia publica .
Educatia si training-ul vor trebui sa fie centrate mai degraba pe dezvoltarea si
cultivarea abilitatilor decat pe transmiterea automata a unor cunostinte considerate adesea
general aplicabile .
Administratia centralizata a avut ca efect subdezvoltarea capacitatilor manageriale
implicate de evolutia globala a unei organizatii si de relatiile cu piata .
Pentru ca functionarul public sa raspunda cerintelor de pregatire si perfectionare ,
este necesar sa cunoasca : date despre eficienta , productivitate si competivitate ;
problematica parteneriatului economic si , mai ales , social ; sa se preocupe pentru
modernizarea dotarilor ; sa posede cunostinte ample referitoare la internationalitatea
afacerilor ; perceperea corecta a modului de elaborare si aplicare a strategiilor de
dezvoltare globala => doar raspunzand acestor cerinte putem vorbi de functionari
performanti si de o administratie pe masura .
Un aspect total neglijat in acest moment in tara noastra este acela al consultantei
specializate in conceperea , desfasurarea si finalizarea pregatirii personalului din
administratia publica . Consultanta are rolul de a orienta , de a oferi solutii practice , de a
contribui efectiv la intocmirea programelor de pregatire , perfectionare .
In ceea ce priveste necesitatea perfectionarii cadrelor din administratia publica
fara a ne propune o argumentare detaliata a necesitatii perfectionarii personalului din
administratia publica , este util sa subliniem ca dezvoltarea in ritmuri alerte a societatii
umane , procesul de accelerare a istoriei , cresterea vitezei de modificare a conditiilor de
viata si de mediu , determina in mod necesar modificarea structurala a raportului intre
pregatirea de baza si pregatirea continua , cu toate noutatile furnizate de stiinta si
practica.
Asadar , in vederea cresterii competentelor personalului trebuie asigurata
perfectionarea acestuia . Pentru aceasta se au in atentie nu doar caracteristicile
managementului in administratia publica , cat , mai ales , elaborarea unui plan de
schimbare . Acesta se va elabora ca raspuns la intrebari de genul :
1. Ce schimbari vor avea in mediu-structuri , urbanizare ?
2. Ce schimbari vor trebui sa aiba loc in administratia publica pentru ca
aceasta sa fie mai performanta in activitatea ei fata de cetatean ?
3. Ce schimbari nedorite se pot produce in administratia publica ?
4. Cum va fi absorbita schimbarea ?
5. Cum se aplica schimbarea ?
Pregatirea personalului , asigurarea resurselor financiare , alte resurse , probleme
organizatorice , suportul international , cadrul de relatii sunt elemente care ajuta sau
impiedica pregatirea setului de decizii .
In ceea ce priveste secolul XXI, trebuie sa amintim ca modernismul atrage
complexitate si tinand cont de faptul ca statul nostru este un stat european, este
obligatoriu ca metodele autohtone de admninistrare sa se contopeasca cu metodele din
Europa.
Traditionalismul francez ne sugereaza ca functionarii publici erau recrutati din
randul persoanelor cu diplome universitare dar, in prezent, administratia publica a
acestora si-a dezvoltat o modalitate proprie de formare a functionarilor publici prin
intermediul unor centre si institute de pregatire, iar pentru formarea cadrelor superioare,
aceasta se face in l’Ecole Nationale d’Administration (l’ENA)si in Institute Regionale de
Administratie . Functionarii publici specializati sunt instruiti in scoli speciale, pe langa
unele ministere.
In Germania, formarea funcionarilor publici este una mai atipica, mai originala
deoarece aceasta se intinde pe sase, sapte ani dupa incheierea studiilor universitare.
Pentru a obtine un nivel superior de functionar public este necesar mai intai sa deti o
diploma universitara si apoi sa promovezi un prim examen in fata unei comisii formata
din profesori si functionari publici. Dupa promovarea examenului, se va efectua un stagiu
pe durata a trei ani in diferite servicii ale administratiei publice. Aceasta este o perioada
sensibila deoarece functionarul public poate fi revocat oricand pentru inadaptabilitate
profesionala. Dupa terminarea stagiului, trebuie promovat un al doilea examen teoretic si
practic. Dupa absolvirea si acestui din urma examen, functionarul va deveni titular dupa
inca alti trei ani de stagiatura.
Sistem similar de promovare se gaseste si pentru functia publica de nivel inferior
al administratiei publice germane cu o diferenta, si anume corespondenta nivelului de
cunostinte, acestea reducandu-se la scoala primara si secundara.
Cea mai mare adepta a cutumei legislative si a traditionalismului, Anglia imbina
formarea universitara cu cea de la locul de munca in ceea ce priveste formarea
functionarului public. Ca rezultat a celor mai sus mentionate, inaltii functionari
(administrative class) sunt alesi din randul absolventilor universitatilor Oxford si
Cambridge, ocupand imediat postul.
Acest sistem de recrutare a functionarilor publici cu statut superior a fost criticat
de Comisia Fulton sustinand ca sunt recrutati amatori fara experienta, generalisti care nu
au nicio formare profesionala speciala, si a propus un sistem mai tehnic, iar cursurile
pentru admiterea lor sa nu mai fie axate doar pe cultura generala ce aveau la baza studii
de latina, matematica si greaca. O alta recomandare a comisiei era specializarea
anterioara preluarii functiei fie in domeniul economic si financiar, fie in cel social.
Toate acestea au fost luate in calcul dar si in ziua de astazi exista divergente in
derularea carierei unora sau altora.
In Anglia exista un organism specializat, central, Civil Service College care
stabileste invatamantul specializat mai ales in domeniile tehnice de gestiune si prelucrare
a datelor.
Cu privire la S.U.A., nu exista un sistem de formare propriu-zis a unei persoane in
cadrul unei functii publice, totusi a fost propusa stabilirea unei formari speciale pentru
candidati, in special pentru tinerii care vor sa urmeze calea administrativa.
Americanii considera ca administratorii publici trebuie sa fie formati identic cu
antreprenorii privati.
O experienta originala a existat si in S.U.A. in jurul anilor 70’ ai secolului XX,
astfel pentru tinerii cu diplome universitare s-au organizat anumite stagii de formare de
catre Comisia functiei publice, in colaborare cu unii administratori. Practic exista cate o
scoala de administratie publica in fiecare universitate americana.
 Viitoarele cadre efectueaza doi ani de stagii in diferite domenii din administratie,
apoi exercita functii de nivel inferior pentru a intra in contact cu realitatea, dupa care
sunt supusi evaluarii cuostiintelor.6
Ca si concluzie, modul de pregatire si de perfectionare in domeniul administrativ
este un mulaj care se adapteaza in functie de nevoile, modul de organizare si de ce nu
chiar si in functie de desfasurarea istorica a fiecarei tari. Dar totusi, exista o baza comuna
si anume ca in procesul formarii profesionale se implica factorul educativ.
Scopul declarat al perfectionarii continuie este necesitatea de adaptare la toate
schimbarile ce pot interveni, pentru ca functionarul public sa poata face fata oricarei noi
sarcini in conditii de eficienta.

6
Cezar C. Manda , Stiinta Administratiei , ed. Universul Juridic , Bucuresti ,2008 , p. 215.