Sunteți pe pagina 1din 17

NOI TEHNOLOGII DE FINISARE TEXTIL

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND SURSELE DE POLUARE DIN INDUSTRIA


TEXTIL I NOI TEHNOLOGII ECOLOGICE DE FINISARE
1.Factori poluanti specifici proceselor de finisare textila si a surselor de provenienta
Esenta finisarii textilelor este necesar pentru a conferi materialelor textile cu o serie de
proprietati vizuale, fizice si estetice pe care le cer consumatorii.
In cele mai multe cazuri, procesul de finisare a materialelor textilelor este combinat cu un
proces de manufacturare, ceea ce da o forma particulara produsului final. Categoriile
principale de produse acopera imbracamintea textila, textilele de interior (lenjerie de pat/baie
si masa) si textile tehnice (tesaturi auto si textile medicale).
Cele mai multe companii din cadrul sectorului de finisare a textilelor se specializeaza pe
un anumit proces tehnologic, desi exista si companii care realizeaza mai multe procese de
productie. Pot fi distinse urmatoarele tipuri principale de companii:
- vopsitorii de fire, industriale sau de comanda;
- vopsitorii de tesaturi, industriale sau de comanda;
- imprimerii, industriale sau de comanda;
- companii complexe, incorpornd tehnologii de filare i/sau tesere plus finisare.
Principalelor tipuri de fibre utilizate n industria de finisare textil sunt:
- bumbac
45%
- ln
8%
- poliester
14%
- matase
2%
- viscoz
12%
- acrilice
4%
- altele
15%
Fibrele sunt transformate n produse finite iar principalele categorii ale acestora, sunt:
- imbracaminte
45%
- textile casnice
20%
- textile de interior
10%
- textile tehnice
18%
- altele
7%
Industria textil prezint unul dintre cele mai mari i mai complicate lanturi
tehnologice n industria manufacturier. Este un sector fragmentat i heterogen dominat de
intreprinderi mici i mijlocii, care prezint o cerere distribuit ndeosebi spre trei direcii
principale: mbrcminte, esturi pentru uz casnic i uz industrial.
Italia este de departe liderul European n producerea textilelor, urmat de Germania,
Marea Britanie, Frana i Spania (n aceast ordine) mpreun totaliznd 80% din producia
uniunii europene.
Prelucrarea industrial a materialelor textile este un proces complex, n cadrul cruia
finisarea chimic textil implic un mare consum de ap, utilizat ca mediu de transport a
coloranilor, auxiliarilor i energiei termice. Datorit volumului deversat, ct si faptului ca
circa 90% din apa consumat se folosete pentru prelucrare (operatii de pretratament, vopsire,
imprimare i finisare final), apele uzate generate de industria textil au un grad ridicat de
impurificare, astfel ca aceast industrie reprezint unul din cele mai poluante sectoare
economice (Fig. 1) [1-9].

Figura 1. Distribuia consumului de apa n diverse industrii:


1-industria chimic, 2-prelucrare metale, 3-rafinare petrol, 4-industria alimentar,
5-industria textil
Din aceste considerente, in ultimul timp, in majoritatea rilor cu o industrie textila
dezvoltata s-au introdus reglementari stricte privind deversarile de ape uzate industriale, ape
care ridica numeroase probleme mediului nconjurtor. Trebuie remarcat faptul c apele uzate
textile sunt deversate n proporie de peste 90% n reeaua de canalizare urban, motiv pentru
care epurarea acestor fluxuri de apa devine obligatorie.
Concentraiile ridicate de colorani, de exemplu, in cursurile de apa pot afecta
transmiterea luminii si deci pot pune in pericol dezvoltarea faunei si florei acvatice. Exista, de
asemenea, pericolul actiunii toxice a colorantilor, in special daca se ia in considerare
posibilitatea acumulrii acestora n peti sau alte vieti acvatice, precum si degradarea lor n
compui cu toxicitate ridicat i substane cancerigene.
De aceea, industria textila a raspuns cu o gama larga de modificari drastice si inovatii
in generarea, tratarea si reutilizarea apelor uzate. In SUA si unele tari europene s-au introdus
noi standarde, deosebit de restrictive referitoare la compozitia efluentilor deversati precum si
a bunurilor de larg consum, ajungandu-se chiar la interzicerea acelor bunuri ce contin
coloranti azo, care prin descompunere pot genera una sau mai multe amine dintre cele 20
considerate cancerigene. De asemenea, producatorii de coloranti au elaborat noi linii de
auxiliari de vopsire, cum ar fi: emulsificatori nederivati din alchil fenol, pigmenti care nu
contin halogeni substituiti sau metale grele, agenti de albire fr clor si aglutinanti sintetici
care reduc cantitatea de colorant rezidual. n domeniul sintezei si aplicrii coloranilor
organici, se vizeaz nlocuirea produselor cu risc toxicologic, cancerigen si mutagen [1-3].
2.Noi tehnologii de finisare
Cunoaterea proprietilor materialelor utilizate (fibre, substane chimice, colorani,
auxiliari) constituie cea mai important msur mpotriva polurii mediului. Informaiile
detaliate ce se pot obine asupra materialului pe instalaia de finisare se limiteaz de obicei
doar la cele tehnice. Utilizatorul ar trebui s includ tipul i cantitile de ageni prezeni n
fibr Aceste substane sunt introduse n procese i sunt rspunztoare pentru poluarea
factorilor de mediu. Informaiile asupra materialului brut ar trebui oferite agentului de
prelucrare pentru a se preveni emisiile , sau cel puin pentru a fi controlate.
n general, strategia de minimalizare/optimizare a cantitilor de substane ce rezult n
apele uzate i aer ar trebui s aib n vedere urmtoarele etape:
1. evitarea substanelor chimice, atunci aceast metod ar fi de dorit

2. atunci cnd nu este posibil, ar trebui ales un proces care s implice un risc ct mai mic
n ceea ce privete substanele folosite.
Msurile generale ce se pot aplica sunt:
- revizuirea periodic a reetelor pentru a se asigura utilitatea tuturor ingredientelor
- utilizarea, dac este posibil numai de substane cu un grad mare de biodegrabilitate, cu
un grad mic de toxicitate asupra omului i cu o intensitate mic a mirosului
- optimizarea proceselor prin mbuntirea controlului asupra parametrilor proceselor
(temperatur, cantitatea de substane folosit, umiditate)
- utilizarea apei de nalt calitate (unde este necesare) n procesele care necesit un
mediu umed, pentru a evita efectele secundare pe care le pot produce substanele
chimice n reacie cu cele din ap
- evitarea/minimizarea surplusurilor de substane chimice i auxiliari (de exemplu prin
dozare automat);
- optimizarea fluxului de producie (la vopsire: vopsirea fibrelor n culori nchise dup
cele mai puin nchise pentru a reduce consumul de ap i de substane)
- utilizarea tehnologiilor cu un consum mic de substane
- reutilizarea bilor cnd acest lucru este posibil
- recuperarea vaporilor cnd se lucreaz cu substane volatile
Pentru a minimiza cantitile de deeurilor dintr-un proces este necesar o bun cunoatere
a acestora i a operaiunilor de la care provin. n particular, optimizarea consumurilor de ap
i energie ar trebui nceput prin monitorizarea acestora n diferite procese. Utiliznd aceste
cunotine a proceselor, pot fi realizate diferite msurtori asupra instalaiilor.
Un prim grup de msurtori aplicabile n procesele umede (n care consumurile de ap i
energie sunt proporionale) se poate realiza prin:
- instalarea de echipamente de control al debitelor(ex. splarea continu);
- instalarea de aparate de msur automate pentru a verifica nivelul de umplere
(nivelmetre) i a temperaturii lichidelor;
- nlocuirea proceselor de splare cu jet de ap (n arj) cu alte procese care necesit
mai puin ap;
- optimizarea fluxului de producie ( ex. n vopsire: vopsirea nuanelor nchise dup cele
de nuane mai deschise reduce cantitile de substane folosite pentru curarea
utilajului; n finisare: o programare corespunztoare duce la eliminarea opririi
utilajelor i a etapelor de nclzire/rcire a acestora)
- raionalizarea proceselor de pre-tratare pentru a se obine calitatea necesar celorlalte
procese (albirea nu este tot timpul necesar la materialele care vor fi vopsite n nuane
nchise)
- comasarea diferitor tratamente umede ntr-o singur operaie (uscarea, ncleierea i
albirea ;
- reutilizarea apei (reciclarea apei uzate rezultate de la ultima operaie de cltire,
reutilizarea bii de vopsire, reciclarea apei din prima operaie de splare pentru
utilizarea n ultima baie de splare, utilizarea principiului contracurentului n splarea
continu ;
- reutilizarea apei de rcire ca ap de proces (i de asemenea pentru recuperarea
cldurii)
Daca apa este reutilizat/reciclat, consumul total de ap scade.
Reducerea consumului de ap
1. prin mbuntirea tehnicilor de lucru
Utilizarea unor tehnicile de lucru necorespunztoare, i absena unui sistem automat de
control poate duce la importante pierderi de ap, ca de exemplu:

n timpul filtrrii i al splrii, ventilele cu control manual ar putea conduce la


utilizarea unei cantiti mult mai mari de ap, dect necesarul;
- n timpul impregnrii fibrelor n ap (la splare) pot apare pierderi de 20% din
cantitatea de ap utilizata; n acelai mod pot apar pierderi de colorani i alte
substane periculoase
In acest sens un rol important il are pregtirea personalului i cunoaterea documentaiei
i a tehnologiei de lucru. Utilajele pentru vopsire ar trebui cel puin dotate cu echipamente
moderne de control a debitelor i a temperaturii lichidelor.
2. prin reducerea gradelor de stoarcere pentru utilajele ce funcioneaz n flux continuu i a
hidromodulului (raportului de flot) pentru cele discontinue
n procesele de vopsire continu, coloranii sunt aplicai sub forma unui amestec
concentrat. Cantitile de ap astfel consumat pe kg de material procesat este destul de
mic, chiar i n cazul utilizrii unor sisteme convenionale. Acest volum poate fi chiar
mai mic prin utilizarea sistemelor moderne destoarcere.
Pentru tratamentele discontinue, consumul de ap pe kg material textil este destul de
mare dei s-au adus destule mbuntiri i n aceste procese. Toi productorii mari de
echipamente furnizeaz instalaii de vopsire la hidromodule mici. O astfel de investiie
este benefic ntruct va reduce costurile de operare i va crete productivitatea prin
reducerea timpului de proces.
3. mbuntirea eficienei procesului de splare
Att n procesele discontinue, ct i n cele continue, consumul de ap pentru splare
este semnificativ mai mare dect cel necesar pentru tratament n sine. Utilajele de splare
moderne, pentru procese continue au o eficien ridicat n ceea ce privete consumul de ap.
Pentru procesele discontinue nc nu s-a dezvoltat nc o tehnic rapid de splare utiliznd
cantiti reduse de ap; din acest motiv hidromodulul nu este ntotdeauna corelat cu un
consum mic de ap. Totusi n ultima perioad, productorii de utilaje au realizat, mpreun cu
cei de colorani, tehnologii de splare comparabile d.p.v. al consumului de ap cu cel al
proceselor continue. Un hidromodul constant pentru capaciti de ncrcare diferite reprezint
la ora actual o caracteristic a echipamentelor produse. Tehnici eficiente de splare au fost
dezvoltate pentru procese n arj. Mai mult chiar diferite etape specifice procesului de
splare continu au fost adaptate procesului de splare n instalaii discontinue:
- diferenierea proceselor n funcie de material
- separarea lichidului de proces de cel de splare
- extragerea lichidelor pentru procese mecanice, pentru a mbunti eficiena splrii
- utilizarea operaiilor de splare n contra-curent;
4. comasarea proceselor
Comasarea i programarea proceselor reduce numrul de deversri de substane. Acest lucru
este de multe ori potrivit pentru operaiile de pre-tratare (splare/ncleiere, albire. n unele
cazuri procesul de pre-tratare poate fi combinat cu cel de vopsire (doar unele stadii).
Reutilizarea(recircularea) apei
n procesele discontinue reutilizarea apei se face mai greu, deoarece pentru realizarea
acestui proces, trebuie utilizate anumite spaii de depozitare. Probleme de acest gen apar n
general la procesele n arj.
n prezent procesele pe baz de contra-curent sunt disponibile i n procesele
discontinui de tratare. Exist echipamente pentru separarea aburului de deeuri i reutilizarea
lui. De exemplu, apa utilizat pentru o ncrctur anterioar poate fi recuperat i utilizat n
procesul de nlbire, care apoi poate fi utilizat n procesul de splare a arjei urmtoare.
Separarea lichidelor de splare i de proces este un factor esenial pentru reutilizarea apei.
Aceast caracteristic a echipamentelor moderne este esenial pentru reducerea consumului
de ap.
-

Descleierea materialelor textile


Descleierea are drept scop eliminarea agentilor de incleiere care au fost aplicati in cursul
procesului de urzire si este de obicei prima operatie umeda de finisare a esturilor
Tehnicile difera in functie de tipul agentilor ce trebuie indepartati.
Funcie de natura agentului de ncleiere se utilizez urmtoarele metode de descleiere :
1. metode de indepartare a agentilor pe baza de amidon (agenti insolubili in apa)
2.metode de indepartare a agentilor hidrosolubili
3.metode de indepartare a agentilor insolubili si hidrosolubili
Prezenta agentilor de incleiere pe tesatura de bumbac mpiedic operatiile de tratare
ulterioara a bumbacului: vopsirea, imprimarea si finisarea superioara
Amidonul este indepartat sau transformat in produsi solubili n apa, fie prin hiroliza
(tratare enzimatica sau in prezenta acizilor minerali), fie prin oxidare.
Descleiere enzimatica este cea mai folosita metoda pentru indepartarea amidonului,
amilaza fiind potrivita pentru acest scop. Avantajul folosirii enzimelor este acela ca amidonul
este degradat fara a afecte fibrele de celuloza.
In scopul reducerii numarului de etape in operaiile de pregtire, descleierea se poate
combina cu cea de albire la rece intr-o singur operaie. In acest caz procesul este numit
descleiere oxidativa. Tesatura este introdusa intr-o baie cu peroxid de hidrogen si soda
caustica impreuna cu stabilizatori ai peroxidului si diversi alti compusi. Persulfatul este de
obicei adaugat acestei solutii.
Datorita actiunii NaOH, acest tratament, in afara de descleiere si albire serveste si ca un
tratament de pre-curatire. Mai mult, degradarea oxidativa este in mod particular utila cind
materialul textil contine fungicide sau cnd substana de ncleiere este dificil de degradat.
Totusi, deoarece amidonul are o structura asemanatoare celulozei, oxidarea chimica daca nu
este atent controlata poate afecta fibra.
Indepartarea agentilor hidrosolubili precum PVA, CMC si poliacrilati, presupune teoretic
doar spalare in apa fierbinte si carbonat de sodiu. Totusi eficienta spalarii poate fi crescuta
prin:
- adaugarea de agenti de umezire in solutia de descleiere (cu anumite restrictii in cazul
recuperarii substanelor de ncleiere)
- asigurarea unui timp suficient de imersie in solutia de extragere
- spalarea meticuloasa cu apa fierbinte pentru a indeparta agenti isolubilizati
In aceasta situatie procesul se desfasoara in masinile obisnuite de spalat. Spalarea
continua este adesea folosita, dar citeodata timpul de tratare pote fi mult prea scurt pentru a
permite nlaturarea total a acestor produse. De aceea uneori se utilizeaz i procedee
discontinue..
Amidonul modificat este ndeprtabil cu ajutorul apei (totui mai greu dect n cazul
poliacrilailor modificai), iar procesul nu necesit ageni de descleiere enzimatici sau
oxidani. Produii sunt bioeliminabili.
Alcoolul polivinilic este uor de splat la un pH mediu i este recuperabil. n condiii alcaline,
i mrete volumul i d natere unei mase vscoze greu de ndeprtat. Alcoolul polivinilic
este biodegradabil doar n condiii speciale, cum ar fi eliminarea nmolului activat rezultat,
temperaturi nu mai mici de 150C i cantiti mici de bionutrieni . n condiii alcaline, PVA
poate provoca probleme de stabilizare.
Noii poliacrilai sunt foarte eficieni i necesit cantiti mai mici de substane
auxiliare, putnd fi splai doar cu ap. Spere deosebire de poliacrilaii clasici, cei alternativi
pot fi ndeprtai n cantiti de peste 90%, n condiiile testului Zahn-Wellens, chiar i n
concentraii mari, prin absorbia n nmol.
In cazul utilizrii agenilor de ncleiere solubili n apa, se recomand recuperarea lor
din flotele de splare prin ultrafiltrare i reutilizare lor i a apei.

O alt cale de micorare a emisiilor de ageni de ncleiere in bile de splare este aceea
de reducerea cantitilor de ageni de ncleiere, prin umezirea firelor Procesul de umezire
const n introducerea firului n ap fierbinte, nainte de ncleiere. Firul este impregnat n ap
, apoi surplusul de ap este ndeprtat prin stoarcere. Aceasta operaie se poate repeta de dou
ori. Procesul de umezire permite o aplicare omogen a agenilor de ncleiere, o adeziune mai
bun a agenilor i reducerea scmorii firului. Din analize experimentale s-a dovedit c nu
mai apare efectul de ncleiere a miezului, deci este necesar o cantitate mai mic de ageni. n
unele cazuri se poate vorbi chiar de o cretere a eficienei procesului de esere. n funcie de
procesul de producie a firului i de tipul acestuia (de ex. densitatea firului, tipul de fibr din
amestec), se pot observa reduceri ale cantitii de ageni de ncleiere de pn la 20 50%.
Curatirea (Tratarea alcalin)
Curatirea are ca scop extragerea unor impuritatilor prezente in fibrele brute de bumbac
sau extragerea lor partial ca:
- pectine
- grasimi si ceara
- proteine
- substante anorganice precum saruri de metale alcaline, fosfat de calciu si magneziu,
oxizi de aluminiu si fier
- substane de incleiere, cind curatirea precede etapa de extragere a acestora
- agenti reziduali si produsi de degradare (cind curatirea are loc asupra tesaturilor, dupa
descleiere)
Curatirea poate fi realizata ca o etapa separata sau in combinare cu alte tratamente (de
obicei descleiere sau albire) asupra tuturor tipurilor de substraturi: tesaturi, tricoturi si fire.
Pentru fire si tricoturi, curatarea este un proces care se desfasoara de obicei, n acelasi utilaj
unde va avea loc vopsirea (in special autoclave sau masini de vopsit scule si instalaii de
vopsit cu jet pentru tricoturi. Tesaturile de obicei, atunci cnd sunt n cantiti mai mari, se
cur n mod continuu, folosind procedeul pad-steam
Actiunea de curatare este realizata n mediul alcalin (hidroxid de sodiu i/sau carbonat de
sodiu) impreuna cu auxiliari ce cuprind :
- surfactanti neutrii (alcool etoxilat, alchil fenol etoxilat) si anionici (alchil sulfonati,
fosfati, carboxilati)
- NTA, EDTA, DTPA, acid gluconic, acid fosfonic, pentru eliminarea ionilor de metal
(si in special, oxizilor de fier, care catalizeaza reactia de degradare a celulozei cind se
albeste cu peroxid de hidrogen)
- poliacrilati si fosfonati ca agenti speciali de dispersie fara surfactanti
- sulfit si hidrosulfit ca agenti reducatori (pentru a evita riscul formarii oxicelulozei
cind se albeste cu peroxid de hidrogen).
Imbuntirea tratamentului, de obicei se face, din punct de vedere al proteciei
mediului, prin comasri de operaii (descleiere-curire- albire).
Albirea materialelor textile
Dupa tratarea alcalin fibra de bumbac devine mai hidrofil. Totusi, culoarea originala este
neschimbata datorita coloranilor naturali ce nu pot fi complet indepartata prin spalare si
tratare alcalin..
Cind materialul urmeaza sa fie vopsit in culori inchise, el poate fi uneori vopsit direct fara
a mai fi nevoie de albire. Dimpotriva, albirea este o etapa obligatorie cind fibra urmeaza a fi
vopsita in culori pastel sau cind va urma o operaie de imprimare sau materialul va ramne
alb.
Albirea se poate aplica oricarui tip de material (fire, tesaturi sau tricoturi)
Cei mai utilizate substane de albire pentru fibrele celulozice sunt:
- peroxid de hidrogen H2O2

hipoclorit de sodiu NaClO


clorit de sodiu NaClO2
Albirea cu peroxid de hidrogen H2O2
Albirea se poate realiza ca un tratament unic sau in combinatie cu alte tratamente (albire/
curatare sau albire/ curatare/ descleiere pot fi realizate intr-o singura etapa)
Materialul textil este tratat intr-o solutie continind peroxid de hidrogen, soda caustica si
stabilizatori ai peroxidului la pH 10.5-12 (pH optim pentru eliberarea radicalilor OH- este de
11,2 .Cercetarile recente au demonstrat ca agentul de albire al peroxidului nu este anionul
HOO-, ci radicalul dioxid anionic OO- (cunoscut si ca superoxid). In competitie cu formarea
agentului de albirese formeaza radicali hidroxil (OH-) care sunt responsabili pentru atacul si
depolarizarea fibrelor celulozice. Formarea radicalilor de OH- este catalizata de metale
precum fierul , magneziu si cupru. Pentru controlul descompunerii apei oxigenate se folosesc
stabilizatori care inctiveaza catalizarea. Silicatul de Na impreuna cu sarurile de MG (MgCl2,
MgSO4) si agentii de complexare (EDTA, DTPA, NTA, gluconati, fosfonati si poliacrilati) se
folosesc frecvent ca stabilizatori. Alti aditivi folositi in albirea cu peroxid sunt surfactantii cu
proprietati de emulsifiere, dispersare si umezire. Surfactantii utilizati sunt de obicei compusi
anionici (alchil sulfonati, alchil aril sulfonati) cu compusi neutrii precum alchilfenol, sau acizi
grasi etoxilati (ultimii sunt biodegradabili)
Temperatura de operare poate varia de la temperatura mediului inconjurator la
temperaturi inalte. Cu toate acestea, o albire adecvata se obtine cind temperatura este intre 60
si 90C.
Albirea cu peroxid de hidrogen in medii neutre ( pH intre 6.5 si 8) este deasemenea
posibila in unele cazuri (cind tratam bumbacul in amestec cu fibre sensibile la mediu alcalin
precum lina). In aceste conditii de pH sunt necesari activatori ai albirii. Trebuie tinut seama ca
sub valoarea pH de 6.5, H2O2 se descompune in H2O si O2. Se pot utiliza o varietate de
procedee de albire, incluzind albirea la rececold pad-batch, albirea sub presiune si procedee
prin continue de tipul Pad steam..
Albirea cu hipoclorit de sodiu NaClO
Datorita reactivitatii crescute a acestui agent de albire, sunt necesare conditii de lucru
speciale, diferite de cele pentru peroxid (pH 9-11 si temperatura < 30C). Astfel riscul de
actiune asupra fibrei celulozice creste foarte mult.
Etapa de albire este urmata de un tratament pentru a indeparta complet hipocloritul si
pentru a descompune cloraminele generate in timpul albirii.
Albirea cu hipoclorit de sodiu se poate realiza discontinuu, semicontinuu sau continuu. Se
utilizeaza si procedeul mixt hipocloritul si peroxidul de hidrogen.
Utilizarea hipocloritului ca agent de albire este in declin din motive ecologice. Este inca
folosit la fire si tesaturi cand este nevoie de un grad de alb mare. Din motive ecologice,
utilizarea hipocloritului de sodiu este limitata in Europa la doar cateva situatii particulare, la
tesaturile si in anumite cazuri cand este necesara albirea firelor la un grad de alb ridicat.
Albirea cu hipoclorit de sodiu conduce de fapt la reactii secundare care formeaza compusi
organici halogenati, cuantificati uzual ca AOX. Triclormetanul (suspectat a fi carcinogen)
reprezinta majoritatea compusilor formati, dar pot apare si in alte reactii de clorinare
secundare. Cand se albeste cu hipoclorit pot apare emisii de cloruri in aer (numai in mediu
puternic acid).
Conform institutullui de cercetari aplicate a mediului in 1991-1992 dioxinele au fost
gasite in reziduurile de la o uzina textila care albea cu hipoclorit de sodiu. Investigatiile
ulterioare au aratat ca pentaclorfenolul era prezent in hipoclorit.
Albirea cu clorit/ clorat de sodiu

Aceasta modalitate de albire, desi cunoaste un declin, este inca folosita pentru fibrele
sintetice, bumbac, in si alte fibre celulozice, adesea in combinatie cu peroxidul de hidrogen.
Agentul de albire este gazul dioxid de clor (ClO2), care urmeaza un mecanism de actiune
complet diferit de al peroxidului. In timp se radicalul superoxid al peroxidului de hidrogen
este hidrofilic si de aceeea actioneaza preferential pe regiunile hidrofilice ale fibrei, ClO2 este
absorbit in special de materialele hidrofobe asociate fibrei, cum ar fi partea lemnoasa a fibrei
filamentara. Din aceasta cauza este un excelent agent de albire (asigurand un grad inalt de
albire si nici un risc de a ataca fibra) in special pentru fibrele sintetice si pentru fibrele
filamentare precum inul, care in comparatie cu bumbacul, contine un procent mai mare de
impuritati hidrofobe.
Avantajele albirii cu ClO2 sunt gradul inalt de albire si faptul ca nu exista riscul afectarii
fibrei. Principale dezavantaje sunt actiunea intensa asupra echipamentelor si reziduurile de
ClO2 ce pot ramane pe fibre, in functie de modalitatea in care cloritul sau cloratul este produs
si activat. Tehnologiile moderne sunt capabile sa produca ClO2 folosind peroxid de hidrogen
ca agent reducator al sodiului clorat, fara sa genereze AOX.
Noile tehnologii de albire constau n
Utilizarea albirii cu perhidrol ca agent preferat de albire, utiliznd diferite metode de
reducere a folosirii stabilizatorilor sau a agentilor complexanti ; Cel mai bun agent tehnic de
complexare ( n sens tehnic, economic i de mediu) este cel care ntrunete un echilibru ntre
proprietile de eficien i proprietile ecologice i care nu afecteaz procesul de vopsire
Eficiena este msurat prin capacitatea de a complexa cationii alcalino- pmntoi,
capacitatea de dispersie i capacitatea de a stabiliza apa oxigenat.Din punct de vedere
ecologic, urmtoarele considerente trebuie ndeplinite:
- biodegrabilitate
- posibilitatea bioeliminrii
- remobilizarea metalelor grele
- coninutul de azot (potenial eutrofic)
- coninutul de fosfor (potenial eutrofic)
O evaluare calitativ a proprietilor ecologice ale celor mai comune clase de ageni de
complexare este dat n tabelul 19.
Tabel nr.19. Proprieti ecologice ale unor ageni de complexare
Proprietate
ecologic
Biodegrabilitate
Bioeliminabilitate
Coninut de N
Coninut de P
Remobilizarea
metalelor grele

EDTA,
DTPA
Nu
Nu
Da
Nu
Da

NTA

Polifosfai

Da
Da
Nu
Nu

Anorganic
Nu
Da
Nu

Polifosfonai
Nu (1)
Da (2)
Nu
Da
Nu

Policarboxilai
Nu
Da
Nu
Nu
Nu

Acid hidroxi
carboxilic
Da
Nu
Nu
Nu

Copolimeri ai
zaharurilor
Da
Nu
Nu
Nu

Utilizarea cloritului de sodiu pentru fibre de in sau de cnep, care nu pot fi albite doar cu
perhidrol. Metoda preferata este albirea mixt in doua etape, perhidrol-clorit de sodiu.
Trebuie verificata folosirea bioxidului de clor elementar, fara clor. Acesta se obtine
folosind perhidrol ca reductor al cloratului de sodiu
Limitarea folosirii hipocloritului de sodiu doar pentru cazurile cind trebuie sa se obtina un
alb intens si tesaturile sensibile, care ar putea suferi depolimerizare. In aceste cazuri
speciale, pentru a reduce formarea de AOX periculosi, inalbirea cu hipoclorura de sodiu se
face in doua etape, in prima folosindu-se peroxid si in a doua, hipoclorura. Efluentii
rezultati in urma inalbirii cu hipoclorura se separa de celelalte substante si reziduuri mixte
pentru a se reduce formarea de AOX periculosi.

Albirea cu acid peracetic. In cadrul operatiei de albire a materialelor textile din bumbac se
foloseste de obicei, hipocloritul de sodiu. Compusi organici clorurati sunt toxici si de aceea
este necesara inlocuirea acestora cu alti compusi care nu dauneaza mediului inconjurator.
In ultimii ani, hipocloritul a fost inlocuit cu alti agenti de albire. Un agent ecologic care
inlocuieste cu succes hipocloritul este acidul peracetic. Acesta se descompune in oxigen si
acid acetic care este complet biodegradabil si in consecinta, nu creaza probleme de mediu.
Alte avantaje ale acestui acid sunt date de gradul de luminozitate al materialului tratat,
crescut, si grad redus de degradare al materialului textil. Acidul peracetic este obtinut din
acid acetic si peroxid de hidrogen. El poate fi acizitionat ca produs deja preparat sau poate
fi sintetizat pe loc. Actiunea maxima de albire este atinsa doar la valori ale ph-ului intre 78. Sub valoarea 7 a pH-ului gradul de albire scade dramatic iar la ph peste 9 apare
depolimerizarea fibrei cu afectarea consecutiva a acesteia.
Acidul peracetic este utilizat pentru fibre sintetice (poliamida), unde peroxidul nu poate fi
folosit.
1.2.4. Mercerizarea
Mercerizarea se bazeaz pe aciunea soluiei concentrate de hidroxid de sodiu asupra
materialelor celulozice (fire, esturi, tricoturi).
Pornind de la faptul c pentru mercerizarea firelor, esturilor i tricoturilor din fibre
celulozice ct i n amestec cu fibre polinozice, poliesterice, se folosesc soluii concentrate
de hidroxid de sodiu i c soluiile reziduale conin importante cantiti de hidroxid de sodiu
n procesul de mercerizare trebuie s se urmreasc att intensificarea procesului pentru
obinerea acelorai efecte cu concentraii mai mici i la durate mai scurte, ct i recuperarea
hidroxidului de sodiu i a cldurii soluiilor calde reziduale. Soluiile reziduale, funcie de
locul prizelor de colectare i de concentraie, pot fi utilizate pentru diverse tratamente
alcaline sau sunt concentrate i reutilizate n operaia de mercerizare. Calitatea lor depinde
de locul mercerizrii n fluxul tehnologic, cele mai impurificate soluii fiind obinute atunci
cnd mercerizarea se face pe material crud.
Concentraia soluiei de mercerizare se alege n funcie de efectul urmrit i de
temperatura la care se lucreaz. n mod normal concentraia de hidroxid de sodiu este cuprins
ntre 150-350 g/l iar temperatura de tratare 18-200C. Cu scderea temperaturii se pot utiliza
concentraii mai mici de NaOH. Mrirea concentraiei nu conduce la efecte de mercerizare
mai bune, deoarece soluia este mai viscoas i ptrunde mai greu n fibre, obinndu-se o
mercerizare neuniform.
La mbibarea cu soluii calde de hidroxid de sodiu se observ o cretere a cantitii de
hidroxid de sodiu preluat de fibr chiar i pentru materialele crude cu creterea temperaturii,
precum i o mai bun uniformitate a tratamentului. Aceasta se poate explica prin micorarea
viscozitii soluiilor de tratare cu creterea temperaturii [23] (fig.3)

Fig.3.Variaia viscozitii soluiilor de


NaOH cu temperatura

Prin ridicarea temperaturii se micoreaz ns umflarea celulozei. Pentru obinerea


efectelor scontate prin mercerizarea clasic se recomand ca dup tratarea cu soluii calde
de hidroxid de sodiu materialul textil s fie rcit la 15-200C, nainte de ndeprtarea prin
splare a leiei. ntre mbibarea la cald i rcire, materialul textil este tensionat.
n cazul impregnrii la cald, pe lng avantajele de ordin calitativ (mbuntirea
impregnrii fibrelor chiar i n absena agenilor de udare comparativ cu tratarea la rece), se
constat o reducere a consumului de ap i abur cu circa 30% prin micorarea gradului de
stoarcere de la 100% (rece) la 70% (cald), respectiv a scderii cantitii de hidroxid de sodiu
preluat de estur, de la 300-350 g NaOH rece/kg estur la 220-240 g NaOH cald/kg
estur.
Fa de cele 40-50 secunde necesare n zona de reacie pentru mercerizarea la rece,
utiliznd mercerizarea la cald, se obine acelai efect pentru un timp de 25-30 secunde.
Oricare ar fi varianta de mercerizare, dup tratarea materialului cu soluia de
hidroxid de sodiu urmeaz splarea i neutralizarea cu soluii de acid clorhidric sau sulfuric.
Mercerizarea se poate efectua asupra firelor, esturilor sau tricoturilor.
Pornind de la faptul c pentru mercerizarea firelor, esturilor i tricoturilor din fibre
celulozice ct i n amestec cu fibre polinozice, poliesterice, se folosesc soluii concentrate
de hidroxid de sodiu i c soluiile reziduale conin importante cantiti de hidroxid de sodiu
n procesul de mercerizare trebuie s se urmreasc att intensificarea procesului pentru
obinerea acelorai efecte cu concentraii mai mici i la durate mai scurte, ct i recuperarea
hidroxidului de sodiu i a cldurii soluiilor calde reziduale.
Mercerizarea este responsabila de deversarea in apele industriale a mari cantitati de
NaOH ce necesita a fi neutralizat. Dupa neutralizare ia nastere sarea corespunzatoare.
In aceasta privinta procedeele la rece implica emisii mai mari decat cele termice. In
scopul asigurarii timpului necesar de retentie si pentru a face posibila racirea baii de lichid in
mod continuu, o parte din acest lichid trebuie scos si racit in mod continuu. Aceasta
presupune necesitatea unor volume mari de solutii in mercerizarea la rece ceea ce determina o
emisie crescuta daca soda caustica nu este recuperata. Substantele folosite in baile splare
sunt de obicei recuperate si refolosite. Cand aceasta nu este posibil, ele sunt folosite ca baze in
alte procese de tratare. Schema unei instalaii de recuperare a NaOH este prezentat n figura

Fig.4.Schema unei instalaii de recuparare a hidroxidului de sodiu in operaia de


mercerizare

Vopsirea
Procesul de vopsire implic utilizarea coloranilor i a unui numr mare de substane
chimice i auxiliari. Unii dintre acetia sunt specifici vopsirii n timp ce alii sunt utilizai i la
alte operaii. Unii auxiliari (agenii de dispersie) se gsesc n compoziia coloranilor, dar mult
mai frecvent acetia sunt adugai n procesul de vopsire. Deoarece auxiliarii nu rmn de
obicei pe materialul textil dup vopsire, ei sunt regsii n cele din urm n emisii.
Industria de finisare si vopsire a materialelor textile genereaza n mod traditional un
volum destul de mare de deseuri si este o mare consumatoare de ap i energie. Pentru
vopsirea si finisarea unui kilogram de material textil se consuma aproximativ 200 l de apa.
n procesele de vopsire epuizarea coloranilor variaz foarte mult de la colorant la colorant
i de la sistem tinctorial la sistem tinctorial. Gradele de fixare a diverselor clase de
coloranti sunt redate n tabelul 20, iar biodegradabilitatea lor n tabelul 21
Tabel 20. Epuizare/fixare pentru diferite clase de coloranti
Clasa de coloranti
Fixare (%)
Suport textil
Acizi
80-93
Lana-poliamida
Azoici
90-95
Celuloza
Bazici
97-98
PAN
Directi
70-95
Celuloza
Dispersie
80-92
Sintetice
Premetalati
95-98
Lana
Reactivi
50-80
Celuloza
Sulf
60-70
Celuloza
Cada
80-90
Celuloza
Tabel 21. Gradul de biodegradabilitate al principalelor clase de coloranti
Coloranti biodegradabilitate
50-100%
25-50%
10-25%
< 10%
Coloranti numar %
Numar %
Numar %
Numar %
Acizi
4
6
9
13.4
54
80.6
Directi
1
2
5
10
44
88
Mordanti 1
4.5 21
25.5
Pigmenti 12
100
textili
Reactivi 1
6
4
24
1
6
12
64
Total
1
10
15
143
numar
Total, %
0.6
6
8.9
84.5
Auxiliari din baia de vopsire, caracteristici generale si aspecte de mediu
Principalii auxiliarii utilizai n procesul de vopsire sunt:
Agenti de udare
Agenti de dispersare
Agenti de uniformizare
Donori de acizi
Agenti de antispumare
Acceleratori
Agenti de complexare

Total
67
50
22
12
12
18
169
100

Cu cateva exceptii auxiliarii din procesul de vopsire sunt deversati in apele menajere.Unii
dintre acetia sunt biodegradadabili (ex. alcooli grasi etoxilati, alchil benzen sulfonati ), in
timp ce altii au un grad de biodegradabilitate redus, dar sunt solubili in apa si pot fi absorbii
pe nmol activ in instalatiile de epurare.
Exist variate tehnici de vopsire :
-vopsirea n mas/vopsirea cu gel, n care colorantul este ncorporat n fibra sintetic
din timpul obinerii acesteia ;
-vopsirea cu pigmenti, n care un pigment insolubil, fr afinitate pentru fibr, este
fixat pe substratul textil cu ajutorul unui reticulant ;.
- vopsirea in mediul lichid (apa sau alt solvent) care implic difuzia unui colorant
dizolvat sau mcar parial dizolvat n fibr.
Acesta este procesul cel mai ntlnit in vopsirea materialelor textile i poate fi :
-vopsirea n fibr
-vopsirea firelor;
-vopsirea materialelor textile( materiale esute, tricotate, neesute)
-vopsirea n bucat( covoare, pturi, seturi de baie, lenjerie etc.)
Vopsirea se poate realiza discontinuu (prin epuizare) i semicontinuu i continuu (prin
fulardare)
Vopsirea fibrelor celulozice
Fibrele celulozice pot fi vopsite cu o mare varietate de colorani, si anume:
direci, reactivi, cad, sulf, colorani formai direct pe fibr
Vopsirea cu colorani reactivi
O treime din coloranii utilizai pentru fibrele celulozice, la ora actual, sunt cei
reactivi. Acetia sunt aplicai prin procedee discontinue, semicontinue i continue. Coloranii
reactivi sunt coloranii care formeaz legtura covalent cu suportul textil, reacie ce se
desfoar n mediul alcalin i n prezen de cantiti mari de electrolit neutru. In prima
etapa a vopsirii are loc adsorbia colorantului pe fibr iar n etapa a doua reacia chimic
colorant-fibr n mediul alcalin cu formarea legturii covalente. In final, urmeaz procesul de
ndeprtare a colorantului nefixat (hidrolizat) prin splari i spuniri energice care implic de
obicei cantiti mari de ap.
Pe lng avantajele semnificative pe care le prezint vopsirile cu colorani reactivi
(rezistene mari la tratamente ude, nuane strlucitoare, gam variat de culori) exist i o
serie de dezavantaje de care trebuie s se in cont cum ar fi: concentraii mari de electrolit
neutru, grade de fixare de 50-80 %, consum mare de uree si silicat de sodiu la procedeele
semicontinue i continue, stabilitate redus a bilor de vopsire atunci cnd pH-l este alcalin.
Slaba fixare a colorantului a fost o problem de lung durat, mai ales la grupa coloranilor
pentru fibrele de celuloz, unde se adaug n mod normal o cantitate semnificativ de sare
pentru a mbunti epuizarea.
Principalele posibiliti de mbuntire a vopsirii cu colorani reactivi sunt:
Pentru procedele de vopsire discontinu se propune utilizarea instalaiilor de vopsire cu
jet cu Hm sczut. In acest sens pentru vopsirile la Hm redus, consumul de ap la splare
scade pna la 50% concomitent cu micorarea cantitii de energie. De asemenea se reduce
consumul de auxiliari de vopsire cu pn la 40 %, aa cum reise i din rezultatele prezentate
n tabelul 23.
Tabel.23. Valori ale consumurilor de apa , auxiliari, abur si energie

Consumuri

Unitatea de
msur

Procedeul convenional
de vopsire de la Hm 8:1
pn la 12:1

Procedeu de vopsire n
sistem air-flow de la
Hm 4:1 pn la 5:1

Ap
Auxiliari
Electrolit neutru
Colorani
Abur
Energie electric

l/kg
g/kg
g/kg
g/kg
kg/kg
Kw/kg

100 150
12 72
80 960
5 - 80
3,6 4,8
0,24 0,35

20 80
4 24
20 320
5 80
1,8 2,4
0,36 0,42

Reducerea gradului de stoarcere n procedeul de vopsire fulardare-depozitare la rece. n


procedeul de vopsire semicontinuu fulardare - depozitare la rece, unde se pot vopsi att
esturi ct i tricoturi prin utilizarea fulardelor cu volum redus de flot i grad de stoarcere
mic se reduce consumul de flot i totodat prin procedeul de msurare on-line
componentele flotei de vopsire se adaug n cada fulardului numai n momentul fulardrii.
Prin aceasta se reduce hidroliza colorantului i consumurile de auxiliari chimici;
Fixarea coloranilor n procedeul fulardare - depozitare la rece fr silicat. n acest sens
se utilizeaz colorani reactivi cu un grad ridicat de fixare Cantitatea redus de electrolit
utilizat reduce substantivitatea colorantului hidrolizat conducnd la reducerea consumului de
energie i de ap ; ..
Utilizarea la vopsirea fibrelor celulozice a coloranilor reactivi polifuncionali. Prin
aceasta crete gradul de fixare reducndu-se culoarea apelor uzate i indicle COD. n acest caz
se utilizeaz colorani reactivi cu dou sau mai multe grupri reactive. Epuizarea ridicat a
acestor colorani reduce consumul de sare. Totodat prin gradul nalt de fixare se reduce
cantitatea de colorant nefixat i totodat consumul de ap i energie (Levafix CA, Cibacron
FN, drimaren HF)
Utilizarea enzimelor la spunire. Vopsirea si imprimarea cu colorani reactivi implic un
numar de etape de sapunire si clatire pentru ndepartarea de pe suportul textil a cantitatii de
colorant nereactionat si hidrolizat.. Indepartarea acestora este esential pentru obtinerea unor
rezistente bune la tratamente umede i implic consumuri mari de energie, apa si auxiliari
chimici in intreg procesul de vopsire. Prin utilizarea unui tratament enzimatic la splare se
inltur colorantul nefixat nu numai de pe fibr ci si din baia de vopsire epuizat.
Vopsirea cu colorantin direci [38-40]
Colorantii directi sunt mai putin rezistenti la tratamentele umede. Acetia sunt folositi datorita
usurintei de aplicare, costurilor relativ scazute si proprietatilor bune de migrare. Dezavantajul
major al acestor coloranti este rezistenta scazuta la spalare. Colorantul poate fi indepartat de
pe materialul din fibre celulozice dupa spalari repetate cu apa. Gradul de epuizare a
colorantului depinde in mare parte de afinitatea lui pentru fibra. Prezenta gruparilor sulfonice
in molecula de colorant care le confera solubilitate n apa, faciliteaza aplicarea acestora din
faza apoasa. Gruparile sulfonice reduc afinitatea vopsirii pe substratul celulozic. Aceasta
scadere de afinitate depinde de doi factori:
Atat fibrele celulozice cat si colorantii directi au incarcare negativa in mediul apos;
Gruparile sulfonice scad interactiunea apa-colorant si in consecinta scade atractia
colorant-fibra.
Pentru mbuntirea rezistentei la tratamente umede a materialelor celulozice vopsite cu
coloranti directi se folosesc diferii agenti de fixare. Eficienta agentului de fixare poate fi
calculata folosind formula:
E = D/MV,
unde E - gradul de eficienta;
D - procentul de scdere a desorbtiei colorantului, cauzata de fixare;
MV pretul de cost al agentului de fixare

Printre diferitele metode de retratare ulterioare vopsirii, in scopul imbunatatirii


rezistentei la spalare, cele mai utilizate sunt tratamentele cu: formaldehid, saruri cationice si
metalice.Folosirea formaldehidei duce la cresterea gradului de reticulare. Imbunatatirea
proprietatilor de rezistenta au loc datorita reactiei dintre doua molecule de colorant si o
molecula de formaldehida, astfel formand punti metilenice. Este de asemenea posibil ca o
molecula de formaldehida sa reactioneze cu o molecula de colorant si o grupare hidroxil a
celulozei. Ambele reactii pot duce la scaderea gradului de desorbtie al colorantilor de pe
fibrele celulozice. Datorita gradului mare de reactivitate, formaldehida a fost unul din cei mai
folositi agenti de fixare, ins datorita problemelor pe care le pune, este necesara inlocuirea
cu alti agenti de fixare.
O metoda alternativa este data de folosirea compusilor cu azot care prin cuplare cu
colorantul, duc la cresterea masei moleculare a acestuia si reduc astfel solubilitatea
colorantului. Interactiunea dintre colorant si agentul de fixare este data de atractia ionica
dintre incarcarea pozitiva a azotului si incarcarea negativa a colorantului. Legarea acestor
saruri neutralizeaza incarcarea negativa a colorantului si duce la scaderea solubilitatii in apa a
colorantilor.
O alta categorie de agenti de fixare care pot fi utilizati pentru imbunatatirea
proprietatilor de rezistenta la tratamentele umede este data de sarurile metalice. Sarurile de
cupru nu sunt favorabile mediului datorita ionilor de cupru liberi deversati n efluenti si care
pot provoaca probleme de poluare.
O metoda des utilizat este tratamentul cu ageni de fixare cationici care conduc la cresterea
moleculei de colorant in interiorul fibrei ceea ce impiedica desorbtia acestuia de pe suportul
textil. In acest sens se recomand utilizarea unor compui pe baz de azot cum ar fi:
poliamine, polimine cuaternara, poliamide cuaternara. Diverse studii au aratat ca agentii de
fixare non formaldehidici prezinta rezultate de fixare mai buna decat agenii de fixare
formaldehidici.
Vopsirea cu coloranti de sulf [41]
Colorantii de sulf sunt destul de des folositi, datorita pretului de cost scazut,
proprietati deosebite ale rezistentelor la spalare si lumina. Sunt insolubili in apa, deaceea
trebuie mai intai transformati intr-o forma solubila, cu ajutorul unui agent reducator (de obicei
sulfura de sodiu), si numai dupa aceea colorantul poate fi absorbit pe fibra. Dupa vopsirea
materialului textil, colorantul este iarasi trasnsformat in forma insolubila prin adagarea u unui
agent de oxidare (de obicei dicromat acid). Aceasta etapa confera materialului textil rezistenta
la spalare.
Atat sulfura de sodiu cat si dicromatul sunt considerate substante periculoase pentru mediul
inconjurator. Folosirea acestor substante genereaza reziduuri nocive in finisarea materialelor
textile si efluenti care sunt dificil de tratat si care dauneaza mediului inconjurator.
Dezavantajele folosirii acestor doua substante sunt:
- Continutul mare de sulfura in apele uzate (40-170 mg/l)
- Dicromatul dat in concentratia de crom hexavalent este de 27mg/l in apele uzate
- Mirosul neplacut al apelor uzate rezultate in urma tratarii cu sulfura de sodiu
- Sunt toxice
- In urma folosirii sulfurii de sodiu in operatia de vopsire s-au inregistrat pierderi mari de
energie, apa, abur
Pentru reducerea acestor probleme create de folosirea sulfurii de sodiu si a dicromatului sa propus folosirea unor compusi netoxici. Substituienti posibili pentru sulfura de sodiu si
respectiv dicromatul de potasiu sunt prezentati in urmatorul tabel.(24)
Tabel nr. 24
Substituienti pentru sulfura de
sodiu

Glucoza (75%)
Dextroze
Dextrine
Hidrol (resturi de glucoza)
Substituienti pentru dicromat
Peroxid de hidrogen
Perborat de sodiu
Persulfat de amoniu
Bromat de sodiu
Iodat de potasiu
Initial s-a incercat determinarea combinarii optime intre zaharurile reducatoare si
alcalii.
Dintre substituientii mentionati pentru sulfura de sodiu cele mai bune rezultate s-au obtinut
pentru glucoza si dextroza, care dau nuante intense cand sunt folosite cu hidroxid de
sodiu.Glucoza are si avantajul unui pret de cost scazut.
Rezistenta la frecare uda
satisfacatoare
Satisfacatoare
O variant de reducere a polurii este utilizarea coloranilor de sulf pre-redui (formule
lichide cu coninut de sulf <1% ) .Toi aceti colorani pot fi redui fr a folosi sulfit de
sodiu, folosind glucoza singur (ntr-un singur caz) sau n combinaie cu ditionit,
hidroxiaceton sau acid formidin-sulfinic. Coloranii stabilizai non-pre-redui i fr sulf
sunt mult mai scumpi dect celelalte tipuri de colorani pe baz de sulf.
Vopsirea lanii
Principalele clase de colorani utilizate la vopsirea lnii sunt prezentate n figura 5

Figure 5 : Consumul de colorani utilizati la vopsirea lnii.


Se observ ca, coloranii cromatabili, la nivel mondial, dein o pondere important dei
creeaz probleme de mediu, n special prin cantitatea de crom din eflueni. Pentru reducerea
emisiilor de crom din apele reziduale se utilizeaz mai multe metode:

adoptarea unor
tehnici de vopsire cu cantitate sczut i foarte sczut,
stoichiometric de crom, pentru a minimiza cantitatea de crom rezidual n apa uzat final.
Prin utilizarea unor cantiti mici de saruri de crom la cromarea se obine un factor de emisie
de 50 mg crom per kg de ln tratat, care corespunde la o concentraie a clorului de 5 mg/l n
baia de cromare, cnd s-a folosit un hidromodul de 10:1;

utilizarea coloranilor reactivi bifuncionali care contin grupe reactive de tipul


bromoacrilamid sau vinilsulfat. Datorita gradului ridicat de fixare de fixare, aceti colorani
vor putea nlocui coloranii cromatabili. Principalele caracteristici ale coloranilor cromatabili
i reactivi sunt prezentate n tabelul 26.
Tabel nr.26. Aspecte comparative ntre coloranii cromatabili i cei reactivi bifuncionali
utilizai pentru ln
Colorani cromatabili

Colorani reactivi

Mecanism de fixare
Gradul de fixare a
colorantului
Proprietati
de
uniformizare

Legturi ionice, coordinative


Vopsirea clasica 83% (*)
Vopsirea optimizata <99% (*)
Proprietati bune de uniformizare

Rezistenta

Rezistene foarte bune

Reproductibilitate

Reproducerea nuanelor
dificil
Doua faze ale procesului de O singura faza (dar pentru nuante
vopsire (vopsirea si cromarea)
inchise
este
necesar
un
pretratament)

Proces de vopsire

Legatura chimica covalenta


Vopsea optimizata <95% (*)

Proprietatile depind de substantele


auxiliare i de combinabilitatea
coloranilor (uniformizarea este
dificila fara existenta agenilor de
egalizare)
Rezistente comparabile cu a
coloranilor cromatabili
este Foarte bun

Vopsirea in conditiile de pH controlat (incepand in conditii acide unde apar reactii de


reducere si schimbarea pH-ului in unul alcalin atata timp cat temperatura de fierbere este
atinsa) va permite o evacuare optima a vopselei cu un minim impact asupra mediului (nu este
necesara pentru pentru agenti de egalizare). Un pH tampon poate fi folosit ca si consumator
de alcali, in locul neutralizarii baii acide cu alcali ((care vor da un rezultat intamplator). Acesti
componenti trebuie sa fie controlati pentru lipsa de periculozitate si posibille formatiuni de
produse daunatoare.
Utilizarea vopsirii izoterme cu pH controlabil (pentru colorani acizi sau bazici). Unul
dintre avantajele procesului de vopsire controlat prin temperatur nalt este c nivelul
maxim de epuizare al coloranilor i al agenilor de uniformizare a vopsirilor poate fi atins cu
o cantitate minim de agent de egalizare. Cnd lna se vopsete cu colorani metalici
compleci, se ating nivele nalte ale epuizrii i vitezei de fixare, prin controlul pH-ului i
prin folosirea de substane auxiliare cu afinitate nalt pentru fibr i colorant. Viteza mare de
epuizare se coreleaz direct cu nivelele sczute de crom rezidual n baia de vopsire folosit
(10-20 mg/kg de ln tratat, corespunznd la 1-2 mg/l crom n baia de vopsire pentru care sa folosit o soluie de 1:10).
Folosirea lipozomilor ca auxiliari in vopsirea lanii cu coloranti acizi.Folosirea lipozomilor
ca auxiliari in vopsirea cu coloranti acizi permite o epuizare buna a baii de vopsire la 800C in
40 de minute. Avantajele folosirii lipozomilor sunt:
- deteriorarea superficiala a fibrelor de lana (datorita unei temperaturi scazute produsul
devine mai moale la pipait)
- economie de energie
- nu se foloseste electrolit
- incarcatura scazuta de COD in apa reziduala
Pentru amestecurile de lana poliester pentru a permite difuzia colorantului in fibrele de
poliester este necesar sa se utilizeze temperaturi inalte (1000C) si adaugarea unei concentratii
scazute de acceleratori.
metoda alternativa de vopsire a materialelor din ln prin folosirea enzimelor
proteolitice.
Tratamentul enzimatic confera lanii:
- adsorbtia cinetica a colorantului mai mare
- cresterea adsorbtiei totale in cazul tratarii mostrelor de lana cu coloranti acizi, reactivi,
sau coloranti metal complexi 1:2.

- imbunatatirea efectului de alb al mostrelor de lana.


- creterea intensitatii culorii
Diferente importante intre valorile k/s (intensitatea culorii) sunt datorate tipului de proteaza,
duratei tratamentului si interactiunii acestora. Valorile k/s pentru majoritatea colorantilor
cresc, in comparatie cu mostrele etalon.
.
1.2.5.3.Vopsire poliesterului
n scopul evitrii folosirii hidrosulfitului de sodiu n operatiile de tratare ulterioara a PES, se
propun dou modaliti diferite:
folosirea agenilor reductori bazai pe derivai ai acidului sulfinic cu lanuri scurte
folosirea coloranilor n suspensie, care pot fi limpezii n mediu alcalin prin solubilizare
hidrolitic n locul reducerii.
Derivaii de acid sulfinic cu lanuri scurte sunt biodegradabili, necorozivi, au toxicitate foarte
sczut i, spre deosebire de hidrosulfitul de hidrogen, pot fi folosii n condiii de mediu
acid, fr a necesita schimbri repetate ale bilor i modificri de pH (economie de ap i de
energie). Totodat, cu ajutorul coloranilor ce pot fi ndeprtai cu ajutorul bazelor, folosirea
hidrosulfitului i a altor ageni reductori poate fi evitat.
Agenii de dispersare pot fi inlocuiti partial sau total prin:
1)nlocuirea lor parial cu produse pe baza de esteri ai acizilor grai
2)folosirea amestecurilor de acizi sulfonici.
Prima opiune este aplicabil numai pentru formele lichide ale coloranilor n suspensie.
Aceti ageni de dispersare sunt bioeliminabili. Acizii sulfonici prezentat au un grad nalt de
bioeliminare.
Vopsirea electrolitic
Vopsirea cu coloranti de cada si sulf implica att o etapa de reducere, ct si una de
oxidare, care se realizeaz cu ajutorul oxidantilor i reductorilor. O metod alternativa
atractiva este aceea de a reduce si oxida colorantul prin metode electrochimice.
In electroliza directa, colorantul insusi este redus la suprafata catodului. In electroliza
directa puterea de reducere a catodului este transferata in solutie printr-un sistem redox solubil
reversibil (de ex., bazat pe proprietatile chimice ale antrachinonei sau pe complecsi de fier).
Cu acest sistem redox reversibil, agentul reductor este regenerat in mod continuu la catod,
ceea ce asigura o reciclare completa a baii de vopsea si agentului reductor.
Reducerea directa catodic ntr-o celula electrochimica se aplica colorantilor cu sulf.
Baile de vopsire cu coloranti de cada se reduc prin electroliza indirecta.
In final tratamentele de oxidare se pot realiza cu oxidani chimici.