Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un punct de vedere
La o analiza mai recenta, cu trimiteri la un anumit spatiu statistic, se
observa ca, poate cu exceptia capitalei, in toate celelalte orase ale tarii
minorii cu probleme de comportament (in special cei cu varsta mai mica de
14 ani) reprzinta un segment destul de mic din totalul populatiei minore.
Departe de a reprezenta un fenomen social de amploare, « copii strazii »
inglobeaza mai degraba grupuri de minori, mai mult sau mai putin izolate, ce
se manifesta in plan social prin comportamente si atitudini specifice.
Prin raportare la norma, copiii strazii se identifica in doua segmente
de populatie :
1. minorii cu un comportament predelincvent. Acesta include acele
categorii de copiii ce incalca frecvent normele morale, plasandu-se in
majoritatea lor, prin atitudini, intr-un camp de comportamente
antisociale. Opinia publica ii accepta intr-o forma tacita, iar
sanctiunea morala suprema, pentru unii dintre ei , o constituie
« deliciul » de a fi in centrul atentiei mass-mediei romanesti.
Vagabondajul, cersitul, micile furturi, consumul de alcool si tutun ne
apar ca fapte absolut firesti, prin raportare la varsta subiectilor nostrii.
Toleranta la astfel de comportamente atinge cota maxima.
2. minorii cu un comportament delincvent se refera la acea componenta
a copiilor strazii ce au comis acte antisociale, fiind sanctionati penal
sau conventional. Comportamentul acestora impune un grad ridicat al
pericolului social, iar sanctiunile sunt pe masura faptelor lor.
Care ar fi coordonatele psihosociale ale acestor categorii de minori
aflati in cele doua secvente comportamentale? Raspunsurile obtinute s-ar
putea circumscrie urmatoarelor enunturi: parasirea temporara sau definitiva
a familiei si a domiciliului ; abandonarea invatamantului scolar obligatoriu ;
majoritatea apartin unor familii dezorganizate, cu venituri mici si instabile,
familii ce nu le pot asigura un trai la nivelul decentei minime ; o parte dintre
ei prezinta deficiente fizice si psihice ; consumul de alcool , tutun si droguri
reprezinta ceva « normal » pentru varsta lor ; pot fi intalniti in locuri publice
(gari, piete, strazi aglomerate, terenuri virane, canale, etc.), dar si in jurul
unor asezaminte de genul restaurantelor sau hotelurilor ; uneori sunt
manipulati de adulti pentru obtinerea unor foloase materiale, pe cai mai mult
sau mai putin licite ; o buna parte dintre ei devin un fel de abonati ai
centrelor de primire a minorilor
(urmare a Ordonantei de urgenta nr. 26/1997, centrele de primire a
minorilor se numesc centre de plasament temporar) ; o alta categorie de
minori sunt implicati in activitati de pedofilie sau prostitutie.
Pornind de la o cercetare
In anul 1997 s-a realizat o cercetare de teren cu referire la minorii
internati in Centrul de primire a minorilor (CPM) Slatina, Olt, in perioada
1994-1997. Iata cateva concluzii:
- In ultimii ani am asistat la o usoara crestere a minorilor cu probleme
de comportament in judetul Olt;
- Se pastreaza un raport constant intre baieti si fete ( raportul este de 4
la 1 in favoarea baietilor) ;
- Cea mai mare parte a acestora provin din mediile urbane ale judetului
Olt, iar un procent neinsemnat il reprezinta minorii internati in CPM ,
avand domiciliul in alte judete. Asadar , orasul Slatina, cel mai mare
centru urban din judet, nu constituie un punct de atractie pentru astfel
de categorii de minori ;
Cum au fost depistati acesti minori ? Prin elemente specifice
comportamentului lor : furturi (uneori neinsemnate sub aspect valoric),
vagabondaj , cersetorie, limbaj indecent, prezente nejustificate , avand in
vedere varsta, in anumite locuri publice. Analizand in detaliu
comportamentele acestor minori, putem sustine ca marea majoritate a
acestora, cu referire la componenta psihosociala, nu fac parte nici din
categoria infractorilor inraiti, nici din ceea ce am putea numi « marginalizare
irecuperabila ». Comportamentul lor reprezinta intersectia intre esuarea
socializarii cu deficitul educational specific varstei.
Primele semne ale tulburarilor de comportament se manifesta in jurul
varstei de 7-8 ani. In intreaga perioada cat persoana este minora (pana la
implinirea varstei de 18 ani) exista o repartitie neuniforma dar continua
pentru toate grupele de varsta a unor astfel de comportamente. Se poate
sustine ca astfel de atitudini comportamentale sunt grefate pe o componenta
bio-organogena constitutionala sau dobandita precoce. Intr-o faza ulterioara,
cea a pubertatii, pot fi identificati alti vectori ce incadeaza astfel de
comportamente. Cauzele unor astfel de comportamente aflate in perimetrul
predelincventei sau al delincventei pot fi identificate ca avand un caracter
multiplu.
Frecvent se impune o analiza individualizata, care sa permita o
evaluare corecta a masurilor ce se vor lua pentru reusita terapiei sociale. Fata
de elementele constatate ce poarta o anumita specificitate, credem ca am
putea sa utilizam cu mai bune rezultate in investigatia psihosocilogica,
teoretica sau practica, conceptul de comportament predelincvent sau
delincvent. Toate aceste consideratii ar permite o mai buna evidentiere a
cauzelor si motivelor aflate in spatele unor asemenea comportamente.
In prea putine situatii din Romania s-au identificat « copii ai strazii »,
intelesi ca o banda in care « coeziunea este asigurata prin intermediul unei
diviziuni a sarcinilor. Fiecare, in functie de asteptarile si capacitatile sale are
o misiune de indeplinit ». Prin complexitate, durata, amplitudine si structura,
copiii strazii din Romania nu indeplinesc coordonatele necesare pentru a fi
subsumati unor fenomene sociale.
Psihologul si asistentul social – moderatori intre copiii cu probleme de
comportament si societate
Asistentul social si psihologul vor fi intr-o mare masura in stare sa
cunoasca si sa conecteze toate punctele triadei familie-unitate de invatamant-
institutii specifice implicate in procesele de preventie, de terapie propriu-zisa
si de recuperare a aminorilor cu probleme de comportament.
Astfel de actiuni pot fi realizate printr-o colaborare stransa, cu
caracter interdisciplinar. Implicatiile individulale si sociale ale
comportamentului predelincvent sau delincvent sunt complexe, aflandu-se
mai tot timpul in primele pagini ale mass-mediei. Ca factori educativi si de
cunoastere in terapia individuala si colectiva a minorilor cu probleme de
comportament, psihologul si asistentul social ar putea contribui decisiv la
resocializarea acestor categorii de minori. Cele doua profesii asigura
asistenta de specialitate in toate etapele procesului de recuperare si
reinsertie sociala a acestora. Se impune a se realiza intr-un interval de timp
previzibil o asistenta sociala individualizata, activitate la care sa fie atrasi si
sociologi, pedagogi si medici.
Fara a ne hazarda in prognoze privind dinamica unor astfel de
comportamente, putem avertiza asupra cresterii gradului de periculozitate
sociala a unor astfel de comportamente.
In acest context, psihologul si asistentul social, ajutati de elemente
specifice cunoasterii stiintifice, pot interveni in traiectul unor asemenea
destine. Acest demers trebuie sustinut de un cadru legislativ adecvat. In alte
conditii vom continua sa importam sfaturi si ajutoare venite din strainatate,
iar evaluarea copiilor strazii va avea un caracter sincretic, in loc de unul
teoretic-conceptual.
Tinerii in spirala violentei
PARINTI DE ADOLESCENTI
Adolescenta si implicatiile ei
Se constata urmatoarele :
In toate grupele experimentale , subiectii avertizati au mai multe
interventii decat cei neavertizati, receptivi.
Subiectii avertizati, din grupa a treia – mixta (fete si baieti), sunt mai
participativi decat cei din celelalte grupe.
Argumentarea situatiilor actualizate de subiecti in discutia purtata in grup
a fost facuta ulterior prin discutii in grupe mici, de cate trei subiecti. Din
analiza acestora rezulta urmatoarele :
Argumentele adolescentilor in favoarea si in defavoarea copiilor si
parintilor se refera la caracteristici de personalitate , nevoia de
independenta si experiente personale, atitudinile parintilor (inclusiv
cea de comunicare, intelegere si incredere ), diferentele de opinii, etc.
In toate cele trei grupe experiemntale au fost formulate mai multe
argumente care il justifica pe tanar decat cele care il acuza privind
comportamentul si atitudinile fata de parinti.
De asemenea, este de notat faptul ca adolescentii gasesc mai multe
argumente de acuzare decat de justificare a unor comportamente, atat
ale parintilor cat si ale copiilor. Se manifesta o tendinta dea scoate in
evidenta greselile, defectele, motivele de nemultumire mai mult decat
de a gasi solutii si a cauta sa inteleaga comportamentele vizate.
In concluzie constatam :
O disponibilitate crescuta a tinerilor pentru comunicarea verbala
interactiva, precum si interesul acestora de a discuta relatia dintre ei si
parinti.
Ideatia lor, bogatia gandirii, intelegerea fenomenelor umane depasesc
cu mult nivelul exprimarii verbale si al mijloacelor lingvistice
necesare pentru a comunica interactiv.
In discutiile purtate, tinerii accentueaza atitudinile si valorile implicate
in realtiile lor cu parintii.
In consecinta, consideram ca sunt necesare atat crearea unor contexte
iinformale d stimulare a discutiilor adolescentilor pe teme de interes
pentru ei, cat si exersarea limbii romane pentru a largi exprimarea
corecta, culta in cadrul comunicarii interactive a tinerilor.
Adolescentul si cinematografia
M I S C
pentru un Copil Mai Inteligent si Sensibil