Polimerii utilizati in tehnica dentara

Datorit proprietilor fizico-mecanice deosebite, polimerii ocup un loc foarte

important n toate domeniile de activitate umane, participnd din ce n ce mai mult
la aplicaiile cotidiene.
Tipuri de polimeri:
anorganici : silonii, siloxanii, sau siliconii.
organici: - polimerii derivai din produse naturale : - din celuloz
- din proteine cleiul
de cazein
- din cauciuc natural
- polimeri de sintez: - polimerizare
- policondensare i poliadiie.
Clasificare
polimeri liniari polimerii in care unitatile structurale sunt legate la rand
alcatuind lanturi lungi fara ramificatii:Unghiurile dintre legaturi sunt cuprinse
intre 109o- 1300.
polimeri liniari cu catena ramificata - izotactici
- sindiotactici
- atactici
In cazul polimerilor izotactici toate grupele laterale sunt de aceeasi parte a
lantului. Ei cristalizeaza, au o rezistenta mecanica de treizeci de ori mai mare
decat polimerii atactici
In functie de compoartarea la incalzire

polimerii pot fi:

termoplasti : polimeri ce la incalzire se inmoaie, la topire nu sufera

transformari chimice, iar la racire isi recapata proprietatile fizicomecanice.( transformare reversibila)

termorigizi : La incalzire rezista pana la o anumita temperatura, dupa care

se descompun ireversibil. Sunt caracterizati prin rezistenta mecanica
apreciabila .

In functie de deformatia determinata de actiunea unei forte:

-

plastomeri - pastreaza deformarea provocata de o forta (PVC, polietilena,

poliacetat de metil) cand aceasta isi inceteaza activitatea.

- elastomeri - revin la forma initiala dupa incetarea actiunii fortei

(polibutadiena).
Plastomerii pot fi termoplasti sau termorigizi.
Dupa natura atomilor din catena macromoleculei :
-

carbocaternari
heterocaternari

Polimerii carbocaternari sunt macromolecule cu lant alcatuit numai din atomi de

carbon ( polietilena)
Polimerii heterocatenari au lantul macromoleculelor alcatuit si din alti atomi (O 2,
N2, S, Si) pe langa cei de carbon (poliamide, poliesteri, poliuretani)
Dupa modul de obtinere in:
- produsi de polimerizare (polimeri de polimerizare)
- produsi de copolimerizare (copolimeri)
- produsi de policondensare (policondensate sau rasini)
- produsi de poliaditie (polimeri de poliaditie)

Siliconii sunt de fapt o familie de compusi chimici. Ei sunt fabricati din

siliciu, care este un element natural, al doilea element cel mai abundent pe pamant,
alaturi de oxigen. Ei se obtin prin hidrolizarea clorurii de siliciu organic.
Gutierele sunt lucrari confectionate din materiale de tip siliconi rigizi sau semirigizi;
ele pot fi utilizate in cazul bruxismului, echilibrarilor ocluzale, albirilor la domiciliu
sau fluorizarilor.
Cauciucul natural (poliizoprenul)
Utilizari: tuburi, benzi, garnituri de etansare, anvelope. Rezistenta la abraziune, are
rezistenta la frecare. Rezista pana la 70 800C
Se obtin din latexul unor arbori. Configuratia trans corespunde pentru gutaperca iar
cis este proprie cauciucului natural. Clorcauciucul obtinut din cauciuc natural

clorurat contine 68% clor este rezistente la actiunea luminii si este un bun izolator
termic
Cauciucul cloroprenic sau Neopren
Neoprenul are rezistenta la foc, la imbatranire, la umiditate, acizi, baze, saruri,
produse petroliere in timp indelungat. Se obtine pe sorturi, structuri si calitati
diferite. Prezinta o mare rezistenta la abraziune si o flexibilitate foarte buna la
temperaturi joase la care majoritatea cauciucurilor devin casante.

Polimerizarea
Poate decurge ca un proces de aditie radicalica a moleculelor de monomer, deci
printr-un mecanism de reactii in lant, fie ca un proces cu mecanism ionic de tipul
aditiei electrofile.
Reactia de polimerizare, este reactia chimica ce decurge cu formarea unor produsi
macromoleculari pe calea unei reactii de aditie multiplicata de un numar n foarte
mare. Procesele de polimerizare au loc numai cu conditia ca speciile moleculelor
participante sa posede un grad minim de nesaturare (cel putin o dubla legatura,
omogena sau heterogena). Reactia de polimerizare radicalica consta in trei etape
principale: initierea, propagarea si intreruperea lantului de reactie.
Polimerizarea in bloc, cand polimerizarea monomerului lichid se face cu
ajutorul catalizatorilor, in forme care sunt supuse in regim termic strict. Se
obtine polimerul sub forma de blocuri, bare sau placi care se prelucreaza cu
procedee mecanice.
Polimerizarea in solutii cand polimerizarea se realizeaza intr-un dizolvant
in care este solubil atat monomerul cat si polimerul. Procedeul este folosit
pentru obtinerea adezivilor si a lacurilor.
Polimerizarea in emulsie apoasa consta in disiparea monomerului in apa
in prezenta de emulgatori sau initiatori si supunerea amestecului la un regim
termic reglat foarte strict. Astfel se obtin latexurile sintetice.
Procedeul este urmat de operatia de evaporare a solventului. Polimerul
coagulat, spalat se usuca si se foloseste ca masa de injectare.

Policondensarea

Se bazeaza pe reactia dintre molecule di sau polifunctionale din care rezulta

macromolecula cu modificarea compozitiei unitatii structurale si un produs secundar
cu masa moleculara mica.
Policondensarea are caracterul unei reactii de echilibru, sensul ei spre produsi de
reatie depinzand de indepartarea produsilor secundari (apa, alcool, HCl,)
Policondensarea in care participa molecule omogene se numeste
homopolicondensare si conduce la polimeri homo polimeri, iar cea in care participa
compusi cu functionalitate mai mare ca doi se numeste heteropolicondensare.
Reactia de policondensare a compusilor bi functionali conduce la polimeri lineari de
policondensare, iar policondensarea cu compusi cu mai mult de doua functiuni
conduce la policondensarea tridimensionala.
Policondensarea prezinta urmatoarele particularitati:
Policondensarea decurge in trepte, prin reactii elementare reversibile de
condensare.
Produsii fiecarei trepte sunt stabili, pot fi izolati si continua sa aiba functionalitatea
monomerului initial.
Reactiile de policondensare sunt catalizate de baze si acizi anorganici, de metale si
compusi organometalici.

Proprietati mecanice ale polimerilor

Depind de legatura chimica dintre atomii existenti in catenele
macromoleculeleor si de fortele de atractie dintre molecule.
Proprietatile mecanice ale polimerilor, depind de natura cristalina sau amorfa
a polimerilor.
Curba termodinamica a unui polimer liniar amorf exprima variatia cu
temperatura T a deformatiei
sub actiunea unei forte mecanice (de alungire,
de incovoiere, de comprimare) deformatoare intr-un interval de timp dat.
In starea sticloasa, deci sub temperatura de vitrifiere polimerii se deformeaza
la fel ca solidele obisnuite, deformatiile fiind elastice, mici si reversibile.
Aceste deformatii sunt legate de schimbarea distantelor dintre particolel
constituiente prin deformarea unghiurilor de valenta si prin modificarea
legaturilor chimice intre atomi. Ca urmare macromoleculele se intind.

Proprietatile optice ale polimerilor

Proprietatile optice ale polimerilor pot varia de la transparenta totala pana la
opacitate in functie de natura chimica si adaosurile de prelucrare determinate
de domeniile de aplicabilitate.
Un numar mic cum sunt polimetacrilatul de metil (plexiglass) polistirenul si
altii, prezinta o buna transparenta, fiind cunoscut sub denumirea polimeri
optici sau sticle organice.
Acesti polimeri se caracterizeaza printr-o perfecta transparenta si o totala
lipsa de culoare.
Transparenta foarte buna dar duritatea este mai mica decat sticlele organice.

Proprietati termice
stabilitatea termica a polimerilor care reprezinta temperatura maxima la care
poate fi incalzit un polimer timp de 24 ore fara a suferi modificari legate de
stabilitatea dimensiunilor.
Stabilitatea polimerilo carbocatenari este foarte scazuta. Mult mai ridicata
este a polimerilor siliconici. Teflonul prezinta stabilitate termica mare
datorita simetriei, prezentei atomilor de fluor.