PROIECT LA ISTORIE ECONOMICA MONDIALA

Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in unele tari pana la

primul razboi mondial

Alexandru Florentina- Izabela

Facultatea de Relatii Economice Internationale, ASE, Bucuresti
Anul I, Seria A, Grupa 901

CUPRINS

1.1 Introducere
1.2 Revolutia industriala. Definitie si acceptiuni
1.3 Revolutia industriala in Anglia(1760-1850)
1.4 Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in Germania, Franta, Rusia, Statele Unite ale
Americii, Japonia
1.5 Concluzii
Bibliografie

Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in unele tari pana la

primul razboi mondial
1.1 Introducere
Fenomenul denumit revolutia industriala a constituit si constituie inca unul dintre cele
mai controversate in literatura de specialitate,fiecare autor incercand sa-l cerceteze dintr-un
unghi de vedere inedit,sa reliefeze sau sa nuanteze aspectele pe care le considera a fi cele mai
semnificative.
In acelasi timp, in literatura de specialitate isi face loc, tot mai mult, ideea potrivit careia
intelegerea complexitatii, a locului si a rolului, dar mai ales a implicatiilor immediate si pe
termen lung ale revolutiei industriale, presupune luarea in considerare a proceselor provocate
de expansiunea economica declansata de marile descoperiri geografice si a modului in care au
fost exploatate consecintele acestora. Aceste descoperiri, care au avut loc incepand cu secolul
15 si au continuat cu intensitate in secolul urmator, au determinat o puternica dezvoltare a
schimburilor comerciale ale Europei, cu alte continente si au lansat o parte a Europei, a celei de
Vest, pe drumul care, doua-trei secole mai tarziu, a dus-o catre revolutia industriala.

1.2 Revolutia industriala. Definitie si acceptiuni

In Marele Dictionar Enciclopedic Larousse, editia 1985, revolutia industriala este definita
ca un ansamblu de fenomene care au insotit,incepand din secolul 18, transformarile lumii
moderne, datorita dezvoltarii capitalismului , tehnicii, productiei si comunicatiilor. Se
precizeaza, de asemenea, ca primul care a folosit termenul de revolutie industriala, in
deceniul al cincilea al secolului trecut, a fost Fr. Engels, care l-a pus in legatura ,in principal,
cu folosirea masinii cu aburi a lui J. Watt, in industria textila engleza.
Termenul respectiv este reluat dupa aproximativ patru decenii si consacrat de catre
istoricul Arnold Toynbee, care distinge in cadrul fenomenului denumit revolutie industriala
trei aspecte concomitente si interdependente: demografic, agricol si industrial.
Prima lucrare de sinteza despre revolutia industriala este cea a lui Paul Mantoux, cu
titlul Revolution industrielle au XVIII-e sicle, aparuta in 1905. Preocuparile ulterioare,
consacrate cercetarii revolutiei industriale, concretizate intr-un foarte mare numar de
lucrari, au prilejuit, in mod firesc, formularea unor opinii de o mare diversitate. In esenta
lor insa, majoritatea opiniilor autorizate au ca numitor comun ideea ca revolutia
industriala, in forma sa clasica, s-a desfasurat, cu aproximatie, intre anii 1760-1830 in
Anglia si s-a concretizat intr-un ansamblu de mutatii tehnice, economice si sociale care au
provocat demarajul industrial al acesteia si i-au asigurat o preponderenta mondiala pe care
si-a conservat-o pana aproape de sfarsitul secolului 19. Se mai subliniaza ca revolutia

industriala se difuzeaza larg in Europa de Nord-Vest si Statele Unite ale Americii in al doilea
patrar al secolului 19 si ca ea nu atinge decat mai tarziu sau, in unele cazuri, chiar deloc
Europa Orientala.
Revolutia industriala, moment de rascruce in evolutia economica a omenirii, a fost un
proces complex, cu o dubla natura- tehnica si social-economica- , din care au rezultat
performante economice, sociale, politice, culturale etc. fara precedent in istorie.
Declansarea, desfasurarea si efectele ei nu pot fi limitate la cronologia aparitiei si utilizarii
diferitelor masini si a perfectionarilor lor, desi acestea au reprezentat momente si trebuie
avute in vedere; ele reprezinta tema de cercetare a istoriei stiintelor tehnice. Revolutia
industriala a reprezentat mult mai mult, a modificat insusi modul de gandire si actiune
umana. Asa cum aprecia A. Toynbee, s-a pierdut o lume traditionala, dar s-a castigat un alt
viitor pentru omenire.
La nivel european, revolutia industriala a reprezentat un salt datorat unor acumulari
generate de procese si fenomene care s-au desfasurat de-a lungul secolului 17. Sub aspect
politic, acest secol se caracterizeaza si printr-un proces continuu de intarire si centralizare a
unor state monarhice si printr-o cvasipermanenta a starii de razboi. In plan economic,
acestea se reflecta in cresterea aparatelor administrative, curti regale rafinate, armate
numeroase si inzestrate corespunzator, altfel spus, in cheltuieli supradimensionate, care au
generat fiscalitate ridicata, inflatie si accentuarea importantei retelei financiare
internationale .
Concomitent se constata avantul deosebit al comertului maritim, indeosebi ca urmare a
numeroaselor descoperiri geografice prin care noile teritorii sunt atrase in sfera de
influenta europeana.
Este de mentionat si faptul ca apar primele societati anonime pe actiuni, cu scopul de a
asigura colaborarea intre asociati pentru exploatarea unei zone geografice sau a unei rute
comerciale. Prima societate pe actiuni este considerata a fi Compania Olandeza a Indiilor
Orientale, infiintata in 1602 si avand sediul la Amsterdam. Companii similare iau nastere
extrem de rapid si in Anglia, Franta, Suedia, Spania, Portugalia s.a. Importanta acestor
companii este deosebita, datorita functiilor pe care le indeplineau: cea economica, prin
legaturile comerciale intretinute intre tara de origine si teritoriile de peste mari, si mai ales
cea administrativ-politica si chiar si militara, in zonele de actiune. In esenta, companiile
comerciale au reprezentat varful de lance cu ajutorul caruia s-au creat imperii moderne.
Politica economica mercantilista, dominata de-a lungul intregului secol, a contribuit intro masura substantiala la desfasurarea procesului de acumulare de capital banesc, o
premisa esentiala pentru desfasurarea revolutiei industriale.
Agricultura secolului 17, caracterizata, in ansamblu, printr-un randament in general slab,
practicata cu tehnici si tehnologii rutiniere, dominata de marii latifundiari feudali, era
grevata, in principal, de numeroasele si indelungatele razboaie dintre marile puteri

monarhice, razboaie care i-au sustras o foarte mare cantitate de forta de munca si au
transformat intinse suprafete agricole in campuri de lupta. Porumbul si cartoful, aduse, in
secolul mentionat, de peste ocean, erau, deocamdata, doar curiozitati fara semnificatii
economice majore si aveau sa modifice structura culturilor agricole si a alimentatiei
populatiei abia peste un secol.
Revolutia industriala si dezvoltarea industriei pana la primul razboi mondial s-au
desfasurat in mai multe tari, prezentand elemente comune dar si particularitati inerente de
la o tara la alta, precum si de la o etapa la alta.

1.3 Revolutia industriala in Anglia (1760-1850)

Secol al schimbarii economice, care urmeaza logic unui secol al schimbarilor politice, ce
au democratizat viata politica engleza, secolul 18 reprezinta Marele salt de la unealta
simpla la masina, de la manufactura la fabrica, de la mica productie manufacturiera la
marea productie de fabrica. Revolutia industriala s-a declansat in Anglia si s-a propagat
pana la primul razboi mondial in mai multe tari, prezentand elemente comune, dar si
particularitati inerente de la o tara la alta.
Revolutia industriala are in economia engleza o faza de inceput(1760-1790), una de
apogeu(1790-1830) si una finala(1830-1850), la sfarsitul careia industrializarea face ca
Anglia sa fie nu numai regina marilor, ci si atelierul lumii.
Anglia a fost prima tara care a cunoscut experienta revolutiei industriale, deoarece a
inceput modernizarea economica inca din secolul 16 cand practica imprejmuirilor a
declansat revolutia agrare, nobilii devenind mari crescatori de oi a caror lana o
comercializau in Flandra. Trecerea la protestantism a dus la secularizarea averilor
manastirilor catolice ale caror mosii au fost cumparate de noua nobilime, al carui potential
economic se consolideaza.
Eliminati economic din mediul rural, prin transformarea majoritatii marilor proprietati in
pasuni, numerosi tarani se indreapta spre oras devenind forta de munca ieftina pentru
manufacturi. Beneficiind de cresterea populatiei urbane, de materie prima si forta de
munca ieftina, de o conjunctura externa favorabila, manufacturile engleze se dezvolta in a
doua parte a secolului 16 stimuland si comertul exterior. In aceste conditii, in Anglia incepe
procesul acumularii primitive de capital, atat in secolul manufacturier, cat si in cel
comercial, unde conceptia mercantilista a cunoscut o serie de particularitati specifice.
Conflictul politic dintre monarhia catolica a Stuartilor si noua nobilime protestanta, ce a
atins apogeul la mijlocul secolului 17, in Revolutia politica si a dus la proclamarea Republicii
in 1649, are la baza cauze economice generate de structurile conservatoare feudale
patronate de monarhia absoluta. Acest conflict s-a incheiat in 1688, cand Revolutia
Glorioasa a transformat monarhia absoluta in monarhie constitutionala, transferand

puterea Parlamentului, care prin legislatia adoptata in secolul urmator a creat baza juridica
ce a permis schimbarile din epoca Revolutiei industriale.
Primele masuri au fost luate in agricultura, eliminandu-se traditionalul sistem de open
fields cu randament scazut, statul facilitand comasarea terenurilor prin acte de
imprejmuire puse in vanzare catre cei ce dovedeau posibilitatea de a oferi despagubiri
micilor proprietari si mai ales de a valorifica prin productii ridicate proprietatea agrara.
Aristocratia britanica obtine prin intermediul a 2.500 de acte speciale emise de Parlament
si cu ajutorul unui sistem intern de credite, circa 2.000.000 ha din pamanturile comunale.
Desavarsirea revolutiei agrare inceputa in secolul 16 face din nobil un proprietar
capitalist care, de regula, isi administreaza personal mosia. La mijlocul secolului 18 intra in
contact cu piata, se informeaza, citeste carti si reviste de agricultura si foloseste tehnici
agricole moderne. Productia agricola se mareste ca urmare a cererilor tot mai mari ale
pietei, legate de intensificarea urbanizarii. Din aceleasi motive se dezvolta si cresterea
animalelor, indeosebi a cornutelor mari, prin folosirea unor metode zootehnice avansate.
Transformarile din agricultura duc la disparitia micilor proprietari de pamant, care devin
proletari agrari sau industriali marind oferta de mana de lucru ieftina.
O alta revolutie, ce a pregatit Marele salt al industrializarii, si care debuteaza tot in
secolul 16 este revolutia comerciala. Declansarea procesului de mondializare a comertului
european a gasit Anglia pregatita cu o noua elita politica, sprijinita de suveranii din dinastia
Tudorilor, si care a abandonat vechea mentalitate razboinica, de capa si spada, lansandu-se
in comert, fructificand deopotriva pozitia geografica, dar si traditia navala engleza.
Mercantilistii Angliei secolelor 15-16 considerau masurile protectioniste si de incurajare a
manufacturilor ca obiectiv necesar numai atunci cand aceasta tara era intrecuta de altele.
In perioadele de mai tarziu, cand Anglia devenise atelierul lumii, economistii ei au
formulat teorii in sprijinul liberalismului economic.
Mercantilismul comercial practicat de englezi a fost teoretizat de Thomas Mun(15711641), Josias Child(1639-1690) si William Petty(1623-1687). El se deosebeste de cel
industrial al francezilor prin largirea ariei activitatilor comerciale ale Angliei, efectuate
intr-un asemenea fel incat sa nu fie nevoie de un protectionism intern care sa sprijine
artificial industriile autohtone in detrimentul agriculturii.
Thomas Mun si-a formulat conceptia mercantilista in stransa legatura cu practicile unui
comert mai evoluat; el insusi a fost un mare negustor si unul din directorii companiei
engleze a comertului cu Indiile Orientale. Mun a formulat ideea dupa care banii,metalele
pretioase sunt instrumente de imbogatire si nu bogatie. (Cu cat sunt mai intens si mai
rational folosite, cu atat bogatie poate spori mai repede, iar tezaurul tarii se umple mai
mult).
Adam Smith, parintele de necontestat al liberalismului englez, aprecia astfel
mercantilismul din trecutul tarii sale: Motivul, in aparenta laudabil al tuturor acestor

reglementari consta in dezvoltarea manufacturilor noastre, nu prin perfectionarea lor ci

prin declinul manufacturilor vecinilor nostri- infranandu-se, in masura posibilului,
concurenta stanjenitoare din partea unor rivali atat de nedoriti,ba chiar odiosi.
Mercantilismul respectiv era agresiv, apara interesele unei tari, provocand mari prejudicii
altora care sa nu le mai poata fi concurenti temerari.
Afectata de politica absolutista a lui Carol I, mai ales in domeniul financiar-fiscal, ea va
sprijini inlaturarea regelui si , prin aceasta, a sistemului de privilegii feudale ce ingradeau
comertul.
Politica comerciala mercantilista promovata de noul conducator al Angliei, Oliver
Cromwell a fost stabilita prin Legea pentru protejarea si reglementarea comertului
Republicii engleze adoptata de Parlament la 1 august 1650, pe baza careia au fost emise
Actele de Navigatie. Primul Act dat la 3 octombrie 1650 interzicea negustorilor straini sa
desfasoare activitati comerciale in coloniile engleze fara avizul guvernului de la Londra. Al
doilea Act reglementa modul de intrare in tara a marfurilor straine, stabilind ca marfurile
extraeuropene sa fie transportate numai cu nave engleze, cat si de cele din tara de unde
provenea marfa. Expulzarea negustorilor olandezi din porturile engleze a dus la un conflict
anglo-olandez, in care numeroasele nave militare si comerciale construite in anii 1649-1651
au facilitat victoria engleza, ce a dus la acceptarea de catre Olanda in 1654 a Actelor
Navigatie.
La inceputul secolului 18, Anglia isi consolideaza pozitia de lider in comertul
international, ocupand Gibraltarul in 1706 si obtinand de la Spania exclusivitatea
comertului cu sclavi in coloniile spaniole din America.
Acumularea de capital care se intensifica dupa Revolutia burgheza constituie un act ce
favorizeaza Revolutia industriala. Realizata in principal pe cai comerciale, ca urmare a
politicii mercantiliste, acumularea de capital privat a dus la dezvoltarea pietei de capital,
mai ales dupa infiintarea in 1694 a Bancii Angliei. Sprijinind guvernul prin acordarea de
imprumuturi pe termen lung, reprezentand un element de legatura intre lumea financiara
si cea politica, Banca Angliei a devenit, alaturi de Bursa din Londra, emblema economiei
britanice. Numeroase banci mari si mici desfasurau o dinamica activitate financiara, oferind
celor interesati capitaluri in conditii avantajoase.
Transformarile economice au general o revolutie demografica, care a dus la o
spectaculoasa crestere a populatiei urbane dupa 1650, dar si la cresterea indicelui
demografic ca urmare a imbunatatirii situatiei alimentare a populatiei si a masurilor de
ordin sanitar luate de autoritati. Londra, care in 1632 are 307.000 locuitori, in 1700 ajunge
la 700.000 locuitori, iar la sfarsitul secolului 18 ajunge cel mai mare oras din Europa, avand
860.000 locuitori. In 1810 capitala engleza depaseste 1.000.000 locuitori si in 1835
2.000.000 locuitori, iar la nivelul intregii tari populatia urbana se tripleaza in intervalul
1780-1830.

Explozia demografica urbana a contribuit la consolidarea pietei interne, o piata care

datorita dezvoltarii economice avea capacitatea de a absorbi o parte a productiei interne,
dar si mari cantitati de produse importante. Inca de la sfarsitul secolului 17 produsele
textile indiene se importau in cantitati tot mai mari, prejudiciind interesele producatorilor
autohtoni care au militat pentru limitarea acestor importuri, insa productia manufacturiera
interna nu a avut capacitatea de a satisface cerintele pietei. In aceste conditii, sub
presiunea pietei interne si a concurentei straine se declanseaza in ramura textila un proces
de innoire tehnologica ce sta la baza Revolutiei industriale.
Prima inventie ce a marit randamentul in productie a fost suveica zburatoare, inventata
de John Kay in 1733, care putea fi manevrata de un lucrator in loc de doi. Dublarea
productiei datorata inventiei lui Kay a dus la foamea de fire, care a fost rezolvata prin
crearea in 1764, de catre James Hargreaves a masinii de filat ce producea 80 de fire
simultan supravegheata de un singur muncitor. Slaba rezistenta a firelor a fost remediata
de Thomas Highs, iar in 1769 Arkwright breveteaza masina de filat mecanica actionata
hidraulic si peste zece ani Samuel Compton concepe masina de filat fire fine. Inventarea
razboiului de tesut mecanic de catre Edward Cartwright, in 1785, si crearea de catre acesta
a primei fabrici in anul urmator incheie suita inventiilor in ramura textila, marcand trecerea
ei la productia de fabrica. Avand o productivitate cu 75% mai ridicata decat a razboiului de
tesut manual si perfectionata ulterior, inventia lui Cartwright a ajuns sa suplineasca munca
a 40 de lucratori.
Inceputa in ramura textila, Revolutia industriala s-a propagat ca intr-un sistem de vase
comunicante in celelalte ramuri economice. Confectionarea noilor masini si folosirea
intensa a structurilor metalice in domeniul transporturilor a impus schimbari in metalurgie.
Carbunele devine principalul combustibil in locul lemnului, determinand deplasarea
centrelor metalurgice catre zonele carbonifere. Folosit initial drept combustibil, acesta
devine un element vital in metalurgie prin inventarea cocsului, utilizat de Abraham Darby,
in 1709, pentru producerea fontei. Peste trei decenii se descopera metoda de producere a
otelului din fonta si pana la finele veacului atat productia de carbuni, cat si cea de fonta
cunosc cresteri spectaculoase: prima se dubleaza ajungand la 10.000.000, iar cea de fonta
urca de la 4.802 t la 250.000 t. Materii prime in industria constructiilor de masini, fonta si
otelul fac din Anglia patria furnalelor si otelariilor, o data cu patrunderea Revolutiei
industriale in sectorul transporturilor.
Superioritatea industriala a Marii Britanii, castigata in primul sfert al secolului 14, s-a
bazat pe avansul tehnologic in doua industrii principale: industria bumbacului si metalurgia,
sustinute de utilizarea extensiva a carbunelui in calitate de combustibil industrial si de
folosirea tot mai accentuata a motorului cu aburi ca sursa de putere mecanica.
Mecanizarea prelucrarii bumbacului a devenit completa in principiu in 1820,
transformand-o in prima industrie moderna, in vreme ce mecanizarea tesutului abia

incepuse. Celelalte industrii textile principale, a lanii si inului, desi incepusera sa se

mecanizeze concomitent cu procesul teserii bumbacului, au facut mari salturi doar in
urmatoarele decenii.
Industria siderurgica si-a completat tranzitia de la topirea minereului de fier cu cocs spre
folosirea procesului de pudlaj si a laminoarelor pentru finisarea productiei furnalului.
Carbunele era folosit intens nu numai pentru motoarele cu aburi, pentru cuptoarele de
pudlaj si pentru furnale, dar si drept combustibil intr-o serie de alte industrii, cum ar fi:
fabricarea sticlei, rafinarea sarii, fabricarea berii si distilarea. Motoarele cu aburi furnizau
energie pentru fabricile textile si pentru uzinele metalurgice si pentru actionarea pompelor
in minele de carbuni si de cositor; erau, de asemenea, folosite intr-o mai mica masura in
morile de faina, in fabricile de ceramica si in alte industrii.
In primele secole ale epocii moderne, transporturile au evoluat lent, mai ales cele
terestre ce foloseau mijloace traditionale cu capacitate de transport redusa. Cresterea
consumului de materii prime si a productiei de marfuri in secolul 18 impunea modernizarea
transporturilor. Inceputa prin construirea de canale, actiunea de imbunatatire a cailor si
mijloacelor de transport va continua prin modernizarea drumurilor, folosindu-se celebrul
macadam, prin construirea podurilor cu structuri metalice si aparitia in 1807 a primei nave
ce utilizia forta aburului.
Marele salt in domeniul transporturilor este constructia cailor ferate, una dintre cele
mai prospere investitii economice ale secolului 19. Odiseea cailor ferate incepe o data cu
inventarea locomotivei de catre George Stephenson in 1829, prin care motorul cu aburi
inventat de Watt patrunde in transporturile terestre.
Primele cai ferate apar in 1830, in Anglia si Statele Unite, pentru ca numai in doua
decenii reteaua feroviara internationala sa ajunga la 38.600 km, din care Anglia detinea
10.000 km. Crearea cailor ferate duce la integrarea in circuitul economic a unor zone si
regiuni izolate, dinamizeaza schimbul intern si extern si international, faciliteaza circulatia
bunurilor materiale si a oamenilor.
Revolutia in transporturi este completata, dupa 1830, cu o revolutie nautica, prin care
motorul cu aburi si structurile metalice modernizeaza navele care devin mai rapide, mai
sigure si au o capacitate de transport mai mare. Construirea canalului de Suez intre 18591869 face ca ruta Londra-Bombay prin Mediterana sa fie strabatuta in 26 de zile in loc de
100 de zile, cat necesita ruta traditionala prin sudul Africii. Extinderea retelei feroviare si
modernizarea transporturilor navale determina cresterea consumului de produse
metalurgice solicitate in noua industrie a constructiilor feroviare, dar si de cea navala,
ducand la o crestere impresionanta a productiei de otel englezesc, care ajunge la 2.000.000
t in 1850.
Comertul intern si indeosebi cel exterior cunosc, sub influenta Revolutiei industriale si a
industrializarii, o puternica extindere dupa anul 1800. Cresterea capacitatilor de productie

a marit consumul de materii prime si de combustibil, iar deficitul intern a trebuit completat
prin importuri, devenind astfel necesara desfacerea unei parti a productiei industriale pe
pietele externe. Anglia, de exemplu, importa mari cantitati de minereu de fier de calitate
superioare din Suedia si Belgia, dar si bumbac din India si S.U.A.
Cresterea populatiei urbane in epoca industriala a marit considerabil consumul de
alimente si bunuri de larg consum si de materiale de constructii. In aceste conditii,
comertul devine o necesitate permanenta. Politica liberului schimb, promovata inca de la
sfarsitul secolului 17, determina la inceputul secolului urmator o impresionanta crestere a
volumului comertului international. Intre 1720 si 1780 valoric comertul se dubleaza, iar in
urmatoarele doua decenii, ce corespund revolutiei industriale engleze, el creste cu peste
50%. Intre 1800 si 1850 industrializarea sporeste de patru ori valoarea acestui comert, ce
cunoaste o remarcabila diversificare. Intre 1850 si 1880 cresterea este de 3,7 ori.
Extinderea deosebita a comertului international se realizeaza in beneficiul unui grup
restrans de tari din vestul Europei in frunte cu Anglia, care beneficiaza de statutul de prima
putere navala si comerciala,de lider al pietei financiar bancare si pozitia de prima putere
industriala a lumii.

1.4 Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in Germania, Franta, Rusia,

Statele Unite ale Americii, Japonia
Germania, ca urmare a lipsei unitatii statale, cunoaste o evidenta ramanere in urma fata
de Anglia. Existenta mai multor state cu populatie germana constituie un handicap al vietii
economice germane, partial atenuat prin Uniunea vamala, initiata de Prusia in 1819, la
care au aderat toate celelalte state germane, cu exceptia Austriei, pana in 1836. Pana la
mijlocul secolului 19 insa, industria statelor germane pastra multe din caracteristicile
economiei medievale, dominata de mestesugari si manufacturi. Dupa 1850, urmare a
cresterii demografice si reformei agrare, statele germane cunosc o intensificare a vietii
economice, cresteri importante in productia industriala textila si cea agricola, cu scopul, in
principal, de a satisface trebuintele interne.
Progresele cele mai semnificative ale revolutiei industriale in Germania au fost
inregistrate in domeniul industriei grele, cu deosebire dupa unificarea statelor germane. In
urma adoptarii unei puternice legislatii protectioniste se dezvolta, dupa 1870, industria
grea, care, pana la sfarsitul secolului, o intrece in realizari pe cea engleza. Metalurgia,
constructiile de masini, in special de material rulant, chimia, electrotehnica s.a cunosc
cresteri si realizari tehnice de nivel mondial.
Se cuvine mentionata si atentia deosebita acordata intemeierii, dezvoltarii si consolidarii
invatamantului tehnic superior si cercetarii stiintifice. Descoperiri semnificative, care isi pun

amprenta asupra nivelului de dezvoltare a economiei germane, ca motorul Otto, Diesel,

electric s.a. confera industriei de prelucrare o forta superioara.
Franta, desi cu traditii deosebite in industria manufacturiera textila, cunoaste o
dezvoltare industriala moderna relativ tarzie. Unele imprejurari istorice, cum sunt masurile
economice sau cu implicatii economice luate in perioada revolutiei franceze, precum si
pierderile imense umane si materiale legate de razboaiele napoleoniene, au incetinit
procesul de modernizare a economiei franceze. La acestea se poate adauga, desigur, si
dimensiunea redusa a proprietatii funciare tipic franceze, care nu are forta economica
necesara modernizarii agriculturii si retine un segment prea mare din populatia activa.
In a doua jumatate a secolului 19, industria franceza cunoaste realizari remarcabile in
domenii de varf ale epocii, ca cele ale metalurgiei, otelurilor speciale, chimiei, aeronauticii.
autovehiculelor, dar, cu toate acestea, nivelul de dezvoltare a economiei franceze in
ansamblu nu poate fi caracterizat ca fiind acela al unei tari industrializate.
Rusia, dupa se se apreciaza in literatura de specialitate, prezinta un caz aparte de
dezvoltare economica. In privinta ei, nu toti autorii sunt de parere ca ar fi cunoscut un
proces de industrializare modern, in sens vest-european, pana la inceputul primului razboi
mondial.
Tara de dimensiuni continentale, cu resurse naturale imense si in mare parte
necunoscute in acea vreme, Rusia cunoaste in a doua jumatate a secolului 19 o serie de
innoiri. Prin reforma agrara adoptata in 1861, taranimea este eliberata din iobagie si
improprietarita, dar acestea nu se transforma intr-o premisa a unei dezvoltari industriale
moderne sustinute, intrucat improprietarirea se face nu individual, ci la nivelul obstilor
satesti, fapt ce mentine in continuare forta de munca in agricultura.
Statele Unite ale Americii, in momentul proclamarii independentei, erau o tara
predominant agricola si cu o populatie relativ redusa. De-a lungul secolului 19, ele cunosc
insemnate framantari, determinate de cristalizarea statutului politic, intinderea teritoriala
si cautarea unui model de dezvoltare economica. Urmare a unei rate a natalitatii extrem de
ridicata, precum si a valurilor de imigrari, populatia S.U.A. cunoaste,intr-un secol, un salt
urias, de la 4 la 100 milioane, si este o populatie predominant tanara, ceea ce imprima un
dinamism deosebit vietii economice.
Dezvoltarea economica a S.U.A. incepe cu agricultura, domeniu in care fertilitatea
exceptionala a terenurilor si imensitatea spatiului geografic sunt factori favorizanti pentru
cultura cerealelor si cresterea animalelor, desi cucerirea vestului se dovedeste a fi o
realitate extrem de aspra. Productia agricola reprezinta baza de materii prime pentru
productia alimentara, care in faza ei de inceput este concentrata in jurul orasului Chicago.
Concomitent, industria textila cunoaste si ea dezvoltari semnificative, prin valorificarea
bumbacului din zonele sudice.

Prima afacere in stil american o constituie insa caile ferate, constructia lor fiind o
permanenta a vietii economice din S.U.A., incepand din deceniul al treilea si pana la
sfarsitul secolului 19. Trebuintele generate de constructia de cai ferate impun dezvoltarea
industriilor extractive, metalurgice si constructoare de masini, aparitia primelor societati de
actiuni, iar ca urmare a gradului inalt de monopolizare, a primelor legi antitrust.
Descoperirea petrolului, la jumatatea secolului trecut, imprima vietii economice a S.U.A
un ritm si directii proprii de dezvoltare. Procesul de industrializare in S.U.A. se desfasoara
accelerat si cu rezultate care indreptatesc si consfintesc pozitia lor fruntasa in ierarhia
mondiala la inceputul secolului 20. Expansiunea economica americana se face simtita pe
piata mondiala inca inainte de primul razboi mondial, prin activitatile unor mari societati,
ca Standard Oil, General Motors, Ford, United States Steel Co, General Electric s.a.
Japonia, dupa doua secole de inchistare feudala si izolare voluntara de restul lumii,
cunoaste, la jumatatea secolului 19, inceputul Erei Meidji, care se constituie intr-un amplu
proces de reforme si transformari ce au inscris tara intr-un accelerat proces de
modernizare. Reformele si transformarile au vizat atat domeniul politic, cat si pe cel social
si economic.
In domeniul politic au fost adoptat principiile si formele organizatorice ale democratiei
moderne, concomitent cu restaurarea puterii imperiale, iar in cel social, prin desfiintarea
relatiilor feudale, au fost create premisele structurilor sociale moderne.
In domeniul economic, se cuvine subliniat rolul deosebit pe care si l-a asumat statul
japonez in procesul de modernizare si industrializare, prin apelul treptat, gradual, la
initiativa particulara. Masinismul patrunde initial in industria textila, in cea de prelucrare a
matasii la inceput si, ulterior, a bumbacului importat, iar in ultimele decenii ale secolului
19, in industria grea- metalurgie, constructii de masini, constructii navale sprijinite de catre
stat prin comenzi ferme si pe termen lung, pentru cerintele armatei imperiale, in vederea
expansiunii politice si militare. De asemenea, statul s-a implicat nemijlocit in pregatirea
fortei de munca, prin sistemul de invatamant de toate gradele: primar, profesional, liceal si
superior.
Intr-un termen relativ scurt, de trei decenii, Japonia a parcurs in ritm accelerat drumul
de la statul feudal la un stat modern industrial. La sfarsitul secolului trecut, pe piata
Extremului Orient, produsele japoneze concurau la egalitate cu cele engleze, germane si
americane.

1.5 Concluzii
Revolutia industriala si dezvoltarea industriei, care, pana la jumatatea secolului 19, s-au
desfasurat, in grade diferite de intensitate, intr-un numar de tari au sporit incontestabil
capacitatile de productie ale acestora si au pus cu acuitate, intr-o masura mult mai mare

decat in perioadele precedente, problema mobilitatii si a utilizarii eficiente a factorilor de

productie,au avut o influenta deosebita asupra altor domenii ale vietii economice.
Urbanizarea, care devenea o permanenta de mari proportii a lumii industriale, genera si
ea probleme noi. Pe de o parte, probleme complexe, legate de constructii, transport si
sistematizare in mediul urban, iar pe de alta, probleme, de asemenea, nu mai putin
complicate, legate de fluxurile de marfuri industriale si agricole necesare a se statornici si
desfasura acum intre mediul urban, unde se produc bunuri fabricate, si cel rural, unde se
produc bunuri agricole. Totodata, dezvoltarea industriei pe baze masiniste atrage dupa sine
si, in acelasi timp, impune modificari principiale si structurale in transporturi si comunicatii,
in agricultura, precum si in alte domenii, institutii, instrumente ale vietii economice, ca
moneda, credit, sistem bancar, comert s.a.

Bibliografie

Corneliu Olaru, Prelegeri, Ed. NEWA-TED, 2003

Maria Muresan, Dumitru Muresan, Istoria economiei mondiale, Ed. Economica,
1998
Mihail Opritescu, Istoria economiei, Ed. ASE, 2005