Sunteți pe pagina 1din 25

„MODELUL MILTON”- CONSTRUIREA INTERVENTIILOR

METAFORICE ÎN PSIHOTERAPIE

Oana Maria Popescu

Rodica Miron

Cosmina P?curar

Loredana Drobot

(lucrare prezentata in cadrul Conferintei Nationale de Hipnoza


Ericksoniana, 2007)

“Învata-ma si voi uita,

Arata-mi si îmi voi aminti,

Implica-ma si voi întelege”.

(Nadia Lalak, 2003)

1. Metafora terapeutica si modelul Milton

Metafora terapeutica este un tip de metafora conceptuala


prezentata sub forma de poveste sau alta paralela la o întreaga
situatie sau un aspect al ei, relatata de catre psihoterapeut
clientului.

Cei mai cunoscuti „utilizatori” de metafore în lumea moderna


sunt George Lakoff, unul din cei mai de seama lingvisti din SUA,
si Milton Erickson, asa-numitul „parinte al hipnoterapiei
moderne”. Conform cu Erickson metafora detine un rol crucial în
comunicarea si experienta umana. Comunicarea umana este
privita în psihoterapia Ericksoniana ca fiind o metafora, iar
metaforele sunt utilizate în hipnoterapie pentru a comunica
simultan la mai multe nivele.

Programarea neurolingvistic? nume?te „modelul Milton” tipul


de limbaj care î?i are originile în utilizarea limbajului de c?tre
Milton Erickson, respectiv un model de contruire a propozi?iilor
cuprinzând o mul?ime de omisiuni, distorsiuni ?i generaliz?ri.
Folosirea limbajului complex distrage mintea con?tient? ?i
permite accesul mai facil la resursele incon?tiente.

În sens larg modelul Milton se refer? la utilizarea comunic?rii


de tip metaforic ?i a limbajului Ericksonian. Metaforele realizeaz?
conexiuni creative între 2 evenimente sau experien?e pentru a
crea un exemplu, iar Milton Erickson, maestrul terapiei
metaforice, când a fost întrebat care sunt cele mai importante
trei variabile ale terapiei a r?spuns: „observ?, observ?, observ?”,
cu referire la metaforele furnizate în terapie de c?tre clientul
însu?i.

Cei mai de seam? mae?tri contemporani ai comunic?rii care au


utilizat metaforele ca ?i modalitate de comunicare au fost Nelson
Mandela, Winston Churchill, John F. Kennedy, Mohamed Ali ?i
Martin Luther King.

Metafora func?ioneaz? la mai multe nivele. Mintea con?tient?


proceseaz? con?inutul pove?tii în timp ce incon?tientul recep?
ioneaz? mesajul ascuns în metafor?. Mesajul metaforei duce la
schimbare, iar mintea con?tient? se concentreaz? pe suprafa?a
pove?tii. În poveste se creeaz? realit??i paralele, a?a cum se
întâmpl? în vis, astfel încât problemele pot fi rezolvate la nivel
incon?tient.

Pe de alt? parte, ne spunem nou? în?ine, încontinuu, în minte,


versiuni diferite ale propriei noastre pove?ti de via??. Versiunile
auto- construite ale scriptului vie?ii proprii nu sunt nimic altceva
decât metafore personale, nu neap?rat conforme adev?rului
realit??ii externe.

2. Tipuri de metafore ?i interven?ii metaforice în


psihoterapie

De cele mai multe ori folosirea sintagmei „metafor?


terapeutic?” ne duce cu gândul la pove?ti, parabole, aforisme,
basme, ?i alte forme de comunicare verbal? sau scris?. Îns?
metafora terapeutic? se refer? la toate tipurile de interven?ii care
implic? crearea de paralele cu situa?ia de via?? a clientului sau
accesarea posibilit??ii de identificare cu con?inutul metaforic
prezentat. Astfel, în marea familie a metaforelor terapeutice î?i g?
sesc locul pove?tile ?i basmele, respectiv biblioterapia ca metod?
terapeutic?, filmele ?i implicit video- sau cinematerapia, muzica,
respectiv meloterapia, teatrul ?i ca urmare dramaterapia ?i
psihodrama, jocurile ?i terapia prin joc, umorul, recadrarea,
sculptura familial?, temele de cas? ?i ritualurile ca tehnici
împrumutate din terapia cognitiv- comportamental?.

De altfel, orice psihoterapie eficace implic? utilizarea


metaforelor într-o form? sau alta.

Bibilioterapia

Bibiloterapia se bazeaz? pe citirea ?i discutarea pove?tilor.


Conform biblioterapiei, o serie de pove?ti clasice ne înva??
despre diferite valori: “C?r?ile junglei” despre respect ?i prietenie,
“Pinocchio” despre dragoste, devo?iune ?i îndr?zneal?, “Cenu??
reasa” despre încredere ?i armonie, iar “Harry Potter” despre
prietenie ?i bun?tate, pentru a da doar câteva exemple.

Bruno Bettelheim, în „The Uses of Enchantment”, 1976,


exemplific? din punct de vedere psihanalitic care sunt mesajele
pe care le transmite basmul sau povestea. În „Cei trei purcelu?i”
este prezentat principiul pl?cerii versus principiul realit??ii. Acest
basm îl înva?? pe copil s? nu fie lene? ?i s? ia lucrurile u?or pentru
c? poate muri. Planificarea inteligent? ne poate face victorio?i.
Este prezentat ?i avantajul de a te maturiza, pentru c? cel de-al
treilea purcelu? este cel mai mare ?i mai vârstnic.

Casele simbolizeaz? ?i progresul istoric al omului de la casa de


paie la cea de c?r?mid?, iar din punct de vedere psihanalitic de la
personalitatea dominat? de id la cea influen?at? de superego ?i
controlat? de ego.

Cei doi purcelu?i mai tineri tr?iesc în conformitate cu principiul


pl?cerii, c?utând gratificare imediat?. Cel de-al treilea a înv??at s?
tr?iasc? în conformitate cu principiul realit??ii.

Copilul înv??? de asemenea c? exist? posibilitatea de a-?i


dezvolta inteligen?a pentru a fi victorios asupra unui oponent mai
puternic.

Lupul este o proiec?ie extern? a r?ut??ii copilului, a dorin?ei


sale de a devora ?i a anxiet??ii ca s? nu aib? cumva soarta
similar? lupului.
Copilul în?elege subcon?tient ?i diferen?a dintre a mânca ?i a
devora, respectiv între principiul pl?cerii necontrolat ?i cel
controlat (purcelul aduce ?i mâncare în cas?).

Purcelu?ul cel mai mare este superior celor mai tineri (atipic,
pentru c? in pove?ti de obicei fratele cel mai mic triumf?). Copilul
poate identifica progresul s?u, identificându-se pe rând cu fiecare
din cei trei purcelu?i.

Lupul prime?te ceea ce merit?, ?i astfel este adus în scen? ?i


principiul drept??ii.

Dispari?ia primilor doi purcelu?i nu este dramatic?: copilul în?


elege c? trebuie s? ne debaras?m de formele de existen??
anterioare dac? dorim s? ajungem într-o form? superioar?. Cei trei
purcelu?i sunt aceea?i persoan?, în stadii diferite (r?spunsul
lupului este exact la fel).

Gândirea copilului este direc?ionat? spre propriul s?u progres ?


i el poate trage propriile concluzii.

Pove?tile terapeutice

Unele din cele mai vechi pove?ti din lume sunt cele ale
aborigenilor australieni, care povestesc despre na?terea
fenomenelor naturale. Se spune c? totul a început cu ?apte femei
care controlau focul, ?i un b?rbat a venit ?i a furat focul pentru el
însu?i. Neputincioase, femeile se ridicar? la cer ?i devenir?
constela?ia “?apte surori”, în timp ce b?rbatul refuza s? împart?
focul cu ceilal?i. Enervat de cererile oamenilor, el arunc? cu c?
rbuni în ei, ?i porni un incendiu în care el însu?i fu incinerat. ?i
mai tr?ie?te ?i azi, transformat în cioar?.

Michael Yapko spunea c? “pove?tile ca instrumente educa?


ionale au fost principala metod? de educare ?i socializare în
istoria uman?”.

Biblia este o poveste metaforic? despre facerea lumii. Ca


specie, oamenii au folosit pove?tile pentru a explica lumea în
care tr?iesc ?i propriile origini. Aceste pove?ti ne ajut? s?
definim ?i s? în?elegem multe lucruri care altfel ar fi de neîn?eles,
?i astfel ne permit s? ne cre?m lumea.
Isus ?i Budha nu ?ineau cursuri, ci foloseau parabole. Zen
Budhi?tii sunt cunoscu?i pentru pove?tile lor profunde. Piesele de
teatru, baletul ?i opera sunt alte forme de metafore, ca ?i video-
clipurile ?i filmele. Pove?tile ne pot împlini visele ?i visele noastre
sunt de fapt pove?ti.

Nadia Lalak (2003) spunea:

“Înva??-m? ?i voi uita,

Arat?-mi ?i îmi voi aminti,

Implic?-m? ?i voi în?elege”.

Pove?tile sunt o parte important? de implicare a clien?ilor în


în?elegerea informa?iei.

Pove?tile au ?i puterea de a disciplina. De exemplu în Nepal


exist? tradi?ia ca pedeapsa pentru comportamentul neadecvat la
copii s? fie înlocuit? de pove?ti cu personaje înfrico??toare. Pove?
tile inspir? ?i motiveaz?, invoc? emo?ii, promoveaz? schimbarea,
creaz? leg?turi minte-corp, au puterea de a vindeca.

Milton Erickson utiliza pove?ti metaforice structurate în scop


terapeutic.

Comunicarea metaforic? în terapie prezint? mari avantaje. În


primul rând sunt “ateoretice”. O astfel de comunicare aduce
oamenii laolalt?, ne ajut? s? ne conect?m unii la al?ii, s? facem
noi în?ine conexiuni ?i s? form?m noi rela?ii. Povestea nu are
leag?tur? doar cu con?inutul s?u verbal, ci în primul rând cu
conectarea. Pove?tile relateaz? informa?ia mai eficace decât un
simplu fapt ?i se apropie mai mult de experien?a personal?.

Metaforele sunt o form? de comunicare indirect?, imaginativ? ?


i implicit? cu clientul. De multe ori cuvintele “metafor?
terapeutic?”, “poveste terapeutic?” sau “poveste care vindec?”
sunt folosite in acela?i mod.

Exist? o diferen?? între pove?tile orale ?i cele scrise. Pove?tile


transmise pe cale oral? sunt dinamice, a?a cum trebuie s? fie
pove?tile, ?i ele sunt adaptate de la povestitor la povestitor ?i de
la un ascult?tor la altul.
Pove?tile au o serie de caracteristici ale comunic?rii eficace:

- sunt interactive
- ne înva?? prin atractivitate
- înving rezisten?a
- dezvolt? abilit??ile de rezolvare a problemelor
- creaz? posibilit??i
- invit? la luarea independent? a deciziilor
Basmele
Perspectiva psihanalitic?

Copilul are nevoie de o modalitate prin care s? se în?eleag? pe


sine în lumea complex? în care tr?ie?te. De obicei copilul g?se?te
în?elesuri în basme. Basmele comunic? cu copilul la mai multe
niveluri. Conform modelului psihanalitic al personalit??ii umane
basmele poart? mesaje importante la nivel con?tient, subcon?
tient ?i incon?tient.

Copiii, indiferent de nivelul lor intelectual ?i de vârsta pe care o


au, par s? prefere basmele populare oric?ror alte pove?ti. Aceste
basme fac referire la presiunile interne pe care copilul le în?elege
automat în mod incon?tient ?i ofer? solu?ii temporare ?i
permanente la problemele sale.

Problemele cu care copiii se confrunt? sunt multiple: dezam?


giri, dileme, rivalit??i între fra?i, achizi?ionarea unei valori proprii,
realizarea existen?ei sinelui, dep??irea dependen?elor.

Copilul nu poate în?elege mediul s?u în mod ra?ional, ci prin


intermediul viselor cu ochii dechi?i, fanteziei ?i jocului. Astfel,
con?inutul incon?tient este încorporat în fanteziile con?tiente.
Basmele ofer? noi dimensiuni imagina?iei copilului, pe care
probabil i-ar fi dificil s? le descopere de unul singur. Mai
important chiar, forma ?i structura basmelor sugereaz? copilului
imagini prin intermediul c?rora î?i poate structura fanteziile ?i î?i
poate g?si un drum în via??.

Atât la copil, cât ?i la adult, incon?tientul este un


determinant important al comportamentului incon?tient. Conform
teoriei psihanalitice dac? materialului incon?tient îi este permis s?
ajung? la nivel con?tient ?i s? fie prelucrat prin intermediul
imagina?iei, poten?ialul s?u d?un?tor (prin reprimare
presupunându-se c? duce la personalit??i rigide, obsesiv-
compulsive) este mult redus, ?i are, dimpotriv?, un efect pozitiv.

Copilul are nevoie de sugestii în form? simbolic? despre cum


poate dep??i diverse probleme ?i poate ajunge la maturitate.
Pove?tile „corecte politic” nu men?ioneaz? îmb?trânirea sau
moartea, limitele existen?ei noastre, sau dorin?a de via?? etern?.

Basmele prezint? la modul imaginar procesul dezvolt?rii


umane ?i fac acest proces mai atractiv pentru copil. Pe lâng? în?
elesul lor profund psihologic, basmele sunt o oper? de art?.
Basmele nu ar putea avea impact dac? nu ar fi o form? de art?. ?i
în acest sens basmele sunt unice, fiind o form? de art? pe care
copilul o poate în?elege.

În basm este exprimat? ?i mo?tenirea noastr? cultural?. În


func?ie de punctul de vedere asupra basmului, putem g?si în el
în?elesuri diferite. De exemplu în „Scufi?a Ro?ie” faptul c? este
înghi?it? de lup este privit ca tem? pentru:

- noaptea care devoreaz? ziua


- iarna care înlocuie?te anotimpurile calde
- zeul care înghite victima sacrificat?.

Basmele abund? ?i în elemente religioase, ?i multe pove?ti


biblice au o structur? asem?n?toare basmelor. De exemplu „1001
de Nop?i” este plin? de referin?e la religia islamic?. Multe din
pove?tile fra?ilor Grimm fac referire la Dumnezeu.

Basmele sunt terapeutice pentru c? pacientul î?i g?se?te


propriile solu?ii prin contemplarea a ceea ce basmul pare c?
implic? despre sine însu?i ?i conflictele sale interne în acel
moment al vie?ii.

Basmele nu au preten?ia s? descrie lumea a?a cum este, ?i nici


nu ne dau sfaturi referitoare la ceea ce ar trebui s? facem. De
obicei basmul nu are nimic de-a face cu via?a exterioar? a
pacientului, ci cu problemele sale interioare. Natura nerealist? a
basmului este foarte important? pentru c? devine clar c? el nu
con?ine informa?ii despre lumea extern?, ci despre procesele
interne.
Miturile au multe lucruri comune cu basmele, dar în mituri
eroul principal este frecvent prezentat ca personaj demn de
urmat.

Basmele r?spund în mod sugestiv la întreb?ri eterne:

- Cum este lumea cu adev?rat?


- Cum îmi voi tr?i via?a în aceast? lume?
- Cum pot fi eu însumi?

Basmul este o experien?? de via?? pentru copil, ?i adolescen?ii


care nu au parte de basme în copil?rie încearc? s? compenseze
acest lucru în adolescen??, prin credin?a în astrologie, vr?jitorie,
droguri, aderarea la un cult condus de un guru, etc. (Bettelheim,
1976). Basmele sunt o etap? prin care omul trebuie s? treac?.

Cu cât o persoan? se simte mai sigur? în mediul s?u, cu atât


mai pu?in are nevoie de proiec?iile infantile (basme, religie,
mituri, etc.).

Basmele seam?n? de altfel cu visele. Prin intermediul basmului


persoana se distan?eaz? de con?inutul incon?tientului, pe care-l
poate vedea exterior lui, ?i asupra c?ruia poate dobândi controlul.

Când copilul spune despre un basm „îmi place”, înseamn? c?


are ceva s? îi spun? ?i basmul trebuie repetat.

Perspectiva analizei tranzac?ionale

Basmele ajut? la inocularea normelor societ??ii în mintea


copilului la modul con?tient, dar la nivel subcon?tient pot furniza
roluri, loca?ii ?i orare atractive ?i stereotipe pentru un scenariu de
via?? defectuos.

Analiza structural? a scenariului este bazat? pe Matricea


Scenariilor a lui Steiner.

Drama poate fi analizat? ca schimb?ri ale rolului ?i loca?iei într-


un continuum al timpului. Intensitatea dramei este influen?at? de
num?rul de permut?ri într-o perioad? de timp (Viteza
Scenariului) ?i contrastul dintre pozi?iile permutate (Gama
Scenariului). O vitez? ?i o gam? sc?zute înseamn? plictiseal?.
Momentul fiec?rei permut?ri variaz? independent, de la supriz? la
suspans.

A?a cum analiza st?rilor eului este o parte a analizei tranzac?


ionale structurale, analiza rolului este o parte a analizei jocului ?i
scenariilor, în definirea identit??ilor implicate în ac?iune. Sloganul
de pe tricoul unui om poate reprezenta sloganul scenariului s?u.
Cu ajutorul acestui slogan se poate determina, adesea printr-o
întrebare indirect?, ce rol joac? în via??.

Persoana care “tr?ie?te într-un scenariu” a simplificat de obicei


vederea asupra lumii cu un minimum de personaje dramatice.
Diagrama rolurilor furnizeaz? un mijloc de fixare a unui num?r
prestabilit de identit??i cheie vizualizate în terapie. Când o
persoan? cunoa?te care a fost “basmul s?u preferat” rolurile
cheie pot fi a?ezate în cerc ?i apoi se distribuie rolurile în via??.
Mai pu?in frecvent acest lucru poate func?iona ?i invers, ?i
povestea clasic? g?sit? se potrive?te cu rolurile. Aceast? imagine
în circumscrierea ac?iunii are o utilitate similar? cu analiza
jocului.

S?ge?ile din diagram? nu indic? ac?iunea secven?ial?, ci regula


c? toate rolurile se pot schimba între ele, ?i c? o persoan? poate
juca orice rol într-un moment sau altul ?i poate vedea orice
persoan?, inclusiv terapeutul, într-unul din aceste roluri la un
moment dat. Unele persoane pot prezenta semne de manierism a
unora din acestea. Regula schimb?rii rolurilor este aceea?i ca ?i în
analiza jocului, unde într-un anumit moment o persoan? joac? “cu
toate c?r?ile din joc”, ?i analiza visului, unde “fiecare persoan?
din vis este cel ce viseaz?”. Tratamentul nu poate fi complet pân?
nu este analizat? pozi?ia persoanei în fiecare rol.

În analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a înf??i?a mi?c?


rile emo?ionale care sunt drame. Aceste roluri de ac?iune, spre
deosebire de rolurile de identitate la care ne-am referit înainte,
sunt Persecutorul, Salvatorul ?i Victima. Drama începe când
aceste roluri sunt stabilite sau anticipate de public. Nu exist?
dram? f?r? o schimbare a rolurilor. Aceasta este indicat? de o
schimbare a pozi?iei vectorului din diagram?. În urm?toarele trei
exemple se poate urm?ri permutarea rolurilor.

A. În “Cânt?re?ul din flaut” eroul începe ca Salvator al ora?ului ?i


Persecutor al ?obolanilor, apoi devine Victima a în?el?ciunii
Persecutorului primar (care nu-i pl?te?te onorariul) ?i ca r?
zbunare devine Persecutor al copiiilor din ora?. Primarul se
schimb? din Victim? (a ?obolanilor) în Salvator (angajându-l pe
cânt?re?), în Persecutor (dubl? schimbare), în Victim? (copiii lui
mor). Copiii se schimb? din Victime Persecutate (?obolanii) în
Victime Salvate, în Victime Persecutate de Salvatorul lor
(contrast crescut).
B. În “Scufi?a Rosie” eroina
începe ca Salvator (mâncare ?i companie pentru bunica : SV, ?i
prietenie ?i instruc?iuni pentru lup: :S V). În schimbarea de
suspans ea devine Victim? pentru Persecutorul lup ( P V), care
într-o schimbare nea?teptat? este Victim? a p?durarului
Persecutor ( P V), care în acest act joac? dou? roluri deodat?
(vitez? crescut?), de asemenea Salveaz? pe Scufi?a Ro?ie ?i pe
bunica ( S V). Într-o versiune a pove?tii, Scufi?a Ro?ie, jucând
toate trei rolurile, se transform? în Persecutor îndesând pietre
în burta lupului împreun? cu p?durarul. Schimb?rile bunicii sunt:
V S,

V P, V S ; lupul: V S, P V,

V P (direc?ia s?ge?ilor arat? ini?iativa).

C. În “Cenu??reasa” eroina se transform? din


Victim? dublu Persecutat? (mama ?i surorile vitrege) în Victim?
triplu Salvat? (zâna ursitoare, apoi ?oarecii, apoi prin?ul) ?i din
nou în Victim? Persecutat? (dup? miezul nop?ii), apoi Victim?
Salvat? din nou. O analiz? brut? a intensit??ii dramei pentru ea,
prin totalizarea transform?rilor, ne d? un num?r de 8 transformari:
V pp Vsss Vpp Vs.

Drama se compar? cu jocurile tranzac?ionale, dar drama are


un num?r mai mare de evenimente, un num?r mai mare de
permut?ri per eveniment ?i o persoan? adesea joac? dou? sau trei
roluri odat?. Jocurile sunt mai simple ?i exist? o mi?care major?.
Victima devine Persecutor ?i Salvatorul devine Noua Victim?.

Diagrama loca?iei simplific? mi?c?rile de loca?ie prin vectorul axei


majore Aproape ?i Departe care au subdiviziuni în Închis ?i
Deschis, în Public ?i Privat (spa?iu). Drama este mutarea loca?
iei, ?i este intensificat? de Gama Scenariului (de la cas? la sala de
bal a castelului, de la R?scruce de Vânturi în China, din curtea din
fa?? în Oz) ?i Viteza Scenariului (aventurile în schimbare ale lui
Pinocchio, Ulise, etc).

Mul?i al?i factori pot fi ad?uga?i pentru a cre?te gradul de


contrast precum ?i pentru a intensifica drama rolurilor, cum ar fi
momentul zilei, anotimpul, temperatura, nivelul zgomotului,
lumina, dimensiunile, simbolurile incon?tiente, etc. China ?i
peisajul joac? un rol important în romanele istorice care arat?
transform?ri ale personajului odat? cu transform?rile istoriei.

În diagram? cifrele se refer? atât la exemple din basme, cât ?i la


locuri reale:

Privat Public Privat Public

Deschis 1 2 5 6 Deschis

Închis 3 4 7 8 Închis

APROAPE DEPARTE

1. Locuri apropiate deschise ?i private: lumini? în p?dure, iaz,


curtea din fa??, acoperi?;
2. Locuri apropiate deschise ?i publice: pia??, teren de joac?,
parada pe strad?, bazin de înot, stadion, ?osea;
3. Locuri apropiate închise ?i private: iaz, cuptor, vizuin?,
dormitor, cabinet medical, creier;
4. Locuri apropiate închise ?i publice: tavern?, teatru, boxa
martorilor, masa de ?edinte, camera de conferin?e, lifturi,
vestiare, supermarket, cazinouri, spitale;
5. Locuri îndep?rtate deschise ?i private: covor zbur?tor,
deal, gr?dina fermecat?, Caleea Lactee, tundra, cerul, de?
ertul, preeria, plaja lini?tit?, drum de safari;
6. Locuri îndep?rtate deschise ?i publice: împ?r??ii magice,
vapoare, sta?iuni de schi, câmpuri de b?t?lie, plaje de var?,
ora?e Europene, Timbuktu, rai;
7. Locuri îndep?rtate închise ?i private: pe?ter?, grot?, casa
de turt? dulce, burta balenei, turnul castelului, sta?ie spa?
ial?, mormânt egiptean, iglu, clopot de scufundare, cadavru,
pasaje subterane;
8. Locuri îndep?rtate închise ?i publice: ?ara minunilor,
castele, hotel de vacan??, ?coala de corec?ie, casele
sclavilor, bar?ci militare, cabarete, catedrale.

Imaginea unei c?l?torii între oricare din categoriile de mai sus


într-o singur? zi scoate la iveal? drama în mutarea loca?iei.

Diagrama în cadrul diagramei pentru o loca?ie mai fin? poate fi f?


cut? pentru analiza prin retragerea întregii diagrame a loca?iei în
cadrul oric?reia din cele 8 subdiviziuni. De exemplu contrastul
între a fi închis într-un spa?iu deschis (cabin? telefonic?
exterioar?, rachet?, etc) ?i a fi într-un spa?iu închis care este atât
privat cât ?i public (capel?, sal? de a?teptare, etc).

În terapie diagrama loca?iei poate fi folosit? pentru a ilustra


vizual schimb?rile de loca?ie f?cute de o persoan?, ?i câteodat?
pentru compara?ie cu altele. Poate fi util pentru a ar?ta tiparele
de c?l?torie ale unei persoane ?i a le asem?na cu tiparele
scenariului. Multe pove?ti clasice au tipare de tip Odisee care
includ multe c?l?torii, în timp ce altele au perioade lungi de somn
f?r? nici o c?l?torie, cum este “Frumoasa din p?durea adormit?”.
Un tipar de c?l?torie dintr-un basm, de exemplu cas?- p?dure-
lumini? dep?rtat- casa de turt? dulce, poate fi cartografiat
numeric pentru referin??.

Structurarea spa?iului, ca ?i a timpului, poate fi util? în mod


similar. Vizual ilustreaz? opt preferin?e posibile ?i arat? unde-?i
petrece timpul o persoan?. Pentru tiparul unui scenariu, scena
sfâr?itului tragic al cuiva poate fi localizat? dinainte ?i o “c?l?torie
a scenariului” poate fi evitat?.

Schimb?rile în spa?iile vie?ii pot duce la schimb?ri semnificative.


Se pot stabili decizii importante în via?? intrând în noi localiz?ri
ale scenariului, cum ar fi o slujb? nou?, o cas? nou?, o vacan??
sau intrarea în terapie. Schimb?rile de spa?iu pot duce îns? ?i la
anxietate de separa?ie sau anxietate de sosire, adesea cu
semnifica?ie pentru scenariu.

Interpret?rile referitoare la camera în care locuie?te o persoan?


din punct de vedere psihologic, cu imagina?ia ?i concretizarea
realit??ii, a fost mult? vreme o parte a tehnicilor terapeutice în
analiza tranzac?ional?. Oamenii î?i pot c?ra camerele din scenariu
dup? ei, ducând la lucruri cum sunt conferin?e publice în
dormitor, vorbitul în baie singur, etc. Injunc?iile parentale pot
influen?a aceste lucruri, de exemplu: “Nu-?i p?r?si niciodat? casa”
?i “Fi în dou? locuri deodat?”.

Un copil este expus la mituri influente, basme ?i povestiri clasice


într-un mod care difer? de la o familie la alta ?i de la o cultur? la
alta. Culturile difer? nu numai prin selec?ia natural? a pove?tilor
populare care sunt spuse ?i tip?rite, dar ?i în versiunile disponibile
ale acestor pove?ti. De exemplu “Cenu??reasa” ?i “Scufi?a Ro?ie”
au mai mult de 6 finaluri artificiale diferite. O mam? care cite?te
povestea copilului ei are posibilitatea de a alege versiuni fericite,
triste, violente, lipsite de autenticitate, etc. Vârsta ?i starea civil?
a mamei sau preferin?a pentru copil îi pot influen?a alegerea.
Multe pove?ti includ “a sc?pa de copil pentru un timp” indicând
c? ar putea fi terapeutice pentru mam?, un mod de comunicare
cu copiii, ?i ele trec de la o genera?ie la alta atât datorit?
preferin?ei mamei cât ?i a copilului. Cititorii furnizeaz? copilului
un rol din scenariu. Uneori o persoan? nu-?i poate aminti
povestea preferat? din copilarie, dar mama acelei persoane î?i va
aminti cu siguran??.

Matricea scenariului a fost folosit? pentru urm?rirea permisiunilor


parentale ?i injunc?iilor. Zâmbetul cald al mamei poate însemna
“acesta e?ti tu” ?i poate adauga un “Nu gândi- Fi Cenu??reasa” în
matricea scenariului. În spiritul amuzamentului ?i al contractului
“Hai s? ne prefacem” dintre copil ?i mam?, pot apare importante
injunc?ii: “Nu gândi”, cum ar fi: “Nu observa personajele minore”,
“Nu acorda aten?ie finalului”(Pay-off), ?i “Treci prin asta iar ?i
iar”. Basmul este foarte eficace ?i “prinde” dac? reitereaz? “mitul
familiei” din jurul copilului ?i dac? furnizeaz? matricea timpului
longitudinal pentru injunc?ia care trebuie îndeplinit?.

Dramaterapia

Se bazeaz? pe crearea unei “piese de teatru” în jurul unei


pove?ti ?i ajut? astfel la identificarea cu personajul, descoperirea
finalului ?i re?inerea rezultatului.

Prin punerea în scen? a pove?tii se creeaz? o metafor? de tip


experien?ial.

McCormack (1989) sus?inea c? îns??i psihoterapia este o


metafor? de tip pies? de teatru.
Videoterapia

Videoterapia sau cinematerapia este folosit? ca interven?ie


metaforic?. Clien?ii se pot identifica cu probleme similare celor pe
care le au pentru a construi strategii eficace de ie?ire din situa?ie.
Clien?ii sunt ruga?i s? urm?reasc? anumite filme ?i subiectul lor
este discutat în ?edin?ele de terapie.

Videoterapia folose?te imagini care cer clientului s? introduc?


în poveste con?inutul personal pentru a construi în?elesuri
relevante, ducând la o schimbare.

În cinematerapie sau videoterapie exist? de altfel liste de filme


care se utilizeaz? pentru diferite problematici, iar unele din
aceste filme sunt folosite în mod similar interven?iilor hipnotice.

Juc?riile ca metafore

Juc?riile sunt folosite atât în psihoterapia copilului, cât ?i a


adultului.

Juc?ria ca obiect are o înc?rc?tur? metaforic?, ea simbolizeaz?


un anumit personaj, fantezie sau situa?ie de via??. De multe ori
este mai u?or s? atribuim comportamente, sentimente sau
gânduri p?pu?ii, ?i p?pu?a î?i poate lua libertatea de a spune sau
a face ceea ce clientul consider? c? nu poate face el însu?i.

Jocul ajut? la dezvoltarea sinelui, la interac?iunea minte-corp ?i


la rezolvarea conflictelor. Faciliteaz? dezvoltarea identit??ii ?i
aptitudinilor sociale, ?i modeleaz? comportamentul ?i rolurile
adecvate cultural.

Umorul ca metafor?

Râsul este o activitate uman? timpurie, care apare în jurul


vârstei de 4 luni. Râsul pare a fi un mecanism func?ional care
ajut? la adaptarea la problemele vie?ii. Umorul este folosit pentru
a ne descurca cu diferite situa?ii de via??, pentru a ne ajuta s? ne
schimb?m sentimentele, ?i pentru a ne conecta cu al?i oameni.
Ne poate ajuta s? ne dezvolt?m stima ?i coeren?a, s? cre?tem
calitatea interac?iunilor noastre cu al?i oameni ?i s? punem
bazele unei bune rela?ii. Umorul poate ajuta la aplanarea
conflictelor, schimbarea dispozi?iei ?i îmbun?t??irea percep?iei
vie?ii.

Alte metafore

Ritualurile terapeutice, recadrarea, sculptura familial?,


obiectele, imageria ghidat?, meloterapia, art- terapia, sunt forme
de psihoterapie metaforic?.

Unele din cele mai importante metafore sunt cele experien?


iale. Crearea experien?ei posibilei schimb?ri este important? în
terapie. Metaforele experien?iale se refer?, ca exemplu, la o tem?
de cas? care s? ajute clientul s? ajung? la rezultatul dorit sau la
desf??urarea unei activit??i în cadrul ?edin?ei terapeutice sau în
afara ei.

Înv???m mai mult prin experien??, a?a cum copilul înva?? s?


mearg? prin propria experien??, în care p?rin?ii îi întind o mân?
de ajutor.

Hipnoza ca tehnic? metaforic?

Hipnoza în sine este o interven?ie de tip metaforic. Ea se


bazeaz? pe crearea unei imagini, pe accesarea nivelului incon?
tient, pe limbajul de tip Ericksonian.

Metafora se aplic? în confruntarea cu acele probleme care pe


de o parte sunt reflectate, tr?ite de client ca fiind imposibil de
rezolvat, dar în care terapeutul întrez?re?te posibilitatea efectiv?
de a fi modificate, în cadrul c?rora clientul se declar? incapabil s?
produc? solu?ii viabile sau abord?ri care ar putea fi aplicate cu
succes. În toate aceste cazuri recursul la metafor? poate furniza
un “brânci” pentru a ie?i din punctul mort al dezn?dejdei, al
neputin?ei sau bloc?rii de care d? dovad? clientul când se simte
paralizat în fa?a dificult??ilor.

Seam?n? mult cu interpretarea viselor. Clientul este întrebat: “


Dup? tine, asta ce ar putea însemna?” ?i prin asociere liber? se
ajunge la g?sirea în?elesului.

O aplica?ie des utilizat? a hipnozei ca metafor? este aceea din


hipnoanaliz?, respectiv catalizarea prin metafor? hipnotic? a
analizei tr?irilor, comportamentelor ?i gândurilor clientului,
precum ?i analiza “visului” hipnotic. Clientul se angajeaz? în
verbalizare, dramatizare, joc terapeutic, desen, etc., ?i se poate
elimina astfel “intelectualizarea” procesului analitic. Astfel
hipnoanaliza faciliteaz? expresivitatea. Hipnoanaliza cuprinde ca
tehnici de baz? asocia?ia liber?, inducerea “visului” hipnotic,
scrisul automat, desenul hipnotic, jocul terapeutic, regresia,
“privirea în oglind?”, inducerea conflictului experimental,
metaforele pentru abordarea incon?tientului.

3. Metafora terapeutic? din perspectiv? psihologic?

Metafora nu este pur ?i simplu un fenomen lingvistic. Este un


mecanism conceptual prin care în?elegem concepte abstracte ?i
realiz?m judec??i abstracte. De?i o bun? parte din sistemul nostru
conceptual este metaforic, o parte semnificativ? este non-
metaforic?. Metafora ne permite s? în?elegem un subiect abstract
în termeni mai concre?i sau cel pu?in în form? mai concis?.

Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaz?


mai degrab? pe coresponden?a experien?elor noastre decât pe
similitudine. Este o modalitate compact? de reprezentare a unui
subset de tr?s?turi cognitive ?i perceptive ?i permit unui num?r
mare de informa?ii s? fie transferate. Metafora ne permite s?
vorbim despre experien?e care nu pot fi descrise literal. Prin
imagerie metafora asigur? o reprezentare vie ?i astfel
memorabil? a experien?ei percepute.

Peivio (1993) spunea c? metaforele sunt procese cognitive


care au loc în cadrul unei reprezent?ri cognitive ?i a unei re?ele
de memorie. În?elegerea metaforei implic? re?inerea informa?iei
pe termen lung, asociat? cu termenii metaforici.

Metafora implic? imagerie, asocia?ii verbale, reprezent?ri


abstracte ?i produc?ie lingvistic?, respectiv imageria ?i procesele
verbale sunt combinate. Imageria ajut? la stocarea eficient? a
informa?iei ?i asigur? flexibilitatea.

Se presupune c? metafora este o structur? lingvistic? care


poate fi conceput? ca “matrice” sau “punte” care favorizeaz?
func?ionarea la nivel de gândire ?i emo?ie prin intermediul
simbolului, înainte ca emo?ia s? apar? în limbaj sub form? de
gândire con?tient?. Metaforele au atât în?eles emo?ional, cât ?i
cognitiv.
Lakoff (1980) clasific? metaforele în termeni de structuri
cognitive care permit procesarea informa?iei:

- metaforele ontologice, care se nasc din experien?a


corporal? ?i sunt legate de obiecte neînsufle?ite
- metaforele de orientare, care furnizeaz? orientarea în
dimensiuni sau coordonate care se schimb?
- metafore emo?ionale, ce func?ioneaz? ca matrici ce permit
exprimarea emo?iilor ?i st?rilor afective
- metafore structurale sau cognitive, în care se compar?
concepte abstracte, cum sunt dragostea sau liberatatea, ?i
sunt un amestec de metafore ontologice ?i de orientare.

Extensiile metaforice produc schimb?ri ale în?elesului la nivel


de limbaj. Dar în toate culturile metaforele î?i men?in calitatea
structural? pentru c?:

- produc imagini
- compar? dou? cuvinte, percep?ii, lucruri sau concepte diferite
- au un în?eles literal ?i unul figurativ
- în?elesul literal ias? din context

Lokoff ?i Johnson (1980) spuneau c? metafora combin? dou?


tendin?e conceptuale diferite pentru a produce o nou? semnifica?
ie. Acest fenomen de cartografiere a unui domeniu cognitiv se
realizeaz? printr-o serie de entit??i ce formeaz? un “domeniu
surs?” ?i calit??ile transferate devin “un domeniu ?int?”.
Asemenea cartografieri sunt asimetrice ?i par?iale. Se pot
proiecta tipare din domeniul surs? în domeniul ?int?.

3.1. Abordarea metaforic? în programarea


neurolingvistic?

În conformitate cu John Grinder “Tot ceea ce nu este concret


este metaforic- în mod clar, aceasta implic? marea majoritate a
experien?elor noastre de zi cu zi. Rela?ia pe care o avem cu
incon?tientul este cel mai important factor care determin?
succesul nostru în via??, ?i aceasta este o metafor?.”

Metafora este parte integrant? a noului cod NLP. Ea asigur?


cadrul de ini?iere a schimb?rii ?i de dezvoltare a competen?elor
prin pove?ti, activit??i ?i exemple care în aparen?? nu au prea
mult de-a face cu problema clientului. Aceast? aparent? confuzie
ne permite s? transmitem idei ?i s? invit?m la noi asocia?ii, care
apoi devin experien?? de via??.

Metafora are ?i func?ia de ini?iere ?i men?inere a schimb?rii


organiza?ionale, din perspectiva program?rii neurolingvistice,
compunerea ?i utilizarea metaforelor devenind o abilitate util? la
nivel de management, astfel încât prin utilizarea metaforelor s?
se reduc? rezisten?a la schimbare în cadrul organiza?ional.

John Grinder ?i Carmen Bostic sunt “mae?trii metaforei” în


programarea neurolingvistic? în ultimii ani, atât în ce prive?te
metaforele verbale cât ?i cele non-verbale.

Conform teoriei NLP metafora este mai u?or de acceptat ca


form? de comunicare verbal? ?i utilizarea ei se bazeaz? din punct
de vedere teoretic pe paradigma lui Wolfram. Paradigma lui
Wolfram asupra schimb?rii sus?ine c? procesele non-liniare sunt
în mod tipic reprezentate de seturi de ecua?ii diferite. Atunci
când ne confrunt?m cu un fenomen complex anticip?m acel
fenomen printr-un complex corespondent, respectiv prin
reprezentarea proceselor non-liniare ca seturi de ecua?ii diferen?
iale, care din punct de vedere matematic sunt dificil de calculat.
Wolfram arat? îns? c? exist? o alternativ?, strâns legat? de teoria
automatului (care st? la baza teoriei program?rii neurolingvistice),
?i anume crearea de sisteme de reguli nonconformiste. Cu un
simplu set de reguli nonconformiste este posibil? generarea unui
fenomen extrem de complex ?i aceste seturi de reguli pot servi
drept modele pentru procesele non-liniare. Aceasta este practic o
metafor? matematic? asem?n?toare cu geometria non-
Euclidian?, abstractizat? înainte de posibilitatea aplic?rii sale
practice, geometrie care face abstrac?ie de axioma paralelelor.

Sistemele formale sunt astfel privite ca tipuri speciale de


metafore.

John Grinder îl cita de altfel pe Carl Marx, spunând c? “dac? nu


ar exista diferen?e între aparen?? ?i realitate, nu am avea nevoie
de ?tiin??.”

Cu alte cuvinte, orice explica?ie sau descriere a unui fenomen


este o metafor?, ?i uneori metaforele sunt verbale, alteori
formale- ca de exemplu teoria automatului sau a sistemelor
nonconformiste. Toate explica?iile reduc în acest fel
complexitatea fenomenului descris. În consecin??, utilizarea
metaforei terapeutice poate fi o modalitate de evitare a reduc?
ionismului.

Practic programarea neurolingvistic? se bazeaz? pe combina?


ia dintre modelul Meta a lui John Grinder ?i Richard Bandler, ca
metodologie lingvistic? de explorare ?i influen?are a modelului
clientului asupra lumii- respectiv experien?a senzorial?, ?i
modelul Milton, referitor la arta limbajului pentru a utiliza
experien?a nespecific? ?i conceptual? în scop terapeutic.

La ora actual? David Grove a introdus o nou? metod? de


abordare derivat? din NLP în care se lucreaz? direct cu experien?
a metaforic? ?i simbolic? a clientului. Abordarea la acest nivel
necesit? un nou model lingvistic, numit “limbajul curat”,
abordarea în sine fiind descris? ca “modelul metaforic”. NLP-ul
este extins cu încorporarea constructelor simbolice ?i metaforice.

Metaforele Groviene difer? de cele “clasice” prin faptul c? sunt


generate în întregime de experien?a clientului, sunt reprezentate
ca ?i constructe interne folosind modalit??i vizuale, auditive ?i
kinestezice, ?i sunt codificate prin atribute simbolice care au în?
eles ?i semnifica?ie pentru client. De exemplu, dac? clientul
folos?te o expresie de genul “Continui s? m? lovesc de un zid”,
atributele zidului sunt considerate ca având semnifica?ie pentru
problema de prezentare (Cât de mare este zidul? Din ce este f?
cut? Câte c?r?mizi con?ine?, etc). În plus loca?ia zidului în rela?ie
cu cel care îl descrie, secven?a evenimentelor, direc?ia din care
este privit devin evenimente în cadrul metaforei ?i parte a
comportamentului repetitiv. Grove nume?te aceasta mecanismul
replicativ.

3.2. Abordarea metaforic? în psihoterapia cognitiv-


comportamental?

Psihoterapia cognitiv? se centreaz? pe gândurile ?i credin?ele


care produc stressul emo?ional. Scopul psihoterapiei este acela
de a ajuta clien?ii s? renun?e la gândurile distorsionate ?i s? le
înlocuiasc? cu gânduri “s?n?toase.”

Prin procesele interactive din terapia cognitiv-


comportamental? se apeleaz? practic la metafore terapeutice,
folosite ca metode de înv??are cognitiv? sau comportamental?.
Grani?ele gândirii ?i credin?elor sunt extinse.

Una din tehnicile frecvent folosite pentru schimbarea


perspectivei clientului asupra semnifica?iei evenimentelor este
cea a caleidoscopului. Caleidoscopul, o juc?rie pentru
copii, reflect? lumina în diverse moduri pe m?sur? ce lentila este
rotit?. Persoana rote?te caleidoscopul ca metafor? pentru
schimbare, pentru reconstruc?ie

De altfel cele mai multe tehnici cognitiv- comportamental?


sunt de natur? metaforic?. Se presupune c? experien?a uman? a
înv???rii este dominat? de analogie ?i metafor?. Înv??ând
transform?m ceea ce este str?in în ceva familiar, ca de exemplu
atunci când compar?m inima cu o pomp?. Atunci când cre?m,
modific?m contextul ?i transform?m ceva familiar în ceva
nefamiliar. Procesele de comparare a diferen?elor ?i
similitudinilor ajut? la conceptualizarea unei noi perspective. De
altfel teoriile moderne sus?in c? rela?iile sociale umane sunt
asem?n?toare fizicii cuantice.

Ideea clasic? a obiectivit??ii- aceea c? lumea are o stare


difinit? a existen?ei independent? de oserva?ie, a fost radical
schimbat? de fizica cunatic?. Pagels, în 1982, spunea c? “Starea
actual? a existen?ei depinde par?ial de modul în care o observ?
m ?i de ceea ce alegem s? vedem. Realitatea obiectiv? trebuie
înlocuit? de realitatea creat? de observator.” Cadrul conceptual al
realit??ii create de observator este transpus în lumea înconjur?
toare prin fun?ionarea min?ii umane.

3.3. Abordarea metaforic? în psihanaliz?

În compara?ii un lucru este ca ?i cel?lalt; în metafore un


lucru este cel?lalt. În metaforele “vii” ecua?ia este în?eleas? ca
analogie, în timp ce în metaforele “moarte” este acceptat?
identitatea de termeni. În psihanaliz? metaforele “vii” au tendin?a
de a regresa spre “metafore moarte” prin gândirea ?i ac?iunile
analistului ?i analizandului.Conceptele anlitice sunt uneori simple
reiter?ri ale fanteziilor incon?tiente, care sunt metafore
“moarte”. Ceea ce se încearc? este procesul invers, de re-
transformare a metaforelor “moarte” în unele “vii”.
Pe de alt? parte psihanaliza în sine este la rândul s?u o
abordare terapeutic? metaforic?. Se pleac? de la premiza c? cele
mai multe evenimente cotidiene pot fi privite ca fiind metafore.
Visele sunt un exemplu clasic de metafor? pentru lumea con?
tient?, iar interpretarea viselor este o metod? metaforic?.

Metafora nu este doar o form? de exprimare verbal?, ci un mod


de gândire larg r?spândit, fundamental ?i sistematic, din
perspectiva psihanalitic?. Se sus?ine c? adesea ne gândim la
obiecte, propriet??i sau rela?ii dintr-un domeniu (numit domeniu ?
int?) ?i în mod sistematic încadr?m aceste obiecte ?i propriet??i în
alt domeniu (numit domeniu surs?). Acestea sunt ceea ce numim
metaforele conceptuale.

Probabil cele mai cunoscute metafore în psihanaliz? sunt


metodele Jungiene, respectiv amplificarea mitologic? ?i imagina?
ia activ?. Miturile sunt considerate valoroase din punct de vedere
psihologic pentru anumite vise, fantezii ?i experien?e ale
oamenilor moderni, prin similitudinea acestora cu miturile. Jung
argumenta c? zeii exist?, dar numai metaforic ?i în m?rime
natural?. În conformitate cu teoria sa psihismul este intrinsec
mitopoetic, iar “psihologia este o mitologie modern?.”

Psihanaliza consider? metafora o realitate subiectiv? bazat? pe


reflectare. Ceea ce vedem ?i tr?im când ne privim în oglind? este
un chip cu noi dimensiuni. Prin percep?ia imaginii reflectate apare
o nou? realitate. Astfel, prin reflectare ne aprofund?m cunoa?
terea proprie prin faptul c? avem experien?e proprii care nu ar fi
fost posibile f?r? ajutorul oglinzii.

3.4. Abordarea metaforic? în psihodram?

Psihodrama se bazeaz? în primul rând pe metafor?, pe plus-


realitate. Imagina?ia este dimensiunea vie?ii noastre care se afl?
la baza plus-realit??ii. Invita?ia de a face apel la imagina?ie este
punctul central al psihodramei, ca ?i al hipnozei ?i terapiei prin
joc.

Psihodrama asigur?, ca metafor?, distan?area ?i protec?ia eului,


func?ioneaz? ca intermediar între ac?iune ?i reflec?ie pasiv?,
subiectivitate ?i obiectivitate, spontaneitate ?i calcul; duce la
schimbarea seturilor atitudinale ?i prin utilizarea imageriei ne
ajut? s? intr?m în lumea complex? a sentimentelor, complexelor
mitologice ?i dimensiunilor spirituale.

Psihodrama se bazeaz? în mare m?sur? pe teoria rolurilor. Se


pleac? de la presupunerea c? oamenii î?i definesc rolul propriu ?i
pe al altora prin înv??are social?, c? î?i formeaz? expectan?e
legate de rolul propriu ?i al altora, c? îi încurajeaz? pe ceilal?i s?
ac?ioneze conform rolului în care “i-au distribuit” ?i c? vor ac?iona
în conformitate cu rolul adoptat.

Prin implicarea teoriei rolurilor este implicat modelul pluralist al


psihismului, conform cu teoria psihodramatic?. Psihoterapia care
trateaz? fiecare parte a psihismului ca rol ce poate fi pus în scen?
are mai mari ?anse de promovare a schimb?rii.

Este utilizat? înclina?ia natural? de “a spune pove?ti”, ca metod?


de schimbare terapeutic?, de la tr?irea propriei vie?i ca ?ir de
evenimente la g?sirea unor sensuri care pot fi interpretate ca
parte a procesului de înv??are ?i dezvoltare.

Prin aceste caracteristici psihodrama devine o metafor?


experien?ial?.

4. Func?iile metaforei terapeutice

In context terapeutic metaforele sunt utilizate ca unelte pentru


transformare, facilitând noi moduri de gândire, sim?ire ?i
comportament. Construite adecvat ele sunt foarte puternice ?i
eficace în facilitarea schimb?rii pentru c? ele comunic? direct cu
mintea incon?tient?, ocolind facult??ile critice ale min?ii con?
tiente.

Dup? Esparza (2001) metaforele ?i pove?tile, în context


terapeutic pot:
- S? furnizeze un mecanism cheie pentru schimbarea modului
propriu de reprezentare a lumii.
- S? determine amintirea a ceva
- S? ilustreze, demonstreze sau explice un punct de vedere
- S? creeze realit??i alternative
- S? deschid? noi posibilit??i ?i strategii.
- S? normalizeze sau s? recontextualizeze o pozi?ie particular?
sau un anume con?inut.
- S? transporte multiple nivele de informa?ii.
- S? faciliteze noi tipare de gândire, sim?ire ?i comportamente.
- S? stimuleze gândirea lateral? ?i creativitatea.
- S? recadreze sau reformuleze o problem? sau situa?ie.
- S? introduc? un dubiu într-o pozi?ie care sus?ine c? exist? doar o
singur? cale.
- S? ofere sau ghideze asocia?ii ?i gândirea în anumite direc?ii.
- S? permit? clientului s?-?i formuleze o opinie sau s? î?i g?seasc?
direc?ia proprie.
- S? ocoleasc? defensele egoului.
- S? permit? clientului s? proceseze direct la nivel incon?tient
(sugestii indirecte)
- S? schimbe subiectul sau s? redirec?ioneze discu?ia.
- S? sugereze solu?ii sau noi opinii.
- S? creeze un pasaj între con?tient ?i incon?tient.
- S? trimit? sugestii min?ii incon?tiente
- S? îmbun?t??easc? alian?a terapeutic? ?i comunicarea
- S? faciliteze accesarea experien?elor resurs?
- S? îmbunat??easc? dispozi?ia.

Recitarea de formule, practicarea ritualurilor sau jocul pot preg?ti


din punct de vedere psihologic acei clien?i care au dificult??i în
confruntarea cu situa?ii dureroase sau tr?rile asociate
evenimentelor nepl?cute. Procesul terapeutic poate fi în mod
constant „sabotat” de c?tre client, prin rezisten?ele mobilizate-
cel pu?in din punct de vedere analitic. Pe de alt? parte
introducerea metaforelor terapeutice poate facilita procesul
schimb?rii prin utilizarea rezisten?elor ca material care
promoveaz? schimbarea.

5. Metaforele generate de client în psihoterapie

Frecvent clien?ii î?i aduc propriile metafore în terapie ?i dac? îi


ascult?m cu aten?ie le putem sesiza. Expresiile folosite de client
au adesea înc?rc?tur? metaforic?, ?i pe de alt? parte clientul
poate exprima metaforic ceea ce dore?te ?i nu poate exprima în
mod direct.

Nota: cazurile clinice prezentate un sunt publicate pentru a


respecta confidentialitatea

6. “Ambalajul”
Fiind o metod? de comunicare indirect?, metafora are valoare
mai ales în acele situa?ii clinice în care comunicarea direct? este
ineficient?.

Metafora poate ajuta sau motiva clien?ii care cred c? problema


lor nu are o solu?ie, este eficient? atunci când clientul nu poate
accepta ceea ce îi spune terapeutul sau este folositoare atunci
când se vehiculeaz? o idee ce ar putea fi deranjant? pentru
client. Dar mai mult decât atât, mesajul metaforic are impact
mult mai mare decât comunicarea direct?.

Strategia metaforic? leag? problema de rezultatul dorit.

Cum am construi o interve?ie metaforic? prin care s? ar?t?m care


este valoarea metaforei? Probabil pornind de la ideea c?
psihoterapia în sine este o metafor? ?i c? se bazeaz? în primul
rând pe “teatru”.

Bibliografie:

1. Bandler, R., Grinder, J. “The Structure of Magic”, Science and


Behavior Books, 1975
2. Bandler, R., Grinder, J. “Patterns of the hypnotic techniques
of Milton erickson”, vol. I ?i II, 1975-1977, Science and
Behavior Books
3. Barker, P. “Using metaphors in psychotherapy”, Brunner-
Mazel, 1991
4. Battiello, G. “Cognitive- behavioral therapy and metaphor”,
Perspectives in psychiatric Care, 2007
5. Berlin, R.M., Orlson, B., Cano, C.E., Engel, S. “Metaphor and
psychotherapy”, American Journal of Psychotherapy, 1991
Jul;45(3):359-67.
6. Bettleheim, B. “The uses of enchantment”, Richard Clay
Publishers, 1976
7. Blatner, A. “Useful metaphors in psychotherapy”,
Metaphoria, 2006
8. Burns, G.W. “101 Healing Stories for Adults”, Wiley
Publishing, 1990
9. Erickson, M. “My voice will go with you”, Sidney Rosen, 1982
10. Erickson, M. “The nature of sugegstion and hypnosis”,
Irvington Publishers, 1989
11. Friedelberg, R., Gorman, A. “Integrative Psychotherapeutic
Processes with Cognitive Behavioral Procedures”, published
online, 2007,www.springerlink.com
12. Gargiulio, G. “Ontology and metaphor: reflections of the
unconscious and the I in the therapeutic setting”, The
Chicago Open Chapter for Psychoanalysis, 2005
13. MacCormack, T. , “Believing in make-believe: looking at
theater as a metaphor for psychotherapy”, Family process,
1997 Jun;36(2):151-69.
14. Oates, J.D. “Metaphor restructuring: a new approach to
therapy”,www.adam.com.au, 2007
15. Tompkins, P., Lawley J. “Meta, Milton and Metaphor: Models
of subjective experience”, Rapport Magazine, 36,1996
16. White, M., Epston, W. “Narrative means to therapeutic
ends”, Norton and Company, 1990