REGELE CARO L I

Nascut la 7/20 aprilie 1839, Carol, cel de-al doilea fiu al Principelui german Carol Anton
de Hohenzollern-Sigmaringen si al sotiei sale Josefina, absolva, dupa cursurile secundare,
Scoala de cadeti din Munster, apoi Scoala de artilerie si geniu din Berlin si studiaza, de
asemenea, istoria la Universitatea din Bonn. In armata, ca locotenent, participa si se
remaraca in razboiul austro-prusiano-danez (1864) si avanseaza pana la gradul de capitan.
A calatorit in Franta, Anglia, Spania si Africa.
Dupa abdicarea lui Cuza si refuzul principelui Filip de Flandra de a primi domnia
Romaniei, se organizeaza plebiscit in tara si Carol este ales Domn al Romaniei, cu
685.969 voturi pentru si 224 de voturi contra, fiind sustinut de Imparatul Napoleon al III-
lea al Frantei si de Bismark, cancelarul Prusiei. Din partea Romaniei, importante roluri au
avut, in demersurile facute pentru propunerea lui Carol si acceptarea ei de catre familia
acestuia, Ion Balaceanu, trimisul la Paris al guvernului provizoriu condus de Ion Ghica,
precum si Ion C.Bratianu, viitor prim-ministru liberal � care a tinut legatura cu familia
Hohenzollern si a fost alaturi de tanarul principe in calatoria catre noua sa tara. Carol
calatoreste incognito, cu pasaport strain, deoarece trece prin teritoriul Imperiului
Austriac, iar intre Prusia si Austria situatia era tensionata, cateva zile mai tarziu
izbucnind razboiul intre cele doua tari. Dupa ce parcurge cu trenul traseul Dusseldorf-
Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, la 8 mai 1866 se imbarca la Bazias pe un vapor
dunarean, cu care calatorea si Ion C. Bratianu, ajunge la Tr.Severin, iar la 10 mai ajunge
la Bucuresti si depune juramantul de credinta ca Domn in fata Adunarii Constitutionale.
Acest eveniment, inceputul domniei lui Carol I, marcheaza debutul unei perioade de
profunde schimbari pentru Romania.
{n 1869, Carol se casatoreste cu Elisabeta de Wied, iar in 1871 se naste fiica Maria
(Marioara), prima principesa din dinastia de Hohenzollern care, din nefericire, moare la
varsta de 3 ani de scarlatina, cuplul domnitor nemaiavand alti copii.
Primii ani ai domniei lui Carol I au fost incarcati de dificultati, el trebuind sa lupte cu
mari greutati si adanci nemultumiri. La 4 ani de la urcarea pe tron, a izbucnit razboiul
franco-prusac. Desi ruda cu Napoleon al III-lea, Carol era de partea Germaniei, lucru ce
pare firesc pentru un fost ofiter prusac, crescut si educat in Germania. Romanii
simpatizau cu Franta. Au aparut miscari ostile, tendinta de inlaturare a lui Carol, iar
principele s-a hotarat, in 1871, sa abdice. Intervine cu fermitate patriotul Lascar Catargiu,
valoros om politic, prim-minstru conservator in acel timp, � si principele revine asupra
abdicarii. Tara se calmeaza si ordinea se restabileste datorita guvernarii lui Lascar
Catargiu. {n 1876, vine la putere Partidul Liberal (incepe sa se statorniceasca si in
Romania, ca in tarile cu civilizatii avansate, practica alternarii la putere a principalelor
partide politice), pentru 12 ani, iar Ion C.Bratianu devine prim-ministru
Carol dorea cu ardoare independenta tarii, dorea sa lupte cu turcii alaturi de rusi, dar nu in
conditii umilitoare pentru el. La inceput, rusii au fost dispretuitori, armatele lor trecand,
trufase, prin Romania, sigure de victorie. Razboiul a inceput, rusii au trecut Dunarea, dar,
dupa numai cateva saptamani, s-au izbit de o puternica rezistenta a turcilor, condusi de un
capabil general, Osman Pasa, principalul punct de rezistenta fiind Plevna. {n aceasta
situatie, Rusia a cerut cu insistenta ca armata romana sa treaca Dunarea, iar Principele
Carol sa ia comanda suprema a armatelor ruso-romane. Romania isi proclamase
independenta chiar in ajunul intrarii in razboi, prin cuvantul ministrului de externe Mihail
Kogalniceanu, la 9 mai 1877. Carol avea Cartierul general al armatei la Poiana Mare-Dolj
si urmarea, pentru inceput, de la Calafat, tragerile de artilerie asupra Vidinului, peste
Dunare. La primirea vestitei telegrame prin care Marele Duce Nicolae, comandantul
trupelor ruse, al caror dezastru il recunostea, cerea interventia urgenta a armatei romane,
Principele Carol a ordonat trecerea Dunarii, a preluat comanda suprema si a condus cu
stralucire armatele ruso-romane la biruinta definitiva, iar armata romana s-a acoperit de
glorie la Plevna, Grivita, Smardan, Rahova, Vidin, in toate luptele pe care le-a purtat.
Prin diplomatia si vitejia lui Carol, s-a castigat independenta Romaniei. De retinut, dupa
cum scrie istoricul Neagu Djuvara, ca �este pentru prima oara ca principatele noastre,
care, incepand cu vremea lui Mihai Viteazul, fusesera silite sa aiba doar ostasi mercenari
si sa nu mai participe la nici un razboi (in afara de aventura lui Dimitrie Cantemir din
1711), este pentru prima data, dupa sute de ani, cand putem sa ne afirmam prezenta
militara si mandria nationala�. Dupa capitularea Turciei, se incheie pacea de la San }
tefano, pe malul Marii Marmara, dar puterile europene nu sunt multumite cu o pace
separata intre beligeranti � si Bismark, cancelarul noului Imperiu German, procedeaza la
convoacarea Congresului International de la Berlin, din iunie-iulie 1878. Romania castiga
si i se recunoaste independenta, pierde, prin ingratitudinea Rusiei, sudul Basarabiei care-i
revenise dupa razboiul Crimeii, dar castiga Dobrogea.
{n noile conditii, dupa cucerirea independentei, era necesara schimbarea statutului de
principat al Romaniei, astfel ca, la 10 Mai 1881, este proclamat Regatul Romaniei, fapt
acceptat de catre toate puterile. Regele si regina se incoroneaza, Carol I prtand coroana
faurita dintr-un tun turcesc cucerit la Plevna. Regele rezolva succesiunea la tronul sau
prin acceptarea ca mostenitor a nepotului sau, Principele Ferdinand, cel de-al doilea fiu al
fratelui sau mai mare, Principele Leopold de Hohenzollern.
{n timpul domniei de 48 de ani a lui Carol I, Romania a facut mari progrese. |ara a fost
impanzita de cai ferate, s-au construit sosele, a aparut industria in adevaratul inteles al
cuvantului, a inceput exploatarea petrolului, Romania fiind a doua tara din lume, dupa
SUA, in aceasta privinta. Au aparut marile banci si alte institutii moderne, s-a dezvoltat
comertul. Progresul arhitectonic si urbanistic al Capitalei � cu mari bulevarde, cu cladiri
impunatoare, cu gradinile si parcurile armonizate cu constructiile � a facut ca
Bucurestiul sa fie numit in epoca �Micul Paris�. S-a dezvoltat invatamantul de toate
gradele, invatamantul superior fiind onorat de activitatea prodigioasa a unor oameni de
stiinta, savanti si cercetatori cunoscuti si peste hotare. Regele prezida adeseori sedintele
Academiei Romane, ale Societatii Geografice. Din initiativa si cu cheltuiala materiala a
sa, Academia Romana a publicat cateva volume din Dictionarul etimologic al limbii
romane. Acum se cristalizeaza, de altfel, limba romana literara, elevata. {n 1891, Regele
a infiintat Fundatia universitara �Carol� pentru studenti � cu un impunator palat, cu o
vasta biblioteca si cu toate amenajarile necesare intre care si o eleganta sala de conferinte
si de manifestari deosebite.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea se remarca prin
marea dezvoltare a culturii. Este perioada creatiei clasicilor literaturii romane Eminescu,
Creanga, Caragiale, Slavici, Cosbuc etc., a dezvoltarii artelor care au dat reprezentanti de
nivel european ca pictorii N.Grigorescu sau I.Andreescu, apoi creatori de geniu ca
Brancusi in domeniul sculpturii ori Enescu in domeniul muzicii. Numele de oameni de
stiinta, de cultura, ale remarcabililor artisti din aceasta perioada sunt numeroase, incat,
prin orice alta enumerare, s-ar comite cu siguranta regretabile omisiuni.
In 1906, acum 100 de ani, s-au aniversat 40 de ani de domnie glorioasa a lui Carol I cand,
la Expozitia din Bucuresti, menita sa infatiseze prosperarea Romaniei in toate domeniile,
au participat mii si mii de romani din tarile subjugate care s-au intors cu constiinta
nationala sporita � ca in curand eliberarea lor se apropie.
{n politica interna, Regele Carol I a stiut sa asigure, cu intelepciune si abilitate, ecilibrul
intre cele doua mari partide ale timpului � Partidul Liberal si Partidul Conservator,
alternanta lor la putere incurajand activitatea unor mari si loiali oameni politici ca Lascar
Catargiu (conservator) si Ion C. Bratianu (liberal).
Carol I a fost un rege constitutional, sever si cumpatat, disciplinat, cu o inalta viata
morala, viteaz si diplomat deosebit de abil, bun cunoscator al politicii externe, pretuit de
toata strainatatea. Desi a dorit fierbinte ca intreg poporul roman sa fie unit intr-o Romanie
Mare, a considerat ca orientarea tarii, la inceperea Primului Razboi Mondial, trebuie sa
fie catre o intelegere cu Germania si Austro-Ungaria si a dorit ca Romania sa adere la
Tripla Alianta, ramanand mahnit de Hotararea Consiliului de Coroana din 1914 cu privire
la neutralitatea Romaniei. {n septembrie 1914, Regele Carol I a trecut la cele vesnice,
odihnindu-se in Biserica Episcopala de la Curtea de Arges.
Cinstindu-i memoria, neamul romanesc are datoria sa-i pastreze vesnica recunostinta
Regelui Carol I pentru tot ce a facut spre a crea o Romanie moderna, independenta si
prospera, respectata in concertul natiunilor lumii.