UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

FACULTATEA DE CHIMIE

Flavonoizi. Antocianozide

NDRUMTOR TIINIFIC:
LECTOR DOCTOR: ELIZA OPREA

ABSOLVENT:
MARINA V. IOANA CRISTINA

BUCURETI
-2010-

1. Introducere
Flavonoidele, un grup de compusi cristalini aflati in plante, au fost descoperite, in 1936, de catre
Albert Szent Gyorgyi, laureat al Premiului Nobel. El le-a denumit mai tarziu vitamina P. Inca de
la descoperirea lui, oamenii de stiinta au izolat mai mult de 4000 de flavonoide. Totusi, chiar

acest numar mare poate reprezenta numai o mica parte din flavonoidele care exista in natura.
Aceste substante sunt responsabile de culoarea inchisa ale murelor; se mai gasesc in coaja
citricelor si a altor fructe, legume, nuci, seminte, cereale, legume, ceai, cafea, cacao si in vin. In
plus, majoritatea plantelor medicinale isi datoreaza calitatile terapeutice acestor flavonoide.
Flavonoidele sunt numite uneori bioflavonoide, un termen adesea folosit pentru a descrie
flavonoidele active din punct de vedere biologic.
Flavonoidele sunt pigmentii aproape universali intalniti in lumea vegetala. Aproape in totdeauna
hidrosolubili, ei sunt responsabili pentru culoarea florilor si fructelor cat si a altor organe
vegetative. Acesta este cazul flavonoidelor galbene si a antocianozidelor rosii albastre sau violet.
Flavanonele si flavanonolii sunt substante incolore si joaca rol de copigmenti. Ei sunt prezenti in
frunze asigurand protectie plantei impotriva efectelor nocive ale radiatiilor UV si atacurilor
microbiene. In prezent se cunosc aproximativ 3 000 de flavonoide, dintre care cca. 500 in stare
libera,restul in forma glicozidata.
Antocianii sunt cel mai mare grup de pigmeni solubili n ap din regnul plantelor i aparin
familiei de compui cunoscut sub numele de flavonoide. Sursele majore de antociani sunt afine,
ciree, zmeur, cpuni, coacze negre, struguri. n ultimii ani studiile au artat c antocianii au o
larg activitate biologic, activitate antioxidant, antiinflamatorie, antimicrobian, i
anticancerigen. n plus, au un efect asupra vaselor de snge, trombocite i lipoproteine i sunt n
msur s reduc riscul de boli coronariene. Totui nu se cunosc procesele metabolice de
absorbie a antocianilor i nu se poate spune c pot reduce riscul de boli cronice prin consum
ridicat. Se caut o cunoatere a metaboliilor i distribuia lor n esuturi.

2. Antocianozide
Antocianozidele (gr. Anthos=floare, kyanos=albastru) sunt glicozide ale sarurilor de polihidroxisi polimetoxi-flaviliu. Sunt coloranti naturali care determina culoarea frunzelor, fructelor si
florilor, in functie de pH-ul sucului celular. Astfel, ei imprima organismelor in care se gasesc
culoarea rosie, violeta si albastra. Diferentele intre compusii din clasa antocianozidelor se
datoreaza: numarului de grupe hidorxil, naturii si numarului de oze atasate in pozitii diverse,
naturii si numarului de acizi aromatici atasati la ozele din molecula.
Biologii i fiziologii indic rolul important al antocianilor n ecosisteme. Petalele colorate ale
florilor atrag insectele n timpul polenizrii, iar fructele coapte servesc ca hran animalelor.
Distribuitorii seminelor confirm coninutul antocianilor n fructe care este maxim spre sfritul
coacerii i scade n fructele rscoapte. n acelai timp, cantitatea antocianilor se mrete n
timpul coacerii chiar i n fructele, n care aceti colorani sunt complet mascai cu clorofil.
Biosinteza antocianilor n frunze, spre deosebire de biosinteza xantofililor (pigmenilor galbeni),
ncepe toamna, cnd plantele se pregtesc de desfrunzire. Se relateaz, c antocianii sunt
fotoprotectorii sistemului fotochimic i contribuie la mrirea randamentului cuantic al
fotosintezei. Rolul fotoprotector al antocianilor se demonstreaz experimental prin biosinteza
acestora n suspensiile ex vivo a celulelor frunzelor, iradiate timp ndelungat cu lumina avnd
intensitatea de cca. 800 luci. n afar de aceasta, antocianii particip la reglarea schimbului de N
i P ntre frunza coapt i tulpin. Aceste fapte permit s susinem, c importana ecologic a
antocianilor nu se reduce doar la atractivitatea lor cromatic
Antocianozidele sunt prezente la Angiosperme, in familiile Rosaceae, Moraceae, Rhamnaceae,
Polygonaceae, Berberidaceae, Saxifragaceae, Malvaceae, Ericaceae, Asteraceae, Poaceae,
Liliaceae etc. mai putin la plantele inferioare. Ele se acumuleaza in vacuolele celulelor ce
alcatuoesc tesuturile epidermice.
2.1 Structura chimica, clasificare si reprezentanti
Antocianii sunt derivati hidroxilati, metoxilati si acilati ai 2-fenilbenzopirenului, glicozidati sau
nu. In functie de pH-ul mediului, pot prezenta mai multi ioni: un ion oxoniu (de culoare rosie), in
mediu acid; doi cationic carboniu (pseudobaze incolore), in mediu neutru si trei ioni fenoxoniu
(de culoare violeta), in mediu slab alcalin. Acestia, in mediu puternic alcalin, formeaza fenoxizi

de culoare albastra sau verde. Datorita pH-ului sucului cellular, in general acid, cele mai multe
antocianozide se gasesc sub forma de saruri de oxoniu [2] .
OH

HO

OH
HO

HO

OH

HO

HO

OH

HO

OH
+

HO

OH

CH
HO

ion fenoxoniu
(baza chinoidala violeta)

OH

cation carboniu
(pseudobaza incolora)
OH

HO

OH

ion fenoxoniu
(baza chinoidala violeta)

OH

OH

HO

cation carboniu
(pseudobaza incolora)

(rosu)

HO

OH

OH

HO

cation oxoniu

HO

OH
OH

HO

OH

ion fenoxoniu
(baza chinoidala violeta)

Antocianinele sunt cel mai mare grup de pigmeni solubili n ap din regnul plantelor. Chimic,
acestea sunt polihidroxid sau polimetoxilat glicozid sau acril glicozid de antocianidin care au
derivai oxigenai de 2-fenilbenzopiril sau sruri de flaviliu [5]. Acestea fac parte din familia de
compui cunoscui sub numele de flavonoide i se deosebesc de ali flavonoizi ca o clas
separat, datorit capacitii lor de a forma cationi flavilium [6]. Antocianinele sunt responsabile
pentru culorile rou, albastru i violet ale fructelor, legumelor, florilor. Diferenele de culoare
ntre antociani sunt determinate de modul de substituie a beta inelului de aglicon, modul de
glicozilare, gradul i natura de esterificare a zaharurilor cu acizi alifatici sau aromatici, de pH-ul,
temperatura, tipul de solvent i prezena de copigmeni [7]. Au fost identificai aprox. 400 de
antociani [8]. Cele 6 antocianidine fregvent ntlnite n plante sunt clasificate n funcie de
numrul i poziia gruprilor hidroximetoxid pe nucleul flavon, i sunt numite pelargonidin,
cianidin, delfinidin, peonidin, petunidin, i malvidin. Cianidina apare cel mai des n natur.
Partea glucidica poate fi alcatuita din monoze (glucoza, galactoza, ramnoza), bioze (rutinoza,
primveroza), rar trioze si se fixeaza la una sau la mai multe grupari hidroxil de pe nucleul de
baza (la C3 si C5). In functie de acesti factori, se disting mono-, di- sau triglicozide, mai des
intalnite fiind 3-monozidele si 3,5-diozidele, dar se cunosc si 3,7-diozide sau 3,5,3-triozide.
R1
R2
R3
R1
Pelargonidol
H
H
H
OH
Cianidol
OH
H
H
R3
Cl
+
Delfinidol
OH
OH
H
O
O
R2
Peonidol
OCH3 H
H
Petunidol
OCH3 OH
H
OH
Malvidol
OCH3 OCH3 H
HO
Mirtilidol
OH
OH
CH3
Nr.

Antocianozida

1.
2.
3.
4.

Cianozida
Crisantemozida
Mecocianozida
Delfinozida

5.
6.
7.
8.

Mirtilozida a
Mirtilozida b
Malvozida
Alteinozida

Restul glucidic
si locul de fixare
3,5-diglucozil
3-O--glucozil
3-gentiobiozil
3,5-O- glucozil
3-glucozil
3-galactozil
3,5-diglucozil
7-glucozil

Agliconul
Cianidol
Cianidol
Cianidol
Delfinidolul
Delfinidolul
Delfinidolul
Malvidolul
Mirtilidolul

Un grup restrans de antocianozide il formeaza cele acetilate cu acizi fenil-propanici (p-cumaric,

cafeic, ferulic) care esterifica unul sau mai multi hidroxili ai agliconului (salvianozida)sau ai
ozelor (tematina A2). De asemenea se cunosc si esteri ai antocinidolilor cu acizii alifatici
dicarboxilati (malonic, malic, oxalic, succinic). Dintre acestea , salvianozida are ca aglicon
salvianolul (7-p-cumaroilcianidolul), iar ca parte glucidica doua molecule de glucoza fixate la
OH-ul de la C4, ultima molecula de glucoza fiind diesterificata cu acidul malonic monometilat.
Tematina A2 are o structura mult mai compexa.
Deseori antocianozidele se combina cu pectine, cu aminoacizi si cu unii cationic (Na+, K+, Mg2+,
Fe2+, Fe3+, Al3+) din sucul celular. Aceste combinatii se numesc protocianine; sunt de obicei
colorate in noante de rosu, violet, albastru negricos[2].
OH
OH
-

Cl +
O

OCOCH2COOCH3

O
HO

glucozil

glucozil
OCOCH2COOCH3

OH
salvianozida

2.2 Biosinteza
Antocianii se formeaza din proantocianidoli (2,3 trans-dihidro-3,4-cis-dihidroxiflavani). Se pare
ca acestia sufera o hidroxilare la C2, urmata de pierderea a doua molecule de apa, obtinandu-se
in final un ion flaviliu. Glicozidarea se face prin intermediul UDP-glucozei[2].
2.3 Proprietati fizico-chimice
Antocianozidele sunt substante solide, cristalizate, colorate in rosu, albastru sau violet. Sunt usor
solubile in apa si solvent polari.
Antocianidolii sunt substante solide, cristalizate, colorate ca si glicozidele lor. Sunt solubili in
alcool si in solventi nepolari. Solubilitatea lor in apa variaza cu pH-ul: in timp ce la pH neutru
sunt insolubile, la pH acid si basic sunt solubili.
Antocianidolii au un caracter amfoter , deoarece in molecula lor exista:
a) Un atom de oxigen in ciclu, care reprezinta centru de alcalinitate si prin care formeaza
saruri cu acizii (saruri di piriliu)
b) Grupe OH fenolice cu character acid, care pot duce la formarea de saruri cu bazele
(fenoxizi). Fenoxizii sunt colorati in nuante de la violet la albastru.
Datorita caracterului lor amfoter, antocianidolii sunt folositi in chimia analitica ca indicatori
acido-bazici. Modificarile de culoare sunt un rezultat al modificarii structurilor chimice si sunt
dependente de pH-ul mediului. Experimental, se alcalinizeaza treptat mediul de reactie trecand
de la mediu acid la mediu basic si apoi la mediul alcalin si puternic alcalin.
Cianidolul de exemplu, are culoarea rosie in mediu acid si albastra la pH=8. In mediu neutru se
formeaza o pseudobaza instabila incolora, care trece rapid in structura chinoidica purpurie. La
pH=12 se desface ciclul B cu formare de calchone galbene[2].

HO

HO
5

HO

OH

OH

3
2

OH

OH

OH

HO

3'

1'
4'

OH
OH

OH
incolor (mediu neutru)

culoare rosi (mediu acid)

sare de piriliu

pseudobaza
-H2O

rapid

HO
HO
HO

OH
O

OH

culoare albastru-violeta (mediu bazic)

structura de fenolat

HO

HO

OH

culoare purpurie (mediu neutru)

structura chinoidica

Pe baza acestor modificari si a prezentei alaturi de antocianozide a altor compusi colorati se

explica variatia foarte mare a culorilor florilor, fructelor, uneori a frunzelor, precum si altor
organe ale plantelor. De exemplu cianidolul produce o coloratie rosie la trandafiri si albastra la
floare albastritei de camp.
Hidroliza antocianozidelor are loc in mediu slab acid si la cald, cand se formeaza antocianidoli si
se elibereaza partea glucidica:
Antocianidoli
(Antocianidine)
aglicon

H 2O

Antociani
(Antocianozide)
glicozide

Oza/Oze

glicon

Glicozidele antocianilor care au doua grupe OH vicinale pe nucleul fenilic de la C2 formeaza

chelati cu ioni ai metalelor bi- si trivalente, cu conditia ca una din aceste grupe sa fie cu structura
chinonica. Complecsii formati au nuante albastru-verzui si pe aceasta proprietate se bazeaza
utilizarea lor ca si coloranti de mordant. Agliconii pot fi redusi cu hidrogen activ (Mg+HCl) la
catecholi:
HO
OH

OH

OH
[H]
O

HO

OH

OH

HO

Catechol

OH

Antocianidol

OH

Cu pectine, aminoacizi si cationi mono-, bi- sau trivalenti, antocianidolii dau combinatii de
asemenea colorate, denumite protocianine.
HO
O

HO

legaturi de hidrogen
.

.
O
O

GP

OH

Me
O
G

unde PG poate fi:poliglucida (pectina)

aminoacid
Cu acidul sulfuros si cu bisulfitii alcalini, antocianii formeaza derivati sulfonici (se decoloreaza);
reactia este reversibila prin reacidulare, in exces de derivati carbonil. Cu SO2 formeaza la C4
derivati sulfonici incolori, stabili. Antocianii cu doua sau trei grupari hidroxil vicinale pe fenilul
de la C2 formeaza chelati cu ionii metalelor bi- si trivalente, de culoare albastra, cu conditia ca
una din grupari sa fie sub forma chinonica.
Prin reducere cu hidrogen activ formeaza catecholi. In functie de pozitia ocupata de glicon,
antocianozidele au unele proprietati caracteristice, acestea manifestandu-se in componentul fata
OH

de clorura ferica si la metilare. Astfel, antocianidolii se decoloreaza in prezenta solutiei apoase

de clorura ferica, in timp de 3 minute, antocianozidele cu OH liber la C3, dupa 35 de minute, iar
3-O-glicozidele nici dupa 3 zile. Prin metilare in mediu alcalin se formeaza chalcona
monometilata cand OH-ul de la C5 este liber si antocianidol tetrametilat cand OH-ul este
glicozidat [3].
OH

OH

Cl +
O

HO

OH
HO
O

OH

HO

OH

OH

C6H11O 5

OH

3-O-glucozida cianidolului
(clorura)

C6H11 O 5

leucobaza

HO

OH

HO

OH

SO 3H

OH

OH
HSO 3

HO
OH
HO

HO

OH

+CH3CHO

O
OH

O 5H11 C6
derivat sulfonic

C6H11 O 5

OH
calchona

H3C
SO 3H

OH

K
O

HO

O
glucozil

glucozil

glucozil

glucozil
fenoxid

fenoxid

(albastru, pH=8)

(albastru, pH=8)

OH
O

HO

O
O

glucozil

glucozil

glucozil

glucozil

chinona
(violeta, pH slab bazic)

chinona
(violeta, pH slab bazic)
OH
-

Cl O+

HO

O
glucozil
+HO

glucozil

3,5 - diglucozida pelargonidolului

(coloratie rosie la pH acid)

-Cl
HO

CH3

OH

OH
+HO

OH
O

HO

O
O
glucozil
glucozil
pseudobaza
(instabila, incolora, pH=7)

2.4 Extractie

glucozil

glucozil
calchona
(galbena, pH=12)

Antocianii pot fi obtinuti din produse vegetale prin extractive cu apa acidulate sau cu alcool
acidulate cand se solubilizeaza concomitant si alti compusi hidrofili. De aceea, se apeleaza la
fermentatia produsului vegetal in prezenta de Saccharomyces cerevisiae si extractive ulterioara
cu apa acidulate sau alcool acidulat.
Extractia antocianozidelor acilate se face cu apa acidulate cu acizi organic pentru a evita
desacilarea. Solutiile de antocianozide, fiind instabile, se conserva in atmosfera inerta, la
temperature scazuta, ferite de lumina. Separarea antocianozidelor se face prin metode
cromatografice. Agliconii heterozidelor obtinuti prin hidroliza acida pot fi extrasi cu un solvent
apolar. Antocianozidele, prezente uneori alaturi de flavonozide in produsele vegetale, pot fi
separate de acestea folosind proprietatea antocianidolilor de a se solubiliza in apa acidulate sau
in alcool acidulate. Antocianii prin intensitatea culorii rosii, marcheaza culoarea galbena a
flavonelor. Dupa hidroliza acida a heterozidelor din extractul respective, agliconii flavonelor sunt
extrasi cu un solvent apolar, in timp ce antocianidolii raman in solutia apoasa acida sub forma de
saruri de oxoniu[2].
2.5 Actiune
Sunt considerate factori P, alaturi de flavonozide si de proantocianidoli.
In vitro sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza, histidindecarboxilaza si
hialuronidaza, ceea ce permite conservarea integritatii substantei fundamentale a peretelui
vascular; inhiba nespecific catechol-O-metiltransferaza (COMT) ceea c educe la cresterea
cantitatii de catecholamine disponibile, care produc o crestere a rezistentei vasculare.
Cresc acuitatea vizuala prin marirea sintezei de rodopsina (chemoreceptor pentru bastonasele
care usureaza adaptarea la vederea crepusculara).
Scad permeabilitatea barierei hematoencefalice pentru substantele toxice; actioneaza ca
antioxidanti si captatori de radicali liberi(in diverse stari patologice:anoxie-superoxid,
inflamatii-superoxid prin NADPH-oxidaza membranara a leucocitelor, radicalii OH si alti
radicali reactivi ce se formeaza in timpul fagocitozei;autooxidare lipidica radicalii hidroperoxid
si alcoxil lipofili), inhiba agreagarea plachetara si favorizeaza reactia cheagului datorita reducerii
sintezei de tromboxan A2.
Captatorii de radicali liberi intarzie sau chiar opresc degradarile legate de intense activitate a
acestora la nivelul fosfolipidelor membranare. Multe au actiune antiinflamatoare, prin inhibarea
ciclooxigenazei, lipooxigenazei si antihistaminica, antiagregant-plachetara.
Actiunea diuretica este insotita si de o crestere a eliminarii de acid uric. Antocianozidele inhiba
partial actiunea limfopenizanta a citostaticelor. Unele dintre ele sunt dotate cu proprietati
antimitotice. Acestea se pot datora formarii de sisteme redox care inhiba peroxidazele, inducand
astfel deficient in diviziunea celulara. Reduc raspunsul contractile al coroanelor isolate de
clorura de bariu, actiune imprimata de stimularea sintezei locale de prostaglandine
vasodilatatoare; influenteaza activitatea corpului galben ovarian si al tiroidei[2,3].
2.6 Intrebuintari
Se recomanda in tratamentul tulburarilor induse de insuficienta venoasa si de fragilitatea
capilara; in retinopatie diabetica, afectiuni vasculare retiniene; ateroscleroza, hipertensiune
arteriala, angiopatii diabetice, tulburari hemoragice la cirotici[2].
2.7 Produse farmaceutice
Difebiom si Difabiol comprimate continand 100mg antocianozide totale extrase din Myrtilli
fructus utilizat ca adjuvant in ateroscleroza, hipertensiune arterial,angiopatii diabetice, afectiuni
vasculare retiniene,purpure, tulburari hemoragice la cirotici, varice, hemoroizi; Difrarel
comprimate continand 100 mg antocianozide din Myrtilli fructus utilizat ca adjuvant in
arteropatii (angiopatii diabetice, arteroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala, tulburari
vasculare de senescenta); in cazuri de fragilitate vasculara si tulburari de permeabilitate a

capilarelor (purpura, fenomene hemoragice la cirotici); in insuficientele venoase si complicatiile

acestora (senzatia de "molet greu" sau "dureros, edeme varicoase, insuficienta venoasa de
sarcina, sechele de flebita hemoroidala), in oftalmologie (tulburari vasculare retiniene sau corioretiniene), hemeralopie; Difrarel E, drajeuri cu 500 mg antocianozide din Myrtilli fructus si 50
mg vitamina E utilizat ca adjuvanta n ateroscleroza, hipertensiune arteriala, angiopatii diabetice,
afectiuni vasculare retiniene, purpura, tulburari hemoragice la cirotici, varice, sechele de flebita,
hemoroizi. ; Mirtilene, capsule cu 25 mg antocianozide, 40 mg -caroten si 40 mg vitamina E
utilizat in fragilitate capilara, afectarea permeabilitatii capilare, dezordini vasculare retiniene,
miopie forte, hemeralopie dobandita, adaptare insuficienta la vederea scotopica si mezopica,
oboseala vizuala; Stomagingiv colutoriu continand extract antocianozidic total din Ribes nigri
fructus; Rubifen sirop continand extract antocianozidic total din Ribes nigri fructus cuplat cu
saruri de fier (II).[2,3,23].
2.8 Studii anterioare
Antocianinele inhib de asemenea, receptorul trombinei, activnd peptidele (TRAP) care induc
aglomerarea placetar, dar nu influeneaz reactivitatea plachetar atunci cnd ntlnesc agoniti
puternici cum ar fi colagenul i ADP. [9]
Antocianinele sunt capabile s acioneze asupra celulelor implicate n apariia i dezvoltarea
aterosclerozei. Proteina chemokine chemotactic monocit 1 (MCP-1) este cunoscut c
intermediaz recrutarea de macrofage la locurile de infecie sau inflamaie, i implic direct
MCP-1 n aterogenez. Antocianinele s-au dovedit a avea un efect protector mpotriva TNF-
inducnd secreia MCP-1 n celulele primare endoteliale umane [10].
Factorul de cretere al endoteliului vascular (VEGF) este un factor important pro-angiogenice i
pro-aterosclerotice. Antocianinele, n special delfinidin i cianidin, s-au dovedit a preveni
capacitatea VEGF de stimulare a factorului de cretere derivat din trombocite (AB) (PDGF (AB)
n celulele netede vasculare musculare prin prevenirea activarii P38-kinaze protein mitogen
activat (p.38 MAPK) i c-Jun N-terminal kinaza (JNK) [11].
Extractele de antocianin din coacaze, afine, soc, au demonstrat dependena capacitii de
relaxare a endoteliului n arterele coronariene porcine. [11]. Mai mult dect att, ingestia cronic
de antociani duce la creterea concentraiei de glutation din inim la obolani [12]. ntr-un studiu
recent, obolanii tratai cu isoproterenol pentru a induce remodelarea postinfarct au fost hrnii
cu un vin rou fr alcool avnd un efect protectiv asupra inimii prin ncetinirea hipertrofiei
asociate cresterii fosforilrii proteinkinazei C(PKC) / II i prin activarea Akt/proteinkinazei
B(Akt). [13]
Antocianinele au un efect asupra distribuiei colesterolului, protejand celulele endoteliale din
CD40- induse, proinflamatorii de semnalizare [14].
Pelargonidina inhib proteina iNOS i forma ARNm precum i producia de NO ntr-o doz
dependent de modul n care macrofagele sunt expuse la un stimul inflamator (lipopolizaharide,
LPS). Pelargonidina inhib, de asemenea, activarea NF-kB, care este un factor de transcripie
semnificativ pentru iNOS [15]. n macrofage, antocianii din mur inhib biosinteza LPS indus de
oxid de azot [16].
La obolani, un aport pe termen lung de antociani din derivate din porumb, n principal cianidin
i pelargonidin, a fcut miocardul mai puin sensibil la sechelele ischemiei ex vivo precum i in
vivo, atunci cnd se compar cu o prob constnd din porumb fr antocianine. n general aceste
rezultate sunt controversate pentru studiile umane. Recent Curtis et al. [20], nu au artat nici un
efect asupra biomarkerilor folosii n bolile cardiovasculare (CVD), inclusiv biomarkeri
inflamatorii, reactivitatii plachetare, lipide, i glucoz; i funciei hepatice i renale, precum i
pentru msuri antropometrice, tensiunea arterial i puls, dup o intervenie de 12 sptmni cu
500 mg cianidin, la femeile n postmenopauz.
Muli compui fenolici au aciune puternic asupra proceselor biologice i au capacitatea de a
micora riscul bolilor prin intermediul mai multor mecanisme complementare i care se
suprapun. Cunotinele actuale cu privire la mecanismele prin care compuii fenolici din diet
joac un rol important n prevenirea patologiei degenerative au fost prezentate recent [21]. n

special, interaciunile complexe dintre aceste molecule din diet i metaboliii lor, inclusiv caile
de semnalizare celular i rspuns: calea de semnalizare NF-kB, proteina activatoare 1 (AP-1),
faza II de activare a enzimei i Nrf, i calea de semnalizare mitogen-activrii protein- kinazei
(MAPK). Studiile viitoare ar trebui s se concentreze asupra antocianilor frecvent consumati, n
scopul de a examina efectele doz-rspuns, i durata dietei s fie suficient de lung pentru a
permite o evaluare clinic final relevant [22].

Targeting STAT1 by myricetin and delphinidin provides efficient

protection of the heart from ischemia/reperfusion-induced injury
Tiziano M. Scarabelli, Sofia Mariotto, Safwat Abdel-Azeim, Kazuo Shoji, Elena Darra,Anastasis
Stephanou, Carol Chen-Scarabelli, Jean Didier Marechal, Richard Knight, Anna Ciampa, Louis
Saravolatz, Alessandra Carcereri de Prati, Zhaokan Yuan, Elisabetta Cavalieri, Marta
Menegazzi, David Latchman, Cosimo Pizza, David Perahia, Hisanori Suzuki. FEBS Letters 583
(2009) 531541
Aciunea Ischemiei / reperfuziunii (I / R) este aceea c duce la o pierdere de nenlocuit a
celulelor miocite prin necroz i apoptoz, cu activarea concomitent a traductorilor de semnal
i activatori de transcriere 1 (STAT1) i STAT3.STAT1 joac un rol critic n inducerea apoptozei
cardiomiocit, n timp ce proprietatea principal a STAT3 este de a proteja cardiomiocitele de
aciunea I / R . Recent, s-a artat c epigallocatechin-3-galat (EGCG), cel mai important
flavonoid antioxidant prezent n frunzele de ceai verde, protejeaz inima de obolan de efectele
induse de I / R prin scderea activrii STAT1, i suprimarea apoptozei cardiomiocitelor fr a
afecta activitatea STAT3.
n scopul de a nelege mecanismele moleculare care duc la inhibarea activrii STAT1, am
examinat mai nti efectele protectoare ale flavonoidelor puternic antioxidante, cum ar fi
quercetina, delfinidina i miricetina, care sunt structural foarte legate de EGCG, n cazul aciunii
determinate de I/R n inima obolanului.
S-a examinat mai nti efectul protector al miricetin, delfinidin i quercetin, trei flavonoide
puternice antioxidante naturale, n cardiomiocite neonatale in conditii hipoxice. Dup expunerea
in conditii hipoxice timp de 4 h, urmat de reoxigenare pentru 16h, si adugarea de aceste
flavonoide; la 2 h nainte de debutul de insult ischemice, s-a redus gradul de necroza si
apoptoza a celulelor (Fig. 1A). Protecia oferit de miricetin i delfinidin a fost semnificativ mai
puternic dect cea oferit de quercetin.
n al doilea rnd, pentru extinderea acestor constatri, in condiiile de ex in vivo, s-a examinat
efectul acestor flavonoide n vascularizatia inimii de obolan Langendorff. Miricetin,
delfinidin i quercetin, infuzate timp de 1 h nainte de debutul ischemiei i n timpul reperfuziei,
a redus n mod semnificativ marimea infarctului (Fig. 1B), precum i relatarea post-ischemice de
creatin fosfokinazei (CPK) (Fig. 1C). n conformitate cu studiul in vitro, cardioprotectia
quercetin-mediat a fost semnificativ mai mica dect cea prevzut de ctre oricare dintre
myricetin sau delfinidin.

Fig. 1. Efectul miricetinului, delfinidinei i quercetinului mpotriva I / R-induse de insuficien

cardiac. (A) Cuantificarea de necroza si apoptoza prin citometrie n flux n culturi primare de
miocite cardiace neonatale. Valorile medii sunt de trei independente experimentale SD * P <0,05;
** P <0,01 vs controlului ischemiei / reperfuzie (Ctrl I / R). (B) Calibru infarctului, exprimat ca
procent din zona de risc miocardic. Valorile medii sunt de trei independente experimentale SD;
(C) Relatarea post-ischemica a CPK n inimile I / R, cu i fr pre-tratamentul cu
flavonoide. Valorile medii sunt de trei experimente independente SD * P <0,05; ** P <0,01
comparativ cu inimile de control ischemic sau alte ischemii / grup reperfuzat tratat, dup cum este
descris.
Prin examinarea implicaiilor funcionale ale mediatorilor flavonoizilor n protecia cardiac, s-a observat
modificarea n ventriculul stang a tensiunii arteriale sistolice (LVSP) i oprirea tensiunii diastolice
(LVEDP) n inima de obolan izolat i expus la aciunea I / R. Infuzia din cele trei flavonoide nainte
de starea de ischemie, nu au modificat valorile de baz ale LVSP si LVEDP, dar au mbuntit
semnificativ recuperarea postischemica a funciei cardiace, cu ameliorarea att LVSP i LVEDP, i a fost
proporional cu gradul de cardioprotecie oferit de cele trei flavonoide (Fig. 2A-D).

Fig.2. Efectul miricetinei, delfinidinei i quercetinei, la disfuncia cardiac indus de I/R.

Modificri n ventricolul stng a tensiunii arteriale sistolice (LVSP) i presiunea diastolic a
ventriculului stng (LVEDP) n control I / R (Ctrl I / R) inima (A) i n izolatele perfuzate din inim
cu delfinidin (B), miricetin (C) i quercetin (D) timp de 1 h nainte de supunere la aciunea I /
R. Valorile medii sunt ale celor trei experimente independente SD
n seciunile esutului miocardic din inimile infuzate fie cu miricetin, delfinidin, sau quercetin, apariia
de apoptoz a fost semnificativ redus. De asemenea, reducerea strii de apoptoz produs de miricetin
sau delfinidin a fost semnificativ mai mare dect cea indus de quercitin.
Deoarece generarea speciilor de oxigen reactiv (SRO) a fost implicat n inducerea apoptozei care s-a
realizat nu numai prin declanarea direct pe calea mitocondrial, dar, de asemenea, a dus i, indirect, la
activarea cilor de distrugere a receptorilor mediatorilor [18], s-a msurat concentraia intracelular de
malondialdehid (MDA), un marker de peroxidare a lipidelor, ce apare ca urmare a efectelor duntoare
de SRO n inima intact a obolanului [19]. S-a constatat c concentraia de MDA n zona de risc la
inimile expuse la aciunea I/R a fost de aproximativ trei ori mai mare dect n inimile de control. Infuzia

celor trei flavonoizi a redus concentraia de MDA att ct s se poat controla nivelurile, confirmnd c
producerea radicalilor liberi a fost inhibat cu succes de ctre toate flavonoidele. Acest lucru asigur c
eficacitatea antioxidant nu poate fi considerat diferit pentru cele trei flavonoide, pentru gradele de
protecie observate (Fig.3).

Fig. 3. Aciunea antioxidanta oferita de miricetin, delfinidin i quercetin n I / R cardiac

tratata.Concentraiei intracelulare de malondialdehida (MDA) n nivelul normal de oxigen (ctrl) , I
/ R in inimile de control (Ctrl I / R) i n inimile de obolan tratat timp de 1 or, cu delfinidin,
myricetin sau quercetin nainte de expunerea la I / R. Valorile medii sunt de trei experimente
independente SD

Ulterior,s-a emis ipoteza ca flavonoidele anti-STAT1 isi exercita aciunea interacionnd direct cu
proteine STAT1. S-a evaluat prin rezonanta plasmonilor de suprafa (SPR) interaciunea dintre
STAT1 imobilizat i aceste flavonoide. Analiza sensograms a indicat nu numai o interaciune
direct ntre STAT1 i miricetin i delfinidin dar, de asemenea, prezina a dou presupuse siteuri ce pot interaciona cu STAT1. Valoarea cea mai sczut Kd pentru un site de miricetin si
delfinidin, prin legarea de STAT1 a indicat o puternica afinitate pentru aceasta proteina.
S-a analizat interaciunea direct dintre flavonoide i STAT1 prin modelare moleculara menita
s determine site-ul de interaciune a flavonoidelor cu proteinele. Toate statisticile, acord
STAT1 i 3, caracteristici structurale comune, cum ar fi un domeniu ADN-obligatoriu, un
domeniu SH2 i un domeniu de transactivare. Domeniul SH2 este puternic implicat n
recunoaterea i interaciunea cu resturi de fosfotirosin prezente n alte molecule de protein.
Folosind programe diferite pentru a detecta caviti obligatorii in site-ul proteinei, au fost
identificate trei site-uri importante. Dou dintre site-urile sunt situate la interfaa dintre SH2 i
domeniile linker, iar al treilea este n domeniul ADN-obligatoriu. Site-ul al treilea de legare a fost
ignorat n acest studiu, deoarece orientrile acestui site necesita o energie destul de mare. Aceast
observaie ar putea fi asociate cu un studiu anterior de raportare la EGCG prin blocarea
fosforilarii STAT1 de un receptor din domeniul ADN-ului recombinant. Prezena acestor dou
site-uri probabil obligatoriu la nivelul domeniului SH2 este, de asemenea, n acord cu concluziile
lui Mao et al. [25], care a raportat c fosfopeptida pYDHPH (derivate din lanul unui receptor
uman IFN-c) interacioneaz cu reziduurile 602 i 584 din STAT1 situat ntr-o regiune flexibila
din domeniul SH2. Pentru a nelege mai bine natura interaciunilor flavonoizi STAT1 la nivel
molecular, calculele au fost efectuate de andocare. Simulrile prezic afiniti bune pentru
majoritatea liganzilor la ambele site-uri 1 i 2.
Rezultatele prezentate demonstreaz aici c toate flavonoidele examinate (delfinidin, miricetin
i quercetin), n concordan cu activitatea lor puternic antioxidant, sunt capabile de a inhiba
calea intrinsec a apoptozei cardiomiocit n care integritatea mitocondrial este crucial. Acest
lucru este n conformitate cu aciunea antioxidant benefic pe scar larg cunoscut a
flavonoidelor fa de bolile inflamatorii [23].
Cu toate acestea, o constatare critic, a studiului de fa este aceea c, n comparaie cu
quercetina, miricetina i delfinidina, prin atenuarea activrii I/R induse de STAT 1, suprim

apoptpza cardiomiocit, mai eficient dect interferena selectiv cu calea extrinsec n care
STAT1 este dependent de ligandul FAS / FAS care joac un rol critic. n special, se observa un
efect mai pronunat de protecie a miricetinei i delfinidinei, att fa de afectarea esutului
cardiac ct i a insuficienei hemodinamice, care a fost corelat strict cu activitatea anti-STAT1
specific, sugernd c STAT 1 ar putea fi o int pentru tratamentul de protecie a inimii la
aciunea I / R .
Dei toate exercit o aciune de protecie mpotriva leziunii tisulare, delfinidina i miricetina, au
aciune inhibitorie asupra activrii STAT1 determinat de I / R precum i activitate antioxidant,
mai pronunt dect quercetina, care nu a inhibat activarea STAT1.
n concluzie, acest raport indic faptul c, la nivel molecular, printre un numr de flavonoide
antioxidante examinate, numai myricetin, delfinidin cu o trstur structural comun, inclusiv
prezena a trei grupe hidroxil n inelul B i a grupului hidroxil n pozitia 3 in inelul C sunt
capabili de a interaciona direct cu STAT1.

3. Concluzii
Datele bibliografice disponibile sunt numeroase, referitoare la structura, distribuia i
biodisponibilitatea flavanolilor i antocianinelor, i rolul lor n modularea sau reducerea
factorilor de risc i de prevenire a problemelor cardiovasculare prin diferite aspecte ale
bioeficacitii n bolile vasculare (aglomerrile trombocitelor, ateroscleroze, tensiunie arterial,
status antioxidant, markeri ai inflamaiei asociate, etc), condiiile miocardice, i metabolismul
ntregului corp (biochimie ser, profilul lipidic). Studiile disponibile publicate ofer o imagine
importan asupra stadiului actual al tehniciilor folosite i identificarea viitoarelor prioriti de
cercetare. Antocianinele par s aib un efect clar asupra funciei endoteliale i de protecie a
miocardului, chiar dac cele mai multe rezultate vin din studiile in vitro.
n general, se poate spune c sunt necesare mai multe studii de intervenie la subieci sntoi i
la subiecii cu risc de boli cardiovasculare sau patologii asociate. Aa cum a fost prezentat,
metabolismul antocianilor nu este nc pe deplin clarificat. n scopul mbuntirii cunotinelor
privind biodisponibilitatea lor i efecturii unor studii de bioeficacitate suplimentare sunt
justificate aciuni care implic voluntari umani i studii pe termen lung, utiliznd abordri
diferite (studii placebo controlate), pentru a estima mai bine concentraia real a metaboliilor
antocianinei n plasm n contextul unui regim alimentar obinuit, care include o ingestie cronic
de alimente bogate in flavonoizi sau cum sunt cele mai multe diete mediteraneene.
Studii de biodisponibilitate care includ metaboliii florei intestinale sunt absolut necesare pentru
a nelege mai bine bioactivitatea antocianilor. n plus, studiile in vitro i in vivo folosind
antociani sunt greu de standardizat din cauza instabilitii chimice a acestui grup de compui i,
n general, este nevoie de noi date i de o mai bun cercetare pentru a obine concluzii corecte.
Ar trebui s fie, de asemenea, luat n considerare faptul c, n general, subclase de flavonoide
sunt prezente simultan n alimente de origine vegetal i, astfel, ar putea fi dificil s se
stabileasc care dintre familiile de compui prezente n produsul alimentar respectiv dat sau
produs alimentar este responsabil pentru efectul biologic potenial. Prin urmare, este de mare
interes i de mare necesitate gsirea de biomarkeri fiabili i eficieni ai flavanolilor la ingestia
antocianinei,pentru a demonstra n continuare aciunile biologice sau bioeficacitatea CVDs.[24]

4. Bibliografie
1. http://www.boli-medicina.com/vitamine-minerale/Flavonoidele-BM-COM.php