Sunteți pe pagina 1din 290

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Conf.univ.dr. BOGDAN-ALEXANDRU HALIC Conf.univ.dr. ION CHICIUDEAN Asistent univ.dr. CORINA DABA-BUZOIANU

ANALIZA IMAGINII

Suport de curs Master IFR

BUCUREŞTI, 2013 –

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

CUPRINS

Cuvânt înainte

Unitatea de învăţare 1. Imaginea socială a organizaţiilor

1.1. Imaginea socială

1.2. Tipologia imaginii

Unitatea de învăţare 2. Sistemul indicatorilor de imagine

2.1. Sistemul indicatorilor de imagine

2.2. Tehnica de stabilire a indicatorilor de imagine

2.3. Specificul Sistemelor indicatorilor de imagine

2.4. Calcularea viabilităţii Sistemului indicatorilor de imagine

2.5.Avantajele analizei pe indicatori de imagine

Unitatea de învăţare 3. Instrumente de lucru

3.1. Valorile brute

3.2. Valorile calculate

3.3. Profiluri şi indici

Unitatea de învăţare 4. Complexul imagologic 4.1.Complexul imagologic

4.2. Profilurile de poziţionare

4.3. Indicii de relevanţă

Unitatea de învăţare 5. Profilurile de imagine şi indicii de imagine

5.1. Profilurile de imagine

5.2. Construirea profilurilor de imagine

5.3. Indicii de imagine şi tipologia lor

Unitatea de învăţare 6. Interpretarea profilurilor de imagine

6.1. Aspectele generale

6.2. Caracterul imaginii

6.3. Conexiunile specifice

6.4. Vulnerabilităţile imagologice

6.5. Riscurile imagologice

Unitatea de învăţare 7. Instrumente de lucru suplimentare

7.1. Profilurile de imagine evenimenţiale (de criză) şi indicii evenimenţiali

7.2. Profilurile mass-media şi indicii mass-media

7.3. Diagramele dinamică şi indicii de dinamică

1

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Unitatea de învăţare 8. Cuantificarea datelor

8.1. Tehnica culegerii şi cuantificării datelor

8.2. Instrumente de lucru

8.3. Centralizatoarele construite folosind fişierele Excel

Unitatea de învăţare 9. Analiza imaginii

9.1. Tipologia analizelor de imagine

9.2. Analiza de imagine diferenţiate în funcţie de segmentul cronologic

9.3. Analiza standard

9.4. Analiza strategică

9.5. Analiza unui eveniment

9.6. Analiza crizei de imagine

9.7. Analiza unei instituţii mass-media

Unitatea de învăţare 10. Planificarea imaginii

10.1. Strategia de imagine

10.2. Planul acţiunilor imagologice

Unitatea de învăţare 11. Imaginea socială construită prin intermediul filmului artistic

11.1. Film artistic şi imagine socială

11.2. Imaginea şefului statului

11.3. Imaginea guvernului şi a structurilor guvernamentale

11.4. Imaginea partidelor politice

11.5. Imaginea serviciilor secrete

11.6. Imaginea instituţiei ecleziastice

11.7. Imaginea instituţiei militare

11.8. Imaginea forţelor de menţinere a ordinii publice

11.9. Imaginea marginalilor

Anexa 1. Profiluri de imagine primare Anexa 2. Profiluri de imagine ponderate Anexa 3. Profiluri mass-media primare Anexa 4. Profiluri mass-media ponderate

Orientare bibliografică

2

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Codul culorilor

Titluri ale unităţii de învăţare şi ale subcapitolelor

Structura unităţii de învăţare

Cunoştinţe şi deprinderi

Textul unităţii de învăţare

Important

Exemple

Rezumat

Exerciţii, teste de autoevaluare, activităţi practice

Pictograme

Defini ţ ie

Definiţie

De re ţ inut

De reţinut

Material filmografic

Material filmografic

Rezumat

Rezumat

Test de autoevaluare

Test de autoevaluare

Test instant

Test instant

R ă spunsuri

Răspunsuri

3

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Cuvânt înainte

Elaborarea cursului Analiza imaginii a constituit o interesantă experienţă, în primul rând pentru autori. Venind pe un teren nou în metodologiile de gestionare a imaginii organizaţiilor – în care se afirmaseră fructuoase preocupări pentru analiza (cu instrumente specifice sociologiei) a conţinutului şi a metodelor de prelucrare statistică a seriilor de date – a trebuit să construim sub o puternică presiune a timpului atât conţinutul cursului, cât şi instrumentele de investigaţie ştiinţifică necesare unei abordări viabile şi pragmatice a acestei problematici. Trebuie menţionat faptul că realizarea acestui curs este rezultatul unei experienţe practice a autorilor de peste zece ani, într-o structură centrală de relaţii publice a unei organizaţii cu vocaţie naţională şi, în egală măsură, a unor îndelungate şi aprofundate cercetări interdisciplinare (sociologia organizaţiilor, istorie, imagologie, imagologie istorică, psihologie socială, management şi marketing etc.). Cursul Analiza imaginii se adresează, în primul rând cursanţilor care urmează masteratele de comunicare şi relaţii publică, comunicare politică şi comunicare audio- vizuală. Cu toate acestea, considerăm că el nu are un caracter restrictiv, fiind util şi, în egală măsură, accesibil şi unui public mai larg: specialişti în relaţii publice, responsabili cu gestionarea imaginii organizaţiilor, membrii echipelor destinate gestionării crizelor de imagine, factorilor de conducere de la nivelul organizaţiilor. Pentru a facilita cursivitatea lecturii, am optat pentru limitarea trimiterilor infrapaginale la strictul necesar.

AUTORII

4

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Unitatea de învăţare 1. IMAGINEA SOCIALĂ A ORGANIZAŢIILOR

1.1.Imaginea socială 1.1.1.Conceptul de imagine socială 1.1.2.Imaginea socială din perspectivă procesual-organică 1.2.Tipologia imaginii

Cunoştinţe şi deprinderi La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veţi înţelege şi veţi cunoaşte:

natura conceptului de imagine socială;

relaţia dintre imagine şi performanţele organizaţiei;

consecinţele erodării imaginii sociale;

caracteristicile imaginii sociale din perspectivă procesual-organică;

tipologia imaginii sociale.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare veţi putea să:

realizaţi o evaluare empirică a imaginii organizaţiei din care faceţi parte;

incadraţi imaginea socială a organizaţiei în tipologiile prezentate.

1.1. Imaginea socială

Întrebarea fundamentală ce este imaginea trebuie pusă în relaţie cu interogaţia cum se formează imaginea, din acest punct de vedere analiza imaginii fiind, de fapt, analiza mecanismelor acesteia şi a proceselor implicate în formarea reprezentărilor. Discuţia despre imaginea socială este structurată în jurul comunicării sociale, întrucât problema imaginii este intrinsecă problemei comunicării. Imaginea nu se poate transmite şi nu poate avea impact în absenţa comunicării, iar comunicarea cuprinde în interiorul ei importante elemente ale imaginii.

Potrivit lui Claude Lévi-Strauss „o so cietate este un gr up de oameni care comunic

Potrivit lui Claude Lévi-Strauss „o societate este un grup de oameni care comunică”.

Comunicarea este un mijloc esenţial de transmitere, menţinere şi transformare a imaginilor dintr-o societate, deoarece conţine simboluri şi reprezentări care facilitează schimbul de mesaje. Din perspectiva noastră, imaginea se formează în cadrul proceselor de comunicare, mesajul conţinând nucleul reprezentării şi elementele care vor determina

5

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

structura imaginii. Astfel, discutăm despre imagine din punctul de vedere al mesajului, acesta fiind cel care va determina la nivelul individului conturarea reprezentării. Aşa cum se va vedea, este vorba despre imaginea transmisă prin mesaj şi recepţionată de public, nu cea formată la nivelul acestuia.

Analiza imaginii este un element cheie în cadrul procesului complex de în ţ elegere a manifest ă rilor individului, a felului cum acesta r ă spunde înţelegere a manifestărilor individului, a felului cum acesta răspunde stimulilor sociali şi culturali.

Fie că sunt dependente de analogia cu realitatea, sau din contră, imaginile sunt fenomene complexe care fac referire la o dimensiune specifică naturii umane. Abordări ale imaginii pot fi întâlnite din cele mai vechi timpuri, însă în lucrarea noastră ne vom apleca asupra celor care investighează imaginea ca reprezentare mentală şi care valorizează importanţa mesajului şi a interacţiunii în formarea imaginilor. Imaginile care se creează în toate domeniile vieţii sociale simplifică sau amplifică, facilitează sau complică comunicarea.

 
  În jurul imaginilor se cristalizeaz ă :  

În jurul imaginilor se cristalizează:

 

opinii;

atitudini;

   

Imaginea joacă rolul de mediator

 

convingeri;

între:

credinţe;

 

oameni şi organizaţii;

 

teorii;

între oameni şi instituţii;

 

ideologii;

 

între organizaţii şi instituţii.

doctrine;

 

acţiuni ale oamenilor.

 

În

procesul

comunicării,

dar

nu

numai,

imaginile

se

impun

cu

o

forţă

extraordinară, întrucât au un rol important în orientarea opiniilor, atitudinilor şi convingerilor şi ghidează comportamentul individului 1 .

• prin opinii, indivizii exprim ă reprezent ă ri ş i imagini; • prin atitudini

prin opinii, indivizii exprimă reprezentări şi imagini;

prin atitudini acceptă sau resping o anume reprezentare sau imagine;

prin convingeri susţin sau se împotrivesc la reprezentări şi imagini care sugerează o anume interpretare;

prin credinţe susţin sau combat reprezentări şi imagini care sugerează interpretări în modalităţi dogmatice, rigide.

Într-o societate a globalizării pieţelor şi a comunicării în care competiţia pentru cote de piaţă, de audienţă, de vizibilitate şi notorietate este tot mai mare, imaginea joacă un rol esenţial. Imaginea socială a organizaţiei condiţionează nu doar performanţele

1 Ion Chiciudean, Gestionarea imaginii în procesul comunicării, Bucureşti, Editura Licorna, 2000, pp.

21-22.

6

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

acesteia, ci chiar şi existenţa ei, întrucât, pe termen lung, lipsa unei imagini pozitive are consecinţe iremediabile pentru organizaţie şi conduce la erodarea identităţii şi a imaginii până la dispariţia organizaţiei.

Imaginile sociale se transformă în părţi componente ale patrimoniului Imaginile sociale se transform ă în p ă r ţ organiza ţ ional ş i devin organizaţional şi devin la fel de importante ca şi procesele şi elementele interne care asigură funcţionarea organizaţiei, de la scop, obiective, structuri, resurse umane, materiale, cultură organizaţională şi până la produse şi servicii.

Organizaţiile, indiferent de tipul lor şi nivelul la care funcţionează (local, regional, global) nu se afirmă numai prin trăsăturile lor specifice, ci şi prin imaginea lor socială de parteneri viabili şi credibili în relaţiile cu alte organizaţii şi instituţii. În această situaţie, un rol esenţial revine imaginii sedimentate în mentalul colectiv, imaginii caracterizate de continuitate şi consecvenţă. Componentele organizaţionale, produsele şi serviciile acesteia trebuie să răspundă aşteptărilor diferitelor categorii de public, organizaţiilor şi instituţiilor cu care cooperează şi relaţionează. Erodarea unor elemente ale imaginii afectează şi alte paliere ajungându-se la o lipsă de credibilitate, la o vizibilitate negativă şi la o imagine din ce în ce mai negativă.

Alterarea imaginii sociale a unei organizaţ ii conduce la contur area unor atitudini negative, cu mari implica ţ ii în ţii conduce la conturarea unor atitudini negative, cu mari implicaţii în funcţionarea organizaţiei:

apariţia neîncrederii în managementul organizaţiei;

demoralizarea personalului organizaţiei;

slăbirea coeziunii interne şi apariţia tendinţelor centrifuge;

slăbirea disciplinei organizaţionale;

diminuarea responsabilităţii şi discernământului personalului;

apariţia

atitudinii

negative faţă de

muncă

şi

faţă

de

cultura

organizaţională;

instalarea sentimentelor inutilităţii, insecurităţii, instabilităţii, a fricii sau a altor psihoze sociale;

acceptarea necritică a oricăror decizii din mediul sarcină;

atitudine pasivă faţă de interesele organizaţiei;

instalarea neîncrederii în produsele şi serviciile organizaţiei etc.

Imaginile sociale ce se conturează sunt particularizate de raporturile dintre oameni şi organizaţii, dintre organizaţii şi de posibilităţile de procesare a categoriilor de public- ţintă relevante pentru organizaţii.

7

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Pentru a evita erodarea imaginii, o organizaţie trebuie să acţioneze pe mai multe direcţii şi pe termen lung, încât raporturile sale cu „receptorii” să fie pozitive, echitabile, constructive.

s ă fie pozitive, echitabile, constructive. Imaginile nu depind doar de organiza ţ iile care emit

Imaginile nu depind doar de organizaţiile care emit mesajele.

Aspectele cele mai delicate decurg din decalajele între capacităţile organizaţiilor de a procesa informaţii, decalaje care se prelungesc şi, uneori, se amplifică prin decalajele între posibilităţile organizaţiilor de a gestiona, de-sine- stătător interesele proprii în mediul economic, politic şi social.

Rezumat: • Imaginile pe care indivizi i le au despre organiza ţ ii sunt rezu

Rezumat:

Imaginile pe care indivizii le au despre organizaţii sunt rezultatul unor precesări multiple ale informaţiilor despre organizaţii, dar şi rezultatul interacţiunii directe individ-organizaţie.

La nivel social, transmiterea mesajelor despre aceste interacţiuni, despre acţiunile organizaţiilor, dar şi despre interpretarea diferiţilor actori a acestora generează formarea reprezentărilor despre organizaţii, reprezentări care vor fi ulterior filtrate de individ, dar care, în urma unor procese ca mimetism social şi contagiune mentală vor ajunge să fie similare şi compatibile.

Un deficit de imagine sau o imagine nefavorabilă generează semne de întrebare privind viabilitatea şi credibilitatea acţiunilor şi activităţilor iniţiate şi desfăşurate de organizaţie pe plan local sau global.

Imaginea are un caracter sintetic, întrucât foloseşte procesări anterioare, se raportează la mesaje din trecut, la interpretarea acestora, sintetizând toate informaţiile pe care individul le-a primit despre o organizaţie sau un obiect social, în general.

Imaginea are un caracter discriminatoriu, înclinând balanţa înspre dimeniunea negativă a imaginii unei organizaţiei în detrimentul dimensiunii pozitive.

8

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Testul de autoevaluare nr. 1 Completa ţ i lacunele din textul de mai jos:

Testul de autoevaluare nr. 1 Completaţi lacunele din textul de mai jos:

Comunicarea este un mijloc esenţial de transmitere, menţinere şi transformare a

dintr-o societate, deoarece conţine schimbul de mesaje

care facilitează

Testul de autoevaluare nr. 2 Completa ţ i lacunele din textul de mai jos:

Testul de autoevaluare nr. 2 Completaţi lacunele din textul de mai jos:

Imaginile sociale se transformă în părţi componente ale

organizaţional

şi devin la fel de importante ca şi procesele şi elementele interne care asigură funcţionarea organizaţiei

1.1.1. Conceptul de imagine socială

Fundamentarea teoretică a noţiunii de imagine socială a făcut obiectul altor demersuri teoretice 1 , motiv pentru care nu mai considerăm necesar să insistăm aici asupra acestor aspecte, ci doar vom evidenţia cele mai importante elemente legate de studiul imaginii sociale. O serie de discipline au investigat imaginea, contribuind cu răspunsuri la reflexiile ce este imaginea şi cum se formează imaginea. Deşi imaginea, aşa cum spuneam, este în strânsă legătură cu comunicarea, nu doar ştiinţele comunicării alocă un spaţiu amplu analizei acesteia, ci şi psihologia, în special psihologia socială şi psihologia cognitivă, filosofia, cu precădere fenomenologia, şi sociologia. Este important de subliniat faptul că ne vom raporta la aceste discipline dintr-o perspectivă analitică, punctând relaţia care se stabileşte între elementele imaginii, investigând natura acesteia şi legătura imagine-obiect. De asemenea, trebuie să subliniem faptul că întrucât ne raportăm la imagine ca la o reprezentare mentală care se formează în urma unor procesări multiple, perspectiva noastră valorizează eliminarea separaţiei subiect-obiect.

Din punctul de vedere al psihologiei, imaginea este un proces reprezentaţional, un produs mental al cărui scop este să reflecte realitatea cu ajutorul imaginaţiei individului, acesta din urmă folosindu-se de informaţiile senzoriale şi perceptive.

cu ajutorul imagina ţ iei individului, acesta din urm ă folosindu-se de informa ţ iile senzoriale

1 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Imagologie. Imagologie istorică, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003, pp. 13-42.

9

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Conform psihologiei, imaginile mentale au o structură şi o organizare proprie, fiind caracterizate de procesul de generare, retenţie, explorare şi transformare 1 . Imaginile au posibilitatea de a reprezenta obiecte care nu au fost anterior supuse unui proces de percepţie, conturându-se astfel dimensiunea creatoare a individului prin imagine, dimensiune amplu dezvoltată prin intermediul psihologiei sociale, disciplină care introduce conceptul de imaginar colectiv, discutând despre sinele colectiv 2 .

În termenii lui Jean-Claude În termenii lui Abric reprezentarea social ă devine o viziune func ţ ionalist ă asupra lumii, Abric reprezentarea socială devine o viziune funcţionalistă asupra lumii, „produsul şi procesul unei activităţi mentale prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat şi atribuie o semnificaţie specifică3 .

Reprezentarea socială este şi „o formă de cunoaştere elaborată şi împărtăşită social, având un scop practic şi concurând la construirea unei realităţi comune unui ansamblu social” 4 , aşa cum susţine Denise Jodelet.

Având propria organizare şi structură, reprezentarea funcţionează ca un sistem de interpretare al realităţii, sistem care influenţează relaţiile dintre indivizi şi mediul lor social. Individul se raportează la realitate în funcţie de reprezentarea pe care o are despre aceasta, reprezentare care se formează în urma unui complex proces de decodificare şi reinterpretare a obiectului reprezentat şi care depinde de spaţiul socio-cultural în care s-a format individul. Din acest punct de vedere, contextul socio-cultural constituie baza reprezentării, aceasta fiind tributară atât valorilor şi normelor, cât şi generalizărilor şi simplificărilor acestuia.

ş i generaliz ă rilor ş i simplific ă rilor acestuia. Reprezentarea social ă în viziunea

Reprezentarea socială în viziunea lui Jean- Claude Abric

Nodulul

central,

prin

funcţiile

lui

generativă

şi

organizatorică,

asigură

stabilitatea reprezentării.

ă , asigur ă stabilitatea re prezent ă rii. partea care asigur ă interfa ţ a

partea care

asigură interfaţa între nodul central şi

situaţia

reprezentarea.

a generat

Sistemul

periferic

concretă

este

care

1 Olivier Houdé, Daniel Kayser, Olivier Koenig, Joëlle Proust, François Rastier, Dictionary of Cognitive Science, New York, Psychology Press, 2004, sv. mental imagery.
2

Sinele colectiv este un concept psihologic care conduce la conturarea imaginarului colectiv, fiind „acea parte a sinelui împărtăşită de toţi membrii unui grup căruia individul îi aparţine sau consideră că îi aparţine, şi se diferenţiază de sinele privat sau public, putând fi denumit sinele social.” (David Matsumoto, The Cambridge Dictionary of Psychology, Cambridge, Cambridge University Press, 2009, sv. collective self). 3 Jean Claude Abric, Cooperation, competition et representations sociales, Fribourg, Del Val, 1987, p. 64 apud Adrian Neculau (coord.), Psihologia câmpului social: reprezentările sociale, Iaşi, Editura Polirom, 1997, p. 108. 4 D. Jodelet, Folie et representations sociales, Paris, PUF, 1989, p. 36 apud Adrian Neculau (coord.), op. cit., p. 108.

10

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Acest model explicativ consideră imaginea ca parte componentă a reprezentării sociale, elementul ei stabil (nucleul), ce corespunde sistemului de valori compatibil culturii şi normelor sociale date.

Caracteristicile definitorii ale imaginii în concep ţ ia lui Abric sunt: • determin ă stabilitatea

Caracteristicile definitorii ale imaginii în concepţia lui Abric sunt:

determină stabilitatea şi sensul reprezentării (pozitiv/negativ);

contribuie la formarea atitudinilor şi comportamentului oamenilor;

influenţează toate tipurile de comunicare socială prin filtrarea informaţiilor şi orientarea percepţiilor.

Întotdeauna reprezentarea se referă la un obiect, la o persoană sau la un eveniment, loc, indiferent că acestea există în realitate sau sunt produse ale imaginaţiei. În acest sens, reprezentarea are capacitatea de a fuziona perceptul cu conceptul 1 , având în acelaşi timp un puternic caracter simbolic, aşa cum subliniează Denise Jodelet. Mai mult decât atât, în lumina cercetărilor lui Serge Moscovici, scopul reprezentărilor este de a traduce lumea înconjurătoare, de a rezolva problema necunoscutului, a nefamiliarului, problemă generată atât de conştientizarea limitelor individului în raport cu universul, dar şi de faptul că obiectul imaginii se află într-o realitate care este supusă transformărilor. Imaginea poate fi analizată şi din perspectiva reprezentărilor cognitive, în acest sens, studiile de psihologie cognitivă susţinând că pentru a avea o imagine individul trebuie să aibă reprezentări mentale despre obiectul sau categoria acestuia.

Psihologia cognitivă valorizează senzaţiile şi percepţiile, punând în centrul cognitiv ă valorizeaz ă senza ţ iile ş i percep ţ analizei reprezent ă rile externe. analizei reprezentările externe. Deşi nu acordă un rol important imaginaţiei şi imaginilor despre obiecte imaginare, psihologia cognitivă subliniează un aspect extrem de important, susţinând că individul foloseşte atât coduri imaginare, cât şi verbale pentru a-şi reprezenta informaţia 2 .

Din acest punct de vedere, imaginile mentale sunt coduri analogice, prin care Allan Paivio înţelege o anumită formă de reprezentări cognitive care stochează principalele caracteristici ale obiectului. Astfel, deşi individul nu-şi formează imagini identice cu obiectul perceput, el îşi construieşte imagini care din punct de vedere funcţional sunt echivalente cu percepţiile. Problema imaginii care derivă din experienţele anterioare este amplu dezbătută de Edmund Husserl care o abordează din perspectiva necesităţii experienţei naturale de a se transforma în experienţă ştiinţifică, valorificând astfel conştiinţa şi sensul 3 . Criticând felul cum psihologia se apropie de fenomene, Husserl propune metoda fenomenologică 4 pentru a descifra problema reprezentării din perspectiva conştiinţei, susţinând că aceasta este

1 Denise Jodelet, Reprezentarea socială: fenomene, concept şi teorie, în Serge Moscovici (coord.), Psihologia socială, Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2010, p. 428.

2 Ideea este conturată de Allan Paivio în teoria codului dual. (Allan Paivio, Imagery and Verbal Processes, New York, Holt, Reinehart and Winston, 1971).

3 Edmund Husserl, Filosofia ca ştiinţă riguroasă, Bucureşti, Editura Paideia, 1994, pp. 28-29.

4 Ibidem, p. 47.

11

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

întotdeauna intenţională şi eliminând distanţa dintre subiectul reprezentării şi obiectulacesteia. Intenţionalitatea conştiinţei este cea care are capacitatea de a crea obiectul prin faptul că îi construieşte sensul şi se raportează la el în funcţie de acesta. Din acest punct de vedere, fenomenul intenţional este actul de a conferi sens.

Fenomenologia leagă studiul imaginii de imaginaţie şi imaginar, amândouă permiţând procesarea unor elemente la care individul nu are acces. Concepţiile filosofice despre imaginaţie o descriu pe aceasta ca fiind „facultatea mentală care include toate ideile referitoare la ceva nou, în opoziţie cu tot ce era cunoscut până atunci, sau acceptat” 1 .

toate ideile referitoare la ceva nou, în opozi ţ ie cu tot ce era cunoscut pân

La fel ca şi imaginea, imaginaţia implică întotdeauna un anumit tip de intenţionalitate, întrucât atunci când individul îşi imaginează, se raportează de fiecare dată la un obiect, imaginaţia fiind direcţionată către acesta, chiar dacă el există sau nu în lumea reală.

Din perspectiva lui Husserl , imaginea nu este o simpl ă imita ţ ie, ci

Din perspectiva lui Husserl, imaginea nu este o simplă imitaţie, ci o reconstrucţie, care depinde de felul cum conştiinţa se raportează la obiecte şi de valoarea originalului pe care îl reflectă.

Criticând perspectiva lui Husserl despre imagine, Jean-Paul Sartre abordează imaginea din perspectiva imaginarului uman, concept pe care filosoful francez îl preia din fenomenologie.

Individul, susţ ine Sartre, cunoa ş te lumea prin imagini ş i prin acestea se adapteaz ţine Sartre, cunoaşte lumea prin imagini şi prin acestea se adaptează la transformarea permanentă a lumii. În acelaşi timp însă, imaginea dă posibilitatea individului de a-şi structura sisteme de referinţă pe baza cărora să-şi ghideze existenţa.

Fără îndoială, imaginarul şi imaginaţia au un rol cheie în formarea imaginii, întrucât individul prelucrează informaţiile la nivel mental şi le transformă în funcţie de o serie de factori. Mai mult decât atât, conştiinţa interpretativă foloseşte elemente din imaginar atunci când se raportează la lume. Pentru Wunenburger 2 , imaginarul exprimă o anumită relaţie a omului cu lumea, ceea ce, în mod evident, implică prezenţa valorilor, atitudinilor şi a unui model reprezentaţional după care are loc procesul imaginar.

Abordarea filosofic ă a imaginii a lui Jean-Jacques Wunenburger sus ţ ine c ă imaginea

Abordarea filosofică a imaginii a lui Jean-Jacques Wunenburger susţine că imaginea trebuie înţeleasă doar la plural, întrucât tipologia imaginilor oferă o mare diversitate de manifestări.

1 Robert Audi, The Cambridge Dictionary of Philosophy, Cambridge, Cambridge University Press, 1999, sv. imagination.

2 Jean-Jacques Wunenburger, Utopia sau criza imaginarului, traducere de Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 7.

12

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Pe de altă parte, Wunenburger discută despre imaginea vizuală delimitând imaginea între dimensiunea cuvântului şi cea iconică 1 . Autorul se apropie, într-un anumit sens, de viziunea lui Giovanni Sartori despre imaginile din cadrul societăţii contemporane, în special datorită internetului şi a lumii virtuale, susţinând că acestea determină pluralismul imaginilor, tumultul de imagini noi stârnind probleme majore despre continuitatea sau discontinuitatea cu trecutul, problema imaginii fiind în foarte mare măsură legată de multitudinea de medii şi suporturi în care aceasta apare, dar şi de noile modalităţi prin intermediul cărora este folosită. Distincţia dintre imagine şi obiect este subliniată şi de Jean-Luc Nancy, filosof francez care adaptează raţionalismul cartezian în planul imaginii, schimbând termenul cogito cu imago 2 . Astfel, gândirea devine cunoaştere prin intermediul procesului imaginativ. Separaţia imagine-obiect dobândeşte noi dimensiuni

Potrivit lui Jean-Luc Nancy întrucât imaginea devine un anumit tip de obiect, dar niciodată obiectul în sine. Astfel, diferenţa dintre imagine şi obiect este dată de ceea ce imaginea semnifică şi comunică, prin însăşi esenţa ei, imaginea tinzând către o cunoaştere proprie 3 .

semnific ă ş i comunic ă , prin îns ăş i esen ţ a ei, imaginea
Rezumat: • Prin teoria reprezent ă rilor sociale apare o nou ă perspectiv ă asupra

Rezumat:

Prin teoria reprezentărilor sociale apare o nouă perspectivă asupra reprezentării, aceasta fiind supusă unui proces de devenire socială, având rolul de a ghida individul şi de a orienta formele şi conţinuturile comunicării sociale.

Jean-Claude Abric descompune reprezentarea socială în nodulul central – elementul esenţial al reprezentării – şi sistemul periferic – partea mobilă a reprezentării, cea care asigură ancorarea acesteia în realitatea de moment şi care facilitează adaptarea la context.

Pentru Husserl, imaginea trebuie privită din perspectiva fenomenului intenţionalităţii şi legată de o anumită conştiinţă, întrucât aceasta este cea care percepe obiectul, care există datorită procesului perceptiv.

Jean-Paul Sartre consideră că imaginea este o sinteză a semnificaţiilor despre obiect.

Jean-Jacques

Deşi

abordează

imaginarul

dintr-o

perspectivă

antropologică,

Wunenburger

îmbogăţeşte

studiul

acestuia

cu

o

dimensiune

sociologică

şi

politologică.

Nancy nu identifică imaginea cu reprezentarea, evidenţiind că între acestea există o diferenţă importantă de nuanţă, cea de-a doua fiind plasată la intersecţia dintre imagine şi idee, cu scopul de a prezenta în faţa subiectului un anumit obiect, dar neputând fi considerată niciodată o copie a acestuia.

1 Jean-Jacques Wunenburger, Filosofia imaginilor, traducere de Muguraş Constantinescu,

Polirom, 2004, p. 365.

2 Jean-Luc Nancy, The Ground of Image. Perspectives in Continental Philosophy, New York, Fordham University Press, 2005, p. 10. 3 Ibidem, p. 12.

Iaşi, Editura

13

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Testul de autoevaluare nr. 3 Alege ţ i variantele corecte de r ă spuns la întrebarea de mai jos: Alegeţi variantele corecte de răspuns la întrebarea de mai jos:

Termenul ,,reprezentări sociale” a fost dezvoltat de:

a) Jean-Jacques Wunenburger

b) Serge Moscovici

c) Jean-Luc Nancy

d) Jean-Claude Abric

Testul de autoevaluare nr. 4 Completa ţ i lacunele din textul de mai jos: Completaţi lacunele din textul de mai jos:

leagă

studiul imaginii de imaginaţie şi imaginar, amândouă permiţând

procesarea unor elemente la care individul nu are acces.

Testul de autoevaluare nr. 5 Asocia ţ i urm ă torilor gânditori defini ţ iile

Testul de autoevaluare nr. 5 Asociaţi următorilor gânditori definiţiile corespunzătoare:

1. Husserl

a) Imaginea este o sinteză a semnificaţiilor despre obiect.

2. Jean-Paul Sartre

b) Reprezentarea socială este „o formă de cunoaştere elaborată şi împărtăşită social, având un scop practic şi concurând la construirea unei realităţi comune unui ansamblu social”

3. Jean-Claude

c) Reprezentarea socială devine o viziune funcţionalistă asupra lumii, „produsul şi procesul unei activităţi mentale prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat şi atribuie o semnificaţie specifică

Abric

4. Denise Jodelet

d) Imaginea nu este o simplă imitaţie, ci o reconstrucţie, care depinde de felul cum conştiinţa se raportează la obiecte şi de valoarea originalului pe care îl reflectă.

1.1.2. Imaginea socială din perspectivă procesual-organică

Deşi noţiunea de imagine socială este larg uzitată în discursul contemporan şi generos preluată de mass-media, problematica acesteia este încă vag tratată în cadrul mai larg al reprezentărilor, matricelor culturale, conştiinţei colective etc. Abordările tradiţionale sunt numeroase şi, cel puţin parţial, incompatibile, astfel încât noţiunii de imagine socială i se circumscriu serii de concepte şi interpretări specifice contextelor teoretice particulare în care acestea au fost elaborate.

14

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

În concepţia procesual-organică 1 , orice proces este unul informaţional- procesual-organic ă 1 , orice proces este unul informa ţ energetic ş i, ca urmare, orice energetic şi, ca urmare, orice organizare este produsul, expresia şi sursa unor procese informaţional-energetice.

Afirmaţia este valabilă şi pentru oameni şi pentru organizările sociale. Oamenii sunt cei ce generează şi întreţin socio-organizări, iar ele, la rândul lor, îndeosebi prin socio-interpretorii 2 ce le susţin, normează şi motivează oamenii, procesorii lor de informaţii. Pentru a înţelege posibilitatea constituirii organizaţiilor trebuie să acceptăm posibilitatea specializării oamenilor. Astfel, organizaţia funcţionează prin intermediul oamenilor care o întreţin şi care se constituie în componente specializate ale acestui socio-interpretor, folosind, în acest scop, interpretorii lor specializaţi. Astfel, se poate afirma că oamenii deţin anumite statusuri 3 şi, ca urmare, joacă anumite roluri 4 .

Când îşi îndeplinesc rolurile, oamenii devin o componentă a socio- î ş i îndeplinesc rolurile, oamenii devin o component ă interpretorilor, producând reprezent ă ri ş interpretorilor, producând reprezentări şi imagini care sunt reprezentări şi imagini promovate de organizaţie.

Oamenii şi orice organizaţie emit semnale în mediul lor extern, semnale care influenţează în mare măsură atât obiectivele şi activităţile, cât şi modalităţile de

1 Lucian Culda, Procesualitatea socială, Bucureşti, Editura Licorna, 1994.

2 Distingem cinci tipuri de interpretori, din care rezultă totalitatea modalităţilor de raportare a oamenilor la procesualitatea socială: a) interpretori biofuncţionali, care susţin funcţionarea biologică şi satisfac nevoi ale organismului; b) interpretori specializaţi social (profesionali), care asigură competenţele profesionale şi, ca urmare, capacitatea de a funcţiona în cadrul organizaţiei; c) interpretori socio-integratori, care dau oamenilor capacitatea de a se localiza în mediul social concret; d) interpretori selfinterogatori, care permit oamenilor să iasă din situaţia particulară (din realii în care trăiesc şi care sunt doar secvenţe ale existenţei lor) şi să mediteze asupra situaţiei omului în lume, la posibilitatea fiinţării sale, la sensurile ce se pot da fiinţării sale în cosmos, biosferă sau societate; e) interpretori interogativi de tip conceptual, prin intermediul cărora oamenii devin capabili să interogheze (să cerceteze) existenţa în sine (manifestările ei abiotice, biotice şi sociale). (Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, op. cit., p. 29).

3 Statusul social reprezintă poziţia ocupată de o persoană sau de un grup în societate. Această poziţie are două dimensiuni. Dimensiunea orizontală a statusului se referă la reţeaua de contacte şi de schimburi reale sau posibile pe care individul/grupul le are cu alte persoane/grupuri situate la acelaşi nivel social, în timp ce dimensiunea verticală vizează contactele şi schimburile cu persoane/grupuri situate într-o poziţie superioară/inferioară în ierarhia socială (Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel, 1993, p. 612, s.v. status).

4 Rolul social reprezintă un „model de comportare asociat unei poziţii sociale sau unui status, punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusurile indivizilor şi grupurilor într-un sistem social”(Ibidem p. 517, s.v. rol social).

15

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

structurare. Semnalele emise decurg din faptul că organizaţia este expresia unor procese inevitabil eterogene şi din faptul că ea este sursă de procese informaţionale. Când organizaţia se manifestă ca expresie a unor procese, se poate constata că semnalele emise în mediu sunt rezultatul funcţionalităţii acesteia. Procesarea informaţiilor în organizaţie este una complicată şi inevitabil netransparentă şi pentru că în emisia şi recepţia semnalelor organizaţiei sunt implicaţi oameni, iar ei funcţionează ca expresii şi produse ale unor conexiuni între bioprocesori şi interpretori, în modalităţi care decurg din capacitatea lor de procesare a informaţiilor 1 . Şi bioprocesorii şi interpretorii dispun de memorii în care reţin rezultate ale procesărilor realizate 2 . Ceea ce interogăm noi nu este obiectul în sine, ci „obiectul pentru noi”, adică obiectul în sine în modalitatea în care îl putem recepta. Între obiectul în sine şi obiectul pentru noi se plasează interpretarea-cadru: acele interpretări care servesc ca sisteme de referinţă pentru producerea conştientizărilor. Interpretările-cadru pot fi atât construcţii puţin elaborate, cât şi construcţii care au rezultat din elaborări complexe 3 .

Paradigma procesual-organică defineşte imaginea ca interpretare-cadru implicită, acea interpretare-cadru care se formează de la sine, prin procesări care rămân neconştientizate şi care se exprimă sub forma opiniilor, atitudinilor, convingerilor, credinţelor, mentalităţilor sau simbolurilor socio-culturale.

sub forma opiniilor, atitudinilor, convingerilor, credin ţ elor, mentalit ăţ ilor sau simbolurilor socio-culturale.

În producerea imaginii, funcţionarea implicită a interpretorilor conexaţi cu bioprocesorii este determinantă, pentru că bioprocesorii sunt implicaţi direct în blocarea sau activarea criteriilor care funcţionează ca imagini. În acest mecanism, bioprocesorii realizează procesarea informaţiei din care rezultă reacţii afective cu rol activ asupra interpretorilor şi interpretărilor produse de acestea.

1 Oamenii realizează procesări bioinformaţionale în două modalităţi: ca procesări expresive, care exteriorizează, exprimă stări, reacţii în anumite genuri de situaţii şi ca procesări operaţionale, care orientează organismul în mediul exterior lui pentru satisfacerea anumitor nevoi proprii (nevoia de hrană, de adăpost etc.) sau ale socio-organizărilor care-i înglobează funcţional. (Lucian Culda, op. cit., pp. 47, 49-61;

67-71).

2 În cazul interpretorilor, ca urmare a capacităţii de a realiza conştientizări, este legitimă distincţia între procesări ce preced conştientizările şi cele care devin posibile folosind produse ale luărilor la cunoştinţă. Procesările ce preced şi fac posibile conştientizările sau pot fi explicitate rămân neconştientizate. Sunt numeroase indicii că unele dintre ele, memorate, devin interpretări-cadru pentru procesările ulterioare, le pot activa sau orienta, sunt implicate în direcţionarea manifestărilor oamenilor. Astfel de interpretări-cadru ce rămân implicite în interpretori sunt numite reprezentări în modelul procesual-organic al omului. În acest cadru, imaginile oamenilor sunt interpretări-cadru derivate din reprezentări, care exprimă sintetic interpretări mai cuprinzătoare. Reprezentările pot să producă opinii, atitudini, convingeri, credinţe, în ultimă instanţă, acţiuni.

3 Potrivit concepţiei procesual-organice, pentru a procesa informaţie interpretorii au nevoie de trei elemente: criterii, reguli şi informaţie procesată şi stocată în memorie folosind diverse semne-suport (figurative, verbale sau armonice-sonore). Criteriile şi regulile apar în condiţii diferite, de aceea trebuie să distingem între criterii şi reguli care se formează în interpretori şi rămân neexplicitate (implicite) şi criterii şi reguli care apar explicit în teorii, doctrine, ideologii etc. Criteriile, regulile şi informaţia stocată devin interpretări-cadru implicite sau explicite pentru noile procesări. (Lucian Culda, op. cit., pp. 33, 67).

16

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Paradigma procesual-organică define ş te imaginea social ă a grupurilor sociale ca ansamblul criteriilor ş i ă defineşte imaginea socială a grupurilor sociale ca ansamblul criteriilor şi regulilor implicite, care se formează de-a lungul timpului de la sine, moştenite şi transmise prin tradiţie şi cultură, modificate şi îmbogăţite succesiv cu elemente noi, acceptate şi asimilate de grup, în funcţie de context, în modalităţi ce nu pot fi transparente pentru oamenii implicaţi.

Interpretările-cadru implicite sunt de natură simbolică sau analitică şi pot fi produse de interpretori figurativi, verbali şi armonici. Imaginile formate în societăţi în care ştiinţa, tehnica şi filosofia sunt prezente, sunt influenţate de acestea, constituindu-se în prelungirea lor sau, de multe ori, în opoziţie faţă de ele. Noţiunea de imagine socială poate să indice şi o reacţie a indivizilor faţă de un obiect social sau de anumite evoluţii sociale, aşa cum se pot ele anticipa. Din acest motiv, imaginii sociale, în legătură directă cu opinia, i se poate atribui o virtute predicativă căci, în funcţie de imaginea pe care o au indivizii despre un obiect social, se deduce ce anume vor face 1 .

Nu există imagine în sine, există imaginea unui anumit om despre un obiect Nu exist ă imagine în sine, exist ă social anume, format ă în raport cu caracteristicile social anume, formată în raport cu caracteristicile procesorilor săi de informaţii, procesori care este plauzibil să fie condiţionaţi de vârstă, sex, religie, apartenenţă/neapartenenţă la organizaţii, nivel de cultură, nivel de instrucţie, ideologie, doctrină politică, strategie, obiective etc.

Grupurile sociale 2 care acţionează într-un anumit context social au un comportament „aşteptat” în situaţiile cu care se confruntă, în funcţie de imaginea lor despre aceste situaţii. Imaginile şi reprezentările, considerate interpretări-cadru neexplicite, se manifestă şi se exprimă atât prin atitudini, cât şi prin opinii, prin interpretările date situaţiilor concrete, ca şi prin evaluări şi decizii.

Imaginea social ă a organiza ţ iei se obiectiveaz ă în complexe informa ţ ionale

Imaginea socială a organizaţiei se obiectivează în complexe informaţionale generate de percepţia preponderent mediată a mesajelor emise prin intermediul manifestărilor relevante ce se desfăşoară în interiorul şi exteriorul organizaţiei şi, ca urmare, a acţiunilor de informare desfăşurate în mod deliberat de către structurile ei specializate (de relaţii publice).

Structurile specializate în gestionarea imaginii organizaţiei trebuie să cunoască permanent impactul mesajelor rezultate din funcţionarea organizaţiei prin identificarea, evaluarea şi semnarea acţiunilor cu impact pozitiv sau negativ asupra propriilor membri şi asupra partenerilor.

1 Serge Moscovici, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Iaşi, Editura Universităţii ,,Al.I.Cuza”, 1994, p. 34.

2 Şi în cazurile grupurilor sociale, criteriile şi regulile sunt implicite şi explicite şi ele depind de nivelul intelectual, de cunoştinţele acumulate, de gradul de cultură, de sistemul de valori şi convingeri, de tradiţii etc.

17

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Prin mesajele emise în mod deliberat de c ă tre organiza ţ ie trebuie s

Prin mesajele emise în mod deliberat de către organizaţie trebuie să se urmărească:

informarea privind starea şi parametrii de funcţionare ai organizaţiei în ansamblu şi a tuturor elementelor ei constitutive;

potenţarea (punerea în valoare) a informaţiilor generate de funcţionarea organizaţiei, în primul rând, a mesajelor cu ponderea cea mai mare în formarea imaginilor pozitive ale acesteia;

explicarea sensului şi semnificaţiei tuturor activităţilor publice ale organizaţiei, în primul rând a celor specifice şi a celor inedite;

diminuarea impactului negativ a mesajelor generate de crize sau disfuncţionalităţi;

menţinerea în atenţia categoriilor de public-ţintă relevante a interesului pentru problemele vitale ale organizaţiei.

Incompatibilitatea accentuată între mesajele emise deliberat şi mesajele generate de funcţionalitatea şi starea organizaţiei duce la erodarea imaginii sociale a acesteia pentru că starea informaţională contradictorie potenţează imaginile negative şi depreciază imaginile pozitive cristalizate anterior despre funcţionarea organizaţiei. Imaginile sociale ale organizaţiilor se constituie ca urmare a funcţionării organizaţiilor, în raport cu caracteristicile lor, dar şi cu caracteristicile procesorilor oamenilor ce se raportează la organizaţii.

Rezumat:• Semnalele emise de organiza ţ ie nu se reduc îns ă la cele emise

Semnalele emise de organizaţie nu se reduc însă la cele emise deliberat, ele cuprind îndeosebi informaţii implicite.

Imaginea este de natură simbolică sau analitică. Unele dintre simboluri devin interpretări-cadru ale unor comunităţi, acestea funcţionând ca imagini sociale în reglarea comportamentelor.

Imaginea socială poate fi o interpretare-cadru, valorizată social, faţă de care un subiect îşi dă adeziunea, deoarece este compatibilă cu caracteristicile procesorilor săi, o luare de poziţie asupra unei probleme controversate a societăţii.

Acţiunea îndelungată a instituţiilor sociale, integrarea permanentă a grupurilor sociale în structurile şi relaţiile existente determină un anumit mod de exprimare socială, bazat pe criterii şi reguli care, alături de zestrea naturală, formează interpretarea-cadru (imaginea socială) a grupului.

Conţinutul mesajelor emise deliberate de către organizaţie trebuie subordonat dezideratelor de informare, explicare, potenţare, diminuarea impactului negativ, menţinerea în atenţie şi, ca urmare, mesajele trebuie să cuprindă, în primul rând, acele informaţii care generează imagini veridice despre aspectele realmente relevante privind organizaţia.

18

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Masterat în Comunicare şi relaţii publice (IFR)

Test instant Identifica ţ i deosebirile ş i asem ă n ă rile dintre conceptul

Test instant

Identificaţi deosebirile şi asemănările dintre conceptul de imagine potrivit paradigmei procesual-organice şi celelalte abordări teoretice prezentate anterior.

Asemănări

Deosebiri

Testul de autoevaluare nr. 6 Alege ţ i variantele corecte de r ă spuns la întrebarea de mai jos: Alegeţi variantele corecte de răspuns la întrebarea de mai jos:

Paradigma procesual-organică defineşte imaginea ca :

a) Un sistem de valori, noţiuni, practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social

b) Viziune funcţionalistă asupra lumii ce permite individului să înţeleagă realitatea prin propriul sistem de referinţă

c) Interpretare-cadru implicită, care se formează de la sine, prin procesări care rămân neconştientizate

d) Stare psihologică specifică datorată experienţelor anterioare

1.2. Tipologia imaginii sociale

Imaginea socială a unei organizaţii/personalităţi se structurează pe mai multe planuri. Astfel, deosebim un palier structurat în funcţie de originea/sursa imaginii sociale şi un palier structurat în funcţie de poziţia organizaţiei/personalităţii a cărui imagine se investighează faţă de actul comunicaţional. În funcţ