Sunteți pe pagina 1din 7

Ariciul şi albina în cosmogonia populară românească.

Mitologia ariciului: iarba fiarelor. Mitologia albinei: mierea şi ceara


Observaţii preliminare
• În mitologie, cosmogonia este opera unei puteri din sfera sacrului
• Pentru cosmogonia populară românească, este caracteristică asocierea a două forţe
sacre: Fârtatul şi Nefârtatul sau Dumnezeu şi ariciul. De multe ori, între cele două
forţe există animozitate.
Ariciul, albina şi geneza spaţiului
• Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge şi apoi l-a întins cum ai întinde un
aluat. Pământul a fost drept, neted ca pe palmă şi când te uitai, vedeai peste tot
locul. Dar ce folos, că pe pământ izvoare, apă, nu erau. Merge Dumnezeu la arici
şi-l întreabă:
- Ei, cum îţi pare, am făcut frumos pământul?
- Dă, frumos, i-a răspuns ariciul, dar oameni pe dânsul, vite, să ştii că nu vor putea
trăi, căci n-au apă!
- Apoi dară, fă tu cum ştii! i-a zis Dumnezeu.
- Ariciul a luat şi s-a băgat pe sub pământ ş-a rădicat munţii, a făcut gârlele, a scos
izvoarele şi de la dânsul pământul e aşa deluros şi râpos cum îl vedem.
[Brill1994:165-166]

Variante (1):
1) Ariciul nu-i dezvăluie de bunăvoie lui Dumnezeu secretul reliefului. Dumnezeu îl află
de la el prin intermediul albinei. Albina, iscoada lui Dumnezeu, e blestemată de arici
(Mâncaţi-ar ce nu se mănâncă, cine te-a învăţat), dar blestemul se transformă în
binecuvântare. [Brill 1994:174]
Tip de gândire magică: ariciul are ştiinţa volumelor. (Frazer: magia simpatetică,
principiul similitudinii).

1
Variante (2)
Ariciul îl învaţă pe Dumnezeu, care, constatând că are pământ mai mult şi cer mai
puţinel, îi cere sfatul:
Iel (arişul) odată s-a lunjit şî numa s-a-ngrămădit cum îi bulzu.
- Aşa să faşi - zişe - cum îs ieu, să-l strânji pământu grămadă la un loc.
Şî hincă a strâns pământu, s-a făcut munţi şi dialuri. Şî Dumnezău i-a mulţămit şî i-a
zis:
-Iac-aşa arişule, să trăieşti. [Brill 1994:167]
• Dumnezeu îi binecuvântează pe arici şi pe albină pentru că l-au ajutat să
micşoreze pământul:
• Blagoslovită să fii tu, albină! Ceara ta să se ardă în biserică, în sfeşnice şi în
policandre şi de ea să aibă parte omu şi la moarte. Din gură să-ţi cure miere, tot
ce-i mai dulce pe pământ, iar de vrăjmaşi să te aperi cu acul pe care nimeni să
nu ţi-l vadă... Iar ariciul, fiindcă mi-a dat sfat bun, ghimotoc să rămâie, aşa cum
a zis el şi ghimotoc să se facă. Ori de câte ori o fi în nevoie, el să poată scăpa de
pericol. Iar cel care-o-ndrăzni să-l omoare, să se treacă la răboj ca făptuitor al
unui greu păcat. [Brill 1994:170]
• Legenda poate explica anumite interdicţii magice de omorî ariciul în cultura
populară românească (e păcat să omori arici).

Variante (3)
• Un alt animal care are ştiinţa modificării propriului corp în spaţiu (din linie
dreaptă, poate deveni linie ondulată) este şarpele. De aceea, în altă legendă [Brill

2
1994:166], năpârca îl învaţă pe Dumnezeu cum să facă munţi şi dealuri pentru a
micşora pământul.
Variante (4)
• Pământul nu e mai mare decât cerul dintr-o eroare a lui Dumnezeu, ci dintr-o
eroare (intenţionată sau nu) a colaboratorului lui Dumnezeu, ariciul
antropomorfizat, asimilat uneori cu diavolul:
• [Brill 1994:177] Când măsoară cerul şi pământul, Dumnezeu cere ajutorul
arciului, dându-i să-i ţină două gheme, iar ariciul desfăşoară intenţionat mai mult
fir de pe ghemul pământului, care iese mai mare. După aceea, Dumnezeu află
secretul reliefului de la arici, cu ajutorul albinei. În alte legende, dracul e cel care
ştie soluţia reliefului.
• Vezi şi [Brill 1994:176]
Variante (5)
• Ariciul creează singur relieful, ajutat de alte animale familiarizate cu lucratul
pământului: şoareci, gândaci şi furnici (meşteri mici, să nu-i bage nimeni de
seamă când lucrează). Toţi muncesc acompaniaţi de cântecul greierului (modelul
clăcilor populare) [Brill 1994:172]. .
II. Ariciul, albina şi geneza timpului
Ariciul îl consiliază pe Dumnezeu să nu cedeze la rugămintea Soarelui de a se căsători cu
sora lui, Luna, pentru a nu se înmulţi „sorii” (potenţialii copii ai celor doi) pe cer,
pârjolind pământul. Dumnezeu îl ascultă, instituind ordinea zilei, dominate de soare şi a
nopţii, dominate de lună (împărţirea timpului terestru).
• Există legende în care ariciul, cu un ghem alb şi unul negru, îl ajută pe Dumnezeu
să facă zilele şi nopţile [Coman 1986 I:90]
• Ariciul, făcut ghem şi cu ţepii ridicaţi, seamănă cu soarele. La multe popoare
(Asia, Africa [Vulcănescu 1987:529] [Coman 1986 I: 79], este un animal ignic.
• Conform gândirii mitice, dacă seamănă cu soarele, ariciul este soarele.

3
• Albina era albă la început, dracul a făcut-o neagră şi a „curmat-o” la mijloc,
fiindcă l-a ascultat, chibzuind că e bine să avem un singur soare. Relaţia dintre
albină şi soare, prin corespondenţă simbolică (miere, ceară, lumină, soare) [Brill
1994:365-366] .

• La egipteni, albina se naşte din lacrimile lui Ra, zeul-soare. La români, o legendă
populară spune că albina s-a născut din lacrimile Maicii Domnului, care plânge la
moartea lui Hristos [Vulcănescu 1987:534]
III. Ariciul în viaţa omului
din cultura populară tradiţională
• Iarba fiarelor
• Ariciul meteorologic
• Ariciul terapeutic
• Ariciul ritual
• Ariciul în jocurile de copii

4
Asclepia Tuberosa

Cynachum Vincetoxicum

1) Iarba fiarelor
• arici, soare (ghem cu ţepi), foc (corespondent terestru al soarelui), lemn (Merge
moşul pe cărare/ cu pădurea în spinare [Coman 1986 I:89]),
• - cum se găseşte iarba fiarelor (I.A. Candrea, 2001) - încui cu zăvorul puii
ariciului şi ea vine cu iarba să-i salveze.
• - cum se foloseşte iarba fiarelor: Tudorel ce mi-şi făcea?/ Iarba fiarelor c-avea,/
Degetul cheie punea,/ Lacătul că-mi deschidea.

2) Ariciul meteorologic

5
• Dacă merge repede la ascunziş sub rădăcini de copac: vremuieşte; dacă merge
încet şi se odihneşte, va fi vreme bună [Vulcănescu 1987:30]

3) Ariciul terapeutic
• Ţepii de arici sunt folosiţi la vindecarea frigurilor [Vulcănescu 1987:530]
4) Ariciul ritual
• Dansul de nuntă „Ariciul”, în Moldova şi Oltenia, în timpul căruia un flăcău imită
mişcările ariciului şi ceilalţi râd, sau hora se strânge şi se întinde, imitând
mişcarea ariciului de a se strânge ghem şi a se destinde: semnificaţia cosmogonică
a nunţii [Coman 1986 I:92]
5) Ariciul în jocurile de copii
• Găsind un arici, copiii bat în tăvi şi tinichele şi-l învaţă:
Arici, pogonici/ Du-te la moară şi te-nsoară/ Şi ia fata lui Nicoară/ Cu cercei de
ghiocei/ Cu căruţa Radului/ Şi caii-mpăratului [Coman 1986 I:93].

Concluzii:
• Mitologia ariciului poate fi o rămăşiţă a cultului unei divinităţi chtoniene. Poate
că ariciul era reprezentarea zoomorfă a demiurgului precreştin. În orice caz,
ariciul nu lucrează niciodată singur în legende, ci „drege” munca lui Dumnezeu,
uneori ajutat şi de alte vieţuitoare. Ariciul „lucrează” de bunăvoie sau înşelat,
însă, uneori, fapta lui apare ca stricătoare de lume [Coman 1986 I:80].

Concluzii:

6
• Toate animalele mitice mediază între natură şi cultură, pentru că ele exprimă felul
în care omul se raportează cultural la natura animalului, deci orice animal mitic va
avea funcţia de mai sus. Omul primitiv observă animalele şi le atribuie putere
după principiul magiei prin similitudine, învăţând de la ele să controleze timpul şi
spaţiul.
Bibliografie
• Brill, Tony 1994 Legendele cosmosului, Ediţie critică şi studiu introductiv de …,
Ed. “Grai şi Suflet - Cultura Naţională”, Bucureşti.
• Coman, Mihai 1986 I, Mitologie populară românească, Ed. Minerva, Bucureşti.
• Vulcănescu, Romulus 1987, Mitologie română, Ed. Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti.