Popa Tanda

de Ioan Slavici
prezentare pe momentele subiectului
Actiunea nuvelei Popa Tanda de Ioan Slavici, este plasata in satele Butucani si
Saraceni, durata ei fiind cuprinsa intre tineretea si batranetea poetului Trandafir,
personajul principal.
Expozitiunea, situatia initiala, prezinta direct personajele si locul actiunii.
Parintele Trandafir, unul dintre cei doi copii ai dascalalui Pintilie, profeseaza in satul
natal. Fiind corect, drept, aspru , intra in conflict cu satenii si cu protopopul. Astfel, este
mutat in satul Saraceni. Stabilit aici, preotul constata starea de saracie lucie si lenea
locuitorilor . Satul avea case darapanate, fara garduri, biserica, o cladire ciudata, mai mult
o ingramadire de trunchiuri putrezite si barne intr-o parte.
Intriga, cauza care declanseaza actiunea o constituie hotararea preotului de a-i schimba
pe satenii din Saraceni : Isi puse dar de gand ca sa faca din poporenii sai oameni
harnici.
Desfasurarea actiunii, partea cea mai ampla a subiectului literar prezinta incercarile
preotului Trandafir de a-i scoate pe sateni din starea in care se aflau.
In atingerea scopului propus, parintele Trandafir incepe cu predica, impresionandu-i, dar
fara efecte in plan practic, continua sfatul, cu batjocura si cu ocara, dar totul este
zadarnic.
Ba mai mult decat atat, satenii deranjati de insistentele preotului, vor sa scape de el dar
Episcopul ii da dreptate lui Trandafir si nu-l muta in alt sat.
Cugetand asupra situatiei dificile ivite, preotul procedeaza in mod mai practic pentru
rezolvarea acesteia pe calea exemplului personal. Mai intai isi repara propria casa, isi
imrejmuieste curtea cu gard, isi face cateva straturi pe care le cultiva cu zarzavaturi.
Apoi seamana porumb pe langa gard si imprejurul stratului, dar si pe langa casa. Incepe
dupa aceea sa-si gospodareasca terenurile de la marginea satului.
Preotul se apuca de impletit lese din care mai si vinde reusind sa-i antreneze la aceasta
munca si pe unii dintre sateni. Aceasta este o dovada ca treburile se misca si ca
incercarile lui Trandafir incep sa-si arate roadele.
Punctul culminant, situatia dificila s-a rezolvat si actiunea a atins astfel cota ei maxima.
Asa se explica faptul ca partea a treia a nuvelei ne infatiseaza parca un alt spatiu, un alt
decor decat cel de la inceput , pentru ca desi era vorba tot de satenii din satul Saraceni, de
data aceasta el este de nerecunoscut.Din departare se zareste o biserica frumoasa,
gardurile intesate cu pomi, casa preotului, scoala, gradinita si primaria si casele instarite
si curate ale satului.
Deznodamantul (situatia finala), il aduce in prim plan pe acelasi preot Trandafir,
infatisat si la inceputul nuvelei. Desi toate s-au schimbat, el a ramas acelasi om verde,
vesel si harnic, numai ca parul si barba carunte ii tradeaza varsta. El a devenit bunic, ii
rasfata pe nepoti si traieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i schimbe