Sfnta Cruce, Altar de jertf al Mntuitorului, are trei semnificaii:

obiect sfnt, semn de nchinare i cale/misiune de urmat. n cele

ce urmeaz prezentm o catehez despre importana i
semnificaiile Sfintei Cruci, material concis, care trebuie neaprat
ntregit n prezentarea oral din cadrul comunitilor parohiale cu
temeiuri biblice, dar i cu alte elemente semnificative, uor de
obinut din sursele bibliografice indicate, mai ales cu privire la
rspunsurile ortodoxe vizavi de atitudinile neoprotestante, n
funcie de situaia concret din fiecare parohie.
I. Sfnta Cruce - semn cretin, distinct i distinctiv.
Toate religiile lumii, din trecut i de azi, au avut i au semne i simboluri specifice:
unele corpuri cereti (soarele, luna, stelele), altele corpuri i figuri de animale, iar
altele obiecte de tot felul. n acelai timp, suverani i popoare, armate, instituii,
asociaii, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi
nevoie de un muzeu imens, ca s fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile
i celelalte instituii omeneti, cretinismul se prezint n faa lumii, de douzeci de
veacuri, cu cel mai simplu, dar i cel mai mare dintre semne: Sfnta Cruce. Prin
comparaie, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevr, o
realitate. De ce? Pentru c Sfnta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect
magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca s ne mntuiasc.
Prinii Bisericii ne nva c Sfnta Cruce are trei semnificaii: obiect sfnt, semn de
nchinare i cale de urmat, misiune. n pofida faptului c s-a vorbit i s-a scris enorm
despre ea, c tim, aadar, foarte multe lucruri, Sfnta Cruce rmne, n esen, o
mare tain, sau "ua tainelor" - cum frumos exprim un vers din Acatistul Sfintei
Cruci (Icos 6), aa cum de-a pururi taine rmn Sfnta Treime, ntruparea
Mntuitorului, Euharistia etc., pe care le primim i le nelegem numai prin credin.
Trebuie s reinem, de asemenea, c n ierarhia liturgic Sfnta Cruce se situeaz
imediat dup Maica Domnului i naintea sfinilor. S ne amintim c la ncheierea
unor slujbe (otpust) se rostete: "Hristos - Adevratul Dumnezeul nostru, pentru
rugciunile Preacuratei Maicii Sale, cu pu-terea cinstitei i de via
fctoarei Cruci i cu ale tuturor sfinilor, s ne miluiasc i s ne mntuiasc".
nelegem, astfel, c Hristos ne mntuiete i cu puterea Crucii.
II. Tema catehezei noastre are ca obiectiv prezentarea unei
sinteze a nvturii ortodoxe despre Sfnta Cruce, cu
evidenierea importanei pentru mntuirea noastr.
III. Tratarea va parcurge urmtoarele puncte: cele trei semnificaii (obiect, semn,
cale); locul Crucii n cultul ortodox; rtcirile neoprotestanilor.
1.a. Crucea ca obiect. Toate locurile i obiectele care au intrat n legtur cu
viaa pmnteasc a Mntuitorului au fost consacrate prin harul izvort asupra lor
din Fiina Lui Dumnezeiasc. Evenimentele deosebite ale vieii i activitii Sale au

dat natere la biserici i mnstiri vestite, n locuri ca: Betleem, Iordan, Tabor,
Ierusalim, Golgota, Ghetsimani etc. Slujitori ai Bisericii, demnitari politici de bun
credin i credincioi de rnd, au preuit ntotdeauna locurile i obiectele despre care
vorbim. ntre acestea, grija mprtesei Elena (c. 248-329) pentru descoperirea
Crucii de pe Golgota, aprox. n anul 327. Fericit c a gsit Sfnta Cruce, s-a ngrijit
de zidirea unei biserici pe acel loc (odat cu alte 17 n ara Sfnt!). La sfinirea
bisericii (335), episcopul Macarie a nlat Crucea Domnului pe Amvon, marcnd,
astfel, srbtoarea nlrii Sfintei Cruci (14 sept.). mprteasa Elena era trecut la
cele venice, dar credem c Mntuitorul i-a druit i ei bucuria vederii din ceruri a
minunatei priveliti De atunci, cultul Crucii, ca obiect, s-a dezvoltat uimitor: va
strjui toate bisericile cretine i casele credincioilor, n anumite zone. Va fi prezent
pe altare, la toate slujbele Bisericii, n casele credincioilor i chiar purtat la gt de
cretinii evlavioi. n anumite ri (Egipt, de ex.), crucea este tatuat pe mna
pruncilor, la Botez, pentru a-i apra de trecerea forat la islam. Aceast practic,
admirabil prin scopul ei, poate fi neleas n anumite locuri, dar n ara noastr nu
este nevoie s fie ncurajat. n schimb, bine este ca fiecare cretin s poarte o
cruciuli la gt, de bun gust, dar ca pe un obiect sacru i discret, nu ca pe o podoab
oarecare i nu la un loc cu amulete ori bijuterii extravagante. Tot la capitolul "obiect"
intr i troiele, de mare frumusee pe alocuri, ntlnite pe la rspntii, n curile
bisericilor i ale oamenilor, n muni i pe dealuri etc. Trebuie cultivat i aceast
tradiie, cu grija ca troiele s fie confecionate cu acelai bun gust ca i celelalte cruci
i cruciulie.
1.b. Crucea ca semn de nchinare. nsemnarea cu Sfnta Cruce este un gest
liturgic cunoscut chiar din vremea Sfinilor Apostoli, la nceput ntr-o form mai
simpl. Iudeii i pgnii care intrau n cretinism prin Taina Botezului i a Mirungerii
erau nsemnai/pecetluii cruci pe frunte, cu degetul arttor. Cu timpul, semnul a
primit forma de astzi, folosind toate degetele minii drepte: inelarul i cel mic, lipite
de podul palmei (simboliznd faptul c Hristos este Dumnezeu i Om), iar primele
trei degete mpreunate (nchipuind Sfnta Treime). Rostim "n numele Tatlui" i ne
nsemnm la frunte; "i al Fiului" i ne nsemnm la piept; "i al Sfntului Duh",
nsemnnd, de la dreapta la stnga, cei doi umeri; "Amin" - lsnd mna jos. Semnul
Crucii trebuie fcut corect, fr grab, cu evlavia cuvenit. Cnd ne nchinm? n
toate mprejurrile potrivite: la sfintele slujbe, la rostirea rugciunilor, la culcare i
cnd ne sculm, nainte i dup mas, cnd trecem pe lng o biseric sau o troi,
cnd suntem ispitii sau speriai de un duh ru etc. Pe scurt, "la fiecare pas i la
fiecare fapt" - cum spune Tertulian, un scriitor cretin din secolul al III-lea (De
corona militis). Este "semnul prin care ne desprim cei credincioi de necredincioi
i ne recunoatem" (Sf. I. Damaschin, Dogmatica). ntlnim adesea ntrebarea: de ce
ortodocii se nchin de la dreapta la stnga i catolicii invers? Tot pe scurt: sunt
tradiii diferite, datorit schismei. Practic, semnul Crucii se fcea la fel pn prin
secolul al XIII-lea (vezi explicaii detaliate la ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al
Sfintei Cruci, trad. M. Bojin; www.crestinortodox.ro//scurt-istoric-semnului-

sfintei-cruci). Fr s criticm practica romano-catolic, vom respecta, desigur,

tradiia noastr. Detaliile nchinrii au importana lor, fr ndoial, dar mai
important dect forma este atitudinea nchinrii/nsemnrii: cu credin, ndejde,
evlavie, smerenie etc.
1.c. Crucea - cale/misiune. Acest aspect se leag de cunoscuta chemare a
Mntuitorului: "Oricine voiete s vin dup Mine s se lepede de sine, s-i ia crucea
i s-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, tim c fiecare om este chemat de
Dumnezeu pe calea cretin a desvririi. La modul concret, fiecare trebuie s
rspund acestei chemri. "Crucea vieii" nu nseamn doar necaz i suferin, ci i
"misiunea vieii personale", mplinit n familie, la locul de munc, n lume etc., cu
bun credin, hrnicie i contiinciozitate. Cu sacrificii de tot felul, inclusiv cel
suprem, la nevoie, dup exemplul desvrit al Mntuitorului.
2. Locul Crucii n cultul ortodox este marcat de srbtorile nchinate ei (dou
"cu inere" - cruce roie: nlarea - 14 sept. i Duminica a III-a din Postul Mare; una
cu cruce neagr: Scoaterea Sfintei Cruci - 1 aug.). Marcat, de asemenea, prin faptul c
nici o slujb nu se face fr prezena Crucii, ca obiect i ca semn de nchinare, mai
ales atunci cnd se invoc Sfnta Treime, Maica Domnului, sfinii. Vorbind de "cult",
trebuie s-l avem n vedere i pe cel particular: nchinarea i nsemnarea cu Sfnta
Cruce, nsoete toate rugciunile cretinului, din pruncie pn la mormnt.
3. Neoprotestanii (i protestanii, n general) nu aduc cinstire Sfintei Cruci,
dup cuviin, dup cum nu cinstesc nici sfinii, icoanele, moatele. Motivaia lor i
rspunsul ortodox ar necesita un spaiu pe care nu-l avem acum, dar ndemnm a se
citi amnunte n cartea printelui Cleopa, Despre credina ortodox, accesibil i
"online" (www.resurse-ortodoxe.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa).
Interesant (i interesat, credem) este faptul c n ultimele decenii se observ i la ei
semnul Crucii zugrvit sau lipit pe casele lor de adunare Socotim gestul ca pe o
recunoatere public a importanei Sfintei Cruci, chiar dac neoficial nc, din
punctul lor doctrinar de vedere.
IV. Recapitulm (sintetizm) noiunile "cheie": altar de jertf, ua
tainelor, obiect sfnt, semn cretin, cale i putere de mntuire.
V. Asociem cinstirea Crucii cu cinstirea sfinilor, a icoanelor, a
Sfintelor moate, pe care, din pcate, neoprotestanii le ignor
acum, n pofida Tradiiei Bisericii nedesprite i a unor hotrri
sinodale din vremea cnd cretinii erau una.
(Ex., Sinodul al VII-lea, 787: "Noi pzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleti i
prooroceti, prin care am nvat s cinstim i s preamrim, mai nti pe cea cu
adevrat Nsctoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri ngereti, pe apostoli, pe
prooroci, pe martirii cei mrii, pe sfinii prini purttori de Dumnezeu i pe toi
brbaii cei sfini i s cerem mijlocirea lor... Cine nu mrturisete c toi sfinii cei
care au plcut lui Dumnezeu, att cei dinainte de lege, ct i cei de sub har, sunt
vrednici de cinste dup trup i dup suflet, ori nu fac rugciuni ctre sfini, s fie

anatema!". Iar cnd spunem "sfini", cinstim i ceea ce este legat de ei: icoane, moate
etc.
VI. Generaliznd binefacerile cinstirii Sfintei Cruci, evocm
fragmente din Acatistul ei:
(Bucur-te) ridicarea celor czui, ndreptarea celor robii de patimi, sprijinirea
srmanilor, aprtoarea dezndjduiilor, doctorul celor ce bolesc, veselia sufletului
n acelai timp, crmpeie din mrturisirea inspirat a Sf. Ioan Damaschin: Crucea
este pavza, arma i trofeul mpotriva diavolului Este scularea celor czui, sprijinul
celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor pstorii, cluza celor convertii,
desvrirea celor naintai, mntuirea trupului i a sufletului, izgonitorul rutilor,
pricinuitorul buntilor, distrugerea pcatului, rsadul nvierii, pomul vieii venice
(Dogmatica, IV, 11).
VII. Aplicarea nvturilor despre Sfnta Cruce nseamn
recunotin fa de jertfa Mntuitorului de pe Golgota, printr-o
nchinare corect, prin credin n puterea ei de mntuire i prin
mrturisire liturgic, dimpreun cu ntreaga suflare cretin:
"Crucii Tale ne nchinm, Hristoase, i sfnt nvierea Ta o ludm
i o mrim!" (nlarea Sfintei Cruci, Laude).

nelesul Sfintei Cruci Sfnta Cruce, element de tortur n antichitate, a fost transformat n
Noul Testament n unealta binecuvntat prin care s-a adus mntuirea obiectiv i
subiectiv a neamului omenesc. Mntuirea obiectiv, sau universal, este cea pe care a
realizat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa de pe Cruce, spre mntuirea ntregului
neam omenesc, iar mntuirea subiectiv este mntuirea pe care ne-o nsuim fiecare prin
mplinirea celor trei condiii necesare: har, credin, fapte bune.
Sf. Ap. Pavel spune c, pentru iudei, Crucea este sminteal, pentru pgni, nebunie, iar
pentru noi, cei ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18, 23)

Aadar, evreii, care-L ateptau pe Mesia ntr-un alt fel, s-au smintit n Cruce, n timp ce
pgnii o considerau o nebunie, vznd cum cretinii o cinstesc pe ea. Pentru cretini ea
este puterea ce vine de la Dumnezeu.
Prefigurri din Vechiul Testament

Corabia lui Noe a fost alctuit din mai multe lemne, formnd o unitate perfect,
ca i cum s-ar vorbi despre un singur lemn. Prin acest lemn al corabiei au fost salvati de
potop Noe i ai lui, precum i toate dobitoacele intrate n corabie (Fac. 6, 13-22 );

Lemnele purtate n spate de Isaac: jertfa lui Avraam este o prefigurare a jertfei pe
care Dumnezeu Tatl o face, dndu-L pe unicul Su Fiu ca s moar pentru noi. Fiul lui
Avraam, Isaac, este prototipul lui Hristos care avea s- i duc El nsui lemnul Crucii pe
muntele jertfei Sale (Fac. 22, 2-12);

toiagul lui Moise, care a fcut attea minuni: n faa lui Faraon (Ie. 4, 2-4), la ieirea
din Egipt a evreilor, despicnd apa Mrii Roii n dou, pentru trecerea lor i necarea
egiptenilor (Ie. 14, 16-25), sau la Meriba unde, lovind cu toiagul stnca, a ieit apa pentru
a potoli setea poporului (Ie. 17, 1-7);

toiagul lui Aaron, care a odrslit (Num. 17, 8-10 ; Evr. 9, 4);
arpele de aram n pustie, alctuind forma crucii (Num.21, 8-9);

minile ntinse ale lui Moise, prin care Israel a biruit pe Amalic (Ie.17,8-16).
Altarul de jertf al Noului Testament
Jertfa n Vechiul Testament se svrea la Templu, dup rnduiala prescris. n Noul
Testament, altarul de jertf este Sfnta Cruce, pe care se aduce jertf ca un miel spre
junghiere(Isaia, 53, 7) Hristos Domnul. Despre Altarul Vechiului Testament se spune: va fi
jertfelnicul sfinenie mare; tot ce se va atinge de el se va sfini(Ieire 29,37). Cu att mai
mult se va sfini cel ce se va atinge de jertfelnicul Noului Testament, Crucea Domnului
nostru Iisus Hristos.
Arm mpotriva diavolului
Diavolul a crezut c Iisus este un om ca oricare, iar la moartea Sa, I-a nghiit sufletul ca
pe al oricrui om. Abia dup aceea iadul i-a dat seama c L-a nghiit pe Dumnezeu,
precum un pete, acul su. Dumnezeu nu poate locui n iad sau, cu alte cuvinte, unde e
Dumnezeu, iadul se destram. Intrnd Hristos cu sufletul n iad, acesta i-a pierdut
puterea sa. De aceea, cnd diavolul vede Crucea, prin care el s-a nelat, fuge de puterea
ei.
Semn al cretinilor
Din cele mai vechi timpuri cretinii au folosit semnul Sfintei Cruci ca i semn al lor.

Sfntul mprat Constantin cel Mare l vede pe cer i-l pune pe steagurile de lupt, pe
armuri i pe scuturi, nvingndu-l astfel pe Maxeniu (312). De acum va deveni simbol al

Imperiului Roman, punndu-se pe tiarele i pe sceptrurile mprailor, pe monede, pe

sigilii, pe acte oficiale. Crucea este nelipsit din biserici, din casele sau mormintele
cretinilor.

(monede romane din 353)

Prezena ei este att de fireasc, nct este de neconceput cretinismul fr Sfnta Cruce.

Semn al biruinei i puterii lui Dumnezeu

Prin Cruce s-a biruit moartea, prin ea s-a nfrnt iadul, iar noi am nviat. Nu putem s-L
desprim pe Hristos de Cucea Sa, cci un hristos fr cruce nu este Hristos.

Femeile mironosie L-au cutat pe Hristos cel rstignit (Mt. 28,5), iar Hristos se identific
prin semnul cuielor (In. 20, 20, 27). Crucea este semnul biruinei lui Dumnezeu i a puterii
Sale( I Cor.1,18).

Semn al neruinrii de Hristos Dac Hristos Se identific prin Crucea Sa, cei ce se
ruineaz de ea, se ruineaz de Hristos, iar rsplata va fi cea prevestit de Domnul: Cel
ce se va ruina de Mine i de cuvintele Mele n acest neam desfrnat i pctos, i Fiul
Omului se va ruina de el cnd va veni ntru slava Tatlui Su, cu sfinii ngeri(Mc. 8,38).
Noi urmm cuvintele Sf. Ap. Pavel care spune: ''mie s nu-mi fie a m luda dect numai n
Crucea Domnului nostru Iisus Hristos ...'' (Gal. 6, 14).

Dovezi istorice ale cinstirii Sfintei Cruci nc din epoca primar a cretinismului
indirecte: pgnii erau scandalizai de cinstirea pe care cretinii o aduceau Crucii i i
numeau cu ironie adoratori ai crucii. Pentru a restabili adevrul, apologeii cretini din
secolele II i III vorbesc n scrierile lor despre cinstirea Crucii de ctre cre tini (Tertulian,
Origen .a.). In sec. IV, mpratul Iulian Apostatul reproa cretinilor: ''Voi venerai lemnul
gol al Crucii, fcnd semnul ei pe frunte i nscriindu-l la intrarea caselor voastre ...''.
directe: apare incizat pe peretele unei case din Herculanum, aezare aristocratic roman
de lng Napoli, acoperit n anul 79 de erupia vulcanului Vezuviu, activ i astzi; alta o
gsim mai trziu n inscripia de pe un altar din Palmira, din anul 134. n inscripiile i
epitafele din picturile catacombelor gsim de vreo 20 de ori semnul Crucii.

Actele Martirice vorbesc despre obiceiul primilor martiri de a se nsemna cu semnul

Sfintei Cruci nainte de ptimire:i fiindc l sileau s aduc jertf spurcailor demoni,
atunci fericitul Dasius, lund cu minile sale vasele de tmiere, a mprtiat tmia lor i
a rsturnat idolii cei nelegiuii i necurai ai pgnilor, aruncndu-i la pmnt i i-a ntrarmat fruntea cu semnul sfintei Cruci a lui Hristos, cu a crei putere s-a luptat cu trie
mpotriva tiranului.( Martiriul Sf. Dasius 20 nov. 304).

Crucii Tale ne nchinm, Hristoase, i sfnt nvierea Ta o ludm i o mrim; c Tu esti

Dumnezeul nostru, afar de Tine pe altul nu tim, numele Tu numim. Venii toi
credincioii s ne nchinm sfintei nvierii lui Hristos, c iat, a venit prin Cuce, bucurie la
toat lumea. Totdeauna binecuvntnd pe Domnul, ludm nvierea Sa, c rstignire
rbdnd pentru noi cu moartea pe moarte a clcat.(Rugciunea rostit dup citirea
Evangheliei de la Utrenie, precum i rostit n tain de ctre preot cnd introduce n potir
prticelele NI i KA din care se vor mprti credincioii)

Sfanta cruce - Dreapta invatatura desprecinstirea Sfintei Cruci

1. Imnul ortodox, despre inchinarea dreptcredinciosilor la sfanta
cruce
Biserica Ortodoxa,cinstitoare a sfintei cruci, intemeiata pe
dumnezeiasca invatatura, cuprinsa in Sfintele Scripturi si in
Sfanta Traditie, cum vom arata, mai jos, a formulat urmatorul imn,
prin care dreptcredinciosii crestini, rostindu-l si cantandu-l, isi
arata simtamantul de adanc respect fata de sfanta cruce: "Crucii
Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta marim".
Acest imn bisericesc se canta la slujba Sfintei Liturghii, in locul
trisaghionului "Sfinte Dumnezeule", de doua ori pe an, cand se
savarseste slujba divina de cinstirea sfintei cruci: la 14
Septembrie si in Duminica a III-a din Postul mare.
Textul acestui imn divin este, propriu-zis, un fragment din
Marturisirea de credinta a dreptcredinciosilor, dar, in acelasi timp,
este si un indemn al Bisericii Ortodoxe, de a cinsti sfanta cruce,
prin inchinare.
Ascultarea cantarii acestui imn scurt, cu melodia frumoasa si
miscatoare a glasului a II-lea, al muzicii psaltice, ne predispune la
o meditatie activa asupra cuprinsului sau, si ne face sa
desprindem si sa ne fixam in mintea noastra, cele doua invataturi
divine, pe care le contine: 1) universalitatea cinstirii sfintei Cruci
in Biserica crestina si, prin aceasta comuniunea si fratietatea
credinciosilor; 2) unitatea nedespartita dintre Cruce si Inviere,
adica dintre cinstirea sfintei Cruci si preaslavirea Invierii
Domnului.
Textul acestui imn este o fraza. Ambele propozitii principale din
aceasta fraza folosesc verbele lor predicative, la numarul plural:
"ne inchinam" si "marim". Aceasta inseamna ca cinstirea sfintei
cruci, ca si preaslavirea minunii Invierii Domnului Hristos, prin
inchinare, este o marturisire de credinta a intregii Biserici, "una,
sfanta, soborniceasca si apostoleasca". Astfel spus, aceasta
marturisire de credinta este rostita, pastrata si transmisa,

totdeauna, peste tot si de catre toti membrii Bisericii crestine,

adica de intreaga obste sau comunitate crestina, alcatuita din
credinciosii si ierarhia Bisericii, fara exceptie. De aceea, in mod
firesc, cei ce se abat de la aceasta universala marturisire de
credinta, adica cei ce nu cinstesc sfanta Cruce, prin inchinarea la
ea si cu ea, se indeparteaza de Biserica, cu stiinta sau din
nestiinta, despre a lor pierzare, fiindca "afara de Biserica nu este
mantuire" (Extra Ecclesiam nulla salus). In plus, cei ce
indeparteaza aceasta invatatura de credinta universala din
marturisirea lor de credinta sparg unitatea sufleteasca si
fraternitatea membrilor Bisericii universale, savarsesc si un rau
social, si nesocotesc porunca dreptei invataturi de a avea "un
Domn, o credinta si un botez" (Efes. 4, 5).
Odata cu dreapta si universala invatatura de credinta despre
cinstirea sfintei Cruci, prin inchinare, acest imn ne da si dreapta
invatatura despre preaslavirea sfintei Invieri din morti a Domnului
Hristos: "si sfanta Inviere a Ta marim". Este o completare a
marturisirii de credinta, despre cinstirea sfintei Cruci si o
impreunare nedespartita a cultului sfintei Cruci cu actul divin de
preaslavire a sfintei Invieri. Biserica, in predica ei, intotdeauna a
unit invatatura despre cinstirea sfintei Cruci cu preaslavirea
sfintei Invieri, fiindca numai adevarul Invierii din morti a Domnului
Hristos a dus dupa sine cinstirea sfintei Cruci, pe care a fost
rastignit Domnul Hristos, adica stralucirea divina a Invierii a adus
si stralucirea crucii, in Biserica. Daca actul rastignirii pe cruce n-ar
fi fost urmat de minunea Invierii, crucea - obiect de dispret in
antichitatea greco-romana - n-ar mai fi dobandit insusirea de
"sfanta" si n-ar mai fi fost cinstita, prin inchinare, in Biserica
crestina; propovaduirea Bisericii, despre Dumnezeirea religiei
crestine, ca si credinta comunitatii sau obstii crestine, ar fi fost
zadarnica (cf. 1 Cor. 15, 13-15).
Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre
invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu
preaslavirea Invierii, cum se arata in acest imn al crucii, si este
nedespartita de ea. Dam numai doua exemple: a) "Crucea
Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim
si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul
Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a
Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua
semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea
tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au
facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu,
legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si
Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".
Daca Domnul Hristos, rastignit pe cruce, si ingropat n-ar fi inviat
din morti, crucea Sa ar fi ramas, in istoria Bisericii, numai ca un
instrument, prin care s-a savarsit cel mai cumplit chin trupesc

(crudelissimum supplicium) asupra Sa, asa cum au ramas crucile

celor doi rastigniti impreuna cu El.
2. Marturii sfinte despre prezenta Crucii in planul divin al
mantuirii neamului omenesc
Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre
preinchipuirea sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe
ea, cit si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea
ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a
dreptcredinciosilor crestini, cu semnul sfintei Cruci.
Sfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament,
de "pomul vietii", care a rasarit din pamant, din porunca lui
Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de "pomul
cunostiintei binelui si raului" (cf. Facere 2, 9). "Pomul vietii" este
denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum
se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Aceasta
denumire a sfintei Cruci apare, deasemenea, si pe ultimile pagini
ale Sfintei Scripturi, unde se face descrierea raului ceresc, ca o
completarea a descrierii raiului pamantesc: "Si in mijlocul pietii
din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii" si
frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor" (Apoc. 22, 2;
vezi si Apoc. 2, 7; 21, 6). Aici, cum se vede, se vorbeste, profetic,
si despre puterea divina a "pomului vietii" (sfanta Cruce):
"tamaduirea neamurilor" pamantului.
Biserica ne da invatatura limpede, ca pomul vietii, despre care
vorbeste Sfanta Scriptura simbolizeaza sfanta Cruce. Acest lucru il
infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in
mod plastic, in pictura.
Biserica teologhiseste si canta: "O, preaslavita minune! pomul cel
de viata, prea sfanta Cruce, la inaltimea ridicata, iti arata
astazi"... (Stihira 1, Laude, 14 Septembrie).
De asemenea, in pictura multor Biserici ortodoxe romane, desigur
ca si in alte tari ortodoxe, in pridvor, de regula se afla pictat
pomul vietii, in centrul gradinii raiului. Acest pom se deosebeste
de ceilalti copaci, prin inaltimea, si, mai ales, prin forma sa
trifurcata, aratand capul de sus al Crucii, si cele doua brate
laterale ale ei, si are, uneori, pe Domnul Hristos la radacina lui ca in pridvorul Manastirii Cozia - iar alteori, Il are infatisat ca Miel
al lui Dumnezeu (vezi Radu Cretanu, Chipul Mantuitorului Iisus
Hristos reprezentat in "Pomul vietii", in rev. M. O. nr. 7-9/1980).
Cercetarea acestor fresce pictate ne da imaginea clara despre
"pomul de Viata purtator", adica despre sfanta Cruce, care a
purtat pe ea pe Domnul Hristos, numit si Viata, asa cum Insusi

Domnul Hristos Se numeste pe Sine, de mai multe ori (Ioan 14, 6;

11, 25 etc.).
Preinchipuirea Sfintei Cruci, precum si facerea semnului sfintei
cruci, de catre alesii lui Dumnezeu, semn urmat de efecte
minunate, sunt descoperiri divine, in mai multe locuri ale Sfintei
Scripturi. Vom cita numai doua locuri din Vechiul Testament: a)
Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat,
prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica
egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a
intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii,
in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si
egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din
nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi
mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte,
pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au
impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi
Iesirea 14, 21-27).
Semnul acesta, facut de Moise care a intins mana cu toiagul peste
apele marii, in mod crucis, preinchipuieste sfanta cruce. Precum
evreii au scapat de robia politica egipteana, prin acest semn divin,
tot asa si noi crestinii am fost scapati de robia pacatului, prin
sfanta cruce, robie mai crunta decat robia politica egipteana.
Biserica ne da dreapta talcuire a textului scripturistic de mai sus
si glasuieste si canta: "Cruce insemnand Moisi, in drept, cu
toiagul, Marea Rosie a despartit, lui Israel, celui ce, pedestru, a
trecut; iar, de-a curmezis, aceeasi lovindu-o a impreunat impotriva
carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita arma" (Catavasii
La Inaltarea Sfintei Cruci, Cantarea 1). Iata, aici si dreapta
denumire a sfintei cruci: "nebiruita arma". b) De asemenea,
binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile,
celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu
mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de
ani inainte de Hristos. "Israel (Iacov), inadins, si-a incrucisat
mainile si i-a binecuvantat. Verbul, romanesc "a incrucisa" este
traducerea verbului grecesc corespunzator din Vechiul Testament
(Septuaginta), verb care inseamna: a schimba un lucru cu altul a
(se) impleti, a (se) intretese, dar inseamna si a incrucisa, a aseza
(bratele) in forma de cruce. Asa traduce acest verb si Sfanta
Scriptura, in limba franceza, editata de Scoala biblica de la
Ierusalim (1961): "en croisant ses mains" - incrucisandu-si mainile
sale.
Cu aceste texte scripturistice, drept talcuite de Sfanta Biserica,
inlaturam parerea gresita a unor grupari crestine, ca "semnul
crucii facut cu mana nu este primit de Dumnezeu". Mai adaugam
aici, ca Dumnezeu voieste ca sa-L slujim cu tot trupul si cu tot

sufletul, fiindca trupul este "templu al Duhului Sfant" si, impreuna

cu sufetul, este si el tot al lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 6, 19-20).
Vorbind
scolareste,
si
teologic,
toate
aceste
semne
preinchipuitoare ale sfintei cruci, ca si multe altele, existente in
Vechiul Testament, texte din care vom mai enumera, mai jos, se
numesc tipuri ale sfintei cruci, adica schite simple, nedesavarsite,
iar chipul crucii, prezentat cu toate amanuntele in legatura cu ea,
in Noul Testament, se numeste antitip, adica chipul desavarsit al
sfintei cruci. Este, si aici, o slavita pedagogie divina, care a
randuit ca Vechiul Testament sa fie calauza noastra sau pedagogul
nostru catre Hristos (cf. Gal. 3, 24), potrivit cu puterea de
pricepere a omenirii, in evolutia ei spre desavarsirea in credinta.
Spre completa luminare a dreptcredinciosilor crestini, dar mai
ales, spre instruirea acelor grupari crestine, care au predilectie
pentru cercetarea Vechiului Testament, si care afirma, contrar
adevarului, ca aici nu se afla texte care sa se refere la sfanta
cruce, mai facem trimiteri si la alte texte sfinte, privitoare la
aceasta tema: Facere 47, 31; Iesirea 15, 25; 17, 6; 11-12; Numeri
21, 9; Deuteronomul 28, 66; Isaia 65, 2.
3. Hristos, Pace, Cruce
Iata o sfanta triada de nume proprii, nume nedespartite unul de
altul, pentru ca, ori pe care l-am pronunta, ne vin in minte
celelalte doua nume. Toate cele trei nume, la un loc, ne aduc in
minte, de asemenea, invatatura desavarsita a Noului Testament,
despre actul mantuirii, savarsit de Domnul Hristos, prin jertfa Sa
pe cruce, care ne-a adus pacea cu Dumnezeu si pacea intre noi,
cum vom arata, indata.
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni 2, 13-22, tratand
tema "Hristos este mantuirea pacatosilor", ne prezinta, in fata
ochilor mintii, aceasta imagine sfanta, a lui Hristos-Pace, rastignit
pe Cruce. "Hristos - iar nu altcineva - este Pacea noastra" (v. 14),
"desfiintand dusmania, prin trupul Sau, (v. 15) prin cruce" (v. 16)
etc. Domnul Hristos este numit cu nume propriu Pacea, pentru ca,
prin jertfa Sa pe cruce, a impacat pe toti oamenii cu Dumnezeu,
dar, in acelasi timp, intinzandu-si bratele, orizontal, pe cruce, a
savarsit actul divin al imbratisarii parintesti a intregii lumi, adica
a tuturor neamurilor de sub cer (Fapte 2, 5), salasluind si pacea si
fratietatea dintre om si om. Prin cruce, deci, s-a savarsit cel mai
mare act divin din istoria mantuirii neamului omenesc - impacarea
omului cu Dumnezeu si impacarea dintre om si om, in istorie,
invatatura mult accentuata de sfantul Apostol Pavel in Epistolele
sale. Dreapta ratiune ne constrange sa credem si sa marturisim ca
lemnul crucii a dobandit sfintenie, pentru ca pe el, si nu pe alt
obiect, S-a jertfit Domnul Hristos, Dumnezeu adevarat din
Dumnezeu adevarat, sfintenia suprema si absoluta, tocmai ca sa

savarseasca cel mai mare act divin: mantuirea neamurilor. Crucea

este sfintita, deci, prin atingerea ei de Domnul Hristos, varsat pe
ea, cu un cuvant, pentru ca ea este altarul pe care S-a adus jertfa,
reala, de bunavoie, universala si prisositoare (imbelsugata) Insusi
Fiul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, dreptcredinciosii crestini
aduc o adanca cinstire crucii, cinstire relativa, marginita, care
poarta numele de venerare, arata prin inchinare si sarutare, spre
deosebire de suprema cinstire, data lui Dumnezeu, cinstire care
poarta numele de adorare.
Tot dreapta ratiune ne indreptateste sa credem ca acele grupari
crestine, care inlatura cultul sfintei cruci, implicit, isi micsoreaza
si sentimentul de adorare fata de Domnul Hristos, Care S-a
rastignit pe cruce, fiindca nici in fata Lui nu-si insemneaza fata lor
cu chipul sfintei cruci, si prin aceasta, se indreapta spre o grea
osanda. Aceste grupari crestine, neprimind dreapta invatatura
despre cinstirea sfintei cruci, inlatura si cultul icoanelor, si al
mortilor, inlatura si dreapta invatatura despre ierarhia divina
si despre Sfintele Taine etc., si, pornind de la calcarea unei
singure invataturi divine, aluneca, fara putinta de intoarcere, pe
povarnisul pacatului calcatorilor tuturor invataturilor divine,
pentru ca, in Teologia crestina si in Biserica, exista un principiu,
numit principiul conexiunii, care ne invata ca toate invataturile de
doctrina, de morala si de cult constituie un tot unitar, adica un
trup duhovnicesc, ce nu se poate dezmebra. Sfanta Scriptura ne
spune ca "cine va pazi toata legea, dar va gresi o singura porunca,
s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacov 2, 10) si a devenit
calcator de lege (v. 9).
4.
Temeiuri
noutestamentare,
pentru
dreptcredinciosilor, de a cinsti sfanta Cruce

indatorirea

Cum am spus, mai inainte, Noul Testament ne prezinta, mai

explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre
valarea sfintei cruci, pentru drepcredinciosi, si aceasta ne ajuta
mult, sa expunem, sistematic unele din temeiurile pentru
indatorirea dreptcredinciosilor de a venera sfanta cruce:
a) Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar
pe care Domnul Hristos S-a adus, "o data, jertfa, ca sa ridice
pacatele multora" (adica ale acelora care voiesc sa se mantuiasca)
(Evrei 9, 28). Crucea este, deci jertfelnicul lui Hristos, jertfelnic pe
care El a fost si Jertfa sangeroasa, si Arhiereul Care a adus-o,
"pentru toti, spre iertarea pacatelor". Jertfa sangeroasa de pe
cruce, se prelungeste, pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica, prin
Sfanta Liturghie, ca jertfa nesangeroasa (vezi Imnul heruvimic).
b) Crucea este "puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1, 18), pentru cei ce
voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea
divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale

omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal.

6, 14). Ea este "pecetea divina" de pe fata dreptcredinciosilor,
pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor
vazuti si nevazuti. Roadele puterii lui Dumnezeu, putere
dobandita de cei ce sunt insemnati cu pecetea lui Dumnezeu,
adica au chipul sfintei cruci pe fata lor, sunt realitati istorice,
descrise si prezise in Vechiul Testament, unde se descrie nimicrea
locuitorilor Ierusalimului: "Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim
si insemneaza cu semnul crucii" (adica cu litera "Tau", care, in
alfabetul vechi, grec, avea forma unei cruci (+), pe frunte, pe
oamenii care gem si plang" "dar sa nu va atingeti de nici un om
care are pe frunte semnul ". (Vezi Iezechiel 9, 4-6, traducerea
romaneasca, precum si textul grec, in Septuaginta, sub notitele
textului).
c) Crucea este semnul Fiului Omului, la a doua venire. Insusi
Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul
celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii
(Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, "atunci se va arata pe
cer" (si) "semnul Fiului Omului" (Matei 23, 30), adica sfanta cruce.
Cuvintele acestea arata, pe de o parte, ca Insusi Domnul Hristos
confirma valoarea sfintei cruci, in iconomia divina, in istoria
mantuirii neamului omenesc, si aici, in mod special, cinstea ei cea
mai mare, la Judecata din urma, iar pe de alta parte, aceste
cuvinte sunt si o marturie si o recunostere, ca sfanta Cruce,
"semnul Fiului Omului", pe cer, era cunoscuta de catre ascultatori,
ca un real semn divin, despre care n-a mai fost nevoie sa-L intrebe
pe Domnul, nimeni, nimic.
Mai indicam cateva texte noutestamentare, care ne dau marturie
ca sfanta Cruce este arma sfanta, prin care noi ne-am dobandit
mantuirea, in dar, de la Dumnezeu (Ioan 12, 32-39; Efes. 2, 16;
Col. 1, 19-20; 1 Petru 2, 24), iar unele ne dau marturie ca Insusi
Domnul Hristos, ca Om, prin Patima Sa, pe cruce, a intrat "intru
slava Sa" (Luca 24, 26), slava pe care, totdeauna, a avut-o si o
are, ca Dumnezeu si a fost "preinaltat", ca Om, si a patimit "nume,
care este mai presus de orice nume" (Filip. 2, 8-9).
5. Despre insemnarea fetei cu semnul sfintei Cruci
Insemnarea fetei cu semnul cinstitei si de viata facatoarei
cruci trebuie facuta cu profund respect si cuviinta, iar nu in
batjocura si pacat.
Crucea dreapta si adevarata se face asa: se impreuneaza, cum se
cuvine, primele trei degete de la mana dreapta - degetul mare,
aratatorul si mijlocasul - iar cele doua degete mici le lipim, strans,
de podul palmei. Dupa aceea, ducem mana la frumte, si zicem: "In
numele Tatalui"; la pantece: "Si al Fiului"; la cei doi umeri, drept si

stang: "Si al Sfantului Duh", iar la sfarsit lasand mana jos zicem:
"Amin".
6. Talcuirea miscarilor mainii, pentru insemnarea fetei cu semnul
sfintei cruci
Insemnarea dreptcredinciosilor cu semnul sfintei cruci are doua
intelesuri
a) Dogmatic-istoric, care ne invata, cat se poate de scurt si de
limpede, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, asa cum,
de altfel, aceasta isotrie este rezumata in Crez sau Simbolul
Credintei: Fiul lui Dumnezeu S-a coborat de sus, din ceruri (a
superiori), pe pamant, la cele de jos (ad inferius) "pentru a
noastra mantuire", S-a inaltat, iarasi la ceruri si sta de-a drepta
Tatalui, Sfantul Duh stand de-a stanga Tatalui, cele trei persoane
fiind Sfanta Treime. Cele trei degete, impreunate, de la mana
drepta, inchipuie chiar Treimea cea de o fiinta si nedespartita.
b) Intelesul dogmatic-moral este ca cele doua degete mici, lipite
de podul palmei, infatiseaza, pe de o parte, pe Adam si Eva, care
cu smerenie si cu pocainta, se apleaca Sfintei si nedespartitei
Treimi, iar pe de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul
lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea dumnezeiasca si firea
omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului
sfintei cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea
inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul, iar umerii inchipuie
locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al
Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci, spune: "Ne
insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) - pentru ca
totdeauna trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la
El); inima - sediul iubirii - pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim);
bratele (umerii) pentru ca totdeauna trebuie sa lucram pentru El".
Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun
material, fie ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata
lor, este semnul de aducere aminte si de marturisire ale celor mai
insemnate momente din istoria mantuirii noastre: caderea in
pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa
Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.
Semnele aducatoare aminte de fapte, care nu trebuie sa se uite,
se numesc, in vorbirea pedagogica, scolareasca, mijloace
mnemotehnice, cuvant de obarsie greaca - tehnica de tinere
minte. Sfanta Cruce, deci, este un mijloc sfant mnemotehnic, in
scoala crestina, pentru crestinii din toate veacurile, semn care ne
filmeaza intreaga iconomie a mantuirii noastre, si, in acelasi timp,
este un mijloc didactic hortativ adica un semn vizibil, care
imboldeste, spre lucrare divina, toate cele trei laturi ale sufletului
nostru de crestini: mintea, spre a cunoaste si adora pe Dumnezeu,
inchinat in Treime, inima, spre a-l iubi, cu iubirea pe care ne-a

aratat-o El, prin jertfiera pe cruce a Unicului Sau Fiu, si vointa,

spre a lucra, aici pe pamant, toate cele bune si placute lui
Dumnezeu (cf. Ioan 17, 3; Matei 22, 37; Filipeni 4, 8-9).
7. Invataturi
Inchinandu-ne sfintei Cruci si sarutand-o, noi, dreptcredinciosii
crestini, ne inchinam Celui Care S-a rastignit pe sfanta cruce,
adica Il cinstim pe Hristos cu inchinarea 3suprema, numita
adorare, cum am spus mai inainte. Nici vorba nu poate fi de un
cult idolatru, asa cum spun, direct sau indirect, unele grupari
crestine, pentru ca dreptcredinciosii nu se inchina la materia din
care este alcatuita crucea, ci se inchina la Persoana al carei chip
se afla pe cruce. Eruditul ieromonah Rufin de Aquileea (Italia),
345-410, rezuma dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci
prin aceste cuvinte: "Noi ne inchinam oricarei cruci, dar, prin ea,
noi adoram pe Insusi Acela a Caruia este crucea" (adoramus
omnem crucem et per illam ipsum cuius est crux). - Crucea ne
aduce mereu in minte relatia noua, divina, de pace, stabilita de
Domnul Hristos, prin jertfa Sa, trupeasca, pe ea, relatie atat
verticala, cat si orizontala : vertical, prin impacarea omului cu
Dumnezeu, fapt care-l aduce pe om intr-o stare de nespusa
fericire, cu mult mai mare decat aceea pe care o traieste un fiu,
care se impaca cu tatal sau, pe care l-a suparat mult, si de care a
stat multa vreme despartit; orizontal, pentru ca sfanta cruce este
semnul vazut al relatiei divine dintre om si om, cum am mai spus,
relatia divina, cu totul noua, in istoria omenirii, pecetluita de
Domnul Hristos, in mod intuitiv, prin intinderea bratelor pe sfanta
cruce. Crucea fizca, de lemn, de pe Golgota, cu bratul sau, infipt,
vertical, in pamant, impreuna cu bratul sau, orizontal, intretaind
bratul vertical, ne fixeaza, in suflet, in mod pedagogic, crucea
spirituala, care inseamna pecetluirea relatiei: credinciosDumnezeu si credincios-credincios, adica, cu vorbele Sfintei
Scripturi "pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14; 1,
79); Romani 5, 1 etc.).
Cultul crucii este cultul pacii, in toate dimensiunile si directiile ei,
dogmatice, morale si sociale. De aceea, dreptcredinciosii crestini,
facatorii de cruci, pe fetele lor, sunt, in chip firesc, si "facatori de
pace" si odata cu aceasta, ei devin, cu adevarat, "fiii lui
Dumnezeu" (Matei 5, 9).

,,C ntr-att a iubit Dumnezeu lumea, nct pe Fiul Su Cel UnulNscut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede ntr-nsul s nu piar, ci s
aib via venic (IOAN 3,16).

1. PRENCHIPUIREA SFINTEI CRUCI N VECHIUL TESTAMENT.

DUMINICA DINAINTEA NLRII SFINTEI CRUCI, ne introduce n
ambiana duhovniceasc a acestui mre eveniment istoric, dar nu nainte
de a cunoate semnificaia i puterea Crucii, ca ,,arm mpotriva
diavolului. Cu multe zile naintea acestui praznic, Biserica prznuiete
Crucea Domnului n numeroase cntri. Cele mai multe cntri i
rugciuni vorbesc despre evenimente din Legea Veche care, ntr-un chip
tainic, prenchipuiau Crucea, ca de exemplu: -,,Cruce nsemnnd Moise cu
toiagul peste Marea Roie, a desprit-o n dou, trecnd poporul israelit,
iari acelai introducndu-se lovind-o a mpreunat mpotriva carelor lui
Faraon, nsemnnd nebiruita arm.
Aceast cntare cu care ncep Catavasiile Crucii, ne duce cu gndul la
ieirea evreilor din robia Egiptului i a trecerii lor prin Marea Roie, cci
Domnul a grit ctre Moise i i-a zis: -,,Spune-le fiilor lui Israel s se
ntoarc i s-i aeze tabra n faa Pi-Hahirotului, ntre Migdol i mare,
n prejma lui Baal-efon. Acolo, lng mare, acolo s tbri. C Faraon
i va spune poporului: Fiii acetia ai lui Israel s-au rtcit prin ar; i-a
nchis pustiul Eu ns voi nvrtoa inima lui Faraon, iar el se va pune pe
urmele lor. i M voi preamri Eu n Faraon (adic nfrntul Faraon va fi
cel ce instrumenteaz slava biruitorului Dumnezeu) i-n toat oastea lui i
vor cunoate egiptenii, toi vor cunoate c Eu sunt Domnul! (IEIRE 14,24).
I s-a dat de tire regelui Egiptului c poporul evreu a fugit. Atunci inima lui
Faraon i a slujitorilor lui s-a schimbat n privina poporului, iar ei au zis:
-,,Ce am fcut, c i-am lsat pe fiii lui Israel s se duc i de-acum nu vor
mai munci pentru noi? (IEIRE 12,5).
i-a nhmat deci Faraon carele de rzboi i i-a luat poporul cu sine. A
luat 600 de care alese i toat clrimea egiptenilor i cpeteniile lor; iar
Domnul a nvrtoat inima lui Faraon, regele Egiptului i pe a slujitorilor
lui i au alergat pe urmele fiilor lui Israel; dar fiii lui Israel ieiser cu
mna-nalt, care nsemna gest de libertate; plecasr fluturnd din
mini . Au alergat dup ei egiptenii cu toi caii i carele lui Faraon, cu
clreii i cu toat oastea lui i i-au ajuns cnd ei i-au atenut tabra la
mare, lng Pi-Hahirot, n faa lui Baal-efon. i dac Faraon s-a
apropiat, fiii lui Israel i-au ridicat ochii i i-au vzut pe egiptenii tbri
napoia lor; i s-au nspimntat foarte tare fiii lui Israel i au strigat ctre
Dumnezeu i i-au zis lui Moise: -,,Oare nu erau morminte-n ara Egiptului?
de ce ne-ai adus s murim aici, n pustie? Ce-ai fcut tu cu noi, c ne-ai scos
din Egipt? Oare nu asta-i spuneam noi n Egipt, zicnd: Las-ne s robim
egiptenilor? C mai bine era s le fim robi egiptenilor, dect s murim n
pustia aceasta! (IEIRE 14,11-12).
Moise ns a zis ctre popor: -,,Nu v temei! inei-v bine i vei vedea
mntuirea pe care Domnul o va face astzi asupr-v: pe egiptenii pe care-i
vedei astzi nu-i vei mai vedea n veacul vecilor. Domnul se va lupta
pentru voi; vou nu v rmne dect s fii linitii (IERE 14,13-14).

n ceea ce privete versetele amintite, Sfinii Prini aseamn robia

pcatelor noastre cu robia israeliilor n Egipt; Faraon este vrmaul
mntuirii noastre diavolul; din robia lui nu putem scpa dect folosind
arma nebiruit a Crucii.
Atunci a zis Domnul ctre Moise: -,,Ce strigi ctre Mine? Spune-le fiilor lui
Israel s porneasc!, iar tu ridic-i toiagul, ntinde-i mna asupra mrii
i despic-o!: s treac fiii lui Israel prin mijlocul mrii ca pe uscat! Iat, Eu
voi nvrtoa inima lui Faraon i pe a tuturor egiptenilor, ca s se ia dup
ei; i ntru el, n Faraon, ca i-n toat oastea lui i-n clreii lui va fi ca Eu
s M preamresc; i atunci cnd Eu M voi preamri n Faraon i-n carele
lui i-n clreii lui, atunci vor cunoate Egiptenii, toi vor cunoate, c Eu
sunt Domnul! (IEIRE 14,15-18).
Atunci ngerul lui Dumnezeu care mergea naintea taberei fiilor lui Israel,
s-a mutat (ridicndu-se prin vzduh) i mergea n urma lor; i s-a mutat i
stlpul i norul de dinaintea lor i le-a stat n urm (,,ngerul Domnului
i ,,stlpul de nor sunt sinonime i simbolizeaz prezena ocrotitoare a
Domnului-Iahve asupra poporului israelit), intrnd astfel i stnd ntre
tabra egiptaenilor i tabra fiilor lui Israel; i-ntuneric s-a fcut i
negur, cci, datorit norului, noaptea era ntuneric ntr-o parte i lumin
n cealalt, i noaptea s-a scurs, fr ca n timpul nopii s se poat
apropia unii de alii. Moise i-a ntins mna asupra mrii, iar Domnul a
mnat marea toat noaptea cu vnt puternic de la Rsrit i a fcut din
mare uscat, c apele se despicaser; iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul
mrii ca pe uscat: apele le erau perete de-a dreapta i perete de-a stnga.
Dar egiptenii s-au pus pe urma lor i au intrat dup ei toi caii lui Faraon,
carele i clreii lui, n mijlocul mrii. Dar n straja dimineii a cutat
Domnul din stlpul cel de foc i de nor spre tabra egiptenilor i a umplut
tabra egiptenilor de spaim i le-a mpiedicat roile carelor, nct cu
anevoie-i mai duceau. Atunci au zis egiptenii: -,,S fugim de la faa lui
Israel, c Domnul se lupt pentru ei cu egiptenii (IEIRE 14,25).
Domnul ns a zis ctre Moise: -,,ntinde-i mna asupra mrii: apele s se
ntoarc asupra egiptenilor, asupra carelor i a clreilor lor (IEIRE
14,26).
,,i i-a ntins Moise mna asupra mrii; spre ziu s-a ntors apa la locul
ei, iar egiptenii fugeau pe sub ap; i i-a necat Domnul pe egipteni n
mijlocul mrii. Iar apele s-au tras la loc i au acoperit i carele i clreii
i ntreaga oaste a lui Faraon, care intrase dup ei n mare i n-a rmas
nici unul (IEIRE 14,27-28).
Dubla micare a toiagului lui Moise a devenit n imnografia cretin
simbol
i
prefigurare
a
Sfintei
Cruci:

pe
vertical

cnd
a
despicat
apele;
pe orizontal cnd le-a readunat.
O alt cntare bisericeasc ne spune urmtoarele: -,,Toiagul spre
nchipuirea tainei se primete, cci cu odrslire a ales preot, iari
Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a nflorit lemnul Crucii spre
putere i ntrire.

Aceast cntare ne duce cu gndul la un alt eveniment din Vechiul

Testament. n cartea a patra a lui Moise, Numeri sau Numerele, cap. 17, ne
arat cum Dumnezeu a vrut s adevereasc preoia leviilor, a lui Aaron,
fa de cei ce crteau. La porunca lui Dumnezeu, Moise le-a grit fiilor lui
Israel i toate cpeteniile lor i-au dat toiegele, cte un toiag de fiecare
cpetenie, adic 12 toiege, dup cele 12 seminii ale lor; iar toiagul Aaron
era printre toiegele lor. Apoi Moise a pus toate toiegele naintea Domnului,
n Cortul Mrturiei; iar a doua zi au intrat Moise i Aaron n Cortul
Mrturiei; i iat c pentru casa lui Levi toiagul lui Aaron odrslise inmugurise i-nflorise i fcuse migdale. Atunci Moise a scos toate toiegele
de dinaintea Domnului naintea fiilor lui Israel; i au vzut i fiecare i-a
luat toiagul su. i a zis Domnul ctre Moise: -,,Pune toiagul lui Aaron n
faa chivotului mrturiei, s fie pstrat ca semn pentru fiii neascultrii:
vor nceta s mai crteasc mpotriv-Mi i nu vor muri (NUMEII 17,10).
Iar Moise i Aaron au fcut aa cum Domnul i poruncise lui Moise.
Din cele relatate reiese c acest toiag al lui Aaron care a rodit n chip
minunat, prenchipuia Crucea Domnului care a rodit mntuirea noastr.
Alte cntri bisericeti nchinate Sfintei Cruci amintesc de: proorocul
Iona, care fiind n pntecele chitului, i-a ntins palmele n chipul crucii
(IONA
2);
cei trei tineri din Babilon care, fiind aruncai n cuptorul cel de foc pentru
c nu s-au nchinat chipului de aur ridicat de Nabucodonosor (DANIEL 3),
i-au ntins minile n chipul crucii i au rmas nevtmai.
Moise i-a ridicat minile n chipul crucii, cnd poporul su s-a luptat cu
amaleciii, cci, a venit Amalec (nume generic pentru amalecii, popor
descendent din Edom cf. FACERE 36,1,12. Aezai la nord de Cade, ei i
revendicau, probabil oaza de la Rafidim) i se btea cu Israel la Rafidim.
Iar Moise a zis ctre Iosua (succesorul lui): -,,Alege-i brbai voinici i dute mine de te lupt cu Amalec! Ct despre mine, eu voi sta n vrful
muntelui, cu toiagul lui Dumnezeu n mna mea (IEIRE 17,9).
A fcut deci Iosua cum i spusese Moise i a ieit s se bat cu Amalec, n
timp ce Moise, Aaron i Or s-au urcat n vrful muntelui: -,,i a fost c
atunci cnd Moise i ridica minile, biruia Israel; iar cnd i lsa minile,
biruia Amalec. Cum ns minile lui Moise se ngreuiau, ei au luat o piatr
i au pus-o sub el; el s-a aezat pe ea, iar Aaron i Or i sprijineau minile,
unul de-o parte i altul de alta; i au stat minile lui rezemate pn-n
asfinitul soarelui. i a zdrobit Iosua pe Amalec i tot poporul su,
trecndu-i prin ascuiul sabiei (IEIRE 17,11-13).
Cea mai puternic prenchipuire a Crucii i a jertfei Mntuitorului este
amintit n Sfnta Evanghelie care se citete n Duminica dinaintea
nlrii Sfintei Cruci. Este cea mai puternic pentru c este fcut de
nsui Iisus Hristos, tocmai de aceea tlcuirea ei nu poate fi fcut n alt
chip: -,,i dup cum Moise a nlat arpele n pustie, tot aa trebuie s se
nale i Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede ntr-nsul s nu piar, ci s
aib via venic (IOAN 3,14-15).

Prin aceste cuvinte Iisus face o trimitere la un eveniment din Vechiul

Testament, artnd c acesta prenchipuie Rstignirea Sa pe cruce pentru
mntuirea neamului omenesc. Astfel, auzind ns regele cananeean din
Arad, care locuia la Neghebul, c Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a
ridicat rzboi asupra lui Israel i mult mulime dintre ei a robit. Atunci
Israel i-a fcut Domnului fgduin i a zis: -,,Dac-mi vei da poporul
acesta sub mna mea, i-l voi aduce-n dar, pe el i cetile lui (NUMERII
sau NUMERELE 21,2). Literal: ,,i-l voi aduce-n dar, nseamn: ,,l voi da
anatemei, n sensul: ,,I-l voi drui lui Dumnezeu. O astfel de fgduin
fcea parte din ritualul rzboiului sfnt: ntrega prad de rzboi oameni,
animale i lucruri i aparineau Domnului, dar, pentru ca juruina s nu
fie clcat prin eventuala folosire a przii, aceasta era supus nimicirii
totale. De aici transferul semantic: a-l da pe cineva anatemei, nseamn a-l
da pieirii (blestemul de a se alege din el praful i pulberea).
Dumnezeu a ascultat glasul lui Israel i i-a dat pe canaaneeni sub mna lui,
iar ei i-au adus n dar Domnului, pe ei i oraele lor i i-a pus locului
aceluia numele HORMA. Cuvntul HORMA este n relaie cu ebraicul
CHEREM = ANATEMA = OFRAND VOTIV = NIMICIRE.
De la muntele Hor au apucat pe calea cea dinspre Marea Roie, ca s
ocoleasc ara lui Edom, dar pe drum poporul a nceput s-i piard
rbdarea, clevetind mpotriva lui Dumnezeu i mpotriva lui Moise, zicnd:
-,,Ne-ai scos din Egipt ca s ne omori n pustie? Cci aici nu este nici pine,
nici ap i sufletul ni s-a scrbit de aceast hran srccioas (NUMERII
21,5).
Hrana srccioas era mana care era ca smna de coriandru, aceasta
fiind o plant umbelifer (dicotiledonat) al crei fruct aromat are
diametrul de 5 mm. Comparaia de aici se refer nu la culoarea, ci la
mrimea gruntelui de man.
Atunci a trimis Domnul asupra poporului erpi ucigai (n ebraic: erpi
arztori, numii aa din pricina mucturilor resimite ca nite arsuri)
care mucau poporul; i mult popor a murit dintre fiii lui Israel. i
ducndu-se poporul la Moise, a zis: -,,Pctuit-am vorbind mpotriva
Domnului i mpotriva ta; roag-te tu Domnului, ca s ndeprteze erpii
de la noi (NUMERII 21,7).
Moise s-a rugat Domnului pentru popor, iar Domnul a zis ctre Moise:
-,,F-i un arpe i pune-l pe un stlp; i va fi c tot omul atins de
muctura erpeasc, de se va uita la el, va tri (NUMERII 21,8).
,,i a fcut Moise un arpe de aram i l-a pus pe un stlp; i cnd un arpe
muca vreun om, acela privea la arpele de aram i tria (NUMERII
21,9).
Prin cuvintele de la IOAN 3,14-15 i NUMERII 21,1-9, Mntuitorul ne arat
c cel dinti om, Adam a fost mucat prin amgire de ,,arpele cel de
demult, diavolul i n urma acestei mucturi toi oamenii care se trag din
Adam poart urmrile greelii lui. Dumnezeu a ngduit ca Fiul Su s fie
rstignit pe Cruce pentru ca toi cei ce privesc cu credin la Crucea
rstignirii s se vindece de muctura diavolului. arpele trtor care

muca pe israelii n cmpia Edomului n prenchipuia pe diavolul care a

rnit de moarte sufletele strmoilor notri n grdina Edenului i nc
pn astzi rnete de moarte sufletele strnepoilor lor. arpele de aram
prenchipuia pe Fiul i Cuvntul lui Dumnezeu Care a luat chip de rob
fcndu-se om; arpele de aram a fost nlat pe stlp, iar Iisus S-a nlat
pe Cruce. Cel ce cuta la arpele de aram se vindeca de ranele mucturii
arpelui trtor; cel ce crede n Iisus Hristos i privete la El rstignit pe
Cruce, se curete i se vindec de ranele diavolului. Cel care privea la
arpele de aram nu murea, ci tria viaa aceasta vremelnic. Cel care
crede n Domnul nostru Iisus Hristos (se curete i se vindec) nu piere,
adic nu se duce n iad, ci are via venic.
Din porunca lui Dumnezeu s-a nlat arpele de aram pe stlp; din
bunvoina i iubirea de oameni a lui Dumnezeu-Tatl S-a nlat Iisus pe
Cruce, dup cum El zice: -,,C ntr-att a iubit Dumnezeu lumea, nct pe
Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede ntr-nsul s nu
piar, ci s aib via venic (IOAN 3,16).
Crucea este prin urmare, opera iubirii de oameni a lui Dumnezeu, de
ndurare pentru omul mucat de diavol. Unirea i intersectarea braelor
crucii printr-un punct, reprezint unirea Dumnezeirii cu umanitatea n
persoana divino-uman a lui Iisus Hristos.
Acestea sunt cteva din prenchipuirile Crucii n Legea Vechiului
Testament i mplinirea lor n Persoana lui Iisus Hristos Care zice: -,,S nu
socotii c am venit s stric Legea sau Profeii; n-am venit s stric, ci s
plinesc (MATEI 5,17).
2. SEMNIFICAIA MORAL-RELIGIOAS A CINSTIRII SFINTEI CRUCI N
BISERICA ORTODOX.
Este de folos s cunoatem i aceste evenimente din Vechiul Testament i s
meditm asupra lor pentru c ele ne fac s iubim i s cinstim tot mai mult
Crucea Domnului. Ele ne nva, mai ales, cci Crucea Domnului i semnul
ei pe care ni-l facem nchinndu-ne, nu este idol, cum li se pare unora, ci
altarul de jertf al Legii Noi, prenchipuit de attea evenimente adnc
gritoare pentru sufletul cretinului, petrecute nainte cu multe sute de
ani, al cror rost a fost acela de a pregti pe oameni pentru primirea lor,
atunci atunci cnd faptele prenchipuite se vor petrece aievea.
Privind cu credin la Iisus Cel rstignit, ne vom da seama de mucturile
arpelui-diavol i vom ti s ne ferim de ele. Ca s simi i s doreti
darurile Crucii scrie o carte de pietate cretin Urmarea lui Hristos

trebuie
s:

simi
uierul
diavolului;
simi lumea aceasta ca pe o pustie plin de erpii patimilor i ispitelor;

simi
pcatul
care
te-a
mucat
de
moarte;

simi
fiorul
morii
sufleteti;

te
cutremuri;
strigi: -Doamne mntuiete-m c sunt pierdut!.
Ca i iudeii n pustia Edomului, i noi suntem mereu mucai de ispitele i
asupririle diavolului. Cei mai muli nici nu-i dau seama de veninul pe care

muctura diavolului l-a strecurat n trupul i n sufletul omului. Muli se

obinuiesc cu patimile i rutile strecurate n ei de amgirile diavolului
n aa msur c li se pare total fireasc viaa mptimit. Ce durere este
s te obinuieti cu otrava pcatului nct s nu-i dai seama de puterea
ucigtoare i s-o guti mereu cu nesa! Toate ns pn la un timp. Mai
curnd sau mai trziu, efectele ucigtoare ale pcatului se vdesc n trupul
sufletul celui mptimit. Ei i toi cretinii au datoria de a privi cu
credin la Crucea Domnului i a nla rugciuni ctre Cel ce S-a rsignit
pe ea, cci fr Cruce nu exist mntuire. Acest adevr reiese att din
cuvintele Mntuitorului, ct i a Sfntului Apostol Pavel care zic:
-Dac voiete cineva s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-i ia
crucea
i
s-Mi
urmeze
Mie
(MARCU
8,34);
-Cci cuvntul crucii pentru cei ce pier este nebunie; dar pentru noi cei ce
ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (1 CORINTENI 1,18);
-Dar mie s nu-mi fie a m luda dect numai n crucea Domnului nostru
Iisus Hristos, prin care lumea este rstignit pentru mine i eu pentru
lume
(GALATENI
6,14);
-Cci El este pacea noastr, El, Care-n trupul Su a fcut din cele dou
lumi (lumea iudaic i cea pgn, a cror principal relaie reciproc o
constituia ura) una, adic a surpat peretele cel din mijloc al despririi
ura -, desfiinnd legea poruncilor n oprelitile (dispoziiile restrictive;
prescripiile formale i riguroase care-i fceau inposibil respectarea
integral) ei, pentru ca s-i cldeasc ntru Sine pe cei doi ntr-un singur
om nou, fcnd pace, i prin cruce, omornd n ea ura, s-i mpace cu
Dumnezeu pe amndoi, unii ntr-un singur trup (EFESENI 2,14-16);
-Fiindc muli despre care v-am vorbit adeseori, iar acum v-o spun chiar
plngnd se poart ca dumani ai crucii lui Hristos. Sfritul lor este
pieirea (FILIPENI 3,18-19).
Deci lemnul crucii a fost prevestit prin proorocii Moise i David. Prin David
proorocul, Dumnezeu ne poruncete s ne nchinm Crucii atenutul
picioarelor
Lui,
c
sfnt
este,
zicnd:
-nlai-L pe Domnul Dumnezeu nostru i v nchinai aternutului
picioarelor Lui, c sfnt este (PSALM 98,5).
De aici rezult c Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul omului spre a Se
nla. De altfel, expresia: a-L nla pe Dumnezeu nseamn a-I nla
imne de laud i de preamrire; astfel, nlndu-L pe Dumnezeu, omul
i acord siei ansa de a se nla.
Oare de ce se zice despre Cruce c ea este aternut numai al picioarelor
Lui?
RSPUNS: Fiindc Domnul S-a rstignit pe Cruce nu cu dumnezeirea Sa, ci
numai cu Persoana omeneasc; nu S-a rstignit fiina lui Dumnezeu, ci
Adam cel nou, ceea ce n graiul profetului este tot una cu picioarele lui
Dumnezeu.
Ar fi bine s ne lmurim i despre nelesul Crucii ca SUFERIN.
Suferina, necazurile, ncercrile sunt cea mai cunoscut cruce, deci
fiecare are de dus o cruce. Aproape toi ne rugm lui Dumnezeu s scpm

de cruce. Nu este bine aa. E semn c oamenii nu au cunotiina c prin

aceasta se cunoate dac o are cineva, dac primete cu bucurie
necazurile. Sfntul MARCU ASCETUL ne nva c ncercrile vin asupra
noastr
pentru
trei
pricini:
-1)
ca
pedeaps
pentru
pcatele
svrite;
-2)
pentru
ferirea
de
a
face
altele
mai
grele;
-3) pentru ntrirea virtuii.
VIRTUTEA nu se poate ctiga fr necazuri: cci virtutea necercat
(nencercat) n necazuri nu este ntrit.
Cea mai grea ncercare este necazul morii. Cum stm n faa unei
asemenea ncercri? Stm foarte linitii (dac suntem cretini adevrai
stavrofori adic purttori de ai Crucii lui Hristos) fiindc Mntuitorul
nostru, prin moartea Sa, a schimbat nu numai Crucea din ocar n slav, ci
a schimbat i rostul morii i l-a fcut bun.
Pn la Iisus, moartea era o pedeaps dat firii omeneti, o plat a
pcatului. De la biruina asupra morii prin nvierea Dumnezeului-Om,
moartea, cea mai grea ncercare a vieii acesteia, s-a schimbat n moarte a
pcatului i a izbvirii firii omeneti.
Iat de ce Biserica Ortodox cinstete Sfnta Cruce, care nseamn
MOARTEA MORII, pentru c moartea Domnului se preaslvete n
nvierea cea de a treia zi.
Acestea sunt cunotiinele duhovniceti, care dau curaj vieii acesteia, i
dau neles i o linite, cu att mai mare, cu ct este mai nvolburat
,,marea societii omeneti.
Iat pe ce temelie st praznicul nlrii Sfintei Cruci, intercalat ntre dou
duminici speciale, iar nou nu ne rmne dect s cinstim Crucea
Domnului
cum
se
cuvine,
rugndu-ne
i
cntnd:
-Doamne arm asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nou. C se
ngrozete i se cutremur, nesuferind a cuta spre puterea ei, c morii iai sculat i moartea o ai surpat, pentru aceasta ne nchinm ngroprii i
nvierii
Tale;
-Crucii Tale ne nchinm Stpne i Sfnt nvierea Ta o ludm i o
slvim. AMIN.

Venerarea Sfintei Cruci

I. Pregtirea aperceptiva

Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credina despre

Mntuitorul nostru Isus Hristos? (Ca .s-a rstignit pentru noi in
zilele lui Pontau Palat si a ptimit si s-a ngropat....). De aici
vedem c` Domnul a primit pentru m=ntuirea noastr` cea mai grea
condamnare la moarte, [i anume cea prin crucificare. Datorit`
m=ntuirii care ne-a fost adus` prin cruce, aceasta \[i va schimba
\n]elesul, devenind din lemn de tortur` aduc`tor de moarte,
.puterea lui Dumnezeu. aduc`toare de via]`.

II. Anun]area temei

De aceea, \n cele ce urmeaz` ne vom referi la temeiurile pentru
care aducem venerarea sfintei cruci.

III. Tratarea
Crucea indic` la popoarele antice lemnul de tortur`, aduc`tor al
celor mai \ngrozitoare chinuri. Condamnarea la moarte prin
crucificare sau r`stignire era rezervat` sclavilor, criminalilor, sau
celor mai r`i dintre oameni. Romanii au preluat acest mod de
pedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost folosit` numai dup`
ce }ara Sf=nt` a devenit provincie roman`. Fiind foarte umilitoare
[i dur`, pedeapsa prin crucificare era privit` cu rezerv` la iudei,
\nc=t cel astfel condamnat, era total descalificat \n fa]a lui Dumnezeu
[i a oamenilor: .Blestemat cel sp=nzurat pe lemn., se
spunea \n Legea Veche (Deuteronom 21, 23).
Cuv=ntul .crucii. a primit [i un \n]eles figurat, fiind folosit
\n vorbirea curent` spre a exprima necazurile [i greut`]ile vie]ii
(Marcu 8, 34).
Iisus a fost condamnat la moarte prin r`stignire [i a suferit
pe cruce cele mai groaznice chinuri. Al`turi de crucea Lui au