Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA HYPERION

Facultatea de Stiinte politice,Sociologie si Relatii internationale

PROIECT DE CERCETARE
Agresivitatea in fotbal

Tudor Maria Magdalena,Anul I

1
Introducere

Violenta a devenit un fenomen cotidian. Statisicile realizate in diferite tari arată


o crestere ingrijoratoare a comportamentelor agresive. İn fiecare zi mass-media
prezintă nenumarate acte de violenta: parinti care isi bat copiii, copii care la randul lor isi
lovesc parintii, elevi care agresează profesori, reglări de conturi între bandele de
cartier, atacuri teroriste, grupuri care protestează din diferite motive împotriva statului, a
conducerii.
Acest flagel a cuprins si sportul. Jucatori accidentati, arbitri loviti, suporteri raniti si pagube
de sute de milioane. De ce fotbalul declanseaza cele mai neprevazute reactii pe teren si in tribune
este greu de inteles. De ce nu se intampla acelasi lucru la box, lupte sau rugby? Lumea “sportului
rege” se confrunta si ea cu o problema care ne afecteaza vietile fiecaruia dintre noi: agresivitatea.

Definirea agresivitatii

Agresivitatea este un concept dificil de definit. Termenul de “agresivitate” vine din latinescul
“agradior”, care inseamna “a merge catre…” si a evoluat apoi in “agredire” ce semnifica “a
merge catre… cu un spirit belicos (amenintator, razboinic) cu tendinta de a ataca”. Agresiunea
este un act de ostilitate, ranire, violenta sau de extrema afirmare de sine (Oxford, Dictionar de
Sociologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003). Putem considera agresivitatea ca o
caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii
unor daune, fie materiale, moral-psihologice sau mixte. Actul agresiv poate viza obiecte sau
fiinta umana.
Agresiviatea nu trebuie confundata cu un comportament antisocial, ca delincventa si
infractionalitatea, dar si invers, nu orice comportament antisocial (inclusiv infractional) este
caracterizat de agresivitate. De cele mai multe ori este asociata si chiar confundata cu violenta.
Este adevarat ca in proportie mare comportamentele agresive sunt violente dar exista si cazuri de
conduita agresiva in forme non-violente (de exemplu otravirea lenta a unei persoane). De
asemenea comportamentul agresiv poate fi orientat si asupra sinelui. Pe langa suicid, forma cea
mai grava de comportament autodistructiv, mai sunt si acte comportamentale care afecteaza
sanatatea organismului cum ar fi fumatul, consumul de alcool si droguri).
Criteriile de identificare a agresivitatii sunt in functie de persoana care adopta o conduita
agresiva ( agresivitate tanar / adult, masculina / feminina, individuala / colectiva, spontana /
premeditata), in functie de mijloacele utilizate (agresivitate fizica / verbala, directa / indirecta), in
functie de obiective (agresivitate in scopul obtinerii de beneficii materiale / agresivitate care
urmareste ranirea si distrugerea victimei) si in functie de forma de manifestare (agresivitate
violenta / non-violenta, latenta / manifesta).

Teorii ale agresivitatii

Exista mai multe teorii concurente in legatura cu ceea ce ii face pe oameni sa devina agresivi,
unele sunt de esenta biologica sau instinctuala iar altele isi au originea in relatiile individului cu
mediul social.
Filosoful Thomas Hobbes sustinea ca oamenii sunt violenti de la natura si ca numai cu mult
efort evita un “razboi al tuturor impotriva tuturor”(Dictionar de sociologie, 2003). Konrad
Lorentz si Sigmund Freud au fost de aceeasi parere ca agresivitatea este innascuta. In timp ce
Freud spunea ca agresivitatea este un instinct de a agresa si de a fi violent cu care oamenii se
nasc, Lorentz s-a axat mai mult pe natura biologic-instinctuala a comportamentului agresiv care
are o valoare adaptativa si esentiala pentru supravietuire in care cel mai puternic invinge. Astfel
se produce o selectie naturala care va permite o data cu transmiterea urmasilor si reproducerea
agresivitatii. Ca influente biologice mai putem enumera: influente neuronale (exista anumite
zone ale cortexului care, in urma stimularii electrice, faciliteaza adoptarea de catre individ a unui
comportament agresiv), influente hormonale (masculii sunt mult mai agresivi decat femelele
datorita diferentelor de natura hormonala, influente biochimice (cresterea alcoolului in sange,
scaderea glicemiei).
Poate cea mai cunoscuta teorie asupra agresivitatii este cea numita fustrare-agresiune.
Aceasta teorie a fost formulata de catre John Dollard impreuna cu alti colegi din Universitatea
Yale in lucrarea “Fustration and aggression” in anul 1939. “Conform acestei teorii, frustrarea,
stare afectiva negativa provocata de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite,
precum si aparitia brusca, neasteptata a unor bariere
(reale sau imaginare) in calea atingerii scopurilor genereaza comportamente agresive” (Chelcea,

3
Septimiu. (2005). Psihologie Sociala. Bucuresti. Ed. Economica. pg. 17). Conceptele care se
regasesc in aceasta teorie sunt: agresivitate, inhibitie, frustrare, si orientarea actelor de
agresivitate spre alte tinte decat asupra sursei.
L. Berkowitz (Psychological Bulletin, 95, 410-427) a afirmat ca expunerea la evenimente
aversive (pe care preferam sa le evitam) genereaza afecte negative (sentimente neplacute) care, la
randul lor, activeaza automat tendinte catre agresivitate si lupta.
O ultima teorie este cea a invatarii sociale a agresivitatii. Cel care a sustinut aceasta pozitie
este Albert Bandura. Conform acesteia comportamentul agresiv se invata prin doua modalitati:
direct (prin recomprnsarea sau pedepsirea unor comportamente) si indirect (prin observarea si
imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor). Bandura considera ca
modelele de conduita agresiva se intalnesc in familie, mediul social si mass-media.

Factorii care influenteaza agresivitatea

Astazi factorii care influenteaza agresivitatea sunt foarte multi si creeaza probleme sociale foarte
mari ce necesita investitii materiale foarte mari si eforturi din partea persoanelor specializate.
Statisticile privind infractiunile arata faptul ca barbatii sunt mai agresivi decat femeile.
Autori precum Eagly si Steffen pornind de la aceste statistici, au ajuns la concluzia ca intradevar
este mai probabil ca barbatii sa fie mai angajati decat femeile in agresivitatea deschisa, insa
diferenta este destul de mica. De asemenea s-a constatat ca barbatii si femeile au atitudini diferite
impotriva agresivitatii si ca ambele sexe se adreseaza mult mai agresiv tintelor masculine decat
impotriva celor feminine.
Este cunoscut de toata lumea (atat de specialisi cat si de nespecialisti) faptul ca alcoolul
constituie un factor important care duce la comiterea de acte antisociale bazate pe violenta.
Consumat mai ales in cantitati mari alcoolul reduce luciditatea contribuind la accentuarea
agresivitatii, de multe ori infractorii incearca sa se apere in fata organelor juridice prin faptul ca
in momentul comiterii actului de violenta se aflau “sub influenta alcoolului”. In aceeasi categorie
intra si drogurile care afecteaza agresivitatea in functie de tipul de drog consumat, dimensiunea
dozei si daca persoana respectiva se afla sau nu in pericol sau este amenintata.
Din pacate si astazi bataia este frecvent folosita de catre parinti ca un mijloc de educare si
disciplinare a copiilor, uneori avand forme foarte grave provocand copiilor leziuni corporale si
chiar decesul. Specialistii au reusit sa evidentieze trasaturile familiilor care folosesc agresivitatea
aceste sunt: caracteristici demografice (parinti cu divortati sau care nu si-au dorit respectivul
copil), atitudinile parentale in raport cu crestrea copiilor, tulburari psihologice si psihiatrice si
“istoria” vietii parintilor (daca au avut parte de acelasi tratament in copilarie).

Agresivitatea in fotbal

Actele de agresivitate sunt daunatoare societatii deoarece prin numarul lor mare, si care continua
sa cresca, afecteaza toate societatile si mai ales sentimentul de siguranta al cetateanului. In
ultima vreme acest fenomen este intalnit mai ales in fotbal.
Se spune ca fotbalul se joaca de cand lumea. Nu este vorba de jocul pe care il cunoastem in
forma si dupa regulile lui actuale ci de alte jocuri cu mingea care erau practicate de diferite
triburi si populatii. Insa jocul romanilor numit “harpastum” reprezinta chintesenta tuturor
jocurilor antice cu mingea si a fost unul dintre cele mai asemanatoare cu fotbalul de astazi. In
cadrul acestui joc se infruntau numerosi jucatori in doua tabere diferite care urmareau sa intre in
posesia mingii si sa o conduca dincolo de o linie trasata in terenul adversarilor.
Astazi stadioanele sunt asemenea amfiteatrelor si templelor de odinioara, ele strang multimi
care canta, agita fulare, stegulete, arunca confetti, striga, danseaza. Insa aceasta sarbatoare a
multimilor este insotita uneori si de violenta.
In perioada noiembrie-decembrie 2003, The Gallup Organisation a realizat in Romania un
sondaj pe teme sportive. Astfel s-a constatat ca doua treimi dintre persoanele de peste 14 ani
sunt interesate de fotbal cel putin intr-o oarecare masura iar un roman din din cinci se dovedeste
a fi un adevarat microbist. Gradul de interes fata de fotbal se reflecta foarte bine si din obisnuinta
indivizilor de a urmari in mass-media subiectul. In medie, 60% dintre cei interesati de fotbal
urmaresc cu regularitate emisiuni TV. Sau articole de fotbal.
Din galeriile echipelor de fotbal fac parte persoane de toate varstele de la copii, care abia stiu
sa pronunte numele echipei pe care o sustin, si pana la batrani. Acestia se bucura, se intristeaza,
traiesc momente de mare tensiune nervoasa, care conduc in final la explozii de bucurie si torente
de aplauze ce creeza emotii de neuitat.
Un lucru grav este faptul ca unii suporteri nu stiu sa se bucure sau sa accepte o infrangere a
echipei favorite si reactioneaza intr-un mod necivilizat: injura, scuipa, arunca cu diferite obiecte,

5
rup scaune si chiar ajung sa se bata. Se pare ca nici masurile luate de guvern (avertismente,
interdictii de a nu mai intra pe stadion, amenzi) nu par sa-i opreasca pe acestia si chiar ajung sa
se razboiasca cu organele de politie. Un alt aspect este faptul ca aceste agresivitati continua si in
afara stadioanelor se devasteaza mijloace de transport in comun, se sparg geamurile magazinelor,
se inscriptioneaza diferite locuri sau obiecte, se ataca persoane nevinovate. De exemplu au
existat situatii in care spectatori, veniti la meci sa se bucure de frumusetea jocului si de
entuzismul multimii, au decedat.
O explicatie a acestui tip de comportament se pote gasi in teoria lui Gustave Le Bon despre
comportamentul colectiv. Acesta sugera faptul ca reactiile individuale se pierd in multime si ca
individul ajunge sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod cu totul diferit de cel in care ar
reactiona fiind singur, izolat de grup. In cadrul multimii pe langa ideea de anonimat, care permite
scaderea responsabilitatii de sine, apare si contagiunea care duce la raspandirea ideilor,
sentimentelor si emotiilor cu o rapiditate foarte mare (Dictionar de sociologie, 2003). Astfel in
asemenea conditii suporterii "uita" de sine si ajung sa comita diferite acte de agresivitate.

Definirea ipotezelor

Ipoteza este o afirmatie netestata cu privire la relatia (de regula cauzala sau de asociere) dintre
concepte in cadrul unei teorii date ( Dictionar de Sociologie, 2003).
Voi increca sa arat faptul ca o persoana cu cat este mai microbista cu atat tinde sa fie mai
agresiva. De asemenea ca nivelul de instruire si familia reprezinta doua componente importante
in manifestarea unui comportament agresiv.

Alegerea instrumentului de cercetare

In ancheta realizata pentru pre-testarea ipotezei am ales ca instrument de cercetare chestionarul.


Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un instrument de investigare
constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise ordonate logic si psihologic care determina
raspunsuri ce sunt inregistrate in scris de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare
(Chelcea, 2004, pg. 212). Tipul de chestionar pe care l-am utilizat este cel de opinie cu ajutorul
caruia am aflat atitudinile si parerile persoanelor anchetate. Pentru elaborarea acestuia am
operationalizat termenii de "comportament agresiv" si "microbist".

Operationalizarea

Cand spunem “comportament agresiv” ne referim la “orice forma de conduita orientata in


sens distructiv in vederea producerii unor daune materiale, moral-psihologice sau
mixte”(Mitrofan, 2004, pg.165). Indicatorii acestui concept sunt: aducere de injurii, scuiparea
anumitor persoane, spargerea sacunelor din tribune, consumul de alcool, ranirea de persoane. In
chestionar se vor gasi intrebari de genul: “Care sunt formele de comportament agresiv observate
pe stadioane? sau “Ati participat vreodata la vreo disputa intre galeriile rivale ale echipelor de
fotbal?”.
“Microbist” este un “spectator pasionat (in mod excesiv) la o intrecere sportiva”(Academia
Romana-Institutul de lingvistica “Iorgu Iordan”.(1998). Dictionarul explicativ al Limbii Romane.
Bucuresti. Ed. Univers Enciclopedic). In cazul acestui termen ca indici se pot enumera: frecventa
cu care merg la meciurile de fotbal, daca fac parte din galerie sau daca urmaresc si citesc presa in
legatura cu acest subiect.
Bibliografie:

Chelcea, Septimiu. (2004). Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative.


Bucuresti. Ed. Economica. pg. 212.

Eagly.A.H.; Steffen, V.J. (1986). Gender and aggressive behaviour: a meta-analytic review of
the social psychological literature. Psychological Bulletin, 100, 309-330).

Gilles, Ferreol. Adrian Neculau. coord. (2003). Violenta. Aspecte psihosociale. Iasi. Ed. Polirom.

Institutul de lingvistica “Iorgu Iordan”. (1998). Dictionarul explicativ al limbii romane.


Bucuresti. Ed. Univers Enciclopedic.

Neculau, Adrian. coord. (2004). Nicolae Mitrofan . Agresivitatea. Manual de psihologie sociala.
Iasi. Ed. Polirom. pg. 165-181.
Oxford.(2003). Dictionar de Sociologie. Bucuresti. Ed. Univers Enciclopedic.

7
Topescu, Cristian. (2003). Fair play. Bucuresti. Ed. Humanitas (Arena). pg. 38-40, 68-74.