Sunteți pe pagina 1din 10

Anatomia si fiziologia etajului inferior al tubului digestiv

Ocluziile tubului digestiv pot aparea atat in etajul superior al acestuia (esofag, stomac),
cat si in etajul inferior. Tema lucrarii de fata este ocluzia etajului inferior asadar ne vom apleca
asupra anatomiei si fiziologiei acestui segment.
Anatomia etajulului inferior al tubului digestiv
Intestinul subtire
Intestinul subtire este portiunea tubului digestiv care este cuprinsa intre stomac si
intestinal gros, limitele fiind orificiu piloric si valvula ileo-cecala. Are un rol functional
important, aici petrecandu-se digestia intestinala. Tot aici se varsa produsii de secretie a
pancreasului si ficatului. Acest segment este de asemenea foarte bine adaptat pentru absorbtie.
Dimensiunile acestui segment de tub digestiv sunt impresionante, acest lucru fiind o
adaptare la absorbtie crescand suprafata de absorbtie. Are o lungime medie de 5-6 metri, iar la
cadavru ajunge la 8-9 metri din cauza diminuarii contracturii stratului muscular longitudinal.
Intestinul subtire se divide in 3 segmente: duodenul, jejunul si ileonul.
Duodenul este prima diviziune a intestinului subtire, deosebirea fata de urmatorul
segment (jejunul) este ca acesta este fixat de peretele abdominal posterior. Acesta are raporturi
cu ductul pancreatic si canalul coledoc.
Forma duodenului este de potcoava, cu concavitatea orientata in sus si in stanga. In
aceasta concavitate se gaseste capul pancreasului.
Limitele se situeaza intre santul duodenopiloric si flexura duodenojejunala.
In drumul sau, duodenul descrie 3 unghiuri, acest lucru este ilustrat in desenul de mai jos.

Fig.1. Duodenul
Jejunul

si

ileonul

este

portiunea

intestinului

subtire

cuprinsa

intre

flexura

duodenojejunala si valvula ileo-cecala. Este legat de peretele posterior prin mezenter motiv
pentru care este numit si intestine mezenterial. Se deosebeste de duoden prin lungime, numarul
de curburi si mobilitate. Functional acesta secreta sucul intestinal care completeaza digestia si se
efectueaza absorbtia.
Intestinul mezenterial are forma cilindrica, usor turtit cu doua margini, una libera si una
mezenteriala. Acesta descrie 14-16 curburi numite anse intestinale. Fiecare ansa intestinala este
formata din doua ramuri, sensibil egale si parlele intre ele, cuprinzand o portiune din mezenter.
Lungimea intestinului este variabila, in medie 5-6 m. nu exista limita fizica intre cele doua
segmente dar se admite ca jejunul are ansele dispuse orizontal iar ileonul are ansele dispuse
vertical.
Diverticulul ileonului este un apendice care se gaseste uneori la 80-100 cm fata de valve
ileocecala. acesta este un rest al ductului omfaloenteric care se poate inflama si poate simula o
apendicita sau poate provoca ileus.
Vascularizatia este asigurata de artera mezenterica superioara care asigura aportul
sanguine si pentru 2/3 din lungimea colonului (proximal). Inervatia este asigurata de plexul
celiac, dar prezinta si doua plexuri intramurale, mienteric Aurbach si submucos Meissner.

Fig. 2. Intestinul subtire si intestinul gros

Intestinul gros
Intestinul gros este portiunea care continua intestinul subtire si se deschide la exterior
prin orificiul anal. Are in medie o lungime de 1,6 m si un diametru de 7 cm la origine care
descreste spre portiunea terminal la 3-3,5 cm.
Intestinul gros inconjoara intestinul subtire asemenea unei rame. I se descriu 3 portiuni:
cec, colon (ascendent, transvers, descendent si sigmoidian) si rect. Acesta incepe in fosa iliaca
dreapta printr-o portiune dilatata situate sub varasarea ileonului (cecul) si are atasat apendicele
vermiform. Urmeaza colonul, o portiunea mai lunga, dispozitia acestuia creeand cadrul colic
unde se gaseste masa anselor intestinului subtire. la inceput este ascendent flectand sub ficat
devenind transvers urmand o a doua flexura (splenica) devenind descendent pana in fosa iliaca

stanga si mai apoi in bazin unde are forma de S primind denumirea de sigmoid. Se continua
cu rectul care se deschide la exterior prin orificiul anal.
Vascularizatia este data de ramuri din arterele mezenterice superioare si inferioare iar
inervatia de fibre simaptice si parasimpatice dar si plexuri intramurale amintite anterior la
intestinul subtire.

Fiziologia digestiei in etajul inferior


Secretiile, motilitatea, fenomenele de digestive si absorbtie care au loc la acest nivel se
particularizeaza pentru fiecare din segmentele amintite.
Secretia intesinului subtire
Din punct de vedere structural intestinul subtire prezinta o serie de diferentieri anatomofunctionale proprii in cadrul anatomiei functionale a tubului digestiv. astfel musculature neteda
este dispusa in doua straturi (circular si longitudinal) intre care exista punti de legatura acesta
functionand asemenea unui sincitiu. Mucoasa are o suprafata active importanta de aproximativ
300 m2 asigurata de valvulele conivente. acestea sunt pliuri ale mucoasei, semicircularecu o
densitate crescuta la nivelul duodenului terminal si in portiunea incipient a jejuno-ileonului. Pe
suprafata valvulelor conivente si intre ele se gasesc vilozitati intestinale de aproximativ 1 mm
lungime (prelungiri digitiforme) care cresc si mai mult suprafata de digestive si absorbtie. In axul
central al acestei vilozitati se afla retele vasculare limfatice si nervoase.
Mucoasa intestinului subtire contine doua tipuri de glande, Bruner si Lieberkuhn. primele
sunt dispuse doar la nivelul pilorului si duodenului, iar cele din urma se gasesc intre vilozitati si
sunt dispuse pe toata lungimea intestinului subtire.
Sucul intestinal se secreta cu un debit de 2-3 litri pe 24 de ore, este un lichid incolor care
contine substante anorganice si organice. dintre cele organice amintim enzimele care fac digestia
propriu-zisa, iar cea mai importanta este erepsina, dar si nucleaze, diastaza, lipase etc.

Motilitatea intestinului subtire


Chimul traverseaza lungimea intestinului subtire in aproximativ 3 ore. Miscarile de la
acest nivel asigura amestecarea chimului cu sucurile digestive, mentine chimul in contact cu
cuprafata absorbativa a microvilozitatilor si propaga chimul spre colon.
Cel mai frecvent tip de miscare a intestinului subtire este segmentarea. Aceasta se
caracterizeaza prin contractii localizate ale inelelor de muschi neted circular. cand segmentele
contractate se relaxeaza celelalte se contracta. Acest tip de miscare realizeaza amestecarea
chimului cu sucurile digestive si mentinerea acestuia in contact cu mucoasa. Plexurile intramural
au rol de pacemaker enteric realizand contractii ritmice independente de inervatia simpatoparasimpatica. Propagarea continutului intestinal are loc in sens aboral si este initiata de ingestia
alimentara.acest tip de activitate contractila se numeste complex motor migratory si se propaga
de la nivelul stomacului pana la ileonul terminal. Originea cunui astfel de complex este la nivelul
stomacului prin impulsuri vagale. unii hormone ca motilinul, substanta P, somatostatinul si
neurotensina initiaza CMM puternice.
Reflexele de la nivelul intestinului subtire depind de functionarea nervilor intriseci si
extrinseci.
Prezenta chimului in intestine determina contractia orala a intestinului subtire si relaxarea
aborala a acestuia, acest raspuns se numeste legea intestinului. Supradistensia unui segment de
intestine duce la relaxarea musculaturii netede din restul intestinului acest raspuns fiind cunoscut
ca reflex intestine-intestinal. Stomacul si portiunea terminal a ileonului interactioneaza reflex.
distensia ileonului scade motilitatea gastrica, raspuns numit reflex ileo-gastric. Cand activitatea
motorie si secretorie a stomacului creste, creste de asemenea si activitatea intestinului subtire,
aceasta fiind cunoscut ca reflexul gastro-ileal.
Sfincterul ileo-cecal separa portiunea terminala a ileonului de cec. in mod normal, acest
sfincter este inchis, dar undele peristaltice din portiunea terminal a ileonului produc relaxarea
aceastuia si mici cantitati pot trece in cec. De asemenea, distensia ileonului terminal relaxeaza
reflex sfincterul. in schimb distensia cecului inchide sfincterul prevenind golirea suplimentara a
ileonului.

Reglarea motilitatii intestinale se face miogen, nervos si umoral.


Secretia si motilitatea intestinului gros
Produsul de secretie al mucoasei colice este lipsid de enzyme, redus cantitativ, foarte
vascos secretat fiind pentru a facilita alunecarea si aderarea resturilor trecute din ileon in cec spre
a constitui bolul fecal. Desi cantitatea de mucus este mica fiziologic, in conditii patologice se
secreta un mucus mai fluid pentru a facilita si grabi eliminarea fecalelor sub forma de scaun
diareic.
Reglarea functiei se face prin simpatic si parasimpatic dar si prin intermediul plexurilor
intramural.
Parasimpaticul stimuleaza o secretie de mucus abundenta pe cand simpaticul diminueaza
secretia.
Intestinul gros prezinta miscari de amestecare, miscari peristaltice si miscari de transport
in masa. aceste miscari sunt adaptate functiilor sale, de resorbtie a apei si propulsare a
continutului devenit consistent.
Miscarile segmentare sunt realizate de catre fibrele circulare si au character stationar iar
la intesitate mare pot obstrua complet lumenul intestinal. Ele realizeaza amestecarea
continutului, deplasarea acestuia pe distante scurte in ambele sensuri favorizand absorbtia.
Miscarile peristalticeale intestinului gros constau in contractii ale muculaturii circulare,
care se deplaseaza aboral, propulsandcontinutul colonului spre rect. Contractiile sunt precedate
de relaxari, incat miscarile au aspect de valuri. Frecventa este scazuta comparative cu cele din
intestinul subtire, ritmul contractiilor crescand de la cec la sigmoid.
Miscarile de transport in masa sunt specific numai intestinului gros si apar de doua sau
trei ori pe zi. Au aspect peristaltic si sunt foarte puternice. Sunt declansate de destinderea
stomacului (reflex gastro-colic), duodenului (duodeno-colic) si colonului, dar pot aparea si ca
urmare a unor emotii puternice sau excitanti conditionati.

Timpul aproximativ de transit prin colon este de 12 ore. Eliminarea complete a unui
pranz test se face in decursul a 5-7 zile, in primele trei zile tranzitand aproape 70% din cantitatea
ingerata.
Reglarea functiei motorii a intestinului gros se face asemanator intestinului subtire.
O atentie aparte trebuie rezervata continutului de fibre vegetale al ratiei alimentare.
Acestea pe langa faptul ca au un rol stimulativ in formarea bolului fecal si a eliminarii lui, de
acestea se leaga si unele substante toxice, cancerigene care pot fi eliminate odata cu scaunul.

Sindromul ocluziei intestinale


Definitie
Ocluzia intestinala este un sindrom clinic, caracterizat prin intreruperea tranzitului pentru
materii intestinale si gaze, cu consecintele si complicatiile sale, din diferite cauze si prin diferite
mecansime. Apare ca o complicatie a numeroase patologii si provoaca tulburari functionale si
metabolice, intoxicatie, peritonita si sepsis abdominal cu manifestari specifice.
Clasificarea ocluziei intestinale
Ocluzia intestinala poate fi dinamica (functionala) si mecanica. Ocluzia dinamica poate fi
spastic sau paralitica. Ocluzia mecanica poate aparea prin obturatie de lumen intestinal, prin
trangulare sau mixta.
Dupa localizarea ocluziei aceasta poate fi inalta, localizata la nivelul intestinului subtire
sau joasa localizata la nivelul colonului.
Ocluzia mecanica poate fi completa sau incomplete (partiala), cu ansa inchisa sau cu ansa
deschisa. Ocluziile mecanice cu ansa inchisa se caracterizeaza prin blocarea influxului de materii
intestinale si gaze cat si a efluxului. Ocluziile cu ansa deschisa permite influxul de materii la
acest nivel dar nu permite efluxul.

Etiologia ocluziei intestinale


Cauzele ocluziei mecanice a intestinului subtire sunt numeroase, amintim doar cateva:

Cauze estraluminale:
o aderente
o hernia externe si interne
o metastaze
o volvulus
o abcese intraabdominale
o hematoame intraabdominale
o pseudochistul pancreatic

Cauze intraluminale
o tumori
o calculi biliari
o corpi straini
o ascaridele
o bezoarii

Cauze intramural
o tumorile
o stricturile
o hematomul
o invaginatia
o enterita regional
o enterita radica

Cauzele ocluziei mecanice a colonului:

Cauze commune
o cancerul
o volvulusul
o diverticulita
o hernia

o stricturile

Cauzele specifice:
o invaginatia
o impactul fecal
o stricturile inflamatorii
o postendopmetrioza
o postterapie radica
o ischemie

Corpi straini

Compresie extrinseca
o pseudochist pancreatic
o hematom
o metastaze
o tumori primare

Cauzele ocluziei dinamice

Cauze intraperitoneale:
o peritonita
o abcesul
o traumatism operator
o corpii straini

Iritatia chimica
o sucul gastric
o sange
o bila

Ischemia intestinala arteriala si staza venoasa:

Patologia retroperitoneala:
o pancreatita
o hematomul retroperitoneal
o fracturile vertebrale

o interventii chirurgicale pe aorta


o colica renala
o pielonefrita
o metastazele

Patologia toracica:
o infarctul miocardic
o pneumonia
o insuficienta cardiac congestive
o fracturile costale

Tulburarile metabolice:
o deficitul de potasiu
o sepsisul
o saturnismul
o porfiria
o hipotiroidismul
o hipoparatiroidismul
o uremia

Influente medicale:
o abuzul de opiacee
o medicatia anticolinergica
o medicatia antihistaminica
o catecolaminele

Interventii chirurgicale pe maduva spinarii

Traumatisme cranio-cerebrale

Traumatisme toracice

Traumatisme retroperitoneale

Chimioterapia

Radioterapia