Sunteți pe pagina 1din 130

al pentru @lasa a XlDan Cris&scu

Carrnen SffiSvistr
Bogdan pf,
Cezar Tffi Nicul

Mtlril$TEffiUt H$UCAT|E| $t CEHCHTAHIT

iolosle
Manusl pcntru clasa a Xl-a
Dan Cristescu

Carmen Sf,ldvistru

Bogdan Voiculescu
Cezar Th. Niculescu

Radu Cf,rmaciu

Confirr

ihnm{'hn
DifrztefreiGalnrfr id

Manualnl a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaliei $ cerceteii w. {lEl


erralufrii calitative oryanizrtade clhe Consiliul Nafional pentsu Evalurca $
rcnfint tn confornitate cu programa anditid aprobafit prin Ordin al minishhi
w.3252 din 13.02.2006.

Date despre auturt:


prof. gr. I DAll CRISTESCU, Colegiul Nafional ,,Spiru Haref', Bucure,sti, expert OMJ in
educatiei 9i formfii profesionale
dr. CARMEN SIIAVASffiU, asist. univ. Catedra de fiziologie ,,N.C. Paulescu", Universitatea de Mdhfur
;i Farmacie,,Carol Davila", Bucure,sti
dr. BOGDATI VOrcI]LESCU, conferenfiar univ., Catedra de anatomie 9i embriologie, Universihfta de
Davila', Bucure$ti
Medicini si Farmacie
"Carol
prof. univ.
fost;ef al Catedrei de anatomie gi embriologie, Universitatea

tM

0r.ffi,

de Medicinl si Farmacie ,,Carol Davila', Bucuregti

prof.univ.&.mffil,fostmembrual.[cademieide$tiinfeMedicale,fostgefalCatedreide
fiziologie ,,N.C. Paulescu", Universitatea de Medicind gi Farmacie ,,Carol Davila", Bucuregti
Referenfr:

prof. gr. I, Claudia Manuela Negut, Colegiul Nafional ,,Mihai Yiteaail, Bucuregti
prof. univ. dr. ElenaNicolescu, Catedra de fiziologie ,,N. Paulescu", Universitatea de Medicind gi Farmacie
,,Carol Davila", Bucurqti
Redabror Rodica llngu
Tehnoredactare computerizatl: Iiubovi Grecea
C o pe rk: Y aleria

Moldovan

Descrierea CIP a Bibliotetii Nafionale a Roniniei


Biologie: manual pentu clasa aXIa / Dan Cristescu,
Carmen Sdlivdshu, Bogdan Voiculescu, ... - Bucuregti:

Corint,2008
ISBN 97&973-13$36G1

I. Cristescu Dan

[. Silivistru,

Carmen

III. Voiculescu, Bogdan


s7(075.35)

EdifiraCORINT
Redactia gi adninistatia
Str. Mihai Eminescu nr.54A

sector 1, Bucuregti
Tel.:021.319.47.97;
tel./ tax: 021.379.48.20
Difuzarea:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6,

cod pogtal 060012, Bucuregti


Tel. : 02 1. 3 1 9 .88.22, 021.319. 88.33, 0748.808. 083, 07 58,225.443
Fax 021.319.88.66, 021.310.15.30

Dmait varzari@edituracorinlro
Magazin virtual www.grupulcorint.ro
ISBN: 97&973-13$36G1
Toate drepturile asupra acestei lucrdri sunt rezervate Editurii
parte componenti a Grupului Editorial Corint.

Tiparul executat la: Fed Print S.A

CORIM

CUPHINS
I. ALCATUHEA CORPULUI UMAN.
. . .4
Topografia organelor gi sistemelor de organe . . 4

Nivelurideorganizare...

......8

B. Funcliile de nutrigie
1. Digestia gi absorblia

Digestia

Celule, lesuturi, organe, sisteme de organe,

organism
Celula.
lesuturile

sub[ire]

UMAN

A. Funcfiile de relaEie
1. Sistemul nen/os

Analizatorulacustico-vestibular. . . . . . 49

Glandeleendocrine
,...54
Hipofiza
......54
Glandelesupnarenale .......56
Tiroida
.......b8
Paratinoidele
...b8
Pancreasulendocrin. .......59
Epifizafglandapineal6J ......60
Timusul
...,,.GO
4.Migcarea
....,63
Sistemul osos.
......89
Articulagiile
....87
Sistemul musculan
....88
3.

Circulafia

.....84

- transfuzia. . . . . . . . . . . 85
s6ngelui . . . 86
Mareagi micacirculalie
.....87
Circulalialimfaticd
....88
Activitateacardiaca
...90
3. Respiralia....
......97
Plamdnii
......97
4.Exmepia
.....1O3
Fonmarea gi eliminarea urinei
. . . . . 1O3
Compozilia chimica a urinei
. . 1Ob
5. Metabolismul..
.....1O8
Metabolismul intermediar. . .
. . . . . 1OB
Metabolismul enengetic
. . . . .111
Gnupele sangvine

. . . ,I3
. , . 13
.. . .. . 13
. . . . . 18

spindrii.
Encefalul
......28
Sistemul nervosvegetativ
,...32
2.Analizatorii ...
......38
Analizatorul cutanat
.,.38
Analizatorul kinestezic,
......4O
Analizatorul olfactiv
...42
Analizatorul gustativ
...43
Analizatorulvizual.
....44
Maduva

......8O

Digestia, absorblia gi secrefia la nivelul


intestinului gros.
. . . . 81

2.
OHGANISMULUI

......75

Absonblia intestinala fla nivelul intestinului

........b
........b
.....11

II. FUNqflLE FUNDAMENTALE ALE

. . .74
. . .74

Hemostaza gi coagularea

Bolul gi valoarea energetic6 a nutrimentelon .

Vitaminele,
C. Funclia de reproducere.
Sistemul reproducdtor....
Aparatul genital feminin
Apanatul genital masculin
Fiziologia organelor de repnoducere

. 1 13

...114
. . . 116

...116

....116
. . .117
119

Sdndtateaneproducerii.... ...122
Planningfamilial
.....122
Concep[ie gi contraceplie . . .
. . . . . 122
Sarcina gi nagterea
. . 122
D. Organismul
. 124
- un tot unitar
Homeostaziamediului intern.
..124

Alcdtuirea corpului uman

I. ALCATUIREA
CORPULUI UMAN

in corpul omenesc, celulele 9ilesuturile alcatuiesc


organe qi sisteme de organe.
Organele sunt formate din grupari de celule gi
lesuturi care s-au diferenliat in vederea indeplinirii
anumitor funcfii in organism. Organele nu funclioneaza izolat in organism, ci in strdnsa corelafie unele cu
altele. Pentru organele inteme, se folosegte curent
termenul de uiscere.
Sistemele de organe sunt unitafi morfologice care
indeplinesc principalele funclii ale organismului: de
relatie, de nutrilie gi de reproducere.
. Segmentele corpului uman
Corpul uman este alcatuit din: cap, g6t, trunchi gi
membre. Capul, impreuna cu g6tul, formeaza extremi'
tatea cefalica a corpului.
Capul este alcatuit din partea craniand, care cores'
punde neurocraniului (cutia craniana), gi partea faciald, care corespunde viscbrocraniului (fata).
Gatul este segmentulcare leaga capul de trunchi
gi prezinta elemente somatice (mugchi, oase, articulatii) si viscere (laringe, trahee, esofag, tiroida, paratiroide etc).
Trunchiul (fig.t,2) este format din torace, abdomen gi pelvis. In interiorul lor se gasesc cavitafile:
toracicd, abdominala gi pelviana, care adapostesc viscerele. Cavitatea toracicd este separata de cavitatea
abdominala printr-un mugchi numit diafragma.
Cavitatea abdominala se continua cu cea pelviana,
care este limitata inferior de diafragma perineala.
Membrele. Cele superioare se leaga de trunchi
prin centura scapulara; porliunea lor libera are trei
segmente: braf, antebra! gi m6na; cele inferioare se
leaga de trunchi prin centura pelviana, gi porliunea lor
Iibera prezintd, de asemenea, trei segmente: coapsa,
gamba 9i picior.
Planuri gi raporturi anatomice
Pentru precizarea pozi[iei segmentelor care alca'
tuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de
orientare, axe gi planuri (fig. 3).
Corpul omenesc este alcatuit dupa principiulsime'
triei bilaterale, fiind un corp tridimensional, cu trei axe
gi trei planuri.
Axele corespund dimensiunilor spafiului gi se intretaie in unghi drept.

Fig 1

hunchiulul cavitatea toracicd


cavitate pleurala; 3. cavitate pericardiala); cavitatea
abdominala (4); cavitatea pelviana (5).
Vedene anterioard a cavitiifiilor

(1. mediastin; 2.

Axul longitudinal, axul lungimii corpului, este vertical la om gi are doi poli: superior (cranial) gi inferior
(caudal). El pleaca din cregtetulcapului gi merge p6na
la nivelul spafiului delimitat de suprafala talpilor.
'Axul sagital sau anteroposterior este axul grosi'
mii corpului. Are un polanterior 9i altul posterior.
Axul transuersal corespunde lalimii corpului.
Este orizontal gi are un pol stdng 9i altul drept.
Planurile. Prin c6te doua din axele amintite trece
cdte un plan al corpului.
Planul sagital trece prin axul longitudinal gi sagital. Planul care trece prin mijlocul corpului (median),
imparlindu-l in doua jumatafi simetrice, se numegte

Fig 2 $rHfivizftnile cavit-F $dominale

1. epigast-u; 2. hipocondru
st6ng; 3. abdomen lateral stang 4. periombilical; 5. inghinal st6ng;
6. hipogastru; 7. inghinal &ept 8. abdomen lateral drept 9. hipocondru drept.

plan medio-sagitaL Planul medio-sagital este planul

axe gi planuri se folosesc gi pentru precizarea poziliei

simetriei bilaterale.

elementelor componente la nivelul fiecarui organ.


Nomenclatura anatomic6

Planul frontal merge paralel cu fruntea gi trece


prin axul longitudinal gi cel transversal. El imparte
corpul intr-o parte anterioara (ventrala) gi alta posterioara (dorsala).

Planul transuersal sau orizontal trece prin axul sagital si transversal. Elimparte corpulintr-o parte superioara (craniala) si alta inferioara (caudala). Planul transversal este numit planul metameriei corpului. Aceste
Ax longitudinal
Plan sagital

rontar

Odata cu axele si planurile corpului ali facut cunogtinfa cu unii termeni: cranial, caudal, ventral, dorsal, medial, Iateral, sagital, frontal, transversal.
C6nd se vorbegte de membrele corpului, se folo-

sesc termenii proximaf pentru formafiunile mai


distal pentru cele mai inde-

apropiate de centuri, si
partate.

La mdna, se folosegte termenul uolar sau palmar,


pentru formafiunile palmei, iar Ia picior, termenii planfar, pentru formaliunile din talpa piciorului gi dorsa[
pentru formaliunile superioare ale labei piciorului.
Superficial si profund sunt termeni care arata gradul
de apropiere fala de suprafafa corpului.

CHEIE*-"@
organe, sisteme, viscere, sagital, Iongitudinal,
transversal, proximal, distal, palmar, plantar, volar

@'@
Plantransversa

\ iI

lil

M lrt
Fig 3. Planuri 9i axe ale corpulul

Celule, [esuturi, organe, sisteme


de organe, organism
Exista diferite niveluri de organizare a corpului
in final Ia cel morfo-functional alintregului organism (fig. ).
uman, fiecare contribuind

0elula
Celula este unitatea de bazd morfofunclionala gi
genetica a organizarii materiei vii. Poate exista singura
sau

in grup, constituind diferite fesuturi.

Forma celulelor este legata de funclia lor. Inifial,


toate au forma globuloasa, dar ulterior pot deveni fusiforme, stelate, cubice, cilindrice etc.; unele, cum sunt
celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau cartilaginoase, isi pastreaza forma globuloasa.
Dimensiunile celulelor variazit in funcfie de specializarea lor, de starea fiziologica a organismului, de
condifiile mediului extern, vdrsta etc. Exemple: hematia 7,5p, ovulul
150-200p, fibra musculara striata 5-15 cm; media se considera 20-30 p.

Structura celulei
in alcatuirea celulei distingem trei parfi
nente principale:
3. nucleul.

1.

compomembrana celulara; 2. citoplasma;

Alc6tuir'a corpului uman

Fig 4. lfvehri de organizare a corpului uman:

1. atom; Z molecula; 3. macromolecula;4. organit;


5. celula; 6. tesut 7. organ; 8. sistem de organe; 9. organism.

I Membrana celulari (membrana

plasmaticE, plas-

ii confera forma gi separa


structurile inteme ale celulei de mediul extracelular.
Este alcatuita, in principal, din fosfolipide gi proteine.
Fosfolipidele sunt astfel dispuse, inc6t porliunea lor
hidrofila formeaza un bistrat, in interiorul caruia se
afla cuprinsa portiunea lor hidrofoba. Acest miez
hidrofob restrictioneaza pasajul transmembranar al
moleculelor hidrosolubile gi al ionilor. Componenta
proteica este cea care realizeaza funcliile specializate
ale membranei gi mecanismele de transport transmembranar. Proteinele se pot afla pe fata extema sau
malema) inconjoara celula,

5 4b

(?)

Fig 5. Modelul mozaic fluid al mernbranei celulare 1. spaliu


extracelular; 2. spaliu intracelular; 3. proteine; 4. fosfolipid (a. straturi hidrofile, b. strat hidrofob); 5. colesterol; 6. glicolipid; 7. glucid

intema a membranei, precum gi transmembranar. Deoarece proteinele nu sunt uniform distribuite in cadrul
structurii lipidice, acest model structural a fost denumit modelul mozaic fluid(fig.5). Membrana confine
si glucide (glicoproteine si glicolipide), atagate pe fala
ei extema. Acestea sunt putemic incarcate negativ.

Fig: 6. Oganizarea gieneral6 a celulet 1. aparat Golgi; 2. membrana


nucleara; 3. mitocondrie; 4. lizozom; 5. cromatina; 6. membrana
celulara; 7. reticul endoplasmatic rugos; 8. citoplasma; 9. ribozom;
10. reticul endoplasmatic nete4 11. nucleu; 12. centriol; 13. nucleol;
14. granula de secrefie.

La unele celule, citoplasma prezinta diferite prelungiri acoperite de plasmalema. Unele pot fi temporare
9i neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele),
altele permanente: microvili (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cili (epiteliul mucoasei
traheei) sau desmozomi, corpusculi de legatura care
solidarizeaza celulele epiteliale.
Z ffiedmna are o structura complexa, la nivelul
ei desfagurdndu-se principalele funcfii vitale. Este un

sistem coloidal,

in

care mediul de dispersie este apa,

iar faza dispersata este ansamblul de micelii coloidale ce se gasesc in migcare browniana. Funcfional,
citoplasma are o parte nestructurata, hialoplasma, gi
o parte structurata, organitele celulare (fig. 6). Acestea sunt de doua tipuri: comune tuturor celulelor, 9i
specifice, prezente numai in anumite celule, unde
indeplinesc funclii speciale.

a Organite comune

b. orgrurite specifice

Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.


Neurofibrilele constituie o relea care se intinde
in citoplasma neuronului, in axoplasma gi in dendrite.
Corpii Nissl (corpii tigroizi) sunt echivalenfi ai
ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
In afara organitelor comune gi specifice, in citoplasma se mai gasesc gi incluziunile citoplasmatice, care au
caracter temporar gi sunt reprezentate prin granule de
substanfa de rezerv4 produgi de secrefie gi pigmenfi"

3. iltrclttl este o parte constitutiva principala, cu


celulare

rolul de a coordona procesele biologice

fundamentale (confine materialul genetic, controleaza metabolismul celular, transmite informalia


genetica). Pozilia lui in celula poate fi centrala sau
excentrica (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei.
Numdrul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt
mononucleate, dar pot exista gi excepfii: celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra musculara
striata), anucleate (hematia adulta).

Alcdtuirea corpului uman

Dimensiunile nucleului pot

fi intre 3 gi 20 p,

corespunzator ciclului func[ional

al celulei, fiind in

raport de1/3-1/4 cu citoplasma.


Structura nucleului cuprinde membrana nucle'
ara, carioplasma gi unul sau mai mulli nucleoli.
Membrana nucleard, poroasd, este dubla, cu structura trilaminata, constituita din doua foile, una externa, spre matricea citoplasmaticd, ce prezinta ribozomi
gi se continua cu citomembranele reticulului endoplasmic, alta intema, aderenta miezului nuclear. intre
cele doua membrane exista un spafiu numit spaliu
perinuclear. Sub membrand se afld carioplasm4 o
solufie coloidala cu aspect omogen. La nivelul ei,
exista o relea de filamente subfiri, formate din granu'
latii fine de cromatind, din care, Ia inceputul diviziunii
celulare, se formeaza cromozomii, alcatuili din ADN,
ARN cromozomal, proteine histonice gi nonhistonice,
cantitali mici de lipide 9i ioni de Ca 9i Mg.

membrana celulara, citoplasma, nucleu, ovul, sper'


mie, ribozomi, reticul endoplasmatic, mitocondrii,
lizozomi, centrozom, nucleoli, aparat Golgi

Transportul ffiremernbranar
Membrana celulara prezinta permeabilitate selectiva pentru anumite molecule gi majoritatea ionilor.
Aceasta permite un schimb bidirecfional de substan!e nutritive gi produgi ai catabolismului celular, precum gi un transfer ionic, care determina aparifia curenlilor electrici.
Mecanismele implicate in transportul transmem'
branar pot fi grupate in doua categorii principale mecanisme care nu necesita prezenfa unor proteine

membranare transportoare (caraugi) gi mecanisme


care necesita prezenla unor astfel de proteine. Din
prima categorie fac parte difuziunea giosmoza, iar din
a doua, difuziunea facilitata gi transportul activ.
Un alt mod de a clasifica transportul transmembranar tine cont de consumul energetic necesar pen'
tru realizarea lui. Astfel, exista transport pasio, care
nu necesita energie pentru a se desfagura gi cuprinde
difuziunea, osmoza si difuziunea facilitata, 9i fransport actio, care necesita cheltuiala energetica (ATP).

( Mecanisme care nu utilizeazi proteine


transportoare

Difuziunea (fig. 7). Moleculele unui gaz, ca gi moleculele si ionii aflafi intr-o solufie, se gasesc intr'o
migcare dezordonata permanenta, rezultat al energiei
Ior. Aceasta migcare, numita difuziung determina raspdndirea uniforma a moleculelor intr-un volum dat de
gaz sau solufie. De aceea, ori de cdte ori exista o diferenla de concentrafie (gradient de concentrafie) intre
doua compartimente ale unei solufii, migcarea mole'
culara tinde sa elimine aceasta diferenfa gi sa distri'
buie moleculele uniform.

Datorita structurii sale, membrana celulard nu


reprezinta o bariera in difuziunea moleculelor nepo'
larizate (liposolubile), de exemplu O, sau hormonii

A*:
AI
*
d

Proprietdfile celulei

o serie de proprietafi generale gi speciale, care le asigura indeplinirea rolului specific in


Celulele au

ansamblul organismului. Dintre aceste proprietafi, sin-

teza proteica, reproducerea celulara gi metabolismul


celular au fost deja studiate. Proprietali importante ale
celulei sunt insa atdt transportul transmembranar, c6t
9i potenfialul de membrana.

A
Fig

7.

Interior
Difuzftmea l. ioni; 2. proteina integrata; 3. straturi fosfolipidice.

- priman pentru functionarea proteinei transportoare


este necesara hidroliza direcfu a ATP-ului. in acest caz,
proteinele transportoare se nunesc pompe;

secundar (cotransport): energia necesara pentru


transferul unei molecule sau ion impotriva gradientului sau de concentrafie este oblinuta prin transferul
altei energii conform gradientului ei de concentralie.
De exemplu, pompa de Na+/K*.
O categorie speciala de transport este cel vezicular. Acesta poate fi: endocitoza, in care materialul extracelular este captat in vezicule formate prin invaginarea membranei celulare gi transferat intracelular, sau

Fig 8. Transportul activ:


portoare.

1.

loc de conexiune; 2. proteina trans-

steroizi. Moleculele organice, care prezinta legaturi


covalente polare, dar nu sunt incarcate electric, de
exemplu COr, etanolul sau ureea, pot, de asemenea,
difuza prin membrana celulara. Moleculele polarizate
mai mari, de exemplu glucoza, nu pot traversa membrana celulara prin difuziune gi, de aceea, au nevoie
de proteine transportoare.
De asemenea, membrana nu permite pasajul ionic
liber; acesta va avea loc doar la nivelul canalelor ionice cu structura proteica, formafiuni membranare cu
dimensiuni at6t de mici, incdt nu pot fi vizualizate nici
chiar cu ajutorul microscopului electronic.
Osmoza este difuziunea apei (solventului) dintr-o
solufie. Pentru ca ea sd se produca, membrana care
separa cele doua compartimente trebuie sa fie semipermeabila (sa fie mai permeabila pentru moleculele
de solvent dec6t pentru cele de solvit). Apa va trece
din compartimentul in care concentrafia ei este mai
mare (solufie mai diluata) in cel cu concentrafie mai
mica (solufie mai concentrata).
Forla care trebuie aplicata pentru a preveni osmoza se numegte presiune osmotica. Eb este proporlionala cu numarul de particule dizolvate in solufie;
( Mecanisme care utilizeazi proteine bansportoare
Moleculele organice polarizate gi cu greutate moleculara mare traverseaza membrana celulara cu ajutorulproteinelor transportoare membranare. Acest tip de
transport este specific, saturabil (va exista un transport maxim pentru o anumita substanta) si pentru
aceeagi proteina transportoare poate aparea competifia intre moleculele de transportat.
Difttziunea facilitatd- in acest caz, moleculele se
deplaseaza conform gradientului de concentrafie gi
nu este necesard energie pentru transport.
Transportul actiu (fig. 8) asigura deplasarea moleculelor gi a ionilor impotriva gradientelor lor de concentralie 9i se desfagoara cu consum de energie
furnizata de ATP. Este de mai multe tipuri:

exocitoza, in care material intracelular este captat in


vezicule care vor fuziona cu membrana celulara, iar
confinutul lor va fi eliminat in exteriorul celulei. Forme
particulare de endocitoza sunt fagocitoza gi pinocitoza.

Fdsl$dE*

&nsrkaE

Permeabilitatea selectiva a membranei, prezenla


intracelulara a moleculelor nedifuzibile incarcate
negativ gi activitatea pompei Na*/K* creeazd o distribulie inegala a sarcinilor de o parte gi de alta a membranei celulare. Aceasta diferenta de potenlial este
denumita potenfial de membrana.
( Potentialul membranar de repaus are o valoare
medie de -65mV pdna la -85mV (valoare apropiata
de cea a potenlialului de echilibru pentru K+) gi depinde de permeabilitatea membranei pentru diferitele
tipuri de ioni. Termenul de repaus este introdus pentru a desemna un potenlialde membrana atunci c6nd
la nivelul acesteia nu se produc impulsuri electrice.
Valoarea acestui potenfial se datoreaza activitalii
pompei Na*/K*, care reintroduce in celula K+ difuzat
la exterior gi expulzeaza Na+ patruns in celula, intr-un
raport de 2 K* la 3 Na+. in acest mod, o celula igi menfine relativ constanta concentratia intracelulara a ionilor de Na* gi K+ gi un potenlial membranar constant,
in absenla unui stimul.
( Potenlialul de actiure este modificarea temporara
a potenfialului de membrana (fig. 9). Celulele stimulate
electric genereaza potenfiale de acliune prin modificarea potenfialului de membrana. Mecanismele de producere, aspectul-si durata potentialului de acfiune sunt
diferite in funcfie de tipul de celula, dar principiul de
baza este acelagi: modificarea potenfialului de membrana se datoreaza unor curenfi electrici care apar la
trecerea ionilor prin canalele membranare specifice, ce
se inchid sau se deschid in funclie de valoarea potenlialului de membrana. Pentru a enumera fazele potenlialului de acfiung se poate lua ca exemplu neuronul.
- Pragul: celulele excitabile se depolarizeazd, rapid, daca valoarea potentialului de membrana este redusa la un nivel critic, numit potential prag. Odatit
acest prag atins, depolarizarea este spontana.

;:4'!-'::.f"--*

- --!r*

Perioada refractari reprezinta intervalul de timp pe


parcursulcaruia este dificil de obtinut un potentialde
actiLrne. Exista doua perioade refractare:
(perioada refractara absoluta, pe parcursul careia
indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate ob!ne un nou potential de acfiune. Cuprinde panta ascendenta a potentialului de acliune gi o portiune din cea
descendenta gi se datoreaza inactivarii canalelor pen-

'Neuron

tru

Na+;

perioada refractara relativa, pe parcursul careia


se poate inilia un al doilea potenlial de actiune, daca
stimululeste suficient de puternic. Potenlialulde acfiune obfinut astfel are o viteza de aparitie a pantei ascendente mai mica 9i o amplitudine mai redusa decdt
in mod normal.
Potentialul de acliune, odata generat in orice punct
al unei membrane excitabile, va stimula, la r6ndul lui,
(

#tt;
0,r*V

zonele adiacente ale acesteia, propag6ndu-se

in ambele
sensuri, p6na Ia completa depolarizare a membranei.
Transmiterea depolarizarii in lungul unei fibre nervoa-

100

se sau musculare poarta denumirea de impuls (nervos sau muscular).


Proprietalile speciale ale celulelor sunt conhactilitatea (proprietatea celulelor musculare de a transforma energia chimica a unor compugi in energie mecanica) si activitatea secretorie. Fiecare celula sintetizeaza substanlele proteice si lipidice proprii, necesare
pentru refacerea structurilor, pentru cregtere gi inmul!ire. Unele celule s-au specializat in producerea de
substanle pe care le ,,exporta" in mediul intem (secrelie endocrina) sau extern (secrelie exocrina).

200

Timp (ms)

Fibra musculara netedd de la nivelul antrului gastric


OmV

Ttmp

(ms)

-ffi

Fig. 9. Potenfialul de acfiune.

Potentialul de actiune este un raspuns de tip ,,tot


sau nimic": stimulii cu o intensitate inferioara pragului, subliminari, nu provoaca depolarizarea gi declangarea unui impuls, iar stimulii supraliminari nu determina o reactie mai ampla decdt stimulul prag.
- Panta ascendentA depolarizarea apare dupa
atingerea potenlialului prag si se datoreaza cregterii
permeabilitatii rnembranei pentru Na+; acesta va intra
in celula prin canale speciale pentru acest ion, care
sunt voltaidependente gi care se deschid atunci c6nd
potentialul de membrana atinge valoarea prag.

Panta descendenta (repolarizarea): potenlialul

revine catre valoarea de repaus. Acest fapt se datoreaza iesirii K+ din celula prin canale speciale pentru
acest ion, care se deschid, de asemenea, in prezenla
stimulului (fig. 10).

Depolarizarea:Cregte

Canalele voltaj:dependente
pentru Na+ se

deschid

tr

Na* difuzeaza
celula

in

potentialul de membrand
variaza de la -65 mV la +40 mV

I
I

d#;i depolarizant

__-

potentialul de membrana
revine la -65 mV

**>
:

Fig

l{+ difuzeaza

in afaia celulei

10. Difuziunea ionilor de sodiu 9i de

potasiu

Tesuturile

CUVIU1E

CHEIE*

difuziune, osmoza, transport activ, transport pasiv,


potenfial de membrana, perioade refractare, contractilitate, activitate secretorie

f,esuturile
Jesuturile sunt sisteme organizate de materie vie
formate din celule similare, care indeplinesc in organisme aceeagi funclie sau acelagi grup de funcfii.
Celulele sunt unite intre ele printr-o substanfa intercelulara, care, atunci c6nd este in cantitate micd, se
numegte ,,substanta de ciment", iar, in cantitate marg
,,substanta fundamentala".

Clasificarca fesutrnilor

Atcffrirsa corp;lui uman

Precizati principalele funclii ale organismului gi structurile care Ie realizeazd, folosind 9i cunogtinlele dobdndite anterior.

Denumif componentele celulei din figura alaturata.


Asociati organitele celulare din prima coloana cu
caracteristicile corespunzatoare din a doua coloana.
1.

ribozomi

2.

mitocondrii

a. sistem membranar de

3.lizozomi
4. aparat
5. corpi

Golgi

Nissl

micro- 9i macrovezicule,

;'J:il',J,l,"oropierea

b. echivalenli ai
ergastoplasmei pentru
neuron
c. conlin enzime oxido'
reducatoare
d. formafiuni sferice

atagate reticulului
endoplasmatic
e. vezicule cu enzime

hidrolitice

Aflali rdspunsul corect.


ielula- polinucleata este: a. hematia adulta; b. hepatocitul; c. fibra musculara neteda; d. fibra musculara
striata.

Stabiliti daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate sau false; in cazul in care le
considerali adevdrate, determinati daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Citoplasma este un sistem coloidal, deoarece mediul de dispersie este ansamblul miceliilor coloidale, iar
faza dispersata este apa.
Neuronul nu se divide, deoarece nu are in componenla sa centrozomul, organit celular cu rolin inmullirea
celulara.

$*emuf nerm

II. FUNCTIILE

Sieternul

h#vos tentd

.,(S-

|{ej

FUNDAMENTALE
ALE OHGANISMULUI

UMAN
1. $istemul nervos
Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin,
regleaza majoritatea functiilor organismului. Sistemul

nervos (SN) are rol in special in reglarea activitalii


musculaturii gi a glandelor secretorii (atdt exocrine,
cat gi endocrine), in timp ce sistemul endocrin regleazd in principal functiile metabolice. Reglarea activitalii musculaturii scheletice este realizata de SN
somatic, iar reglarea activitalii musculaturii viscerale
si a glandelor (exo- si endocrine) este realizata de SN
vegetativ. Intre SN 9i sistemul endocrin exista o str6nsa interdependenfa.

Ccnpartime*ele ftsreficab ale sietsn$hd nrvos


Reglarea nervoasd a funcfiilor corpului se bazeazd
pe activitatea centrilor nervogi care prelucreaza informafiile primite si apoi elaboreaza comenzi ce sunt
transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat in doua compartimente func[ionale:
. compartimentul senzitiv, unde sosesc informafiile culese la nivelul receptorilor;
. compartimentul motor, care transmite comenzile
la efectori.
Agadar, fiecare orgdn nervos are doua funclii fundamentalq functia senzitiva si functia motorie.
La nivelul emisferelor cerebrale mai apare gi functia psihica. Separarea functiilor sistemului nervos in
funclii senzitive, motorii gi psihice este artificiala si
schematica.

in realitate, nu exista activitate senzitiva fara manifestari motorii, gi viceversa, iar starile psihice rezulta
din integrarea primelor doua. Toata activitatea sistemului nervos se desfagoara intr-o unitate, in diversitatea ei extraordinara.

tFiridogia nencrtr i

gf a sinrysl
Neuronul reprezinta unitatea morfo-funclionala a
sistemului nervos. Din punctul de vedere al formei si

Numai la specializarile cu doua ore


profilul artistic, specializarea coregrafie.

saptam6na si la

al dimensiunilor, neuronii sunt foarte diferifi. Forma


neuronilor este variabila: stelata (coarnele anterioare
ale maduvei), sferica sau ovalara (in ganglionii spinali),
piramidala (zonele motorii ale scoartei cerebrale) si
fusiforma (in stratul profund al scoartei cerebrale).
In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:
c unipolari (celulele cu conuri gi bastonage din retina); au aspect globulos, cu o singura prelungire;
o pseudounipolari; se afla in ganglionul spinal gi
au o prelungire care se divide in ,T"; dendrita se distribuie ta periferie, iar axonul patrunde in sistemul
nervos central (SNC);
. bipolarl de forma rotundd, ovala sau fusiforma,
cele doua prelungiri pornind de la polii opugi ai celulei
(neuronii din ganglionii spiral Corti gi vestibular
Scarpa, din retina si din mucoasa olfactiva);
. multipolari; au o forma stelata, piramidala sau
piriforma si prezinta numeroase prelungiri dendritice

Funcliile fundamentale ale organismului uman

)>u

Neuronul este format din corpul celular (pericario'


nul) qi una sau mai multe prelungiri, care sunt de doua
tipuri: dendritele, prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite), 9i axonul, care, funcfional, este celulifug, prelungire unica a neuronului (fig.

11).

Corpul neuronului este format dn neurilemd(membrana ptasm altcdl, neuroplasmd(citoplasma) si ru1cleu


Neuritema celulei nervoase este sublire, delimiteazd neuronul gi are o structura lipoproteica.
Neuroplasma conline organite celulare comune
(mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, cu
excepfia centrozomului, deoarece neuronulnu se divide), incluziuni pigmentare si organite specifice: corpii
tigroizi (Nissl) din corpul celular 9i de la baza den'
diitelor, cu rol in metabolismul neuronal, 9i neurofibrilele, care se gasesc atdt in neuroplasma (corp), c6t
gi in prelungiri (dendrite gi axon), avdnd rol mecanic,
de suslinere 9i in conducerea impulsului nervos.
NucleuL Celulele nervoase motorii, senzitive 9i de
asocialie au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele
vegetative centrale sau periferice prezinta deseori un
nuileu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli
sau multipli.
Dendritele,in porliunea lor inifiala, sunt mai-groase, apoi se subfiaza. ln ele se gasesc neurofibrile.
Acesiea receplioneaza impulsul nervos si il conduc
spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga (uneori de
lm) gi mai groasa. Este format dintr-o citoplasma
specializata, numita axoplasmd, in care se gdsesc:
mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic 9i
neurofibrile. Membrana care acopera axoplasma se
numegte axolema gi are un rol important in propaga'

'

a.;!.
lL Stuctua neuronului:
Fig
-dendrite;

a. neuron motor; b. neuron senzitiv;

2. nuclei; 3. nucleoli; 4, corp neuronal; 5. substanla


cromatofila; 6. celule Schwann; 7. noduri Ranvier; 8' mielina;

1.

9. axon; 10. colaterala axonica;

11.

ramificalii cu butoni terminali'

gi un axon (scoa(a cerebrala, cerebeloasa, coarnele


anterioare din maduva sPinarii).

Dupa funcfie, neuronii pot fi: recePtori, care, prin


dendriiele lor, receplioneaza stimulii din mediul exte'
rior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi 9i
viscerosenzitivi), motori, ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare (somatomotori sau vis'

ceromotori), ;i intercalari (de asociafie), care fac


legatura intre neuronii senzitivi 9i motori.

rea impulsului nervos. De-a lungul traseului

sau,

axonul emite colaterale perpendiculare pe direcfia sa,


iar in porfiunea terminala se ramifica; ultimele ramificonlin mici vezicule pline
calii butonii terminali
transmiterea in'
inlesnesc
care
chimici
cu mediatori
Butonul mai
sinapselor.
nivelul
la
nervos
fluxului
contine neurofibrile ci mitocondrii.

iircon;urand axonul, se deosebesc, infunclie de-losistemul nervos periferic (SNP) sau SNC
calizare
si de diametrul axonului, urmdtoarele structuri:

$*ern.*ut: r:|u+os

Nerrroglia. La mamiferele superioare, numdrul nevrogliilor depasegte de 10 ori numarul neuronilor.


Forma 9i dimensiunile corpului celular pot fi diferite,
iar prelungirile, variabile ca numdr. Se descriu mai
multe tipuri de nevroglii: celula Schwann, astrocitul,
oligodendroglia, microglia, celulele ependimare gi
celulele satelite. Nevrogliile sunt celule care se divid
intens (sunt singurele elemente ale lesutului nervos
care dau nagtere tumorilor din SNC), nu confin neurofibrile gi nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru
neuroni, de proteclie, trofic, rol fagocitar (microglia),
in sinteza tecii de mielina gi in sinteza de ARN gi a

2ftr-16.
++++++
zona

+l

refractara

, ,- -

-l + + + + +,+ J

zona ce va

fi

stimulattr

altor substanle pe care le cedeaza neuronului.


Celula nervoasd are proprietalile de excitabilitate gi
conductibilitate, adica poate genera un potential de
acfiune care se propaga gi este condus. Prima proprietate a fost descrisa in capitolul afectat fiziologiei
celulei.

Conducerea impulsului nervos. Aparilia unul


potential de acfiune intr-o zond a membranei neuronale determina apari{ia unui nou potenlial de ac!iune in zona vecind. Agadar, aparilia unui potenfial de
acliune intr-un anumit.punct al membranei axonale
este consecinta depolarizarii produse de un potenlial
de acliune anterior. Aceasta explica de ce toate
potenlialele de acliune aparute de-a lungul unui axon
sunt consecinta primului potential de acliune generat
la nivelul axonului respectiv.
Conducerea Ia nivelul axonilor amielinici (fig. 12). in
acest caz, potenlialul de acliune poate sa apara in
orice zona a membranei. Proprietalile electrice ale
membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente,
iar potenlialul de acfiune este condus intr-o singura
direclie, deoarece in direclia opusa, unde s-a produs
potenfialul de acfiune anterior, membrana este in
stare refractara absoluta. De fapt, termenul de conducere este impropriu, deoarece orice nou potenfial
de acfiune este un eveniment complet nou, care se
repetd, se regenereazd de-a lungul axonului.

impuls anterior

impuls I

Fig 12. Conducerea impulsului nervos


intro fibrd amielinic6.

imputs urmator

(potengialului de ac{iune)

Conducerea la nivelul axonilor mielinizafi (fig. 13).

in acest caz, datoritil proprietatilor izolatoare alJ mielinei, potentialul de acliune apare la nivelul nodurilor
Ranvier si ,,sare" de la un nod la altul intr-un tip de
conducere numita ,,saltatorie". Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s, fala de
10m/s in fibrele amielinice). Aceasta explica aparilia
mai rapida a unor reflexe dec6t altele.
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. in SNC, a doua celula este tot un
neuron, dar in SNP ea poate fi o celula efectoare,
musculard sau secretorie. Desi similara cu cea neuroneuronald, sinapsa neuromusculara se numegte placa
motorie sau joncfiune neuromusculara.
La nivelul sinapselor, transmiterea se face intr-un
singur sens.

ftv@ftg#rssRh

Fig

wgaSwx:h{ rxrwr

13. Conducenea impulsului nerrros

info

fibrA mieftrizatil

Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice sau


axodendritice, ixoa(onice sau dendrodenhitice (fig. 14).
Din punct de vedere al mecanismului prin care se
face transmiterea, sinapsele pot fi chimice sau electrice.
In urma interacfiunii dintre mediatorul chimic elibe
rat in fanta sinaptica gi receptorii de pe membrana
postsinaptica (fig. 15), apare depolarizarea membranei
postsinaptice, numiG potenlial postsinaptic excitator,
daca este vorba de un neuron postsinaptic, sau potenfial terminal de placa, daca este vorba despre o fibra
musculara scheletica. Acest potenfial, care nu trebuie
confundat cu potenlialul de acliung are doua proprig
tafi speciale: sumafia temporala si sumafia spaliala. In
primul caz, doud asemenea potenfiale produse prin
descarcarea de mediator din aceeagi fibra presinaptica
se pot suma, rezult6nd un potenfial mai mare, iar in cel
de'al doilea caz, potenlialele postsinaptice excitatorii,
produse de doua terminalii presinaptice vecine pe
aceeagi membrana postsinaptica, se pot cumula.
Oboseala hansmiterii sinaptice. Stimularea repetata gi rapida a sinapselor excitatorii este urmat5

de descarcari foarte numeroase ale

neuronului

Fig

14. Ttpuri de sinapse a. axodendritici; b. axoaxonicd; c. dendre


dendritica (elechicd); d. axosomatica.

Sisftemul nervos

postsinaptic, pentru ca, in urmatoarele milisecunde,


numarul acestora sa scadA accentuat. in acest caz,
avem de-a face cu un mecanism de protecfie impotriva suprastimularii, care se realizeaza prin epuizarea
depozitelor de mediator chimic (neurotransmitator)
de Ia nivelul terminaliei presinaptice.

Efectele medicamentelor asupra hansnriterii sinaptice. Unele medicamente cresc excitabilitatea


sinapselor (cofeina), altele o scad (unele anestezice).

R*xul
Mecanismul fundamental de funcfionare a sistemului nervos este actul reflex (sau, simplu, reflexul).
Reflexul reprezinta reacfia de rdspuns a centrilor nervogi la stimularea unei zone receptoare. Termenul de
reflex a fost introdus de catre matematicianul gi filozoful francez Ren6 Descartes (1596-1650). Raspunsul
reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex,
alcatuit din cinci componente anatomice receptorul,
calea aferenta, centrii nervogi, calea eferenta si efectorul

(fig.16).

Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variafii de potenlial gradate proportional cu intensitatea stimulului.
Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferenliate gi specializate in celule senzoriale (gustative,

i15
1.4l

Fig

15. Transmiterea sinaptice 1. terminafie presinaptica; 2. acetilcolina;3. fanta sinaptica; 4. celula postsinaptica; 5. receptor.

auditive, vestibulare). Alti receptori din organism sunt


corpusculii senzitivi
mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminalii nervoase
dendritice (receptorii tegumentari, proprioceptorii).
Uneori, rolul de recepto4i ilindeplinesc chiar terminaliile butonate ale dendritelor (neuronul receptorului
olfactiv, receptorii durerogi).

Fig

16. Arrr.ll

refloc

1.

receptor; 2. cale aferenta; 3. centru; 4. cale

eferenti; 5. efector.

)!,"

Funcliile fundamentale ale organismului uman

La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.


In funclie de provenienla stimulului, se deosebesc:

t exteroreceptori
organismului;
o

lil:r-lri::-Li:::-ll:i;.1i:i:l

TEME 9r APLTCA

primesc stimuli din afara

interoreceptori (visceroreceptori)

muli din interiorul organismului

primesc sti(baroreceptori,

chemoreceptori).
o

proprioreceptori

primesc stimuli de

la

mugchi, tendoane, ariculalii 9i informeaza despre


pozilia corpului si permit controlul migcarii.

in funclie de tipul de energie pe care o

prelu-

creazd:

chemoreceptori stimulafi chimiq muguri


gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni gi
aortici; nociceptorii sunt considerali ca facdnd
parte din aceasta categorie, deoarece sunt stimulati de substanfe chimice eliberate de celulele
distruse;

t fotoreceptori - sunt stimulali de lumina: celule


cu conuri si bastonage;
c

termoreceptori

raspund Ia varialiile de

temperatura: terminafii nervoase libere;

. mecanoreceptori

stimulali de deformarea

membranei celularq receptori pentru tact, vibralii


gi presiune.
in functie de viteza de adaptare:

. fazici

mugchii netezi gi glandele exocrine.


Va reamintim structura sistemului nervos.

M*duva spin&rii
Se gasegte situata in canalul vertebral, format din
suprapunerea orificiilor vertebrale, pe care insa nu il
ocupa in intregime. Limita superioara a maduvei corespunde gaurii occipitale sau emergenfei primului nerv
spinal (C1), iar limita inferioara se afla in dreptul verte
brei L2 (fig. 17).

raspund cu o cregtere a activitalii la


in ciuda menlinerii aces'
tuia, activitatea lor scade ulterion receptorul
olfactiv;
c tonici
- prezinta activitate relativ constanta pe
toata durata aplicarii stimulului: receptorul vizual.
La nivelul receptotului are loc traducerea informaliei purtate de stimulin informalie nervoasd specifica (impuls nervos).
Calea aferentd. Receptorii vin in contact sinaptic
cu terminafiile dendritice ale neuronilor senzitivi din
ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi

aplicarea stimulului, dar,

cranieni.
Prin cenbii unui reflex se infelege totalitatea struc'

turilor din sistemul nervos central care participa la


actul reflex respectiv.
Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu

atribute funclionale specifice: nivelul maduvei spinarii, nivelul subcortical gi nivelul cortical.
Calea eferenti reprezinta axonii neuronilor motori
somatici si vegetativi prin care se transmite comanda

catre organul efector.

Efectorii Principalii efectori sunt mugchii striafi,

\-

Fig U. &ierul fi

nreduva spin6rii (secfiune sadtah) 1. gaura


occipitala; 2. dilata[ia cervicala; 3. maduva spinarii in canalul verte
bral; 4. dilatatia lombara; 5. conul medularl 6. filum terminale.

Sistemul nenvos

intre peretele osos alvertebrelor gi maduva se afla


cele trei membrane ale meningelor vertebrale care
asigura protectia 9i nutrilia maduvei.
Sub vertebra L2, maduva se prelungegte cu conul
medular, iar acesta cu filum terminale. De o parte si
de alta a conului medular 9i a filumului terminal, nervii
Iombari si sacrali, cu direclie aproape verticala,
formeaza ,,coada de cal".
ispechrl orterior al mdduvei
In dreptul regiunilor cervicala gi lombara, maduva
prezinta doua porliuni mai voluminoase, intumescenfele (dilatarile) cervicala gi lombard, care corespund
membrelor.
Meningele spinale
Sunt alcatuite din trei membrane de proteclie care
invelesc maduva (fig. 18). Membrana exterioara se
nume-ste dura mater. Are o structura fibroasa, rezistenta gi este separata de perefii canalului vertebral
prin spatiul epidural.
Arahnoida are o structura conjunctiva gi este separata si de pia mater printr-un spaliu care conline
lichidul cefalorahidian (LCR).
Pia mater este o membrana conjunctivo-vasculard, cu rol nutritiv, care invelegte maduva Ia care
adera patrunzdnd in sanluri gi fisuri. in grosimea ei se
gasesc vase arteriale.

Maduva este formata din substanla cenugie dispusa in centru, sub forma de coloane, av6nd, in
secliune transversala, aspectul literei,,H", gi substanfa
alba, la periferie, sub forma de cordoane (fig. 19).
Substanta cenugie

Este constituita din corpul neuronilor. Bara transversala a ,,Haului formeaza comisura cenusie a madu-

vei, iar porliunile laterale ale ,,Haului sunt subdivizate


anterioarg laterale si posterioare.

in coame:

Comisura cenugie prezinta,

18. Meningele 1. maduva spindrii; 2. apofizit transversd; 3. corp


vertebral; 4. nerv spinal; 5. pia mater; 6. arahnoida; 7. dura mater;

8. apofiza spinoasd.
i

j
I

centru, canalul

trale a nervului spinal gi formeaza fibrele preganglio^nare ale sistemului simpatic.

Intre coarnele laterale gi posterioare, in substanfa


alba a mdduvei, se afla substanla reticulata a maduvei, mai bine individualizata in regiunea cervicala gi
formata din neuroni dispugi in refea, prezenli gi in
jurul canalului ependimar, pe toata lungimea sa.
Substanta alba

Se afla la periferia maduvei gi este dispusa sub


forma de cordoane in care gasim fascicule ascen-

in general, periferic, descendente, situate spre interior fata de precedentele, gi fascicule de


asociafie, situate profund, in imediata vecinatate a
substanlei cenugii.
dente, situate,

Fig
Fig

in

ependimar care contine LCR.


Coamele anterioare (ventrale) conlin dispozitivul
somatomotor, care este mai bine dezvoltat in regiunile dilatarilor. Coarnele anterioare sunt mai late gi mai
scurte dec6t cele posterioare si confin doua tipuri de
neuroni somatomotori ai caror axoni formeaza radacina ventrala a nervilor spinali.
Coamele posterioare (dorsale) conlin neuroni ai
cailor senzitive care au semnificatia de deul-oneUion
latll:lea neuron), proto.4-q149!\ll (iiul iieuibn) fiind situat in ganglionii spinali.
Coamele laterale sunt vizibile in regiunea cervicala
inferioara, in regiunea toracala gi lombara superioara.
Confin neuroni vegetativi simpatici preganglionari ai
caror axoni parasesc maduva pe calea radacinii ven-

19. IvlEdu\ra spin6rii (secliune tanwensah) 1. cordonul posterior; 2. ;an[ul median posterior; 3. comisura cenugie; 4. cornul lateral;
5. nerv spinal 6. cordonul anterior; 7. comisura alba; 8. fisura mediana anterioara; 9. cornul anteriol 10. radacina anterioara; 11. ganglion spinal; 12 radacina posterioara; 13. cordonul laterat 14. canalul
ependimar; 15. comul posterior.

* C5ile ascendente
[ale sensibilit5lii; fig. 20J
Cdile sensibilitdtii exteroceptive
o Calea sensibilitafi termice gi dureroase

':jr

', :.

j:1i.1:i!,i,ii j.1:ir'::i!1i,:j

ij

+
:il H

r;iiii.'l:,:',ii

rilirjn

.iiiii:n+
'

iii

Receptorii se gasesc in piele. Pentru sensibilitatea


dureroasd, ca si pentru cea termica, receptorii sunt
terminaliile nervoase libere.
Protoneuronul se afla in ganglionul spinal. Dendrita lui este lunga si ajunge la receptori, iar axonul
patrunde in maduva.
Deutoneuronul se afla in neuronii senzitivi din cornul posterior al maduvei. Axonul lui trece in cordonul

';
;l:,ll

1. gir postcentral; 2. axonii neuronilor III


(talamici); 3. talamus; 4. cortex cerebral; 5. mezencefal; 6. cerebel;
7. punte;8. axonii deutoneuronilor; 9. nucleul gracilis; 10. nucleul
cuneat; 11. bulb rahidiarU 1Z fascicul cuneat 13. receptor articular de

FrS.z0.Ciile ascendentq

8
9
10

intindere; 14. regiune cervicald; 15. fascicul gracilis; 16. receptor tactil; 17. dendritele protoneuronilor; 18. fus neuromuscular; 19. tract
spinocerebelos dorsal; 20. tract spinotalamic lateral; 21. receptor
pentru durere; 22. axonii protoneuronilor; 23. receptor termic.

Sistemul nervos

lateral opus, unde formeaza fasciculul spinotalamic


lateral, care, in traiectul sdu ascendent, strabate maduva 9i trunchiul cerebral, indrept6ndu-se spre talamus.
Al lll-lea neuron se afla in talamus. Axonul lui se
proiecteaza pe scoarla cerebrald, in aria somestezica I
din lobul parietal.
o Calea senshilitAili tactile grosiere (protopaticd)
in piele, receptorii sunt reprezentali de corpusculii
Meissner gi de discurile tactile Merkel.
Protoneuronul se afla in ganglionul spinal. Dendrita acestui neuron, lunga, ajunge la nivelulreceptorilor,
iar axonul patrunde pe calea radacinii posterioare in
maduva.

Deutoneuronul se afla in neuronii senzitivi din cornul posterior.


Axonul acestor neuroni trece in cordonul anterior
opus, alcatuind fasciculul spinotalamic anterior care,
in traiectul sau ascendent, strdbate mdduva, trunchiul
cerebral gi ajunge la talamus.
Al lll-lea neuron se afla in hlamus. Axonul lui se

in scoarta cerebrala, in aria somestezica l.


o Calea sensibilitEfii tac,tile fine (epicritice)

proiecteaza

Utilizeaza calea cordoanelor posterioare, impreuna

cu calea proprioceptiva kinestezicd, cu care va fi


descrisa.

Cdile senshiliililii proprloceptive


o Calea sensibilititii kinestezice

Sensibilitatea kinestezica (simtul pozifiei gi al migcarii in spatiu) utilizeaza calea cordoanelor posterioare,

care devin ascendenli si formeaza lemniscul medial,


care se indreapta spre talamus.
Al lll-lea neuron se afla in talamus. Axonul celui de
al lll-lea neuron se proiecteaza in aria somestezica I.
o Calea sensibilftaFi proprioceptive de

Protoneuronul este localizat in ganglionul spinal; den-

drita ajunge la receptori, iar axonul, pe calea radacinii


posterioare, intra

in

maduva,

in substanfa

Caile senshilitdfii interocepfive

in condilii

aceiagi ca si pentru sensibilitatea tactila protopatica,


insa cu c6mp receptor mai mic;
r pentru sensibilitatea kinestezica, receptorii sunt
corpusculii neurotendinogi ai lui Golgi 9i corpusculii
Ruffini.

Protoneuronul se afla in ganglionul spinal, a carui


dendrita,lunga, ajunge la receptori. Axonul, de asemenea lung, patrunde in cordonul posterior, formdnd la

acest nivel fasciculul gracilis si fasciculul cuneat.


Menfionam ca fasciculul cuneat apare numai in
maduva toracala superioara 9i in maduva cervicala.
Aceste doua fascicule, numite gi fascicule spinobulbare, urca spre bulb.
Deutoneuronul se afla in nucleii gracilis gi cuneat
din bulb. Axonul celui de al ll-lea neuron se incrucigeaza in bulb gi formeaza decusalia senzitiva, dupa

cenugie.

Deutoneuronul se afla in neuronii senzitivi din cornulposterior al maduvei. Axonul celui de al ll-lea neuron se poate comporta in doua moduri:
.fie se duce in cordonul lateral de aceeagi parte,
formdnd fasciculul spinocerebelos dorsal (direct);
. fie ajunge in cordonul lateral de partea opusa,
deci se incrucigeaza gi formeaza fasciculul spinocerebelos ventral (incrucigat).
Ambele fascicule au un traiect ascendent, strabat
maduva si ajung in trunchiul cerebral, unde se comportd in mod diferit:
. fasciculul spinocerebelos dorsal strabate numai
bulbul gi apoi, pe calea pedunculului cerebelos inferior, ajunge la cerebel;
. fasciculul spinocerebelos ventral strabate bulbul,
puntea si mezencefalul gi apoi, mergdnd de-a lungul
pedunculului cerebelos superior, ajunge la cerebel.

Receptorii:

pentru sensibilitatea tactila epicritica, sunt

al miscarii

Aceasta cale este constituita din doua tracturi:


o tractul spinocerebelos dorsal (direct);
o tractul spinocerebelos ventral (incrucigat).
Receptorii acestei cai sunt fusurile neuromusculare.

impreuna cu sensibilitatea tactila epicritica.


r

cqrhd

normale, viscerele nu reacfioneazd la


stimuli mecanici, termici, chimici, iar influxurile nervoase interoceptive nu devin congtiente. Numai in
condilii anormale viscerele pot fi punctul de plecare
al senzaliei dureroase.
Receptorii se gasesc in perelii vaselor si ai organelor, sub forma de terminafii libere sau corpusculi
lamela!i.

Protoneuronul se gasegte in ganglionul spinal;


dendrita lui ajunge la receptori, iar axonul patrunde in
mdduvd.

Deutoneuronul se afla

intra

in

maduva; axonii acestuia

in alcatuirea unui fascicul

gi, din aproape in

aproape, ajung la talamus.

Al lll-lea neuron se afla in talamus. Zona de proieclie corticala este difuza. Aceasta cale este multisinaptica.

Func[iile fundamentale ale onganismului uman

* cdile descendente
lale momicit5lii; fig. 21]
Calea sistemului pirarnidal

igi are originea in cortexul cerebral 9i controleaza


motilitatea voluntara.
Fasciculul piramidal (corticospinal) are origini corti'
cale diferite: aria motorie, aria premotorie, aria motorie
suplimentara gi aria motorie secundard, suprapusa
ariei senzitive secundare. Dintre cele aproximativ

1000000 de fibre ale fasciculului piramidal, circa


700000 sunt mielinizate.
Fibrele fasciculului piramidal strabat in direclia lor
descendenta, toate cele hei etaje ale trunchiului cerebral
gi, ajunse la nivelul bulbului, se comporta diferit:

.in jur de75% din fibre se incrucigeaza la nivelul


bulbului (decusatia piramidala), formdnd fasciculul
piramidal incrucigat sau corticospinal lateral, care
in cordonul lateral al maduvei;
.in jur de25% din fibrele fasciculului piramidalnu

ajunge

se incrucigeaza gi formeaza fasciculul piramidal direct


(corticospinal anterior), care ajunge in cordonul anterior de aceeagi parte, fiind situat l6nga fisura mediana.
in dreptulfiecarui segment, o parte din fibre parasesc
acest fascicul, se incrucigeaza gi trec in cordonul
anterior opus.

bulb;
21" C6h descendente 1. cortexul cerebral; 2. fascicul piramidal (corticospinal); 3. fibre senzitive ;i motorii care se incrucigeaza in
4.-fascicul cuneat 5. fascicul corticospinal anterior; 6. faicicul cuneat; 7. talamus; 8. mezencefal; 9. cerebeb 10 puntea;-l1' bulb rahidian;
12. fascicul corticospinal lateral; 13. impuls senzitiv de la piele; 14. regiunea cervicala; 15. regiunea lombara; 16. mugchi scheletici; 17. fascicul rubrospinal; 18. peduncul cerebral (mezencefal).

Fig.

Sistemul nervos

in traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele


fasciculului piramidal se desprind fibre corticonuclea-

rg care ajung la nucleii motori ai nervilor

cranieni

(similari cornului anterior al maduvei).


in concluzie, calea sistemului piramidal are doi
neuroni:

. un neuron cortical, central, de cornanda;


. un neuron inferioq periferic sau de execufie, care
poate fi situat in maduva sau in nucleii motori ai nervilor cranieni.

Cab $sternului affapiramidal


igi are originea in etajele corticale

gi subcorticale
gi controleaza motilitatea involuntara automata 9i semiautomata. Caile extrapiramidale corticale ajung la
nucleii bazali (corpii striati). De la nucleii bazali, prin
eferenlele acestora (fibre strionigrice, striorubice gi
strioreticulate), ajung la nucleii din mezencefal (nucleulrogu, substanla neagra gi formafia reticulata), continu6ndu-se spre maduva prin fasciculele nigrospinale,
rubrospinale gi reticulospinale; de la nivelul nucleilor
bulbari
olivari gi vestibulari
se continua cu fasciculele olivospinale gi vestibulospinale (fi1. 22).
Toate aceste fascicule extrapiramidale ajung, in
final,la neuronii motori din comulanterior almaduvei.
Prin ciile descend$te piramidale 9i exbapiramidale, centrii encefalici exercita controlul motor voluntar (calea piramidala) gi automat (caile extrapiramidale) asupra musculaturii scheletice. in acest mod
sunt reglate tonusul muscular gi activitatea motorie,
fiind menfinute postura gi echilibrul corpului.

4
5

6
a
9
10

Nervii spinali
Nervii spinali conecteaza maduva cu receptorii 9i
efectorii (somatici si vegetativi). Sunt in numar de 31 de
perechi. In regiunea cervicala exista 8 nervi cervicali
(primul iese intre osul occipital 9i prima vertebra cervicala), in regiunea toracala sunt 12 nervi, apoi 5 in regiunea lombara, 5

in

sacrala gi unul

in regiunea coccigiana.

Nervii spinali sunt formali din doua rd.ddcint


o anterioard (ventrala), motorie;
o posterioara (dorsala), senzitiva, care prezinta pe
traiectul ei ganglionul spinal.
Raddcina anterioard. confine axonii neuronilor somatomotori din comul anterior al maduvei si axonii
neuronilor visceromotori din jumatatea ventrala a cor-

nului lateral.
Radacira posterioara (dorsala) prezinta pe traiectul
sau ganglionul spinal,la nivelulcaruia sunt localizali atat
neuronii somatosenzitivi, c6t gi neuronii viscerosenzitivi.
Neuronii somatosenzitivi au o dendrita lungd, care

ajunge la receptorii din piele (exteroceptori) sau la


receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor
(proprioceptori). Axonul lor intra in maduva pe calea
radacinii posterioare.
Neuronii viscerosenzitivi au gi ei o dendrita lunga,
care ajunge la receptorii din viscere (visceroreceptori). Axonii lor patrund pe calea radacinii posterioare
in maduva 9i ajung in jumatatea dorsala a cornului lateral al maduvei (zona viscerosenzitiva).
Radacinile anterioara gi posterioara ale nervului
spinal se unesc 9i formeaza trunchiul nervului spinal,
care este mixt, avdnd in structura sa fibre somatomotorii, visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive.
Trunchiul neruului spinal iese la exteriorul canalului vertebral prin gaura intervertebrala. Dupa un
scurt traiect de la iegirea sa din canalul vertebral, nervul spinal se desface in ramurile sale: ventrala, dorsala, meningiala si comunicanta alba. Prin a cincea
ramurd, comunicanta cenugie, fibra vegetativa simpatica postganglionara intra in nervul spinal.
Ramurile uentrale, prin anastomozare intre ele, formeazd o serie de plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral.

11 12

13',t4'.t516

17

t8

Fig 22 lvliduva spinidi: 1. fascicul gracilis; 2. fascicul cunea! 3. fascicul fundamental posterior; 4. fascicul spinocerebelos direct
Flechsig; 5. fascicul fundamental lateral; 6. fascicul piramidal incrucigat 7. fascicul rubrospinal; 8. fascicul vestibulospinal lateral;
9. fascicul spinotalamic lateral; 10. fascicul spinocerebelos incrucigat Gowers;

11.

fascicul olivospinal; 12. fascicul spinotectal; 13. fas-

cicul reticulospinal; 14. fascicul spinotalamic ventral; 15. fascicul


tectospinaN 16. fascicul vestibulospinal ventrah 17. fascicul piramidal direct 18. fascicul fundamental anterior.

In regiunea toracala, ramurile ventrale ale nervilor


se dispun sub forma nervilor intercostali.
Ramura dorsala a nervului spinal conline, ca gi
ramura ventrala, atdt fibre motorii, c6t gi fibre senzitive; se distribuie la pielea spatelui si la muschii jgheaburilor vertebrale.

Ramura meningiak a nervului spinal conline


fibre senzitive 9i vasomotorii pentru meninge.
Ramurile comunicanfe prin cea albd trece fibra
preganglionara mielinica, cu originea in neuronul visceromotor din cornul lateral al maduvei, iar prin cea

fW 8.

Reflex monosin4tc 1. maduva spinarii; 2. axonul neuronului senzitiv; 3. dendrita neuronului senzitiv; 4. ligament rotulian;
5. femur; 6. efector; 7. axonul neuronului motor; 8. dendrita neuronului motor.

cengie fibra postganglionara amielinica, fiind axonul


neuronului din ganglionul vegetativ simpatic laterovertebral (paravertebral).
Maduva are doua funclii: reflexa gi de conducere.
LFtnctia reflexd. a maduvei spinarii este indeplinita de cdtre neuronii somatici gi vegetativi.
a. Ref lexele spinale sorrntice. Principalele reflexe
spinale somatice sunt reflexele miotatice gi nociceptive, dar gi reflexul de mers.
. Reflexele miotatice constau in contracfia brusca
a unui mugchi, ca raspuns la intinderea tendonului sau.
Reflexul se pune in evidenla lovind cu un ciocan de
cauciuc tendonul mugchiului. in mod curent, aceste

titf
i

fig-?A Reftor po[aforapdc 1. axonul neuronului senzitiv; 2. dendrita neuronului senzitir4 3. efector; 4. axonul neuronului motoq
5. neuron de asocia[ie.

reflexe se cerceteaza la nivelul tendonului lui Ahile


(reflexul ahilian) gi la tendonul de insegie a mus,chiului cvadriceps pe gamba (reflexul rotulian).
Reflexele miotatice sunt rnonosinaptice (frg. 23).
Receptorii sunt reprezentali de proprioceptorii musculari - fusurile neuromusculare. Calea aferenta este
asigurata de primul neuron senzitiv proprioceptiv din
ganglionul spinal gi de prelungirile acestuia Prelungirea
dendritica lunga merge la periferie gi se termina la nivelul receptorului. Prelungirea axonala scurta patrunde
in maduva prin radacinile posterioare gi se bifurca.

S$e*nuii nqvqa

Oramificatie face sinapsa cu neuronulmotor din coarnele anterioare de aceeagi parte, inchiz6nd arcul reflex
miotatic, iar o alta ramificalie face sinapsa cu al ll-lea
neuron proprioceptiv din coamele posterioare, de unde
pleaca fasciculele spinocerebeloase.
Centrul reflexului miotatic este chiar sinapsa dintre neuronul senzitiv gi celmotor. Calea eferenta este
axonul motor, iar efectorul, fibra musculara striata.

Reflexele miotatice au rol in mentinerea tonusului


muscular 9i a pozifei corpului.
. Reflexele nociceptive constau in retragerea unui
membru ca raspuns la stimularea dureroasa a acestuia. Acestea sunt reflexe de aparare. Receptorii sunt
localizali in piele 9i sunt mai ales terminafii nervoase
libere. Caile aferente sunt prelungiri (dendrite) ale neuronilor din ganglionul spinal. Centrii sunt polisinaptici,
formali din neuroni senzitivi de ordinul al doilea neu-

roni de asociafie si neuroni motori. Calea eferenta este


reprezentata de axonii neuronilor motori, iar efectorul

este mugchiul flexor care retrage mdna sau piciorul


din fala agentului cauzator al durerii.
Reflexele polisinaptice (fig. 24 prezinta proprietatea de a iradia la nivelul sistemului nervos central,
antren6nd un numdr crescut de neuroni la elaborarea
raspunsului. Studiul legilor care guverneaza fenomenul de iradiere a fost facut de Pfhiger.
b.Reflexele spinale uegetatiue. in maduva spinarii se inchid reflexe de reglare a vasomotricitalii
(reflexe vasoconstrictoare si vasodilatatoare), sudorale, pupilodilatatoare, cardioacceleratoare, de micfiune, de defecalie si sexuale.
" 2. Functia de conducere a maduvei spinarii este
asigurata de caile ascendente 9i descendente, prezentate anterior, dar gi de cai scurte, de asociatie.

Lucr.6ri prachce
I

rDernonstrarea

uno reflexe osteot$dinoase


:.Pentru reflexut rotulian (patelar) stimulul este
produs prin lovirea, eu un ciocan de cauciuc, a tendoaului cvadricepsului femural, determin6nd extensia gambei pe coapsa; ilustrafia este prezentata la
reflexul..monosinaptic (p. 24).

rPentru'reflexul ahilian se lovegte tendonul lui

Ahile al tricepsului sural atunci cdnd membrul inferior este in unghi drept gi gamba se sprijina pe un
suport se produc contraclia tricepsului gi extensia
labei piciorului.

'

:'Demonsfuarea iradierii reflexelor medulare

'
: :.. :
.,,, r'iii.:.,.:.;:l-:i,::.,;:.-i:
..q,1;.tq,:l.:-:-jll:i'.:l. iiilti;::,:.
:.,,..:..-:.;::....N::.:11.::,;.:.. .!.;I.-.i+tt.iitt
t:,,ii.r,.r;:..;."..[",t,

Leg ea s imetr ieL La Ot,1 %,se constati ca broasca


flecteaza putemic membrul inferior respectiv gi, con-

comitent, flecteazi. membrul inferior de,i.ip.aftea


opusa.

Legea'iriiieriit utitira',a

n.r,* ffi

imbibata cu acid sulfuric 1%, se obtin Contractii ale


tuturor extremitatilor.

geiera

Legea
ti La ;
utiu d-e:2% se
produc convutrsii.generalizate "g*"nt
ale musculat$i,membrelor gi trunchiului.

-in

:Se'ia o broasca spinala (broasca decapitata, cu


centrti:medulari intacli). Dupa 10 min, pentru depagirea
".socului spinal", broasca decapitata se suspenda pe un stativ cu o sdrma introdusd prin planseul bucal. Stimulali pielea gambei, prin aplicarea
unor bucati de hartie de filtru imbibate cu acid sulfuric de concentralii diferite (0,1-0,3; 0,5; 0,2 1 gi
2%). Dupa'fiecare testare, spalafi gamba cu apa gi
uscafio prin tamponare cu hdrtie de filtru. Se oblin
reaclii de raspuns tot mai ample, proporfionale cu
concentralia acidului sulfuric folosit, potrivit legilor
lui Pfliiger:

Legea lacalizdriL La excitalia cu concentralia

@ @ffi

slabd de.acid sulfuric (0,1-0,3 %), se observa o ugoara

flexie a labei piciorului.

. Legea'unihteralitdtiL La concentrafii de O,5%,


obfinem flexia intregului membru inferior.

o,1{,3

o,5%

o:/

1%

2%

iEnttcElib firinrdlar*ielii*

nrgmisrndhd

rrr*

CfHE
cale ascendenta, cale descendentd, nervi spinali,
reflex miotatic, reflex nociceptiv, reflex monosinaptic, reflex polisinaptic

t*ls***iul
Encefalul cuprinde trunchiul cerebral, cerebelul,
diencefalul si emisferele cerebrale.
Ca gi maduva, encefalul este acoperit de meningele cerebrale.

Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral (fig. 251 este format din trei
etaje: bulb (mgduva prelungita), puntea lui Varolio gi
mezencefalul. ln trunchiul cerebraligi au originea zece
din cele 12 perechi de nervi cranieni. Bulbul, puntea gi
mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice gi vegetative: salivator, de deglutitie, de vomd, tuse, stranut
masticator, cardioacceleratori, cardioinhibitori, de cli'
pire, lacrimal, pupilare de acomodare si fotomotor.

iki'i tra*rd
Fac parte din sistemul nervos periferic gi sunt in
numdr de 12 perechi. Se deosebesc de nervii spinali
prin aceea cd nu au o dispozitie metamerica si nu au
doua radacini (dorsala si ventrala).
Clasificarea nervilor cranieni
Neroii. I, II gi VIil sunt senzorialq conduc6nd'excitalii olfactive (l), optice (ll) 9i statoacustice (Vll|.
Neruii III, IV, VI, XI, XI1 sunt motorL
Neruii V, Vil,1X, X sunt nervi micsti

FtS,b. Trunchiul cerebral - fata

anGrioar6 (verrtah) l. mezencefal;2. punte; 3. bulb;4. piramide bulbare; 5. oliva bulbara;6. pedudculi cerebelogi inferiori;7. gan! bulbo-pontin;8. pedunculi cerebe
logi mijlocii; 9. sant ponto-mezencefalic; 10. pedunculi cerebelos-i
superiori. [n cifre romane - originea aparenta a nervilor cranieni
respectivi; m - fibre motorii; s - fibre senzitive.

in plus, ca nervii lil, Vil, IX, X auin strucgi


tura lor fibre parasimpaffce preganglionare, cu
Notam,

originea in nucleii vegetativi:(parasimpatici) ai trunchiului cerebral.


Perechea 1de nervi cranieni - neroii olfactiuiau originea reala in celulele bipolare din mucoasa
olfactiva. Sunt nervi senzoriali, care conduc informaliile legate de miros.
Perechea /1 de nervi cranieni - neruii optici sunt compugi din axonii celulelor multipolare din retind, care formeaza nervul optic. Sunt nervi senzoriali.
Perechea 7/1 de nervi cranieni - neruii oculomotori- sunt nervi motori, care au si fibre parasimpatice.
Originea reala a fibrelor motorii se afla in nucleulmotor
al oculomotorului din mezencefal, iar, pentru fibrele
parasimpatice, in nucleul accesor al nervului lll, tot din
mezencefal. Originea aparenta se afla in spaliul dintre
picioarele pedunculilor cerebrali. Fibrele motorii merg

Si$Emut neruas

se gaseqte in ganglionul trigeminal situat pe traseul


nervului. Acesta conline protoneuronul. Deutoneuronul fibrelor senzitive se afla in nucleii trigeminali din
trunchiul cerebral. Fibrele motorii au originea reala in

r '..
i4: il*.

*
,k,:,;

nucleul motor al trigemenului din punte. Originea


aparenta se afla pe partea anterioara a puntii. Fibrele
senzitive se distribuie la pielea fefei, iar cele motorii
inerveazd mugchii masticatori. Din cele trei ramuri
principale ale sale, cele oftalmica gi maxilard sunt senzitive, iar cea mandibulara este mixta.
Perechea V/de neM cranieni neroiiabducenssunt nervi motori. Au originea reala in nucleul motor al
nervului abducens din punte. Originea aparenta se afla
in s,anful bulbopontin Fibrele inerveaza mus3hiul drept
extem al globului ocular.
Perechea VII de nervi cranieni neruii faciali
sunt nervi micgti, care au gi fibre parasimpatice. Fibrele motorii au originea reala in nucleul motor din
punte. Fibrele gustative ale nervului facial au originea
in ganglionul geniculat de pe traiectul nervului, unde
se gasegte protoneuronul. Deutoneuronul se afla in
nucleul solitar din bulb.

54

ZO. Nervii ctanieni il, M V[ 1. mugchiul oblic superior;


mirgchiul drept intern; 3. mugchiul drept superior; 4. nervul optic;
5. rnuschiul drept inferior; 6. mugchiul oblic inferior.

Eg]
2.

la rnugchii drepli intem, superior gi inferior gi la oblicul


inferior ai globului ocular, prectxn si la muschiulridicator alpleoapei. Fibrele parasimpatice ajung la mugchiul
sfincter al irisului 9i la fibrele circulare ale mugchiului
ciliar (fig. 26).
PerechealV de nervi cranieni neruii trohleari

sunt nervi motori. Au originea reala in nucleul nervului, situat tot in mezencefal. Originea aparenta este
pe fala posterioara a trunchiului cerebral, sub lama
cvadrigemina. Fibrele inerveaza muscNul oblic superior (vezi fig.26).
Perechea V de nervi cranieni - neroii trigemeni
-'sunt nervi micsti. Originea reala a fibrelor senzitive

FiS. 28.Nerrul cranian Vll se distribuie in regiunile: 1. temporala


gi frontala; 2. auriculara; 3. mandibulara; 4. cervicala; 5. zigomatica.

Fibrele parasimpatice provin din doi nuclei: nucleul


lacrimal si nucleul salivator superior, ambii gasindu-se
in punte. Originea aparenta se gasegte in ganlul bulbo-

pontin. Fibrele motorii inerveaza mugchii mimicii.


FrS.Zl. Nervul cranian

1.

ramura oftalmica; 2. ramura maxilara;

3. ganglionul trigeminal; 4. ramura mandibulara.

Fibrele senzoriale culeg excitalii gustative de la corpul


limbii. Fibrele parasimpatice inerveaza glandele lacrimale, submandibulare gi sublinguale (fig. 28).

Funcliile fundamentale ale organismului umen

Perechea VIII de nervi cranieni neruit


oestibulocohleari - sunt nervi senzoriali gi sunt formati dintr'o componenta vestibulara, care are pe traseu ganglionul lui Scarpa, si o componenta cohleara,
care are pe traiect ganglionul Corti. Ramura cohleara
se indreapta spre nucleii cohleari din punte, iar cea
vestibulard, spre nucleii vestibulari din bulb.
Perechea IX de nervi cranieni - neruii glosofaringieni - sunt nervi micgti, care au si fibre parasimpatice. Originea reala a fibrelor motorii se gasegte in
nucleul ambiguu din bulb. Fibrele senzoriale (gustative) au primul neuron in ganglionii de pe traiectul
nervului, iar deutoneuronul, in nucleul solitar din bulb.
Fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator
inferior din bulb. Originea aparenta se gasegte in ganful retroolivar. Fibrele motorii se distribuie muschilor
faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitatii gustative
din treimea posterioara a limbii. Fibrele parasimpatice
ajung la glandele parotide (fig. 29).
Perechea X de nervi cranieni - neroii oagi sau
pneumogastrict - sunt nervi micgti, care au gi fibre
parasimpatice. Originea reala a fibrelor motorii se afla
in nucleul ambiguu. Fibrele senzoriale au primul neuron in ganglionii de pe traiectul nervului, deutoneuronul
afl6ndu-se in nucleul solitar din bulb. Fibrele parasimpatice provin din nucleul dorsal al nervului vag. Origianea aparentd se afla in sanful retroolivar. Fibrele
motorii inerveazd musculatura laringelui si faringelui.
Fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gustativa de la
baza radacinii limbii. Fibrele parasimpatice se distribuie
organelor din torace gi abdomen (fig. 30).

Perechea
sau

spinali

XI de nervi cranieni

Ft1.zg.Nernrl cranian DL
4. limba.

neruii accesori

sunt nervi motori. Sunt formati din doua

1.

bulb; 2. parotida; 3. artera carotida;

Fig

3O. Nervul ctanian

X:

1.

plam6n; 2. inima; 3. ficat; 4. stomac;

5. colon.

radacini: una bulbara, cu originea in nucleul ambiguu,


si una spinala, cu originea in cornul anterior al maduvei cervicale. Distribufie: prin ramura interna care patrunde in nervii vagi, fibrele ajung la mugchii laringelui,
iar prin ramura externd, ajung la muschii sternocleidomastoidian gi trapez (fig. 31).
Perechea XII de nervi cranieni neruiihipoglos.
sunt nervi motori. Au originea reala in nucleul motor
al nervului situat in bulb. Originea aparenta se gasegte
in ganlul preolivar. Inerveaza musculatura limbii (vezi
fig.31).

Fig. 31" Nervii ctanieni


3. limba.

X, Xl

i-

1. nerv hipoglos; 2. nerv accesor;

Sistemul nervos

CuvnrE

cHErE

nerv olfactiv, nerv optic, nerv oculomotor, nery


trohlear, nerv trigemen, nerv abducens, nerv facial,

nerv vestibulocohlear, nerv glosofaringian, nerv


vag, nerv accesor, nerv hipoglos

Gerebelul
Cerebelul ocupa fosa posterioara a craniului, fiind
separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului, excrescenla a durei mater cerebrale. Este situat
inapoia bulbului si a punlii, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului lV. Are forma unui fluture, prezentdnd o porliune mediana, uermisulgi doua porfiuni
laterale, voluminoase, numite emisfere cerebeloase.
Cerebelul este legat de bulb, punte si mezencefal
prin pedunculii cerebelogi inferiori, mijlocii gi superiori. Acesti pedunculi conlin fibre aferente gi eferente;
cei mijlocii con[in numai fibre aferente.
Suprafala cerebelului este brazdata de ganluri paralele, cu diferite addncimi. Unele sunt numeroase gi
superficiale, delimit6nd lamelele (foliile) cerebeloase,
altele, mai addnci, care delimiteaza lobulii cerebelului,

123

in numar de doua, care delimiteazd lobii cerebeluluL Lobii sunt anterior (paleocerebel), posterior (neocerebel) gi floculonodular
(arhicerebel) (fig. 32).
La exterior, se afla un strat de substanld cenuqie,
care formeaza scoarfa cerebelului. Scoarla cerebeIoasa inconjoara substanta alba centrala, care trimite
prelungiri in interior, d6nd, in ansamblu, aspectul unei
coroane de arbore, de unde gi numele de arborele
uietiL ln interiorul masei de substanla alba se gasesc
zone de substanla cenugie, care formeaza nucleii
iar altele foarte addnci,

cerebelului.

Extirparea cerebelului produce astenie (scaderea


forlei voluntare), astazie (tulburari ale ortostatismului)
gi atonie (diminuarea tonusului muscular).
Dupa cdteva luni tulburarile se atenueaza prin
compensare corticala.

Diencefalul
Diencefalul (fig. 33) cuprinde: talamusul - releu (intrerupere sinaptica) pentru toate sensibilita!ile, cu exceplia celor olfactive, vizuale

FiW32 tobulaFa cerebelulul

1.

peduncul cerebelos mijlociu; 2. ver-

mis superior; 3. lob anterior; 4. lob posterior; 5. vermis inferior;


6. arborele viefii; 7. lob floculonodular; 8. bulb rahidian; 9. punte.

-si

auditive; metatalamusul,

FiS 33. Dencefahrl 1. corpul calos; Z talamus; 3. epifiza

(glanda

pineala) 4. mezencefal; 5. cerebel; 6. puntea; T.bnpofia (glanda pituitara); 8. hipotalamus.

in

emisfera st6nga determina asimetria de


volunr, emisfera stdnga fiind mai dezvoltata la dreptaci.
Emisferele cerebrale prezinta trei fe!e: laterala,
mediala si inferioara (bazala).
Pe fata laterala (fig. 34) se observa doua qanluri
mai addnci: fisura laterala a lui Sylvius si ganlul central
Rolando. Aceste ganfuri delimiteaza patru lobi: lobul
frontal, situat inaintea sanlului central; lobul parietal,

vorbirii

deasupra scizurii laterale; lobul temporal, sub fisura laterala; lobul occipital, situat in partea posterioara.

$anlurile mai pulin addnci impart lobii

in giri.

Fig 34 Fala latrah 1. lobul parietal; 2. gir postcentral; 3. gan.tul


central Rolando; 4. gir precentral; 5. lob frontal; 6. fisura laterald
Sylvius; 7. lob temporal; 8. lob occipital.

releu al sensibilita$lor vizuala gi auditiva; hipotalamusul - centru superior de integrare, reglare gi coordonare ale principalelor funclii ale organismului, printre care metabolismul intermediar, secrelia endocrina,
termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei gi
safieta[ii, unele acte comportamentale, ritmul somn'
veghe g.a.

Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central. Sunt legate intre
ele prin comisurile creierului si in interior conlin ventriculii laterali,l gi Il. Activitatea maicomplexa a membrului superior drepf precum 9i localizarea centrului

Fig; 36. Venhictlii creierului: 1. orificiu interventricular; 2. apeduct


mezencefalic (Sylvius); 3. ventriculul IV; 4. ventricul lateral; 5. ven'
triculul lll; 6. canal medular central (ependimar).

Pe fata medial4 se observd sanlul corpului calos.


partea posterioara se afla scizura calcarind, care
este un gan! orizontal (fig. 35).
Pe fata bazalaincepe fisura laterala a lui Sylvius,
care imparte aceastd fala in lob orbital, situat anterior de fisura laierala, gi lob temporo-occipital, situat
posterior de fisura laterala. La nivelullobului orbitalse
remarcd un gan! cu direclie antero'posterioard, ganlul
olfactiv, care adapostegte bulbul olfactiv (fig. 36).
Lateral de sanlul olfactiv se afla -sanlurile orbitare,

in

FiS 35.Fata medialii:1. ganful corpului calos; 2. corp calos; 3. gantul


central Rolando; 4. ganful parieto-occipital; 5. scizura calcarind.

dispuse sub forma literei ,,H", intre care se delimiteaza girii orbitali.
Lobul temporo-occipital prezinta ganful hipocampului, ganlul colateral gi ganlul occipito'temporal. Intre
acestea, se delimiteaza trei giri: girul hipocampic gi
girii occipito-temporal medial gi lateral.
Ca gi la cerebel, substanla cenugie este dispusa la
suprafafa, formdnd scoarfa cerebrald, si, in profunzime, formdnd nucleii bazali (corpii striali). Substanfa
alba inconjoard ventriculii cerebrali I gi II.

Sb8enirdi rflerlrss

Fig 37. Sistemul limbiq

1. fornix (trigonul cerebral); 2. nucleu talamic; 3. hipocamp; 4. cortexul emisferei cerebrale stdngl 5. cortexul
emisferei cerebrale drepte; 6. hipotalamus; 7. tract ofbctiv; 8. bulb
olfactiv; 9. corpul calos.

CoIpii stuiati (nucleii bazali) reprezinta nuclei importanti ai sistemului extrapiramidal si sunt situati
deasupra gi lateral de talamus.

Scoarla cerebrald
Reprezinta etajul superior de integrare a activitafii
sistemului nervos.
Substanta albd a emisferelor cerebrale este formata din fibre de proieclie, comisurale si de asociafie.
Fibrele de proiectie unesc in ambele sensuri scoarla
cu centrii subiacenfi. Fibrele comisurale unesc cele
doua emisfere, formdnd corpul calos, fomixul (trigonul
cerebral) gi comisura alba anterioara. Fibrele de asociafie leaga regiuni din aceeagi emisfera cerebrala.
Dupa cum gtifi, scoarla cerebrala cuprinde paleocortexul 9i neocortexul.
Paleocortexul inclus in sistemul limbic, contine
doua straturi celulare gi are conexiuni intinse cu anali-

zatorul olfactiv, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul gi mai pulin cu neocortexul.


Cele mai importante componente ale sistemului
limbic sunt calea olfactiva, formata din nervii olfactivi,
gi hipocampul.
Paleocortexul (fig. 37) ocupa o zona restrdnsa pe
fafa mediala a emisferelor cerebrale. Este alcatuit
numai din doua straturi celulare si este sediul proceselor psihice afectiv-emotionale 9i al actelor de comportament instinctiv.

Neocortexul, alcatuit din gase straturi celulare, reprezinta sediul proceselor psihice superioare
activitatea nervoasa superioara
ANS. Curent, prin aceas-

ta se inleleg procesele care stau la baza memoriei,


invatarii, gdndirii, creatiei etc.
Functiile neocortexului se grupeaza in: senzitive,
asociative si motorii.
o Func[iile senzitiue se realizeaza prin segmentele
corticale ale analizatorilor.

. Functiile asociatiue realizeaza perceptia complexa a lumii inconjurdtoare gi semnificatia diferitelor


senza!ii.

. Functiile motoriL Emisferele cerebrale controleaza


intreaga activitate motorie somaticd, voluntara qi involuntara. Principalele structuri implicate in acest control
sunt cortexulmotor si nucleii bazali (corpii striati).
Reflexele neconditionate gi condifionate
Reflexul necondilionat este innascut 9i este caracteristic speciei (ex. reflexul alimentar, reflexul de aparare).

Reflexul condilionat este un raspuns ,jnvafat' pe


care centrii nervogi il dau unui stimul inilial indiferent
(fara importanla biologica). La aparitia unui semnal
absolut (cu importanla biologica), animalul de experienla raspunde printr-un reflex necondilionat. La un
semnal indiferent, animalul nu da nici un rdspuns sau
are o reaclie de orientare. l.P. Pavlov a descoperit posibilitatea incarcarii excitanfilor indiferenli cu semnificalii
noi 9i transforrnarea lor in stimuli condiiionali, prin:
. asociere la administrarea unui stimul absolut
(hrana) sa se asocieze un stimul indiferent (sonor sau

luminos);

. precesiune

stimulul indiferent sa preceadd

excitantul absolut;
. dominanla animalul sa fie flamand, astfel inc6t
instinctul alimentar sa fie dominant in timpul asocierii
stimulilor;
. repetare pentru formarea unui reflex condifionat sunt necesare 10 p6na la 30 de gedinte de ela-

borare.

T
I

\
rFur+miib $undsmerseie $ll,srgarlisrnului

rlnnn

Pavlov a explicat mecanismul elaborarii RC pe


baza apariliei unor conexiuni intre centrii corticali a'
analizatorilor vizual sau auditiv 9i ariile corticale vegetative stimulate de excitantul absolut.
Reflexele condilionate, spre deosebire de cele
inndscute, se inchid la nivel cortical. Ele se sting daca

TEME SI APUCATII

stimulul condilional nu este intarit din timp in timp


prin cel absolut (inhibifie corticala).
Pavlov a aratat ca la baza tuturor activitalilor nervoase stau doua procese: excitafia gi inhibifia.
Excitatk este procesulnervos activ care se manifesta prin inilierea unei activitali sau amplificarea
uneia preexistente.

Inhibitia este tot un Proces activ care se manifesta prin diminuarea sau sistarea unei activitafi antenecondilionata (surioare. Exista inhibilie externd
praliminara
de proteclie gi prin induclie negativa),
determinata de stimuli din afara focarului cortical
condilionata (de stingere,
activ, si inhibilie intema
de intdrziere gi de diferenfiere), care aPare chiar in
interiorul focarului cortical activ gi este specifica
scoarlei cerebrale.
Ambele procese sunt extrem de mobile, put6nd
iradia pe o suprafala corticala sau sd se concentreze

intr'o zona limitata.

v*Se**t;v
Centrii nervogi vegetativi gi legdtura lor
ffitwt wntwl s:.#{'tr*s

cu efectorii
Centrii nervogi situafi intranevraxial 9i extranevraxial, aflali in relafie cu organele a cdror activitate o
controleaz6, formeaza sistemul nervos vegetativ. In
cadrul sistemului nervos vegetativ deosebim, structural 9i funcfional, un sistem nervos simpatic gi unul
parasimpatic. Cele mai multe organe primesc o inervafie vegetativa dubla 9i antagonica. In alte organe,
simpaticul 9i parasimpaticulexercita efecte de acelagi
tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ 9i calitativ. Exista, de asemenea, organe asuPra cdrora numai
unul dintre sisteme are efect.
La baza activitalii sistemului nervos vegetativ sta
reflexul, care se desfagoara pe baza arcului reflex ve'
getativ. Calea aferenta a arcului nervos vegetativ este
asemanatoare cu aceea de la arcul reflex somatic.
Neuronul viscero-aferent igi are originea in ganglionii
spinali sau in ganglionii extranevraxiali atagafi nervilor
cranieni. Dendrita lor ajunge la receptorii din organe
sau vase (baroreceptori, presoreceptori, chemorecep'
tori), iar axonul pdtrunde

in nevrax, intrdnd in legatura

cu centrul vegetativ (simpatic sau parasimpatic).


Calea eferenta a reflexului vegetativ se deosebegte
fundamental de cea a reflexului somatic datorita existenfei unor ganglioni vegetativi latero-vertebrali, in
cazul sistemului simpatic, sau juxtaviscerali 9i intramurali, in cazul sistemului parasimpatic. La nivelul
ganglionilor, are loc sinapsa intre axonul neuronului
vegetativ preganglionar, prevazut cu teaca de mielina,
gi neuronul vegetativ postganglionar, al cdrui axon nu
are teacd de mielina. Axonul neuronului postganglionar formeaza fibra postganglionara, care ajunge la
organul efector vegetativ (muschi neted sau glanda).
Sistemul nervos vegetativ formeazd, la nivelul
!
ll

Si$emui

rs'cs

plexurile din perelii tubului digestiv.


ln cazul parasimpaticului, fibra preganglionara este
lungd, in timp ce fibra postganglionard este scurtd,
fiind foarte aproape de organul respectiv.
La ambele sisteme, intre fibra preganglionara 9i
cea postganglionara se elibereaza acelagi mediator

Fig:38. Componentle nenvului spinat 1. mdduva spinarii; 2. ganglion


spinal; 3. lan! ganglionar paravertebral; 4. nerv spinal; 5. ramuri
comunicante; 6. trunchiul nervului spinal; 7. radacina anterioara;
8. radacina posterioard.

diferitelor viscere, plexuri vegetative mixte, simpaticoparasimpatice.

Centrii sistemului simpatic se afld in coarnele late-

rale ale maduvei toracale gi lombare superioare.


Centrii sistemului parasimpatic sunt situali atat in
nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral, cdt gi in
maduva sacrala S2-9, unde se descrie nucleul

chimiq acetilcolina.
La sistemul simpatic, la capatul periferic al fibrei
postganglionare, acolo unde aceasta ia contact cu
organul efector, se elibereaz6 noradrenalina, iar in
cazul parasimpaticului, acetilcolina.
Prin controlul asupra miocardului, musculaturii
netede gi glandelor, SNV coordoneaza activitatea viscerelor gi a vaselor sangvine. Este vorba, agadar,
despre efectori care nu sunt, in mod obignuit, sub
control voluntar.
Arcul reflex vegetativ are aceleagi componente cu
cel somatic; diferenla consta in modul in care este
alcatuita calea eferenta.
Aceasta cuprinde doi neuroni. Primul are corpul
neuronal situat in substanta cenugie medulara sau
cerebrald, iar axonul sau face sinapsa cu cel de al
doilea neuron intr-un ganglion vegetativ. Primul neuron se numegte preganglionar, iar cel de al doilea postganglionar.

Originea fibrelor preganglionare gi localizarea ganglionilor vegetativi ajuta la diferenfierea celor doua
componente ale SNV: simpatica gi parasimpatica.

parasimpatic pelvian.
Cdile sisternului neryos vegetativ

Simpaticuligi are caile lui proprii, reprezentate de


lanfurile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale).
Parasimpaticulcranian folosegte calea unor nervi cranieni, Ill, Vll, IX, X, iar parasimpaticul sacral pe cea a
nervilor pelvici.
Lanlurile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale) sunt doua lanluri de ganglioni situali de-o parte gi
de alta a coloanei vertebrale. Ganglionii latero-vertebrali sunt legafi 9i cu nervii spinali prin ramuri comunicante.

in cazul sistemului simpatic, sinapsa intre fibrele


pre- gipostganglionard are loc in ganglionii latero-vertebrali, aparlindnd lanlurilor paravertebrale. Deoarece
aceqti ganglioni sunt foarte aproape de maduva,
fibrele preganglionara este scurtd,

in timp ce fibra

postganglionard este lunga.

In cazul sistemului parasimpatic, sinapsa intre


fibra preganglionara si cea postganglionard se face in
ganglioniijuxtaviscerali (aproape de viscer) sau intramurali (aflati chiar in peretele organului), cum sunt

Componenta simpatica activeaza organismul pen-

tru lupta gi aparare, mai ales prin eliberarea de noradrenalina din fibrele postganglionare 9i de adrenalina
din medulosuprarenala. Componenta parasimpatica
produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpaticului, prin eliberarea din fibrele postganglionare a ace-

tilcolinei. Acfiunile celor doua componente trebuie


echilibrate pentru mentinerea homeostaziei.

Fun4iile fundamentale ale organismului uman


I

Exista gi un numar foarte mic de fibre postganglionare simpatice care elibereaza acetilcolina (Ach).
Exista gi fibre postganglionare care nu elibereaza
nici Ach, nici noradrenalind; acestea au sinapse non'
colinergice, nonadrenergice, eliberdnd alte substanle,
precum monoxidul de azot (fig.39).
Majoritatea viscerelor sunt prevazute cu inervalie
dubla, simpatica si parasimpatica, situalie in care cele
doua sisteme pot acliona antagonist (de exemplu,

reglarea diametrului pupilar), complementar (de


exemplu, reglarea secrefiei salivare) sau cooperant
(de exemplu, la nivelul aparatului reproducator sau

in

micliune) (vezi fig. 41).


Exista gi cdteva organe care nu sunt prevazute cu
inervalie parasimpatica: medulosuprarenale, glandde
sudoripare, mugchii erectori ai firelor de par san
majoritatea /vaselor sangvine. in acest caz, reglarea
activitilii se face prin cregterea sau scaderea ratei
stimulare simpatica a structurii respective.
Sistemul simpatoadrenal intervine, de asemenea,

&

FiC 39. t{euro0msrnifitoii SllV:

-sinapsele care folosesc noradrenalind NA (norepinefrind) gi/sau


adrenalina (epinefrina) se numesc adrenergice;
sinapsele care folosesc acetilcolina Ach se numesc colinergice.

gi

in

termoreglare.

lr

'ii .t
'.s"

!:::ij::;q

Arcul reflor somatic

Arcul reflex vegeffiiv

FiC 40. CompraFe tnte ucurile reflore somatice $ cele vegetatve 1 a. neuron de asocialie; 1 b. neuron de asociatie fntre axonii
neuronilor viscerosenzitivi din yz posterioar6 a comului lateral 9i dendritele neuronilor visceromotori din tl anterioara); 2. ganglion al
radacinii posterioare; 3. neuron preganglionar; 4. ganglion vegetativ; 5. neuron senzitiv; 6. viscere; 7. neuron senzitiU 8. neuron motor.

Efectele stirnularii Sl{V asupra diferitelor organe

Organul efector

,r Efectul stimularii simpatice

Ochi
Iris (muschi dilatator pupiiar)
lris (muschi constrictor pupilar)
Mugchi ciliar

Efectul stimularii parasimpatice

Dilatarea pupilei (rnidriaza)


Nu are efect
Relaxare (pentru vederea la distanla)

Nu are efect

Lacrimald

J secretia

Sudoripara
Salivare

+ secretia

+ secretia
+ secretia Ia nivel palrnar

Constrictia pupilei (mioza)


Contractie (pentru vederea de aproape)

Glande

secretia

'l secretia

determina secretie

salivara vdscoasd

Castrice
lntestinale

secreEia

Nu are efect
+ secretia hormonala

MeduJosuprarenala

Cord
Frecvenla
Conducere

Vase'sangvine

"
,i , ,
l

.,

detennina secretie

Nu are efect
l:

^l',
I

','Fo4a'de eohtra4ite

salivara apoasa
+ secretia
+ secretia

t
t

Nu are efect

ln principal, vasoconshictie;

Diiatatie

in

cateva teritorii vesculare

afecteaza majoritatea vaselor (arteriole din tegument viscere gi parlial

din muschii striati)

""

,'
Plam6ni
.,Arboie
brongic
,,,
,

Glande mucoase

'

Dilatalie

Constrictie

- secrelia

+ secretia

Tract gastrointestinal

, ,Motilitate .', r,
i,

.,'$finctere'i

,,

:,,' :
:'
Ficat ' : r,

'migcaiea,

+ inchiderea

',

+ miscarea
relaxeaza sfincierele (de cele mai

multe ori)

+ glicogenoliza

Nu are efect

ParrCreas

+ secrelia exocrind

Splina

+'contracfia

Nu are efect

Tractruiinar

reduce debitul,urinar -si secrelia


de renina;
determin?r conhactia sfincterului

contracta muschiul detrusor vezical;

secretia exocrina

vezical intem
Legendd

inhiba; + stimuleaza; J scade;

cregte.

t'
relaxeaza sfincterul vezical

intem'

Funcliile fundamentale ale organismului uman

';:----*s

nervul cranian III


mezencefal

ochi

nervul cranian Vll

punte gi bulb

nervul cranian

lX

ii;i;ili;
Li!;r;+
:riirl:.:

nervul cranian X

"r!,ii:,.,.r.i:,,i,''li

T1

Fr'

glanda parotida

T2
T3

T4
T5
T6

--_\
',,, -\
-- - - -\*,

'j'.
:,

:j
a::
:ii::l ::::::

1#

T7

T8
T9

.',( *

plamdni

:::t:

,.::i.t,i:.,

lantul ganglionar simpatic..

:a,!

marele nerv

l+.*i: \

T10

ficat gi

vezica biliara

T11

\
I

T12

solind

stomac

L1

pancreaE

L2

intestin
gros
intestin
subfire

l\.i-'

S2
S3

\-t-

S4

glanda
suprarenala 9i

,ft,

u'j

rinichi

l::

-r:t{

-.J
.''

.4;.:;

,:,r::

t,.t:tii

vezica
urinard

de reproducere

Fig.4l

Sistemul nerv6 vegetativ.

Noliuni elementare de igiend gi patologie


Meningita
Inflamafia meningelor de la nivel spinal sau cerebral.
Poate avea multiple etiologii, bacteriene sau virale.
Encefalita
Boala inflamatorie acuta a creierului, determinata
de prezenfa unor virusuri la nivelul sistemului nervos
central, sau printr-o reaclie de hipersensibilitate inifiata de un virus sau de o proteina straina organismului.
Se caracterizeazd prin disfunctii cerebrale extinse gi
grave.

Hemoragiile cerebrale
Grup de afecliuni cerebrale determinate de s6ngerarea la nivelul fesutului cerebral, in spaliile epidural,
subdural sau subarahnoidian. Rezultd, de obicei, prin
ruperea unui vas ateromatos, la o persoana ce sufera
de hipertensiune arteriala. Mult md rar se Poate datora
ruperii unui anevrism congenital sau unei malformafii
congenitale. Ele mai pot sA se constituie gi ca urmare
a unor traumatisme.
Afecfiuni cu mortalitate ridicata, reprezinta urgenle
medico-chirurgicale; chiar daca hemoragia este oPrita

Sistemul nervos

gi sdngele drenat, pacientii


neurologice mari.

pot ramane cu

sechele

Coma
Reprezinta acea stare clinica a unui pacient in care
acesta nu poate fi trezit 9i nu raspunde la nici o categorie de stimuli. Aplicarea repetata a unor simuli provoaca celmult reflexe primitive de aparare. Daca starea de
coma este profunda, pot lipsi gi reflexele cu sediulin
trunchiul cerebral, ca gi cele miotatice.
Are multiple cauze care implica disfunclii la nivelul
emisferelor cerebrale, diencefalului 9i punlii. Dintre cau-

ze, cele mai frecvente sunt traumatismele cerebrale,


hemoragile cerebrale sau afecliuni cerebrale difuze sau
metabolice.
Convulsiile
Sunt de doua tipuri: izolate, nerecurente gi se manifesta doar in anumite situalii (ex. boli febrile, traumatisme craniene), sau epilepsia, boala cronicd, recurentd,
caracterizata prin atacuri cu debut brusc, cu pierderea
congtienfei, cu activitate motorie necontrolata gi caracteristica, precun gi cu fenomene senzoriale. Este determinata de stimularea excesiva a celulei nervoase.

Aflati raspunsul corect:


Calea aferenta din componenla arcului reflex face legatura intrq a. efector gi centrii nervosi; b. centrii
nelvogi gi efector; c. efector gi receptor; d. receptor gi centrii nervogi.
Meningele cerebrale cuprind trei membrane, astfel a. frontala, parietala gi viscerala; b. parietala, arahnoida

gi temporala; c. durd mater, subdurala gi pia mater; d. dura mater, arahnoida si pia mater.
Gasifi raspunsul gresit:
Trunchiul cerebral este format din: a. bulbul rahidian; b. cerebel; c. puntea lui Varolio; d. pedunculii cerebrali.

Talamusul este stalie de intrerupere sinaptica pentru caile sensibilitatii: a. vestibulare; b. olfactive; c. tactile; d. gustative.

Stabilif daca enun[urile legate prin conjuncfia ,,deoarece" sunt adevarate sau false; in cazul in care considerali ca sunt adevarate, determinafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Hipotalamusul reprezinta centrul superior de integrare, reglare gi coordonare a principalelor funclii ale
organismului, deoarece este componenta de baz6 a mezencefalului.
Paleocortexul este sediul actelor de comportament instinctiv, deoareceeste alcatuit din doua straturi de
celule.

Cunostinlele se dobdndesc in cursul existentei prin inva[are, deoarece nu sunt ereditare.


Folosind cunogtinlele despre nervii cranieni,lncercafi sd le sistematizafi sub forma unui tabel, potrivit modelului de mai jos: '

+ffil.ffi
ffiffi. ffiffiffi
Lrcencali sa identificati
Jos:

$ sa denumili c6t mai multe dintre structurile care pot fi observate pe imaginile de mai

Funcliile fundamentale ale onganismului uman

2, Analizatorii
Analizatorii sunt sisteme morfofunclionale prin intermediul cdrora, la nivel cortical, se realizeaza analiza
cantitativa gi calitativa a stimulilor din mediulextem 9i
intem, care aclioneazd asupra receptorilor.
Excitafiile propagate pe caile senzitive determina,
in ariile corticale, formarea de senzalii.
Fiecare analizator este alcatuit din trei segmente:
periferic, intermediar gi central.
Segmentul periferic (receptorul) este o formaliune
specializata, care poate percepe o anumita forma de
energie din mediul extern sau intern, sub forma de
stimuli.
Segrnentul intermediar (de conducere) este format
din caile nervoase prin care impulsul nervos este
transmis la scoarfa cerebrala. Caile ascendente sunt
directe si indirecte.
Pe calea directa, cu sinapse pufine, impulsurile sunt
conduse rapid gi proiectate intr'o arie corticala specifica fiecarui analizator, iar pe calea indirecta (sistemul

exocrine). Este format dintr-un strat spre epiderm,


numit dermulpapilar, si un st'at spre hipoderm, numit
dermul reticular.
in stratulpapilar se afla papilele dermice, care sunt

;r-

is

nigte ridicaturi tronconice. Pe suprafala degetelor,


papilele sunt mai evidente si formeaza nigte proeminenle numite creste papilare, a caror intiparire da
amprentele, cu importanla in medicina legala 9i in

5,

criminalistica.

Stratulreticular este constituit din fibre de colagen


gifibre elastice form6nd fascicule groase. Elementele
celulare sunt relativ rare.

:r:

89

vr
-l

*:

3t

-t
l':

ft

reticular ascendent activator), impulsurile sunt conduse


lent gi proiectate cortical, in mod difuz 9i nespecific.

Segmentul cental este reprezentat de aria din


scoarla cerebrala la care ajunge calea de conducere 9i
la nivelul careia impulsurile sunt transformate in sen'
zafii specifice.

I.

:3

Analixahor$l 0ufitrffimt
Pielea
Pielea este un imens cdmp receptor, datorita
numeroaselor 9i variatelor terminalii ale analizatorului
cutanat care informeazd centrii nervoqi superiori
asupra proprietalilor s,i fenomenelor cu care organis'
mul vine in contact.
in piele se gasesc receptorii tactili, termici, dure'
rogi, de presiune gi pentru vibratii.
Pielea constituie inveligul protector 9i sensibil al
organismului gi se continud, la nivelul orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele. Este alcatuita, de
la suprafafa spre profunzime, din trei straturi: epider-

mul, aflat in contact direct cu mediul extem, dermul


gi hipodermul sau lesutul subcutanat (tU. a2\
Epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezinta stratul germinativ, iar superficial, stratul comos.
in epiderm nu patrund vase, acesta fiind hranit
prin osmoza din lichidul intercelular. Epidermul
confine, insd, terminalii nervoase libere.
Dermul este o patura conjunctiva dens6, in care se
gasesc vase de s6nge si limfatice, terminafii nervoase
gi anexe cutanate (firele de pdr 9i canalele glandelor

iI

42 Pielea d receptorii cutanatt a. epiderm; b. derm; c. hipoderm; 1. corpuscul Meissnell 2. glande sebacee; 3. glande sudoripare; 4. corpuscul Ruffini; 5. tesut adiPos; 6. corpuscul Vater-Pacini;
7. corpuscul Krause; 8. fir de Par; 9. terminalie nervoasa libera.
F'ry,

fi
*il

n
n

Hipodermul este alcatuit din lesut conjunctiv lax,


cu un numdr variabilde celule adipoase. In hipoderm
se afla bulbii firului de par, glomerulii glandelor su'
doripare gi corpusculii Vater-Pacini.

''1

tiL

Receptorii cutanafi
in piele exista terminalii libere giincapsulate.
Terminafiile libere sunt arborizafii dendritice ale
neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite
printre celulele epidermului.
Exista fibre nervoase care se termina sub forma
unui cogule! in jurul unor celule epiteliale 9i care con'
stituie discurile tactile Merkel, care recep[ioneaza stimulii tactili.
Terminafiile lncapzulate. in hipoderrn se gasesc
corpusculii pentru sensibilitatea tactila, corpusculii
Vater-Pacini, cei mai mari corpusculi.
in derm se gasesc corpusculii Meissner, Krause 9i
Ruffini pentru sensibilitatea tactila.

ll

lir

TI

,L

sl

oi

lIll

lll

.L

Analizatorii

Corpusculii Ruffini sunt considerati gi receptori


pentru cald , iar corpusculii Krause - pentru rece.
Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilitafi. Ei reprezinta segmentele periferice a celpufin trei tipuride analizatori: tactil, termic
9i dureros.

Receptorii tactili fac parte din categoria mecanoreceptorilor, fiind stimulali de deformari mecanice.
Sunt localiza[i in derm gi sunt mai numerogi in tegu
mentele fara par. Prin intermediul acestor receptori se
pot genera senzalii tactile, de presiune sau vibratorii.
Cei cu localizare in partea superioara a dermului receplioneaza atingerea (corpusculi Meissner, discurile
Merkel), iar cei situafi mai profund presiunea (corpusculii Ruffini).
Tot in profunzime se afla corpusculii Pacini, care
se adapteaza foarte rapid 9i recep[ioneaza vibrafiile.
Lor li se adauga terminaliile nervoase libere, care pot
detecta atingerea gi presiunea. Corpusculii
Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor
Vater-Pacini, mai mici, localizali in hipodermul pulpei
degetelor.

Receptorii termici sunt terminalii nervoase libere,


cu diametrul mic 9i nemielinizate. Exista doua tipuri:
cei care trimit impulsuri atunci cdnd temperatura tegumentului scade - receptori pentru rece - gi cei
care trimit impulsuri atunci c6nd temperatura cutana.
ta cregte - receptori pentru cald. Receptorii pentru
rece ii depagesc numeric pe cei pentru cald. Temperaturile extreme stimuleaza gi receptorii pentru
durere (algoreceptori).
Receptorii pentru durere sunt, in principal, terminafii nervoase libere, insa toli receptorii cutanafi
pot transmite impulsuri care pot fi interpretate ca
durere daca sunt stimulali excesiv. Receptorii pentru
durere, stimulali de trei categorii de factori - mecanici, termici gi chimici -, sd adapteaza pulin sau deloc
in prezenla stimulului. Mai mult, persistenla stimulului poate duce la cregterea in intensitate a senzafiei.
Campul receptor 9i acuitatea senzoriald
Cdmpul receptor al unui neuron implicat in sensibilitatea cutanata este aria tegumentara a carei stimulare determina modificari in rata de descarcare a
neuronului respectiv. Suprafala cdmpului receptor
este in raport invers proporfional cu densitatea receptorilor din regiune.
Acuitatea tactila se caracterizeazd pfin pragul de
percepere distincta a doua puncte diferite gi este
distanla minima la care, prin stimularea a doua
puncte apropiate, subiectul percepe atingerea
fiecaruia dintre ele. Valoarea acesteia variaza intre 2
mm la v6rful limbii si 50mm in anumite zone de pe
toracele posterior.

CFIEIE

epiderm, derm, hipoderrn, corpuscul Meissner, cor-

puscul Ruffini, corpuscul Vater-Pacini, corpuscul


Krause, corpuscul Golgi-Mazzoni, discuri Merkel,
terminalii nervoase libere

Funcgiile fundamentale ale organismului uman

Mod. d,e lLucru

Discriminarea speciala se poate determina cu


ajutorul esteziometiului Weber - un compas special
cu care poi fi percepuli izolat doi stimuli aplicati
simultan. Cele doua v6rfuri ale compasului sunt per
cepute separat dacd se afla la o anumitd distanla
unul de celalalt gi se masoara in milimetri. Distanla
cea mai mica la care v6rfurile sunt simfite separat
da acuitatea tactila, diferita in anumite regiuni ale
corpului.

ambele mdini in vasul cu apa la 30"C, cum vor fi


pelcepuli stimulii termici?
In masura in care laboratorul este dotat cu un
termoesteziornetru, se va folosi in acelagi mod ca
esteziometrul.

Evidentierea sensibilitefi dureroase


'Pentru eVidentierea sensibilitalii dureroase pot fi
utilizate ciupirea, inleparea, lovirea cu o rigla etc., la
ni ul tegur'nentului. Nu este insa recomandabil sa
se faca pe,subiecfi umani sau pe animale de laborator, din motive lesne de infeles.
,. ',,Este de,preferat :sa se organizeze o diseclie baza-

td pe experienfele anterioare cfind suferinfa a fost

consecinta unor'factori nocivi. Este cunoscuta procCdura provocaril reflexului de grataj (scarpinare)'la
broasca:'spinalizata atunci c6nd suspendata pe un
sdport, i se pune pe torace'sau pe abdomen o hdrtie
tmbihatd inr'acid sulfuric 5%: este indepirtata cu
membrul inferior.

Evidenfierea sensibilit6fii termice

;"-i;Fr;tura corpului. Terin derm, fiind


mai numerogi pe buze gi in mucoasa bucala.
rste in riporl

moreceptorii sunt raspanditi peste tot

Coipusculii Ruffini sunt sensibili la temperaturi de


peste 25"C; temperaturile peste 50"C dau senzalia
de durere, fiind percepute ca arsuri. Corpusculii
Krause sunt mai sensibili la temperaturi sub 20"C,
sub l0"C fii$ pe.Scep$g.senza{ii e,roa. .,-,r',,
MnrI

Ao lrrn"r,

i:i:.,tir.:tl

r:::rt:rr:;::r.::':!r.,ti:,t.,i::,.t

t r",lr

rll

" .ll:,:: ii

'

n::ffit11'Hnzaliitor de cald si rece se poate


face introducdnd m6na, succesiv, timp de 30-40 de
secunde in vase cu apa la diferite temperaturi.
Capacitatea de diferentiere a intensitatii stimulilor
termici poate fi apreciata numai prin comparafie;
{ac9 se folosesc trei vase cu apa cu temperaturile

de 20"C, 30"C, respectiv 40"C gi se introduce o


manain cel cu apa la 20'C gi cealaltain cel cu apa
Ia 4o,f.C gcu,g *inuteiiffii,-se
ue-ii*ortln

in*

Allaliaatnru! kinesteri*

Desfagurarea normald a activitatii motorii necesita


informarea permanenta a sistemului nervos central
asupra poziliei spaliale a corpului, a diferitelor sale seg-

,,Elddenlierca,amprentelor '
,,'.Mterial i.eeesar: tugiera, tug negru, coli:de
.

hArtie.

Mod de lurcru
.,.,'Amprenfarya s-e,face prin presarea uqoara a unui
deget:rintx-o:tu-siera fi, apoi, pe o cOala de/hdrtie,
obr$andu'se imprimarea formei papilelor dermice.
Se'constatd, prin.comparafii, cd sunt foarte diferite
derla;o peisoana la alta.

mente gi a gradului de contractie a mugchilor. Aceste


informafii sunt fumizate de receptorii aparatului vestibular, receptorii vizuali gi cutanafi, dar gi de anumifi
receptori specifici care se afla in aparatul locomotor

&rcla?ersrii

(proprioceptori). Receptorii analizorului kinestezic sunt


situali in mugchi, tendoane, articulafii, periost, ligamente. Receptorii kinestezici din periost 9i articulalii sunt

corpusculii Vater-Pacinr, identici cu cei din

piele.

Sunt sensibili la migcari gi modificari de presiune.

Corpusculii neurotendinopi Golgi sunt situafi

la

joncfiunea mugchi-tendon. in corpuscul patrund 1-3


fibre nervoase, care sunt stimulate de intinderea putemica a tendonului.
Ei monitorizeaza continuu tensiunea produsa in tendoane gi ajuta la prevenirea contracfiei musculare excesive sau a alungirii exagerate a mugchiului.

Terminaliile neruoase libere se ramifica in toata


grosimea capsulei articulare gi transmit sensibilitatea
dureroasa articulara.

Ftsurile neuromusculare sunt diseminate printre


fibrele musculare striate, care sunt stimulate de tensi:
unea dezvoltata in timpul contracliei musculare. Fusurile neuromusculare sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate, numite fibre intrafusale, continute
intr-o capsula conjunctiva gi dispuse paralelcu cele extrafusale; porliunile periferice sunt contractile, iar porliunea centrald, necontractila, conline nuclei (fig. 3).
Fusurile au inervalie senzitiva si motorie. lnervalia
senzitiva este asigurata de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal (fig. 44).
lnervafia motorie este asigurata de axoniineuronilor
y din comul anterior al maduvei. Acegti axoni ajung la
partea periferica a fibrelor cu sac nuclear gi cu lan!
nuclear pe care le contracta, determin6nd intinderea
pogiunii centrale, ceea ce duce la stimularea fibrelor
senzitive anulospirale gi a celor ,in floare".
hnpulsulnervos se transmite neuronului oq ceea ce
duce la contracfia fibrelor extrafusale, determindnd
contraclia mugchiului.
Impulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse prin doua cai:
.pentru sensibilitatea kinestezica (simtul poziliei si
al migcariiin spafiu), prin fasciculele spinobulbare;

o pentru sensibilitatea proprioceptiva de reglare a


migcarii (simtul tonusului muscular), prin fasciculele
spinocerebeloase ventral gi dorsal.
Dispunerea in paralel a fibrelor intrafusale face ca
intinderea fibrelor extrafusale sa determine gi intinderea celor intrafusale.
in maduva spinarii exista doua tipuri de motoneu'
roni care inerveaza mugchii scheletici: cei care inerveaza fibrele extrafusale, motoneuronii o, 9i cei care
inerveaza fibrele intrafusale, numili motoneuronii y.
Relaxarea musculara este prevenita prin intinderea
gi activarea fusurilor, care, la rdndul lor, declangeaza o
contraclie reflexa. Acest mecanism produce o intindere gi o tensiune musculara de relaxare - tonusul mus-

cular.

Corpusculii Ruffini se afla in stratul superficial al


capsulei articulare 9i receplioneaza pozilia gi migcarile
din articulafii.

i
.2,

M. CAile sernibiliilitii cutanate 9i kinestezice 1. girusul postcentral; 2. mezencefal; 3. bulb; 4. tract spinotalamic lateral; 5. tract
spinotalamic ventral; 6. maduva spinarii; 7. proprioceptor; 8. tact 9i
presiune; 9. durere, cald gi rece; 10. talamus.
Ftg,

n"*'**CwrrrE
cFEIE
.i
FiS. ,t3.Fibre infrafusale 9i exbafusale 1. motoneuron oq 2. motoneuron T 3. fibre intrafusale cu lan! nuclear; 4. fibre intrafusale cu
sac nuclear; 5. capsula conjunctiva; 6. fibre extrafusale.

++
Yoltrr-rCluull, corpuscul
corpuscul Vater-Pacini,
Golgi, fusuri
luDull f
uurPu5(.ur \rurgr,
f4 surPulrur
I

iFqneuro-musculare,

motoneuron c, motoneuron

fir*rresiile f**nx*u*emHte ale

nrgmsb

wmr

*Sn*l*xs*s*.*rt sil$s*S*v

Simlul mirosului
olfactia este slab dezvoltat
la om, comparativ cu unele animale. Rolul sau principal consta in a depista prezenla in aer a unor sub'
stanfe mirositoare, eventual nocive, gi, impreuna cu
simlul gustului, de a participa la aprecierea calitalii alimentelor 9i la declansarea secreliilor digestive.
Receptorii analizatorului olfactiv sunt chemorecep'
tori care ocupa partea postero-superioara a foselor
nazale, fiind reprezentali de celulele bipolare din mu'
coasa olfactiva care are gi rol de prim neuron. Celulele
bipolare au o dendrita scurta 9i groasa, care se termina cu o veziculd, butonulolfactiv, prevazuta cu cili.

Fig 45. Reaeptff ofactiv: 1. fibre nervoase senzoriale; 2lama ciuruita


a osului etrnoid; 3. celule receptoare olfactive; 4. epiteliu columnar
(celule de sustinere); 5. butoni olfactivi cu cili; 6. mucoasd nazala.

Axonii celulelor bipolare pleaca de la polulbazal gi


se inmdnuncheaza pentru a forma nervii olfactivi
(10-20) care strabat lama ciuruita a etmoidului gi se
termina in bulbul olfactiv, facand sinapsa cu neuronii
multipolari (celulele mitrale) de la acest nivel, care reprezinta al ll-lea neuron al caii olfactive (fig. a5).
Axonii lor formeaza tractul olfactiv, care in final se
proiecteaza pe fala mediala a lobului temporal (aria
olfactiva - girul hipocampic 9i nucleul amigdalian).
Calea olfactiva nu are legaturi directe cu talamusul.
Pentru a putea fi mirosita, o substanla trebuie sa
fie volatila gi sa ajunga in nari, sa fie solubila, astfel
incdt sa poata traversa stratul de mucus gi sa atinga
celulele olfactive. Degi omul poate distinge pdna la
10 000 de mirosuri diferite, exista un numar de aproximativ 50 de mirosuri primare, din a caror combina'
re, in proporfii diferite, poate rezulta intreaga diversi'
tate de senzalii olfactive.

ftietizdtsrii

Analizator*l gustativ
Simlul gustului are rolul de a informa asupra calitalii alimentelor introduse in gurd, dar intervine si in
declangarea reflexa necondifionata a seoefiei glandelor digestive.
Receptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentali de muguri gustativi, situafi la nivelul papilelor gustativ e calic if or me ( circumualate),
fungiforme gi foliate din mucoasa linguala; papilele
filiforme nu au muguri gustativi.
Muguriigustativi au forma ovoidala (fig.46).ln struc-

Din punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calitafile de perceplie au fost imparfite in patru
categorii generale, numite senzalii gustative primare.
Acestea sunt acru, sarat, dulce gi amar.
Cei mai mulli dintre mugurii gustativi pot fi stimulati de doi sau maimulti stimuli gustativi gichiar gide
unii stimuli gustativi care nu intra in categoria celor
primari, insa de obicei predomina una sau doua dintre categoriile descrise.
La contactul dintre substanfele sapide gi celulele
receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a acestora, cu aparilia potenlialului de receptor, astfel: substanlele chimice se leaga de molecule
proteice receptoare, care patrund in membrana microvililor 9i deschid canale ionice; acestea, odata deschise, permit pdtrunderea ionilor de sodiu care vor
depolariza celula.

Mugurii gustativi sunt distribuili pe suprafafa limbii,

astfelincdt se pot delimita zone caracteristice pentru


perceplia unui anumit tip de gust fundamental(fi1. an.

tura lor se gasesc celule senzoriale, care prezinta la polul

apical un microvil. I-a polul bazal al celulelor gustative


sosesc terminafii nervoase ale nervilor faciali glosofaringreni gi vagi. Protoneuronul caii gustative se afla in ganglioniianexati nervilor enumera[i, iar al doilea neuron se
afla in nucleul solitar din bulb. Axonii deutoneuronilor
se incrucigeaza, dupa care se indreapta spre talamus,
iar de la acest nivel, impulsurile ajung in aria gustativa,
situata in partea inferioara a girului postcentral
Senzatia primard de gust. Identitatea substanfe-

lor chimice specifice care stimuleaza receptorii pentru gust este inca incomplet cunoscut6. Au fost identificali celpufin 13 posibili sau probabilireceptori chimici in celulele gustative.

'Ftg.47. Zone de percepfle a gustului

offi

FiS.45. Receptor gustativ: 1. papile; 2. celula receptoare gustativa;


3. celula de susfinere; 4. por gustativ;5. cil gustativ;6. epiteliu
lingual; 7. lesut conjunctiv; 8. fibra nervoasa senzoriald; 9. muguri
gustativi.

fuqiih

fun&rnermb ale crganivnului urren

Scleroticq tunica opacd, reprezinta 5/6 din tunica fibroasa. Pe sclerotica se insera muschii extrinseci

ai globului ocular; posterior este perforata atdt

de

fibrele nervului optic, care parasegte globul ocular, cdt


gi de artera care intra in globul ocular.
Tunica medie, vasculard, prezinta trei segmente
care, dinspre posterior spre anterior, sunl coroida, cor'
pul ciliar si irisul.
Coroida se intinde posterior de ora serrata, care
reprezinta limita dintre coroida gi corpul ciliar. in partea
sa posterioar6, coroida este prevazuta cu un orificiu
prin care iese nervul optic.
Corpul ciftar se afla imediat inaintea orei serrata
gi prezinta, in structura sa, procesele ciliare gi mugchiul ciliar.

CFEE

bulb olfactiv, buton olfactiv, cil olfactiv, papile caliciforme, papile fungiforme, papile foliate, papile filiforme, mugure gustativ, lama ciuruita, cil gustativ

Mugchiul ciliar este format din fibre musculare


netede. Fibrele circulare sunt inervate de parasimpatic, iar fibrele radiare sunt inervate de simpatic.
Procesele ciliare sunt alcatuite din aglomerari capilare
s,i secreta umoarea apoasa.
lrisul este o diafragma in fala anterioara a cristalinului;in mijloc, prezinta un orificiu numit pupila.
lrisul are rolul unei diafragme care permite reglarea cantitalii de lumina ce sosegte la retina.
Tunica intemi este reprezentata de retina. Ea este
membrana fotosensibild care realizeaza receplia 9i
transformarea stimulilor luminogi in influx nervos.
Retina se intinde posterior de ora serrata gi pre'
zinta doua regiuni importante:
. pata galbena (macula lutea), situata in dreptul
axului vizual. La nivelul ei se gasesc mai multe conuri

llll

17

fi

16
15

&r*a*ie*tsnul visu*l
Vederea fumizeaza peste 90 % din informaliile
asupra mediului inconjurator, de aceea are o importanla fiziologica considerabila, nu numai in dife'
renlierea luminozitafii, formei gi culorii obiectelor, dar
gi in orientarea in spafiu, menlinerea echilibrului gi a
tonusului cortical (aten!ia).

14

13

4
5

12

]F

Globul ocular

Globul ocular (fig. 48), de forma aproximativ sferica, este situat in orbita. Peretele globului ocular este
format din trei tunici concentrice
extemd, medie 9i
gi din medii refringeirte.
interna
Tunica extema este fibroasa si formata din doua
porliuni inegale: posterior se afla sclerotica, iar anteri-

,I

or, corneea.

Corneea este transparentd, neavdnd vase de sdnin structura sa numeroase fibre nervoase.

ge, dar are

il

fi

ih

fr

Fig. 48. OchiuL 1. conjunctiva; 2. camera posterioara; 3. cristalin;


4. cornee; 5. pupila; 6. camera anterioara; 7. iris; 8. ora senata;
9. corp vitros; 10. muschiul drept inferior,' 11. nerv optic; 12. pata
oarba; 13. fovea centralis; 14. retina; 15. coroida; 16. sclerotica;
17.

mugchiul drept superior.

I
t

Arlaliffiii
Funcfia principala a analizatorului vizual este perceperea luminozitafii, formei gi culorii obiectelor din
lumea inconjuratoare.

Fig 49. Shatufile retinel

1. membrand limitanta interna; 2. fibrele


nervului optic; 3. celule multipolare (ganglionare); 4. celule amacrine; 5. celule bipolare; 6. celula orizontala; 7. celule fotoreceptoare
cu conuri; 8. celule fotoreceptoare cu bastonage; 9. membrana limitanta externa; 10. strat pigmentar; a. coroida; b. sclerotica.

dec6t bastonase. in centrul maculei lutea se afla o


concavitate - fovea centralis - numai cu conuri;
o pata oarba, situata medial
9i inferior de pata galbend, reprezinta locul de iegire a nervului optic din
globul ocular 9i de intrare a arterelor globului ocular.
ln pata oarba nu exista elemente fotosensibile.
In structura retinei se descriu 10 straturi, in care
se int6lnesc trei feluri de celule funcfionale, aflate in
relatii sinaptice: celule fotoreceptoare, cu prelungiri in
forma de con gi de bastonag, celule bipolare gi celule
multipolare. In afara de acestea, se mai gasesc celule
de suslinere gi celule de asociafie.
Celulele cu bastonage sunt celule nervoase modificate, in numar de circa 725 de milioane. Bastonagele
sunt adaptate pentru vederea nocturnd, la lumina

Aparatul dioptric ocular este format din comee


(cu o putere de refraclie de aproximativ 40 de dioptrii)
gi cristalin (cu o putere de refraclie de aproximativ 20
de dioptrii). Simplific6nd, aparatul dioptric al ochiului
poate fi considerat ca o singura lentila convergenta cu
o putere totala de aproximativ 60 de dioptrii gi cu centrul optic la 17 mm in fafa retinei. Razele paralele care
vin de la o distanla mai mare de 6 m se vor focaliza la
17 mm in spatele centrului optic, ddnd pe retina o imagine reala, mai mica gi rastumata. Cea mai mare parte
a puterii de refractie a aparatului dioptric ocular
apartine fetei anterioare a comeei. Totugi, cristalinul
este important, deoarece raza lui de curbura poate fi
mult crescuta, realizdnd procesul de acomodare.
Acomodarea (fig.50) reprezinta varialia puterii de
refractie a cristalinului in raport cu distanfa la care
privim un obiect. Acomodarea se datoreaza elasticitatii cristalinului, aparatului suspensor al acestuia gi
mugchiului ciliar. Organul activ al acomodarii este
muschiul ciliar. C6nd ochiul privegte la distanla mai
mare de 6 m, mugchiul ciliar este relaxat, iar ligamentul suspensor este in tensiune. Aceasta pune in
tensiune cristaloida, comprim6nd cristalinul. Ca
urmare, raza de curbura a acestuia cregte, iar puterea
de convergenta scade la valoarea minima de 20 de
dioptrii. Cdnd privim obiecte aflate la o distanta mai

slaba.

Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase


modificate, in numdr de 6-7 milioane, sunt mai numeroase in pata galbena; in fovea centralis exista numai
celule cu conuri.
Conurile sunt adaptate pentru vederea diurnd, colorata, la lumina intensa.
Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea
hansparenta, umoarea apoasa, cristalinul gi corpul vitros.
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizata intre iris gi corpul vitros si este
invelit de o capsula elastica cristaloida. Cristalinul
este menlinut la locul sau printr-un sistem de fibre care
alcatuiesc ligamentul suspensor. Cristalinul nu contine
vase sangvine, nutrilia sa fac6ndu-se prin difuziune, de
la vasele proceselor ciliare.

Umoarea apoasa este un lichid incolor, care se


formeaza printr-o activitate secretorie a proceselor ciliare.

Corpul uitros are o forma sferoidala, consistenta


9i este transparent. Ocupa camera vi-

gelatinoasa

Foasd, situatd inapoia cristalinului.

FiS.50.Acomodarea a. la distanfa; b. la apropiere.

fun$ile fundamentale ale organismului uman

mica de 6 metri, mu-schiulciliar se contracta gi relaxeaza


fibrele ligamentare, tensiunea din cristaloida scade, iar,
datorita elasticitalii cristalinul se bombeazd. Ca urmare,
puterea de convergenfa cregte la valoarea sa maxima.
Cu c6t trec anii, puterea de convergenfa scade, deoarece cristalinuldevine mai gros gi mai pulin elastic, situafie numita prezbiopie (prezbifie).
Punctul celmai apropiat de ochi la care vedem clar
un obiect cu efort acomodativ maximal, se numegte
punct proxim Punctul celmai apropiat de ochi la care
vedem clar, fara efort de acomodare, se numeste punct
remotum La tineri, punctul proxim se afla la 25 cm, iar
punctul remotum la 6 m de ochi. Acomodarea este un
act reflex, reglat de centrii corticali 9i de coliculii
cvadrigemeni superiori, care, prin intermediul nucleului
vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor din
mezencefal, comanda contrac,tia mugchiului ciliar. La
reflexul de acomodare vizuala participa gi centrii corticali din ariile vizuale primare 9i secundare sau asociative, iar la raspunsul efector participa si mugchii irisului
gi mugchii extrinseci ai globului ocular.
Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai
simplu, cu centrii in mezencefal. El consta in contraclia
mugchilor circulari ai irisului, urmata de mioza, ca reac'
lie la stimularea cu lumina putemica a retinei gi, invers,
in contrac,tia mugchilor radiari gi relaxarea mugchilor
circulari ai irisului, urmata de midriaza, provocata de scaderm intensitalii stimulului luminos (la intuneric).

In funclie de distanla la care se afla retina fala de


centruloptic, exista:
. ochiul emetrop,la care retina se afla la 17 mm in
spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor plasate la
infinit este clara fara acomodare;

ochi pentru a le vedea clar; miopia se corecteaza cu


lentile divergente.

Astigmatismul este un viciu de refraqtie, datorat


existenfei mai multor raze de curbura ale suprafe.tei
comeei. Av6nd un meridian cu putere de convergenp
anormala" comeea va determina formarea unor imagini
retiniene neclare pentru punctele aflate in meridianul
spalial corespunzator. Astigmatismul se corecteaza cu
lentile cilindrice.

Prrocesde fotochimice din rctina


Retina este sensibila la radialiile electromagnetice cu

lungimea de unda cuprinsa intre 390

9i 70nn

Recepfia vizuala consta in transformarea energiei electromagnetice a luminii in influx nervos. Acest proces se
pefrece la nivelul celulelor receptoare retiniene, cu
conuri gi cu bastonage. ln structura lor se afla macre
molecule fotosensibile (pigment vizual), care sunt de
maimulte tipuri: bastonagele confin un singur felde pig'
ment vizual, numit rodopsina; conurile confin trei feluri
iodopsine.
de asemenea pigmenli

Mecanisrnul fotoreceptor. Procesul fotorecepliei


este identic la cele doua tipuri de celule fotoreceptoare.

. ochiul hipermetrop, care are retina situata la mai


pulin de 17 mm de centml optiq persoana departeaza
obiectele de ochi pentru a le vedea clar; hipermetropia
se corecteaza cu lentile convergente;

.ochiul mrop (hipometrop), cu retina situata la distanle mai mari de

17

mm;persoana apropie obiectele de

Pigmentul vizual absoarbe energia radiafiei luminoase gi


se descompune in cele doua componente ale sale, retinen (comun tuturor pigmenfilor vizuali, derivat de vitamina A) gi opsina (diferita in func,tie de pigmentul
vizual). Deoarece pigmenhrl face parte din structura
membranei conurilor 9i bastonagelor, descompunerea

sa determina modificari ale conductanlelor

ionice,

urmate de aparifia potenlialului receptor.


Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare.
Bastonagele sunt mult mai sensibile decdt conurile.
Pentru a stimula o celula cu bastonag este suficienta
energia unei singure cuante de lurnina.
Adaptarea rcceptuilor viadt Ssrsibilitatea celulelor
fotoreceptoare este cu atit mai marg cu c6t ele con$n
mai mult pigment. Cantitatea de pigment din conuri
gi bastonas,e vanazil in funqtie de expunerea lor la lu'
mina sau intuneric. Prin expunerea mult timp la lumina

tudiMi;
putemica pigmentul vizual at6t din conuri, cdt -si din
bastonage este descompus in retinen 9i opsine. in plus,
cea mai mare parte a retinenului (gi din conuri 9i din
bastonage) este transformat in vitamina A. Astfel, scade
concentrafia pigmenlilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului la lumina scade. Acest proces este numit adaptare la
luminA. Vederea diuma (fotopica) se realizeaza cu ajute
rul conurilor. Timpul de adaptare la lumina este de 5 minute. krvers, daca un individ sta mult timp in intunerig
retinenulsi opsinele din conuri 9i din bastonage sunt con-

vertitein pigmenli vizuali. De asemeneA vitamina A este


tansformata in retinen, cresc6nd astfel cantitatea de pigment vizual. Acest proces este numit adaptare la intuneric. Sensibilitatea unui bastonag la intuneric este de
zeci de ori mai mare dec6t la lumina. Din acest motiv, ve
derea noctuma (scotopica) este asigurata de bastonase.
In avitaminoza A" se compromite adaptarea la intu.

nivelul celulelor bipolare din retina, iar al ll-lea neuron


este situat tot in retina, dar mai profund, fiind reprezentat de celulele multipolare. Axonii neuronilor multipolari
proveniS din campul intem al retinei (cdmpul nazal) se
incrucis,eaza, form6nd chiasma optica, dupa care ajung
in hactul optic opus. Axonii proveni[i din cdmpulextem
al retinei (cdmpul temporal) nu se incrucigeaza gi trec

in

hactuloptic de aceeagi parte. Nervuloptic conline fibre


de la un singur glob ocular, in timp ce tractul optic
confine fibre de Ia ambii ochi.
Tractul opfic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat extem), unde majoritatea fibrelor tractului optic fac
sinapsa cu cel de al III-lea neuron al carui ixon se propaga spre scoa4a cerebrala 9i se termina in lobul occipital, in jurul scizurii calcarine, unde se afla ariile vizuale
primara gi secundare sau asociative care reprezinta segmentul cortical al analizatorului.

neric. Reducerea vederii diume este numita hemeralo


pie, iar a celei noctume, nictalopie.

Vederea ah{regru gi vederea crqnatica Stimularea


bastonagelor produce senzalia de lumina alba, iar lipsa
stimularii, senzafia de negru. Corpurile care reflecta toate radialiile luminoase apar albe, iar cele care absorb
toate radialiile apar negre. Stimularea conurilor produce
senzafii diferenliate, in funclie de tipul de pigment vizual pe care il con$n. Astfel, exista conuri care conlin
pigment sensibil la culoarea rosie (asa-numitele,,conuri
rogiiJ, conuri cu pigment sensibilla culoarea verde (,,co
nuri verzi") 9i conuri cu pigment sensibil la culoarea albasha (,,conuri albastre"). Stimularea egala a celor hei
tipuri de conuri provoaca senzalia de alb. Stimularea
unei singure categorii de conuri provoaca senzafia cu-

lorii absorbite.
Culorile rogu, albastru gi verde sunt culori primare
sau fundamentale.-Prin amestecul lor in diferite pre
portii se pot obtine toate celelalte culori ale spectrului,
inclusiv culoarea alba. Fiecarei culori din spectru ii core
spunde o culoare complementara carg in amestec cu
prima, da culoarea alba.
Unul dintre defectele vederii cromatice este cunoscut sub denumirea de daltonisrn Persoanele care nu
au din nagtere celule cu co4 corespunzatoare uneia dinhe cele trei culori fundamentale, vad in locul culorii respective un ton cenu-siu. Cel mai frecvent lipsesc celulele
cu con sensibile Ia verde gi cele sensibile la rogu. Boala
apare aproape in exclusivitate la barbati (gena recesM
X linkata). Aproximativ 8% din populalia masculina
sufera de daltonism.
Galea opticd
Reprezinta segmentul intermediar al analizatomlui
vizual (fig 51). Receptorii caii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri gi bastonase. Neuronul I se afla la

Fig

5l

C6ile de conducere nervoasa

ab analizatorului vizual
cdmp binocular; 3. punct de fixare; 4. cristaiin;
5. retina; 6. colicul superior; 7. corp geniculat extern (lateral)
8. radiafiile optice; 9. Iob occipital; 10. tract optic; 11. chiasma optica;
12. nerv optic; 13. c6mp macular.
1.c6mp monocular;

Segnnful cortical al anatzatonrlui viaral


Fiecarui punct de pe retina ii corespunde un punct
specific de proieclie corticala. fuia vizuala primara se
intinde mai ales pe fala mediala a lobilor occipitali, de o
parte gi de alta a scizurii calcarine. in juml acesteia se
afla ariile vizuale secundare sau asociative. La nivelul
ariei vizuale primare, cea mai intinsa reprezentare o are
macula; aceasta ocupa regiunea posterioara a lobului
occipital.ln ariile vizuale se realizeaza senzafia si percepfia vizuala respectiv transformarea stimulilor electrici
pomiti de la nivelul celulelor fotoreceptoare in senzalie
de lumina, culoare si forma.

fur$ril* fundamsntele als organismului uman

Campul vizual vederea binocuhra $ stereosaopid


Spaliul cuprins cu privirea se numeqte c6mp vizual.
Fiecarui ochiii corespunde rn cdmp uizualmonocular
(fr1. 52), care se suprapune in mare parte cu cdmpul
vizualal celuilalt ochi. Partea comund a celor doua c6m'
puri reprezintit campul uDtnl binocular. Orice obiect
aflatin cdmpulvizualbinocular formeazd cdte o imagine
pe retina fiecarui ocN. Aceste imagini fuzioneaza pe
scoarla intr-o imagine unica. Procesul de fuziune corti-

cala este posibil numai daca imaginile retiniene se


formeaza

in

puncte corespondente.

Acest proces de fuziune a imaginilor incepe la nivelul corpilor geniculali laterali. Vederea binoculara con-

FtS.

fera abilitatea vederii in profunzime (stereoscopica).


Extirparea ariei vizuale primare determina orbirea.

vizuala: bolnavul vede literele scrise, dar nu inlelege

Distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia

52 Camp vizual monoculm


temporala.

1.

hemiretina nazali\ 2. hemiretina

semnificalia cuvintelor citite.

Affilizatorii
iil-1ii{liiii*itir.;i:.

Urchea medie este o cavitate pneumatica sapata


Peretele lateral al urechii medii
este reprezentat de timparu Peretele medial prezinta
fereastra ouak gi fereastra rotunda La nivelul

in stdnca temporalului.

peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio,


prin care casa timpanului comunicd cu nazofaringele.
Aceasta comunicare are rolulde a egaliza presiunea pe
ambele fefe ale timpanului.
Urechea medie conline in interiorul sau un lant arti-

culat de oscioarq ciocanuL ntcouala gi sciirifa Ciocanul si scarila au fiecare c6te un mugchi, mugchiul
ciocanului - care diminueaza vibratiile sonore puternice - gimugchiulscarifei care le amplifica pe cele sla,
be, regland intensitatea undei sonore.

Urechea intemd este formata dintr-un sistem de

in st6nca tempoin interiorul labirintului osos se afla labirintul

incaperi, numite labirint osos, sdpate

ralului.

membranos. intre labirintul osos gi cel membranos se

perilimfa
Labirintul osos este format din vestibulul

afld

osos,

canalele semicirculare osoase 9i melcul osos.


Cele trei canale semicirculare osoase se afla

in planuri perpendiculare unul pe celalalt. Fiecare canal

Ana

lizatcrul scustico-vestibular

Analizatorul acustic gi analizatorul vestibular- pentru pozilia corpuluiin repaus gi migcare sunt situali
in urechea intema. Fiecare are c6te un nerv care conduce impulsut nervul acustic (cohlear), respectiv,
nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se afla
ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibuIar se afla ganglionulvestibular Scarpa. Cei doi nervi se
unesc gi formeaza perechea VIll de nervi cranieni.
Urechea umana poate percepe undele sonore, repetate
intr-o anumita ordine (sunete) sau succeddndu-se
neregulat (zgomote).

In ceea ce privegte analizatorul vestibular, el are


funcfia de a fumiza informalii asupra pozifiei gi migcarilor corpului in spafiu, pe baza cdrora declangeaza
reflexele posturale gi gestuale. La aceasta funclie mai
participa gi informaliile culese de la receptorii musculari kinestezici, cutanali (tact, presiune) gi optici.
Receptorul auditiv
Perfec[ionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante urechea extema gi cea
medig care nu au nici o relafie cu aparatulvestibular.
Lhechea extemd cuprinde: pavilionul
-si conductul
auditiv extem.

semicircular se deschide la o extremitate a sa printr-o


dilata[ie mai larga, numita ampula. La cealalta extremitatg canalul anterior se unegte cu cel posterior intr-un canal comun inainte de a se deschide in vestibul.
Melcul osos este situat anterior de vestibul gi prezinta o forma conicd, cu un ax osos central, numit columela, in jurul caruia melcul osos realizeazd 2Vz twe.
Pe columela se prinde lama spirala osoasd, care
este intregita de membrana bazilara a labirintului membranos gi membrana vestibulara Reissner. Aceste doua
membrane compartimenteaza lumenul osos in rampa
vestibulara, situata deasupra membranei vestibulare,
rampa timpanica, sub membrana bazilara, 9i canalul

cohlear (melcul membranos), intre membrana bazilard,

membrana vestibulara gi peretele extem al melcului


osos. Rampele vestibulara gi timpanica con[in perilimfa, iar canalul cohlear, endolimfa. Spre varful melcului,
lama spirala lasa un spaliu liber
helicotrema.
Labirintul membranos este format dintr-un sistem

de camere, situate

in interiorul

labirintului osos.

Vestibulul membranos este format din doua cavitati:


utricula, situata in partea superioara a vestibulului, 9i
sacula, sub utricula. in utricula se deschid cele trei
canale semicirculare membranoase (fig. 53).

Din partea inferioara a saculei pomegte

canalul

cohlear care conline organul Corti, cu receptorii acustici. Organul Corti este agezat pe membrana bazilard.
ln centrul organului Co;ti se gasegte un spaliu triunghiular numit tunelul Corti. Pe laturile acestuia se afla

11

12
Fig 51 Lhedrea

1.

ciocanul;

10 9

87

Z nicovala; 3. scarifa; 4. fereasha

ovala;

5, nervul vestibulac 6. nerv cohlear; 7. melcu| 8. tompa lui Eustachio;


9. casa timpanului; 10. timpanu| 11. conductul auditiv extem; 12 pavi-

lionul urechii.

celule de sustinere. Tuneluleste traversat de fibre dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti.
Deasupra celulelor de sustinere se gasesc celulele
auditive. La polulbazal al celulelor auditive sosesc ter-

minafii dendritice ale neuronilor din ganglionul sPiral


Corti. La polul apical alcelulelor auditive se gasesc cilii
auditivi, care patrund in membrana reticulata secretata
de celulele de susfinere. Deasupra cililor auditivi se afla
membrana tectoria (fig. 54)

Heceptorii vestibulari
Sunt situali in labirintul membranos. in utricula gi
sacula se gasegte c6te o maculd, respectiv utriculara gi
saculara, formate din celule de suslinerg agezate pe o
membrana bazala, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili. La polul bazal al celulelor senzoriale so
sesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular
Scarpa. Cilii sunt inglobali in membrana otolitica, in
care se afla granule de carbonat de calciu 9i magneziu,
numite otolite. Crestele ampulare, localizate in ampulele
canalelor semicirculare membranoase, sunt formate din
celule de susfinere gi celule senzoriale. La polul apical,
celulele senzoriale prezinta cili care patrund intr*o cupo
la gelatinoasa, iar la polul bazal se gasesc terminalii dendritice ale neuronilor din ganglionulvestibular Scarpa.

Segmentele intermediar gi central


Calea acustic. Primul neuron se afla in ganglionul
spiral Corti. Dendritele primului neuron ajung la polul
bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar
axonii formeaza nervul cohlear, care se indreapta spre
cei doinuclei cohleari (ventral gi dorsal) din punte, unde
se gdsegte al IFIea neuron. Axonul acestuia se incru'
cigeaza, dupa care urmeazd un traiect ascendent spre

FiS. 54. Organul Corti: a. in ductul cohlear: 1. rampd vestibulara;


2. membrand vestibulara Reissner; 3. canal cohlear; 4. organ Corti;
5. rampa timpanica; 6. nerv vestibulo-cohlear; b, detaliu: 7. celule

ciliate interne; 8. membrana tectoria; 9. celule ciliate exteme;


10. membrana bazilara; 11. fibre nervoase.

coliculul inferior, unde se gasegte al lll-lea neuron. Al


lV-lea neuron al caii acustice se gasegte in corpul
geniculat medial. Axonul celui de-al lV-lea neuron se
proiecteaza in giml temporalsuperior (fig. 55).
ln jurul ariei primare se afla aria secundara sau de
asocialie, care primegte aferenfe de la aria primara.

Calea vestibulara Primul neuron se afla in ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele primului neuron
ajung la celulele senzoriale cu cili din macula -si creste
ampulare, iar axonii formeazd ralnura vestibulara a
perechii a Vlll'a de nervi cranieni (nervul vestibulo'
cohlear). Ramura vestibulara se indreapta spre cei
patru nuclei vestibulari din bulb (superior, inferior,late'
ral gi medial). La acest nivel se afla cel de'al ll-lea neuron al cdii vestibulare gi de aici pleaca mai multe fascicule, gi anume:
r

fasciculul vestibulo-spinal, spre maduva (con-

troleaza tonusul muscular);

Analizatorii

. fasciculul vestibulo{erebelos, spre cerebel (controleaza echilibrul static gi dinamic);


. fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III
gi IV din mezencefal gi VI din punte (controleaza migcarile globilor oculari, cu punct de plecare labirintic)
. fasciculul vestibulo-talamic, spre talamus; de aici,
prin fibrele talamocorticale, se proiecteaza pe scoa{a.
Mecanisrnul rceptiei audftive
Urechea umana percepe sunete cu frecvenla cuprinsa intre 20 gi 200001-lz si amplitudini intre 0 9i
130 de decibeli (1db=1dyne/cr#|.

Undele sonore sunt produse de rarefieri

gi

con-

densari ale aerului gi au ca proprietali fundamentale:


otndltimea, determinata de frecvenla undelon
e intensitateT determinata de amplitudine;

. timbrul, determinat de vibratiile armonice supe

rioare insofitoare.

Celulele senzoriale de la nivelul organului Corti


transforma energia mecanica a sunetelor in impuls nervos. Sunetul este transmis p6na la organul Corti, incepdnd de la nivelul pavilionului urechii, care capteaza gi
dirijeaza sunetele spre conductul auditiv extem. La capatul acestuia, unda sonord pune in vibralie membrana
timpanului care, la r6ndul sdu, antreneaza lanlul celor
trei oscioare. Perforafiile timpanului nu duc la surditatg
ci numai la o scadere a acuitatii auditive a urechii respective. Unda sonora este transmisa mai departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei gi endolimfei. Variafiile
de presiune ale endolimfei fac sa vibreze membrana
bazilara, pe care se gasegte organul Corti.
Vibrafiile membranei bazilare anheneaza celulele

in timp dintre semnalele acustice care intra


cele doua urechi qi prin diferenla de intensitate a

decalajului

in

sunetului care ajunge la cele doua urechi.


Fiziologia analizatorului vestibular

Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozilia capului in spafiu gi despre accelerarile liniare sau circulare la care acesta este supus.
Simful vestibular nu este propriu-zis un sim! al echilibrului, ci o componenta importanta a mecanismelor
care contribuie la reglarea echilibrului, alaturi de analizatorii kinestezic, vizual, tactil si de cerebel.
Segmentul peniferic
Receptorii maculari sunt stimulati mecanic de catre
otolite. Stimularea are loc atdt in condilii statice, c6t gi
dinamice. C6nd capul sta nemiscat, otolitele apasa prin
greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, inform6ndu-i asupra pozi[iei
capului in raport cu direclia vectorului gravitalional.
C6nd capul 9i corpul suferd accelerari liniare (inaintg inapoi sau lateral), forlele de inerfie imping otolitele,
care sunt mai dense dec6t endolimfa, in sens opus
deplasarii. Astfel, se declanseaza la nivelulcentrilor ner-

vogi reaclii motorii corectoare ale poziliei corpului gi


capului,in vederea menlinerii echilibrului pe toata dura-

auditive ai caror cili vor suferi deformatii mecanice la


contactul cu membrana tectoria. inclinarea cililor intr.o
parte depolat'ueazd celulele, iar in direclia opusa le
hiperpolarizeaza. Depolarizarile celulelor senzoriale
cresc frecvenfa potenfialelor de acliung iar hiperpolarizarile o reduc.
Membrana bazilara.are o structura comparabila cu
un rezonator cu coarde caruia ii corespund particularitali de elasticitate gi de rezonanfa: baza melcului inha

in

rezonanla cu sunetele de frecvenfa inalta


(15000H2) mijiocul membranei bazilare rezoneazd cu
frecvenfe medii (5000F12), iar vdrful melcului, cu

frecvenle joase (2G50O FIz).


Transmiterea stmulului auditiv. Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri ner-

voase de la

o anumita zona a membranei

bazilare.

Aceasta specializare zonala se pastreaza in continuare


gi la celelalte stafii de releu ale caii acustice. Sunetele
de o anumita frecvenla activealg anumifi neuroni
cohleari, coliculari gi metatalamici.ln acest mo4 excitaliile sonore, separate in frecvenfele componente la
nivelul membranei bazilare, se transmit prin
"fire izolate" spre neuronii corticali.
Identificarea direcfiei de unde vine sunetul se realizeazdprin doua mecanisme principale prin detectarea

Fig 55. Cdile de

conducere ate analizatqului auditiu L talamus;


cortexul auditiv (lobul temporal); 3. corpul geniculat medial din
metatalamus; 4. nucleul cohlear; 5. nerv vestibulo-cohlear (VIll)
6. punte; 7. mezencefal; 8. colicul inferior.

fungiite fundarner*afe de arganismt-dui urna*

ta migcarii. De remarcat ca receptorii maculari nu detecteaza viteza de deplasare a corpului, respectiv a capului,
ci acceleralia (cei din utricula acceleralia orizontald,
iar cei din sacula
verticala). Receptorii analizatorului
vestibular sunt gi sediulunor reflexe posturale. O modi'
ficare brusca a pozilei corpului declangeaza reflexe care
ajuta la menlinerea posturii gi a echilibrului.
Receptorii otolitici nu participa la menlinerea echilibrului in condiliile accelerarilor circulare ale capului gi

corpului.
Crestele ampulare 9i cupolele gelatinoasg care se
gasesc la baza canalelor semicirculare, reprezinta cel
de-al doilea organ receptor al analizatorului vestibular,
responsabil de menlinerea echilibrului in condifiile acceleraliilor circulare ale capului 9i corpului. Cilii celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitali
mecanic de deplasarea endolimfei. Orice migcare de
rotafie a capului sau a corpului antreneaza rotafia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul rotaliei respective. Din cauza inerfiei, endolimfa din aceste
canale va suferi o deplasare relativa in sens opus gi va
inclina cupola in sensul acestei deplasari (fig. 56).
Receplionarea miscarilor circulare ale capului este
posibila datorita orientarii canalelor semicirculare in cele
hei planuri ale spaliului (frontal, orizontal gi sagital).

timpan, fereastra rotunda/ovala, ciocan, nicoval6,


scdrild, trompa lui Eustachio, utricula, sacula,
labirint (osos/membranos), vestibul, canale semi'
circulare, melc, otolit, organ Corti, ganglion Scarpa
TEME SI APLICATII

Nogiuni elementare de igiend gi patologie


Micozele

Infecfiile fungice cutanate pot fi provocate de der'


matofili, care produc infectarea tegumentara superfi'
ciala gi a anexelor cutanate (par, unghii), sau de levuri
din genul Candida ce pot afecta gi mucoasele.

otolitc6 gi otolitele a capul in pozilie verticala:


otolite; 2. celule de suslinere; 3. celule ciliate; 4. fibre senzoriale;
5. cupola gelatinoasd; b. capul in pozitia aplecat inainte.
FiS. 56.Membrana
1.

Transmiterea infecliei se face de la persoana la


persoand sau de la animale la om. Tratamentul este,
de regula, local, iar prevenirea rasp6nirii infecfiei se
face prin tratarea persoanelor bolnave gi prin masuri
de igiena riguroasa.
Acneea
Boala inflamatorie ce afecteaza foliculul pilosebaceu; etiopatogenie complexa gi incomplet elucidata.
Afecteaza in special adolescenlii, uneori capatdnd gi
un aspect psiho-social important.
Herpesul
Infeclia cu virusul Herpes simplex consta din apariunei
eruplii cutanate sau mucoase cu aspect carac'
lia
teristic (vezicule pe o baza eritematoasa). lnfecfia poate
fi primara sau recurenta. Se poate transmite de Ia om la
om. Terapia se face cu medicamente antivirale.
Piodermitele
Sunt infeclii bacteriene cutanate, de obicei super-

ficiale, beneficind de regula de terapie locala cu anti'


biotice. Apar in special la copii.
Rinitele

Edem gi vasodilatalie la nivelul mucoasei nazale,


manifestata clinic prin rinoree gi obstruclie nazala.

Anali"ahii

Poate avea multiple etiologii

gi poate

fi acuta sau

cronica.
Cataracta

Reprezinta opacifierea cristalinului din componenla

sistemului optic

al globului ocular, ceea ce duce

la

pierderea gradata a acuita[ii vizuale, care poate merge


p6na la pierderea completa a vederii. Acesta opacifiere
se datoreaza unor modificari chimice ale proteinelor din
compozitia cristalinului, modificari aparute ca umnare a
unor infectii, traumatisme sau inaintarii in vdrsta.
Cataracta reprezinta principala cauza de pierdere a vederii. Tratamentul consta in indepartarea chirurgicala a
cristalinului afectat gi implantarea unuia artificial.
Cilaucomul
Reprezinta a doua cauza de pierdere a vederii si este
foarte frecvent, mai ales in farile mai putin dezvoltate.

Poate afecta persoane de orice vdrstd, dar 95% din


cazuri apar la persoanele de peste 40 de ani.
Glaucomul este cregterea presinii intraoculare. Umoarea apoasa nu se dreneaza corespunzator prin sistemul

venos, prin comparalie cu viteza de producere. Cumularea de lichid duce la compresia vaselor globului ocular
-si a nervului optic. Celulele retinine sunt distruse iar nervul optic se poate atrofia, ceea ce poate duce la orbire.

Coqlwrtivita
Reprezinta inflamali mucoasei conjunctivale -si poate
avea cauze multiple: alergicg infeclioasg traumatice.

Otita

Otita extema este un termen general prin care se


a urechii exteme (micotica,

denumegte orice infectie


bacteriana, virala).

Otita medie purulenta acuta este o infeclie a urechii


medii. Patogenii ajung la acest nivel, de obicei prin
trompa lui Eustachiq succeddnd cel mai adesea unei
amigdalite sau raceli. Cei mai susceptibili sunt copiii,
deoarece rdcesc fecvent gi au trompa Eustachio scurta
gi plasata orizontal. Simptomul cel mai frecvent este
durerea Ia nivelul urechiimedii, iar presiunea exercitata
de inflamafia de la acest nivel poate duce la ruperea
membranei timpanice.

Aflati raspunsul corect


Segmentul intermediar alanalizatomlui conduce impulsul nervos de la receptor la SNC prin cai: a. de asocia!ie; b. ascendente; c. descendente; d. colaterale.
Prin fesut subcutanat se inlelege a. epidermul; b. dermul si hipodermul;c. hipodermul; d. receptorii cutanali
din cele trei shaturi.
Suprafala cdmpului receptor pentru sensibilitatea cutanata: a. este in raport direct proportional cu densitatea
receptorilor; b. este in raport invers proporlional cu densitatea receptorilor; c. nu depinde de densitatea receptoriloq d toate raspunsurile sunt gregite.
Coloana din stdnga cuprinde unele structuri ale segmentului periferic al analizatorului vizual, iar cea din dreapta,
formaliuni care intra in componenla acestora. Asociali formafiunile cu structurile corespunzatoare:
L camera
a. pata galbena
2 tunica extema
b. muschii ciliari
3. tunica medie
c. mugchii extrinseci
4. tunica intema
d. comeea transparenta
5. anexele globului ocular
e. unoarea apoasa

anterioara

Stabtli! daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece' sunt adevarate sau false;in cazulin care le considerali
adevarate, aeterrnimf daca intre ele exista sau nu o relatie de cauzalitate:
Prezbiopia (prezbilia) este o deficienla de acomodare care apare in fimp, deoarecg cu trecerea anilor, cristalinuldevine mai pufin elastic gi puterea sa de convergenfa scade.
Urechea intema este formata dintr-un sistem de incaperi numite labirint osos, deoarece in interiorul acestuia se afla labirintulmembranos.
Receplionare4 de catre analizatorul vestibular, a migcarilor circulare ale capului este posibil4 deoarece
impulsurile nervoase provin de la canalele semicirculare, care sunt orientate in cele trei planuri ale spaliului.
Axonul deutoneuronului care formeaza tractul olfactiv se proiecteaza direct in lobul temporcl, deoarece calea
olfactiva nu are.legaturi directe cu talamusul.
Receptorii neurotendinogi sunt localizali la joncfiunea dintre mugchi si tendon, deoarece monitorizeaza continuu tensiunea produsa in tendoane de contractia musculara sau de intinderea sa pasiva.
AlcatuiF un eseu cu tema ,,sensibilitatea componentd a func,tiilor de relatie".

Funcfiile fundamentale ale onganismului uman

3. Glandele endomine

Glandele cu secrelie intema sunt formate din epitelii secretorii, ale cdror celule produc substanfe active,
numite hormoni, pe care ii elibereaza direct in s6nge.
Hormonii sunt substanle chimice specifice, care

aclioneaza la distanla de locul sintezei gi produc


efecte caracteristice. Se considera glande endocrine:
hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul,
ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza 9i, tempo'
rar, placenta (fig. 57).
Exista gi alte organe care, in afara funcfiei lor principale, au gi celule cu rolendocrin: antrulpiloric secreta gastrina, duodenul secreta 6-8 hormoni cu rol in
reglarea activitafii secretorii gi motorii a aparatului
digestiv, rinichiul secreta renina 9i eritropoietina etc.
ln plus, unii neuroni hipotalamici 9i ai altor organe
nervoase au gi activitate secretorie, proces numit neu'

rosecrelie, care reprezinta tot o funclie endocrina.


Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem

anatomo'funclional complexi cmt& de sistemul


nervos, avdnd rolul de a rqgh $ cnoadona pe cale
umorala activitatea diferida oryrn Pe care le integreazd

in ansamblul frmctrr

cg*rrului

Principalul rol al glan& elfrcrir consta in


reglarea metabolismului celtnHormonii sunt elibed in stuge si gnt trans'
portafi spre toate celulde sptfi

Hipofiza

la baza enceHfi in+dr chiasmei


optice, pe gaua turceascd a mtd sfenoi4 hipofiza
(glanda pituitara) are forrna rm$tr si diametrul de
13cm. Cdntaregte 50orngl Esb dcahrita din trei lobi:
anterior, mijlociu (internreda) $ posterior. Lobul
anterior gi cel intermedia custihrie adenohipofiz4
iar lobul posterior, neuroliP,SuaLobul anterior este patea cea rnai dezvoltaffi a
glandei, constituind 75% &r rna ]npofizei in timp ce
lobul intermedrar reprezinta rrrnei 2E fiind redus la
o simpla lama epiteliala, aderer*a & Iobul posterior.
intre hipofiza gi hipotalarnus snt r&Fi anatomice
gi funcfionale. Anatomic, hiPofiza este legata de aces'
ta prin tija pituitara. intre regtrnea mediana a hipotalamusului 9i adenohipofiza exista o legAtura vasculara
reprezentata de sistemul port*ripotalamohipofizar,
descris de anatomistul rom6n Gigore T. Popa impreuna cu Unna Fielding. intre hiPotalamusul anterior 9i
neurohipofiza exista tractul nervos hipotalamo-hipofizar. Prin aceste legaturi vasculare gi nervoase 9i prin
produgii de neurosecrefie, hipotalamusul controleaza
gi regleaza secrefia hipofizei, iar prin intermediul aces'
teia, coordoneaza activitatea intregului sistem
endocrin (fig.58).
Localizata

Adenohipofiza

fign, Ghndele endocrine: 1. glanda pineala (epifiza); 2. tiroida 9i


paratiroidele; 3. glanda suprarenala; 4. pancreas; 5. testicul; 6' ovar;
7. timus; 8. hipofiza (glanda pituitara); 9. hipotalamus.

Este situata in partea anterioara dar se intinde 9i


posterior, inconjur6nd aProaPe complet neurohipofiza'
Hormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, avdnd
ca organe'finta alte glande endocrine (ACTH, TSH'
FSH, LH) 9i non-glandulotropi (STFI Prolactina).
Hormonul somatobop (STI{), denumit gi hormon
de cregtere, stimuleaza, impreuna cu insulina, hormonii tiroidieni gi gonadici, cregterea organismului.
STH stimuleaza condrogeneza la nivelulcartilajelor de
cregtere metafizare (diafizoepifizare), determin6nd
creqterea in lungime a oaselor. Majoritatea efectelor
STH se exercita indirect, prin acfiunea unui sistem de
factori de cregtere numifi somatomedine. Dupa pu'
bertate, STH produce ingrogarea oaselor lungi 9i dezvoltarea oaselor late. Stimuleaza cregterea mugchilor
gi a viscerelor, cu exceplia creierului. STH determina
o retentie de compugi ai Ca, Na, K, P gi N.

Glandele endocnine

I
2

corticosuprarenale, crescdnd concentrafia sangvina a


glucocorticoizilor si hormonilor sexosteroizi. Asupra
secrefiei de mineralocorticoizi, efectele ACTH sunt
mai reduse. In afara acliunii indirecte, ACTH stimuleaza direct melanogeneza in celulele pigmentare
(melanocite), produc6nd inchiderea culorii pielii.
Hipersecrelia de corticotropina produce atdt efectele excesului de glucocorticoizi, c6t gi efectele melanocito-stimulatoare, la nivelul tegumentului (diabet
bronzat).
Hiposecrefia de ACTH produce efectele caracteris-

tice deficitului de glucocorticoizi (vezi corticosuprarenala).

Flormqul tireohop (tireostimulina

TSH) stimu-

leaza sinteza gi secrelia de hormoni tiroidieni. Hiperse

Fig 5& Lgihrile nervoase g vasctlare

hipotalamehipofizare:

L corp neuronal; 2. axonii neuronilor secretori; 3. regiunea mediana;


4. tfa pituitara;5. neurohipofiza; 6. lob intermediar; 7. adenohipofiza;
8. capilare; 9. artera hipofizara superioara; 10. capilare.

Hipersecrefia acestui hormon are consecin[e (in


func[ie de vdrsta) asupra dezvoltarii somatice gi metabolismului. Daca hipersecretia de STH survine inainte
de pubertate, se produce gigantismul, lndividulatinge
talii de peste 2 metri, prin cregterea exagerata in lungime a extremitalilor. lntelectul nu este afectat Dupa
pubertate, se produce acromegali4 caracterizata prin
cregterea exagerata a oaselor fefei, a mandibulei, a oaselor late, in general, dar gi ingrogarea buzelor, cregte
rea viscerelor (inima, ficat, rinichi, limba) -si alungirea
exagerata a m6inilor gi picioarelor.
Hiposecrefia produce, la copil, oprirea cregterii somatice, dar nu a celei neuropsihice. Boala se numegte piticism (nanism) hipofizar. Indivizii sunt de talie
mica, 1,20-1,30 m, dar proporlionat dezvoltali 9i cu in-

telectulnormal.
holactina, numit 9i hormonulmamotrop sau luteotrop (LTH), stimuleaza, la femeie, secrelia lactata a
glandei mamare, sensibilizata de estrogeni gi progesteron. Prolactina este un inhibitor al activitalii
gonadotrope, fiind capabila sa previna ovulafia.
Secrelia de prolactina in afara sarcinii este stimulata
de efortul fizic, stress-ul psihic gi chirurgical, hipoglicemie, somn;in timpul sarcinii, secrefia prolactinei cregte
gradat atingdnd un vdrf la nagtere gi revenind la nivelul
de control dupa aproximativ 8 zile. Suptul determina
cregterea temporara a secrefiei de prolactina.

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH - corticotropina) stimuleaza activitatea secretorie a glandei

crelia de TSH poate duce la hipertiroidism (de exemplu, boala Basedow), iar hiposecrelia duce la insuficienla tiroidiana.
(gonadostimulinele) controHormonii
leaza funcfia gonadelor.
Hormonul foliculostimulanf (FSH), Ia barbat, stimuleaza dezvoltarea tubilor seminiferi gi spermatogeneza, iar, la femeie, determina cregterea gi maturarea
foliculului de Graaf 9i secrefia de estrogeni.
Hormonul luteinDant (LH) acfioneazd, la barbat,
prin stimularea secrefiei de androgeni de catre celulele interstiliale testiculare Leydig. La femeie, determina ovulalia gi apari[ia corpului galben, a carui secrefie
de progesteron gi estrogeni o stimuleaza.

Lobul intermediar Imiilociul


Reprezinta 2% din masa hipofizei. Anatomic, face
parte din adenohipofizit. El secreta un hormon de

stimulare a pigmentogenezei numit hornon melano


citostimulant (MSH), care are acelagi precursor ca gi
ACTH-ul. Hipotalamusul secreta un hormon de inhibare a secreliei de MSH.

Lobul posterior (neurohipofizal


Hormonii eliberafi in circulafie de catre

neuro-

hipofiza sunt vasopresina (sau hormonul antidiuretic


ADH) +i oxitocina. Ei sunt secretaliin hipotalamusul
anterior, iar punerea lor in circulafie se face sub influenfa hipotalamusului prin tda pituitara.
Vasopresina, denumita gi hormonul antidiuretic
(ADH), are ca acliune principala cregterea absorbfiei
facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori
ai nefronului. in afara de reducerea volumului gi concentrarea urinei, ADH produce gi reducerea secretiilor
tuturor glandelor exocrine gi, prin aceasta, contribuie
la menfinerea volumului lichidelor organismului. in
doze mari, ADH produce vasoconstricfie.
Hiposecrelia acestui hormon determina pierderi
mari de apa, in special prin urina, a carei cantitate

Fungiile fundamentale ale organismului uman

20lin 24 de ore. Boala, diabetul


leziuni ale hipotalamusului sau ale

poate ajunge pana la

insipid, survine

in

ffi
ffi

neurohipofizei.

Odtocina (ocitocina) stimuleaza contracfia muscu'


laturii netede a uterului gravid, mai ales in preajma
travaliului, gi expulzia laptelui din glanda mamard,
datorata contracliei celulelor mioepiteliale care incon'
joara alveolele.

IF
w

hipofiza, adenohipofiza, neurohipofiza, hormon somatotrop, prolactina, hormon adrenocorticotrop, hormon


tireotrop, hormon gonadotrop, hormon melanocitostimulant, vasopresina, oxitocin6, diabet bronzat, diabet
insipid, nanism, gigantism, acromegalie

ml
G
lrh
G
Fig 59.Stuchna glandei

qptaen*

lard; b, zona fasciculata; c. zona

L corticala a zona glomerureticulat4 2 medulara.

clorului. Reabsorblia apei este consecinla gradientului


osmotic creat de transportul NaCl. Aldosteronul, prin
acliunea sa de relinere a Na+ in organism, are rol in

menfinerea presiunii osmotice a mediului intem al


organismului gi a volumului sangvin, precum gi in
echilibrul acido-bazic.
Celule-[inta asemanatoare se afla gi in glandele sudoripare, salivare gi colice.

Hipersecrefia de aldosteron (boala Conn) duce la


retenlie masiva de sare 9i apa 9i determina edeme gi

Glandele suprarenale
Sunt glande pereche, situate la polul superior al
rinichiului. Fiecare este formata dintr-o porliune corticala (periferica) 9i una medulara, diferite din punct de
vedere embriologic, anatomic gi funclional(fig. 59).

Corticosuprarenala tCSR)
Hormonii secretafi de corticosuprarenala sunt de
natura lipidica. Ei se sintetizeazd din colesterol. Rolul
lor este vital. In funcfie de acfiunea principala exercitata de acegti hormoni, ei sunt imparlifi in trei grupe:
l.Mineralocorticoizii, cu reprezentantul principal
aldosteronul, joaca rolin metabolismul sarurilor mine'
rale, determindnd reabsorblia Na+ in schimbul K+ sau
H+ pe care-i excreta la nivelul tubilor uriniferi contorli
distali gi colectori. Se produc kaliurie gi acidurie.
ReabsorbEia sodiului este insolita de reabsorblia

hipertensiune. Hiposecrelia se intdlne-ste in cazul insuficienlei globale a CSR (boala Addison). La acegti bolnavi are loc o pierdere de sare gi apa, urmata de hipotensiune gi adinamie (scaderea capacitafii de efort).
2. Glucocorticoizii sunt reprezentafi in special de
cortizon gi hidrocortizon (corlizol). Circula in s6nge
lega[i de proteinele plasmatice. O mica fracliune libera
a cortizolului exercita efectele metabolice specifice.

Efecte specifice a$pra unor organe gi fesututi

gu

sc
sc
cd

cil
ot
@
t[t

m
tul

Glandele endocrine

suprarenale este un ganglion simpatic, ai carui neuroni nu au prelungiri.


Hormonii secretali de medulara se numesc catecolaminq adrenalina (epinefrina), in proporlie de 80%,
noradrenalina (norepinefrina), in proporlie de 2O%.
Acfiunea acestor hormoni este identica cu stimularea
sistemului nervos simpatic. Principalele acliuni ale
acestor hormoni gi mediatori chimici sunt:
. asupra aparatului cardiovascular, produc tahicardie,
si hipertensiune. Cregte excitabilitatea
inimii; adrenalina dilata insa vasele musculare gi le contracta pe cele din pielg mucoase gi viscere. Noradrenalina are predominant acliuni vasoconstrictoarq
. asupra aparatului respirator determina relaxarea
musculaturii netede si dilatarea bronhiilor;
. asupra tubului digestiv determina relaxarea musculaturii netede a peretilor gi contracfia sfincterelor.
lnhiba majoritatea secrefiilor. Contracta splina 9i ficatul;

vasoconstrictie
Hipersecrelia de glucocorticoizi determina sindromul Cushing, in care predomina semnele dereglarilor
metabolismului intermediar. Bolnavii prezinta obezitate, diabet gi hipertensiune. Hiposecrelia se intdlnegte in boala Addison.
I

aferenle

receptori,i stress

ritm cardiac

Hipotalamus
I

I
Aderiohipofiza
I

'

. asupra metabolismului glucidic si lipidic produc


glicogenoliza si hiperglicemie, mobilizarea grasimilor
din rezerve gi catabolismul acizilor gra9i. Adrenalina
are efecte predominant metabolice gi energetice;
o alte actiuni
dilata pupila, contracta fibrele netede ale mugchilor erectori ai firului de par. Produc
alerta corticala, anxietate 9i frica. Stimuleaza sistemul
reticulat activator ascendent.
Atat secre[ia corticalei, cdt gi cea a medularei suprarenale sunt stimulate in conditii de stress (stari de
incordare neuropsihica, de emolii, traumatisme, frig
sau caldura excesiva etc.). Acegti hormoni au un rol
important in reaclia de adaptare a organismului in fa!a diferitelor agresiuni interne gi externe.

ACTH

*
cR
I

" Cortizol
3. tlormorfi set(ostercizi sunt reprezentali de doua

grupe de hormoni, unii androgeni (asemanatori celor


secretali de testicul) gi a$i estrogeni (asemanatori celor
secretali de ovare). Acliunea acestor hormoni o completeaza pe cea a hormonilor sexuali respectivi. Rolul lor
se manifesta in special in cazul aparitiei gi dezvoltarii
caracterelor sexuale secundare. Ei determina, la baieti,
cregterea barbii gi mustafilor, dezvoltarea laringelui gi
ingrogarea vocii, dezvoltarea scheletului gi a masei

La fetg stimuleaza dezvoltarea glandei


mamare, depunerea lipidelor pe golduri gi coapse etc.
musculare.

Medulosuprarenala (MSRI
Reprezinta porliunea medulara a glandelor suprarenale. Anatomic 9i functional, medulara glandei

iiiiiii:r1:,il:r'iii.riilr,i

TEME 9r APLtCATil

Fcs@nffdrtrhh de arganixrxdui

wnan

Tirsida

Efecte specifue pe dsErrc

organe

Este localizata in zona anterioara a g6tului, intr-o


capsula fibroasa (loja tiroidei). Glanda are doi lobi la-

terali, unili intre ei prin istmul tiroidian. Jesutul


secretor (parenchimul glandular) este format din
celule epiteliale organizate in foliculi, in interiorul
cdrora se afla un material omogen, v6scos, numit
coloid (fig. 60). Acesta conline tireoglobulind, forma
de depozit a hormonilor tiroidieni, tiroxina gi ti'
iodotironina. Tireoglobulina este o proteina sintetizata de celulele foliculare. Prin iodarea moleculelor de
tirozina din structura tireoglobulinei, rezulta hormonii

si triiodotironina). Sinteza hormonilor gi eliberarea lor din coloid in sdnge se face


sub acfiunea TSH hipofizar.
tiroidieni (tiroxina

Hipofuncfia tiroidiana duce la consecinle variabile

in funcfie de v6rsta. Daca survine la copilul mic, se

Fig. 60. Glanda tiroid4 a. laringe; b. glanda tiroida:


lare; 2. coloid; 3. foliculi; c. trahee.

1.

celule folicu-

intre foliculii tiroidieni se gasesc celule speciale


numite celule parafoliculare sau celule ,,C", care secreta calcitonina.
Hormonii tiroidieni cresc metabolismul bazal gi
consumul de energie 9i au un rolin procesele morfogenetice, de cregtere gi diferenliere celulara gi tisulara. Aceasta acliune se manifesta foarte pregnant la
nivelul sistemului nervos.
Efecte asupra metabolismului intermediar: glucidic - hiperglicemie; lipidic - efect hipocolesterolemiant; proteic - catabolism.

produce o incetinire a dezvoltarii somatice 9i psihice


care poate merge pdna la cretinisrn Daca survine la
adult, se produce doar o diminuare a atenliei, memoriei gi capacitalii de invafare. Indiferent de v6rsta, procesele energetice sunt reduse, metabolismul bazal
este scazut, iar lesuturile sunt imbibate cu un edem
mucos (mixedem), pielea devine uscatd, ingro-sata, se
produce caderea parului, apare senzafia de frig.
Hiperfuncfia tiroidiana este caracterizata prin cregterea metabolismului bazal cu +100% gi tulburari
funcfionale prin accentuarea efectelor fiziologice ale
hormonilor. In anumite tipuri de hipertiroidism, bolnavii prezinta gi protruzia globilor oculari (exoftalmie).
O alta afecliune a glandei tiroide este guga ende'
mica. Guga este o cregtere anatomica a glandei, insolita de obicei de hipofunctie. Cauza gugei este prezenla in alimente 9i in apa de baut a unor substanfe
chimice oxidante, numite substanfe gugogene. Acfiunea acestora se exercita in mod negativ, produc6nd
hipertrofia glandei numai in regiunile sarace in iod.
Reglarea secreliei tiroidei se face printr-un mecanism de feedback hipotalamo-hipofizo-tiroidian.
Calcitonina La nivelul tiroidei si paratiroidelor, au
fost puse in evidenla celule diferite de restul epiteliului glandular, numite celule .C". Ele secreta un hormon hipocalcemiant (care ajuta la fixarea Ca2* in
oase), numit calcitonina.

*Faratirsid*le
Sunt patru glande mici, situate cdte doua pe fala
posterioara a lobilor tiroidieni, conlin6nd celulele principale care secreta parathormonul si celulele parafoliculare, identice cu celulele .C" de la tiroida, care secreta calcitonina.

Glaldele erdocrirle

Paratlprnmul (PTH) este activ asupra osului, rinichiului si hactului digestiv, fie prin efecte directe, fie
prin efectele vitaminei Do a carei secrefie o controleaza.

Hipercalcemia gi hipofosfatemia sunt rezultatul


efectelor conjugate ale PTH, prin activarea osteoclastelor, cregterea absorbliei intestinale a calciului,
stimularea reabsorbliei tubulare a calciuluiin nefronul
distal gi inhibarea reabsorbliei tubulare a fosfalilor
anorganici.
Hipercalcemia inhiba secrefia de PTH, gi invers. in
caz de hipersecrefie, are loc rarefierea oaselor care

pot prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat in

exces in sdnge se depune in lesuturi sau formeaza


calculi urinari.
Calcitonina Stimulul declangator al secreliei de CT
este hipercalcemia, iar rezultatul global al efectelor
sale este hipocalcemia.

FsRcree**l sndssri*

in

Pancreasul endocrin este implicat


controlul
metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor 9i
proteinelor prin hormonii secretali gi consta din insule
de celule endocrine
insulele Langerhans (fig. 61).
Acestea conlin mai multe tipuri de celule secretorii,
dintre care celulele u (2O%), care secreta glucagon, gi
celulele B (60-70%), care secretd imulina.
hgulina a fost pentru prima oara descoperita de
cercetatorul romdn Nicolae C. Paulescu in 1921. Pentru redescoperirea ei, in 1923, canadienii F.G. Banting
9i J.J.R. Macleod au primit PremiulNobel.
lnsulina este singurul hormon cu efect anabolizant
pentru toate metabolismele intermediare gi singurul
hormon hipoglicemiant.
Deficitul de insulina (diabetul zaharat) constituie

boala metabolica complexa, caracterizata prin

istm tiroidian, coloid, folicul tiroidian, tireoglobulina, tirozina, tiroxind, triiodotironind, parathormon,

calcitonina

Fig 6L

Pancreasul 1. vezica biliara; 2. aorta; 3. trunchi celiac;


4. coada pancreasului; 5. corpul pancreasului; 6. canal pancreatic
principal; 7. canal acceso[ 8. duoden; a. acini; b. insula Langerhans.

Efectele metabolice ale insulinei

iEL*mtiile

#,utnffib

ab

ltr'S@:rismrui[ui iuurrenr

prezenta valorilor crescute ale glicemiei la determinari repetate gi care, in evolulia ei prezinta hiperglicemie, glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie,
dezechilibre acido-bazice gi electrolitice. Complicatiile bolii provoaca gi compromiterea morfofunclionala a unor lesuturi gi organe de importanla vitala,

cum ar fi sistemele nervos, cardiovascular sau excre'


tor. Excesul de insulind se caracterizeaza prin hipoglicemie severd, care poate cornpromite dramatic
funclia sistemului nervos.
srrt prezentate in
Glucagonul 9i efectele *
urmdtoarea schema.

-: .. ,:, .,: .:.:.::tttaa:,..:,:. :t

GJ[Cagffi
,,,, '..,.,,,,
W..**-vvti;'1,,
' -;:l;";
r.".i''..11'--.".

.,,

:,

:: :

t,,,,.,, |:.,.,|
.:

a ::.

:'.:

,',+,,glicoenoliza,...'
+. gluone'bgeneea,,,

*#pif*ea

:'1"ti:,':

Metabolisrn,,$ucidic

1.:...:,.

:a:::::::

mffiabolis .lip,idie
r, ., .+,lipoli44 . i..,iil

I
J

'

,!a..
:::::::::

\
r:,:

t::,:

+1! olni ,proteic


.,,.1...+,plortOlita,

fa.h

&

' ."'j:

contraqtie

miocardicE:,:r .,::.'

+ secretia biliai,A,:,,

secre$a gastric6.i.

{g$ased* pi*e*$#}

Este situata intre tuberculii cvadrigemeni superiori


gi intra in componenfa epitalamusului.
Anatomic si functional, are conexiuni cu epitalamusul, cu care formeaza un sistem neurosecretor epitalamo-epifizar.

Epifiza secreta melatonina, cu acliune frenatoare


asupra funcliei gonadelor gi vasotocina, cu puternica

acliune antigonadotropa, mai ales anti-LH. Extractele


de epifiza au gi efecte metabolice, at6t in metabolis'
mul lipidic, glucidic, proteic, cdt gi in cel mineral.
Epifiza are legaturi str6nse cu retina. Stimulii luminogi produc, prin intermediul nervilor simpatici, o re'
ducere a secreliei de melatonina La intuneric, secre'
lia de melatonina cregte, fr6ndnd funcfia gonadelor.

*Y$r$sxs$l
Are un rol de glanda endocrina (fig. 62) in prima
parte a ontogenezei, p6na la pubertate. Este o glanda
cu structura mixta, de epiteliu secretor 9i organ limfatic. Are localizare retrosternala. La pubertate, invo'
lueazd, fara sa dispara complet.

ln organism are atdt rol de organ limfatic central,


c6t 9i de glanda endocrina.
Degi nu au fost individualizali hormoni ca atare, se

cunosc o serie de efecte ale extractelor de timus:


1. acliune de fr6nare a dezvoltarii gonadelor;2. acliune
de stimulare a mineralizarii osoase; 3. efecte de oprire
a mitozelor.

Fig 62 Timugul 1. laringe; 2. glanda tiroida; 3. trahee; 4. timus;


5. plaman.

Funcliile timusului sunt putemic blocate de hor'


monii steroizi, care determina involufia acestui organ.
Unitatea histologica a timusului este lobulul timic
format dintr-o relea de celule reticulare, intre care se
afla timocite. Acestea sunt celule hematoformatoare
primordiale (stem), migrate din maduva hematogena
9i transformate sub influenla factorilor locali in celule
limfoformatoare de tip T. Timocitele ,,insam6nfeaza"
organe limfoide periferice (ganglionii limfatici, splina,
amigdalele etc.).

ElbmUUbenmme

Disfuncgii endocrine
Nanismul hipofizar
Secrefia inadecvata a hormonului de cregtere in
perioada copilariei duce la nanism hipofizar.
Cagexia hipofizara (boala Simmonds)
Hiposecrefia hormonului de cregtere la adult deter-

mina aceasta suferi[a rar6, caracterizata 'prin


imbatr6nire prematura provocata prin atrofie tisulara.

Gigantisnrul

Reprezinta cregterea

in

exces a corpului intreg

sau numai a anumitor segmente, datorata secretiei


exces a hormonului de cregtere la copil.

in

Acomegalia
Cauzata de secrelia in exces a hormonului de
cregtere la adult. Se manifesta prin cregterea in
grosime a oaselor lungi gi a lesuturilor moi, mai ales
fa!a, m6inile gi picioarele.
Diabetul insipid

Este provocat de deficitul secretor al

ADH.

Simptomele includ poliurie, polidipsie 9i dezechilibre


ionice. Se trateaza prin aport extern de ADH.
Boala Basedow(raves (guga toxica)
Implica marirea de volum p glandei iiroide asociata
cu hipersecrelia de tiroxina. ln consecinta metabolismul bazal gi frecvenfa cardiaca cresc, persoana scade
in greutate 9i apar hipersudorafii. in jumatate dintre
cazuri apare gi exoftalmia, ca o consecinla a edemului retroorbitar gi a tumefacliei mugchilor extrinseci ai
globilor oculari.
Mixedemul

Este rezultatul hipotiroidismului la adult 9i afec-

teaza echilibrul hidroelectrolitic, provocdnd edem gi


creqterea volumului sangvin, urmata de cregterea pre-

siunii sangvine. Simptomele de mixedem

includ:
scaderea metabolismului bazal, letargie, tendinta de a
cregte in greutate. Beneficiaza de terapie cu hormoni

de substitutie.
Nanisrnul tiroidian
Este forma infantila a hipotiroidismului, cunoscuta
gi sub numele de cretinism. Se caracterizeaza prin
cre;tere int6rziata, trasaturi faciale caracteristice, dezvoltare osoasd anormald, retard psihic, temperatura
scdzutd, letargie. Diagnosticat precoce, poate fi tratat
cu succes cu tiroxina.
Guga endemicd
Se caracterizeazd prin cresterea de volum a glan-

dei tiroide provocata de aportul insuficient de iod.

Dezvoltarea anormala a tiroidei este provocata de


excesul de TSH, stimulat de nivelele plasmatice mici
de tiroxina.

Tetania

Apare datorita hiposecrefiei de hormon paratiroidian. Principala cauza o reprezinta indepartarea

chirurgicala accidentala a paratiroidelor, iar principala


consecinta este scaderea marcata a calciului plasmatic, fapt ce afecteaza activitatea musculaturii.

'Boala Recklinghausen
Boala se datoreazd disfunctiei glandelor paratiroide
9i produce tulburari ale metabolismului calciului gi fosforului, duc6nd la demineralizari osoase, cu hipercalcemie gi hipercalciurie. Se manifesta prin dureri osoase, fracturi patologice, cifoscolioza, calcificari renale,
ale arterelor si lesutului periarticular, osteoporoza
Sindromul Cushing

g.a.

Definegte hipersecrefia de corticosteroizi gi este


provocat, de reguld, de tumori ale cortexului adrenal
sau de hipersecrefie de ACTH. Se caracterizeazdprin
afectarea metabolismului lipidic, glucidic 9i proteic.
Pacientii prezinta hipertensiune, hiperglicemie gi astenie musculara. Modificarile metabolice confera pacientului aspect impastat gi provoaca fala ,,in luna
plina" gi ceafa ,,de bizon".
Modificarile pot fi induse gi iatrogen, apar6nd la
pacienlii tratali pentru afecliuni inflaniatorii cronice
cu corticosteroizi; aceasta terapie are drept funda-

ment proprietatile antiinflamatorii 9i de scadere a


raspunsului imun ale acestei grupe farmacologice.
* Sindromul androgenital
De regula asociat sindromului Cushing aceasta
maladie se daoreazd secreliei in exces de hormoni
androgeni. La copii determina aparilia pubertafii precoce gi hipertrofierea organelor genitale exteme. Alte

semne constau in ingrogarea vocii gi pilozitate in


exces. La femeia adulta determina aparilia pilozitalii
faciale (barba, mustafa).
+
Boala Addison
Afecliunea se datoreaza secreliei inadecvate at6t a
mineralocorticoizilor c6t gi a glucocorticoizilor, ceea ce
determina hipoglicemie, dezechilibru al balanlelor sodiului gi potasiului, deshidratare, hipotensiune, scddere
rapida in greutate 9i astenie marcata. O persoana ce
sufera de aceasta boala si nu este tratata cu corticosteroizi poate muri in cdteva zile prin deshidratare
severd 9i dezechilibre electrolitice majore. Un alt simptom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanata
provocata de secrelia in exces a ACTH-ului gi posibil
a MSH-ului (provin din aceeagi molecula, prin clivaj
enzimatic), ca rezultat al absenfei feedback-ului negativ realizat de corticosteroizi asupra adenohipofizei.
* Boala Conn
Tulburari ale metabolismului electrolitic, provocate
prin hipersecretia de aldosteron.
Diabetul zatrarat
Disfuncfie a pancreasului endocrin const6nd din
incapacitatea organismului de a oxida glucidele,
av6nd manifestarile descrise.

Aflafi raspunsul corect.


Hormonul somatotrop stimuleaza cregterea, impreuna cu:
a. hormonii gonadelor; b. insulina; c. hormonii tiroidieni; d. toate raspunsurile sunt corecte.
2. Diabetul insipid este este efectul:
a. hipersecrefiei corticotropinei; b. hiposecrefiei insulinei; c. hiposecreliei de vasopresina; d. toate
raspunsurile sunt gregite.
1.

Stbilif daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate sau false; in cazulin care le considerafi adevarate, determinafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Prolactina este un hormon care poate determina prevenirea ovulafiei, deoarece are acliune inhibitoare
asupra producerii coloidului tiroidian de catre celulele foliculare.
2. Hiposecretia de aldosteron provoaca edeme gi hipertensiune, deoarece duce la retenlia masiva de
sare gi apa in organism.

1.

Asociati hormonii cu glandele endocrine care-i produc:


1. prolactina
a. corticosuprarenala
2. aldosteronul b. pancreasul endocrin
3. glucagonul

4.

melatonina

5.
6.

noradrenalina

vasopresina

c. neurohipofiza
d. timusul
e. medulosuprarenala
f. adenohipofiza
g. epifiza.

'Redac'tati un eseu cu tema ,,Mecanismul general de reglare nervoasd gi umorala a secreliei endocrine",
folosind schema de mai jos.

ti

:'.i'i;i.r.
?/

..

:.2

fil;ne#ait;.i,;.i.i,

,o',

4 -" ***.,!h*'

* ,,ir'

'

lIinta
mta
Dflmafa
'

hormonul

adreno.

corticotroptaCrrU

,"Itlx,.

';

steroizicortico

i;
i
i

'k

:t

,r,--o-- -_.--.---.

!
hormon .
tirmtrop(TSH)!reafoliculilor(FSll)l Ut"inir-t1t-U1 |
hormonul t hormonul

de

stimula-i

,tt

tiroxina

'

j
i

testosteron

':

jr

prolactina

eRD

i1
i
i

,;vasopre$na-+;

t:'-4*t*+"r
:. i.."..........................:...--...-.-.,".:
-'"""--4\'\
a""r"6"."1
hormonul

(srH)

',

ff i ffi#? i i '
:

_i::i^itj

::|-.-****a"*i;;,:,!f,f lFi.f,iz:H$-ste+i$argi,,'i1
i

!i "-*****:""-^^--"
.
i

"uprur"nuu !

Tinta

factori de eliberare gi
inhibitori hipotalmici

:
i

::.1.:

estogeni i
ot"n.?"." i

le;

;:]|i]Mugchi,ficatsiialte'!esuturiilesutunsexua
Imala
,
t
SeCUnOafe I

)r

.
.':.

Glande i
malnare|

glucagon:
,

-.

h@H

4. Migcarea
Migcarea, una dintre insusirile caracteristice ale
organismelor vii, se realizeaza la om prin intermediul
sistemului osteoarticular, cu rol pasiv, 9i al sistemu-

lui muscular, componenta activa; acestea

asigura

miscarile corpului, ale unor segmente ale sale gi


locomofia.

$istemul ssos
0steogeneza si cregterea oaselor
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesulde osteogeneza (fig. 63), care consta in transformarea fesutu-

lui cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului

in scheletul osos al adultului.

cartilaginoase, p6na in jurul v6rstei de 20 de ani, doar


cartilajele de conjugare diafizoepifizare sau de
cregtere. Celulele acestor cartilaje prolifereaza numai
spre diafiza, realizdnd astfel procesul de cregtere in
lungime a osului. Cregterea in grosime este realizata
de zona intema, osteogena, a periostului.
Dupa ce procesul de cregtere a incetat, epifizele
ram6n acoperite cu un strat sublire de cartilaj hialin,
numit cartiiaj articular. in jurul v6rstei de 2O-2ade ani,
cartilajele de cregtere sunt inlocuite de lesut osos, iar
epifizele se sudeaza la diafize.

Scheletul
Scheletul reprezinta totalitatea oaselor agezate in
pozifie anatomica (vezi fig. 65).
Dupa forma lor, oasele se clasifica in:
.oase lungr predomina lungimea: humerus, radius,
ulnd, femur, tibie, fibula;
. oase late predomina lalimea gi inalfimea: parietal, frontal, occipital, stem, scapula, coxal;
. oase scurte
cele trei dimensiuni sunt aproxi-

mativ egale: carpiene, tarsiene.


Exista ;i oase, cum ar fi rotula, care se gasesc in
grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de
asemenea, gi oase alungite, cum ar fi coastele 9i clavicula,la care predomina lungimea, dar care nu prezinta
diafiza gi epifize, aga cum au oasele lungi.
:ii'l
:ldi

Fig 63. Osteogeneza: 1. cartilaj hialin; 2. centru (punct) primar de


osificare; 3. capilare epifizare; 4. centri secundari de osificare;

5. cavitate medulard; 6. os spongios; 7. os compact; 8. periosfi

$etrelett*l c*p*fr*i
Este alcatuit din neurocraniq care adapostegte encefalul, -si din viscerocraniu, unde se afla atdt segmentele
periferice ale organelor de siml cdt gi primele segmente
ale aparatelor respirator gi digestiv (fig. 6a).

9. epifize; 10. diafiza.

Dupa originea lor, oasele se pot imparti in oase de


membrand, dezvoltate prin osificare desmala (endoconjunctiva), qi oase de cartilaj, dezvoltate prin osificare encondrala.
Osificarea desmald
de membrana
da nagtere oaselor bollii cutiei craniene, partial claviculelor
gi mandibulei. Aceasta osificare realizeaza gi cregterea in grosime a oaselor lungi pe seama periostului.
Osificarea encondrald. da nagtere oaselor membrelor, oaselor scurte gi oaselor bazei craniului; de

asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza


cregterea in lungime a osului la nivelul cartilajului de
cregtere, cartilajul diafizo-epifizar. in modelul iartilaginos al unui os lung apar centre de osificare, mai intdi
in diafiza, ulterior 9i in epifize. Aceste centre se numesc puncte de osificare primitiva (primara).
Osificarea epifizelor incepe mai t6rziu, dupa ce ele
au ajuns aproape de dimensiunile definitive. Ram6n

4
5

6
7

Fig 64. CJaniul L fronta| 2. sfenoid; 3. nazal; 4. etrnoid; 5. lacrimal;


6. zigomatic; 7. maxilat 8. mandibula; 9. canal auditiv extern;
l0.occipital;

11.

temporal; 12. parietal.

Functjile fundamentale ale organismului uman

Neurocraniul este alcdhrit &t pffu oase nepe'


frontal, etmoi4 sfsKid $ occiPital
reche
9i din
temporde $ paietale.
doua oase perechi
Viscenocraniul este format din gce oase Perechi

(maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zlprnatice gi cordoua oase nepereche


netele nazale inferioare)
(vomerul gi mandibula).

15

16

18

19

Fig 65. Sctreletu} 1. os frontal; 2. cutia toracicd; 3.

mandibula; 15. clavicula; 16. manubriu; 17. omoplat; 18. corp sternal; 19. apendice xifoid; 20. femur; 21. rotula; 22. fibula;23. tibie;
24. tarsiene; 25. metatarsiene; 26. falange.

oase coxale.
Coloana ventebral6

Reprezinta scheletul axial, fiind situata in partea


mediana gi posterioara a corpului. indepline-ste un
triplu rot ax de suslinere a corpului, protejarea maduvei spinarii gi executarea diferitelor migcari ale trunchiului 9i capului. Cuprinde 5 regiuni: cervicala, toracala (dorsala), lombara, sacrala gi coccigiana.
Vertebra tip prezinta, in partea sa anterioar6, corpul vertebral, iar posterior, arcul vertebral, care este
legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali.
Acegtia din urma, prin suprapunere, delimiteaza orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies
nervii spinali. intre corpul vertebral, pediculii vertebrali 9i arcul vertebral se afla orificiul vertebral, care,
prin suprapunere, formeaz6 canalul vertebral ce
adapostegte maduva (fig. 66).
Osul sacru Provine din sudarea celor cinci vertebre sacrale. Osulsacru este un os median, nepereche,
de forma triunghiulara, cu baza in sus.
Felele laterale ale sacrului prezinta o suprafala de
articulare pentru osul coxal.
V6rful sacrului, indreptat in jos, se unegte cu baza
coccisului.
Coccigele. Rezulta din fuzionarea celor 4-5 verte'
bre coccigiene.

simfiza

os temporal; 13. maxilar;

14.

Este format din coloana vertebrala, stern, coaste 9i


bazin. Bazinul este alcatuit din osul sacru gi cele doud

humerus;

4. radius; 5. ulna; 6. carpiene; 7. metacarpiene; 8. falange; 9.

pubiana; 10. ilion; 11. ischion; 12.

Scheletul trunchiului

1. corp; 2 orificiu vertebral; 3. arc verte


braL 4. apofiza articular6 superioara; 5. apofiza spinoasa; 6. suprafafa de articulare;1. apolizit transversa; 8. pedicul vertebral.

Fig 66.Vertebra bmbar*

Migcarea

Coloana vertebrala prezinta curburi atat in plan


giin plan frontal (fig. 67). Curburile din plan
sagital sunt numite lordoze, c6nd au concavitatea posterior (regiunile cervicala 9i lombara), si cifoze, c6nd
concavitatea privegte anterior (regiunile toracala gi
sacrala). Curburile in plan frontal se numesc scolioze
gi pot fi cu convexitatea la stdnga sau la dreapta.
sagital, cdt

Clavicula este un os lung de forma literei ,,S'culcat6, care se articuleaza lateral cu scapula gi medial
cu manubriul stemal.
Scapula este un os lat, de forma triunghiulara, agezat cu baza in sus; lateral se articuleaza cu humerusul.
Scheletul bralului este alcatuit din osul humerus.
Scheletul antebrafului este alcatuit din doua oase
lungi: radiusul si ulna.
Scheletul m6inii este format din 8 oase carpiene,
5 metacarpiene gi 14 falange (pentru degetul I
police
exista numai doua falange).
Scheletul membrelor inferioare este format din

centura pelvina

gi scheletul membrului inferior

propriu-zis.

Fig 67. Coloana vertebral*

1.

verte-

bre cervicale (7 - prima este numita atlas, iar a doua, axis); 2. vertebre
toracale (12); 3. vertebre lombare
(5); 4. osul sacru (5); 5. coccigele
(4-5).

Scheletul toracelui
Toracele osos este format anterior de stern, posterior, de coloana vertebrala, iar lateral, de coaste.
Stemul este un os lat, situat anterior, pe linia mediana a toracelui. Este format din manubriu, corp si
apendicele xifoid, care rdm6ne cartilaginos p6na in
jurul v6rstei de 40 de ani.
Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase, situate in
partea laterala a toracelui, intinse de la coloana vertebrala toracala p6na la stem. Sunt in numar de 12 perechi, fiind formate posterior dintr-un arc osos care se
articuleaza cu vertebrele toracale, iar anterior, din cartilajul costal
Primele 7 perechi sunt coaste adevdrate, cartilajul
lor articul6ndu-se cu sternul. Perechile VIll, IX, X sunt
coaste false, deoarece se articuleaza cu sternul prin

intermediul cartilajului coastei VIl. Ultimele doua


coaste nu au cartilaj gi nu ajung la stern; se numesc
coaste flotante (libere).
Posterior, scheletul toracelui este format de catre
cele 12 vertebre toracale.

ffitlngrrffi
Scheletul membrelor superioare este format din
scheletul centurii scapulare gi scheletul membrului
superior liber (scheletul brafului, antebra!ului si
mdinii). Centura scapulara leaga membrul superior
de torace gi este formata din clavicula gi scapula
(omoplat).

Centura pelvina leaga membrul inferior de scheletul trunchiului gi este formata din oasele coxale, care
se articuleaza anterior intre ele, form6nd simfiza
pubiana, iar posterior, cu sacrul, form6nd bazinul
pelvisul osos.
Osul coxal provine din sudarea a trei oase: ilion,
ischion si pubis; aceasta sudare se datoreaza adaptarii
la stafiunea bipeda, membrele inferioare fiind diferenliate in vederea funcliei de preluare a greutdlii corpului gi de locomotie.
Scheletul coapsei este format din femur, cel mai
lung os din corp.
Scheletul gambei este alcatuit din doua oase: tibia,
agezata medial gi mai voluminoasa, si fibula, lateral.
Rotula este un os triunghiular, cu baza in sus, situat in tendonul muschiului cvadriceps. Fala sa posterioara se articuleaza cu epifiza distala a femurului.
Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene gi 14 falange (numai doua
pentru degetul I - haluce).
CHEIE

vertebrd, pediculi vertebrali, arc vertebral, orificiu


vertebral, os sacru, coccige, cifozlt, lordozd, stern,
coastd, clavicula, scapula, humerus, radius, ulnd,
carpiene, metacarpiene, falange, ilion, ischion,
pubis, tibia, femur, fibula, tarsiene, metatarsiene

Funcliile fundamentale ale organismului uman

cutia toracica penbu ifme $ plnr6ni


.bazinul osos pentm orgiltele pehine"
3. Rol antitoxic. Oasele neth nrneroase substan!e toxice (Hg, Pb, F) patrunse accidental in organism
gi le elibereaza treptaf fiind eoi diiminate renal. In
felul acesta, concenha$a silgvina a toxicului nu
cregte prea mult gi sunt preveiite efectele nocive
asupra altor organe.
4. Rol de sediu principd d cgilt*r ltenatopo'
ietice. La copii, toate oasele, iar la aduh oasele late
conlin maduva rogie, hematogena I-a adult, maduva
din canalul central al diafizei oaselor lungi este gal'
bena (lesut adipos cu rol de rezerv6), iar la v6rstnici,
este cenugie, nefuncfionala.
5. Rol in metabolismul calciuhri fcforului gi elec'
holifilor. Oasele reprezinta principalul rezervor de
substanle minerale al organismului.
Compozifia chimicd a oaselor
Osul conline 2A% apa s,i 80% reziduu uscat. Este
alcatuit dintr-o matrice organica solida, care este
foarte mult intarita de depozitele de saruri de calciu.
Matricea org anicd a osuluL Este alcatuita go-95 %
din fibre de colagen, iar restul este un mediu omogen
numit substanfa fundamentala, impreuna constituind
oseina. Fibrele de colagen se extind in primul r6nd
de-a lungul liniilor de forla de tensiune 9i dau osului
marea sa rezistenfa la tensiune.
Sdrurile minerale. Sunt reprezentate in special
de fosfatulde calciu, iar cea mai importanta substanla
cristalina este hidroxiapatita
La nivelul oaselor au loc procese metabolice simi'
lare celorlalte organe. O particularitate metabolica o
constituie marea afinitate a substanlei fundamentale
fata de sarurile minerale.
o

Oasele indeplinesc mai multe roluri funcfionale:


1. Rol de parghti ale aparatului locomotor (fig. 68).
Asupra lor acfioneaza mugchii, asigur6nd susfinerea
corpului gi locomofia. Se constituie, astfel, pdrghii de
articulalia craniului cu coloana
cele trei ordinq I
articulafia dintre oasele gambei gi pivertebrala; II

cior;

Iil

articulalia dintre osul brafului 9i cele ale

antebralului.

FiS. 6& Pirgbii osteamusculare


- forla; R = rezistenia; S = sPrijin.

2. Rol de protectie a unor organe vitale:

. cutia craniana pentru encefal;


. canalul rahidian pentru maduva spinarii;

**rti*ul*giile
Articulatiile sunt organe de legatura intre oase,
fiind sediul miscarilor. Dupa gradul de mobilitate, articulaliile se impart in sinartroze gi diartroze.
Sinarhozele

Sunt articulatii fixe, imobile; nu poseda cavitatea


articulara. in acest tip de articulalii se executa migcari
foarte reduse. Dupa tipul lesutului care se interpune
intre cele doua oase care se articuleazd, distingem
sindesmoze se interpune fesut fibros (suturile craniene), sincondroze
se interpune lesut cartilaginos
(simfizele) gi sinostoze
se interpune lesut osos
(sindesmoze gi sincondroze osificate cu vdrsta).
Diarhozele
Sunt articula[ii care poseda un grad variabil de

mobilitate gi se impart

in

Fig 69. Artictlalia gienunchiulul

1. membrana sinoviala; 2. cavitate


articulard; 3. rotula; 4. ligament articular; 5. menisc.

amfiartroze (articulafii

semimobile) 9i artrodii (articulafii mobile).

Amfiartrozele au suprafefe articulare plane sau


ugor concave (articulafiile dintre corpurile vertebrale
care se fac prin interpunerea discurilor interverte-

sinartroze, sindesmoze, sinostoze, sincondroze,


diartroze, amfiartroze, artrodii

brale).

Arhodiile sunt articulalii sinoviale, cu o mare mobilitate (fig. 69).


La nivelulunei articulatii mobile migcarile depind de
forma suprafelelor articulare.
Ele se pot realiza in jurul unui ax, a doua ar(e sau a
trei axe.
Artrodiile prezinta mai multe elemente structurale:
. suprafele articulare;
. capsula articulara;
.membrana sinoviala;
o cavitatea articulara;
. ligamente articulare.

Nogiuni elementare de igiend gi patologie


Deformdrile
Pot aparea la nivelul oricarui component al sistemului osos; cele mai intalnite sunt cele de la nivelul
coloanei vertebrale: cifoza, lordoza gi scolioza.Cifoza
reprezinta o exagerare a curburii coloanei toracale;
Iordoza reprezinta o exagerare a convexitafii coloanei
lombare, iar scolioza o curbare laterala, anormala a
coloanei vertebrale, putdnd aparea la orice nivel al
acesteia.

Fracturile
interuperea continuitatii anatomice a unui os. De
regula survin in urma unor traumatisme dar exista si
situalii particulare, in cadrul unor boli, c6nd pot fi si
spontane (osul este fragil sau fragilizat in cadrul unei
suferinte sistemice).

Entorsele

Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulalii, precum gi a ligamentelor de
vecinatate. Pot avea diverse grade de gravitate, tratamentul fac6ndu-se diferentiat. Se asociaza frecvent
cu sinovite.
Luxafiile
Semnifica dislocarea elementelor componente ale
unei articulalii, in special a suprafelelor articulare.
Cele mai vulnerabile articulalii sunt cele ale genunchiului gi umarului.
*Bolile reumatismale
Termenul de artrita este general pentru un numar de
peste 5O de afectiuni articulare diferite toate avdnd ca
simptom edemul, inflamatia gi durerea. Cauzele celor
mai multe artrite ram6n necunoscutg dar multe dintre
ele survin unor traumatisme sau procese infeclioase.

Funcliile fundamentale ale organismului uman

$istemul muscultrF
Sistemul muscular este format din mugchi, care
sunt organe active ale migcarii. Acest roleste realizat
de catre musculatura scheletica somatica av6nd

in

structura sa lesut muscular striat. Mugchii au


forme variate. Se descriu mugchi fusiformi - biceps,
triceps, mugchi triunghiulari - piramidal al abdomenului, mugchi de forma patrulatera - marele drept
abdominal gi marele dorsal,
fragma, in forma de trapez

circulari

in forma de cupola

dia-

mugchiul trapez, mugchi

orbicularul buzelor gi cel al

pleoapelor,

sfincterele.
*

Structura mugchiului

Mugchii scheletici (fig.70) prezinta o porliune cen'


trala musculara, mai voluminoasa, numita corpul mug'

Principalele grupe de mugchi scheletici


Mugchii scheletici sunt grupafi in mugchii capului,
gdtului, trunchiului gi membrelor (fig.

71).

Mugchii capului
La cap se descriu doua categorii de mugchi: mugchii mimicii, care, prin contraclia lor, determina dife'
rite expresii ale felei, gi mugchii maseteri, care intervin in realizarea actului masticatiei.
Mugchii gatului
in regiunea anterolaterala a gdtului se afla o serie
de mugchi, agezafi pe maimulte planuri, care, dinspre
suprafala spre profunzime, sunl mugchiul pielos al
gdtului, care increlegte pielea gdtului, apoi mugchiul
stemocleidomastoidian.

chiului, gi doua extremitali de culoare alb'sidefie,


numite tendoane, care au in structura lor lesut fibros.
Unul dintre tendoane se insera pe osul fix gi se numegte originea mugchiului, iar celalalt se prinde de
osul mobil gi se numegte inser[ia mugchiului. ln ge-

Mugchii bunchiului
Mugchii trunchiului se grupeaza in mugchii spatelui gi ai cefei, mugchii anterolaterali ai toracelui gi
mus,chii anterolaterali ai abdomenului.

neral, originea este unicd, dar se cunosc gi mugchi cu

superior se afla mugchii trapezi.


lnferior de mugchii trapezi se afla marii dorsali.
Mugchii anterolaterali ai toracelul In partea ante'
rioara a toracelui se gasesc cei doi muschi pectorali
marele gi micul pectoral.

mai multe origini: biceps, triceps, cvadriceps. Corpul


mugchiului este format din fibre musculare striate. La
exteriorul corpului muscular se afla o membrand con'
junctiva, numita fascia mugchiului. Sub aceasta se
afla o lama de lesut conjunctiv, epimisiury din care
pornesc, in interior, septuri conjunctive, perimisiury
teci fine de lesut conjunctiv invelesc fiecare fibra
musculara - endomisium
Mugchiul are o bogata vascularizafie.
lnervalia mugchiuluieste dubla, somatica gi vegetativa. lnervalia vegetativa determina reaclii vasomotorii.

Mugchii spatelui gi ai cefei

in plan superficial,

Mai profund se afla mugchiul subclavicular

dintatul mare

gi

situat lateral.

in spaliile intercostale se gasesc

mugchii inter-

costali externi gi interni.

La baza cutiei toracice se afla diafragma, un


mugchi lat, care separa cutia toracicd de cavitatea
abdominala, av6nd o fala boltita spre torace 9i o fala
concavd spre abdomen.
Mugchii anterolaterali ai abdomenulul Sunt mugchi
la[i. De o parte gi de alta a liniei mediane se afla
mugchii drepfi abdominali. Anterior fala de fiecare
mugchi drept abdominal, se afla mugchiulpiramidal.
Lateral de mugchii drepli abdominali, se afla mugchii oblic extern, oblic intern gi transvers al abdo'
menului.

Mugchii membrelor
Mugchii membrului zuperior
Sunt grupali in mugchi ai: umarului, brafului, antebralului gi m6inii.
Principalul mugchi al umarului, deltoidul, este situ'
at imediat sub piele gi ridica membrul superior p6na la
orizontala, realiz6nd abducfia bratului.

Fig 70. Stsuctura mugchiului: 1. periost; 2. tendon; 3.

fascie;
4.mu;chi scheletic; 5. epimisium; 6. perimisium; 7. fascicul; 8. fibra
muscular6; 9. endomisium.

La nivelul bralului distingem anterior mus,chiul bi'


ceps brahial, mugchiul brahial gi mugchiul coracobrahial.

Posterior, la bra! gasim mugchiul triceps.

Mugchii anteriori ai antebrafului sunt flexori ai


antebralului si ai mdinii gi pronatori ai m6inii. Unii sunt
flexori ai degetelor.
Mugchii posteriori gi laterali ai antebrafului sunt
extensori ai antebrafului, mdinii gi degetelor.
Mdna poseda un aparat muscular complex gi are
mugchi numai pe fala sa palmara 9i in spaliile inter-

In jurul articulaliei qoldului se gasesc mugchii


fesieri.

osoase.

La coapsa, mugchii sunt grupali in loja anteromediala, loja posterioara gi loja laterala.
In loja anterioard se afla muqchiulcroitor, care este
celmai lung mugchi al corpului. Sub mugchiulcroitor
se gasegte cvadricepsul.
In partea mediala a coapsei gasim cei trei mugchi

Mugchii membrului inferior


La membrul inferior se descriu mugchii bazinului,
mugchii coapsei, mugchii gambei gi mugchii piciorului.

adductori
mare, scurt 9i lung, gi mugchiul drept
medial. Acegti patru muschi, prin contracfie, apropie
coapsele intre ele
adducfie.

Fig 7t Mugchii rheletict

1. mupchii antebralului; 2. mugchiul biceps brahial; 3. mugchiul :rrapez 4. mugchiul dinfat; 5. mugchiul croitor;
6 mugchiul cvadriceps femural; 7. mugchii grupului posterior al gambei; 8. mugchii grupului anterior al gambei; 9. mugchiul drept medial;
10. mugchiul adductor lung 11. muschiul oblic extern; 12. mugchiul drept abdominal; 13. mugchiul pectoral mare; 14. mugchiul deltoid;
l5.mupchiul stemocleidomastoidian; 16.mu9chiul maseter; l7.mus.chiul orbicular al pleoapelor; l8.mugchiul frontal; 19. mugchiul temporal;
2O'mugchiul occipital; 21. mugchiul triceps brahial; 22. romboi4 23. mugchiul mare dorsal; 24. aponevroza lombara; 25. mugchii fesieri;

26.mu9chiul biceps femural; 27.mugchiul gastrocnemian; 28. mugchiul solear.

Func6iile fundamentale ale organismului uman

in loja posterioara se afla mugchii biceps femural,


semitendinos gi semimembranos.

Mugchii gambei sunt grupafi intr-o loja anterolao loja posterioara. In loja anterioara se afla
mulchii tibial anterior gi extensori ai degetelor.
ln loja laterala se afla mugchii peronieri scurt gi lung.
Loja posterioara prezinta, in plan superficial,
mugchiul gastrocnemian care, impreuna cu solearul,
formeaza tricepsul sural.
ln planul profund se afla mugchii tibial posterior 9i
flexori ai degetelor. Ei fac extensia labei piciorului gi
flexia degetelor.
Mugchii piciorului sunt agezali at6t pe fala dorsala,
cat gi pe fala plantara.
terala gi

* Extensibilitateaeste proprietatea mugchiului de


a se alungi pasiv sub ac$rm unei forle exterioare.
Substratul anatomic al exterxibilitalii il reprezinta
fibrele conjunctive gi dastke dn mugchi.
* Elasticitatea este propriidm specifica mugchilor
de a se deforma sub ac$rm urei forle si de a reveni
pasiv la forma de repaus ahrEi cmd forla a incetat sa
acfioneze. Baza anatornici a ilstd proprietali o reprezinta fibrele elastice din s*ndra perimisiumului.
* Torutsul muscular esfte o stare de tensiune permanentd, caracteristki nupdnor care au inervalie
motorie somatica gi senzitiva intacte. Dupa denervare,
tonusul mugchilor scheletici dispare. Tonusul muscular este de natura reflexa.
Contacfii ale fibrei musculare stuiate:
o izometrice
lungimea mugchiului ramdne neschimbata, dar tensiunea cregte foarte mult in timpul
acestui tip de contracfie, mugchiul nu presteaza lucru
mecanic extern; toata energia chimica se pierde sub

forma de caldura plus lucru mecanic intem. Exemplu de


contraclie izometrica este sus[inerea posturii corpului;

Fiziologia mu9chilor scheletici


Mugchii scheletici asigura tonusul, postura, echili'
brul, mimica gi miqcarile voluntare. Componenta efectorie a reflexelor somatice de tonus, postura, echilibru
si redresare, precum gi a activitatii motorii voluntare,

a expresiei starilor afectiv emolionale si limbajului o


reprezinta mugchiul striat somatic.
Mugchii scheletici reprezinta aproximativ 40% din
masa organismului.

hoprietitile mugchilor
Contractilitatea (fig. 72) este proprietatea specifica mugchiului gi reprezinta capacitatea de a dezvol-

ta tensiune intre capetele sale sau de a se scurta.


Baza anatomica a contractilitafii este sarcomerul, iar
baza moleculara o constituie proteinele contractile.

Sarcomerul este unitatea morfofunclionala a miofibrilei gi este cuprins intre doua membrane Z.

* Excitabilitatea se datoreaza proprietalilor mem-

branei celulare (permeabilitate selectiva, conductanla


ionica, polarizare electrica, pompe ionice). Mugchii
raspund la un stimul printr-un potenfial de acliune

propagat, urmat de contraclia caracteristica. Intre


manifestarea electrica de Ia nivelul membranei fibrei
musculare 9i fenomenele mecanice de la nivelul sarcomerului se produce un lan! de reaclii fizico-chimice,
numit cuplaj excitafie-contracfie.

t-.-.--.LJ

10710

--

Ftg.7Z Conbacfle (ct formarea conptexeta ath*rniozind) 1. mitocondrie; 2. nucleu;3.-saci de stocarc a cakiului 4. miofibrila; 5.
sarcolema; 6. sarcomer relaxat 7. barxh H hrninoasa; 8. disc intunecat (banda A); 9. disc clar (banda II 10. mernbrana
11. filament
de miozina; 12. filament de actina; 13. sacorner in contractie.

.hotonice - lungimea mugchiului variazd, iar tensiunea ramdne constanta. Mugchii realizeaza lucru
mecanic. Aceste contracfii sunt caracteristice majoritatii muschilor sheletici;
c auxotonicd
- vafiazd gi lungimea gi tensiunea
mugchiului. in timpul unei activitagi obignuite, fiecare
mugchi trece prin faze izometrice, izotonice gi auxotonice.

Manifestirile conhacfiei musculare


7. Manifestarile electrice sunt reprezentate de potentialul de actiune al fibrei musculare. Stimularea fibrelor musculare pe cale naturala (de la placa motorie) sau artificiala (cu curent electric) provoaca aparilia unui potenlial de ac[iune propagat in lungul fibrei
cu o viteza de 30m/s. Potentialele de acliune ale
unei unitali motorii se sumeazd, d6nd potenlialele de
placa motorie. Activitatea electrica a intregului mugchi
sau a unitalilor motorii componente poate fi inregistrata, oblindndu-se electromiograma.
2. Manifestdrile chimice sunt iniliate prin mecanismul de cuplare excitafie-contracfie. Procesele
chimice din muschi asigura energia necesara proceselor mecanice. Metabolismul muscular este anaerob
in primele 45-90 de secunde ale unui efort moderat
sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular sa
regleze aportul de oxigen. Dupa primele 2 minute de
efort, necesitafile energetice sunt satisfacute in cea
mai mare parte aerob.
3. lvlanifestdrile mecanice (ftg. 73) se studiaza cu
ajutorul miografului. Aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag, determina o contrac.tie musculara unicA numita
secusa musculard, care are urmatoarele componente:

b.

Fig 73. Conhacfia musc'ular4

a. secus6; b. tetanos.

FrS 74. Joncfiune netnqmuscuhI: 1. fibra neuronald motorie;


2. ramificalii nervoase; 3. nucleul fibrei musculare; 4. miofibrila;
motorie; 6. mitocondrii; 7. fanta joncliunii; 8. placa motorie
(oncliunea neuro-musculard); 9. vezicule sinaptice.
5. placa

a. faza de latentd, dureaza din momentul aplicarii


excitantului gi pdna la aparitia contracfiei. in timpul
acestei faze, are loc manifestarea electrica a contracfiei, a carei durata depinde de tipul de mugchi,
fiind de la cca 0,01 s la mugchiul striat;
b. faza de contrac,fie dureaza in medie 0,04 s;
c. faza de rehxare dureaza 0,05 s.
Secusa poate fi izometrica sau izotonica. Durata
totala a secusei este de 0,1s, iar amplitudinea ei variazd proporlional cu intensitatea stimulului aplicat,
p6na la o valoare maxima. Acest fapt se explica prin
antrenarea in contracfie a unui numar tot mai mare
de fibre musculare, pe masura ce intensitatea stimuIului oegte.
Daca, in loc de stimulare unicd, se folosesc stimuli
repetitivi, la intervale mici gi regulate, curba rezultata
nu mai este o secusd, ci o sumafie de secuse numit
tetanos (contracfie tetanica):
a. incomplet, alcarui grafic prezinta un platou din!at, exprimdnd sumarea incompleta a secuselor la
stimularea repetitiva cu frecvenla joasa de 10-20 stimuli/secunda;
b. complet, al carui grafic prezinta un platou regulat, exprim6nd sumafia totala a secuselor, obfinuta
prin aplicarea stimulilor cu o frecvenla mult mai mare:
50-100 stimuli/secunda.
Toate contracfiile voluntare ale muschilor din organism sunt tetanosuri gi nu secuse, deoarece
comanda voluntara se transmite la mugchi prin impulsuri cu frecvenla mare. Exista insa in organism gi
situalii in care contracfia este o secusd: frisonul, sistola cardiaca, contraclia obtinuta in urma reflexului
miotatic.
4. Manifestdrile termice ale contracliei se datoreaza fenomenelor biochimice din fibra musculara.
Randamentul contracliei masei musculare este de
30%, ceea ce inseamna caTO% din energia chimica
se transforma in energie calorica.

Fun4iile fundamentale ale organismului uman

Nogiuni elementare de igienE 9i patologie


Oboseala gi foda musculard

Oboseala musculara este determinata de o stare


de contraclie prelungita gi suslinuta a mugchiului. Ea
se datoreaza si este propolionala cu rata epuizarii
glicogenului muscular la care contribuie gi scaderea
pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic,
inhibdnd unele enzime. Se considera ca partea cea
mai mare a oboselii musculare rezulta din incapacitatea proceselor contractile si metabolice ale fibrei
musculare de a realiza in continuare acelasi lucru
mecanic. in plus, dupa o activitate musculara prelungita poate avea loc o diminuare a transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncliunii neuromusculare,
cea ce are ca efect, in continuare, diminuarea con-

tracliei musculare.
Uneori, muschiul obosit intra in contractura
dureroasd (crampe musculare). Practicarea unui efort
fizic intens dupa o perioada maiindelungata de inactivitate este urmatd la 2 - 48 de ore de aparifia unor
dureri persistente, uneori foarte puternice, la nivelul
grupelor musculare solicitate, fenomen numit febra
musculara. Aceasta se atenueaza sau chiar dispare la
reluarea aceluiagi tip de efort.
hevenirea instalarii precoce a oboselii 9i scaderii
forlei musculare se poate realiza prin gradarea progresiva a activita[ii fizice, respectdndu-se curba
capacitdl.ii de efort pe parcursul zilei si saptamdnii.
Activitatea fizica intensa trebuie sd alterneze cu
pauze obligatorii pentru refacerea capacitalii de efort.
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel
intinderile 9i rupturile musculare
lntinderi gi rupturi musculare
Contraclia excesiva" unui mugchi poate duce la
intinderea sau chiar la ruperea sa, precum gi a !esutului conjunctiv adiacent.
*Distuofiile musculare

Cunoscute

9i sub denumirea de miopatii,

reprezinta reprezinta un grup de afecfiuni musculare


ereditare, cu severitate diferita, progresive, care se
diferenliaza clinic prin distribulia selectiva a grupelor
musculare afectate.

in cazul acestor maladii de natura degenerativa,


fesutul muscular striat scheletic este inlocuit succesiv cu lesutul sclero-adipos. Prin retracliile tendinoase, care pot insoti afectiunile musculare, se ajunge
la deformari mai mult sau mai putin accentuate ale
trunchiului si membrelor.
Miopatiile pot aparea la vdrsta pregcolara,la pubertate sau in jurul vdrstei de 20 de ani gi rar la peste 30
de ani.

Asociafi oasele scheletului, denumite


din dreapta:
1. vertebra

in

coloana din stdnga, cu clasificarea dupa forma acestora, prezentata

in coloana

a. Iungi

2. carpiene, tarsiene
3. ulna, fibula

b. scurte
c. late

4. rotula

e. sesamoide

Asociati unele forme ale mugchilor cu denumirile acestora:


1. patrulatera
a. bicepsul femural
2. cupola
b. marele dorsal
3. fuziforma
c. diafragma
4. triunghiulara
d. piramidal al abdomenului
5. circulara
e. sfincterul piloric
Redactaf un eseu cu tema ,,sensibilitatea gi migcarea, componentele functiilor de relafie", structurat dupa
urmatorul plan:
r importanta integritafii anatomo-funcfionale a organelor de sim! in perceperea insugirilor obiectelor gi
derularii fenomenelor din mediul extem gi intern;
. rolul sistemului nervos in transmiterea, prelucrarea 9i integrarea informafiei;
o sistemul endocrin ca factor reglator al cregterii gi dezvoltarii organismului si al comportamentului uman;
. migcarea ca modalitate de integrare a organismului in mediu.
Gdsiti asocierea incorecta referitoare la numarul oaselor care intra in componenla membrelon a. braf
gamba; c. metacarp
coapsa; b. antebra!
metatars; d. carpiene
tarsiene.

Aflafl raspunsul corect.


e.

Coastele adevarate reprezinta: a. trei perechi; d. doua perechi; c. opt perechi; d. primele gapte perechi;
coastele libere.

Gisifi raspunsul gregit cu privite la curburile fiziologice ale coloanei vertebrale: a. cervicala; b. coccigiana;
c.lombara; d. toracala; e. sacrala.
Stabilifi dacd enunlurile legate prin conjuncfia deoarece" sunt adevarate sau falsq in cazulin care le considerali corecte, determinati daca intre ele exista o relafie de cauzalitate.
.Artrodiile sunt considerate articulalii fixe, deoarece se realizeaza prh pdrghii osoase imobile.
o Rotula este un os triunghiular, deoarece este situata in tendonul lui Ahile.
. Fracturile spontane determina luxalii, deoarece sunt dislocate elementele componente ale articulafiilor.
eOsificarea desmala este denumita ,de membrana", deoarece da nagtere oaselor bazei craniului.
. Cregterea in grosime a osului se realizeaza prin periosf deoarece cartilajele prolifereaza numai spre
dtafizlt.

.Entorsele au diferite grade de gravitate, deoarece reprezinta alungiri variabile ale ligamentelor articulare gi periarticulare.
Redactaf un eseu cu tema ,Respectarea curbei de efort zilnic gi saptamdnalin prevenirea bolilor sistemului osteo-articular gi ale celui muscular'.

Ftmr$iib ffumnihmurnrite db rergei*iurnulh*i

runrrrem

3. illig*stia gi shssrb1ia
Sistemuldigestiv este alcatuit din organe la nivelul
carora se realizeaza digestia alimentelor, transformarea lor in produgi absorbabili si eliminarea resturilor
neabsorbite.
1

il

FrS,Tl. krtstinul subFrc:

1. stomac; 2. flexura duodenojejunala;


3.jejun; 4. ileon; 5. apendice vermiform; 6. cec; 7. mezenter; 8. colon
ascenden! 9. duoden.

Sistemul digestiv este alcatuit din tubul digestiv 9i


glandele anexe.

Tubuldigestiv, format din:


-cavitatea bucala (ti1. 75\;
- faringe (nazo-, oro- gi laringofaringe), segment
comun sistemelor digestiv gi respirator;
1.

ilr

- esofag;
- stomac (fig. 76);
Fig 75. Cavitatea bucah L buza superioara;2 frenul buzei superioare;

- intestinul sublire (fig.77), din trei po$iuni


den, jejun gi ileon;

3. palatul dur; 4. palatul moale; 5. lueta; 6. cavitatea faringiana; 7. amig-

dala palatina; 8. buza inferioara; 9. frenul lingual; 10. limba;


12. premolari; 13. canin; 14. incisivi; 15. ginge.

11.

duo-

e!

h,,i

molari;

CI

s-'

#\-,

h
d

fr

b
E

5t
Fig 76 StornaruL

1. fundul stomacului 2 corp gastriq 3. mugchi longitudinal; 4. mus,chi circular; 5. mugchi obliq 6. marea curbura; 7. plicile mucoasei; 8. mucoasd; 9. submucoasS; 10. antru pilorig 11. canal
piloric; 12 sfincter piloriq 13. duoden; 14. curbura mica; 15. adventice;

16. cardia; 17. esofag.

Fig 7& [testinul groc

1. colon tansverq 2 flexrna colica stdnga; 3.ce


lon descendent 4. colon sigmoi@ 5. recq 6
'ralvula ileececala; T.ileon;
8. tenii (benzi musculare) 9. hausts 1O. ryendice epiploice (adipoase)
11. mezocolon; 12 apendice vermifonrq 13. cec 14. colon ascendent"

$;@ib

-intestinulgros, tot cu trei porfiuni cec, colon (ascendent transvers, descendent, sigmoid) gi rect (fig. 78).
2. Glandele anexe tubului digestiv:
- salivare (submandibulare, sublinguale, parotide);
- ficatul;
- pancreasul (fig. 79).

acesta este alcatuit din substanle anorganice (0,2 %)


gi substanfe organice (0,3%). Principalii electrolifi din
saliva sunt Na+, K+, CI-, HCO3-, HPO|, I4g2*,Ca2*, a
cdror concentra[ie, cu exceplia K+, este mai mica
dec6t in plasma sangvina. Principalele substanfe

organice sunL amilaza salivara, mucinA lizozimul.


Funcfiile salivel 1 Proteclia mucoasei bucale prin:
racirea alimentelor fierbinfi, diluarea eventualului HCI

sau a bilei care ar regurgita

4
5

in

cavitatea bucala,

indepartarea unor bacterii;


ZDigestiv: saliva incepe procesul de digestie al
amidonului. a amilaza produce digestia chimica a amidonului preparat, care este hidrolizat in trepte p6na la
stadiul de maltoza. Aceasta enzima va fi inactivata de
pH-ul intragastric scazut.
3.inlesnegte masticafia, lubrifiaza alimentele, ugur6nd deglutilia; umecteaza mucoasa bucala, favoriz6nd vorbirea.

Fig

79. Ficatul gi pancreasul 1. stomac; 2. canale hepatice;3. coada


pancreasului; 4. corpul pancreasului; 5. canale pancreatice (principal Wirsung gi accesor Santorini); 6. capul panoeasului; 7. sfincter
Oddi; 8. duoden; 9. vezica biliara; 10. canal cistic; 1L fical

ftigentia
Tubul digestiv asigura aportul continuu de apa,
electroliti gi substanle nutritive necesare organismului, prin: 1. deplasarea alimentelor;2. secrelia sucurilor
digestive gi digestia alimentelor; 3. absorblia produgilor de digestie, a apei si a electrolifilor.
Digestia bucald
Activitatea motorie a cavitafii bucale consta din
masticalie si din tiqnpulbucal al deglutitiei.

4.Excrefia unor substanle endogene (uree, creatinina, acid uric), exogene (metale grele sau agenfi
patogeni) gi rol bactericid prin lizozim.
5. Elaborarea senzaliei gustative prin dizolvarea
substanlelor cu gust specific pe suprafafa receptiva a
analizatorului gustativ.

dJoaca rol important in menlinerea echilibrului


hidroelectrolitic.
Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucala,
alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus gi
formeaza bolul alimentar.

Ehtrlh
Deglutilia (fig. 80) cuprinde totalitatea activitafilor
motorii care asigura transportul bolului alimentar din
cavitatea bucala in stomac. Este un act reflex care se
desfagoara in trei timpi.

l{@a
Masticalia este un act reflex involuntar, care se
poate desfagura gi sub controlvoluntar. Reflexulmas-

ticator este coordonat de centri nervogi din trunchiul


cerebral.

Rolurile masticatiei: 1. fragmentarea alimentelor,


facilitdnd deglutilia si cregterea suprafelei de contact
dintre alimente gi enzimele digestive;2. formare,lubrifierea gi inmuierea bolului alimentar; 3. asigura contactul cu receptorii gustativi gi eliberarea substanfelor
odorante care vor stimula receptorii olfactivi, iniliind
secrefia gastrica.
Secm$i sdr,u&
Activitatea secretorie a cavitalii bucale se datoreaza glandelor salivare.
Compozitia salivei Zilnic, se secreta 800-1500 mL
de saliva care contin 99,5% apd qiO,S% reziduu uscat;

Fig SO.Deglutilia

1.

esofag; 2. bol alimentar; 3. cardia; 4. stomac.

Rr'@

fiffdemetkh ele organimrufui unun

nivelajung la trunchiul cerebrd $ hi.tid o serie de conhaclii faringiene musculae aftanate care au ca rezultat prevenirea pahunderii dirnentelor in haheg alimen-hrneg
procesul dutele deplasdndu-se liber spre esofrag.
reazd72. secunde. Etapeh $ccsive ale deglutiliei sunt
controlate automat de cenhul degluti$ei
Centrul deglutiliei inhiba specific centrul respira-

tor bulbar pe durata deglutifiei, oprind respiratia in


orice punct al ciclului respirator.
3.Timpul esofagian Esofagul are in principal
rolul de a transporta alimentele din faringe in stomac, iar migcarile lui sunt organizate specific in vederea acestei funcfii. In mod normal, esofagul prezinta
doua tipuri de migcari peristaltice: peristaltism primar gi peristaltism secundar. Peristaltismul primar
este declangat de deglutilie gi incepe c6nd alimentele trec din faringe in esofag; este coordonat vagal.
Peristaltismul secundar se datoreaza prezenfei alimentelor in esofag gi continua pdna cdnd alimentele
sunt propulsate in stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.
Pe masura ce unda peristaltica se deplaseaza spre
stomac, o unda de relaxare, transmisd prin neuroni
mienterici inhibitori, preceda contrac!ia. intreg
stomacul si, intr-o masura mai mica, chiar gi duodenul se relaxeaza cdnd aceasta unda ajunge la nivelul
esofagului inferior, pregatind astfel cavitalile respective pentru primirea alimentelor.
La capatul terminal al esofagului, pe o porliune de
2-5 cm deasupra joncliunii cu stomacul, musculatura
circulara esofagiana este ingrogata, funcfiondnd ca
un sfincter.
Acest sfincter prezinta o contraclie tonica 9i este
destins prin relaxarea receptiva. Contraclia acestui
sfincter contribuie la prevenirea unui reflux gastro-

c
c

ti

esofagian.

masticalie, deglutilie, bol alimentar, amilazd, lizozim, dextrine, maltozd, timp bucal, timp faringian,
timp esofagian, unda peristaltica, unda de relaxare

l.Timput bucal (uoluntar). in momentul in care


alimentele sunt gata pentru a fi inghilite, ele sunt in
mod voluntar impinse in faringe. De acum incolo,
procesul deglutiliei devine in intregime, sau aproape, un
act automat gi, in mod obignuit nu mai poate fi opril
Z.Timpul faringian Bolul stimuleaza ariile receptoare din jurul intrarii in faringe. lmpulsurile de la acest

c
c

n
g

Uigdieaieiwsh
este de aproximativ

2 L gi este un lichid incolor cu


l.si2,5la adulti. Conline apa (g9%)
si reziduu uscat, alcatuit din substanie anorganice

pH-ul cuprins intre

(0,67.) si organice (O,

yo).

Celulele secretorii gastrice se afla la nivelul glandelor gastrice, situate in mucoasa gastrica. eiista
doua tipuri de glande gastrice.
a. Oxintice
localizate la nivelul fundului si cor_
pului gastric. Secreta HCI, factor intrinsec (gficopro_
teina.necesara pentru absorblia ileala a vitami-nei B12)
pepsinogen gi mucus.
b. Pilorice
Iocalizate in regiunile antrala gi pilorica. Conlin celule G (care eliber6aza gastrina) gi
cetu_
le mucoase (secreta mucus).
prezenfa acidului clor.A. Substantele anorganice.
hidric este caracteristica sucului gastric. nt
bazale, secrefia sa variazd intre
"onaitii
S-EqZo*
lfti
liber sau combinat cu proteine.
HCI este necesar pentru digestia proteinelor, asi_
gurarea unui pH optim pentru acfiunea pepsinei,
acti_
varea
reducerea
Fe3*-laFe2*,
mai
-pepsinogenului,
ugor absorbabil, impiedicarea proliferarii intragastrice
a unor bacterii patogene. Substanfe care stimuleaza
secrelia de HClsunt acetilcolina, secretina si gastrina.
Inhibarea secre{iei se datoreaza somatostatinei
elibe_
rata din neuroni ai sistemului nervos enteric.
B. Principalele substante organice din secretiile
gastrice sunt enzimele gi mucini
Secretia de pepstnogen pepsina, forma activa a
pepsinogenului, este o enzima proteolitica, activa
in
acid (pH ogtim 1,8-3,5), iare inifiaza procesul
T"ql,
de digestie a proteinelor. pepsinogenuleste altivat

lli

Digestia gastricd

. in stomac, alimentele sufera consecinla activitalilor motorii gi secretorii ale acestuia, care produc
transformarea bolului alimentar intr-o pasta omogena
numita chim gastric.
Mofilitatea gastuici
Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastri_

cq fig.81) realizeaza:1. stocarea alimentelor ca urrnare a


relaxarii receptive; Z amestecul alimentelor
cu secrefiile
gastrice; 3. evacuarea conlinutului gastric in
duoden.
Peristaltisrnul Contracliile peiistaltice, iniiiate la

granita dintre fundul gi corpul gastric, su'a"piareaia


gaufal, determin6nd propullia alimentelor caire pilor.
Fbrla contracfiilor peristaltice este controlata de ace_
tilcolina gi de gastrina.

de

contactul cu HCI sau cu pepsina anterior formata.


Pepsina scindeaza proteinele iare uor fi transformate

in

aminoacizi.

Labfermenful este secretat numai la sugar. Rolul


sau este de a coagula laptele, pregatindu:l pentru
digsstia ulterioara. 5uu uciiu*u'ff;"in prezenta
Ca2*, cazeinogenul solubil' se transforma in para_

cazeinat de calciu, insolubil.

Fig. SL Motilitatea gastic6:

1.

peristalism; 2. retropulsia gastrica.

, .Rehopulsia Cuprinde migcarile de du-te-vino ale


cntmutur, determinate de propulsia puternica a
con{inutului gastric catre sfiniterut pitoric inchis. Are
rol important in amestecul alimenielor cu secrefiile

gastrice.

Actvitateo squtuie a stqnaeului


Secrefiile gastrice continua procesele digestive
^incepute
in cavitatea bucala; cantiiatea secretata zilnic

. LipaT gastrica este o enzima lipolitica cu activitate slaba, hidrolizdnd numai lipideie ingerate sub
forma de emulsie, pe care le separa in ac]zi gragi gi

glicerol.

Gelatinaza hidrolizeaza gelatina.


Mucusul este o glicoproteina secretata de celulele
mucoase, cu rol in protectia mucoasei gastrice, atdt
me-canic, cdt si chimic, fatd de actiunea iutodigestiva
a HCI si a pepsinei.
La nivel gastric ar9
!o9 absorbtia unor substanfe,
precum cele foarte solubile
in lipide, etanol, apa si, in
cantitali extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza gi

aminoacizi.

"

F.nnc$iib ft*nr&nmrrudh

sb

imgsnismrifhj$i

wrffi

Digestia la nivelul intestinului sub[ire

f,cfi*i*n rrffiie h $hd{ kesirn*ti s*Ft


Migcarile de la nivelulintestinului sublire sunt con'
tracfii de amestec gi contraclii propulsive.
Contractiile de amestec (contracliile segmen-

tare) fragmenteaza chimul de 8-12 ori pe minut, in


felul acesta determindnd amestecarea progresiva a
particulelor alimentare solide cu secreliile din intestinul sublire.
lvligcarile de propulsie. Chimul este propulsat Ia
acest nivel de undele peristaltice, care apar in orice
parte a intestinului sublire, gi se deplaseazd in direclie
anala cu o viteza de 0,5-2cm/secunda, mult mai
rapid in intestinul proximal gi mai lent in intestinul
terminal. Timpul necesar chimului pentru a trece de
la pilor pana la valva ileocecala este de 3-5 ore.

$ffi$iapmtmffi
Pancreasul conline celule endocrine, exocrine gi
ductale. Celulele exocrine, organizate in acini, produc
patru tipuri de enzime digestive: peptidaze, lipaze, ami'
laze gi nucleaze, care sunt raspunzatoare de digestia
proteinelor, respectiv a lipidelor, glucidelor 9i acizilor
nucleici. Celulele ductale seceta zilnic 1200-1500mL

de suc pancreatic care conline o cantitate mare de


HCOJ; acesta neutralizeaza aciditatea gastrica 9i

marginesc ductele biliare, in cantitate de 250-1100


mL/zi. Este secretata continuu gi depozitata in vezi-

ca biliara in timpul perioadelor interdigestive. Se


elibereaza in duoden in timpul perioadelor digestive

numai dupa ce chimul a declangat secrelia de colecistokinina, care produce relaxarea sfincterului Oddi
gi contraclia vezicii biliare.
Compozifia bilel 1. Acizii biliari sunt sintetizafi in
hepatocite din colesterol prin combinarea cu anumili
aminoacizi 9i cu Na*, rezult6nd sarurile biliare secretate activ in canaliculele biliare; deoarece ele nu sunt
liposolubile, ramdn in intestin pana ajung la nivelul
ileonului, unde se reabsorb activ. 2. Pigmenlii biliari:
bilirubina gi biliverdina sunt metabolili ai hemoglobinei care, ajungi in hepatocite, sunt excretafi biliar gi
confera bilei culoarea sa galbena. 3. Lecitina. 4. Colesterol. 5. Electrolifi.
Circuitul enterohepatic. Este recircularea celei mai
mari parli a sarurilor biliare din intestinul subfire, prin
vena porta, inapoi la ficat (fig. 83), Sarurile biliare au
doua roluri importante 1. de emulsionare a lipidelor din
alimente, a c5ror tensiune superficiala o reduc, permi!6nd fragmentarea lor gi facilitdnd acliunea lipazei pan'
creatice; 2. ajuta la absorblia din tractul intestinal a
acizilor gragi, monogliceridelor, colesterolului Si a altor

in intestinul superior.
Compozifia secrefiei pancreatice 7. Electroliti:
Na+ gi K+ se gasesc in aceeagi concentralie ca gi in
plasma; HCOJ; se gasegte in cantitate mult mai mare.
Secrelia de HCOI; este asigurata de celulele ductale.
2. Enzime - trei tipuri majore: amilaze, lipaze gi pro'
teaze. a. u amilaza pancreatica se secretd in forma sa
regleaza pH-ul

activa; ea hidrolizeaza'glicogen, amidon 9i alte glucide,


cu exceplia celulozei, pana la stadiul de dizaharide;
b. lipaze (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza), secretate in forma lor activa; enzimele care hidrolizeaza
esteri insolubili in apa necesita prezenla sarurilor bi'
liare; c. proteaze (tripsina gi chimotripsina) se secreta

in forma lor inactiva (tripsinogen 9i chimotripsino'


gen). Tripsinogenul este transformat in tripsina de
enterokinaza sau de tripsina anterior formata (autocataliza). Chimotripsinogenul este transformat in forma lui activa de catre tripsina; d. inhibitorul tripsinei
este secretat de aceleagi celule gi in acelasi timp cu
proenzimele, protej6nd pancreasul de autodigestie.

whffi
Bila este necesard pentru digestia gi absorblia lipi-

delor gi pentru excrelia unor substanle insolubile in


apa, cum sunt colesterolul 9i bilirubina. Este formata
de catre hepatocite (fig. 82) 9i celulele ductale, care

Fig 82 tobulul hepatic

1. ramura a venei porte; 2. ramura a arterei


hepatice; 3. canal hepato'coledoc 4. capilare sinusoide; 5. cana'
licule biliare; 6. celula hepatica; 7. vena centuolobulara.

lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii complexe numite chilomicroni. in lipsa s?rrurilor biliare in
intestin, se pierd prin materiile fecale 40% dn lipidele
ingerate. Sarurile biliare mai au si rolul de a stimula
motilitatea intestinala precun si rol bacteriostatic.
Evacuarea bilei este consecinta contracliei musculaturii veziculare, in paralel cu relaxarea sfincteru-

lui

Oddi, realizata prin mecanisme nervoase

gi

umorale. Mecanismul nervos este realizat prin stimularea vagala, care determina contractia musculaturii
veziculare gi relaxarea sfincteriana, iar stimularea

Ui4esie$ii@b

Adfirffi wee*e a i*ffifii'E*{*d{frse


Secrefiile intestinului sublire conlin: 1. mucus, cu

rol de protecfie a mucoasei intestinale impotriva

agresiunii HCI; este secretat de glandele Brunner din


duoden gi de celule speciale, aflate in epiteliul intestinal gi in criptele Lieberkiihn; 2. enzime asociate cu
microvilii celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt
secretate in lumenul intestinaL peptidaze, dizaharidaze (maltaza, izomaltaza, zaharaza gi lactaza) 9i lipaza

(fig. 8 ); ele igi exercita rolurile in timpul procesului


de absorblie intestinala; 3. apa gi electrolili secretafi
de celulele epiteliale intestinale.

Fig 83. Chcrjtul enterohepatic

1.

ficaq 2. vena pofta; 3. canal cole-

doc; 4. intestin subtire;5. vezica biliara.

simpatica are efecte antagonice. Mecanismul umoral


consta in secretia de colecistokinina, hormon eliberat din celulele mucoasei duodenale ca rdspuns, in
principal, la patrunderea in duoden a produgilor
digestiei lipidelor.

fi1rllr'ifili1ln

'Fig 84.Activitatea

enzimelon 1. lumen intestinah 2. lan! polipep-

tidic; 3. peptidaza; 4. aminoacizi; 5. enzime ale marginii


6.

celula epiteliala; 7. tripeptidaza; 8. capilar sangvin.

in

perie;

fuimiib

*umtflatilieti&ib dle fftgfflbrrmdluii itrnmn

*Acliunea enzimelor digestive


Enzimele conlinute de sucurile digestive descompun unele substanle din componenla alimentelor

Sfu

w*r& "t$s $*e&ss&*c$ail#

$$w w$w$*x$ frsc*#s#se*sil*si

*rsb#tr*p

Definegte procesul prin care are loc trecerea produgilor rezultafi in urma digestiei catre sdnge gi limfa.
Absorblia este favorizata la nivelul intestinului

sublire deoarece:
r exista o suprafala mare de contact, datorita
structurii specifice a mucoasei intestinului sublire;
. distanta pe care moleculele o au de strabatut
este micd, grosimea peretelui fiind minima la acest
nivel;

. reteaua vasculara de la nivelul vilozitafilor (fig.


85) este foarte bogata, iar, printr-un mecanism reflex,
cantitatea de s6nge de la acest nivel poate cregte in
timpul perioadelor de digestie;
. migcarile contractile ale vilozitafilor inlesnesc
tranzitul substanlelor absorbite.

pana la produgi absorbabili care se numesc nutri-

mente sau principii alimentare, dupa cum

arata

urmatorul tabel.

a. Glucidele
Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele
sucroza gi lactoza, 9i polizaharidul amidon. Celuloza,

un alt polizaharid vegetal, prezent in dieta in cantitafi


mari, nu poate fi digerat, deoarece in tractul gastrointestinal uman nu exista enzime specifice. Aportul de
glucide este de z5O-8OOg/zi, reprezentand 50-60%
din dieta.
Produgii finali ai digestiei glucidelor sunt glucoza
gi galactoza, care se absorb printr-un mecanism
comun, un sistem de transport activ Na-dependent,
precum gi fructoza, care se absoarbe prin difuziune
facilitata. Dupa ce au fost absorbite in enterocite,
monozaharidele sunt transportate prin membrana
bazo-laterala a acestora prin difuziune facilitata; apoi,
difuzeazd din interstiliul intestinal in capilarele din
vilozitalile intestinale.

oigddnq*abw4er

c. Lipidele
Aportul zilnic de lipide variaza intre 25 9i 1609.
Spre deosebire de glucide gi de proteing lipidele se
absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune pasiva.
Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie sa fie hidrosolubile, fapt ce se realizeaza in prezenla sarurilor biliare.
Inainte de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate
(hansformate in picaturi cu diametrul sub un micron)
de catre sarurile biliare 9i lecitina.
Trigliceridele, fosfolipidele 9i colesterolul se com-

bina cu proteinele din epiteliul celulelor intestinale,


constituind chilomicronii, forma in care trec in chiliferul central (fig. 86).
In timp ce aminoacizii gi monozaharidele ajung prin

vena porta la ficat, lipidele trec in circulalia limfatica.


d. Apa 9i elm'trolifii
Apa: in intestinul subfire, apa se absoarbe pasiv,
izoosmotic, ca urmare a gradientului osmotic creat

Ftg 85. Vilozitate intstinah

1. epiteliu; 2. vas chilifer central;


3.celule secretoare Brunner;4. refea capilara; 5. cripta intestinala
Lieberkirhn; 6. arteriola; 7. vas limfatic; 8. venula.

b. hoteinele

Dieta proteica zilnica necesara unui adult este de

0B-0,7glkg corp.
Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate in oligopeptide gi aminoacizi.
Mecanisme de absorbtie
S-au identificat mai multe sisteme de transport
activ Na-dependente pentru absorblia tripeptidelor,
dipeptidelor gi aminoacizilor. Practic, toata cantitatea
de proteine din intestin este absorbita: orice proteina
care apare in scaun provine din detritusuri celulare
sau din bacteriile din coloh.

prin absorblia elecrolililor 9i a substantelor nutritive.


NaCI: absorbfia sodiului se face printr-un proces
activ. Clorul urmeazd pasiv sodiul.
e. Vitaminele 9i mineralele
1. Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intra in alcatuirea miceliilor gi se absorb impreuna cu celelalte
lipide in intestinul proximal.
2. Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ Na-dependent, proximal, in intestinul subfire.
3. Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor
legat de membrana celulara 9i activat de vitamina D.
4. Fierul se absoarbe in jejun gi ileon. Fe2* se absoarbe mai ugor dec6t Fe3+. Vitamina C stimuleaza
absorbfia sa.

Bigestie, ebs*rbfia pi *ecregia l*


nluelul intestinului gras
Activihtea rnotode h nivdul inb#nrhri gtc
Rolurile principale ale colonului sunt absorbfia
apei gi a electrolifilor (umatatea proximala) si depozitarea materiilor fecale pdna la eliminarea lor (umatatea distala). Datorita acestor roluri, migcdrile de la
nivelul colonului sunt lente.
MiScarile de amestec
haustratiile sunt realizate
prin contracfii combinate ale musculaturii circulare si
Iongitudinale colice care determina proieclia in afara a
zonelor nestimulate ale peretelui colic, sub forma unor
saci denumifi haustre. Acestea se deplaseaza lent, in
direclie anala, in timpul perioadei lor de contracfie. in
felul acesta, conlinutul colic este progresiv impins spre

FiS.S6.Etapele digestiei lipidelo: etapa I emulsionarea lipidelor


de catre saruri biliare; etapa Il
hidroliza trigliceridelor din picaturile lipidice pana la acizi gragi gi monogliceride; etapa III preluarea acizilor gragi gi a monogliceridelor in micelii, cu producerea
miceliilor mixte. 1. de la stomac; 2. picaturi de grasime (trigliceride)
3. canal biliar; 4. de la ficat s,i vezica biliara; 5. micelii (saruri biliare,
colesterol, lecitina); 6. picaturi de grasime emulsionate; 7. lipaza;
S.monogliceride; 9. acizi gragi liberi care pot fi absorbili sub forma
de micelii (10).

colonul sigmoid Din cei 1500mL de chim, doar


8G200mL se pierd prin fecale.
Miscdrile propulsiue - ,,miscarile in masa". Propulsia rezulta in principal prin: (1) contracfii haustrale in

fun4iile fundanentale ele uga*isntului unerl

direclie anala si (2) migcari in masa. Aceste migcari


apar de obicei de cdteva ori pe zi;cele mai numeroase
dureaza aproximativ 15 minute, in prima ora de la micul
dejun, gi reprezinta un tip de peristaltism modifical

tq*ot$

$ sffitia h nisdt* &ruhd

,\pa Colonulnu poate absorbimai mult de2-3L/zi.


Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului 9i
clorului care nu au fost absorbite in intestinul subfire.
Potasiul este secretat de catre colon. Aceste Procese
sunt controlate de catre aldosteron.

Noliuni elementare de igien6 9i patologie


Cariile dentare

Reprezinta eroziuni ale dinfilor 9i sunt rezultatul


acliunii unor bacterii asupra acestora. Primul eveni'
ment in dezvoarea cariilor il constituie formarea
placii bacteriene. Aceasta reprezinta o pelicula
alcatuita din alimente 9i saliva, etalata pe suprafala
dinlilor gi colonizatd de numeroase bacterii care vor
produce cariile dentare. Aceste bacterii utilizeaza,
pentru a se hrdni, carbohidrafi 9i produc prin metabolismul lor numerogi acizi, care vor dizolva smallul
dentar. Datorita acestei dependenfe a viabilitafii bacteriilor de prezenla carbohidrafilor, se afirma ca un
consum mare de carbohidrali favrizeazd aparilia cariilor. in fapt, mai importanta decdt cantitatea totala
este frecvenla cu care se ingera carbohidrafi; astfel,
cantitali mici dar frecvente asigura aprovizionarea
bacteriilor cu substratul lor energetic in mod constant, ceea ce favorizeazd producerea cariilor. Daca
insa se ingera o cantitate apreciabila de carbohidrafi
dar in timpul mesei, atunci numarul cariile ce pot sa
apara scade simlitor. Unele tipuri de dinli sunt mai
rezistente dec6t altele. Astfel, s-a demonstrat ca utilizarea apei care conline rnici cantitali de fluor face
ca smallul produs sa fi mai rezistent.
Stomatita
Reprezinta inflamafia intregii mucoase orale. Poate
fi provocata de infecfii, agenfi fizici sau chimici sau
poate surveni in cadrul unor afecfiuni sistemice.
Doua dintre cele mai frecvent int6lnite exemple sunt
stomatita herpetica (infectia cu virusul herpes simplex) gi stomatita candidozica. Alte cauze frecvente
sunt hipovitaminozele, consumul de tutun 9i alcool
sau reacfii alergice la diferite substanfe colorante
prezente in alimente sau produse de ingrijire a
din!ilor.

Defecatia reprezinta procesul de eliminare a


materiilor fecale din intestin lJnele migcari in masa
propulseaza fecalele in rect, initiind dorinla de defecalie. Ulterior, se produce contrac,tia musculaturii netede a colonului distal gi a rectului, propuls6nd fecalele in canalul anal. Urmeazd relaxarea sfincterelor
anale intem gi extem, ultimul conlinand fibre musculare striate aflate sub control voluntar.

rece, dar gi consumarea unor lichide foarte reci in


sezonul cald poate facilita aceasta afecfiune.
Enterocolitele
Reprezinta inflamafia mucoasei intestinului subfire
gi a celui gros, cauza fiind infecfioasd, mai frecvent
bacteriana, dar gi virala. Pot imbraca forme clinice
foarte grave, cu letalitate mare, in funclie de germenul implicat. Igiena riguroasa 9i atenlia sporita la
calitatea apei gi a alimentelor consumate sunt masuri
de prevenire foarte importante.
Ocluzia intestinal6
Definegte oprirea completa sau aproape completa
a pasajului la nivelul intestinului sublire sau a celui
gros. Este o urgenla medico-chirurgicala 9i se poate
datora mai multor cauze: aderenle, hernii, tumori,
corpi staini etc.
Cuoza hepatici
Reprezinta dezorganizarea difuza

a structurii he'
noduli
de regenepatice normale prin formarea unor
ciroza
vestice,
rare, inconjurali de lesut fibros. ln larile
este a treia cauza a mortalitafii. Are etiologii multiple:
infeclioase, toxice, raspuns imun alterat, obstruclie
biliara sau modificari vasculare.
Litiaza biliard
Definegte formarea sau prezenla de calculi la
nivelul vezicii biliare. Este mai frecventa la femei,
obezi gi la cei cu diete dezechilibrate. Poate fi asimptomatica sau poate constitui o urgenla medico-chirurgicala daca vreun calcul migreaza din vezica 9i
obstrueaza caile biliare extraheptice sau daca apare
inflamalia peretelui vezicii biliare
Pancteatita

Reprezinta o inflamafie la nivelul pancreasului.


fi acuta sau cronicd. Survine la cei cu alcolism
cronic sau litiaza biliara, dar 9i in numeroase alte
situalii.
Poate

Diareea

Faringita

Definegte inflamalia acuta a mucoasei faringiene.


De obicei de origine virala, se poate insa datora 9i
unor bacterii. Se caracterizeazd prin dureri ale gdtului

mai ales la inghifit. Sunt mai frecvente

Dd@

in

sezonul

in cregterea frecvenlei sau a cantitalii scau'


Are cauze multiple, cea mai frecventa
zilnice.
nelor
infectioasa. In majoritatea situaliilor o
natura
de
fiind
igiena riguroasa ar putea preveni raspdndirea bolii.
Consta

Digestia 9i absort$a

Constipafia

Dificultate

in

actul defecatiei. Poate aparea in


cadrul unor maladii sau poate fi habituala, aceasta din

urmd corect6ndu-se prin modificarea alimentatiei, in


sensul consumului unei cantitali mai mari de fibre
vegetale.

Gdsifi raspunsul gregit..


Glandele salivare mari, care-gi varsa produsul de secrelie in cavitatea bucala prin intermediul unor canale
excretoare, sunt: a. glandele sublinguale; b. glandele retromaxilare; c. glandele parotide; d. glandele submandibulare.
Coloana din stdnga cuprinde unele secretii ale glandelor exocrine implicate

in digestie, iar cea din dreapta


substanle componente ale acestora; asociafi produsele de secrelie cu substanlele componente coies-

punzatoare.

saliva
gastric
3.suculpancreatic
4 bila
1.

2. sucul

5. sucul intestinal

a. HCl, pepsina, mucus, apa


b. amilaza, mucina, lizozim, electrolifi, apa
c. mucus, peptidaze, dizaharidaze,lipaza, apa, electrolifi
d peptidaze, Iipaze, amilaze, nucleaze

e pigmenfi acizi, lecitind, colesterol, electroliti


Stabiliti daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate sau false; in cazulin care le considerati adevdrate, determinati daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
7. Lipaza este o enzima lipolitica, deoarece scindeaza grasimile in glicerol gi acizi gragi.
2. Deglutifia asigura trecerea bolului alimentar din cavitatea bucala in stomac, deoarece aceasta se
desfagoara in trei timpi.

ftrc#e

ftx'ffik

de uqom*m&tr ru*wr

2. Cireutatie
S6ngele (fig. bA este fluidul care circula in interiorul arborelui cardiovascular; reprezinta cca 8% din
masa corporala. impreuna cu limfa, lichidul interstifial,
lichidul cefalorahidian, peri- gi endolimfa, s6ngele
constituie mediul intern al organismului.
S6ngele este format din elemente figurate gi plas'
md (557o din volumul sangvin).
Prin examenul microscopic al s6ngelui se observa

trei tipuri de elemente figurate (reprezentdnd 45% din


volumul sangvin - volum globular procentual sau hematocrit):
. globulele rogii (hematii sau eritrocite);
. globulele albe (leucocite);
. plachetele sangvine (trombocite).
EclhoeitrIc (hematiile) sunt celule fara nucleu, cu
rol in transportul O, li CO, gi in menlinerea echilibrului acido-bazic.

numite anticorpi, care neutralizeazd sau distrug antigenul. Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa
gamma-globulinelor. Apararea se realizeaza prin doua
mecanisme fundamentale:
1. apararea nespecifica;

2. apararea specifica.

.. :, :. ::'/f .t,,,.,..

CInefite

Caracteristici
Raspuns imun primai
la primul contact cu

1. diferenlierea structurilor proprii de cele


,,,,strdine' or.$ar1f$. ului,,,
2. specificitate
3.:mer,norie,i ologita

antigenul respectiv
Risor ns, .imun,seCundai
':,se,.leaiize,4,,p9 .$q$fi

.ffifffi:ctr.rnemorie;]
la un contact ulterior cu
..
acelafl antrgen

Apararea nespecifica (innascuta) este prezenta la


realizeazd prin mecanisme celulare
(de exemplu, fagocitoza) gi umorale. Apararea nespecifica este o aparare primitiva, cu eficacitate medie,
dar este foarte prompta. La ea participa anumite
celule 9i substanle preformate.
. Apararea specifica (dobandita) se dezvolta in ur'
ma expunerii la agenli capabili sa induca un raspuns
imun (imunogene). Este de doua feluri: (1) dobandita
o

to[i oamenii. Se

naturaL a. pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi; b. activ, in urma unei boli qi (2) dobandita
Frg8il. Compozifia s6ngelul

a. plasma; b. elemente figurate: l. leucocite; 2. hematii; 3. trombocite (plachete sangvine).

tutisen s$etifiC'i

euwe!*,

spre deosebire de eritrocite, poseda


nucleu 9i mitocondrii. Au capacitatea de a emite
pseudopode gi de a traversa peretele capilar prin porii
sai, trecdnd in lesuturi, proces numit diapedeza.
Tipurile de leucocite gi formula leucocitara sunt
E

prezentate

in pagina

1;"""""""""'
t
t
?

',Recunoagterg, ptin mecanisme,,$Peciale,,i


i

126.

Principala funclie a leucocitelor consta in participarea acestora la reac[ia de apdrare a organismului.


Functia de apdrare a sdngelui
Organismul uman vine permanent in contact cu
agenfi patogeni (purtatori de antigene) sau cu antigene libere. Antigenuleste o substanla macromoleculara proteicd sau polizaharidica straina organismului gi
care, pdtrunsa in mediul intern, declangeaza produce'

rea de catre organism a unor substanfe specifice,

e:
I

.:.:

: j:...:.:

Activarc.,,. ..

Lirnfocite.B si T
.r.;:,..:;;..:;,.:,:;;";.,.-.;;"t;;);;ll;;

, ,t ,, , ,,,1;!:1,, ,,,,
,,
ffistrr',,
dqfieutralfiafa

,s..antigenului

;,

:,i:

:t',k1:t1,,,,,,r,,,

,,iLimf-oclte,.'

Cu.merfiofi

:',

)
1

iF

Chcrffi

artificial a. pasiv

administrare de antitoxine gi

gamma-globuline; b. activ

vaccinare.

Raspunsurile imune specifice sunt mediate prin


doua tipuri de leucocite - limfocitele B gi T - pebaza
unor mecanisme interdependente: (1) imunitatea umorald, care implica limfocitele B, gi (2) imunitatea mediata celular (celulara), care implica primar limfocitele T.
Vaccinarea declangeaza, in principiu, aceleagi mecanisme imunitare, cu deosebirea ca reacfiile produse
in organism sunt mai atenuate. Efectul final este
dob6ndirea imunitalii.

PHlefi* segrl* - ffioc*


figurate necelulare ale sdngelui cu

sunt elemente

rolin

*narpcl* ssngw*n*

tnar*sfsls*a
Membrana hematiilor are in structura sa numeroase tipuri de macromolecule, cu rol de antigen,
numite aglutinogene. in plasma se gasesc o serie de
compugi cu rol de anticorpi numite aglutinine. Cele
mai importante aglutinogene intdlnite la om sunt
aglutinogenul zero (0), A, B gi D, iar cel mai frecvent
intdlnite aglutinine sunt or" omoloaga aglutinogenului
A, gi 9, omoloaga aglutinogenului B.

Prin excludere reciproca a aglutininelor gi


aglutinogenelor omoloage, in decursul evoluliei
umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice

hemostaza.

Phm fnryut$

confine apa (90%) 9i reziduu uscat format dinT% substanle anorganice (Na*, K+, Ca2+,
Mg2*, Cl-, HCO;) gi 9% substanle organice, majoritatea proteine (albumine, globuline, fibrinogen).
Vezi gi tabelul de la pagina 126.
sangvine. Cele mai importante in practica medicala
curenta sunt sistemulOAB 9i sistemul Rh(D)

Sistemul OAB. Potrivit regulii excluderii aglutini-

nelor cu aglutinogenul omolog (o cu A si p cu B), nu


pot exista indivizi posesori de aglutinogen A 9i aglutinine a sau posesori de aglutinogen B 9i aglutinine
p. Int6lnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga
duce la un conflict imun, antigen-anticorp, cu distrugerea hematiilor 9i consecinle grave pentru individ.
Combinaliile 9i coexistenlele posibile, tolerate imunologic, sunt in numar de patru gi reprezinta cele patru
grupe sangvine in care se poate repartiza populalia
globului, pe baza sistemului OAB:
Cunoagterea apartenenlei la una din grupele
sangvine are mare importanla in cazul transfuziilor de
sdnge.
Regula transfuziei cere ca aglutinogenuldin sdngele

donatorului sa nu se intdlneasca cu aglutininele din


plasma primitorului. Potrivit acestei reguli, transfuzia de
s6nge intre grupe diferite se poate face astfel:
o grupa O poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decdt sdnge izogrup (de la
grupa 0);
. grupa AB poate primi de la toate grupele (primi-

tor universal).
Sisternul Rh S-a constatat cd 857" din populalia
globului mai poseda pe eritrocite, in afard de unul din
antigenele sistemului OAB, si un antigen denumit D
sau Rh To[i indivizii posesori de antigen D sunt con-

siderafi Rh pozitio, iar cei 15%, care nu poseda


aglutinogenul D, sunt Rh negatiu. in mod natural nu

Fun4iile fundamentale ale organismului uman

exista aglutinine omoloage anti-Rh dar se pot genera


fie prin transfuzii repetate de s6nge Rh+ la persoane
Rh-, fie prin sarcina cu fat Rh+ gi mama Rh-. ln
ambele situafii, aparatul imunitar algazdei reacfionea'
zd fa\a de aglutinogenul D ca gi fala de un antigen
oarecare, prin activarea limfocitelor, urmatd de producerea de anticorpi anti D (anti-Rh). Acegti anticorpi
vor reacfiona cu antigenul D de pe suprafafa hematiilor^gi vor produce hemoliza.
ln cazul mamei Rh negativ, cdnd tatal este Rh
pozitiv, datorita caracterului dominant al genei care
codifica sinteza aglutinogenului D, copiii rezultali vor
mogteni caracterul Rh pozitiv. Prima sarcina poate
evolua normal, deoarece, in condifii fiziologice, he'
matiile Rh+ ale fatului nu pot traversa placenta gi deci
nu ajung in circulalia matema.
La nagtere insa, prin rupturile de vase sangvine
care au loc in momentul dezlipirii placentei de uter, o
parte din sdngele fetal trece la mama 9i stimuleaza
producfia de aglutinine anti-Rh La o noua sarcind,
aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) patrund in circulalia fetala gi distrug hematiile
fatului, putdnd duce chiar la moartea acestuia, atunci
c6nd aglutininele sunt in concentrafie mare.

*Hemcstaza

Si coagularea sdngelui

Hemostaza fiziologica reprezinta totalitatea meca'


nismelor care intervin in oprirea s6ngerarii la nivelul
vaselor mici. Presupune urmdtorii timpi.
!. Timpul vasculo'plachetar (hemostaza primara)
lncepe in momentul lezarii vasului. Prima reacfie
consta in vasoconstricfia peretelui acestuia, produsa
reflex gi umoral. Urmeaza aderarea trombocitelor Ia

'F,ffi;pJ,,P
placfti$taitl#;:liffifi#
"*. ;; ;.. " * ;*,*-;;,,;

t: ;):

;:;

;)a;;,;); ; j

l.

i; ; ;. :

rlil:.;;i#f
4iiiil/;tn

b.,,f

f$ffi ffi Ajliiiii';ll#

le'irti/i,*rn4*M

:,.&t,,,,t,,,,t,'r.,,-,,,,,,,,,,,,,,,,,,o

:.. .'1

: ., ,:

'r.

!'u"

':!

,.

homboplastina:,' .i.***,i

fibrinqgen ,l, i
::i

"h,

i,:,,::,liii.:i.:.,f1:,iit.,i;tri;rrrLnr,,,.

{ibrinii

,.,

,,

nivelul plagii, agregaea d nffinorfoza v6scoasa a


acestora, ceea ce dr-rce h Aia sangerarii in 2 pdna
la 4 minute.
2.Timpul plasrndic - aolgrhea setgelui
Rezultatul acestei eQe este h'ansformarea fibri'
nogenului plasmatig sdrDil, in fib'rina insolubila. La
coagulare, participa factori pbsrnatici, plachetari 9i
tisulari, precum gi C#t
3. Dinamica procesti & ogke
Coagularea sangelui se desfreoara in trei faze:
,fazal - formarea bombAHinei este faza cea
mai laborioasa gi dureaza ad rn f mult, 4-8 minute;
,faza a ll-a - forrnaea trornbinei dureaza 10s;
tromboplastina transforma prohombina in trombina;
.faza a lll'a - fonnaea ffi
d-ureaza 1-2s. Trombina desface, din fibrinogen ri# rnqrorneri de fibrina
dfod reteaua de fibrina
care se polimerizeaza
care devine insolubila h odforile r$dei de fibrina se
"cntill
fixeaza elementele figLnate $ sagerarea se opreste.
Funcliile sangelui^ s-rrt reprezentate de funcliile
componentelor sale. ln afana de acestea, sdngele indeplinegte rolul de sistern de integrare gi coordonare
umorala ale funcliilor prin horrnanii, mediatorii chimici
gi catabolilii pe care-i vehiculeaa
De asemenea, s6ngele ae rol de indepartare 9i
transport spre locurile de excre-tie a substanlelor toxice, neutilizabile sau in exces.
Datorita conlinutului sau bogat in apa, sdngele are

rolin

termoreglare.

ildlar*a pi *lica circulngi*


in alcatuirea arborelui vascular se disting doua teritorii de circulafie circulalia mare - sistemica, 9i circulalia mica

pulmonara.

Circuhth mica
Circulalia pulrnonara incepe in ventriculul drepf prin
trunchiul arterei pulrnonarg care transporta spre plamdn s6nge cu COr.
Trunchiul pulrnonar se imparte in cele doua artere
pulrnonare, care duc sdngele cu CO, spre re[eaua capilara din jurul alveolelor, unde il cedeaza alveolelor carel
elimina prin expirafie. S6ngele cu O, este colectat de
venele pulmonare, c6te doua pentru fiecare plam6n
Cele patru vene pulrnonare sf6rgesc

in atriul

artera brahiala care vascularizeaza braful. La plica cotului, artera brahiala dd nagtere Ia arterele radiala giulnara
care vascularizeaza antebraful. La mdna se formeaza
arcadele palmarg din care se desprind arterele digitale.

Ramwile aortei descendente


Aorta descendenta toracica da ramuri parietale gi
viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele brongice,
pericardice si esofagiene.

st6ng.

Circuhtia mare
Circulafia sistemica incepe in ventriculul st6ng, prin
artera aorta care transporta s6ngele cu Or gi substanle
nutritive spre lesuturi gi organe. De la nivelul acestora,
s6ngele incarcat cu CO2 este preluat de cele doua vene
cave care il duc in atriul drept (fig. 88).

*Sistemul aoftic
Este format din artera aorta gi din ramurile ei, care
iriga toate lesuturile gi organele corpului omenesc.
Sistemul aortic incepe din ventriculul stdng cu aorta
ascendentd, din care se desprind cele doua artere core
nare. Dupa ce urca fficrn se curbeaza .si formeaza
arcul aortic, care se continua cu aorta descendenta, subin toracala -si abdominala. Terminal, aorta ab-

imparlita

dominala se bifurca

in

arterele iliace comune stanga gi

dreapta.

Rannile arqrlui aortic


Dinspre dreapta spre st6ng4 din arc se desprind
trunchiul brahiocefalic, artera carotida comund st6nga gi
artera subclaviculara st6nga. Trunchiul brahiocefalic se
imparte apoi in artera carotida comuna dreapta 9i artera
subclaviculara dreapta. Ambele artere carotide comune,
st6nga gi dreapta, urca la nivelul gdtului p6na in dreptul
marginii superioare a cartilajului tiroi4 unde se bifurca
in artera carotida extema giintema. La acest nivelexista
o mica dilatatie sinusul carotic (carotidian), bogata in
receptori.
Artera carotida extema iriga gdtul, regiunile occipitala gi temporala gi viscerele fefei. Artera carotida intema
patrunde in craniu, irigand creieml gi ochiuL Arterele
subclaviculare ajung de la originea lor pdna in axila, unde iau numele de artere axilare. Din arterele subclaviculare se desprind artera vertebrala, care intr6 in craniu
prin gaura occipital4 unde se unegte cu opus4 particip6nd Ia vascularizalia encefalului, 9i artera toracica internA din care iau nagtere arterele intercostale anterioare.
Artera axilara vascularizeaza atdt perefii axilei, c6t
gi peretele anterolateral al toracelui gi se continua cu

Fig 8& Aboreb vasculan

1. artera carotida comund; 2. trunchiul


brahiocefalic; 3. artera subclaviculara; 4. arcul aortic; 5. artera pulmonara; 6, artera coronard; 7. artera hepaticd; 8. artera renala;
9. artera mezenterica inferioara; 10. artera iliaca comuna; 11. artera
femurala; 12. vena femurala; 13. vena iliaca; 14. vena mezenterica

inferioara; 15. vena renala;16. vena suprahepatica;17. vena cava inferioara; 18, vena pulrnonara; 19, vena subclaviculara; 20. vena cavd
superioara; 21. vena jugulara

Frslriilh furdane Sale ale arganismului uman

Aorta descendenta abdominala da gi ea ramuri parie-

arterele gi se varsa in venele profunde. La nivelul lor se

tale 9i viscerale. Ramurile viscerale sunt trunchiul

fac injeclii venoase.


Vena caud inferioara Aduna sdngele venos de la
membrele inferioare, de la perelii gi viscerele din bazin
de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de
la peretele posterior al abdomenului (venele lombarel
c6t gide Ia ficat (venele hepatice). Vena cava inferioam
se formeaza prin unirea venei iliace comune st6ngi cu
cea dreapta. La rdndul ei, fiecare vena iliaca comrln
este formata prin unirea venei iliace exteme cu vena
iliaca intema. Vena iliaca intema colecteaza sdngele de
la perelii gi viscerele din bazin.
Vena iliaca extema continua vena femurala care
str6nge s6ngele venos de la nivelulmembrului inferia.
Ca gi la membrul superior, se disting vene superficiale
gi vene profunde (cu aceleagi caracteristici).

celiac, artera mezenterica superioard, arterele renale


st6nga si dreapta -, arterele testiculare, respectiv ovariene- st6nga gi dreapta -, gi artera mezenterica infe
rioara. Trunchiul celiac se imparte in trei ramuri
sple

nic4 gastrica stanga si hepatica

si

vasculanzeazdt
stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul 9i splina. Artera
mezenterica superioara vascularizeaza jejuno-ileonul,

cecul, colonul ascendent si partea dreapta a colonului


transvers. Artera mezenterica inferioara vascularizeaza
partea stdnga a colonului transvers, colonul descendent,
sigmoidul 9i partea superioara a rectului.

Ramurile terminale ale aortei


Arterele iliace comune
stdnga gi dreapta -, ajunse la articulatia sacro-iliacd, se impart fiecare in artere
iliace extema si intema.
Artera iliaca extema iese din bazin gi ajunge pe fala
anterioara a coapsei, devenind artera femurald, care

iriga coapsa. Se continua cu artera poplitee, care se afla

in fosa poplitee (fata posterioard a genunchiului). Ea se


imparte in doua artere tibiale: 1. artera tibiala anterioara
iriga fala anterioara a gambei gi laba piciorului gi se ter-

mina prin artera dorsala

Vena cavd inferioara urca la dreapta coloanei verte


brale, strabate diafragma gi se termina in atriul drepl
O vena aparte a marii circulalii este vena porta, cae
transporta spre ficat s6nge incarcat cu substante nuti

tive rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea se fqmeaz6 din unirea a trei vene: mezenterica superioar4
mezenterica inferioara si splenica.

piciorului, din care se


desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibiala pos
terioara iriga fata posterioara a gambei gi, ajunsa in
regiunea plantara, se imparte in cele doua artere plantare, intema gi extema, din care se desprind arterele
digitale plantare.
Artera iliaca intema are ramuri parietale pentru perefii bazinului 9i ramuri viscerale pentru organele din
bazin (vezica urinard, ultima portiune a rectului) gi organele genitale
uter, vagin, vulva, prostata, penis.
*Sisternul
venos
Sistemul venos al marii circulalii este reprezentat
de doua vene mari: vena cavd superioara ;i vena cava
inferioara.
Vena caud. superioara Str6nge sdngele venos de
la creier, cap, gdt prin venele jugulare inteme, de la
membrele superioare, prin venele subclaviculare, gi de
la torace (spaliile intercostale, esofag bronhii, pericard
9i diafragm), prin sistemul azygos.
De fiecare parte, prin unirea venei jugulare inteme
cu vena subclaviculara, iau nagtere venele brahiocefalice st6nga si dreapta, iar prin fuzionarea acestora se
formeaza vena cavd superioara.
Vena subclaviculara continua vena axilara care str6nge sdngele venos de la nivelul membrelor superioare.
S6ngele venos almembrelor superioare este colectat de
doua sisteme venoase, unulprofund 9i unul superficial.
Venele profunde poarta aceeagi denumire cu arterele care le insolesc.
Venele superficiale, subcutanate, se gdsesc imediat

sub piele gi se pot vedea cu ochiul liber prin transparenfa, datorita coloraliei albastre. Ele nu insolesc

oCirculalia limfatici
Prin sistemul limfatic (fig. 89) circula limfa, care
face parte din mediul intern al organismului gi care, in
final, ajunge in circulalia venoasd.
Sistemullimfatic se deosebegte de sistemul circulator sangvin prin doua caracteristici:
. este adaptat la funcfia de drenare a fesuturilor, din
care cauzd capilarele sale formeaza retele terminale,
spre deosebire de capilarele sangvine care ocupa o po-

zitie intermediara intre sistemul arterial gi cel venos;


o perefii vaselor limfatice sunt mai subfiri decdt cei
ai vaselor sangvine.
Sistemul limfatic incepe cu capilarele limfatice, care
au aceeagi structura ca gi capilarele sangvine.

]T

if

||
r!

trunchiurile limfatice mari, ajung6nd, in final, in doua colectoare limfatice mari: canalul toracic .si vena limfatica
dreapta.

Canalul toracic. Este cel mai mare colector limfatic


gi incepe printr-o dilatalie numita cistema chili, situata
in fala vertebrei L2. Urca anterior de coloana vertebrala,
inapoia aortei, strabate diafragma gi patrunde in torace,
deschizdndu-se in unghiul venos format prin unirea
venei jugulare inteme din stdnga cu vena subclaviculara
st6nga; are o lungime de 25-30cm, fiind prevazut cu
valve

a.

!'

Ftg 89. Sisternul limfatic a. evidenlierea drenarii din regiunea superioara dreapta; b. evidenfierea drendrii corporale; 1. ganglioni latero<ervicali; Z canalul toraciq 3. cistema chili; 4. ganglioni limfatici lombari;
5. ganglioni limfatici inghinali; 6. ganglioni limfatici axilari; 7. vena limfa'
tica dreaptd; 8. ganglioni submandibulari; 9. limfaticele glandei mamare.

Capilarele limfatice sunt foarte rasp6ndite, ele gasin'


du-se in toate organele gi fesuturile. Prin confluenla capilarelor limfatice se formeazA vase limfatice, care sunt

prevazute la interior cu valve semilunare ce inlesnesc


circulafia limfei.
Perelii vaselor limfatice au o structura asemanatoare venelor. Pe traseul vaselor limfatice se gasesc o serie
de formaliuni caracteristice, numite ganglioni limfatici
(fig. 90), prin care limfa trece in mod obligatoriu.
Ganglionii limfatici rcalizeazA mai multe funclii: produc limfocite gi monocite, formeaza anticorpi, au rolin
circulalia limfei, opresc patrunderea unor substanle straine, au rol de bariera in rasp6ndirea infecliilor.

Limfa colectata din diferitele lesuturi gi organe,


dupa ce a shabatut ganglionii regionali, circula spre

FiS 90.Ganglion limfatic 1. vase aferente; 2. capsula fibroasa; 3.trabecule; 4. zona corticala; 5. vas eferenl 6. medulara.

in

interior. El str6nge limfa din jumatatea infe'

rioara gi din patrimea superioara stdnga ale corpului.


Venalimfaticddreaptd fue o lungime de 1-2cm gi
colecteaza limfa din patrimea superioara dreapta a corpului. Se deschide la confluenfa dintre vena jugulara
intepa din dreapta gi vena subclaviculara dreapta.
In fiecare minut se filtreaza, la nivelul capilarelor arte'
riale 16 mL apa. Din acest volum, 15 mL se resorb in
sdnge, la nivelul capatului venos al capilarelor. Volumul
de apa restant in lesuturi nu stagneaz4 ci ia calea capi'
larelor limfatice. Debitul limfatic mediu este in jur de
15@mL/zi,insa poate varia multin functie de factorii
hemodinamici locali.

Splina
Este un organ abdominal, nepereche, care aparline
sistemului circulator. Ea produce limfocite, distruge hematiile batr6ne, intervine in metabolismul fierului 9i este
un organ de depozit sangvin (20G300mL de sdnge) pe
care il trimite in circulatie in caz de nevoie (hemoragii,

efort fizic).
Splina ocupa loja splenica, cuprinsa intre colonul
transvers gi diafragm, la st6nga lojei gastrice. Are o
culoare brun-rogcata gi o masa de 180-200 g.
Vascularizalia arteriala a splinei este realizata de
artera splenicd, ramura a trunchiului celiac. S6ngele
venos este colectat in vena splenica, aceasta participdnd la formarea venei porte.

iEvnqgiile trililftffnrxffr&dle rdb orgnnbnrrdiui rliliilan

#ffiiMltww ffi#d!i###
Aparatul cardiovascular asigura circulalia sdngelui
in organism. Prin aceasta se indeplinesc doua funclii majore 1. distribuirea substanlelor nutritive
si a oxigenului tuturor celulelor din organism; 2. colectarea produgilor tisulari de catabolism pentru a fi excretafi. Forla motrice a acestui sistem este inima (fig.
si a limfei

in timp ce arterele reprezinta conductele de distribufie, venele, rezervoarele de sdnge, asigurdnd intoarcerea acestuia la inima, iar microcirculalia (arteriole,
metarteriole, capilare, venule), teritoriul vascular la nivelul caruia au loc schimburile de substanfe gi gaze.
91),

lnima
hima ca
"pompi'. Rolul fundamental al inimii este
acela de a pompa s6nge. Fiecare parte a inimii este
echipata cu doua seturi de valve care, in mod normal,
impun deplasarea sdngelui intr-un singur sens.
1. Valvele atrio-ventriculare (mitrala gi tricuspida),
care separa atriile de ventricule, se deschid in timpul
diastolei, permitdnd sdngelui sa treaca in ventricule.
Aceste valve se inchid in timpul sistolei, interzicdnd
trecerea s6ngelui inapoi in atrii.

2.Valvele semilunare (aortice si pulmonare) se


in timpul sistolei, permildnd expulzia sdngelui in artere, gi se inchid in diastola, impiedicand
revenirea sangelui in ventricule.
Activitatea de pompa a inimii se poate aprecia cu
ajutorul debitului cardiac, care reprezinta volumul de
sdnge expulzat de fiecare ventricul intr-un minut. El
este egal cu volumul de sdnge pompat de un ventricul la fiecare bataie (volum-bataie), inmullit cu frecventa cardiaca. Volumul-bataie al fiecarui ventricul
este, in medie, de 70mL, iar frecvenfa cardiaca normala este de 70-75batai/min; astfel, debitul cardiac
de repaus este de aproximativ 5L/min. Frecvenfa
cardiaca este sub control nervos. Activitatea sistemului nervos simpatic determina cregterea frecvenlei
cardiace, in timp ce activitatea parasimpatica (vagala)
o scade. Volumul-bataie variaza cu forla contracfiei
ventriculare, presiunea arteriala gi volumul de s6nge
aflat in ventricul la sfdrsitul diastolei. in cursul unor
eforturi fizice intense, frecvenfa cardiaca poate cregte
pana la 200 de batai pe minut, iar volumul-bataie
pdna la 150mL, determindnd o cregtere a debitului
cardiac de la 5 Ia 30 litri, deci de 6 ori. in somn, debitul cardiac scade; in febra, sarcina si la altitudine,
deschid

cregte.

Funclia de pompa a inimii se realizeaza cu ajutorul


proprietalilor muschiului cardiac.
Proprietifile fundamentale ale miocardului
Depolarizarea unei celule cardiace este transmisa
celulelor adiacente, ceea ce transforma miocardul

Fig:91 Cavitafle inimit

1.

valve semilunare (sigmoide); 2. atriu st6ng;

3. valva bicuspida (mitrala); 4. habecule; 5. ventricul stdng; 6. ventricul drepl 7. mugchi papilal 8. cordaje tendinoase; 9. valva tricuspida; 10. atriu drepl

intr-un sinciliu funcfional. De fapt, inima funclioneazd


ca doua sincilii: unul atrial si unul ventricular, izolate
din punct de vedere electric. in mod normal, exista o
singura conexiune funcfionala electrica intre atrii gi
ventricule: nodulul atrioventricular gi continuarea sa,
fasciculul atrioventricular His.
Musculatura cardiaca este alcatuita din doua tipuri
de celule musculare:
1. celule care iniliaza gi conduc impulsul;
2. celule care, pe l6nga conducerea impulsului, rdspund la stimuli prin contraclie gi care alcatuiesc miocardul de lucru.
Evident, ambele tipuri de celule sunt excitabile,
dar, contrar situafiei int6lnite la mugchiul stria! stimulul este generat in interiorul organului insugi (in
celulele de tip 1); acest fapt constituie autoritmicitatea
sau automatismul inimii.
a. Excitabilitatea este proprietatea celulei musculare cardiace de a raspunde la un stimul printr-un
potenlial de ac[iune propagat. Unele manifestari ale
excitabilitatii (pragul de excitabilitate, legea ,,tot sau
nimic") sunt comune cu ale altor celule excitabile.
Inima prezinta particularitatea de a fi excitabila numai
in faza de relaxare (diastola) gi inexcitabila in faza de
contracfie (sistola). Aceasta reprezinta legea inexcitabilitafii periodice a inimii. in timpul sistolei, inima
se afla in perioada refractara absoluta; oric6t de putemic ar fi stimulul, el ram6ne fara efect. Aceasta

Cbcul{,la

particularitate a excitabilita$i miocardice prezinta o


mare importanta pentru conservarea funcliei de
pompa ritmica. Stimulii cu frecvenld mare nu pot
tetaniza inima prin sumarea contracfiilor. Explicalia
starii refractare a inimii rezida din forma particulara a
potenfialului de acliune al fibrei miocardice.
b. Automatismul reprezinta proprietatea inimii de
a se autostimula.
Scoasa din corp, inima continua sa bata. in lipsa influenlelor extrinseci nervoase, vegetative gi umorale,
inima igi continua activitatea ritmica timp de ore sau
zile, daca este irigata cu un lichid nutritiv special.
Automatismul este generat in anumifi centri, care au
in alcatuirea lor celule ce initiaza gi conduc impulsurile (fig. 92). in mod normal, in inima exista trei ientri de automatism cardiac.
l. NoduIuI sinoatriaL La acest nivel, frecven[a
descarcarilor este mai rapida, de 70-80/minut gi, din
aceasta cauza, activitatea cardiacd este condusa de
acest centru, inima bat6nd, in mod normal, in ritm
sinusal.
2. N o dulul atr iou entr

icular (oncliunea atrioven-

triculara). La acest nivel, frecvenfa descarcarilor este

FrS.92 Sigtemul de conducere al inimil 1. septul interatrial; 2. ramura dreapta gi st6ngd a fasciculului His; 3. sept interventricular;
4. apex; 5. fibre Purkinje; 6. fasciculul His; 7. nodul atrioventricular;
8.

nodul sinoatrial.

redusa la atrii 9i mai putemica la ventricule, mai mare


la ventriculul st6ng fala de cel drept. Contracliile inimii
se numesc sistole, iar relaxarile, diastole.

de 40 de potenliale de acfiune/minut. De aceea,


acest centru nu se poate manifesta in mod normal, degi el functioneaza permanent gi in paralel cu
nodulul sino-atrial. Daca centrul sinusaleste scos din
funclie, comanda inimii este preluata de nodulul
atrioventricular, care imprima ritmul nodal sau jonc!ional.

3.Fasciculul His 9i rel.eaua Purkinje. Aici frec'


venla de descarcare este de 25 de impulsuri,/minut.
Acest centru poate comanda inima numai in cazul
intreruperii conducerii atrioventriculare, imprimdnd
ritmul idio-ventricular.
Ritmulfunctional al centrului de comanda poate fi
modificat sub actiunea unor factori extemi. Caldura
sau stimularea sistemului nervos simpatic accelereaza ritmul inimii - tahicardie, in timp ce racirea
nodulului sinusal sau stimularea parasimpaticului au
efect contrar - bradicardie.
c. Conductibilitatea este proprietatea miocardului
de a propaga excitalia la toate fibrele sale; viteza de
conducere difera: de exemplu, este de 10 ori mai
mare prin fascicululHis 9i releaua Purkinje, decdt prin
miocardul contractil atrial gi ventricular.
d. Conhactilitatea este proprietatea miocardului de
a dezvolta tensiune inke capetele fibrelor sale. Astfel,
in cavitalile inimii se genereazi presiung iar, ca urmare
a scurtarii fibrelor miocardice, are loc eryulzia s6ngelui.
Geneza tensiunii si viteza de scurtare sunt manifestarile fundamentale ale conhactilita.til For,ta de contrac'
fie este proporfionala cu Eosimea perc.tilor inimii; mai

Ck}ll cadac
Un ciclu cardiac (fig.93) este format dintr-o sistola
gi o diastola. Datorita intdrzierii propagarii stimulului
prin nodulul atrio-ventricular, exista un asincronism in'
tre sistola atriilor 9i cea a ventriculelor: sistola atriala
o preceda cu 0,10 s pe cea a ventriculelor. Durata unui
ciclu cardiac este invers proporlionala cu frecvenla
cardiaca. La un ritm de 75 de batai pe minut, ciclul

iRnrdiii b',lilrilbnrnsddb

db

rorgani isn{uJlu i ur,rieri


i

cardiac dureaza 0,8 s. El incepe cu sistola ahiald care


dureaza 0,10 s. Ventriculele se afla la sfargitul diastolei,
sunt aproape pline cu sange, iar sistola atriala definitiveaza aceasta umplere. In timpul sistolei atriale are
loc o cregtere a presiunii din atrii. Sangele nu poate

reflua spre venele mari, datorita contractiei fibrelor


musculare din jurul orificiilor de varsare a venelor in
atrii. Singura cale deschisa o reprezinta orificiile atrioventriculare. Sistola atriala este urmatd de diastola
afiala care dureaza 0,70 s. in paralel gi corespunzator
inceputului diastolei atriale, are loc sistola venhiculara
care dureazd 0,30s 9i se desfasoara in doua fazq faza
de confractie izovolumehicd si faza de ejeclie. Prima
incepe in momentul inchiderii valvelor atrio-ventriculare gi se termina in momentul deschiderii valvelor
semilunare.

in acest interval de timp, ventriculul

se

contracta ca o cavitate inchisa, asupra unui lichid incompresibil, fapt care duce la o crestere foarte rapida
a presiunii intracavitare. in momentul in care presiunea ventriculara o depagegte pe cea din artere, valvele
semilunare se deschid gi are loc ejectia s6ngelui.
Faza de ejeclie incepe cu deschiderea valvelor semilunare gi se termind in momentulinchiderii acestora. Volumul de s6nge ejectat in timpul unei sistole (volum-bataie sau volum sistolic) este de 75mL in stare
de repaus gi poate cregte p6na la 150-200 mL in eforturile fizice intense.
Urmeaza apoi diastola venhiculard, care dureaza
0,50 s. Datorita relaxarii miocardului, presiunea intracavitara scade rapid. Cand presiunea din ventricule
devine inferioara celei din arterele mari, are loc inchiderea valvelor semilunare, care impiedica reintoarcerea sdngelui in ventricule.
Pentru scurt timp, ventriculele devin cavitati inchise (diastola izovolumetrica). in acest timp, presiunea
intraventriculara continua sa scada pdna la valori inferioare celei din atrii, permitdnd deschiderea valvelor
atrio-ventriculare. ln acest moment, incepe umplerea
cu sdnge a ventriculelor. Urmeaza o perioada de
Sistola
atriala
O;10 s

Sistola

HiffidJaiatfl4t6

atiiau

:.ii1iii,fr .17,fi:t:a:t'.,,,,':',t

0,10 s

uenlri*- ;,, ;ii r:,,##6*l afi#i*Uffi


lara ,,,, i ' 0,50s
:

;;

0,40s numita diastola genrala, in care atriile gi ventriculele se relaxeazd. La sfarsitul acestei faze, are loc
sistola atriala a ciclului cardiac urmdtor.
Manifestari ce insotesc ciclul cardiac
in timpul activitatii sale, cordul produce o serie de
manifestari electrice, mecanice si acustice. Manifestarile electrice reprezintd insumarea vectoriala a biogurenlilor de depolarizare gi repolarizare miocardica.
Inregistrarea grafica a acestora reprezinta elec-lrocardiograma, metoda foarte larg folosita in clinica pentru
explorarea activitafii inimii.

Manifestarile mecanice sunt redate de gocul apexian, care reprezinta o expansiune sistolica a peretelui
toracelui in dreptul v6rfului inimii (spatiul cinci intercostal stdng), si de pulsul arterial care reprezinta o expansiune sistolica a peretelui arterei datorita cregterii

brugte a presiunii sdngelui.


Pulsul se percepe comprimdnd o artera superficiala pe un plan dur (osos)
de exemplu, artera radiala.
Prin palparea pulsului oblinem informafii privind volumul sistolic, frecvenla cardiaca si ritmul inimii. inregistrarea grafica a pulsului se numegte sfigmogramd.
Ea ofera informafii despre artere 9i despre modul de
golire a ventriculului stdng.
Manifestarile acustice sunt reprezentate de zgomotele cardiace.
Zgomotul I, sistolic, este mai lung, de tonalitate joasa gi mai intens. El este produs de inchiderea valvelor

atrio-ventriculare gi de vibratia miocardului la


inceputul sistolei ventriculare.
Zgomotul II, diastolic, este mai scurt, mai acut gi
mai putin intens. Este produs, la inceputul diastolei
ventriculare, de inchiderea valvelor semilunare.
Zgomotele cardiace pot fiinregistrate grafic, rezultand o fonocardiograma.

r*-Ctry;mm

-*T

cf,ffiE-

i ciclu cardiac, diastola, sistola. legea inimii, contractie i


i izovolumetricd, goc apexian. puJs arterial, electro- I
I cardiograma, sfigmograma. zgomote cardiace

?--i
fl*_

ir-ti:liliti:i_,iinii;,i.ni,F,j
TEME 9r APLTCATil

___"_***_*_i
=

::

0,3os.,,;,,';1i1iil;:11,i:r;,iilil,iiiii1liiiiinii,'
,,

i r,,

'1i:i.

D,lbffi iti,$e"f,,t$,ffi]i6,
i

t. i, i,

.,

;i111il$*oi*it1,ti"i;ii1 ;.,

Fig. 93. Ciclul cardiac.

-e*.il

ql$IxFqf

wrfficde

'iser*S,

tn*

Olnudi$i*

Suprafala totala de secfiune a arborelui circulator


oeste semnificativ pe mdsurd ce avansdm spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proporlionala cu
suprafala de secfiune.

Circulatia sangelui prin artere se apreciaza


masur6nd presiunea arteriala, debitul sangvin si rezistenla la curgere a sdngelui (rezistenla periferica).
hesiunea arteriald
Sdngele circula in vase sub o anumita presiune,
care depagegte presiunea atmosferica cu 120 mm Hg
in timpul sistolei ventriculare st6ngi (presiune arteriala maxima sau sistolica) si cu 8OmmHg in timpul
diastolei (presiune arteriala minima sau diastolica). in
practica medicala curentd, la om, presiunea sdngelui
se apreciaza indirect, prin masurarea tensiunii arteriale. Aceasta se determina masur6nd contrapresiunea
necesard a fi aplicata la exteriorul arterei, pentru a
egala presiunea sdngelui din interior.

Circulagia s6ngelui
Cu studiulcirculaliei sdngelui se ocupa tremodinaniin circuit inchis si intr-un singur sens. Deoarece mica gi marea circulalie sunt dispuse in serig volumul de s6nge pompat de ventriculul
st6ng intr-un minut in marea circulalig este egal cu cel
pompat de ventriculul drept in mica circulafie.
Legile generale ale hidrodinamicii sunt aplicabile gi
ca. S6ngele se deplaseaza

la hemodinamica.

ell&Fe cffi
Arterele sunt vase prin care s6ngele iese din inima
gi au urmatoarele proprietafi funcfionale.
Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a
se lasa destinse c6nd creste presiunea s6ngelui gi de
a reveni la calibrul initial cdnd presiunea a scazut la
valori mai mici. in timpul.sistolei ventriculare, in artere
este pompat un volum de 75 mL de s6nge peste cel
confinut in aceste vase. Datorita elasticitatii, unda de
goc sistolica este amortizata. Are loc inmagazinarea
unei parti a energiei sistolice sub forma de energie
elastica a peretilor arteriali. Aceasta energie este retrocedata coloanei de s6nge, in timpul diastolei. Prin
aceste varialii pasive ale calibrului vaselor mari, se produce transformarea ejecliei sacadate a s6ngelui din
inima in curgere continua a acestuia prin artere.

Conhactilitatea este proprietatea vaselor de a-si


modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea/relaxarea mugchilor netezi din peretele lor.
Acest fapt permite un control fin al distributiei debitului cardiac catre diferite organe gi lesuturi. Tonusul
musculaturii netede depinde de activitatea nervilor
simpatici, de presiunea arteriala, de concentratia locala a unor metabolifi si de activitatea unor mediatori.

Factorii determinan[i ai presiunii arteriale


Debitul cardiac. Presiunea arteriala variaza proporlional cu acesta.

Rezistenta perifericd reprezinta totalitatea factorilor care se opun curgerii s6ngelui prin vase. Este
direct proporlionala cu viscozitatea s6ngelui 9i lun-

gimea vasului. Cea mai mare rezistenla se int6lneste


la nivelul arteriolelor. Cu c6t vasul este mai ingust si
mai lung, cu at6t rezisten[a este mai mare.
V olumul s ang uin (volemia) variaza concordant cu
varia{ia lichidelor extracelulare (LEC). in scaderi ale

volumului LEC, scade 9i volemia si se produce o


diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune);in cresteri ale LEC, cregte volemia gi se produce o cregtere
a presiunii arteriale (hipertensiune).
Eksticitatea contribuie la amortizarea tensiunii
arteriale in sistola gi la mentinerea ei in diastola. Scade
cu v6rsta.
intre debitul circulant, presiunea s6ngelui 9i rezistenla la curgere exista relalii matematice. Debituleste
direct proportionalcu presiunea gi invers proportional

curezistenfa:D:P/R.
Viteza sdngelui in artere, ca gi presiunea scad pe
masura ce ne departam de inima. in aorta viteza este
de 500mm/s,iar in capilare, de 0,5mm/s, deci de o
mie de ori mai redusa. Aceasta se datoreaza cregterii
suprafelei de sectiune a teritoriului capilar de o mie
de ori fata de cea a aortei.

Hipertensiunea arteriald. sistemicd. reprezinta


cregterea presiunii arteriale sistolice gi/sau diastolice
peste 130mmHg, respectiv 9OmmHg. Hipertensiunea determina cregterea lucrului mecanic cardiac si
poate duce la afectarea vaselor sangvine gi a altor
organe, mai ales a rinichilor, cordului gi ochilor.

func{ile fundamentale ale organismului uman

iCfuculffa verwua
Venele sunt vase prin care sdngele se intoarce la
inima. Volumul venos este de trei ori mai mare decdt cel
arterial, agadal in teritoriul venos se afla circa 75% din
volumul sangvin. Presiunea s6ngelui in vene este foarte
joasa 10mmHg la originile sistemului venos gi 0mmHg

in atriul drepl Deoarece suprafafa de sectiune a venelor cave este mai mica dec6t
a capilarelor, viteza de circulatie a sdngelui cregte de la
periferie (05mm/s) spre inima, ating6nd valoarea de
100mm/s in cele doud vene cave.
Datorita structurii peretilor lor, care conlin cantitafi
mici de lesut elastic si fesut muscular nete4 venele prezinta distensibilitate gi contractilitate.
Cauza principala a intoarcerii sangelui la inima este
insagi activitatea de pompa cardiaca. lnima creeaza gi
men$ne permanent o diferenla de presiune intre aorta
(l@mmHg) 9i atriul drept (0mmHg) Degi presiunea
sdngelui scade mult la trecerea prin arteriole gi capilarg
mai r6rn6ne o foda de impingere de 10 mm Hg, care se
manifesta la inceputul sistemului venos. lnima funcfio'
neaza simultan ca o pompa aspiro-respingatoare. Ea
trimite sdnge spre aort6, in timpul sistolei ventriculare,
gi, concomitent aspira s6ngele din venele cave in atriul
la varsarea venelor cave

Presa abdominak reprezinta presiunea pozitiva din


cavitatea abdominala care impinge sdngele spre inima.
in inspirafie, datorita cobordrii diafragmului, efectul de
presa este accentual
Pompa musculard, in timpul contracliilor muscularg venele profunde sunt golite de s6nge, iar in perioadele de relaxare dintre doua contractii, ele aspira s6n-

gele din venele superficiale. Refluxul sangvin este


impiedicat de prezenla valvelor (la nivelul venelor membrelor inferioare).
Grauitatia favoiueazd curgerea sangelui din venele
situate deasupra atriului drepN are efect negativ asupra
intoarcerii s6ngelui din venele membrelor inferioare.
Mas4jul pubatil efectuat de artere asupra venelor
omonime, aflate impreuna in acelagi pachet vascular,
are efect favorabil asupra intoarcerii venoase.
intoarcerea s6ngelui la inima are o mare importanla
pentru reglarea debitului cardiac, deoarece o inima sana'
toasa pompeazd, conform legii inimii, at6t sdnge cdt
primegte prin aflux venos.

drept
Aspirafia toracica reprezinta un factor ajutator care
contribuie la menlinerea unor valori scazute ale presiu-

niiin

venele mari din cavitatea toracica. Ea se manifesta

mai ales in inspiralie.

No,tiuni elementare de igiend gi patologie


Cardiopatia ischemici (boala coronari ischemica)
Este cea mai frecv"enta cauza a mortalitaili in Europa si America de Nord gi.se datoreaza scaderii debitu'
lui sangvin la nivelul circulaliei coronariene. imbraca o
forma acuta (ocluzia cronariana acuta, infarctul de mio'

card) sau cronica (diminuarea forlei de contraclie a


pompei cardiace). Cea mai frecventa cauz6 a diminuarii
debitului coronarian este ateroscleroza (proces prin ca'
re, la persoanele cu predispozilie genetica sau care ma-

in exces, mari cantitafi de colesterol sunt


depozitate progresiv sub endoteliul arterial; ulterior,
aceste depozite se fibrozeazd, apoi, calcificdndu-se, re'
ndnca lipide

zulta placa ateromatoasa; aceasta protruzioneaza in lumenul arterial, bloc6nd padial sau total fluxul sangvin).
Pentru a preveni acest proces sunt necesare o alimentalie echilibrata precum 9i evitarea sedentarismului.
Arihniile cardiace
Reprezinta tulburari in producerea gi/sau conducerea impulsului cardiac. Sunt de numeroase tipuri gipot
avea o multitudine de cauze.

Hernonagiile inteme gi orteme


Pierderea unei cantitali de s6nge din sistemul circu'

lator, fie la exteriorulorganismului (hemoragii exteme)


fie in lesuturi sau cavitali ale organismului (hemoragii
inteme), are consecinle grave sau dramatice in funclie
de cantitatea pierduta sau de lesutul lezat. Cauzele sunt
multiple, cele mai frecvente fiind cele traumatice.
Leucerniile
Reprezinta neoplazii ale lesuturilor hematoformatoare. Sunt de multiple tipuri iar cauzele apariliei lor nu
sunt cunoscute.
Anerniile
Anemiile se definesc ca scaderea numarului de

eritrocite sau a cantitalii de hemoglobina. Pot fi


provocate prin: pierderi, producere insuficienta, distruclie excesiva sau o combinafie a acestor mecanisme.
Cele mai frecvente tipuri de anemie sunt urmatoarele:

o Anemia prin pierdere de sdnge: dupa o hemoragie rapida, organismul inlocuiegte plasma pierduta

Siruli{,le

in 1-3 zile, dar eritrocitele revin la normalin

3-6 sap-

tam6ni. in cazul unor hemoragii mici gi repetate, con-

linutul

in

hemoglobina

al hematiilor este afectat

(acesta scade).

o Anemia feripriva apare prin alterarea producerii


de hemoglobina ca urrnare a unui deficit la nivelul
metabolismului fierului (aport absorfie, transport etc.).

ir.
aiuj.

,:;j!:l

rrii.,li+

e Anemia megaloblastica se caracterizeaza prin


producerea unor hematii mai mari decdt normal, cu
forma si funclionalitate alterate. Acest fapt se datoreazd, in principal, unor perturbari Ia nivelul absorbliei
intestinale a vitaminei B12 sau a acidului folic.

ru

lilr

=lii{{illffi
l{riirlir,ii4=iffi

iI
H

iili:

ffi

1r+1i+lififfi

ffi

ffi

ffi
ffi ffi

iurgiiie tundarersale

ale orga*iernulur

umal

aoo 600

*ede*ich*

:iii

jirii:tiJ

iu+

###,
ffi #l$

Identificati componentele s6ngelui din imaginea alaturata.


Precizati teritoriile din care este colectata limfa de canalul toracic gi vena limfatica dreapta.
Asociaf sistolele gi diastolele cu duratele acestora, la un ritm cardiac de
:!
75 de batai pe minut:
f. 0,60 secunde
a. 0,10 secunde
1. Sistola
i
g. 0,70 secunde
b. 0, 20 secunde
2. Diastola
3. Sistola ventriculara c. 0, 30 secunde
4. Diastola ventriculara d. 0,40 secunde
e. 0,50 secunde
5. Diastola

atriala
atriala

generala

Calculafi cantitatea de apa confinuta in plasma sangvina a unui tdnar de


65 kg, consider6nd ca s-dngele reprezinta 8% din masa corpului, iar plas'
ma formeaza 55% din volumul sangvin, din care 90% este apa.

Bespiratia

3. Respira[ia
Sistemul respirator cuprinde caile respiratorii gi

plam6nii (fig. 9 ). Caile respiratorii sunt reprezentate


de cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee 9i bronhii.
12
11

plam6nul. intre cele doua foile exista o cavitate virtuala, cavitatea pleurala, in care se afla o lama fina de
lichid pleural.
Arborele brongic. Bronhia principala se imparte in
bronhii, iar acestea, la rdndul lor se divid in bronhi-

ole. Ultimele ramificalii ale arborelui bronsic sunt


bronhiolele respiratori[ de la care pleaca ductele
alueolare" terminate prin siicu/eti alueolarL Perefii
saculefilor alveolari sunt compartimentafi in ahseole
pulmonare (fig.95).
Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formaliunile

- ducte alveolare, sacule{i alveolari si


alveole pulmonare -, formeazd acinii pulmonarl
Acinul este unitatea morfo-functionala a plam6nului.
derivate din ele

Fig 94. Sisternul rcspiraton 1. orificii narinare; 2. palatul

dur;

3.epiglota; 4. laringe; 5. trahee; 6. plamdnul drepN 7. bronhia principala stdnga; 8. plam6nul st6ng;9. esofag; 10. faringe; 11. palatul
moale; 12. cavitate nazald.

Cavitatea nazale este formata din doua spalii simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului gi
deasupra cavitalii bucale.
Din cavitalile nazale, aerul trece prin faringe, care
reprezinta o raspdntie intre calea respiratorie si cea
digestiva.

laringele este un organ cu dubla func[ie: respiratorie dar si fonatorie, prin corzile vocale.
Traheea este un organ sub forma de tub care continua laringele gi are o lungime de 10-12 cm.
La nivelul vertebrei T4, traheea se imparte in
doua bronhii, care pdtn:nd in plaman prin hil, unde se
ramifica intrapulrnonar, form6nd arborele brongic.

FlEmSnii
Plamdnii sunt prirrcipalele organe ale respirafiei.
Sunt situafi in cavitatea toracic4 av6nd o capacitatea
totala de 5 000 mL de aer, cu variatii irdividuale.
Fiecare plaman este invdit de o seroasa numita
pleura care prezinta o fcfta pilietda, ce captugeqte

perefii toracelui, gi

o fc{A viscerah care acoperd

Fig 95. Stnrctura acinului pulmonan

1. venula pulmonard; 2. arteriola pulmonara; 3. bronhiola lobulara; 4. bronhiola respiratorie;


5. duct (canal) alveolar; 6. sacule! alveolar; 7. alveole pulmonare;

8.re!ea capilara pe suprafala alveoleia.

in jurul alveolelor se gaseste o bogata relea de


capilare, care, impreund cu perelii alveolelor, formeazd membrana alueolo<apilarii (membrana respiratorie), la nivelul careia au loc schimburile de gaze
dintre alveole 9i s6nge.

cavitate nazald, faringe, laringe,


bronhiole, alveole, acini pulmonari

Funcliile fundamentale ale organismului uman

grilajului costal se numesc mugchi inspiratori gi sunt,


in special, mugchii gdtului. Mugchii care determina co-

Respiralia reprezinta schimbul de oxigen gi dioxid


de carbon dintre organism gi mediu.
Din punct de vedere funcfional, respiralia prezinta:
deplasarea aerului in ambele
ventilafia pulmonara
sensuri intre alveolele pulmonare gi atmosfera; 2. difuziunea O, gi CO, intre alveolele pulmonare gi sdnge;
3. transportul 02 li CO, prin sdnge gi lichidele organismului catre gi de la celule; 4. reglarea ventilaliei.

1.

Ventilagia pulmonara
Circulalia altemativa a aerului se realizeaza ca ulrna-

re a varialiilor ciclice ale volumului cutiei toracice, ur-

in acelagi sens ale plam6nilor, solida'


rizali cu aceasta prin intermediul pleurei. Varialiile
mate de migcarile

ciclice ale volumului aparatului toraco-pulmonar se rea-

bordrea grilajului costal sunt mugchi expiratori; de


exemplu, mus,chii drepfi abdominali.
Presftmea pleurald este presiunea din spaliul cuprins intre pleura viscerala gi cea parietala. in mod
normal, exista o sucfiune permanenta a lichidului din
acest spafiu, ceea ce duce la o presiune negativa la
acest nivel (mai mica dec6t valoarea celei atmosferice). Presiunea pleurala variazd cu fazele respirafiei.
hesiunea alveolari este presiunea din interiorul
alveolelor pulmonare. in repaus, c6nd glota este deschisa, aerul nu circula intre plamdni gi atmosfera;in
acest moment, presiunea in orice parte a arborelui
respirator este egala cu presiunea atmosfericd, considerata 0 cm HrO. Pentru a permite patrunderea aerului in plamdni in timpul inspiraliei, presiunea in alveole trebuie sa scada sub presiunea atmosferica; in
timpul unei inspiralii normale ea devine -lcmHrO.
Aceasta presiune negativa ugoard este suficienta
pentru ca, in cele doua secunde necesare inspirafiei,
in plamdni sa patrunda aproximativ 500mL de aer.
Varialii opuse apar in timpul expirafiei: presiunea
alveolara cregte la aproximativ +lcm HrO, ceea ce
forleaza 500mL de aer sa iasa din plamdni in cele
2-3secunde, c6t dureaza expiralia.
a.

coastele

lizeazdin cursul a doua migcari de sens opus, definite


ca migcarea inspiratorie gi migcarea expiratorie.
Mecanica ventilaflei pulmonare
Dimensiunile plamdnilor pot varia prin distensie gi
retracfie in doua moduri: 1. prin migcarile de ridicare
9i cobordre ale diafragmului care alungesc gi scurtea'
za cavitatea toracica 9i 2. prin ridicarea gi cobor6rea
coastelor, care determina cregterea gi descregterea
diametrului antero-posterior al cavitalii toracice. Respiralia normald, de repaus, se realizeaza aproape in
intregime prin migcarile din prima categorie. in timpul
inspirafiei, contraclia diafragmei trage in jos fala
bazald a plamdnilor. Apoi, in timpul expiraliei linigtite,
diafragma se relaxeaz6, iar retracfia elastica a plam6nilor, a peretelui toracic gi a structurilor abdominale
comprima plamdnii (fig. 96).
A doua cale de expansionare^a plam6nilor o reprezinta ridicarea grilajului costal. In pozilia de repaus,
acesta este cobor6t, permitdnd stemului sa se apropie
de coloana vertebrala; c6nd grilajul costal se ridica,
acesta proiecteaza inainte stemul, care se indeparteaza de coloana vertebrala, ceea ce maregte diametrul
antereposterior cu aproximativ 2O%in inspiralia maxi'
ma fala de expiralie. Mugchii care determina ridicarea

ru

diafragma coboara

diafragma urca

Fig 96 Modfificaile de vdrrn ale cutiei hacice tn

inspfrmlie (a)

erylraFe O)

Fortele elastice pulmonare (de recul) care stau la


baza realizarii expiraliei sunt de doua tipuri: 1. forlele
elastice ale lesutului pulmonar insugi gi 2. forfele elas'
tice produse de tensiunea superficiala a lichidului tensioactiv care captugegte la interior perelii alveolari
(surfactant) gialte spafii aeriene pulmonare. Deoarece
suprafala intema a alveolelor este acoperitd de acest

strat subfire de lichid, iar in alveole exista aer, aici


apar forfe de tensiune superficiala. lntrucdt acest

Flespira[ia

fenomen este prezent in toate spaliile aeriene pulmonare, efectul este o forla rezultanta a intregului plamdn,
numita forfa de tensiune superficiala gi care se adauga
elasticitalii lesutului pulmonar, favoriz6nd expiralia.
Volume gi capacifitti pulmonare. O metoda simpla
pentru studiul ventilaliei pulmonare este inregistrarea
volumului aerului deplasat spre interiorul gi, respectiv,
exteriorul plam6nilor, procedeu numit spirometrie (datorita denumirii aparatului utilizat spirometru).

o Exista patru volume pulmonare diferite

adunate, reprezinta volumul maxim pe care

il

care,

poate
atinge expansiunea pulmonara. Semnificalia acestor
volume este urmiitoarea.
LVolumulcurent este volumulde aer inspirat si expirat in timpul respirafiei normale;in medie 50OmL

2.Volumul inspirator de rezerud este un volum


suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumulcurent circa 1500mL.
3. Volumul expirator de rezerod reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirata in
urma unei expirafii forfate, dupa expirarea unui volum
curent
circa 1500 mL.
4.Volumul rezidal este volumul de aer care rd-

m6nein plam6ni gi dupa o expiralie forlata - aproximativ 1500 mL


o Capacitiipe pulmonare sunt sume de doua sau
mai multe volume pulmonare.
T.Capacitatea inspiratorie, egald cu suma dintre
volumul curent 9i volumul inspirator de rezervd, reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate
respira, pomind de la nivelul expirator normal p6na la
distensia maxima a plam6nilor (2000mL).
2.Capacitatea reziduak functionalii, egala cu
suma dintre volumul expirator de rezerva s,i volumul
rezidual, reprezinta cantitatea de aer care ram6ne in
plamdni la sfdrgitul unei expirafii normale (3000mL).
3.Capacitatea uital4 egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul curent -si volumul
expirator de rezervd, reprezint6 volumulmaxim de aer
pe care o persoana il poate scoate din plam6ni dupa
o inspiralie maxima (3500mL).
.Capacitatea pulmonard total4 egala cu capacitatea vitala plus volumul rezidual, reprezinta volumul maxim p6na la care pot fi expansionali plam6nii
prin efort inspirator maxim (5000 mL).
Cu exceplia volumului rezidual, celelalte volume
pulmonare se masoam spirornetric. Pentru mdsurarea
volumului rezidual, ca 9i a capacitatlor care il includ,
se utilizeaza metode de rnasr:rare speciale.
Minut-volunul re+i& sau debihl rcqrirator este cantitatea totala de rer @lasata in arborele respirator in fiecare mind si este Ed or produsul dintre
volumul curent gi frecven.ta respiArn (vottrn curent

500 mL la o frecventa respiratorie de 18/min, este


egal cu 9 L/min). in diferite condilii fiziologice si patologice, valorile se pot modifica foarte mult.
Ventilalia aheolar6 este volumul de aer care ajunge
in zona alveolara a tractului respirator in fiecare minut
gi participa la schimburile de gaze respiratorii. Valoarea sa medie este de 4,5-5 L/mn, deci numai o parte
din minut - volumul respirator; restul reprezinta ventilalia spaliului mort (aer care umple caile aeriene pdna
la bronhiile terminale gi nu participa la schimburile de
aer). Ventilalia alveolara este unul dintre factorii majori

care determina presiunile parliale ale oxigenului


dioxidului de carbon

in

alveole.

ventilalie pulmonard, presiune pleurala, presiune


alveolara, volum curent, volum inspirator de rezervd, volum expirator de rezervd, volum rezidual,
capacitali pulmonare, minut-volum respirator

gi

Funcgiile fundamentele ale ergenismului uman

Difuziunea
Dupa ventilalia alveolar6, urmeazd o noud etapa a

procesului respirator; aceasta este difuziunea oxigenului din alveole in sdngele capilar 9i difuziunea in
sens invers a dioxidului de carbon (fig. 97).
Procesul are loc doar in condifiile in care exist6 o
diferenfa de presiune, iar sensul procesului va fi totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare cdtre
zona cu presiune mica.
Concentralia gazelor in aerul alveolar este foarte
diferita de cea din aerul atmosferic. Exista cdteva
cauze ale acestor diferenle. Mai int6i, cu fiecare respiralie, aerul alveolar este inlocuit doar parfial cu aer
atmosferic. In al doilea rdnd, din aerul alveolar este
extras oxigenul, gi acesta primegte permanent dioxid
de carbon din s6ngele pulmonar. In al treilea rdnd,
aerul atmosferic uscat care patrunde in caile respiratorii este umezit inainte de a ajunge la alveole.
Aerisirea lenta la nivel alveolar este foarte importanta pentru prevenirea schimbarilor brugte ale con'
centraliei sangvine a gazelor.
Membrana alveolo.capilard (respiratorie) este alcatuita din: 1. endoteliul capilaq 2. interstifiul pulrnonaq
3. epiteliul alveolar; 4. surfactant (lichid tensioactiv).

molecula); 4. dimensiunile membranei respiratorii


(invers propodionale cu grosimea gi direct propo4ionale cu suprafala sa).
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar
spre sdngele din capilarele pulmonare, deoarece presiunea parliala a 02 in aerul alveolar este de 100 mm
Hg, iar in s6ngele care intra in capilarele pulmonare
este de 4OmmHg. Dupa ce traverseaza membrana
respiratorie, moleculele de O, se dizolva in plasma,
ceea ce duce la cregterea presiunii parliale a O, in
plasma; consecutiv, O, difuzeaza in hematii, unde se
combina cu hemoglobina. In mod normal, egalarea
presiunilor parfiale, alveolara gi sangvina, ale Or se
face in 0,25 secunde.
Hematia petrece, in medie, 0,75secunde in capilarul pulmonaq dacd echilibrarea apare in 0,25 secunde, ramdne un interval de O5O secunde, numit
margine de siguranfa gi care asigura o preluare adecvatd a O, in timpul unor perioade de stress (efort
fizic, expunere la altitudini mari etc.).
Difrziunea CO2 se face dinspre s6ngele din capilarele pulmonare spre alveole, deoarece presiunea
parliala a CO, in s6ngele din capilarele pulmonare
este de 46 mm Hg, iar in aerul alveolar de 40mmHg.
Degi gradientul de difuziune al CO2 este de doar o
zecime din cel al Or, CO2 dtfuzeazA de 20 de ori mai
repede dec6t Or, deoarece este de b d"^ori mai so'
lubil in lichidele organismului dec6t Or In mod normal, egalarea presiunilor Pa$iale alvmlara 9i sang'
vind, ale CO, se face in 025 secunde.

Transportul gazelor
a. Transporhrl Oz Din plasn4 O, difuzeaza in
eritrocite, unde se combina reversibil cu ionii de fier
din structura hemoglobinei, Fansform6nd dezoxihe'
moglobina in oxihemoglobina Fiecare gram de hemo'
globina se poate combina cu nraxirnum f34 mL Or;in
mod normal, existd 12-15gde tremoglobn /dl sdnge.
Astfe], sdngele arterial transPorta 20mlOr/dl, _din
care 98,5% este transportat de trenroglobind,iat 1,5%,
dizolvat in plasma.

Frg 97, Difuziunea gazelor respiratoii

Grosimea sa medie este de 0,6 microni. Suprafala


sa totala este de 50-100 m2.
Factorii care influenleaza rata difuziunii gazelor
prin membrana alveolo'capilara sunt 1. presiunea parliala a gazului in alveola; 2. presiunea parfiala a gazu'

lui in capilarul pulmonar; 3. coeficientul de difuziune

al gazului (este specific pentru fiecare tip

de

Fiecare molecula de hemoglobina se poate com'


bina cu maximum 4 molecule & Oz situalie in care
saturarea hemoglobinei cu 02 este de 100%. Canti'
tatea de O, care se combini ctr lrenoglobina depinde
de presiunea parliala a Or plasnatie fiind condifionata, printre altele, gi de pfful plasrnatic gi de temperatura. Scaderea pH-ului Plasrnatk 9i creqterea temperaturii determina scaderea qacitra.Ui hemoglobinei
de a lega oxigenul, care, asfd, este cedat fesuturilor.
La nivel tisular, presiwrea Patiala a O, este de
40 mm Hg, iar O, va difuza din Plffir'a in interstifii gi

Hespiragia

de aici in celule" Are hc scilerea rqida a presiunii


parliale a O, plarndic, fapt ce deternrina disocierea
oxihemoglobinei, tFmoghtin rananard saturata in
proporfie de 5G70f,.
Fiecare 10OmL de stge dibereaa la fesrt.ui, in
repaus, c6te Tmlde O" Acesta este coeficiqrtul de
utilizare a Or.ln timput *ortutui fizic' acest coeficient
poate cregte la 12%- hin cedarea O, la tesuturi, o
parte din oxihemoglobina devine hemoglobina
redusd, care imprima sangelui venos culoarea ro-

membrana alveolo-capilara, endoteliu capilar, interstiliu pulmonar, epiteliu alveolar, surfactant, presiune parfiala, coeficient de difuziune, gradient de
difrziune, pFl plasmatic, fenomen de membrana

gie-violacee caracteristicab. Transportul CO" CO2 este rezultatulfinalalproceselor oxidative tisulare. El difuzeaza din celule in
capilare, determin6nd cregterea presiunii sale parliale
in sdngele venos cu 5{mmHg fap de s6ngele arterial. CO, este transportat prin sdnge sub mai multe
forme: 1. dizolvat fizic in plasma (5%);2. sub forma de
carbaminohemoglobina, care rezulta prin combinarea
CO2 cu gruparile NH, terminale din lanlurile proteice
ale hemoglobinei (5%); 3. sub forma de bicarbonat

plasmatic (90 %), oblinut prin fenomenul de membrana Hamburger (fenomenul migrarii clorului), care
are loc la nivelul eritrocitelor.
*Reglarea ventilatiei
Se realizeaza de centrii nervogi din bulb gi punte,
pe baza stimulilor primifi de la chemoreceptorii de la
nivelul acestor formafiuni nervoase sau al unor vase
de s6nge.

Nofiuni elementare de igiend gi patologie

substanfe iritante determina iritarea mucoasei

Cripa

brongice gi brongiolare 9i incompetenla mecanismelor


locale de apdrare, rezult6nd infeclii cronice. Are loc

Infecfie respiratorie acuta virala, provocata de viru-

sul gripal. Este o boala 'contagioasa 9i cu caracter


sezonier. Poate imbraca forme grave, mai ales la v6r-

stele extreme. Actualmente beneficiem de vaccinare


antigripala, ceea ce reduce foarte mult numarul de
cazuri gi gravitatea formelor.
Fibroza pulmonar6

In anumite situalii afectarea pulmonara duce la


fibroza, adica lesutul pulmonar funclional este inlocuit cu lesut fibros. Un exemplu este antracoza, ce
rezulta prin inhalarea, timp indelungat, a prafului de
c6rbune.

Emfizemul
Termenul denota oaer in exces" la nivel pulmonar
gi ilustreaza un proces pulmonar complex, obstructiv
gi distructiv. De cele mai multe ori, este consecinfa
fumatului indelungat. Inhalarea fumului sau a altor

obstruarea cailor aeriene mici, ceea ce face expirul


foarte dificil,astfel incdt aerul este ,prins" in alveole.
in acest mod, ele se supradestind, rezult6nd distrugerea lor (50-80% din peretii alveolari sunt distrugi).
ln consecinla capacitatea de difuziune la nivelulmembranei alveolo-capilare scade. De asemenea, scade
numarul capilarelor pulmonare, cresc6nd rezistenla in
circulafia pulmonara (hipertensiune pulmonara). in
timp, fumatoruldezvolta hipoxie gi hipercapnie (peste
4% CO2in s6nge), cu final dramatic.

rModificdrile de ritn respirator


a. Normale: polipnee - in cadrul efortului fizic
b. Patologice: in cadrul unor maldii pulmonare,
cardiace sau ale SNC; exemplu, respiralia CheyneStokes care consta in modificare amplitudinii migcarilor respiratorii in sensul scaderii ei, urmatd de apnee,
dupa care ciclul se reia.

Funcliile fundamentale ale onganismului uman

ffi

Experienla lui

;i;;

Donders:

A - expiratie;
B - inspirafie;

.,'+,"

1 - clopot de sticla
2 - membrana de cauciuc;
3 - dop prin care trece tubul (T) corespunzdtor haheei gi

partial;
4 - manometru;
5 -balonas,e de cauciuc
tubului (T);
6 - tub cu robinet.
un vid

'r.i.
'.i-..,"-

-j,-

,i.",
i: ;

conectate la capatul bifurcat

'i
al '",";
r';

:;;,,

t";r..

$tllrl+1r.1rii

iiiiiirii;iirdi

,"'.'.;,;'r';

Asociafi capacita$le pulmonare din coloana A, cu modul de calcul al lor din coloana B.

A
a. cl
b. CRF
c. cv
d. CPT

B
e. VER + VR

f.

CV+VR

g. VC + VIR
h. VIR + VC + VER

Descriefi vascularizafia funcfionala a plamdnilor.


Stabilif pozitia mediastinului gi delimitarile sale.
Calculati debitul respirator (minut volumul) pentru o frecvenfa de 17 respiratii/minul
Stabilif daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate. in cazul in care le considerafi
adevdrate, determinafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sdngele din capilarele pulmonarg deoarece presiunea pagiala a oxigenului in aerul alveolar este de 100 mmHg, iar in s6ngele care inffi in capilarele
pulmonare este de 40 mmHg.

Exme!ia

4,

Excre[ia

Sistemul excretor este format din rinichi gi caile

urinare (tubi colectori, calice


bazinet uretere, vezici gi uretra).

micl calice mari,

Rinichii sunt agezali in cavitatea abdominala, de o


parte gi de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lombara.

Nefronul (fig.98) este unitatea anatomica gi funclionala a rinichiului; in alcatuirea acestuia intra doua
parfi: corpusculul renal gi un sistem tubular.

corticala renala gi ansa Henle scurtq aceasta ajunge


doar in stratul extem al medularei renale; Z Juxtamefulaxi cu glomemlul situat la jongtiunea dinhe corticala
-si medular4 au anse Henle lungi, care coboara ad6nc in
medulara, uneori ajung6nd la nivelulpapilelor renale. Ei

sunt extrem de importanfi

in mecanismul contracurent,

prin care rinichiul produce urina concentrata.


ln jurulintregului sistem tubular al rinichiului exista
o refea bogata de capilare, numita relea capilara peritubulara. Aceasta retea primeste din arteriolele eferente sdngele care a trecut deja prin glomerul. Cea mai
mare parte a relelei de capilare peritubulare se gasegte
in cortexulrenal, de-a lungul tubilor proximali, altubilor
distali 9i altubilor colectori corticali.
1

Debitul sangvin renal este de aproximativ


-in
200ml/min (420mL,/100 glesut/min).
condilii

bazale, debitul sangvin renal


tul cardiac de repaus.

reprezinh20% din debi-

Filtrarea glomerulard gi filtratul glomerular


Lichidul care filtreaza din capilarele glomerulare in
capsula Bowman este numit filtrat glomerular sau
urind primardFiltratul glomerular (fig. 99) are aproape aceeagi
compozifie ca 9i lichidul care filtreaza in interstilii la
capatul arterial al capilarelor. Se considera ca filtratul
glomerular este o plasma care nu conline proteine in

fuidiului: L corticala; 2. medulara; 3. calice miq


4. calice mare superior; 5. artera renala; 6. bazinet (pelvis renal)
7. vena renala; 8. calice mare inferior; 9. ureter; 10. piramida

FiS. 9& SEuctum

11. capsula renala; 12 nefroni; 13. papila renala; 14. capsula


glomerulara (Bowman)6 15. tub contort proximal; 16. ansa Henle;
17. tub contort distal 18. tub colector; 19. calice mare mijlociu.

Malpighi;

cantitali semnif icative.


Cantitatea de filtrat glomerular care se formeazd
intr-un minut prin tofi nefronii ambilor rinichi se
numegte debitul filtrarii glomerulare. Normal, acesta
este de aproximativ 125 mllmin (zilnic, 180 L). Peste
99 % din filtrat este reabsorbit in mod obignuit in tubii
uriniferi, restul trecdnd in urina.
Dinamica filberii prin membrana glomerulara Forfele care realizeaza filtrarea la nivelul glomerulului in
capsula Bowman sunh 1. presiunea din capilarele glomerulare (valoarea sa medie este de 60 mm Hg), care
determina filtrarea; 2. presiunea din capsula Bowman,

Formarea gi eliminarea urinei


Rinichii au doua func.tii majore: 1. de a excreta cea
mai mare parte a produsilor finali de metabolism ai
organismului 9i 2 de a conbola concentratiile majoritafii constituenflor organismului, contribuind astfel la
menlinerea homeostazi,ei 9i a echilibrului acido-bazic
al organismului Alatuui de acestea, rinichii mai au
urmatoarele roluri L formarea si eliberarea reninei
(enzima) gi eritropoietinei (hormon) Z activarea vitaminei D3; 3. gluconeogreneza
Cei doi rinichi contin imprerma cirm 2 milioane de
nefroni, fiecare nefrqr fiind pt sa produca urina.
Tptni de nfrai L fu\
rprzentand 85%
din numarul total de Frefrtrtl ar glomerulul situat in

FIS 99. Filharea $omenrlarA L arteriola aferenta; 2.


3.

proteine;

arteriola eferenta; 4. capsula glomerulara; 5. filtrat glomerulat.

Func$ile fundamentale ale organismului uman

rcW

in

exteriorul capilarelor, care se opune filtrarii (aproximativ 18 mm Hg); 3. presiunea coloid-osmotica a


proteinelor plasmatice din capilare, care se opune filtrarii (presiunea coloid-osmotica medie in acest caz
este de 32mmHg); +. presiunea coloid-osmotica a
proteinelor din capsula Bowman (considerata 0).

Reabsorbpia gi secrelia tubulard


Filtratul glomerular traverseaza diferitele porliuni ale
tubilor uriniflri si, pe tot acest parcurs, subsfanEele sunt
absorbite sau secretate selectiv de catre epiteliul tubular (fig. 100), iar lichidul care rezulta in urma acestor procese intra in pelvisul renal sub forma de urinA finali"
Reabsorbtia tubulard. Majoritatea compugilor urinei
primare sunt substanfe utile. Ele sunt recuperate prin
reabsorblie. Celulele tubilor uriniferi sunt adaptate morfologic si biochimic pentru a realiza aceasta funcfie.
Morfologic, nefrocitele au la polul apical numerogi microvili care cresc considerabil suprafafa activd, iar la po
Iul bazal au numeroase mitocondrii care fabrica ATP
necesar procesului de absorblie. Biochimic, membranele celulelor tubulare conlin pompe metabolice care participa la transportul activ.
Transportul pasiu se face in virtutea unor legi fizice, ale difuziunii (in gradient chimic, electric sau electrochimic) gi osmozei, precum si a diferenfelor de presiuni hidrostatice. Acest transport nu necesita energie
9i nu este limitat de o capacitate maxima de transport
a nefronului. Prin acest mecanism se reabsoarbe apa
(in gradient osmotic), ureea (in gradient chimic) gi o
parte din Na si Cl(in gradient electric gi electrochimic).
Reabsorbfia apei" Toate segmentele nefronului pot
reabsorbi apa, dar in proporfii diferite. Cea mai importanta reabsorbtie are loc la nivelul tubului contort proxirnal
gi este o reabsorblie
80 % din apa filtrata
obligatorie, apa fiind atrasd osmotic din tub in interstifiu, ca urrnare a reabsorbtiei sarurilor, glucozei 9i a altor compugi utili, gi la nivelultubilor contorli distali, dar,
mai ales, a tubilor colectori
absorblia a 757o din apa
filtrata -, fiind o reabsorbtie facultativa.
in lipsa ADH, reabsorbiia facultativa nu se produce,
elimin6ndu-se un volum de 2O-25L de urina diluata in

24 de ore.
in prezenta ADH, aceasta reabsorblie se produce gi,
ca urrnare, in 24 ore se elimina 1,8 L de urina concentrata. in restul nefronului se reabsoarbe 4% din apa, in
urina definitiva elimin6ndu-se cca 7% din apa filtrata.
Reabsorbtia facultativa permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului.
in acest segment al nefronului intervin mEcanismele
de reglare a diurezei gi a eliminarilor de Na ti K.
Transportul actiu este selectiv gi se datoreaza
travaliului metabolic al nefrocitului. Se face cu

Fig

10O. Formarea udnel 1. glomerul; 2. caplsula glomerulara; 3. tub


contort proxima! 4. ansa Henle; 5. tub contort distal; 6. calice mic;
7. tub colector; 8. capilar.

consum de energie gi oxigen (consum de ATP) gi


impotriva gradientelor de concentrafie sau electrice.
Forla pompelor metabolice este limitata de capacitatea lor maxima de a transporta o substanla pe unitatea de timp (Tmax). Celula consumd energie numai
pentru recuperarea substanlelor utile, las6nd catabolilii in urina. Prin transport activ se reabsorb glucoza, aminoacizii, unele vitamine, polipeptidele, precum gi majoritatea sarurilor minerale (Na+, K+, Cl-,
HCO3-, fosfafi, sulfafi, urati etc.).
Secrefia tubularS. Principala modalitate de curafire
a plasmei de catabolilii azotali neutilizabili este filtrarea. Secrelia tubulara completeaza funcfia de eliminare a unor substante acide, toxice sau in exces gi a
unor medicamente.
Prin secrefie, rinichii intervin gi in reglarea concentraliei plasmatice a unor constituenti obignuili (K+,
acid uric, creatinina). Mecanismele secretiei sunt la fel
cu cele ale reabsorbliei: active gi pasive. Sensul trans-

portului este inversat din interstiliul peritubular,


inspre interiorul tubului. Procesele de secrefie pot
avea loc pe toata lungimea nefronului.

Sectetia de H+. Mecanismul este activ, iar sediul


principal este tubul contort proximal. Secretdnd ionii
de hidrogen, rinichiul participa la reglarea echilibrului
acido'bazic. Secrefia de protoni poate avea loc s,i in
restul nefronului.
Astfel, la nivelul tubului contort distal exista mecanisme de transport prin schimb ionic, care reabsorb
Na+ gi secreta K* sau H+, in funcfie de pH-ul mediului
intem. Acest mecanism este activat de aldosteron.
Secretia de K+ are loc mai ales in tubul contort
distal, prin mecanisme active (schimb ionic) gi pasive.

Excrelia

Prin secrelie de potasiu, rinichiul asigura mentinerea


normala a potasemiei.
Secr4ia de I\lHr. in afara de efectul antitoxic,
secrefia de amoniac reprezinta gi o modalitate de excrelie suplimentara de protoni, fara o acidifiere suplimentara a urinei. Surplusul de protoni eliminafi se
leaga de NH, rezultdnd ionulamoniu, care se elimina,
impreuna cu clorul, sub forma de clorura de amoniu.

CuvmrE

cFrErE

renind, eritropoietin6, nefroni corticali, nefroni juxtamedulari, debit sangvin renal, permeabilitate
glomerulara, filtrat glomerular, urina primard, reabsorblie tubulara, secre[ie tubulara, secrefie de H+,
K+, NH3, urina finala, osmolaritate, micfiune

Trursporful uinei prin uetere


Ureterele sunt mici tuburi musculare netede care
incep in peMsul fiecarui rinichi gi coboara p6na la ve-

presiunii este rezultatul tonusului intrinsec al peretelui

zica urinara. Pe masura ce urina se colecteazd in pelvis,


presiunea din pelvis cregte 9i ini[iaza o contrac,tie peri-

Reflexul de micliune odata iniliat se autoamplifica.


Astfel, contraclia initiala a vezicii cregte descarcarea de

stalticA aceasta rasp6ndindu-se dea lungul ureterului


pdna la vezica urinara. Stimularea parasimpatica poate
cregte, iar stimularea simpatica poate scadea frecvenfa
undelor peristalticg afectdnd 9i intensitatea contracliei.
in porfiunea inferioara, ureterul patrunde oblic in ve
zica urinara gi trece cdfiva centimetri sub epiteliulvezical, astfelca presiunea intravezicala comprima ureterul,
prevenind refluxul urinei in ureter in timpul miqtiunii,
cdnd presiunea din vezica urinara cre.ste foarte mull
Vezica tdnara este o cavitate cu pereli alcatuili din
musculatura neteda formata din doua par$: (1) corpul,
care este cea mai mare parte a vezicii, in care se acumuleaza urina gi (2) colul (trigonul), care este o prelungire sub forma de pdlnie a corpului, continudndu-se in
jos cu uretra.
Mugchiul colului vezical este denumit adeseori si
sfincter intem. Tonusul sau natural opregte, in mod normal, patrunderea urinei la nivelul colului vezical gi al uretrei, impiedicdnd astfel golirea vezicii, inainte ca presiunea sa atinga pragul critic.
Vezica urinara mai prezinta gi un sfincter extem care
este alcatuit din mugchi striat, controlat voluntar, spre

deosebire de sfincterul intem, care este in intregime


mugchi neted Sfincterul extem este controlat de catre

sistemul nervos gi poate preveni micliunea, chiar gi


atunci cdnd controlul involuntar tinde sa o initieze.

Misiunea
Micliunea este proc^esul de golire a vezicii urinare
atunci c6nd este plina. ln esenfa, vezica urinara se umple progresiv, pana ce tensiunea intraparietala atinge o
anumita valoare prag, moment in care se declangeaza
un reflex nervos, numit reflex ,,de micfiune", care fie
determina micliune4 fie, daca nu este posibil, produce
dorinfa congtienta de a urina Candin vezica s-au adunat
30-50mL de urina, presiunea cregte la 5-10cm apa.
Acumularea in vezica urinara a 20G300mL de urina
determina o cregtere de numai cdliva centimetri apa a
presiunii intravezicale; acest nivel aproape constant al

vezical. Daca volumulde urina depagegte 30G400m1presiunea cregte foarte mult gi rapid.

impulsuri de la receptorii vezicali, ceea ce va duce la accentuarea contractiei reflexe, acest ciclu repet6ndu'se
pana c6nd mugchiul vezicii urinare ajunge la o conhacfie putemica. Daca reflexul de micliune declangat nu
reugegte sa goleasca vezica urinard, elementele nervoase ale acestui reflex ramdn inhibate timp de cdteva minute sau uneori o ord sau chiar mai mult, inainte ca un
alt reflex sa fie iniliat gi sa declangeze micfiunea Daca
nu, micliunea nu se va produce at6t timp c6t umplerea
vezicii urinare este suficienta pentru a declanga un
reflex maiputemic.
Reflexul de micliune este un reflex controlat in intregime de maduva spinarii, dar poate fi stimulat sau
inhibat de cenhii nervogi superiori din trunchiulcerebral
gi din cortexul cerebral.

Compozigia chimic* a urinei


Urina confine957o apd 9i 5% divergi componenfi: sub
stanle minerale (saruri de Na, K, Ca, Mg);organice (crea-

tinina, uree, acid uric, enzime, hormoni, vitamine);


hematii -si leococite (dar mai puline de 5000/mL).
Valod medii normalein uina final6

Fun4iile fundameniale ale organismului uman

Nogiuni elementare de igiend 9i patologie


Cistita
in mod normal, tractul urinar este steril 9i rezistent
la colonizarea bacteriana. Prezenfa bacteriilor la
nivelul vezicii urinare determina fenomene inflama'
torii la nivelul peretelui vezical, cu rasunet clinic diferit la femeie fala de barbat. O buna hidratare poate
micgora riscul unei asemenea suferinfe.
Nefrita 9i glomerulonefrita
Clasic, sindromul nefritic poate include hematurie,
hipertensiune, insuficienla renala gi edeme. Nu este
obligatorie prezenla tuturor acestor manifestari la
acelagi pacient. Sindromul poate fi acut sau pasager
(ex. glomerulonefrita infecfioasa), fulminant, cu instalarea rapida a insuficienfei renale, sau insidios.
Manifestarile clinice pot varia foarte mult pe Parcursul evolufiei bolii.

iirlllrtfttlti

ft

ffi
ffi

iriiuffi

ffi
rLliffi

rlnzuficienfa renald
De regula este stadiul evolutiv final pentru nume'
roase boli renale sau cu atingere renala; insuficienfa
renala pote fi acuta sau cronica.
lh insuficienfa renala acutd, rinichii inceteaza sa
mai funcfioneze, complet sau aproape complet exista
insa posibilitatea recuperdrii aProape complete a
funcliei renale.
in insuficienfa renala cronicd, pierderea funcfionalitalii renale se instaleaza progesiv 9i este ireversibia.

Tratamentul insuficienlei renale se poate realiza


prin dializa (rinichi artificial). Principiul in baza caruia
funcfioneaza dializa este urmatoruh sdngele este pompat intr-un circuit exterior oganismului. In timpul
pasajului prin acest circuit el este,,curd[at" de produ9ii
de metabolism care trebuie eliminali din organism,
ajung6nd inapoi in corpul pacientului, ,,curat".

Gltsili raspunsul gregit


Reflexul de mic.tiune este controlat, stimulat sau inhibat dq a. trunchiul cerebral; b. cerebe| c. maduva
spinari[ d cortexul cerebral.
Stabilifi daca enunturile legate prin conjunc.tia "deoarece" sunt adevarate sau false; in cazul in care le considerali adevarate, aemrmnafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Degi debitul filharii glomerulare este de ccaTSOL/zi cantitatea de urina eliminata in24 de ore este sub
2L, deoarece peste 99% din filtrat este reabsorbit, in mod normal, la nivelul tubilor uriniferi.
Identificati gi drunifi cdt mai multe dintre componentele nefronului gi rolul acestora, folosind imaginea de
mai jos:

Calculafl,

in litri, debitul

sangvin renal

ln condilii

bazale, ludnd

in

considerare un debit cardiac de repaus de

5 L/minut.

Stabilif ordinea normala in care se succed elementele componente ale cailor urinarq calice renale mari, calice renale mici ureha peMs renal, vezica urinard, ureter.
hrcercali sa elabaali planul unui eseu cu tema "Rolul excreliei tegumentare, salivare, intestinale, pulmonare
gi renale in reglarea volumului 9i compozifiei sdngelui".

Fus#eftsfuner*

de wga,*srr*eld wrwr

Metabolismul intermediar al glucidelor

5. Metabolismul
Prin metabolism se inlelege totalitatea reacfiilor
biochimice de sinteza ori de degradare, cu consurn sau
cu producere de energie, care au loc in organismele vii.

Aceste reaclii au drept rezultat menfinerea vielii gi


adaptarea organismelor la condiliile mediului inconjurator, cu care au un schimb permanent de substanle
gi energie.

In funclie de sensul biologic al acestor

reaclii

biochimice, procesele metabolice pot fi de tip catabolic sau anabolic, potenfdndu-se sau inhibdndu-se reciproc.
Procesele de tip catabolic (catabolismul) au ca rezultat producerea de energie. Sunt reprezentate de reaclii
chimice, in cadrul cdrora are loc descompunerea substanlelor macromoleculare care provin din alimente
(exogene) sau din structurile celulare (endogene), pdna
la constituenli simpli. Parte din energia rezultata prin
procesele catabolice la nivel celular se pierde sub

forma de caldura (55%), restul se depoziteaza in


compugi, care, datorita cantitatii mari de energie pe
care o pot inmagazina, poarta denumirea de compugi
macroergici, ca de exemplu, acidul adenozintrifosforic

(ArP).
Procesele de tip anabolic (anaboEsmul) constau din
totalitatea reacliilor biochimice carg prin utilizarea moleculelor absorbite Ia nivelul tubului digestiv sau rezultate din procesele catabolice 9i cu consum energetic,

refac macromoleculele uzate din structurile celulare,


asigurdnd cregterea 9i dezvoltarea organismului gi
realizarea funcliilor sale.
In general, procesele anabolice se afla in echilibru
dinamic cu cele catabolice, insa, in diferite perioade ale
viefii, intensitatea cu care se desfagoara unulori celalalt
dintre procesele metabolice variaza. La vdrstele tinere,
atunci cdnd are loc diviziunea accelerata a celulelor gi
diferenlierea lor, gi in cursul perioadelor de convalescenla, predomina anabolismul, in timp ce, in cursul
eforturilor mari ori catre batr6nefe, predomina catabolismul.

Pentru facilitarea studiului proceselor metabolice,


acestea vor fi prezentate at6t analitic (metabolismul
intermediar), c6t gi prin prisma aspectelor energetice
care le caracterizeaza (metabolismul energetic).

ffi e*xh*lisg,nfi

I i**eralBediar

Metabolismul intermediar (Ml) reprezinta totalitatea reacliilor chimice la care participa produgii
absorbifi la nivelul tubului digestiv, reaclii care realizeazd inglobarea lor in edificiile macromoleculare
ale organismului sau degradarea acestora pdna la la
forme excretabile.
Desfagurarea acestor reactii este posibila datorita
enzimelor, care au rol de biocatalizatori.

Glucoza, fructoza gi galactoza, absorbite la nivelul


tubului digestiv, ajung pe calea venei porte la ficat. La
acest nivel, galactoza, in totalitate, gi cea mai mare
parte a fructozei sunt transformate printr-o serie de
reaclii in glucoza, forma de utilizare preferenliala a
hexozelor de catre toate celulele.
La nivelul ficatului, glucoza poate fi stocata sub
forma de glicogen (glicogenogeneza), ori poate fi utilizata printr-o serie de reaclii metabolice (glicoliza), ca
principala sursa de energie.
rGlicogenogeneza, procesul
glico-

de formare a
genului - polimer al glucozei cu molecula foarte
mare -, are loc la nivelul diferitelor celule din organism, dar cu precadere in ficat gi mugchi. Glicogenul
este o forma de depozit a glucozei, care poate fi mobilizata cu ugurinfa, la nevoie, printr-o serie de reaclii
de depolimerizare, proces ce poarta denumirea de
glicogenoliza gi este activat de catre adrenalina gi
glucagon.

*Glicoliza Glicoliza reprezinta desfacerea moleculei de glucoza pentru a forma doua molecule de
acid piruvic. Procesul se desfagoard in zece trepte de
reaclii chimice succesive, fiecare treapta fiind catalizata de catre o enzima proteica specifica. Cele doua
molecule de acid piruvic ce rezulta dintr-o molecula
de glucoza pot fi transformate, in prezenla oxigenului,
in doua molecule de acetil coenzima A, care vor intra
in ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs), desfagurat
in matricea mitocondriala. Rezultatulnet per molecula
de glucoza la sf6rgitul ciclului acizilor tricarboxilici
este oblinerea a doua molecule de ATP, la fel ca gi in
cazul glicolizei anaerobe.

Cu toata complexitatea glicolizei si a

ciclului

Krebs, in, timpul acestor procese se sintetizeazd cantitali foarte mici de ATP. Cea mai mare parte a cantitafii de ATP fumizata de o molecula de glucoza
(aproximativ 95%) se va sintetiza in timpul fosforilarii
oxidative, desfagurata in mitocondrii gi care presupune oxidarea hidrogenului produs in timpul glicolizei 9i al ciclului Krebs. Acest proces este extrem de

complex 9i este posibil datorita prezenlei Ia nivelul


mitocondriilor a unor structuri speciale care, prin
reaclii controlate enzimatic, furnizeaza energie ce se
va inmagazina sub forma de ATP. in timpul fosforilarii oxidative se obtin 34 de molecule de ATP.
Astfel, eficienla transferului de energie prin catabolismul unui mol de glucoza este de 66%, restul
transformdndu-se

in caldura.

Trebuie subliniat rolul pe care il are ADP-ul in


controlul glicolizei gi al oxidarii glucozei, deoarece el
este necesar in diferite etape pentru a fi convertit la

Rffisnrs6
ATP. In concluzie, absenta lui duce la stoparea degra-

Trebuie amintit ca eliberarea de energie din glufi facuta si pe o cale altemativa proceselor discutate p6nd acum, gi anume pe calea numita a pentozo-fosfatilor.
*Gluconeogeneza
Atunci cdnd glicemia scade ca
urrnare a aportului insuficient de glucoza ori a utilizarii ei excesive, are loc transformarea acizilor gragi
(provenifi din scindarea lipidelor) sau a aminoacizilor
(provenili din catabolizarea proteinelor) in glucoza

darii moleculei de glucoza. &adar, odati ce tot


ADP-ul din celula a fost transformat in ATP, inhegul

coza mai poate

proces glicolitic si oxidativ se opregte.

Eliberarea de energie in absenta oxigenului glicoliza ,,anaeroba". Uneori, oxigenul devine fie
indisponibil, fie insuficient, gi atunci, in aceste
condilii, o cantitate mica de energie poate fi eliberata
de catre celule prin glicoliz6, pentru ca reacliile de
obfinere a acidului piruvic nu necesita oxigen. Acest
proces, desi are un randament extrem de mic (3 %),
este salvator pentru viafa celulei pentru cele cdteva
minute in care oxigenul poate fi indisponibil. in aces-

(gluconeogeneza).

In situalia in care cantitatea de glucoza este crescuta peste posibilitatile celulei de a o utiliza, are loc
transformarea glucozei in trigliceride gi depunerea
acestora sub forma de lipide de rezerva in lesutul adipos. Acest fapt explica de ce scaderea consumului

te conditii, cantitafi mari de acid piruvic sunt transformate in acid lactic, care difuzeaza in afara

celulelor, permifdnd obtinerea in continuare de acid


piruvic prin glicoliza. C6nd oxigenul devine din nou
disponibil, acidul lactic se transforma din nou in acid
piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o
cantitate suplimentara de energie.

Apoit exogeh

Glutoneogefiezd

in limite relativ constante (65-110mg la


100mL de s6nge), datorita unor complexe mecanisme de reglare care pastreaza echilibrul intre procesele de glicogenoliza, glicogenogeneza, glicoliza si glun6ndu-se

ii

coneogenezd.
lnsulina, hormon secretat de pancreasul endocrin,
scade glicemia, prin facilitarea patrunderii si utilizarii
ei celulare.

:';?,,

r'

energetic (sedentarismul), ori aportul excesiv de glucide


atrag cre_sterea cantitalii de lesut adipos (ingragarea).
*Mecanismele
de reglare a glicemiei. Vilorile glucozei in s6nge, glicemia, variaza relativ pufin, menfi-

O serie de hormoni au insa o acliune opusa insulinei. De exemplu, glucagonul, un alt hormon secretat de pancreasul endocrin, stimuleaza glicogenoliza gi gluconeogeneza, ceea ce explica acfiunea lui
hiperglicemianta; adrenalina igi exercita acliunea hi-

Glncozi

,./r'i:..r;,,,,,r..r.? a:t;rra /-t 7!! I

Glicoliza

,.'':

i.

,,

Acid:piruvie

,,,

perglicemianta prin stimularea glicogenolizei, iar

Anaerobioza

i.;tt;tfl+

Acid lactic
Celule p pancreatice

Acetil CoA

secretia de insulina
I
I
|

',rl:l!-,1:::

cregte preluarea
celulara a glucozei

Gclul

Itebs

Focforilare

oxllatirm

(tlrltas*ii)

M
ffi
ffi

::l:::.:.:.'
1: ::'ili

M
ffi

fun4iiie {undernentale eie organisrnului uman

hormonii glucocorticoizi (cortizolul) stimuleaza gluconeogeneza.

Rolul glucidelor

in organism este multiplu.

Rolul energetic este primordial. Ca urrnare a


degradarii complete a unui gram de glucozd, in cursul
procesului de glicoliza gi oxidare ia nagtere un totalde
4,1 kcal. Avantajul utilizarii glucidelor ca sursd energetica consta in faptul cd ele sunt rapid degradate,
fara oblinerea unor produgi reziduali, p6na la CO, gi

HrO. Glicogenul, depozitat in special in ficat gi


mugchi, constituie o rezervd energetica (aproximativ
3000 kcal) mobilizabila prioritar in condifii de soli'
citare de relativ scurta durata (efort fizic moderat,
expunerea organismului la frig).

Rolul plastic. Anumite structuri glucidice intra in


alcatuirea unor fesuturi ori a membranelor celulare.
Rolul functfonal Pentozele (riboza 9i dezoxiriboza)
intra in alcatuirea acizilor nucleici sau a unor enzime.
iiiltiiiiriiixiltLr-i

'Mecanisrne de reglare a metabolismului intermediar lpidic. Insulina, ca urrnare a stimularii utilizarii


glucozei, atrage scaderea lipolizei gi stimularea lipogenezei. Adrenalina gi noradrenalina determina degradarea trigliceridelor gi mobilizarea acizilor gragi. Hor-

monii glucocorticoizi (cortizol), ca gi hormonul somatotrop au efecte lipolitice, ei contribuind la mobilizarea acizilor gragi din depozite gi la degradarea lor.
Hormonii tiroidieni determina mobilizarea rapida a
grasimilot fapt determinat indirect prin cregterea ratei
metabolismului energetic in celulele corpului.
RoIUI lipidelor tn organism
7.Rol energetic lipidele reprezinta principalul rezervor energetic din organism. Se apreciazd cd, la o
persoand cu o constitulie fizica normala, lipidele
aflate in organism reprezinta o rezervd energeticd de
aproximativ 50000kca1. Degradarea unui singur
gram de lipide elibereaza 9,3 kcal.
Z.Rol plastic.lipidele intra in constitufia tuturor
sistemelor de citomembrane (de exemplu, Iecitina).
Cantitati importante de lipide se gasesc depozitate in
jurulorganelor (grasimea din loja perirenala, din orbita
etc.), asigur6nd protecfia mecanica a acestora, sau
subcutanat, cu rol termoizolator.
3. Rol funcf,ionat unele dintre substanfele lipidice
reprezinta precursori ai unor hormoni; astfel, colesterolul reprezinta precursorul hormonilor glucocorti'
coizi, mineralocorticoizi, cdt gi al hormonilor sexuali.
Unele fosfolipide intervin in prima fazd a procesului
de coagulare.

Metabolismul intermediar al proteinelor


Proteinele reprezinta aproape un sfert din masa
corporala. In procesul sintezei de proteine sunt
folosili aminoacizii de provenienla alimentara, cei
formali in organism din precursori glucidici si lipidici
gi o buna parte din cei rezultali din procesele de
Metabolismul intermediar al lipidelor
Chilomioonii formafiin enterocite, ajungi apoi prin
vasele chilifere in limfa gi trecufi odata cu aceasta in
s6nge, sunt scindali sub influenla unei enzime

in proteine, acizi gragi, glicerol, fosfolipide, colesterol, utilizabili la nivel tisular. Acizii
gragi, in marea lor majoritate, patrund in toate celulele

(lipoproteinlipaza)

(cu exceplia celulelor nervoase) gi in cantitate mica


ramdn in plasma (acizi gragi liberi). Parte din acizii
gragi liberi vor patrunde 9i ei in celule, afldndu-se
intr-un permanent echilibru dinamic cu acizii gragi din
celule. La nivel celular, acizii gragi pot trece printr-o
secvenla de reaclii chimice de betaoxidare cu eliberare de energie, ori pot fi utilizafi pentru resinteza
diferililor compugi lipidici.

catabolism al proteinelor.

Concentralia normala

aminoacizilor

in

s6nge

este intre 35 gi 65 mgl100 mL de plasma.

Aproape tofi aminoacizii au moleculele mult prea


mari pentru a putea difuza prin porii membranei celulare. Ei vor traversa prin membrana celulara, prin
transport activ sau difuziune facilitata.
in afara de utilizarea in cursul procesului de sinteza a proteinelor, aminoacizii sunt implicali gi intr-o
serie de reaclii metabolice.
tMecanisme de regflare a melabolismului intermediar proteic. Menlinerea unui echilibru intre procesele de anabolism 9i cele de catabolism se realizeaza in
funclie de aportul alimentar gi de cheltuiala energetica a organismului, sub contfolul sistemului nervos gi
al glandelor cu secrelie intema. O serie de hormoni

Metabolismul

Uree
,,

"T;!at+..

",,-,,

i
--.'.,'1t"
":
2
-

Aminoacid
-.
-

"-".

;ij,

Nt{t '

/+ Cetoacid 2

:i

AI{INOACID.A
"'..tfooH
,

-rurr
Lnt2l

Mine,ni*enC,!
.],,
a!

CETOACE A

"",.

LlClUl

Wrebs;,'.,;!
:';.

Rolul proteineior tn organism


L Rol plastic: proteinele reprezinta scheletul pe
care are loc constituirea ultrastructurii celulare.
Proteinele intra, de asemenea, 9i in alcatuirea macrostructurilor, a substanlei fundamentale din structura
tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina) etc.
2. Rol functional: majoritatea substanlelor ,,active" (enzimele, unii hormoni) din organism sunt de
natura proteica. Proteinele joaca gi rol de transportor
al diferitelor substanle prin sdnge, lichide interstitiale,
ori prin membranele celulare.
3. Rol energetic: degradarea proteinelor in vederea acoperirii consumului energetic se face in
cazuri extreme, cdnd depozitele de glicogen gi lipide
sunt epuizate. Arderea a 19 de proteine furnizeaza
4,1 kcal.

"34

'i
i
4l

predominanla proceselor catabolice, iar a celui vegetativ parasimpatic, predominanfa celor anabolice.

'a

Lipd$eneia :. j
-.---;,|;;|t1

iitis$*rii1*.i1i..!Li.ii

.: ,t ,T

'.;1li/ '

',-'-':'Pi:::Ht?:,i-:.,,,j
stimuleaza procesele de sinteza a proteinelor (hormonul de cregtere, testosteronul, hormonii estrogeni),
in timp ce allii favorizeaza predominanfa proceselor
catabolice (tiroxina, cortizolul). Sistemul nervos poate
interveni, de asemenea, in controlul echilibrului dintre

procesele anabolice si cele catabolice. Stimularea


sistemului nervos
simpatic antreneaz6
"vegetativ
{ti

.,,.M*:ubo:::,.i

nnabolism
)t

",i,2..;,

,.,; ,,".,. -... ,...,,,,,,

-...

Catahlism:

Glicogen {_
Triglicerida <Proteine <--

...,,

<<{--

Clucoza
Acizi grasi
Aminoacizi

-r;

; -."".. :'

Meeabmli$ffleitr *nsrgsfr is
Metabolismul energetic reprezinta schimburile

,,!

"),,,,,;",,,)*;..,t

energetice dintre organism gi mediu, lindnd seama de


cantitatea totala de energie care ia nagtere in cursul
metabolismului intermediar gi cantitatea de energie

Glicogen
TrigliceridA
Proteine

I
t

lnsulina

'(STH,

tiroxina)

t
:,

',

Glucagon
Glucocorticoizi

i
i

Adrenalina

(STtl, tiroxina) i

utilizata de organism. Energia este utilizata de organism atdt pentru menfinerea proceselor vitale, cdt gi
pentru a permite realizarea unor reactii cu caracter
adaptativ ale principalelor sisteme funcfionale ale
organismului.

Glucidele, lipidele gi proteinele pot fi utilizate de


catre celule pentru oblinerea ATP, iar acesta poate fi
folosit ca sursd energetica pentru alte funclii celulare.

Func.tiile fundamentale ale organismului uman

Ceea ce face ca aceasta molecula sa fie utilizata at6t


de larg drept sursa de energie este marea cantitate de

energie Iibera (12 000 de calorii pe mol in condilii


fiziologice) inmagazinata in fiecare dintre cele doua
legaturi fosfat macroergice ale sale. Cu toata importanla sa deosebita ca agent de legatura pentru trans-

ferul de energie, ATP nu este cel mai abundent


depozit de legaturi fosfat macroergice din celula.
Dimpotriva, fosfocreatina (PC) este de cdteva ori mai
abundenta, iar legatura macroergica de la nivelul sau
conline 13000 de calorii/mol.
Spre deosebire de ATP insd, ea nu poate acfiona

ca agent de legatura pentru transferul de energie


intre principiile alimentare 9i sistemele funcfionale
celulare. in schimb, poate transfera energie prin
schimb cu ATP-ul; c6nd in celula sunt disponibile
cantitali mari de ATP, acesta poate fi utilizat pentru
sinteza de PC, iar apoi, in timpul utilizarii ATP, ener'
gla din PC poate fi transferata rapid ATP-ului gi, de la
acesta, sistemelor celulare.

Intenelaliile biochimice ale fosfocreatinei gi aciziadenozinmono-, di- si trifosforic sunt mijlocite

lor

enzimatic (creatinkinaza, adenilatkinaza), putdndu'se


schematiza: PC + ADP <+ creatina + ATP 9i

2ADP <> ATP+AMP.


Metabolismul bazal tMBl

Rata metabolismului reprezintd rata utilizarii energiei in organism. Se masoara in calorii sau kilocalorii.
Cregterea activitalii celulare determina 9i cregterea
ratei metabolice: hormonii tiroidieni, stimularea simpatica; efortul fizic, tipul de activitate (de exemplu, in

cazul unor profesiuni predominant statice, consumul


de energie nu depaqeqte 3000kcal zilnic, in timp ce
in profesiunile dinamice consumul poate ajunge la
5-6 000 kcal/24 ore).
Rata metabolismului bazal reprezinta cheltuielile
energetice fixe ale unui organism pentru intrefinerea
funcliilor vitale. Se masoara in condilii speciale gi se
determind prin calorimetrie indirecta.
Valoarea metabolismului bazal poate fi exprimatd
in funclie de greutate (7kcal/kg/ora), ori mai corect
in funclie de suprafala corporala (4Okcal/m2/ora).
Acestea sunt valori medii, care variazd in funclie de
,;,:t::t'i,,,,1;,,ft

: : :

r,:

Glucoza t,

:::,:,

:.i

i
i

,aI

"

: aa.a.: : : : a,::

Energie':pcn$u,
l!+tiiiili:i:.4
Sinteza',$i,Er r''r*

te

aa : aa:. :,1

Absor.biie,.ativa
W.fi,,i::,1:E

fiffil;11.:t,.::1,,.i
a.aal.: l. :: l:: a! :, t....ij
a

:ulaia l
eo*actia,muftuft#$
fffi t
Secrcfie'dand ilata
t.::.;,i,.:..4
eondueere,nC# ,Sd
?,ffi;,i}

-'1
t..

q"""" "".
Acid lactic

Acid piruvic

--t
t
t

i
't

1
1

-.

Aeetil:oA

"llt

i
1

I
1

Aminoaci2i
dezaminali

\"

i
-i;

1..-

't%"

"aFosf ocreatina (P!)

;.

::

1ry.

t.

A]qP

.,,1

.u

^lfil

@i,:;

Creatifid

PO^
tta,::::::t:::

:q...

fifti+,ffiO

I'

Metabelismul

v6rstd, de sex, de tipul activitalii, fiind mai crescut la


tineri,la sexulmasculin si la persoanele ce desfagoara
o activitate fizica susfinuta.

Valorile metabolismului bazalmai pot fi exprimate


gi procentual, in raport cu valorile standard ale metabolismului bazal, in funcfie de vdrsta, sex, talie, care
se gasesc in tabele speciale, situalie in care se accepta o abatere de +/-1O% fa[a de valoarea medie.
Mdsurarea metabolismului energetic se poate face
fie prin metode directe, in care se mdsoard cantitatea
Confinutul

de caldura degajata de organism (egala cu consumul


energetic doar atunci c6nd energia nu se consuma gi
sub forma de lucru mecanic) sau indirecte, prin
mdsurarea cantitalii de oxigen consumata in cursul
unei activitali.

Rclul gi ualaerss enersetics


a nutrimentelor
Principalele nutrimente sunt glucidele, lipidele gi
proteinele.

ln nuhimente (principii alimentare) 9i valoarea energetici

Ragia alimentard
La om, o alimentafie corespunzatoare nu inseamnd
asigurarea senzaliei de plenitudine gastrica prin aportul
excesiv gineselectiv de alimentg ci aportul unor alimen-

te

in

in

func,tie de v6rsta, de tipul activitatii depusg de ano-

concordanfa cu nevoile organismului, diferenfiate

timp gi de conditiile climaterice etc. in principiq o alimentafie echilibrata trebuie sa asigure organismului
suportul energetic pentru existenfa (substanfele energe
tice), elementele necesare crearii unor structuri noi ori
refacerii celor uzate (substanfe plastice) c6t gi biocatalizatorii de provenienla exogena (substanfe mineralg vitamine etc.) care nu pot fi sintetizafi in organisrn

Confinutul energetic

al alimentelor

reprezinta

energia eliberata de fiecare gram din fiecare principiu

la 10O g produs comestibil

alimentar oxidat pdna la CO, li HrO si a fost redat in


cadrul acestui capitol.
Compozilia aproximativa a dietei se prezinta astfel:
50% glucide,35% lipide gi15% proteine; necesarulzilnic este prezentat la capitolul rezervat digestiei.
Coeficientul respirator este raportul dintre CO, eliberat gi O, consumat pentru oxidarea unui gram de
principiu alimentar. Elare valoarea l pentru glucoza si
diverse alte valori pentru alte substanle (de exemplu,
pentru aminoacidul alanina
0,83).
Reglarea aportului alimentar
Foamea este dorinfa de alimente si se asociaza
cu o serie de fenomene obiective (de exemplu, contracfiile de foame de la nivelul stomacului).

Apetitul este dorinfa pentru un anumit tip


aliment.

de

Funcfiiile fundamentale ale organismului uman

Satietatea este opusul foamei; senzatia de implinire a ingestiei de alimente.


Centii nervogi de reglare a aportului alimentar
Centrii foamei si al satietatii se gasesc in hipotalamus. Primul, la nivel lateral, cel de al doilea, ventromedial. Exista si alti centri nervogi cu rolin alimentare: centrii din partea inferioara a trunchiului cerebral,
care controleza migcarile propriu-zise din timpul alimentatiei; amigdala 9i cdteva arii corticale ale sistemului limbic, str6ns corelate cu hipotalamusul.
Reglarea aportului alimentar poate fi clasificata in:
reglare nutritiva, care consta in menlinerea cantitalilor
normale de depozite nutritive in organism, -si reglare a
alimentaliei (reglarea periferica sau pe termen scurt),
care este in legatura directa cu efectele imediate ale
alimentarii asupra tractului digestiv. in primul caz, c6nd
depozitele de substanle nutritive ale organismului scad
sub normal, centrul foamei din hipotalamus devine
extrem de activ gi apare senzalia de foame. Rolul cel
mai important revine, printr-un mecanism necunoscut,
produ-silor metabolismului lipidic. in cel de-al doilea caz,

intensitatea senzaliei de foame poate fi temporar


scazuta sau crescuta prin obignuin[a (de exemplu, o
persoana obis,nuita sa man6nce trei mese pe zi, in

cazul omiterii unei4 va avea senzalia de foame la tim-

pul respectiv). Alfi stimuli fiziologici pe termen scurt


sunt plenitudinea gastrointestinala gi inregistrarea alimentelor de cdtre receptorii din cavitatea bucala.

Este recomandabil ca aportul alimentar sa fie


rafional, intr-un ritm Ia care tractul gastrointestinal sa
se poatd acomoda, reglat mai ales prin mecanismele

pe termen scurt, dar modulat de cdtre sistemele de


reglare pe termen lung.
Obezitatea apare printr-un aport excesiv de
energie in comparalie cu consumul; aceasta se
int6mpla numai in faza de instalare a obezitafii. Odata
obezitatea instalata, pentru menfinerea ei aportul gi
consumul sunt egale. Este insolita de o serie de tulburari majorg care fac din aceast6 problema o boala
metabolica cu consecinle dintre cele mai grave.
Inanilia duce la golirea depozitelor nutritive din
lesuturile organismului. Primele depozite golite in
cdteva ore sunt sunt cele glucidice. Eliminarea excesiva de lipide este constanta, iar proteinele au trei
faze de deplelie (epuizare): rapida, lenta gi din nou
rapida, cu pufin timp inainte de deces. in orice etapa
a inanitiei exista modificari metabolice insemnate 9i
semnele directe sau indirecte ale carentelor instalate.

*Vitaminele
Principalele vitamine gi importanta lor

Metabolismul

enpati raspunsurile

corecte.
Gluconeogeneza este procesul biochimic de formare a glucozei din: a. glicogen; b. acizi gragi;c. fructoza;
d. aminoacizi; e. galactoza.

Aflati raspunsul corect.


Glicemia se menline relativ constanta, datorita mecanismelor de reglare care pastreaza echilibrulintre
procesele de a. glicoliza; b. glicogenoliza; c. glicogeneza; d. gluconeogeneza; e. toate raspunsurile sunt
corecte.

Stabiliti daca enunfurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate sau false; in cazulin care le considerali adevdrate, determinafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
Lipogeneza este un proces reversibil, deoarece lipidele formate pot fi mobilizate din depozite in procesul de lipoliza.
Pierderea de caldura se bazeaza mai mult pe mecanisme fizice,
A
deoarece se realizeaza prin iradiere, conduclie gi conveclie 9i
iilw:{,;#,!;ii|iii;Amai pufin prin respiralie gi excrefie.
Obezitatea este considerata o boala metabolica cu consecinle
grave, deoarece este insofita de o serie de tulburari majore,
care afecteaza intregul organism.
Completati mecanismele de reglare a glicemiei folosind
schema alaturata.

Redastaf un eseu cu tema ,,lnterconexiunea componentelor


metabolismului intermediar gi energetic".
lntocmili gapte ratii alimentare zilnice pentru cca 2500 kcal/zi,
folosind tabelul 9i textul de la pagina 113.

V---................-

MM
ffiM

Func$ile fundamentele ale organismului uman

Se descriu foliculi primordiali, foliculi primari, foli'

culi secundari (cavitari) evolutivi gi foliculi maturi


(terfiari, de Graaf). in fiecare luna, incep6nd cu pubertatea gi pana la menopauza, un folicul secundar

devine folicul matur, care este cel mai voluminos.


Acesta conline in interior ovocitul.
Dupa eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur
se transforma in corp galben, care are rol secretor,

Sistemul repreduc&tor
&p*rn**l g*nit*l feryiin[n

secret6nd progesteronul.

Este format dintr-o glanda mixta - ovarul -, din


caile genitale s,i organele genitale externe (fig. 101).

Ovarul
Situat

in

cavitatea pelviana, este un organ Pere-

che, cu funclie mixta, exocrind, produc6nd ovulele, gi


endocrind, secretdnd hormoni: estrogeni 9i proges-

teronul. Are forma unui ovoid turtit, c6ntarind 6-8 g,


cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezinta doua fe[e,
doua margini gi doua extremitali. Fala laterala se afla
pe peretele lateral al cavitalii pelviene, ocupdnd fosa

Corpul galben devine in final corp alb care are


fesut cicatricial.
Vascularizafia ovarului este asigurata de artera
ovarian6, ramurd a aortei abdominale, gi de o ramurd
ovariana din artera uterind. Venele sunt reprezentate
de vena ovariana dreapta, care se varsa in vena cavd
inferioara, 9i de vena ovariana st6nga, care se deschide in vena renala stdnga. O parte din sdngele venos
al ovarului ajunge in vena uterind.

Galea gentale

Turpde utshle

Trompele uterine sunt conducte musculo-mem'


branoase intinse de la ovare p6na la uter, cu care
comunicd prin orificii numite ostii uterine. Extremitatea laterala a trompelor confine un orificiu care se
deschide in cavitatea abdominala. Au o lungime de
7-72 cm.
Vascularizafia este asigurata de ramuri tubare ce
provin din artera ovariana gi uterina. Venele sunt
omonime arterelor.
LIEUI
Este situat in cavitatea pelviana, intre vezica urinara 9i rect; este un organ musculos, cavitar gi impar.
Uterul (fig. 102) este interpus intre trompele uterine s,i vagin. Are forma de para, cu extremitatea mare
orientata superior. Prezinta corpul gi colul uterin, intre
"':';

Fig. 101 Aparatul genital ferninin 1. vezica urinari; 2. simfiza


pubiana; 3. clitoris; 4. labiile mici; 5. labiile mari; 6. orificiul vaginal;
7. anus; 8. rect; 9. vagin; 10. uter; 11. ovar.

ovariana; fala mediala este acoperita de pavilionul


trompei. Pe extremitalile superioara 9i inferioara se
prind o serie de ligamente, prin care ovarul este legat
de organele vecine.
Sfucttra Ovarul este acoperit la suprafafa de un
epiteliu simplu, sub care se gase-ste un invelig con-

junctiv - albugineea ovarului. In interior, se afld Parenchimul glandular, cu doua zone: medulara gi corticala.
Zona medulard conline vase sangvine gi limfatice,
cdt^gi fibre nervoase vegetative.
In zona corticala se afla foliculii ovarieni in diferite
faze de evolufie.

1. trompa uterina; 2. ovar; 3. corp uterin; 4. colul


uterin; 5. vagin; 6. perimetru; 7. istmul uterin 8. miometru; 9. endo'
metru; 10. ovocit 11. foliculi.

Fig 102 Uterut

Sistemul reprcducahr

care exista o portiune mai stramta, numita istmul


uterin. Pe colul uterin (cervix) se insera vaginul prin
extlemitatea sa superioara.
ln structura uterului,la exterior, distingem o tunica
seroasd perimetru -, int6lnita numai la nivelul corpului uterin, o tunica musculard, numita miometru,
formata din musculaturd neteda, gi o tunica mucoasd
endometru
care captugegte cavitatea uterina.
Acest strat este considerat stratul funclional al uterului gi este cel care prezinta modificari structurale
atunci c6nd se elimina odata cu s6ngerarea menstruala. in ciclul urmator, se reface
Vascularizalia este asigurata de arterele uterine,
ramuri din artera iliaca intema. Din artera uterina se

patologica. Ele asigura secre[ia

de lapte, alimentul
esenlial al nou-nascutului, 9i sunt, de asemenea,
sediul a numeroase procese patologice, dintre care
cancerele sunt cele mai importante.

-,

&pnr**xl **nital ffi*s#r{l;r1


Este format din testicul, din conducte spermatice,
prostata, glande bulbouretrale gi organele genitale
externe (fig. 103).

desprind 9i ramuri pentru vagin, trompe uterine gi


ovare. Venele uterine se deschid in vena iliaca interna.

Vqinul
Este un conduct musculo-conjunctiv, lung

de

13

7-9 cm, median gi impar, care, prin extremitatea superioard, se insera pe colul uterin, iar prin cea inferioara
(orificiul vaginal), se deschide in vestibulul vaginal,
spaliu delimitat de cele doua labii mici.
In structura vaginului exista un strat muscular format din fibre netede, iar la interior se afla o mucoasd
formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat.

12
11

10

9
8

Vulva
Este un organ genital extem gi are forma unei
fante, alungita in sens sagital gi marginita lateral de
catre doua repliuri cutanate, labiile mari gi mici.
Labiile mari sunt acoperite de tegument si sunt
prevazute cu par 9i glande sebacee mari. in partea anterioara a labiilor mari exista un relief median, acoperit de par gi numit muntele pubian sau al lui Venus.
Labiile mici sunt doua cute simetrice, situate medial de labiile mari. Spafiul marginit de labiile mici se
numegte vestibul vaginal, in care, anterior, se deschide
uretra, iar posterior, vaginul. Vulva prezinta si organele

erectile clitorisul 9i bulbii vestibulari. Clitorisul este situat median si are o lungime de 5-6 cm, iar bulbii
vestibulari sunt situali labaza labiilor mari.
Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei
ruginoase inteme; venele se deschid in vena iliaca
interna.

Mamela
Este formata din glanda mamard si diferite parti
moi care o inconjoara. Glanda mamara este o glanda
pereche, anexd a aparahdui genital feminin, situata pe
peretele toracic anterior, in intervalul dintre coastele
til-vil.
La femeia adulta glandele marnare prezinta o
structura complexd- avind irnportanta biologica si

Fig

103. Aparatul genital masculin 1. canal deferent 2. uretra;


3.penis; 4. gland 5. scrot 6. testicul; 7. epididim; 8. anus; 9. glande
bulbo-uretrale; 10. prostata; 11. canal ejaculator; 12. vezicula seminali;
13. vezicd urinara;14. ureter.

Testiculul
Testiculul (fig. 104) este glanda genitala masculind care indeplinegte doua funclii:

. spermatogeneza, formarea celulelor sexuale


(spermii sau spermatozoizi), care se desfagoara la
nivelul tubilor seminiferi contorti;
t func!.ia endocrind, prin care celulele interstifiale

ale parenchimului testicular secreta hormonii


androgeni (testosteronul), care determina maturizarea organelor sexuale gi stimuleaza evolulia caracterelor sexuale secundare masculine.
Testiculul are o masa de aproximativ 25g gi este

un organ pereche, avdnd forma unui ovoid turtit

transversal, situat in bursa scrotala, o punga cutanata. Fiecarui testicul ii este anexat un organ alungit, epididimul, care face parte din conductele seminale. El are forma unei virgule, agezat pe marginea

;unctJle rundamentale ale organismului uman

posterioara a testiculului. Contine canalul epididimar,


care se continua cu canalul deferent. Testiculul este
invelit la suprafafa de o membrana conjunctiva de
culoare alba-sidefie, numita albuginee, rezistenta si
inextensibila, tin6nd in tensiune parenchimul testicular. Parenchimul testicular este strabatut de septuri

conjunctive care delimiteaza lobulii testiculului. Ei


sunt in numdr de 250-300 pentru fiecare testicul gi
sunt formati din 2-3 tubi seminiferi contorli in care
se desfasoara spermatogeneza.
Tubii seminiferi contorli sunt continuali de tubii
drepti, care reprezinta primul segment al cailor
spermatice. Ei se deschid in reteaua testiculara de la

canalul epididimar, canalul deferent, ejaculator

gi

uretra. Canalul deferent continua canalul epididimar,


termindndu-se la baza prostatei, unde se unegte cu
canalul veziculei seminale, formdnd canalul ejaculator. Acesta se deschide in uretra.
Glandele anexe
Vezicula seminald
Este un organ pereche, situat deasupra prostatei,
lateral de canalele deferente. Are rol secretor, produsul adaug6ndu-se lichidului seminal. Vezicula seminala are forma ovoidala, cu o lungime de 4-5cm si o
latime de 2cm.
hostata
Este un organ glandular exocrin, impar, situat in
jurul uretrei, sub vezica urinara. Produsul ei de secrelie participa la formarea spermei.
Vascularizafia este asigurata de artera prostatica,
ramurd din artera iliaca interna. Sdngele venos este
colectat de vena iliaca interna.
Glandele bulbo-uretrale
Sunt doua formaliuni glandulare ovoide, de
dimensiunile unui sdmbure de cireasa. Se deschid in
uretra. Secreta un lichid clar, v6scos, asemdndtor cu
cel prostatic, care se adauga lichidului spermatic.

0rganele genitale externe


Penisul

65

FS. l04.Testicul (sectiune) 1. canal deferent; 2. canal epididimar;


3. canale eferente; 4. retea testiculara; 5. tub seminifer contort
(desfagurat); 6. testicul; 7. bursa scrotala; 8. albuginee.

care pleaca canalele eferente, 10-15, care ajung in


canalul epididimar.
Vascularizalia testiculului si epididimului este asigurata de artera testiculara, ramurd din aorta abdominala. Venele se varsd in vena cava inferioara.

Conductele spermatice
Caile spermatice sunt conducte de eliminare a
spermiilor 9i a lichidului spermatic. Ele sunt
intratesticulare gi extratesticulare.
Caile intratesticulare sunt reprezentate de tubii
seminiferi drepli si refeaua testiculara.
Caile extratesticulare sunL canalele eferente,

Organ genital 9i urinar, este situat deasupra scro-

tului, inaintea simfizei pubiene. Prezinta radacina


penisului gi o porliune libera, corpul penisului; care,
la extremitatea sa anterioard, se termina cu o parte
mai voluminoasd, numita gland. Radacina este fixata,
prin cei doi corpi cavernogi, de oasele bazinului.
Corpul penisului are forma ugor turtita.
Glandul prezinta in v6rful sau orificiul extern al
uretrei.

Sfuctura Penisul este format dintr-un aparat


erectil si inveliguri. Organele erectile sunt reprezentate de doi corpi cavernogi 9i un corp spongios, care,
umpldndu-se cu s6nge, determina ereclia.
Penisul este invelit de piele, care se continua cu
pielea scrotului gi a regiunii pubiene.
Vascularizalia este asigurata de ramuri din artera
rusinoasa interna; venele se deschid in vena
ruginoasa interna si, de aici, in vena iliaca interna.
Scrotnl (bursele scrotale)
Formeazd partea organelor genitale externe in
care sunt localizate testiculele. Fiecare bursa este situata sub penis gi este formata din mai multe tunici
concentrice, care se continua cu structurile peretelui
anterior abdominal.

Sistemul reproduc6tor

t
W,*W
5#pw4
i@tu-#s'*

{ffi

Fiziologin orgnelsp de reproducere


Testiculul (gonada masculina) 9i ovarul (gonada
feminina) sunt glande mixte: exocrine, asigur6nd formarea gamefilor, gi endocrine, prin secrefia hormonilor sexuali.
Activitatea lor devine evidenta in timpul perioadei
de cregtere si dezvoltare, gi anume la pubertate. Aceas-

ta este definita drept perioada

in

care funclia gametogenetica gi endocrina a gonadelor atinge un stadiu de


dezvoltare care face posibila funcfia de reproducere.

tFig

106. Ovogieneza: I. diviziune mitoticd; Il. diviziune meiotica;


lll. a doua diviziune mitotica; 1. ovogonie (diploida); 2. ovocit primar
(de ordinul I, diploid); 3. ovocit secundar (de ordinul ll, haploid);
4. spermatozoid; 5. primul globul polar, degenerat 6. ASIC
7.al doilea globul polar degenerat.

Instalarea pubertalii este consecinla modificarilor


survenite la nivelul secrefiei hormonilor gonadotropi
care controleaza dezvoltarea morfologica 9i functionala a gonadelor 9i, legat de aceasta, modificarile somatice gi comportamentale complexe.

0varul

(fig. 105)

Prezinta, ca si testiculul, o dubla activitate.

Formarea foliculilor maturi 9i ovulafia (fig. 106).

Fiecare ovar conline,la nagtere, c6teva sute de mii de

foliculi primordiali. Dintre acegtia, numai 300-400,


c6te unul pe luna, incepdnd cu pubertatea 9i termindnd cu menopauza, vor ajunge la maturafie.

r4n*"

Fig

Andmn crtfr t ffit


4 orrcct 5. rrrn
galberu & wdde.

105.

3.folicul de C-rrad
7.corp

pim Z fo[qf secwrdar;


Fki& 6. ccrwn radat4

Procesulde cregtere 9i maturalie foliculara este ciclic.


Ciclul ovarian este insolit de modificari la nivelul
uterului, vaginului, glandelor mamare. Durata medie a
unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile gi de
aceea else mai numegte ciclul menstrual. Schematic,
distingem in cadru ciclului ovarian doua perioade: 1.
preovulatorie, care dureaza din ziua 1 p6na in ziua a

Func$ile fundamentale ale organismului uman

14-a a ciclului; 2. postovulatorie, ce se intinde din ziua


a 15-a p6na in prima zi a menstrualiei, dupa care ciclul

se reia.ln perioada preovulatorie au loc diviziuni ecua-

lionale gi reductionale la nivelul ovocitului. Acesta


strabate mai multe etape, de la ovogonie, diploida, la
ovulul matur, haploid. Pe masura ce ovulul se matureazd, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian,
care se umple cu lichid folicular. in ziua a74-a, foliculul se rupe, 9i ovulul este expulzat in cavitatea

abdominala (ovulafia), de unde este preluat de trompa


uterina. Dupa ovulafie, foliculul ovarian se transforma
in corp galben. Cregterea gi maturarea foliculului sunt
stimulate de FSH. Ovulatia si formarea corpului galben sunt stimulate de LH. Hipofiza anterioara secreta

cantitali mult crescute de LH pentru o perioada de


1-2zile,incepdnd cu24-48 de ore inainte de ovulafie,
fenomen insolit gi de un v6rf preovulator mic al FSH.
Cauza acestei cresteri brugte a secreliei de gonadotropine este insuficient cunoscuta, dar cdteva dintre
cauzele posibile sunt f. in acest moment al ciclului,
estrogenul are efect de feedback pozitiv, stimuldnd
secre[ia pituitara a gonadotropinelor, fenomen aflat in
contradiclie cu efectul sau normal de feedback negativ care intervine in restul ciclului lunar feminin;
2. anumite celule foliculare incep sa secrete progesteron in cantitali mici, dar in cregtere, cu aproximativ
o zi inaintea v6rfului preovulator al LH, 9i s-a presupus ca acesta poate fi factorul care stimuleazd secrelia excesiva de LH. Indiferent de cauzd, fara acest v6rf
preovulator de LH, ovulalia nu poate avea loc.
Secrelia intemd a ovarulul Perelii foliculului ovarian prezinta doua teci celulare, una interna gi alta
extema. ln perioada preovulatorie, celulele tecii interne secretd hormonii sexuali feminini - estrogeni gi
progesteron. Secrelia acestor hormoni este stimulata
de FSH si LH.
Acfiunea estrogenilor este de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine, a mucoasei uterine,
a glandelor mamare, aparilia gi dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie (efectul asupra
scheletului - favorizeaza activitatea osteoblastica gi
unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi, cregterea
incet6nd mai repede ca la barbat, ca qi dispunerea
caracteristica a lesutului adipos sube.rrtanat), precum
9i comportamentul sexual feminin. In faza a 2-a a
ciclului, rolul de secrefie intema ilindeplinegte corpul
galben. Acesta secreta atdt hormoni estrogeni, c6t gi
progesteron, un hormon care favorizeaza pastrarea
sarcinii. Secrelia corpului galben este stimulata de LH
9i prolactina. Corpul galben nefecundat involueaza
dupa 10 zile si se transforma in corp alb. Daca ovulul
a fost fecundat, activitatea corpului galben se prelungegte cu inca trei luni.

estrogen

progesteron

Fig

107. Reglara secrefiei onariene 1. hipotalamus;


pofiza; 3. corp galben; 4. ovocit; 5. ovar.

2. adenohi-

Progesteronul determina modificari histologice gi


secretorii la nivelul mucoasei uterine, pe care o pregategte in vederea fixarii oului (nidare). Daca fecunda[ia nu a avut loc, ovulul se elimina in ziua a 19-a,
a2O-a a ciclului; secrefia corpului galben scade brusc
in ziua a 26-a. La nivelul mucoasei uterine se produc
modificari vasculare, urmate de necroza gi hemoragie,
care determina pierderea de sdnge menstrual. in timpul sarcinii, corticosuprarenala gi placenta secreta, de
asemenea, estrogeni gi progesteron.
Regilarea secretiei ovariene se face la fel ca a altor
glande periferice prin feedback negativ hipotalamohipofizo-ovarian (fig. 107).
Menopauza La v6rsta de 40-50 de ani, ciclurile
sexuale ale femeii devin neregulate si la multe dintre
ele ovulalia nu se mai produce. Dupa cdteva luni sau
cdliva ani ciclurile se intrerup complet. Aceasta incetare a ciclurilor se numegte menopauza. Cauza ei o
reprezinta,,epuizarea" ovarelor.
perioada fertila a fiecarui
Fentilitatea feminina
ciclu sexual. Ovulul ramdne viabil si capabil de a fi
fecundat nu mai mult de 24 de ore dupa ce a fost expulzat din ovar. Pe de alta parte, cdfiva spermatozoizi
pot ramdne viabili in tractul genital feminin plndlaT2
de ore, degiceimai multi dintre einu rezista maimult

Srstemu\ neproducbt0r

hin urmare, penhu ca fecundaSa sa aiba


sexd hebuie sa se produca in intervalul

de 24 de ore.
loc, contachil

de o zi inainte de ovrla|ie pana la o zi dr:pa aceasta

h dlrelt

s{sternului nwos a rtului


sexual ferninin hnpulffile senzoriale sexuale sunt
transmise cahe segrnentele sacmte ale maduvei spinarii. Odata ce aceste impulsuri ajung in maduva
spinarii, ele sunt hansrnise catre encefal; unele reflexe integrate la nivel medular sacrat gi lombar deter'
mina parlial reac.tiile sexuale feminine.
Integrarea

Testiculul
indeplinegte in organism doua funcfii.

Func{ia spennatogeneticd este funclia sa exocrind, care are loc la nivelul tubului seminifer, incep6nd

cu pubertatea. Procesul se desfagoara in mai multe


etape de diviziune ecualionala gi apoi reduclionala,
pomind de la celulele primordiale - spermatogonii diploide, ajung6nd la celulele mature, gamelii masculini - spermiile -, haploide (fig. 108).
Spermiile (spermatozoizii) se inmagazineazit in
epididim, unde iqi dezvolta capacitatea de migcare
gi trec in ductul deferent. i9i menlin fertilitatea aproximativ o luna gi sunt eliminate prin ejaculare. Ejaculatul mai conline secrelia veziculelor seminale, cu rol
nutritiv in ceea ce privegte spermatozoizii, gi secrelie
prostatica, avdnd rolul de a cregte fertilitatea gi mobilitatea spermatozoizilor. Sperma ejaculata in cursul
actului sexual masculin este alcatuita din lichidele
provenite din canalele epididimar gi deferent, veziculele seminale, glanda prostatica gi glandele mucoase,
mai ales cele bulbo-uretrale.
Spermatogeneza este stimulata de FSH.
Efectul nurndrului de spermatozoizi asupm fefi-

lititii

Cantitatea obis,nuita de sperma ejaculata la fiecare act sexual este in medie de aproximativ 3,5mL 9i in
fiecare mililitru de sperma se afla in medie 120 de milioane de spermatozoizi. Cdnd numarul de spermatozoizi intr'un mililitru de sperma scade sub 20 de mi'
lioane, exista posibilitatea ca persoana sa fie infertila.

Secrefia intem6" Celulele interstifiale testiculare


Leydig secreta hormonii androgeni, al caror reprezen-

tt

tffi
:-Pt'\

togenic.

d4/

\i

t Fig 108. Spem*ofrezc L dvizirre rdtrtica [. dviziune meiotica; lll. a doua divizitne mitotica L genr*ogorie (dploida);,
2. spermatocit prirnar (de trfird L Qtidl 1 gernntocit secun-

+errn# (hqti&! 5, +errnate


(gatl d flaget e. piesa
iffie

dar (de ordinul Il, tnploidl a


zoidl a. cap; b. acrozon! c F*=6
terminala.

tant principal este testosteronul. Testiculul secreta


un procent redus de estrogeni.
Testosteronuleste un hormon lipidic, cu structura
sterolica. Acliunea sa consta in stimularea cregterii
organelor genitale masculine gi aparifia caracterelor
sexuale secundare la barbat dezvoltarea scheletului
gi a mugchilor, modul de dispunere a parului, vocea,
repartilia topografica a grasimii de rezerva. Testosteronul este un puternic anabolizant proteic. El are gi
efecte de menlinere a tonusului epiteliului spermaReglarea secretiei de testosteron se face printr'un
mecanism de feedback negativ, sub influenla LH
hipofizar (fig. 109).
Hipersecrelia acestui hormon duce la pubertate
precoce, iar hiposecrefia, la infantilism genital.
lntegrarea la nivelul mdduvei spinadi a actului sexual masculin. Degi factorii psihici joaca, de obicei,
un rol important in actul sexual masculin gi, de fapt,
il pot inifia, activitatea encefalului probabil nu este
absolut necesar6 pentru desfagurarea sa. Prin urmare, actul sexual masculin rezulta din mecanisme
reflexe intrinseci, integrate in maduva sacrata 9i
lombara, iar aceste mecanisme pot fi activate prin

Fun4iile fundamentale ale organismului uman

0onceppie gi contnacep?ie
Conhaceptia
Exista mai multe metode contraceptive, cele mai

populare fiind contraceptivele orale, prezervativele,


retragerea inaintea ejacularii, abstinenfa periodica,
spermicidele, diafragma, injecfiile cu progesteron,
implanturi subdermice cu progesteron, steriletul.
Fiecare metoda are avantajele gi dezavantajele ei gi nu
poate garanta contraceplia 100%.
Metodele temporare de contraceplie se clasifica
astfel:

contraceptive de bariera: diafragma, spermicide,

prezervative;

- contraceptivele orale (estro'progestative);


- injecfiile cu progesteron sau implanturile

sub-

dermice hormonale;
- steriletul.

Metodele definitive de contraceplie (sterilizarea)


sunt:

vasectomia (barbafi);
ligatura trompelor uterine (femei);
histerectomia (utilizata in cazuri medicale selec'

tionate).
Fig" 109. Reglilea secrefiei de tegtosteron 1. hipotalamus; 2. adeno-

hipofiza; 3. testicul.

stimulare sexuala fie psihica, fie directa, fie prin


ambele.

Avortul, modalitatea de a renunla la o sarcina nedorita, din motive medicale sau altele, se poate induce
chirurgical sau medicamentos.
Evaluare geneticd prenatald
ldentifica acele persoane care prezinta un risc
crescut de a prezenta anomalii genetice sau de a avea
copii cu anomalii genetice. Sfatul genetic cuprinde o
analiza riguroasa a ultimelor trei generalii (rude de
gradul I 9i Il) precum gi o serie de teste.
Pentru o corecta evaluare prenatala exista o serie
de teste care se fac obligatoriu in anumite condifii
(ex. vdrsta mamei peste 35 ani).
Conceptia

Conceplia (fertilizarea) apare cu aproximativ 14


zile inaintea perioadei menstruale, imediat dupa
ovulafie. in perioada ovuiafiei, mucusul cervical este

S6n6tatea reproducerii
Flanning faffiilial
Unul sau ambii membri ai unui cuplu pot folosi
metode pentru a preint6mpina temporar sau pelTnanent o sarcina. Avortul poate fi utilizat atunci cdnd
metodele de contracepfie dau greg. Decizia unui
cuplu de a nu dori o sarcina poate fi influenfata gi de
un sfat genetic sau un consult prenatal.

mai pufin vdscos, permildnd astfel pasajul spermato'


zoizilor din vagin in uter, fecundalia propriu-zisa
av6nd loc in trompa uterina in apropierea capatului ei
dinspre ovar; rezulta zigotul care face calatoria spre
locul de implantare (uter) gi in acelagi timp se divide,
capatdnd aspectul de embrion.

$arclna gi nagterea
Nofiunea de reproducere, in general, definegte
'procesul
de perpetuare a organismelor vii, prin producerea de indivizi noi, care au trasaturile caracteris'
tice speciei din care fac parte.

kndry*t"cm
La om, funqtia de reprodrere qprinde o serie de
procese care au eept rafffi fenndrea ovulului de
catre spermatozoid $ fqnnea proas:rui de corr
cepfie, ale carui cre-stere $ dsyolhe smt asllurate
de catre organisrnul nratem prhbo serk de rnodificari biologice ce defnesc gest4ier san sarcina
Fecundalia este intenra avird loc la nivelul honr
pelor uterine, unde spernrat@oizii ajtnrg ca urmare a
introducerii lor in vagin in timpul actului sexual
Acesta se incadreazi in cornplexul de manifestari ce
definegte comportamentul sennl gi care la om este
particularizat prinho bogata incarcatura afectivemo!ionala.
Pentru fecundarea ovulului este necesar un singur
spermatozoid. Odata acesta patruns in ovul, capul
sau igi maregte rapid volumul, pentru a forma pronu-

cleul masculin. Mai tErziu, cei 23 de cromozomi ai


pronucleului masculin gi cei ?3 de cromozomi ai
pronucleului feminin se vor alinia pentru a realcatui
un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi)
in ovulul fecundal
Sexul copilului este determinat de tipul de spermie (spermatozoid) care fecundeaza ovulul. Atat spermia, cdt gi ovulul au cdte 23 de cromozomi, din care
22 de autozomi gi un heterozom (cromozomul sexului) care,la spermie, poate fiX sau Y, iar la ovul numai
X. Dupa fecundare, oul (zigotul) va avea 44 de autozomi gi doi heterozomi, care, daca ambii sunt X,
copilul va fi fata, iar, daca unul va fi X gi celalalt Y,
copilul va fi baiat.
Nagterea consta in expulzia produsului de concepfie ajuns la termen, adica dupa aproximativ 280 de
zile de gestatie. Este consecinfa contracliilor uterine,
la care se adauga gi participarea in diverse grade a
musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei etc.,
printr-o serie de evenimente corelate gi coordonate
umoral gi nervos.
t rctafia S6nii incep sa se dezvolte la pubertate;
estrogenii ciclurilor sexuale lunare stimuleaza cregterea stromei gi a sistemului de ducte, precun gi depunerea de grasime pentru a da volum sdnilor. in timpul
sarcinii, se petrece o cre;tere adilionala importanta, gi
lesutul glandular devine numai atunci complet dezvoltat pentru producerea propriu-zisa de lapte. Degi
estrogenii 9i progesteronul sunt esenfiali pentru dezvoltarea anatomica a s6nilor in timpul sarcinii, ei au gi
un efect specific de a inhiba secrelia de lapte.
Hormonul care favorizeaza excreFa laptelui este prolactina.

Laptele este secretat in alveolele s6nilor, dar el nir


curge continuu prin mameloane, ci bebuie ejectat in
ducte pentru a face posibila alaptarea Acest proces

Fig flO. O'iginea ernbrionarE a ryrateh, sistndd S qgmelc.

se datoreaza unei combinalii de reflexe neurogene si


hormonale care implica oxitocina.

Noliuni elementare de igiend $ patologie


1 fuiexitele
Sunt incluse in afecliunea numit boala inflamate
rie pelvina, foarte frecventa la femeia t6nara, uneori
cu consecinle foarte grave: sarcini extrauterine, infertilitate etc.
2 Vqinitele
Denumire generica data unui grup de afec,tiuni
infeclioase sau inflamatorii cantonate la nivelul
mucoasei vaginale 9i uneori 9i al vulvei, determin6nd
cel mai frecvent o secrelie vaginala. Din punct de
vedere al etiologiilor, acestea sunt numeroase:
infecfioase (bacterine, candidozice, virale), hormonale
(menopauza) sau in cadrul unor maladii cu substrat
inflamator. Prevenirea acestui grup de afecliuni este
foarte importanta, in special prevenirea bolilor cu
transmitere sexuala. Exista cdteva nofiuni elementare
in acest sens: utilizarea prezervativului, constituirea
de cupluri stabile gi fidele, analize periodice etc.
3 Adenomul de prostatll
Reprezinta hiperplazia adenomatoasa benigna a
prostatei periuretrale determindnd, in grade variate,
obstruclia eliminarii urinei din vezica urinara.

Aflati raspunsul corect.


1. Ovulafia si formarea corpului galben sunt stimulate dq a. STH; b. FSH; c. LH; d. ACTH.
2. Spermatogeneza este stimulata de: a. ADH; b. FSH; c. LH; d. ACTH.

Gdsifi raspunsul gregit.


1. Medulara parenchimului glandular ovarian confine: a. vase de sdnge; b. vase limfatice; c. foliculi
ovarieni; d. fibre nervoase vegetative.
2. Testosteronut a. este secretat de celulele interstiliale Leydig b. este hormon glucidic cu structura
sterolica; c. stimuleaza cregterea organelor genitale masculine; d. stimuleaza aparifia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine.

Stabilif daca enunlurile legate prin conjunclia ,,deoarece" sunt adevarate sau false;in cazulin care le considerali adevdrate, determinafi daca intre ele exista sau nu o relalie de cauzalitate.
1. Fecundatia Ia om este considerata interna, deoarece are loc in interiorul corpului, in cavitatea pelviana,
Ia nivelul trompelor uterine.

2. Tubii seminiferi contogi sunt continuati de tubii drepli, deoarece acegtia din urma reprezinta primul
segment al cailor spermatice.
3. Spermia este considerata celula haploida, deoarece conline un numdr de 46 de cromozomi, din care
44 autozomi 9i 2 heterozomi.

Folosind gi cunogtinfele insugite anterior, completati spaliile punctate cu termenii sau cuvintele corespunzatoare.

Sexul copilului este determinat de tipul de .................... care fecundeazd .................... . in cazulin care spermia
are heterozomull copilulva fi ................, iar daca heterozomul este ................ va fi fata.
Precizati consecinlele excesului sau deficitului secrefiei de testosteron.

Flomeostazia mediului intenn


Mecanismele de reglare (fig.

care determina
menfinerea unor constante dinamice ale mediului
intem 9i functiile vitale pot fi denumite prin termenul
de homeostazie; ea este realizata de catre efectori pe
baza informaliilor primite de la receptorii mediului
intern (chemoreceptori, baroreceptori, termoreceptori).
In acest fel sunt menlinute, iridiferent de varialiile
din afara organismului, intre anumite limite, considerate normale, unele valori ale componentelor mediului
intem gi unele caracteristici ale acestuia, precum
pH-ul, temperatura g.a.
Reglarea se face prin bucle de feedback, nervos
sau umoral, ca unnare a interac[iunii receptor-efector
(fig.112).

111)

t4**u&=t

Fig ill" Schema unui mecanisrn de reglare.

De asemenea, reglarea se realizeaza gi prin efec- insulina/glucagon, pentru glicemie, vasoconstriclie,/vasodilatafie pentru controlul
temperaturii corpului - rolul integrator revenind sistemului nervos, sistemului endocrin si mediului
intern (sdnge, limfa lichid interstifial, lichid cefalorahidian g.a.).
Astfel, sistemul nervos gi cel endocrin, prin intermediul mediatorilor chimici gi hormonilor, realizeazd
homeostazia, in modul gi cu efectele studiate la capitolele respective, realizdnd integrarea dinamica a
organismului la condiliile in permanenta schimbare
ale mediului extern.

torii antagonici

FrW ftsdans*

alo orger*xrx*d wnan

a
It
I'----*
I
oiI
I
t------

EtlP. hgh! rEr

r
Ir
?

grt

ctrE{rile ruAodce prin budi de feedbadc

regezirta oeserea peste nivelul normal al unui factor al mediului intem

srrifica

revenirea la nivelul normal

Mentinerea inbe anumite limite a parametrilor mediului intem este asigurata prin reglarea neuro-umorala a
uncliilor organivnului.
In anumite imprejurari, datorita unor disfunclii temporare sau permanente ale unor componente aparfin6nd
sistemelor circulator, respirator, digestiv ori excretor, homeostazia se poate realiza gi prin mijloace extracorporale, precum aparatura inima-plam6n artificial, perfuzarea sau dializa, prezentate schematic mai jos.
f

plam6n artificial

lor

gico,

,,.n,0
mma

prtificiala
tchimbator termic
temperatura
s6ngelui

rinichi
artificial

lichid epurator

,*r*i*ril* *:*dii *l* n:**r p*t'e:x*tr! *i m*dixixi i*t*r*


{Frin*ip***l* **r:st***e fiei*t*gi**}
Volemia
,.
hesiune
arteriald hesiune
arteriald
''--_-_.::::_--''-_-_',::--::::-cardiac
;;-l';
d7b orn
.
maxuna sau
rnnuna sau
cardhca dereDaus
..,.;,,./u-/' Datal'/mm'
forporala 120mmHg 80mmHg
'llmln'

Volumul-bdtaie
'-'-;;:_--_-;..- -Frecvenfa
aI necann

..;

venmcu
70 ml

Numdr de

femei

Debitul

,.,

hematii
barbati

Hemoglobina
femei
barbali
13,8-77,2 g/dl ,, , 12-75,6 g/dl

femei
35-46 %

Numirdeleucocite5000-10000/mm3

,:.,.,..-,,,

4 500 000/mm3 5 000 0000/mm3

.,'

, '' ,

Hematocrit
barbali
41-50

Formula leucocitard

Granulocite
1.

2.

3.

Neutrofile
Eozinofile

Bazofile

Agranulocite

leucocite
leucocite

52-62 % din

1.

1-3 % din
< 17" din leucocite

2.

Monocite
Limfocite

3-9

% din leucocite
25-33 % din leucocite

Numdr de plachete 150000-300000,/mm3

hesiunea osmoticd a plasmei 300 mOsm/l

pH sangvin 7,38-7,42

Cilicemia: 65-110 mg/ dl

mEq/l
Colesterol total < 200 mg/dl

Acizi gnagi libert 0,19-0,9

Na* plasmatic
K+ plasmatic

i::'. :rl
"''':.,

...,,

natriemie 135{46

mmol/l
'';r ,.r r,r

potasemie 3,5-5,3

mmol/l ' ,,

Ca2* plasmatic

calcemie 8,5-10,3

I ,1..,,

r.:i'
ms/dt " ':'

Proteine totale

in plasmd 6-8,5 g/dl

Proteinograma

albumine 3'5-5

s/dl
-globuline2,5-3,5g/dl

Aflafi raspunsul corect.


Enzime hidrolitice se afla la niveluh a. ribozomilor; b. reticulului endoplasmatic; c. lizozomiloc d. mitocondriilor; e. centrozomului.

Nucleut a. lipse-ste in neuroni; b. este prezent in eritrocite; c. este lobat la limfocite; d. prezinta o membrand trilaminata, cu pori; e. are unul sau mai mulli nucleoli.
Jesutul conjunctiv semidur poate fi: a. adipos; b. lax; c. spongios; d. hialirU e. striat.
Neuronii bipolari au ca prelungiri: a. un axon gi doua dendrite; b. un axon gi o dendrita; c. doi axoni;
d. doua dendrite; e. un axon cu doua ramificalii colaterale.
Mineralocorticoizii: a. sunt secretali de medulosuprarenalq b. sunt reprezentafi de cortizol; c. controleaza
secrefia de ACTH; d. au ca principal component aldosteronul; e. sunt enzime proteolitice.
Gdsifi raspunsul gregit.
Receptorii cutanafi sunt a. terminafiile nervoase libere; b. discurile Meissner; c. corpusculii Vater-Pacini;
d. corpusculii Krause; e. corpusculii Golgi-Mazzoni.
Oase neperechi ale neurocraniului sunt a. parietalul; b. frontalut c. occipitalul; d; etmoidul; e. sfenoidul.
Sucul gastric confine: a. acid clorhidric; b. amilaza; c. pepsina; d mucus; e.labferment (la sugari).
Fasciculul His: a. pomegte din nodul sinoatrial; b. se continua cu releaua Purkinje; c. este in continuarea
nodulului atrio-ventriculal; d. are o frecvenla de descarcare de 25 de impulsuri pe minut; e. impreund cu
releaua Purkinje da ritmul idio-ventricular.

Asociati glandele endocrine din prima coloana cu pozilia lor in organism, din a doua coloana:
1. glanda pituitara
a. in partea anterioara a g6tului
2. timusul
b. inapoia stemului
3. tiroida
c. in partea posterioara a diencefalului
4. glanda pineala
d. pe fafa posterioara a lobilor tiroidieni
5. paratiroidele
e. Ia baza encefalului, pe osul sfenoid
Asodaf perechile de nervi din coloana din stdnga cu denumirile lor din coloana din dreapta:
1. til

a. abducengi

2.Vt

b. oculomotori
c. vestibulo-cohleari

3. Vilt

tx
5.X

6. XII

f. glosofaringieni

4.

hipoglogi

e. vagi

Asociati volumele pulmonare cu semnificafiile acestora:


1. VC.
a. volumul de aer care ramdne in plamdni gi dupa o expiralie forfata
2.V.1.R. b. volumul de aer inspirat gi expirat in timpul respira[iei normale
3. VER. c. volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent
4. V.R. d volumul suplimentar de aer dintr-o expiralie for.tata, dupa expirarea volumului curent
Stabilifi daca enunfurile legate prin conjunclia deoarece" sunt adevarate. in cazul
corecte, deterrninati daca intre ele exista sau nu o relafie de cauzalitate.

in care le considerati

Obezitatea este considerata o boala metabolica grava, deoarece este insolita de tulburari majore, care
afecteaza tot organismul.
Urina primara are o compozifie identica cu a plasmei, deoarece nu conline elemente celulare sau proteine.

in absenla pigmenlilor biliari, absorbfia lipidelor este deficitard, deoareceaceqtia emulsioneaza grasimile.
Diabetul zaharat se caracterizeaza gi prin poliurie, deoarece se ingera cantitafi mari de lichide.

Timusul are rol in imunitatea organismului, deoarece hormonul secretat de acesta stimuleazd activitatea
limfocitelor T.
Citoplasma este un sistem coloidal, deoarece mediul de dispersie este reprezentat de ansamblul de
micelii, iar faza dispersata este apa.

in momentulovulaliei se produce o diviziune meiotica, deoarececelulele rezultate


- sunt haploide.

globul polar

ovocitulllgi primul

Elaborati un eseu cu tema


component al mediului intem", structurat dupa urmatorul plan:
"S6ngele
elementele mediului intem;
componentele sdngelui gi rolul acestora;
imunitatea gi importanla ei;
hemostaza gi coagularea sdngelui;
grupele sangvine gi factorul Rh
importanla cunoagterii acestora pentru transfuzii.

Elaborati un eseu cu tema


de organizare gi integrare ale corpului omenesc", structurat dupa
"Niveluri
urmatorul plan:
anatomice ale corpului uman;
- segmentele
gi
planurile
axele
de referinla ale corpului;
nivelurile
de organe'organism;
celula-lesuturi-organe-sisteme
rolul
integrator
al
al
sistemului
nervos
9i celui endocrin;
interacliunea
funcliilor
de
relalie,
de
nutrifie gi de reproducere;
organismul
un
tot
unitar.
-

Recomanddri bibliografice
C.Th.,Niculescu, R. Cdrmaciu, B. Voiculescu,
C. Salavastru, C. Ni!d, C. Ciomei

D. Theodorescu

Anatomia gi fiziologia omului (compendiu), Editura Corint,


Bucuresti, 2005
Atlas de anatomia omului, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuregti, 1974

Demonstratii Si lucrdri practice de zoologie, anatomie Fi


fiziologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuregti, 1980

M. Stoica, l. Mihailescu

Lucrdri practice de anatomie pifiziologie umana, Editura


Didactica gi pedagogicd, Bucuregti, 1981

I.C. Petricu, l.C. Voiculescu

Anatomia 9i fiziologia omului, Editura Medicala,

N. $anta, C. Bogoescu, M. Stoica


S. Boldor, B. Andreescu, L. Popovici

Bu-

curegti, 1967

K.M. Van De Graaf; S.l. Fox

Concepts of Human Anatomg and Phgsiologg Wm. C.


Brown Publishers, WCB Communications lnc., Dubuque. lA,
usA, 1995

M.G. lfrim, coordonator

Atks

***

de anatomie uman4 Editura $tiinlifica gi Enciclope-

dica, Bucuregti, 1983

-Dictionar de biologie, OXFORD,

Editura Univers Enciclopedic, Bucuregti, 1996

Dan Cristescu
Carmen SilSvdstru
Bogdan Voiculescu

Cezar Th. Niculescu


Radu CArmaciu

ologie
Manual pentru clasa a Xl-a

Pentru toate filierele

Se apliei gi la clasa a Xll-a - filiera tehnologicS, ruta progresivd de


califieare prin gcoala de arte gi meserii + anul de completare

rsBN 978.973-l 35-356-r

Confnr

ltilitliltttiltLtruililt