Odata cu apropierea sarbatorii Nasterii Mantuitorului, o serie de obiecte si personaje ne insotesc

pretutindeni in aceasta perioada puternic incarcata de semnificatii.

Ieslea: reprezinta locul de nastere al Mantuitorului Iisus Hristos. Potrivit traditiei, prima iesle a
fost realizata inca din anul 1223, la Greppio, de catre Sfantul Francisc.
Dupa ce o perioada mai indelungata traditia s-a pierdut, in 1600 a fost reluata, dand nastere unei
adevarate industrii in orasele italiene: Genova si Napoli.
In zilele noastre, in anumite tari din Europa Meridionala exista traditia ca in Ajunul Craciunului
sa se pregateasca o iesle asemanatoare cu cea traditionala confectionata din lemn si ghips.
Pomul de Craciun: este nelipsit din casele noastre in timpul sarbatorilor de iarna si reprezinta
probabil simbulul principal al Craciunului.
Dar putini sunt cei care stiu ca bradul de Craciun isi are originile intr-o traditie antica pagana, si
anume aceea a busteanului ars.
Busteanul, semn al fortei si solidaritatii se ardea in fata intregii familii, acest rit simbolizand atat
arderea trecutului cat si interpretarea semnelor viitorului. Astfel, scanteii care sareau din bustean
reprezentau intoarcerea zilelor lungi, darurile sugerau abundenta, iar cenusa era stransa si
imprastiata pe camp pentru a avea o recolta bogata. Toate aceste simboluri le regasim astazi in
bradul de Craciun: luminitele si lumanarile sunt de fapt scanteile, globurile si decoratiunile
reprezinta speranta de reinnoire, iar beteala aurie si argintie simbolizeaza parul zanelor bune.
Mos Craciun: apare in zilele noastre ca un om batran, prietenos cu barba alba si lunga, ce
imparte cadouri tuturor copiilor lumii, cu ajutorul unei sanii trase de reni.
Potrivit unei legende, la inceput Mos Craciun era un cioban foarte rau care a refuzat s-o
primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Fire miloasa, sotia sa (Craciuna sau
Craciuneasa) a primit-o pe Maica Domnului, dar de indata ce a aflat Craciun, i-a taiat acesteia
mainile,pe care Fecioara Maria i le-a lipit la loc.
Vazand aceasta minune, Craciun a devenit crestin, iar de bucurie ca sotia lui nu a patit nimic rau
a aprins un rug de cioate de brad in curtea lui si a jucat hora cu toate slugile sale. Dupa joc a
impartit Fecioarei Maria si pruncului Iisus daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana).
Omul de zapada: traditia omului de zapada se regaseste inca din Evul Mediu, mai precis in anul
1380 cand se obisnuia ca odata cu venirea zapezii acest simpatic personaj sa ia viata.
Lucrurile se schimba pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cand personajul intra in atentia
pedagogilor, care le recomanda copiilor de varste mici, jocul cu omul de zapada pentru
dezvoltarea abilitatilor artistice.
Astazi, pe langa faptul ca este o creatie a copiilor, omul de zapada este un simbol de mare succes
folosit in publicitate, in timpul sarbatorilor de iarna.
Vascul: reprezinta simbolul norocului,si de aceea se spune ca nu ar trebui sa ne lipseasca din
case in perioada sarbatorilor, dar mai ales in noaptea de Anul Nou.
Portocala: este un fruct nelipsit de pe mesele romanilor in timpul Craciunului, si reprezinta
speranta.

Coroana de brad: isi are originile intr-un obicei precrestin german, ce se celebra in luna Yule
(decembrie). Cu timpul acesta s-a raspandit in toata lumea crestina, devenind un simbol al
Craciunului.
Coronita se confectioneaza din ramuri de brad in forma de cerc, la care se adauga patru lumanari,
in perioada Adventului (patru duminici la rand pana la Craciun).
Potrivit traditiei, fiecare dintre acestea are o anumita semnificatie: prima lumanare este inchinata
profetilor, a doua orasului Bethleem, iar ultimele doua pastorilor si ingerilor.
Lumanarile: simbolizeaza lumina pe care a adus-o Nasterea Mantuitorului, si sunt nelipsite in
perioada Craciunului, atat in decoratiuni, cat si pe masa sau in brad.
Prin verticalitatea si blandetea ei, lumanarea este deopotriva intruchiparea nevinovatiei si a
curateniei, iar prin ardere ea exprima o viata inchinata pe deplin iubiri unice, fierbinti si eterne.