lucrare de licenta drept lipsirea de libertate

UNIVERSITATEA DANUBIUS

COLEGIUL DE ADMINISTRA¸TIE PUBLIC A

˘

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL

Coordonator stiin¸¸

tific:

Conf.univ.dr. TUDOREL TOADER

Absolvent:

˘

T ATARU CLAUDIUS CONSTANTIN

CAPITOLUL I.

SECTIUNEA¸

I.

1.Cadrul

general

ASPECTE GENERALE. al liberta¸˘tii juridic; material;

problemei;

2.Infraçtiunea

contra

persoanei;

3.Obiectul

4.Obiectul

5.Subiectul;

6.Latura

obiectiva;˘

7.Latura

subiectiva;˘

8.Desfa¸˘surarea

activita¸˘tii

infraçtionale;

9.Sançtionarea;

10.Forme

agravante;

SECTIUNEA¸

A – II –A

1.Precedente legislative

CAPITOLUL II

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL

1.No¸tiune

si¸

defini¸tie;

2.Obiectul

juridic

si¸

obiectul

material

al

infraçtiunii;

3.Subiectul

açtiunii

4.Locul

si¸

timpul

savâr¸˘

sirii

infraçtiunii;

5.Struntura

si¸

con¸tinutul

juridic

al

infraçtiunii;

6.Forme

modalita¸˘ti

sançtiuni;

CAPITOLUL III

1

˘

˘

˘

ASEM AN ARI, DEOSEBIRI, LEG ATURI CU ALTE INFRACTIUNI.¸

CONCLUZII

CAPITOLUL I

SECTIUNEA¸

I

ASPECTE GENERALE CADRUL GENERAL AL PROBLEMEI.

Preocuparile˘ privind ocrotirea drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului se afla˘ din ce în ce mai mult în aten¸ti opiniei publice mondiale, persoana omului fiind ocrotita,˘ prin toate mijloacele, inclusiv prin cele de drept penal. Ocrotirea penala˘ a persoanei se realizeaza˘ prin incriminarea faptelor care aduc atingere drepturilor si¸ intereselor ei legitime, fapte care datorita˘ pericolului lor social, constituie infraçtiuni. În respectarea drepturilor si¸ liberta¸˘tilor omului, o semnifica¸tie aparte o are respectarea dreptului ceta¸˘tenilor, dreptului revenindu-i un rol important în adoptarea unor legi materiale. Respectarea drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului reprezinta˘ însa˘ si¸ principala preocupare a O.N.U., fiind obiectivul esen¸tial înscris în Cartea Organiza¸tiei Na¸tiunilor Unite semnata˘ la San Francisco la data

de 26 iunie 1945, în Declara¸tia Universala˘ a Drepturilor Omului, proclamata˘ la Adunarea Generara,˘ la

10 decembrie 1948 si¸ în alte rezolu¸tii ale Adunarii˘ Generale si¸ ale Consiliului Economic si¸ Social.

Aceasta˘ problema˘ prezinta˘ interes si¸ pentru numeroase organiza¸tii cu caracter regional cum

ar fi: Consiliul Europei, autor al Conven¸tiei Europene a Drepturilor Omului în anul 1950; Organiza¸tia

Economica˘ Americana˘ autoarea a Conven¸tiei Inter-americane a Drepturilor Omului în anul 1969 si¸ altele.

Respectarea

cu

adevarat˘ a drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului este asigurata˘ în primul rând de capitolul

III

din Constitu¸tie dar a¸sa cum aratam˘

mai sus dreptul penal asigura˘ cea mai energica˘ ocrotire în calitatea

sa de instrument de normare si¸ reglementare a celor mai importante rela¸tii sociale legate de persoana.˘ Facând˘ distinçtie între faptele de pericol social îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existen¸ta

fizica˘ si¸ la principalele atribute ale fiin¸tei si¸ personalita¸˘tii umane, pe de o parte si¸ la faptele de pericol

social îndreptate împotriva altor drepturi si¸

interese ale persoanei, pe de alta˘ parte legiuitorul a inclus

pe cele dintâi într-o categorie distincta˘ de infraçtiuni sub denumirea “ infraçtiuni contra persoanei “.

2. Infraçtiuni contra liberta¸˘tii persoanei.

Dreptul la libertate reprez- un drept fundamental al persoanei.

Far˘ a˘ dreptul afirmarea, iar toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul

inta˘ alaturi˘

de dreptul la via¸ta,˘

la integritate corporala˘ si¸ san˘ atate,˘

la libertate personalitatea omului nu-¸si poate gasi˘

2

la via¸ta,˘ la integritate corporala˘ si¸ san˘ atate,˘ î¸si pierd considerabil valoarea, deoarece numai în masura˘ în care este liber, omul se poate bucura deplin de via¸ta˘ cât si¸ de celelalte drepturi care îi sunt recunoscute. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica în practica˘ toate însu¸sirile, atributele, interesele si¸ dorin¸tele legitime si¸ ra¸tionale ale omului care impune respectul datorat aceluia¸si drept recunoscut semenilor sai.˘

cerin¸telor fire¸sti, de afirmare

a personalita¸˘tii, Declara¸tia Universala˘ a Drepturilor Omului din anul 1948 proclama inviolabilitatea per-

soanei în art.9, a domiciliului, coresponden¸tei, reputa¸tiei si¸ onoarei în art.4 si¸ interdiçtia sclaviei în art.5.

Dreptul la libertate care prezinta˘ numeroase si¸ variate aspecte este ocrotit si¸ prin incriminarea faptelor ce îi aduc atingere. Aceste fapte constituie infraçtiunile contra liberta¸˘tii si¸ carora˘ legiuitorul le-a consacrat capitolul al II-lea din titlu con¸tinând infraçtiunile contra persoanei. Prin infraçtiuni contra liberta¸˘tii persoanei se în¸teleg acele fapte de pericol social, prin

care se aduc atingere în mod grav liberta¸˘tii sau inviolabilita¸˘tii persoanei, de catre˘

Corespunzator˘

orice alta˘ persoana.˘

3. Obiectul juridic.

Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei au ca obiect juridic rela¸tiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. Libertatea persoanei, ca valoare social- juridica,˘ pusa˘ sub proteçtia legii penale, trebuie privit ca un drept pe care orice persoana˘ îl poate spune tuturor celorlal¸ti oameni si¸ în virtutea caruia˘ se poate pretinde sa˘ îl respecte si¸ sa˘ se ab¸tina˘ de la orice act prin care s-ar aduce vreo atingere, îngradire˘ sau stirbire¸ oricareia˘ dintre formele liberta¸˘tii personale.

de liberate ale

omului fiind variate, legea penala˘ da˘ o adevarat˘

Starea de libertate poate fi negata˘ total, poate fi suprimata,˘ prin lipsirea omului de orice drepturi civile si¸ politice, prin transformarea lui din subiect de drepturi în obiect al dreptului de proprietate, prin subordonarea completa˘ si¸ necondi¸tionata˘ a unei persoane fa¸ta˘ de alta˘ persoana,˘ prin înlocuirea starii˘ de libertate cu cea de sclavie.Legea noastra˘ penala˘ incrimineaza˘ în art.190 infraçtiunea de sclavie.

Asigurarea liberta¸˘tii

pregatirii,˘ si¸

aptitudinilor sale. Libertatea individuala˘ sub aspectul alegerii muncii si¸ a modului de prestare a acesteia este ocrotita˘ prin incriminarea faptei de supunere la munca˘ for¸tata˘ si¸ obligatorie în art. 191 Cod penal.

Legea ocrote¸ste rela¸tiile sociale

a caror˘

si¸ açtiune a persoanei prin incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal ( art.189 Cod penal ). Daca˘ în cazul infraçtiunilor men¸tionate este ocrotita˘ însa¸˘si starea de libertate a persoanei ca subiect de drepturi în societate, considerata˘ în complexul aspectelor sale, privita˘ în general, libertatea individuala,˘ poate fi lovita˘ numai în una sau alta din componentele sale. Legea acorda˘ ocrotire si¸ aceste cazuri Potrivit art.27 din Constitu¸tie nimeni nu poate patrunde˘ sau ramâne˘ în domi-

existen¸ta˘ si¸ buna˘ desfa¸˘surare sunt condi¸tionate de manifestarea ne¸stirbita˘ a liberta¸˘tii de deplasare

individuale implica˘ dreptul pentru fiecare persoana˘ de a-¸si alege o munca˘ corespunzatoare˘

Încalc˘

arile˘

starii˘

a˘ reglementare faptelor prin care acestea pot fi savâr¸˘

site.

3

ciliul ori re¸sedin¸ta unei persoane far˘ a˘ învoirea acesteia decât în cazurile si¸ condi¸tiile prevazute˘ de lege. Inviolabilitatea domiciliului apare ca o problema˘ a liberta¸˘tii fizice de mi¸scare si¸ manifestare libera˘ a persoanei în societate. Domiciliul este locul unde persoana î¸si traie¸˘ ste sub aspectul cel mai intim existen¸ta, î¸si gase¸˘ ste lini¸stea, fericirea vie¸tii de familie, î¸si are secretele sale, î¸si organizeaza˘ via¸ta personala,˘ independent de amestecul altora. Împotriva faptelor de mixtiune a altora în domiciliul altei persoane, de natura˘ ai vat˘ ama˘ libertatea de al utiliza cum vrea, legea penala˘ incrimineaza˘ infraçtiunea de violare de domiciliu, ( art.192 Cod penal ). Alaturi˘ de libertatea fizica,˘ ceta¸˘tenilor le este ocrotita˘ libertatea morala˘ ( psihica˘ ). Rapirea˘

liberta¸˘tii psihice creeaza˘ în con¸stiin¸ta omului o stare de teama,˘ de îngrijorare, care î¸si gase¸˘ ste reflectarea

în actele pe care le savâr¸˘ se¸ste si¸ în comportamentul sau,˘ în sensul ca˘ nu mai este în masur˘ a˘ sa˘ açtioneze

firesc si¸ cu voin¸ta libera˘ în ceea ce trebuie sa˘ faca.˘ Legea penala˘ ocrote¸ste persoana împotriva actelor de constrângere privind libertatea sa morala,˘ de natura˘ a-i ceea o stare de temere ca˘ un anumit rau˘ i s-ar putea întâmpla, prin incriminarea faptelor de amenin¸tare ( art.193 Cod penal ) si¸ santaj¸ (art.194 Cod penal ). Libertatea persoanei se manifesta˘ si¸ în dreptul acesteia de a comunica cu al¸tii prin coresponden¸ta,˘ telefon, telegraf, etc. , în condi¸tiile în care sa-i˘ ofere garan¸tia ca˘ este ferita˘ de imixtiunea nelegitima˘ nelegitima˘ a altuia si¸ secretul comunica¸tiilor este asig- urat. Legea incrimineaza˘ fapta de violare a coresponden¸tei în art.197 Cod penal ocrotind rela¸tiile sociale privind secretul coresponden¸tei si¸ libertatea de a comunica cu al¸tii. Legea asigura˘ si¸ inviolabilitatea secretului datelor, pe care o persoana˘ le încredin¸teaza˘ anumitor profesioni¸sti sau funçtionari obliga¸ti de a nu le divulga ( medici, farmaci¸sti, avoca¸ti, arhiteçti, ingineri, exper¸ti, funçtionari ai C.E.C., ai circumscrip¸tiilor financiare etc.). Sunt ocrotite rela¸tiile sociale privind încredin¸tarea de secrete catre˘ anumi¸ti profesioni¸sti sau funçtionari la care o persoana˘ e silita˘ uneori sa˘ apeleze. Legea incrimineaza˘ fapta de divulgare a secretului profesional în art.196 Cod penal. Prin incriminarea faptelor care constituie infraçtiuni contra liberta¸˘tii persoanei s-

a urmarit,˘ în unele cazuri, în afara˘ de ocrotirea rela¸tiilor sociale referitoare la unul sau altul dintre aspectele dreptului de libertate si¸ ocrotirea în subsidiar a unor rela¸tii referitoare la alte valori sociale cum ar fi cele privind via¸ta, integritatea corporala˘ sau san˘ atatea˘ persoanei, onoarea, avutul persoanei, rela¸tiile de familie sau de serviciu etc. Astfel, de exemplu prin incriminarea santajului¸ s-a urmarit,˘ în principal, apararea˘ rela¸tiilor sociale referitoare la libertatea morala˘ a persoanei si¸ în subsidiar, apararea˘ rela¸tiilor sociale referitoare la patrimoniul acesteia.

Obiectul material. Întrucât urmarile˘ açtiunii sau inaçtiunii prin care se realizeaza˘ infraçtiunile contra liberta¸˘tii

se rasfrâng˘ asupra unui drept subiectiv al persoanei – dreptul de libertate – de cele mai multe ori, în

cazul acestor infraçtiuni, nu întâlnim un obiect material. Totu¸si la unele din infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei sau la unele din modalita¸˘tile lor de realizare poate sa˘ apara˘ si¸ un obiect material. Astfel, de exemplu, în cazul infraçtiunii de sclavie, întrucât persoana este redusa˘ la un simplu obiect al dreptului de proprietate, ea devine prin aceasta chiar obiect material al infraçtiunii. Întâlnim, de asemenea, un obiect

4

material în cazul violarii˘ secretului coresponden¸tei, daca˘ fapta se realizeaza˘ prin deschiderea, far˘ a˘ drept a unei coresponden¸te adresate altuia, sau prin sustragerea, distrugerea sau re¸tinerea unei coresponden¸te, constând în coresponden¸ta care a fost deschisa˘ far˘ a˘ drept sau care a fost sustrasa,˘ distrusa˘ sau re¸tinuta.˘ În sfâr¸sit, în cazul unor

jul, exista˘ un obiect material atunci când folosindu-

infraçtiuni ca lipsirea de libertate în mod ilegal, santa¸

se violen¸ta, urmarile˘

acestei açtiuni s-au rasfrânt˘

asupra corpului unei persoane sau asupra unor bunuri.

5. Subiectul

Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei sunt infraçtiuni în cazul carora˘ legea nu cere subiectului vreo calitate speciala.˘ În consecin¸ta,˘ aceste infraçtiuni

site de orice persoana˘ care îndepline¸ste condi¸tiile generale cerute subiectului unei infraçtiuni. Participa¸tia penala˘ este posibila,˘

în cazul acestor infraçtiuni, atât în forma coautorului cât si¸ 6. Latura obiectiva˘

Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei sunt infraçtiuni omisive; ele se realizeaza˘ din punct de vedere obiectiv, printr-o açtiune ( açtiunea prin care o persoana˘ este lipsita˘ de libertate, în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal, açtiunea prin care o persoana˘ este pusa˘ în stare de sclavie, în cazul sclaviei, açtiunea de a patrunde˘ în locuin¸ta unei persoane, în cazul violarii˘ de domiciliu, açtiunea de constrângere, în cazul san¸ tajului etc. ) .

Una dintre aceste infraçtiuni – lipsirea de libertate în mod ilegal – de¸si se savâr¸˘ se¸ste, de regula,˘ printr-o açtiune poate fi totu¸si comisa,˘ în unele cazuri, si¸ printr-o inaçtiune ,( nepunerea în libertate, dupa˘ însan˘ ato¸˘ sire, a persoanei care, suferind de o maladie contagioasa,˘ a fost internata˘ pentru tratament împotriva voin¸tei sale ). În cazul fiecarei˘ dintre infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei, açtiunea prin care se realizeaza˘ elementul material al infraçtiunii se caracterizeaza˘ prin anumite tras˘ aturi,˘ indicate în textul de incriminare, tras˘ aturi˘ în lipsa carora˘ fapta nu constituie respectiva infraçtiune. Astfel, de exemplu, patrunderea˘ în locuin¸ta unei persoane constituie infraçtiunea de violare de domiciliu, numai daca˘ aceasta˘ patrundere˘ se face far˘ a˘ drept si¸ far˘ a˘ consim¸tamântul˘ acelei persoane. La fel, amenin¸tarea unei persoane constituie infraçtiunea cu aceea¸si denumire, numai daca˘ se refera˘ la savâr¸˘ sirea unei infraçtiuni sau a unei fapte pagubitoare˘ si¸ numai daca˘ este de natura˘ sa˘ alarmeze etc. Infraçtiunile

a acestui drept sub unul dintre

aspectele sale ( o stare de încalcare˘

mod ilegal, o stare de încalcare˘

a liberta¸˘tii de mi¸scare a persoanei, în cazul lipsirii de libertate în

contra liberta¸˘tii persoanei au ca urmare periculoasa˘ o stare de încalcare˘

pot fi savâr¸˘

în forma instigarii˘

sau a complicita¸˘tii.

a liberta¸˘tii morale a persoanei, în cazul amenin¸tarii,˘

a santajului¸

etc.).

Între açtiunea faptuitorului˘ si¸ starea de încalcare˘ a dreptului persoanei la libertate trebuie sa˘ existe un raport de cauzalitate. De cele mai multe ori, în cazul acestor infraçti- uni, raportul de cauzalitate este atât de evident, încât stabilirea lui nu ridica˘ nici un fel de dificultate.

5

7. Latura subiectiva˘ Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei sunt infraçtiuni inten¸tionate. Daca˘ asemenea fapte sunt savâr¸˘ site din culpa,˘ ele au un caracter penal. Inten¸tia, în cazul lor, poate fi directa˘ sau indirecta,˘ dupa˘ cum faptuitorul,˘ prevazând˘ urmarea açtiunii sale, a urmarit˘ sau acceptat producerea ei. De regula,˘ existen¸ta infraçtiunilor contra liberta¸˘tii persoanei nu este condi¸tionata˘ de vreun motiv sau scop special. Excep¸tie face numai santaju¸ l, infraçtiune a carei˘ latura˘ subiectiva˘ include în scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. În toate celelalte cazuri, motivul si¸ scopul constituie numai împrejurari˘ de care se ¸tine seama la individualizarea judiciara˘ a pedepsei. 8. Desfa¸˘surarea activita¸˘tii infraçtionale.

Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei, fiind infraçtiuni omisive savâr¸˘ site cu inten¸tie, sunt susceptibile de acte de pregatire˘ si¸ tentativa.˘ De regula,˘ în cazul acestor infraçtiuni nu sunt sançtionate nici actele de pregatire˘ si¸ nici tentativa. Excep¸tie fac numai lipsirea de libertate în mod ilegal si¸ sclavia, infraçtiuni în cazul carora˘ legea prevede sançtionarea tentativei. Infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei se consuma˘ în

momentul an˘

care se produce urmarea periculoasa˘ a faptei, adica˘ starea de încalcare˘ 9. Sançtionarea

a liberta¸˘tii persoanei.

Aceste infraçtiuni sunt gradului de pericol social. La infraçtiunile de violare de

prevazute˘

domiciliu, amenin¸tare, violarea secretului coresponden¸tei, pedeapsa închisorii este alternativa˘ cu amenda.

Pedeapsa complementara˘ a interzicerii unor drepturi este prevazut˘

Açtiunea penala˘ se pune în mi¸scare la plângerea prealabila˘ a persoanei vat˘ amate˘ în cazul infraçtiunii de violare de domiciliu în forma simpla,˘ în cazul amenin¸tarii,˘ a violarii˘ secretului coresponden¸tei, si¸ a divulgarii˘ secretului profesional, iar împacarea˘ par¸˘ tilor înlatur˘ a˘ raspunderea˘ penala.˘ 10. Forme agravate Unele infraçtiuni cum ar fi lipsirea de libertate în mod

ilegal, violarea de domiciliu, santajul¸

cu pedeapsa închisorii, corespunzator˘

a˘ doar în cazul infraçtiunii de sclavie.

sunt prevazute˘

de lege atât în forma˘ simpla˘ cât si¸ în forma˘ agravata.˘

SECTIUNEA¸

A II-A

PRECEDENTE LEGISLATIVE Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pe care o tratam,˘ se regase¸˘ ste în toate reglementarile˘ noastre vechi legislative. În acest sens explicam˘ Pravila lui Vasile Lupu din 1646; Pravila lui Matei Basarab din 1652; Cronica lui Andronache Donici din 1814; Codul lui Caragea din 1826; Condica Criminala˘ a lui Barbu Dimitrie Stirbei din 1850.

de fata˘ sau de femeie constituie o infraçtiune

judecata˘

grava.˘

a rezervat-o domnului. Pedeapsa putea fi moartea, dar era îngaduit˘

În aceste acte se arata˘ ca˘ rapirea˘ Întemeindu-se pe pravila,˘ domnia considerat rapirea˘

ca vina˘ grava˘ ( fapte mari ) a carui˘

si¸ rascump˘

ararea˘

vinei prin gloaba.˘

6

Pravilele din sec. al XVII-lea au generalizat pedeapsa cu moartea iar averea rapitorului˘ era data˘ femeii rapite.˘ Pravila hotara˘ ca˘ “rapitura”˘ era mai grava˘ când se savâr¸˘ sea asupra unei fete de boier mare ( IL gl.259, zac.25;CR,gl.32,zac.25 ).

Aceea¸si pravila˘ cerea pentru existen¸ta infraçtiunii transportarea rapitei˘ dintr-un loc în altul si¸ necinstirea ei prin violen¸ta.˘ Când necinstirea se facea˘ cu voia femeii rapirea˘ se pedepsea dupa˘ voia judecatorului.˘

De¸si pedeapsa obi¸snuita˘ era gloaba domnia pastra˘ dreptul sa˘ aplice pravila daca˘ a¸sa gasea˘ de cuviin¸ta.˘

Cronica relateaza˘ ca˘ sub domnia lui Constantin Duca ( 1700-1703 ) Capitanul˘ Gruia de la Covurlui a fost

decapitat”cu pravila pentru caci˘ au rapitur˘ a˘ fata logodnica altuia

sau alta˘ tru-

peasca˘ vat˘ amare˘

Condica criminaliceasca˘ cu procedura ei din anii 1820 si¸ 1826, prevede ca˘ rapirea˘ fecioarei prin sila˘ se pedepse¸ste cu bataie˘ pe uli¸ta,˘ înzestrarea fetei, iar daca˘ nu o poate înzestra, merge la temni¸ta˘ pe un an iar boierul înzestreaza˘ fata si¸ se duce la închisoare vremelnica˘ ( art.225 ). Rapitorul˘ de fecioara˘ sau logodnica˘ se bate sau se globe¸ste, iar daca˘ îi rape¸˘ ste fecioria prime¸ste pedeapsa de mai sus (art.226 ).

Condica criminala˘ a lui Barbu Dimitrie Stirbei¸ din 1850 prevede “rapire˘ de nevârstnici “. În art.224 se arata˘ ca:˘ cei care cu vicle¸sug sau prin silnicie, vor rapi˘ ori vor face sa˘ se rapeasc˘ a˘ nevârstnicii îi vor lua ori stramuta˘ sau vor face a se lua ori stramuta˘ din locul unde sunt a¸seza¸ti de aceea sub a caror˘ stapânire˘ sunt ori încredin¸ta¸ti, se vor pedepsi cu închisoarea Snagovului.

a˘ este fata˘ mai

mica˘ de 16 ani, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea Snagovului nu mai pu¸tin de 15 ani ( art.285 ). Condica criminaliceasca˘ cu procedura ei s-a aplicat pâna˘ la introducerea codului si¸ procedurii penale ale lui Ioan Alexandru I.Cuza. Chiar sub

regimul regulamentului organic aceasta˘ procedura˘ cu codul ei si-a¸ avut aplicarea potrivit art.318,capitolul

VIII din Regulamentul organic al prîn¸tipatului Moldovei din 1846 unde se zice : “Hotarârile˘ în pricini

criminalice¸sti se vor da dupa˘ Condica criminaliceasca,˘ alcatuit˘ a˘ în anul 1820 piplicarisita˘ la 1826 “.

a˘ sub

denumirea de “sechestrarea de persoane“ în art.272, iar în art.273 erau prevazute˘

Pentru modalita¸˘tile simple pedeapsa era închisoarea pâna˘ la doi ani, iar pentru modalita¸˘tile agravate, rechiziunea de la 5 la 10 ani.

si¸ bucatele lui înca˘ au dat fetii “.

Rapirea˘

apare si¸ în Condica lui Andronache Donici an˘

capitolul XI: despre rapire˘

pricinuita˘ din ura,˘ pizma˘ sau sfada˘ si¸ în capitolul XII: Rapirea˘

fecioarei si¸ preacurviei.

Daca˘ persoana rapit˘

În codul penal de la 1864, lipsirea de libertate în mod ilegal era prevazut˘

modalita¸˘tile agravate.

În art.274 era prevazut˘

a˘ o atenuare de pedeapsa,˘ când lipsirea de libertate a încetat înainte de 10 zile.

de minori.


a˘ separat infraçtiunea de rapire˘

Codul penal de la 1936 prevedea

lipsirea de libertate în mod ilegal, tot sub denumirea de sechestrare de persoane, în art.492 si¸

Originea art.492 este în art.272 al Codului penal din 1864, cu o redactare diferita.˘ Originea art.493 este în art.273 al Codului penal din 1864, completat cu câteva cazuri de agravare a pedepsei.

493.


a˘ infraçtiunea tip, iar în art.493 se prevedea modalita¸˘tile agravate.

7

Pedeapsa pentru modalitatea simpla˘ era de la 3 la 6 luni închisoare ( art.492 ) , iar pentru modalita¸˘tile agravate, închisoare de la 5 la 10 ani. În ceea ce prive¸ste privarea de libertate prin rapire,˘ codul penal de la 1936 con¸tinea incriminari˘ speciale în dispozi¸tiile art.456 – 459 ( titlul privitor la delicte contra familiei ), cu pedepse variind de la 6 luni pâna˘ la 12 ani închisoare. Codul penal adoptat la data de 21 iunie 1968, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, con¸tine dis-

pozi¸tii aseman˘ atoare˘

În codul penal de la 1968 este incriminata˘ fapta de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal în art.189.

Între

reglementarea codului penal de la 1968 si¸ cea din codul penal de la 1936 exista˘ urmatoarele˘

Dintre circumstan¸tele agravante ale infraçtiunii de sechestrare de persoane, prevazut˘ a˘ la art.493 din codul penal anterior, noul cod penal ( art.189 ) nu prevede durata sechestrarii˘ mai mare de o luna,˘ calitatea de ruda˘ apropiata˘ a victimei, transportarea peste grani¸ta˘ a celui sechestrat. În schimb, noul cod penal prevede unele împre- jurari˘ agravante noi, care prezinta˘ o mare frecven¸ta˘ sau sunt ne natura˘ a atribui faptei un grad sporit de pericol social: Savâr¸˘ sirea faptei de catre˘ doua˘ sau mai multe persoane; pretinderea unui folos material în

sirea faptei asupra unui minor; punerea în pericol a vie¸tii sau san˘ at˘ a¸˘tii victimei. Printre circumstan¸tele agravante

cu cele din codul penal de la 1936, privind infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei.

deosebiri:

schimbul eliberarii;˘

savâr¸˘

ale infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, a fost prevazut˘

a˘ si¸

savâr¸˘

sirea faptei prin rapire.˘

În cazul când sau produs si¸ vat˘ am˘

ari˘

a integrita¸˘tii corporale.

corporale,

infraçtiunea de lipsire de libertate va intra în concurs cu infraçtiunea de vat˘ amare˘

Din analiza incrimina¸tiilor cuprinse în codul penal anterior este de observat ca˘ incriminarea din alin.2 al art.492 privind emisiunea de aduce la cuno¸stin¸ta˘ autorita¸˘tilor faptul re¸tinerii îndrepta¸˘tite a unei persoane, nu a mai fost pastrat˘ a˘ în noul cod penal. Prin decretul-lege nr 112/1990 a fost modificat art.189 din codul penal.

S-au sançtiuni severe “ daca˘ pentru eliberarea persoanei se cere în orice mod, ca statul, o persoana˘

prevazut˘

juridica,˘ organiza¸tie interna¸tionala˘ interguvernamentala˘ sau un grup de persoane sa˘ îndeplineasca˘ sau sa˘

nu îndeplineasca˘ un anumit act”. O atare fapta˘ este sançtionata˘ cu pedeapsa închisorii de la 5 al 15 ani. “Daca˘ fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este de la 10 la 20 ani”. De asemenea, potrivit legii, “ tentativa faptelor prevazute˘ în alin.1 –3 se pedepse¸ste. Constituie tentativa˘ si¸ producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri˘ în vederea comiterii faptei prevazute˘ la alin.3”. O modificare recenta˘ a art.189 a avut loc prin legea nr.140/1996.

8

Legea modifica˘ sançtiunile de la alin.1,2,4, prevazând˘

la alin.1

închisoarea de la 1 la 5 ani, la alin.2 închisoarea de la 5 la 12 ani, si¸ la alin.4 închisoarea de la 15 la 20 ani.

Constitu¸tia României reglementeaza˘ libertatea individuala˘

în art.23. Libertatea individuala,˘ în con¸tinutul art.23 din Constitu¸tie, prive¸ste libertatea fizica˘ a persoanei

dreptul sau˘

nu fi re¸tinut, arestat sau de¸tinut decât în cazurile si¸ dupa˘ formele expres prevazute˘

de a se putea comporta si¸ mi¸sca liber de a nu fi ¸tinut în sclavie sau în orice alta˘ servitute, de a

de Constitu¸tie si¸ legi.

CAPITOLUL II LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL

[1.]

No¸tiune si¸ defini¸tie.

Dreptul la libertate care este, dupa˘ cum s-a mai aratat,˘ un drept fundamental al persoanei, presupune, înainte de toate, posibilitatea acesteia de a se deplasa si¸ a açtiona în raport cu propria voin¸ta˘ ceea ce constituie o condi¸tie absolut necesara˘ manifestarii˘ sale active în rela¸tiile din cadrul societa¸˘tii. Privarea unei persoane de aceasta˘ posibilitate, împiedicarea ei de a se deplasa si¸ açtiona în conformitate cu voin¸ta sa si¸ interesele care îi sunt ocrotite de lege, constituie, de aceea, o fapta˘ care prezinta˘ pericol social.

Fapta

de

lipsire

de

libertate

a

unei

persoane

în

mod

ilegal

prezinta˘

peri-

col

social,

deoarece

vatam˘

a˘

un

atribut

însemnat

al

persoanei

fizice

ocrotit

de

lege,

nesocote¸ste

o

valoare

sociala˘

în

apararea˘

careia˘

societatea

este

direct

interesata.˘

Pericolul social al faptei este eviden¸tiat si¸ de faptul ca˘ privarea de libertate provoaca˘ un

sentiment de incertitudine si¸

nesiguran¸ta,˘

atât pentru rela¸tiile individuale cât si¸

pentru cele sociale.

Fapta

de

lipsire

de

libertate

în

mod

ilegal

este

incriminata˘

prin

dis-

pozi¸tiile

art.189

Cod

penal

potrivit

carora:˘

“

Lipsirea

de

libertate

a

unei

per-

soane

în

mod

ilegal

se

pedepse¸ste

cu

închisoarea

de

la

1

la

5

ani.

În cazul în care fapta este savâr¸˘ sita˘ prin simulare de calita¸˘ti oficiale, prin rapire˘ de o persoana˘ înarmata,˘ de doua˘ sau mai multe persoane împreuna˘ sau daca˘ în schimbul eliberarii˘ se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si¸ în cazul în care victima este minora˘ sau este supusa˘ unor suferin¸te ori san˘ atatea˘ sau via¸ta îi sunt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani. Daca˘ pentru eliberarea persoanei, se cere în orice mod, ca statul, o persoana˘ juridica,˘ o organiza¸tie interna¸tionala˘ interguvernamentala˘ sau un grup de persoane sa˘ îndeplin-

easca˘

sau sa˘ nu îndeplineasca˘ un anumit act,

pedeapsa este închisoarea de la 5

la

15

ani.

Daca˘ fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani.

Tentativa

faptelor

prevazute˘

în

alin.1-3

se

pedepse¸ste.

Con-

stituie

tentativa˘

si¸

producerea

sau

procurarea

mijloacelor,

a

instrumentelor

sau

luarea

de

masuri˘

în

vederea

comiterii

faptei

prevazute˘

în

alin.3.

[1.]

Obiectul juridic si¸ obiectul

9

material al infraçtiunii

[1.] [I.]

Obiectul juridic generic.

Obiectul juridic generic aparut˘ îl constituie rela¸tiile sociale a caror˘ formare si¸ desfa¸˘surare este legata˘ de persoana fizica˘ si¸ drepturile personale ale acesteia. Obiectul juridic generic este comun tuturor infraçtiunilor îndreptate împotriva persoanei. Infraçtiunile contra persoanei sunt fapte îndreptate împotriva unei persoane, luata˘ în considerare în mod individual, împotriva unor drepturi care sunt indispensabil legate de existen¸ta fizica˘ si¸ de personalitatea ei drepturi far˘ a˘ de care aceasta nu ar putea fi conceputa:˘ dreptul la via¸ta,˘ la integritate corporala˘ si¸ san˘ atate,˘ dreptul la libertate, dreptul la demnitate. Aceste drepturi esen¸tiale au un caracter absolut si¸ sunt opozabile tuturor.

Rela¸tiile

sociale

referitoare

la

dreptul

la

via¸ta,˘

la

integritate

corporala˘

si¸

san˘ a-˘

tate,

dreptul

la

libertate

si¸

demnitate,

rela¸tii

în

care

fiecare

persoana,˘

luata˘

în

considerare

în

mod

individual,

apare

ca

titular

al

acestor

drepturi,

iar

celelalte

persoane

apar

cu

obli-

ga¸tia

de

a

le

respecta,

constituie

obiectul

juridic

comun

infraçtiunilor

contra

persoanei.

[1.] [I.]

Obiectul juridic special

Infraçtiunea are ca obiect juridic special rela¸tiile sociale referitoare la libertatea fizica˘ a persoanei, adica˘ la dreptul acesteia de a se deplasa si¸ açtiona în conformitate cu propria sa voin¸ta.˘ În afara acestor rela¸tii sociale, prin savâr¸˘ sirea faptei în anumite împrejurari˘ prevazute˘ ca circumstan¸te agravante, sunt puse în pericol sau încalcate˘ si¸ alte rela¸tii sociale, care, constituie în felul acesta, obiectul juridic secundar al infraçtiunii (rela¸tiile sociale referitoare la integritatea corporala˘ si¸ san˘ atatea˘ persoanei, daca˘ fapta a pus în pericol san˘ atatea˘ victimei, rela¸tiile sociale referitoare la dreptul la via¸ta˘ al persoanei, daca˘ fapta a avut ca urmare moartea victimei ).

[1.] [I.]

Obiectul material

Întrucât urmarile˘ açtiunii sau inaçtiunii, prin care se savâr¸˘ se¸ste fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, se rasfrâng˘ asupra unui drept subiectiv legat de persoana victimei, se admite, în general, ca˘ nu exista˘ un punct material. Totu¸si, un asemenea obiect material al infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, constând în corpul victimei, apare în cazul unei forme agravate a infraçtiunii ( de exemplu, când victima este supusa˘ unor suferin¸te ), deci în cazul când infraçtiunea are si¸ un obiect juridic secundar.

[1.]

Subieçtii açtiunii [I.]

(a)(a)(a)1.1.1.

(a) Subiectul activ

Întrucât

legea

nu

condi¸tioneaza˘

existen¸ta

infraçtiunii

de

vreo

calitate

spe-

ciala˘

a

faptuitorului,˘

subiectul

activ

nemijlocit

poate

fi

orice

persoana.˘

Daca˘

subiec-

tul

activ

are

însa˘

vreo

calitate

care

a

înlesnit

savâr¸˘

sirea

faptei,

far˘ a˘

sa-i˘

schimbe

în-

cadrarea

juridica,˘

se

va

¸tine

seama

de

aceasta

la

individualizarea

pedepsei

(

de

ex-

emplu:

so¸t,

so¸tie,

parinte,˘

creditor,

adversar

într-o

competi¸tie

sau

într-un

proces

).

10

Participa¸tia

penala˘

este

posibila,˘

atât

în

forma

coautorului,

cât

si¸

în

forma

in-

stigarii˘

sau

a

complicita¸˘tii.

Daca˘

fapta

este

savâr¸˘

sita˘

de

doua˘

sau

multe

persoane

împre-

una,˘

infraçtiunea

este

mai

grava,˘

încadrându

-

se

în

disp.

art.189

alin.2

Cod

penal.

[1.] [I.]

Subiectul pasiv

Subiectul

pasiv este

persoana

care

a

fost

pe

nedrept

lipsita˘

de

libertate.

Vic-

timei

nu

i

se

cere

îndeplinirea

vreunei

calita¸˘ti

anume,

oricine

putând

fi

subiect

pasiv.

Când

victima

este

un

minor,

fapta

se

savâr¸˘

se¸ste

în

condi¸ti-

ile

unei

circumstan¸te

agravante,

prevazute˘

în

alin.2

al

art.189

Cod

penal.

Cu privire la victima˘ nu se va ¸tine seama de rela¸tiile care existau între acesta si¸ subiectul ac-

tiv.

În

practica

judiciara˘

s-a

re¸tinut

ca˘

fapta

inculpatului care

într-o

seara,˘

în

jurul

orei

20.00,

vazând˘

în

fa¸ta

blocului

în

care

locuia,

patru,

minori

în

vârsta˘

de

7-11

ani,

i-

a

chemat

în

apartamentul

sau,˘

unde

dupa˘

ce

a

închis

u¸sa

i-a

privat

de

libertate

timp

de

6

ore,

silindu-i

sa-i˘

spuna˘

unde

se

afla˘

fiul

sau˘

si¸

cum

a

cheltuit

banii

fura¸ti

de

acasa,˘

constituie

patru

infraçtiuni

de

lipsire

de

libertate

în

mod

ilegal,

aflate

în

concurs

real.

Exista˘

si¸

pareri˘

potrivit

carora˘

în

materia

infraçtiunii

contra

persoanei,

plurali-

chiar în cazul unita¸˘tii de açtiune un concurs de infraçtiuni si¸

nu

Dar când aceste infraçtiuni multiple s-au savâr¸˘ sit ca în spe¸ta˘ printr-o singura˘ açti-

une, care a produs o pluralitate de rezultate ( câte unul asupra fiecarui˘ subiect pasiv ) concursul nu

poate fi decât ideal si¸

Cu privire la subiectul pasiv, legea nu face nici o deosebire în ceea ce prive¸ste sexul, condi¸tia victimei sau starea fizica˘ a acesteia. Oricât de neputincioasa˘ ar fi, nimeni nu are dreptul sa˘ o priveze de libertate (de exemplu o persoana˘ î¸si manifesta˘ dorin¸ta de a fi primit într-un internat scolar¸ sau sa˘ fie internata˘ într-un spital ). Consim¸tamântul˘ trebuie sa˘ fie dat liber, anterior privarii˘ de libertate si¸ sa˘ se emita˘ de la o persoana˘ capabila.˘ Persoana care a consim¸tit la privarea de libertate are dreptul sa˘ ceara˘ sa˘ i se redea libertatea. Din acest moment continuarea lipsirii de libertate devine ilegala.˘ Faptul ca˘ subiectul pasiv, având de ales dintre doua˘ locuri de deten¸tie, alege unul dintre acestea, temându-se de ceva mai rau,˘ nu constituie consim¸tamânt.˘

tatea subieçtilor pasivi implica˘

o

infraçtiune

continuata˘

sau

o

infraçtiune

simpla,˘

în

forma

unita¸˘tii

naturale

colective.

nu real, fiind îndeplinite toate condi¸tiile prevazute˘

de art.33 lit.b Cod penal.

[1.]

Locul si¸ timpul savâr¸˘

sirii infraçtiunii.

Nu exista˘ cerin¸te speciale cu privire la locul si¸ timpul savâr¸˘ sirii infraçtiunii. Spa¸tiul

si¸ timpul, ca elemente de corela¸tie în care se desfa¸˘soara˘ orice açtiune si¸ se produce orice ur-

mare, nu condi¸tioneaza˘ caracterul de ilicit penal al faptei de lipsire de libertate în mod ilegal.

Locul si¸ durata savâr¸˘ sirii faptei pot înrâuri gravitatea acesteia.

[1.]

Structura si¸ con¸tinutul juridic al infraçtiunii

11

În structura infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, con¸tinutul juridic al in-

fraçtiunii are aceea¸si componenta˘ ca si¸ con¸tinutul constitutiv. Acesta este aratat˘ de dispozi¸ti-

ile normei incriminatoare, care prevad˘

anumite condi¸tii obiective si¸

subiective ale infraçtiunii.

[1.] [I.]

Latura obiectiva˘

Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal are latura obiectiva˘ alcatuit˘

a˘

cele trei componente:

elementul material,

urmarea ceruta˘

de lege,

legatura˘

de cauzalitate.

[1.] [I.] [A.]

Elementul material

din

o

fapta˘ prin care o persoana˘ este lipsita˘ de libertate fizica,˘ adica˘ de posibilitatea de a se deplasa si¸ açtiona în conformitate cu propria voin¸ta.˘ Elementul material consta˘ în savâr¸˘ sirea

unei

care

duc

une,

De cele mai multe ori fapta prin care o persoana˘ este lipsita˘ de libertate se savâr¸˘ se¸ste în forme variate si¸ condi¸tii diverse. Diversitatea deriva˘ din specificul açtiunii omisive, care reprezinta˘ în toate cazurile o abuziva˘ împiedicare ( de exemplu faptuitorul˘ închide persoana într-o încapere˘ ) sau obligarea ( silirea ) unei persoane de a se deplasa, contra voin¸tei sale ( de exemplu, faptuitorul˘ urca˘ o persoana˘ într-un vehicul silind-o sa˘ se deplaseze ).

Lipsirea de libertate a persoanei poate fi totala,˘ când victima este lipsita˘ complet de libertatea de mi¸scare ( de exemplu este legata˘ de calorifer ) sau par¸tiala,˘ când i se lasa˘ o oarecare libertate de mi¸scare ( este încuiata˘ într-un apartament având posibilitatea de a se deplasa dintr-o camera˘ în alta ).Legea nu cere nu cere o împiedicare absoluta˘ de mi¸scare a victimei, adica˘ restrângerea totala˘ care prive¸ste libertatea de mi¸scare a acesteia, ci se poate înfa¸˘ti¸sa si¸ ca o restrângere par¸tiala,˘ în raport de o activitate, de o açtiune determinata˘ pe care victima vrea sa˘ o realizeze ( de exemplu, faptuitorul˘ împiedica˘ victima sa˘ se duca˘ la o întrunire la care aceasta vroia sa˘ ia parte ).

inaçti-

constitui

Lipsirea

sau

de

libertate

care

în

are

nu

mod

ca

face

de

va

ilegal

presupune

lipsirea

sub

unei

a

ca˘

aspectul

persoane

laturii

de

de

obiective,

libertate.

fapt

sau

açtiuni

la

ce

inaçtiuni,

rezultat

o

libertate,

Dispozi¸tia

unei

legala˘

enumerare

astfel

modalita¸˘tilor

orice

material

lipsirea

a

persoane

rezultat,

açtiune

al

produs

acest

elementul

infraçtiunii.

Lipsirea

de

libertate

trebuie

sa˘

fie

efectiva,˘

indiferent

daca˘

victima

era

con¸stienta˘

sau

nu

ca˘

i

s-a

paralizat

ori

restrâns

libertatea

de

mi¸scare.

Eroarea

vic-

timei

asupra

starii˘

în

care

se

afla˘

nu

echivaleaza˘

cu

consim¸tamântul˘

acesteia.

Pentru

existen¸ta

infraçtiunii

nu

intereseaza˘

locul

si¸

nici

tim-

pul

savâr¸˘

sirii

faptei.

O

persoana˘

poate

fi

lipsita˘

de

libertate

în

propria

sa

locuin¸ta,˘

într-un

loc

public

sau

privat,

în

timpul

zilei

sau

în

timpul

nop¸tii.

cu orice mijloace susceptibile sa˘

conduca˘ la acest rezultat. Procedeul utilizat nu condi¸tioneaza˘ existen¸ta elementului material, ci fixeaza˘ doar specificul açtiunii savâr¸˘ site. Açtiunea de lipsire de libertate este realizat cel mai adesea prin folosirea

Lipsirea de libertate se poate produce în orice mod si¸

12

violen¸tei fizice, amenin¸tari,˘ amagiri,˘ rapire,˘ distrugere sustragere sau chiar prin açtiuni aparent licite la începutul efectuarii˘ lor ( ascunde cheia pentru ca victima sa˘ nu poata˘ ie¸si; îi fura˘ sau îi ascunde hainele pentru a nu se putea îmbraca;˘ îi în¸teapa˘ cauciucurile la ma¸sina˘ pentru a nu putea ajunge în timp util unde prezen¸ta sa era necesara;˘ inducerea în eroare pentru a nu par˘ asi˘ locul unde se afla˘ ). Autorul poate sa˘ recurga˘ la açtiuni directe, cum ar fi constrângerea fizica˘ ( victima este legata˘ de un pom, punând-o în imposibilitate de a se mi¸sca ) ori administrarea unor substan¸te care paralizeaza˘ voin¸ta victimei ( îi da˘ alcool, stupefiante etc. ) ori recurge la açtiuni indirecte ( internarea victimei într-un ospiciu prin prezentarea eronata˘ a starii˘ de fapt în fapt autorita¸˘tii ). Elementul material al faptei este autorizat atunci când victima se afla˘ imobilizata˘ sau numai ¸tinuta˘ împotriva voin¸tei sale într-un loc oarecare, precum si¸ atunci când ea este împiedicata˘ sa˘ mearga˘ acolo unde ar fi dorit sa˘ se afle (de exemplu, o persoana˘ este împiedicata˘ sistematic sau într-un anumit moment sa˘ intre într-o institu¸tie unde are acces, spre a face în timp util o reclama¸tie sau sa˘ depuna˘ o cerere ) sau faptuitorul˘ cu pistolul în mâna˘ sile¸ste victima sa˘ se îndrepte într- un anumit loc; amagind-o˘ ca˘ este a¸steptata˘ de o ruda,˘ o determina˘ sa-l˘ urmeze, sau victima aflându-se pe acoperi¸sul casei, sustrage scara pe care urma sa˘ coboare si¸ exemplele mijloacelor folosite pot continua. Daca˘ mijlocul folosit de faptuitor˘ constituie prin el însu¸si infraçtiune se aplica˘ regulile referitoare la concursul de infraçtiuni. În practica judiciara˘ s-a decis, ca˘ raspunde˘ atât pentru infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cât si¸ pentru infraçtiunea de omor, inculpatul care urmarind˘ sa˘ lipseasca˘ de libertate pe concubinul surorii sale, pentru ca aceasta sa-¸˘ si poata˘ lua lucrurile din locuin¸ta lui, l-a lovit cu pumnii si¸ picioarele în abdomen si¸ torace, dupa˘ care, pe când victima se afla în stare de incon¸stien¸ta,˘ a legat-o de un copac; în urma lovi- turilor primite care i-au provocat rupturi ale ficatului si¸ plamânilor˘ victima a încetat din via¸ta.˘ În raport cu aceasta˘ stare de fapt, în spe¸ta˘ exista˘ un concurs de infraçtiuni, deoarece procedeele folosite de inculpat pentru imobilizarea victimei au dus în cele din urma,˘ la moartea ei, iar inculpatul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului (omor cu inten¸tie indirecta˘ ).

S-a re¸tinut de asemenea ca˘ fapta celor trei inculpa¸ti, care dupa˘ ce au aplicat persoanei vat˘ amate˘ lovituri pâna˘ au adus-o în stare de incon¸stien¸ta,˘ au legat-o de un pom si¸ au lasat-o˘ astfel, pâna˘ când alte persoane au dezlegat-o si¸ i-au redat libertatea, iar prin loviturile aplicate i-au pricinuit victimei lovituri pentru care au fost necesare 21 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrune¸ste elementele infraçtiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ vat˘ amare˘ corporala,˘ prevazute˘ si¸ pedepsite de art.189 alin.2 Cod penal si¸ art.181 Cod penal cu aplicarea dispozi¸tiilor art.33 lit. a Cod penal.

Când

inculpa¸tii

au

re¸tinut

victima

închisa˘

în

casa˘

timp

de

15

ore

si¸

au

constrâns-o

sa˘

aiba˘

raporturi

sexuale

cu

ei,

au

sit

savâr¸˘

infraçtiunea

prevazut˘

a˘

de

disp.art.189

alin.2

Cod

penal

în

concurs

cu

cea

de

viol.

Lipsirea

de

libertate

în

acest

caz

nu

se

absoarbe

în

infraçtiunea

de

viol,

a¸sa

cum

au

solicitat

inculpa¸tii.

S-a re¸tinut si¸ fapta inculpatului, care a întâlnit pe strada˘ pe partea vat˘ amat˘

a˘ si¸ a invitat-o în

parc sub pretextul ca˘ vrea sa-i˘

marginea ora¸sului, într-o padure,˘

comunice ceva. În parc, amenin¸tând-o cu cu¸titul i-a cerut sa˘ mearga˘ pâna˘ la

unde a avut cu ea prin constrângere raport sexual repetat. În continuare,

13

i-a cerut tot sub amenin¸tarea cu¸titului, sa-l˘ urmeze într-o comuna˘ situata˘ în apropierea ora¸sului si¸ în locuin¸ta unei persoane, unde a ramas˘ peste noapte, a constrâns din nou victima sa˘ aiba˘ raport sexual cu el, de mai multe ari, iar diminea¸ta i-a permis sa˘ mearga˘ acasa.˘ În spe¸ta de fa¸ta,˘ inculpatul a savâr¸˘ sit infraçtiunea de viol, prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal si¸ lipsirea de libertate în mod ilegal, prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189 alin.1 Cod penal.

fe-

meie în ma¸sina˘ si¸ dupa˘ ce au lovit-o de câteva ori cerându-i sa˘ taca,˘ au continuat drumul pentru a gasi˘ un loc unde sa˘ aiba˘ cu ea raporturi sexuale. La un moment dat însa˘ victima a sarit˘ din ma¸sina.˘ Prima instan¸ta˘ a re¸tinut tentativa˘ la infraçtiunea de viol, considerând ca˘ în- treaga activitate infraçtionala˘ a tins la realizarea acestei infraçtiuni si¸ nu la privarea de libertate. Tribunalul Suprem crezând sentin¸ta primei instan¸te cu motivarea ca˘ re¸tinerea par¸˘ tii vat˘ a-˘ mate a fost facut˘ a˘ prin violen¸ta˘ si¸ în mod nelegal, inculpa¸tii açtionând con¸stien¸ti de rezultatul activita¸˘tii lor. Împrejurarea ca˘ au conceput savâr¸˘ sirea acestei infraçtiuni ca un mijloc de realizare a violului este far˘ a˘ relevan¸ta˘ în condi¸tiile în care ei nu au savâr¸˘ sit aceasta˘ infraçtiune si¸ nici o alta˘ fapta˘ penala˘ în care sa˘ se absoarba˘ ca element constitutiv, fapta privarii˘ de libertate. Prin urmare în- cadrarea judiciara˘ a faptei descrisa˘ mai sus este cea prevazut˘ a˘ de art.189 alin.2 din Codul penal. Uneori, elementul material al faptei se savâr¸˘ se¸ste prin inaçtiune, atunci când privarea de libertate a fost la început legala,˘ dar la exprimarea situa¸tiei pentru care intervenise, persoanei nu i se da˘ drumul. Din momentul în care privarea de libertate nu-¸si mai gase¸˘ ste justificare, încetând temeiul legal omisiunea prelungita˘ de a reda persoanei libertatea de mi¸scare echivaleaza˘ cu realizarea elementului material al faptei ( de exemplu, la încetarea carantinei sau cu ocazia unui sinistru mai multe persoane sunt oprite sa˘ plece de la locul unde se afla˘ datorita˘ pericolelor la care s-ar expune din cauza nesiguran¸tei cailor˘ de acces spre exterior daca˘ însa˘ restriçtia se men¸tine si¸ dupa˘ restabilirea situa¸tiei va fi savâr¸˘ sit elementul material al faptei ). Autorul omi¸tând sa˘ faca˘ ceea ce este obligat în cadrul atribu¸tiilor de serviciu sau legale ori ceea ce este în puterea sa, pentru a pune capat˘ lipsirii de libertate si¸ prelunge¸ste ilegal de¸tinerea unei persoane, care ini¸tial a fost legal privata˘ de libertate, omi¸tând sa˘ o elibereze sau sa˘ anun¸te organele competente, savâr¸˘ se¸ste infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În practica judiciara˘ s-a mai re¸tinut spe¸ta:

doi inculpa¸ti au urcat

cu

for¸ta o

Fapta

prin

care

persoana

este

lipsita˘

de

libertate

trebuie

sa˘

aiba˘

carac-

ter

ilegal.

Dispozi¸tia

incriminatoare

con¸tine

o

prevedere

referitoare

la

caracterul

açti-

unii

de

privare

de

libertate,

care

pentru

a

constitui

elementul

material

al

infraçtiu-

nii

si¸

a

întregi

latura

obiectiva˘

a

acesteia,

trebuie

sa˘

fie

savâr¸˘

sita˘

în

mod

ilegal.

a˘ de lege, açtiunea de lipsire de libertate, devine o fapta˘ cu car-

acter penel. Aceasta˘ condi¸tie de ilicitate, care este condi¸tie esen¸tiala˘ se justifica˘ prin aceea ca˘ sunt cat-

egorii de persoane a caror˘

dupa˘ cum a numite restrângeri sunt implicit aduse liberta¸˘tii altor persoane din cauza activita¸˘tii pe care

o desfa¸˘soara.˘

tu¸si infraçtiunea nu va fi comisa˘ fiindca˘ lipse¸ste caracterul ilegal al açtiunii de privare de libertate. Nu

Fa¸ta˘ de ace¸stia, de¸si are loc o restrângere a posibilita¸˘tilor de libera˘ mi¸scare si¸ açtiune, to-

de restrângere a liberta¸˘tii lor

Numai daca˘ e neîngaduit˘

condi¸tie personala˘ impune luarea unor masuri˘

14

avem în vedere acele situa¸tii în care lipsirea de libertate prive¸ste persoane care au savâr¸˘ sit fapte penale deoarece caracterul ilegal al lipsirii de libertate determina˘ în asemenea situa¸tii, existen¸ta infraçtiunii de arestare nelegala˘ (art.266 alin.1 Cod penal ). Este vorba de alte situa¸tii cum ar fi : cea a persoanei atinse de boli contagioase care pot fi internate pentru tratament împotriva voin¸tei lor; cea a persoanei care pot fi re¸tinute în carantina;˘ a militarilor re¸tinu¸ti în cazarma;˘ a infractorului surprins în flagrant delict, care poate fi prins de orice persoana˘ si¸ condus în fa¸ta autorita¸˘tilor; cea a parin¸˘ tilor sau a celor asimila¸ti lor, care în exercitarea drepturilor lor, pot lua masuri˘ de restrângere a liberta¸˘tii copilului minor etc. În ceea ce prive¸ste parin¸˘ tii si¸ cei asimila¸ti lor ace¸stia pot lua în exercitarea dreptului de coreçtie, anumite masuri˘ de restrângere a liberta¸˘tii copilului minor, dar numai atunci când aceste masuri˘ sunt determinate de interesul îndreptarii˘ minorului. Autoritatea parinteasc˘ a˘ trebuie sa˘ fie exercitata,˘ astfel încât sa˘ fie evitate masurile˘ excesive nejustificate ( de exemplu, izolarea totala˘ a copilului si¸ supunerea acestuia la un regim care nu-i asigura˘ dezvoltarea fizica,˘ intelectuala,˘ morala˘ normala˘ ). În alte cazuri parin¸˘ tii vor fi raspunz˘ atori˘ pentru faptele savâr¸˘ site, dupa˘ caz, privind disp. din art. 189 Cod penal sau a celor din art.306 Cod penal. Caracterul masurilor˘ luate de parin¸˘ ti constituie o problema˘ de fapt, lasat˘ a˘ la aprecierea instan¸telor judecatore¸˘ sti. Sunt asimila¸ti parin¸˘ tilor, cei care exercita˘ în locul lor, drepturile si¸ îndatoririle acestora sau care printr-o activitate complementara˘ celei efectuate de parin¸˘ ti se ocupa˘ de educarea minorilor ( tutorele, educatorul, profesorul, etc.). Parin¸˘ tii sau cei asimila¸ti lor nu pot transmite drepturile pe care le au asupra minorului, unei alte persoane, astfel încât acesta din urma,˘ nu poate lua în privin¸ta minorului, o masur˘ a˘ de restrângere a liberta¸˘tii. Daca˘ în aceasta˘ situa¸tie, persoana ia în privin¸ta minorului o masur˘ a˘ de restrângere a liberta¸˘tii, punându-i în primejdie grava˘ dezvoltarea fizica,˘ intelectuala˘ sau morala,˘ raspunderea˘ penala˘ se stabile¸ste atât pentru infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cât si¸ pentru infraçtiunea de rele tratamente aplicate minorului, deoarece aceasta˘ din urma˘ infraçtiune nu absoarbe lipsirea de libertate în mod ilegal ca element constitutiv sau ca incriminare agravanta.˘ De¸si nu savâr¸˘ sesc fapta incriminata˘ de art.189 Cod penal si¸ nu sunt pasibili de raspundere˘ penala,˘ parin¸˘ tii care în dorin¸ta de a asigura educa¸tia copilului îi supun pe ace¸stia la anumite priva¸tiuni în care prive¸ste lipsirea lor de mi¸scare si¸ açtiune ( de exemplu, în aducerea la îndeplinirea unui program armonios de dezvoltare fizica,˘ psihica˘ sau morala,˘ parin¸˘ tii pot interzice copiilor sa˘ plece de acasa˘ la ore nepotrivite, noaptea sau înaintea pregatirii˘ leçtiilor sau sa-i˘ opreasca˘ de a avea legaturi˘ de prietenie cu persoane nepotrivite ). La fel, persoanele care participa˘ la luarea masurii˘ de internare, a unui bolnav, suferind de o boala˘ grava˘ ( de exemplu, o aliena¸tie mintala,˘ o boala˘ epidemica˘ etc.), care face necesara˘ internarea sa, ori persoanele care duc la îndeplinire masurile˘ de ¸tinere în carantina˘ sanitara˘ a cal˘ atorilor,˘ nu raspund˘ penal pentru actele efectuate în asemenea împrejurari.˘ Sunt anumite categorii de persoane, care datorita˘ activita¸˘tii pe care o desfa¸˘soara,˘ se gasesc˘ supuse unui regim implicând restrângeri ale activita¸˘tii. E cazul militarilor, al per- sonalului stiin¸¸ tific care întreprinde cercetari˘ în condi¸tii de cvasiizolare un timp mai îndelungat a sportivilor convoca¸ti în cantonamente etc. Restrângerea liberta¸˘tii în asemenea cazuri nu este rel- evanta˘ pentru legea penala,˘ deoarece activita¸˘tile pe care le genereaza˘ sunt vitale sau admise în via¸ta sociala˘ si¸ cei care sunt angaja¸ti în asemenea activita¸˘ti satisfac o îndatorire generala˘ sau

15

consimt voluntar la restriçtiile de libertate ce le implica˘ activitatea în care sunt angaja¸ti. De asemenea, privarea de libertate a agresorului în caz de legitima˘ aparare,˘ prinderea in- fractorilor de catre˘ ceta¸˘teni, în caz de infraçtiune flagranta,˘ în cazul exercitarii˘ masurilor˘ preventive ( re¸tinere, arestare ) sau în caz de stare de necesitate ( re¸tinerea unui alienat sau be¸tiv pentru a-l împied- ica sa˘ faca˘ rau˘ ) nu constituie infraçtiune daca˘ privarea de libertate s-a facut˘ potrivit legii si¸ în forma ceruta˘ de aceasta. Daca˘ privarea legala˘ de libertate se face în alte condi¸tii decât cele autorizate de lege ( un nebun este internat într-o locuin¸ta,˘ în loc sa˘ fie predat autorita¸˘tilor ) ori în alte scopuri decât cele legale ( re¸tinerea unui alienat ca razbunare˘ pentru prejudiciile produse ) fapta va constitui infraçtiune. Privarea de libertate prin latura sa presupune o durata,˘ implica˘ o desfa¸˘surare în timp o succesiune de momente. Legea nu con¸tine nici o precizare în ceea ce prive¸ste durata de timp în care victima trebuie sa˘ fie lipsita˘ de libertate, pentru ca fapta sa˘ constituie infraçtiune, ceea ce înseamna˘ ca˘ aceasta˘ durata˘ poate fi coprinsa˘ în limite foarte largi. Lipsirea de libertate trebuie sa˘ dureze atât cât victima sa˘ fie împiedicata˘ în mod efectiv de a se deplasa si¸ a açtiona în conformitate cu voin¸ta sa. O lipsire de libertate cu o durata˘ extrem de redusa˘ ( de câteva secunde sau minute ) nu va constitui infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, caci˘ nu se poate vorbi de o lipsire efectiva˘ a persoanei de posibilitatea de se deplasa si¸ açtiona în conformitate cu voin¸ta sa. Totu¸si o lipsire de libertate cu o durata˘ extrem de redusa,˘ va constitui infraçtiune, daca˘ victima, având efectuat un anumit act nu l-a putut îndeplini datorita˘ lipsirii ei de libertate ( de exemplu, victima trebuie sa˘ se prezinte la un concurs, care a început la o anumita˘ ora,˘ dar lipsita˘ de libertate numai câteva minute a pierdut posibilitatea de a se prezenta la acel concurs. Nu este esen¸tial pentru existen¸ta infraçtiunii ca victima sa˘ fi fost în imposibilitate absoluta˘ de a se auto elibera. Este suficient ca aceasta sa˘ nu fi putut înfrânge, cu mijloace normale, obstacolul material ori moral pe care autorul l-a folosit. Nu intereseaza˘ daca˘ victima cu mai multa˘ abilitate, cu un plus de for¸ta˘ fizica˘ sau expunându- se la unele riscuri ori la o condamnare din partea opiniei publice ar fi putut sa˘ înfrânga˘ obstacolul. Nu influen¸teaza˘ existen¸ta elementului material nici tratamentul la care este supusa˘ vic-

tima,

mai blând sau mai riguros,

daca˘

victimei

i

s-au

îngaduit˘

unele liberta¸˘ti sau nu ,

daca˘

a

fost obligata˘

sa˘

munceasca˘

sau

nu,

daca˘

i

s-au

adus prejudicii materiale sau

nu.

Fapta constituie infraçtiune chiar daca˘ tratamentul este deosebit de civilizat.Daca˘ autorul

prime-

jduite,

vat˘ am˘ ari˘ corporale ori a fost ucisa,˘ ne vom afla în situa¸tia unui concurs de infraçtiuni.

Exista˘ situa¸tii în care lipsirea de libertate a unei persoane înso¸te¸ste o alta˘ infraçtiune, fiind absorbita˘ în mod natural de aceasta. Astfel, violul nu poate fi conceput far˘ a˘ lipsirea de libertate a victimei, deoarece numai în felul acesta poate fi realizat prin constrângere raportul sexual. Violul absoarbe în con¸tinutul sau˘ numai lipsirea de libertate care este necesara˘ realizarii˘ raportului sexual. Lipsirea de libertate care depa¸˘se¸ste aceasta˘ necesitate realizeaza˘ infraçtiunea de lipsire de liber-

În practica judiciara˘ s-a de-

tate în mod ilegal, care intra˘ în concurs cu infraçtiunea de viol.

suferi

supune victima unor suferin¸te fizice sau morale ori daca˘ san˘ atatea˘

va

fi

sançtionat

pentru

forma

agravata˘

a

infraçtiunii.

sau

Daca˘

via¸ta

îi

sunt

va

victima

16

cis ca˘ fapta inculpatului, care dupa˘ ce a comis infraçtiunea de viol a încuiat-o pe victima˘ în camera˘ si¸ a plecat luându-i rochia si¸ geanta cu actele de identitate, pentru a nu putea ie¸si, ceea ce a avut ca urmare imobilizarea victimei în încapere,˘ împotriva voin¸tei sale, timp de 6 ore, constituie infraçtiunea de lipsire de libertate în mod illegal, în concurs cu infraçtiunea de viol.

Lipsirea de libertate nu-¸si pierde caracterul de infraçtiune autonoma˘ în cazul în care infraçtiunea în vederea comiterii careia˘ a fost savâr¸˘ sita˘ nu a avut loc si¸ faptuitorul˘ nu a savâr¸˘ sit vreo alta˘ infraçtiune în al carui˘ con¸tinut sa˘ fie absorbita.˘

B.

Urmarea imediata˘ .

Latura obiectiva˘ a infraçtiunii se întrege¸ste cu urmarea pe care açtiunea sau infraçtiunea autorului trebuie sa˘ o produca,˘ urmare ce consta˘ în trecerea de la starea de libertate la starea de restriçtie sau de lipsa acesteia. Urmarea imediata˘ este în acela¸si timp un rezultat si¸ o stare. Este un rezultat, în sensul ca˘ victima este lipsita˘ de libertate fizica˘ si¸ este o stare, fiindca˘ victima nu mai poate sa˘ se manifeste potrivit voin¸tei sale tot timpul cât dureaza˘ privarea de libertate. Realizarea acestei urmari˘ presupune trecerea unui oarecare interval de timp, existen¸ta unei continuita¸˘ti de-a lungul careia˘ victima sa˘ resimta˘ starea de restriçtie la care este supusa˘ prin açtiunea faptuitorului.˘ În ceea ce prive¸ste timpul necesar, lipsirea de libertate poate varia de la o perioada˘ relativ scurta˘ de câteva ceasuri , minute chiar pâna˘ la o durata˘ îndelungata˘ de zile sau chiar luni. Uneori aceea¸si açtiune s-au inaçtiune poate produce si¸ alte urmari˘ pe lânga˘ ceea de lipsire de libertate, sançtionate prin dispozi¸tii diferite de legea penala.˘ În astfel de situa¸tii vor fi aplicabile regulile concursului de infraçtiuni. Daca˘ lipsirea de libertate a victimei este absorbita˘ natural în urmarea imediata˘ a unei alte fapte penale, va exista o singura˘ infraçtiune, cea absorbanta.˘

C. Legatura˘

de cauzalitate.

Ultimul element ce trebuie sa˘ existe între

activitatea faptuitorului˘

În toate cazurile legatura˘ de cauzalitate trebuie dovedita.˘ Numai daca˘ se stabile¸ste, far˘ a˘ drept de tagad˘ a,˘ legatura˘ de cauzalitate dintre comportarea subiectului activ si¸ urmarea ilicita˘ , va fi înfaptuit˘ a˘ latura obiectiva.˘ Uneori legatura˘ de cauzalitate este atât de evidenta,˘ încât constatarea ei nu prezinta˘ nici o dificultate. Alteori, mai ales în situa¸tiile când faptuitorul˘ a açtionat mijlocit, folosindu-se de energiile straine,˘ stabilitatea legaturii˘ de cauzalitate presupune inele dificulta¸˘ti. Pentru corecta stabilire a cauzelor urmarii˘ ilicite, trebuie avute în vedere nu numai contribu¸tiile nemijlocite legate de urmarea

al laturii obiective este legatura˘

de cauzalitate. Acest element prive¸ste legatura˘

si¸ urmarea imediata˘ a acestei activita¸˘ti, concretizata˘ în privarea de libertate.

imediata,˘

ci toate contribu¸tiile angrenate în procesul de înfaptuiri˘

a urmarii,˘

deci si¸

cele mijlocite.

II. Latura subiectiva.˘ O fapta˘ prevazut˘ a˘ de legea penala˘ constituie infraçtiune, daca˘

17

açtiunea sau inaçtiunea care constituie elementul material al faptei este savâr¸˘ sita˘ cu voin¸ta înfaptuitorului.˘

Atitudinea sa psihica˘ releva˘ forma de vinova¸˘tie prevazut˘

a˘ de norma de incriminare a faptei respective.

Faptuitorul˘

A. Elementul subiectiv.

infraçtiunii

de

lipsire

de

libertate

în

mod

ilegal

voie¸ste

sa˘ savâr¸˘ seasca˘ açtiunea sau inaçtiunea si¸ are reprezentarea urmarii˘ acesteia, adica˘ lipsirea victimei de posibilitatea de a se deplasa si¸ açtiona în mod liber. Lipsirea de libertate se savâr¸˘ se¸ste cu inten¸tie. Aceasta poate fi directa˘ sau indirecta˘ dupa˘ cum faptuitorul,˘ prevazând˘ ca˘ açtiunea sau inaçti- unea sa are ca urmare lipsirea de libertate a persoanei, a urmarit˘ sau a acceptat producerea acestui rezultat. Inten¸tia faptuitorului˘ include cunoa¸sterea caracterului ilegal al açtiunii sau inaçtiunii sale. Daca˘ autorul faptei a crezut în mod gre¸sit ca˘ se afla˘ in una din situa¸tiile în care legea îi da˘ dreptul sa˘ lipseasca˘ o persoana˘ de libertate, fapta sa nu are caracter penal, deoarece eroarea în care gase¸˘ ste acesta îi înlatur˘ a˘ nevinova¸˘tia. Savâr¸˘ sirea infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu este posibila˘ din culpa.˘ Eliberarea de buna˘ voie a victimei de catre˘ faptuitor˘ nu înlatur˘ a˘ existen¸ta infraçtiuni. Mobilul sau scopul privarii˘ ilegale a victimei de libertate nu are, de asemenea, nici o relevan¸ta˘ pentru existen¸ta infraçtiunii. Daca˘ faptuitorul˘ a privat victima de libertate în vederea comiterii unei in- fraçtiuni (pe care a savâr¸˘ sit-o), acesta va raspunde˘ pentru un concurs de infraçtiuni, în afara˘ de cazul când lipsirea de libertate a victimei nu este absorbita˘ natural în con¸tinutul infraçtiunii sau nu este prevazut˘ a˘ ca element constructiv ori ca circumstan¸ta agravanta˘ în con¸tinutul unei infraçtiuni complexe.

B. Consim¸tamântul˘

victimei.

Restrângerea temporala˘ a liberta¸˘tii unei persoane nu va constitui infraçtiune, din moment ce s-a ob¸tinut în prealabil acordul acelei persoane, spre a fi supusa˘ la unele restriçtii ce privesc libertatea sa. Consim¸tamântul˘ trebuie sa˘ fie valabil ; adica˘ sa˘ fie data˘ de o persoana˘ con¸stienta˘ de semnifica¸tia restriçtiilor pe care le va suporta, iar voin¸ta ei trebuie sa˘ se manifeste liber. Revocarea consim¸tamântului˘ dat schimba˘ implicit si¸ caracterul faptei. Men¸tinerea regimului de priva¸tiune de libertate dupa˘ retragerea consim¸tamântului˘ duce la savâr¸˘ sirea infraçtiunii.

6. Forme, modalita¸˘ti, sançtiuni.

[I.]

Formele infraçtiunii.

A. Actele de pregatire˘

si¸ tentativa.˘

Tentativa faptelor prevazute˘ de art.189 alin. 1-3 se pedepse¸ste potrivit dispozi¸tiilor generale din art.21 Cod penal. Legea asimileaza˘ tentativei si¸ producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri˘ în vederea

18

de articolul 189 aliniatul, 3 care

obi¸snuit constituie doar acte pregatitoare.˘

tentativa˘ la infraçtiune, daca˘ au fost comise în condi¸tiile articolului 189 aliniatul 3 din codul penal. B. Consumarea. Tentativa infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este pedepsita˘ de lege. Consumarea infraçtiunii are loc în momentul în care se produce urmarea faptei, adica˘ momentul în care persoana este lipsita˘ de posibilitatea de a se deplasa ¸ti açtiona în conformitate cu voin¸ta sa. Întrucât starea de lipsire de libertate a ^rê persoanei dureaza,˘ se prelunge¸ste în timp, prin natura faptei, pâna˘ intervine o açtiune care îi pune capat,˘ infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infraçtiune continua.˘

pentru

comiterii faptei, dar numai în cazul modalita¸˘tilor agravate prevazute˘

Asemenea acte potrivit legii vor atrage raspunderea˘

C. Epuizarea. Ca orice infraçtiune continua,˘ ea are si¸ un moment al epuizarii,˘

care este momentul în

care, intervenind o infraçtiune contrara˘ celei ini¸tiale, înceteaza˘ starea de lipsire de libertate a persoanei.

[I.]

Modalita¸˘tile infraçtiunii. [A.]

(a)(a)1.1.1.1.i.

(a) Modalita¸˘ti normative.

Dispozi¸tia

din

aliniatul

1

a

articolului 189 Cod

penal

incrimineaza˘

fapta în modalitatea simpla˘ (forma tipica)˘ .În dispozi¸tiile din aliniatul 2-4 sunt prevazute˘ modalita¸˘ti agravate ale infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Acestea sunt particularizate prin anumite situa¸tii care sporesc gradul de pericol social, ceea ce justifica˘ o înasprire˘ a pedepsei. Legea a re¸tinut aceste împrejurari˘ agravate deoarece de fiecare data˘ prezen¸ta lor spore¸ste gradul de pericol social al faptei În astfel de situa¸tii este posibil din punct de vedere legal si¸ necesar din punt de vedere practic, sa˘ se prevada˘ circumstan¸tele care modifica˘ modalitatea simpla,˘ agravând-o. La con¸tinutul tipic al infraçtiunii au fost legal ata¸sate

din mul¸timea de împrejurari˘ sau situa¸tii care ar putea înso¸ti savâr¸˘ sirea infraçtiunii, pe cele apreciate

ca fiind de natura˘ a spori întotdeauna gradul de pericol social al faptei si¸

Modalita¸˘tile agravate din articolul 2 privesc: fie mijloacele sau procedeele folosite (fapta savâr¸˘ sita˘ prin simulare de calita¸˘ti oficiale, prin rapire),˘ fie persoana faptuitorului˘ (când acesta este înarmat sau când doua˘ sau mai multe persoane comit fapta împreuna˘ ) , fie scopul urmarit˘ (ob¸tinerea unui folos material ) , fie persoana victimei ( când acesta este un minor sau când este supusa˘ unor suferin¸te fizice ) . Re¸tinerea uneia dintre aceste modalita¸˘ti atrage încadrarea faptei în dispozi¸tiile din articolul 2 al articolului 189 Cod penal. Când sunt re¸tinute mai multe modalita¸˘ti agravate, fapta fiind una singura,˘ se va da acesteia aceea¸si încadrare. Aceasta˘ complexitate va fi avuta˘ în vedere, eventual la individualizarea pedepsei.

O

varianta˘ agravata,˘ dar de o gravitate sporita˘ în raport cu cele de mai sus, ca statul, o persoana˘ juridica,˘ o

organiza¸tie interna¸tionala˘ interguvernamentala˘ sau un grup de persoane sa˘ îndeplineasca˘ un anumit articol (articolul 189 aliniatul 3 Cod penal ) , modalitatea agravata˘ introdusa˘ prin legea numarul˘ 112/1990.

raspunderea˘

faptuitorului.˘

19

În sfâr¸sit, prin dispozi¸tiile recente ( articolul 189 aliniatul 4 Cod penal ) a fost reglementata˘ ca forma˘ agravata,˘ situa¸tia în care fapta a avut ca urmare moartea victimei.

[I.] [A.]

Modalita¸˘ti agravate: [a.]

(a)

i. Savâr¸˘

sirea faptei prin simularea de calitate oficiala.˘

În

aceasta˘

modalitate,

împrejurarea

agravanta˘

se

refera˘

la

procedeul

în re-

alitate

la¸tiilor sociale a caror˘

Prin calitate oficiala˘ în sensul legii, trebuie sa˘ în¸telegem funçtia, în atribu¸tiile careia˘ intra˘ dreptul de a lua masuri˘ sau de a executa ordine privitoare la libertatea persoanei. Numai invocarea unei asemenea funçtii este susceptibila˘ de a crea în con¸stiin¸ta victimei convingerea ca˘ se afla˘ în fa¸ta unei persoane îndrepta¸˘tita˘ sa˘ o priveze de libertate si¸ ca˘ trebuie sa˘ se supuna.˘

Asemenea atribu¸tii apar¸tin organelor de urmarire˘ penala,˘ organelor însarcinate˘ cu execu¸tia mandatelor judiciare, anumitor organe sanitare de depistare a bolilor contagioase, unor unita¸˘ti militare etc. Deci trebuie sa˘ se constate, daca˘ s-a invocat o calitate oficiala,˘ care obiectiv implica˘ atribu¸tii de efectuare a unor acte împotriva liberta¸˘tii persoanei. Nu are importan¸ta˘ considera¸tiile pentru care victima a crezut ca˘ faptuitorul˘ poate în mod legal efectua açtiunea de lipsire de libertate. Simularea altei calita¸˘ti oficiale, ( de pilda˘ aceea de director al unei întreprinderi de stat ) nu atrage aplicare agravantei. Aducerea la cuno¸stin¸ta victimei a calita¸˘tii oficiale se poate face prin cele mai diverse procedee ( se invoca˘ direct prin viu grai, prin prezentarea calita¸˘tii oficiale a faptuitorului˘ de catre˘ o alta˘ persoana˘ ) .Nu are importan¸ta˘ momentul când s-a produs aceasta˘ simulare si¸ nici când mijloacele folosite erau sau nu apte sa˘ produca˘ inducerea în eroare a victimei ori daca˘ acesta s-a lasat˘ numai par¸tial ori totala˘ indusa˘ în eroare de faptuitor.˘

re-

folosi de faptuitor.˘

Acesta simuleaza,˘

Procedeul

adica˘ pretinde ca˘ are o calitate oficiala,˘

si¸

prestigiul

autorita¸˘tii

publice,

pe care

nu

o

de¸tine.

lezeaza˘

aducând

atingere

desfa¸˘surare este asigurata˘

prin normala activitate a acestei autorita¸˘ti.

b). Savâr¸˘

sirea faptei prin rapire.˘

Legatura˘ strânsa˘ dintre rapire˘ si¸ infraçtiunea prevazut˘ a˘ în articolul.189, a determinat legiuitorul sa˘ nu mai prevada˘ distinct, si¸ sa˘ transforme rapirea˘ într-o circumstan¸ta˘ agravanta˘ a infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În aceasta˘ modalitate, împrejurarea

agravanta˘ consta˘ în procedeul întrebuin¸tat de faptuitor˘

la savâr¸˘

sirea faptei si¸ anume prin rapirea˘

victimei.

Este

rapire,˘

atunci

când

victima

este

ridicata˘

(luata)˘

de

la

locul

unde

se

afla

si¸

dusa˘

în

alt

loc,

împotriva

voin¸tei

sale,

acolo

unde

vrea

faptuitorul.˘

Rapirea˘

se

face

prin

întrebuin¸tarea

violen¸tei

fizice,

amenin¸tare,

narcotice,

amagire.˘

Nu are nici o relevan¸ta˘ daca˘ locul unde a fost dusa˘ victima îi era cunoscut

sau nu. Nu intereseaza˘ daca˘ victima a opus totala˘ rezisten¸ta˘ faptuitorului˘ sau numai par¸tiala,˘ important

este ca˘ transportul ei de la locul unde a fost lipsita˘ de libertate s-a facut˘

cu înfrângerea voin¸tei sale.

20

ca o modalitate legala˘

voin¸tei sale

) ,acolo unde a decis faptuitorul,˘

este întâlnit în

cazul terorismului din societatea contemporana.˘ Practica rapirii˘ unor persoane si¸ ¸tinerea lor în captivitate,

având un grad de pericol social ridicat, se impune sa˘ fie incriminate si¸ sançtionate cu asprime de lege.

atunci

când persoana a consim¸tit sa˘ mearga˘ la locul unde apoi a fost supusa˘ unei privari˘ de libertate sau atunci când întâmplator˘ a ajuns în acel loc, far˘ a˘ ca faptuitorul˘ sa˘ fi efectuat acte care sa˘ constituie o rapire.˘

Considerarea lipsirii de libertate prin rapire˘

agravata˘ a infraçtiunii, se justifica˘ prin aceea, ca˘ aducere victimei în mod for¸tat ( cu încalcarea˘

reprezinta˘ un act periculos în sine care spore¸ste gravitatea faptei simple.

Procedeul rapirii˘

Nu exista˘ rapire,˘

c).Savâr¸˘

sirea faptei de catre˘

o persoana˘ înarmata.˘

Aceasta˘ modalitate exista˘ atunci când sirii açtiunii infraçtionale, era înarmata.˘

fapta a fost savâr¸˘

O persoana˘ este considerata˘ înarmata,˘ daca˘

la comiterea faptei a avut asupra sa o arma.˘

În temeiul dispozi¸tiilor articolul 151 Cod penal, care explica˘ termenul arma,˘ trebuie sa˘ în¸telegem prin persoana˘ înarmata,˘ în primul rând, persoana care în momentul savâr¸˘ sirii faptei, are asupra sa un instrument, piesa˘ sau dispozitiv declarat arma˘ prim dispozi¸tii legale (articolul 151 aliniat 1 Cod penal ) , iar în al doilea rând, persoana care în momentul savâr¸˘ sirii faptei are asupra sa un obiect de natura˘ a fi folosit ca arma˘ si¸ pe care îl întrebuin¸teaza˘ la atac (articolul 151 aliniat 2 Cod penal ).

În prima situa¸tie, pentru existen¸ta agravantei, fiind vorba de o arma˘ propriu-zisa,˘ este suficient ca faptuitorul˘ sa˘ o aiba˘ asupra sa. În literatura de specialitate potrivit unei opinii arma trebuie sa˘ fie vizibila˘ pentru victima,˘ tinând seama de efectul intimidant pe care-l produce asupra acesteia.Dupa˘ o alta˘ opinie la care ne raliem si¸ noi agravanta˘ exista˘ indiferent daca˘ victima vede sau nu arma.Persoana care açtioneaza˘ având asupra sa o arma˘ manifesta˘ o hotarâre˘ mai ferma,˘ o îndrazneal˘ a˘ mai mare, stiind¸ ca˘ are posibilitatea sa˘ o foloseasca˘ oricând împotriva victimei. În acesta consta˘ si¸ pericolul sporit al faptei si¸ al persoanei faptuitorului.˘ De¸si o arma˘ vizibila˘ î¸si produce efectul intimidant asupra victimei ducând la înfrângerea mai u¸soara˘ a rezisten¸tei acesteia, totu¸si pericolul subzista˘ pentru victima,˘ si¸ când faptuitorul˘ nu-i arata˘ arma, dar o poate folosi la nevoie. Arma trebuie sa˘ existe în mod real asupra autorului. Pre- supunerea eronata˘ a victimei în aceasta˘ privin¸ta,˘ nu atrage aplicarea agravantei. Agravanta va exista si¸ când faptuitorul˘ are asupra sa arma în virtutea funçtiei sau ocupa¸tiei sale ( paznic, padurar,˘ santinela˘ ). În cea de a doua situa¸tie, fiind vorba de o arma˘ asimilata,˘ este necesar ca faptuitorul˘ care are asupra sa obiectul susceptibil de a fi folosit ca arma,˘ sa-l˘ foloseasca˘ în mod efectiv împotriva victimei. Daca˘ obiectul nu este folosit la atac, acesta nu constituie arma˘ în în¸telesul legii penale si¸ în consecin¸ta,˘ nu poate fi vorba de o persoana˘ înarmata˘ si¸ nici nu se poate socoti realizata˘ modalitatea agravata.˘

sita˘ de catre˘

o persoana,˘ care în momentul savâr¸˘

Nu este nevoie ca ulterior arma sa˘ se gaseasc˘

a˘ la faptuitor.˘

Lipsirea de libertate în mod ilegal, savâr¸˘

sita˘ de o persoana˘ acesta în¸telegând

înarmata˘ este mai grava˘ deoarece releva˘ un grad sporit de pericol social al faptuitorului,˘

sa˘ recurga˘ pentru savâr¸˘

sirea infraçtiunii la mijloace de natura˘ sa-i˘

asigure reu¸sita intr-o mai mare masur˘

a.˘

21

În practica judiciara˘ s-a decis ca˘ fapta unei persoane, care dupa˘ cea oprit un taxi particular a for¸tat pe conducatorul˘ acestuia, amenin¸tându-l cu un cu¸tit, sa-l˘ transporte timp de doua˘ ore în diverse zone ale municipiului Bucure¸sti, constituie infraçti- unea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevazut˘ a˘ de articolul 189 Cod penal, deoarece în condi¸tiile de mai sus, libertatea de mi¸scare a victimei a fost grav încalcat˘ a,˘ prin fapta unei persoane înarmate.

d). Savâr¸˘

sire faptei de doua˘ sau mai multe persoane împreuna.˘

Cooperarea mai multor persoane la savâr¸˘ sirea faptei spore¸ste gravitatea infraçtiunii deoarece mare¸˘ ste sansele¸ de reu¸sita˘ ale faptuitorului,care˘ açtioneaza˘ cu mai multa˘ eficien¸ta˘ asupra victimei, anihilându-i sau reducându-i mult mai u¸sor posibilitatea de aparare.˘ Prin savâr¸˘ sirea faptei de doua˘ sau mai multe persoane împreuna˘ se în¸telege, dupa˘ cum s-a mai aratat,˘ savâr¸˘ sirea faptei de doua˘ sau mai multe persoane în calitate de coautori, precum si¸ savâr¸˘ sirea faptei de doua˘ sau mai multe persoane dintre care cel pu¸tin una în calitate de auto, iar cealalta˘ sau celelalte în calitate de complici concomiten¸ti. Nu

intereseaza˘ daca˘ printre cei care coopereaza˘ la savâr¸˘ sirea faptei sunt si¸ persoane care nu raspund˘

Legea a avut în vedere cooperarea materiala,˘ care indiferent de orice alta˘ îm- prejurare, u¸sureaza˘ comiterea infraçtiunii si¸ îi ridica˘ periculozitatea sociala.˘ Participantul care raspunde˘ penal este sançtionat pentru forma agravanta˘ a infraçtiunii, chiar daca˘ to¸ti ceilal¸ti participan¸ti sunt ex- onera¸ti de raspunderea˘ penala.˘ Daca˘ fapta este savâr¸˘ sita˘ de cel pu¸tin trei persoane împreuna˘ se aplica˘ numai agravanta speciala,˘ nu si¸ cea generala˘ prevazut˘ a˘ în articolul 75 litera a Cod penal deoarece, în caz contrar, ar în semna ca un acela¸si temei sa˘ atraga˘ o dubla˘ agravare a pedepsei, ceea ce nu este admisibil. Circumstan¸ta agravanta˘ referindu-se la

fapta˘ si¸ nu la persoana faptuitorului,˘

sita˘

de doua˘ sau mai multe persoane împreuna,˘ raspund,˘

Infraçti-

penal.

instigatorii si¸ complicii anteriori, care au stiut¸

ca˘ fapta va fi savâr¸˘

de asemenea, pentru forma agravata˘ a infraçtiunii.

unea de lipsire de libertate fiind o infraçtiune continua,˘ nu este necesar sa˘ existe în tot timpul savâr¸˘

sirii

acela¸si numar˘

de faptuitori.˘

Ace¸stia pot açtiona succesiv, se pot substitui, interven¸tia lor facându-se˘

la

aceea¸si fapta,˘

din moment ce se include în durata de timp în care persoana a fost lipsita˘ de libertate.

În practica judiciara˘ s-a re¸tinut fapta mai multor barba¸˘ ti de a re¸tine partea vat˘ amat˘ a˘ în scopul de a avea cu ea în mod repetat raporturi intime constituie infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de dispozi¸tia articolului 198 aliniatul 2 Cod penal, întrucât pentru o anumita˘ perioada˘ de timp aceasta a fost lipsita˘ de posibilitatea de a dispune în mod liber de sine.

e).Cererea unui folos material sau a oricarui˘

alt avantaj în schimbul eliberarii.˘

Circumstan¸ta agravanta˘ consta,˘ a¸sadar, în cererea formulata˘ de faptuitor˘ de a i se da, în schimbul eliberarii˘ persoanei, un folos material sau oricare alt avantaj.Prin aceasta, infraçtiunea dovede¸ste o periculozitate sociala˘ sporita,˘ deoarece faptuitorul,˘ urmarind˘ un folos material sau orice alt avantaj, condi¸tioneaza˘ încetarea activita¸˘tii sale infraçtionale de realizarea acelui folos sau avantaj.

22

Nu intereseaza˘ valoarea folosului material si¸ nici natura avantajului. De asemenea, nu intereseaza˘ daca˘ cererea a fost sau nu acceptata.˘ Esen¸tial este ca faptuitorul˘ sa˘ fi facut˘ aceasta˘ cerere. În sfâr¸sit, este indiferent daca˘ faptuitorul˘ a adresat cererea victimei sau unei alte persoane, care, datorita˘ rela¸tiilor ei cu victima, ar putea satisface aceasta˘ cerere. Infraçtiunea de lipsire de libertate în aceasta˘ forma˘ agravanta˘ absoarbe infraçtiunea de santaj.¸ Este vorba, a¸sadar, de o infraçtiune complexa,˘ în care legiuitorul

a indus, ca circumstan¸ta˘ agravanta,˘ fapta incriminata˘ distinct în dispozi¸tiile articolului 194 Cod penal.

f).Savâr¸˘

sirea faptei asupra unui minor.

Circumstan¸ta agravata˘ se refera˘ la victima infraçtiunii, care trebuie sa˘ fie un minor, adica˘ o persoana˘ care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Periculozitatea sporita˘ a infraçtiunii decurge, în acesta caz, din aceea ca˘ victima, nefiind înca˘ pe deplin formata˘ din punt de vedere fizic si¸ psihic, fapta poate avea consecin¸te dintre cele mai grave în ceea ce prive¸ste dezvoltarea ei ulterioara.˘

Starea de minoritate a victimei trebuie sa˘ existe în momentul în care victima este lipsita˘ de libertate si¸ nu în momentul în care faptuitorul˘ înceteaza˘ activitatea sa infraçtionala.˘ Daca˘ ar fi astfel, faptuitorul˘ ar fi încurajat sa˘ prelungeasca˘ activitatea sa infraçtionala,˘ pentru ca agravanta sa˘ nu-i fie aplicabila.˘ De asemenea, este necesar ca faptuitorul˘ sa˘ fi cunoscut sau sa˘ fi acceptat împrejurarea ca˘ victima este o persoana˘ care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Daca˘ aceasta˘ împrejurare nu

a fost cunoscuta˘ sau acceptata˘ de faptuitor,˘

în momentul savâr¸˘

sirii faptei, agravanta nu este aplicabila.˘

g). Supunerea victimei unor suferin¸te.

Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai grava˘ când victima este supusa˘ unor suferin¸te. Aceste suferin¸te pot concorda cu momentul lipsirii de libertate sau pot surveni mai târziu în timpul de¸tinerii victimei si¸ pâna˘ la încetarea activita¸˘tii infraçtionale. Suferin¸tele la care este supusa˘ victima pot fi fizice sau psihice. Sunt suferin¸te fizice : foamea, setea, imposibilitatea satisfacerii necesita¸˘tilor primare etc. Sunt suferin¸te psihice ( morale ) : provocarea unei stari˘ de groaza,˘ de disperare, batjocorirea demnita¸˘tii, transmiterea de ve¸sti eronate de la cei apropia¸ti etc. Toate aceste suferin¸te î¸si gasesc˘ cauza în açtiunea faptuitorului˘ ¸ti sunt determinate de felul cum a fost conceputa˘ si¸ executata˘ açtiunea de lipsire nelegitima˘ de libertate, de regimul la care a fost supusa˘ victima în timpul privarii˘ de libertate. Nu are relevan¸ta˘ durata acestor suferin¸te. Ele însa˘ trebuie sa˘ existe obiectiv si¸ sa˘ fie de o anumita˘ intensitate, deoarece astfel nu sau justificat agravarea faptei si¸ a raspunderii˘ penale a faptuitorului˘ (lipsirea de libertate în mod ilegal presupune si¸ în forma simpla˘ o suferin¸ta˘ produsa˘ victimei ) .Suferin¸tele la care a fost supusa˘ victima vor fi stabilite în fiecare caz, în raport cu situa¸tia concreta˘ ( batrân,˘ suferind, debil, minor, femeie etc.), ¸tinându- se seama si¸ de starea fizica˘ sau psihica˘ în care sa aflat acesta în momentul savâr¸˘ sirii faptei, deoarece o anumita˘ stare fizica˘ sau psihica˘ ar fi putut mari˘ intensitatea suferin¸telor la care a fost supusa˘ victima.

agravanta, a avut în vedere numai supunerea

victimei unor suferin¸te, nu si¸ pricinuirea vreunei vat˘ am˘ ari˘ a integrita¸˘tii corporale sau a san˘ at˘ a¸˘tii acesteia. Daca˘ se produce o astfel de urmare, sunt aplicabile dispozi¸tiile referitoare la concursul de infraçtiuni.

Legiuitorul, prevazând˘

23

judiciara,˘

În acest sens a fost prezentat, din practica

concursul de infraçtiuni format de lipsirea de libertate în mod ilegal si¸ vat˘ amare˘

corporala.˘

Daca˘ fapta are ca urmare moartea victimei, infraçtiunea prezinta˘ o alta˘ forma˘ agravata˘ ( art.189 alin.4 Cod penal ) . Supunerea victimei unor suferin¸te spore¸ste gradul de pericol concret al faptei de lipsire de libertate ceea ce explica,˘ de ce aceasta˘ împrejurare este considerata˘ de legea penala˘ ca o modalitate agravata˘ a infraçtiunii.

h). Punerea în pericol a san˘

at˘ a¸˘tii sau a vie¸tii victimei.

Circumstan¸ta agravanta˘ consta˘ în aceea ca˘ fapta de lipsire de libertate

este savâr¸˘

Aceasta˘ modalitate agravanta˘ se deosebe¸ste de precedenta prin aceea ca,˘ în cazul suferin¸telor, la care victima a fost supusa,˘ acestea au fost suportate de ea, pe când la modalitatea de fata,˘ regimul creat victimei creeaza˘ o stare de pericol sau san˘ atate˘ pentru starea acesteia. Dupa˘ cum s-a aratat˘ deja suferin¸tele la care este supusa˘ victima pot proveni din diferite acte ce nu pun însa˘ în pericol via¸ta si¸ san˘ atatea˘ victimei, când pun însa˘ în pericol via¸ta sau san˘ atatea˘ victimei, atunci fapta îmbraca˘ specificul modalita¸˘tii de care ne ocupam˘ acum. Starea de pericol poate rezulta si¸ de data aceasta, din modul cum a fost executata˘ infraçtiunea sau din regimul la care a fost supusa˘ victima în timpul cât a fost lipsita˘ de libertate (de exemplu, victima este ¸tinuta˘ într-o padure˘ unde sunt animale salbatice,˘ care ar tutea-o ataca; victima, persoana˘ debila,˘ este ¸tinuta˘ într-o locuin¸ta˘ insalubra,˘ neîncalzit˘ a˘ si¸ far˘ a˘ hrana˘ suficienta˘ ori în pericol de darâmare;˘ victima este închisa˘ într-o camera˘ unde a stat o persoana˘ suferinda˘ de o boala˘ contagioasa˘ etc. ) . Pericolul trebuie sa˘ fie concret si¸ sa˘ existe riscul ca victima sa˘ sufere o vat˘ amare˘ a san˘ at˘ a¸˘tii sau sa-¸˘ si piarda˘ via¸ta. Trebuie deci sa˘ se faca˘ dovada ca˘ daca˘ nu se intervenea la timp, vat˘ amarea˘ san˘ at˘ a¸˘tii persoanei sau moartea s-ar fi produs. Nu este nevoie ca starea de pericol sa˘ persiste tot timpul cât dureaza˘ lipsirea de libertate. Este de ajuns ca într-un moment din acest timp sa˘ se fi ivit prezen¸ta pericolului. Legiuitorul a avut în vedere numai expunerea victimei de a suferi o vat˘ amare˘ a integrita¸˘tii sau a san˘ at˘ a¸˘tii ori se a-¸si pierde via¸ta, daca˘ victima sufera˘ efectiv o vat˘ amare˘ a integrita¸˘tii corporale sau a san˘ at˘ a¸˘tii, infraçtiunea de lipsire de libertate intra˘ în concurs cu infraçtiunea de vat˘ amare˘ corporala˘ ( art.180 alin. 181 sau 182 Cod penal ), iar daca˘ fapta are ca urmare moartea victimei, infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prezinta˘ forma agravata˘ prevazut˘ a˘ de art.189 alin. 4 Cod penal.

sita˘ în asemenea condi¸tii încât se creeaza˘ o stare de pericol pentru san˘ atatea˘

sau via¸ta victimei.

i). Cererea ca, în schimbul eliberarii,˘

statul o persoana˘ juridica,˘

o organiza¸tie interna¸tionala˘

interguvernamentala˘ sau in gruip de persoane sa˘ îndeplineasca˘ sau sa˘ nu îndeplineasca˘ un anumit act (art.189 alin. 3 Cod penal ).

O modalitate agravanta,˘

dar de gravitate sporita˘ în raport cu cea de mai sus, a infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este

prevazut˘

a˘ în alin.3 al art. 189 Cod penal modalitate agravata˘ introdusa˘ prin Decretul - Lege nr.112/1990.

24

Ca si¸ în cazul agravantei prevazute˘ în alin.2 ar art.189 Cod penal aste vorba de condi¸tionarea eliberarii˘ persoanei lipsite de libertatea satisfacerii unei cereri formulate de faptuitor.˘ Obiectul cererii formulate de faptuitor˘ trebuie sa˘ fie îndeplinirea sau neîndeplinerea unui act de catre˘ stat, de catre˘ o

persoana˘ juridica,˘ o organiza¸tie interna¸tionala˘ interguvernamentala˘ sau de catre˘

a˘ cererea. Nu intereseaza˘ de asemenea, în ce

consta˘ actul de a carui˘ îndeplinire sau neîndeplinire se condi¸tioneaza˘ eliberarea victimei. Esen¸tial este ca˘ faptuitorul˘ sa˘ fi facut˘ aceasta˘ cerere. Este indiferent daca˘ cererea faptuitorului˘ a fost sau nu satisfacut˘ a.˘

un grup de persoane.

Nu intereseaza˘ modul cum a fost facut˘

j).Moartea victimei ca urmare a faptei ( atr.189 alin. 4 Cod penal )

Prin Decretul – Lege nr. 112/ 1990 a fost introdus si¸ alin.4 al art.189 Cod penal prin care se reglementeaza˘ o modalitate agravanta,˘ de gravitate sporita˘ fa¸ta˘ de alin.2 ¸ti 3 ale infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Circumstan¸ta agravanta˘ se refera˘ la producerea prin savâr¸˘ sirea faptei, a unui rezultat mai grav, constând în moartea victimei. Acest rezultat mai grav nu a fost urmarit˘ de faptuitor˘ si¸ nici nu a fost acceptat de acesta. Faptuitorul,˘ în condi¸tiile concrete în care a açtionat, fie ca˘ l-a prevazut,˘ de¸si putea si¸ trebuia sa-l˘ prevada.˘ Pozi¸tia subiectiva˘ a faptuitorului˘ fa¸ta˘ de moartea victimei se caracterizeaza˘ prin praieterinten¸tie, adica˘ inten¸tia în ceea ce prive¸ste lipsirea de libertate a persoanei si¸ culpa în ceea ce prive¸ste moartea acesteia.

a açtionat cu inten¸tie ( indirecta˘ sau directa˘ ), în ceea ce prive¸ste moartea

victimei, infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal intra˘ în concurs cu infraçtiunea de omor.

Daca˘ faptuitorul˘

[I.] [A.]

Modalita¸˘ti faptice.

În

concret,

infraçtiunea

de

lipsire

de

libertate

în

mod

ilegal

poate

avea

modal-

ita¸˘ti

comiterea

social

Astfel, açtiunea faptuitorului˘ se poate savâr¸˘ si prin folosirea violen¸tei fizice. Constrângerea fizica˘ exercitata˘ de faptuitor˘ reprezinta˘ de altfel o modalitate obi¸snuita˘ în savâr¸˘ sirea infraçtiunii. Vi-

olen¸ta poate fi realizata˘ prin energia fizica˘ a faptuitorului˘

Infraçtiunea poate fi savâr¸˘ sita˘ prin açtiuni care nu ating direct persoana victimei, dar produc o stare de fapt, datorita˘ careia,˘ acesta nu mai are putin¸ta sa˘ açtioneze si¸ sa˘ se deplaseze liber (de exemplu, açtiunea de ascundere a cheii, ca persoana sa˘ nu poata˘ par˘ asi˘ casa; açtiunea de incuiere a hainelor, ca persoana care dormea , sanu˘ poata˘ pleca, atunci când se treze¸ste; Açtiunea de defectare a ma¸sinii folosita˘ de victima˘ în deplasarile˘ sale etc.).

Fapta poate fi savâr¸˘ sita˘ si¸ cu ajutorul constrângerii psihice, victima fiind amenin¸tata˘ cu un rau˘ în fa¸ta caruia˘ î¸si manifesta˘ voin¸ta în condi¸tii de constrângere (de exemplu, faptuitorul˘ sub

amenin¸tarea recurgerii la violen¸ta˘ fizica,˘

în

pericolului

variate.

al

Unele

din

aceste

pericol

modalita¸˘ti

ce

de

fapt

un

privesc

¸tina˘

procedeul

de

folosit

de

faptuitor˘

a

sti.

infraçtiunii,

faptei

savâr¸˘

procedeu

site,

reprezinta˘

de

care

indiciu

sa˘

important

seama

evaluare

trebuie

instan¸tele

judecatore¸˘

sau prin energii straine˘

folosite de acesta.

determina˘ victima sa˘ ramân˘

a˘ un timp într-un anumit loc).

[I.]

Sançtiuni.

25

Pentru modalitatea simpla˘ ( forma tipica˘ ) a infraçtiunii de lipsire de libertate în mod

a˘ în dispozi¸tia din alin.1 al art.189 Cod penal închisoarea de la 1 la 5 ani.

ilegal este prevazut˘ Pentru

modalita¸˘tile

agravate

pedeapsa

prevazut˘

a˘

în

alin.

2

al

art.

189

Cod

penal,

este

închisoarea

de

la

5

la

12

ani.

Daca˘

infraçtiunea

se

savâr¸˘

se¸ste

în

condi¸tiile

alin.

3

al

textului,

pedeapsa

este

închisoare

de

la

5

la

15

ani.

25

Daca˘ fapta a avut ca urmare moartea victimei (alin. 4 ), pedeapsa este închisoare de la 15 la ani.

Instan¸ta poate aplica si¸

pedeapsa complimentara˘ a interzicerii unor drepturi, ori de câte

ori pronun¸ta˘ ca pedeapsa˘ principala˘ închisoarea de cel pu¸tin 2 ani ( art.65 alin.

1 Cod penal

).

f).Aspecte procesuale.

Pentru infraçti- unea de lipsire de libertate în mod ilegal, açtiunea penala˘ se pune în mi¸scare si¸ se exercita˘ din oficiu.

Actele de urmarire˘

penala˘ se efectueaza˘ de catre˘

procuror ( art.209 Cod procedura˘ penala).˘

Judecarea cauzei în prima˘ instan¸ta˘ este de competen¸ta Tribunalului (art.27 pct. 1 lit. a Cod procedura˘ penala˘ ). CAPITOLUL III

˘

˘

˘

ASEM AN ARI, DEOSEBIRI, LEG ATURI CU ALTE INFRACTIUNI.¸ Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, inclusa˘ în titlul al-III-lea, se aseaman˘ a˘ cu toate infraçtiunile contra persoanei, având ca obiect juridic generic rela¸tiile sociale a caror˘ formare si¸ desfa¸˘surare este legata˘ de persoana fizica˘ si¸ drepturile personale ale acesteia. Este vorba de acele rela¸tii în cadrul carora˘ orice persoana˘ spune tuturor celorlal¸ti membri ai societa¸˘tii, dreptul sau˘ absolut de existen¸ta,˘ san˘ atate˘ integritate fizica,˘ libertate sau onoare si¸ pretinde tuturor sa˘ se ab¸tina˘ de la orice fapta˘ prin care i s-ar putea suprima via¸ta, atinge san˘ atatea,˘ rapi˘ libertatea, stirbi¸ demnitatea. Toate infraçtiunile contra persoanei prezinta˘ un ridicat grad de pericol social, determinat pe de o parte, de importan¸ta rela¸tiilor sociale ce constituie obiectul proteçtiei penale si¸ de gravele urmari˘ care le pot avea pentru societate, iar pe de alta˘ parte, de faptul ca˘ infraçtiunile contra persoanei se realizeaza˘ de obicei prin folosirea unor mijloace si¸ procedee violente si¸ au deseori o frecven¸ta˘ mai ridicata˘ în raport cu alte categorii de infraçtiuni.

Grupul infraçtiunilor contra persoanei, datorita˘ numarului˘ ridicat de fapte sociale periculoase care îl alcatuiesc,˘ ofera˘ un vast si¸ pre¸tios câmp de cercetari˘ pe tarâm˘ criminologic. Fenomenul infraçtional în sfera infraçtiunilor contra persoanei are ca tras˘ atur˘ a˘ specifica˘ faptul ca˘ valorile sociale ocrotite de legea penala˘ privesc direct si¸ intim omul, ca persoana˘ în complexitatea fiin¸tei sale, a¸sa ca˘ aceste infraçtiuni pun fa¸ta˘ în fa¸ta˘ omul infractor cu omul victima,˘ mai întâi ca exemplare umane si¸ apoi ca elemente sociale. Daca˘ prin obiectul juridic generic aceste infraçti- uni se aseaman˘ a,˘ prin obiectul juridic special se deosebesc. Obiectul juridic special cuprinde rela¸tiile

26

sociale care privesc separat diversele atribute speciale ale persoanei, adica˘ via¸ta, san˘ atatea,˘ libertatea. În funçtie de obiectul juridic special, infraçtiunile contra persoanei sunt împar¸˘ tite în subgrupe, cuprinse în capitole separate iar succesiunea acestora este în ordinea importan¸tei valorilor sociale ocrotite. Infraçtiunile din cadrul aceluia¸si capitol se aseaman˘ a˘ datorita˘ valorilor sociale ocrotite de acesta. Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se aseman˘ a˘ cu toate infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei, ce au ca obiect juridic rela¸tiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate ¸ti se deosebesc de acestea deoarece dreptul la libertate prezinta˘ mai multe aspecte si¸ fiecare dintre infraçtiunile contra liberta¸˘tii persoanei se ocupa˘ de unul dintre aceste aspecte. Astfel unele dintre infraçtiunile îndreptate împotriva liberta¸˘tii persoanei încalca˘ rela¸tiile sociale referitoare la libertatea fizica˘ sau de açtiune a persoanei ( lipsire de libertate în mod ilegal ), altele încalca˘ rela¸tiile sociale referitoare libertatea morala˘ a persoanei ( amenin¸tarea santajul¸ ), exista˘ infraçtiuni care încalca˘ rela¸tiile sociale referitoare la alte aspecte ale acestui drept ( inviolabilitatea domiciliului, în cazul infraçtiunii de violare de domiciliu, inviolabilitatea coresponden¸tei în cadrul violarii˘ secretului coresponden¸tei, inviolabilitatea secretului profesional în cazul divulgarii˘ acestuia etc. ) . În continuare, vor prezenta aseman˘ ari,˘

deosebiri legaturi˘

Se poate vorbi de informa¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ în cadrul infraçtiunii de sclavie. Daca˘ la infraçti- unea de libertate în mod ilegal este ocrotita˘ libertatea persoanei sub aspectul posibilita¸˘tilor d mi¸scare si¸ açtiune, la infraçtiunea de sclavie este ocrotita˘ însa¸˘si starea de libertate a persoanei luata˘ în considerare în sensul cel mai larg , adica˘ în totalitatea drepturilor pe care le implica,˘ deoarece prin savâr¸˘ sirea faptei, persoana este lipsita˘ complet de acest atribut esen¸tial al ei, care este libertatea individuala.˘ Exista˘

aseman˘ ari˘

reprezinta˘ o

atingere adusa˘ liberta¸˘tii individuale, manifestata˘ în aspectul ei particular de libertatea psihica˘ ( morala˘ ) .

– ob¸tinerea unui folos injust – caracterizeaza˘ con-

mai strânse ale infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal cu unele infraçtiuni.

si¸ deosebiri între infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ infraçtiunea de santaj.¸

Scopul urmarit˘

de faptuitor˘

Santajul¸

strângerea liberta¸˘tii psihice la care este supusa˘ persoana fa¸ta˘ de care se savâr¸˘

se¸ste infraçtiunea de santaj.¸

Fapta se aseman˘ a,˘ sub acest aspect cu forma agravanta˘ a infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal

( art.

Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se deosebe¸ste de santaj¸ nu numai prin faptul ca˘ libertatea individuala˘ este încalcat˘ a˘ în mod diferit ( libertatea fizica˘ sau de mi¸scare la infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ libertatea psihica˘ la infraçtiunea de santaj¸ ), dar si¸ prin particularita¸˘tile fiecarei˘ infraçtiuni în parte: la santaj¸ nu este necesar ca victima sa˘ fie lipsita˘ de libertatea fizica,˘ iar folosul nu este cerut ca pre¸t al eliberarii˘

189 alin. 2 ) ,caci˘

si¸ aici atingerea adusa˘ liberta¸˘tii se savâr¸˘

se¸ste în vederea ob¸tinerii unui folos.

27

victimei, cum se întâmpla˘ la lipsirea de libertate în mod ilegal, apoi la santaj¸

un folos injust, pe când la infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal folosul trebuie sa˘ fie material. Aseman˘ ari˘ exista˘ si¸ între infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ opera¸tiunea de violare de domiciliu prevazut˘ a˘ în aliniatul 2 al art. 192 Cod penal – savâr¸˘ sirea faptei de o persoana˘ înarmata˘ – are aceea¸si ra¸tiune ca si¸ în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal (art. 189 alin. 2 Cod penal ), iar no¸tiunea de “arma”˘ are si¸ în cazul violarii˘ de domiciliu, sensul stabilit prin dispozi¸tiile art.151 alin.1 si¸ 2 Cod penal.

Tot la fel agravanta, de la infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal – savâr¸˘ sirea faptei de doua˘ sau mai multe persoane împreuna˘ – art.189 alin.2 Cod penal este identica˘ cu cea prevazut˘ a˘ în cazul violarii˘ de domiciliu si¸ are aceea¸si ra¸tiune. Ea se aplica˘ atunci când violarea de domiciliu este savâr¸˘ sita˘ de doua˘ sau mai multe persoane în calitate de coautori, ori de doua˘ sau mai multe persoane din care cel pu¸tin una are calitatea de autor, iar cealalta˘ sau celelalte au calitate de complici concomiten¸ti. Daca˘ fapta este savâr¸˘ sita˘ de cel pu¸tin teri persoane împreuna,˘ se aplica˘ numai agravanta speciala˘ (art.192 alin.2 Cod penal ). Asemanarea˘ exista˘ si¸ între circumstan¸ta agravanta˘ de la infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - savâr¸˘ sirea faptei prin simulare de calita¸˘ti oficiale ( art.189 alin.2 ) si¸ agravanta de la art. 192 alin. 2 Cod penal – savâr¸˘ sirea faptei prin calita¸˘ti mincinoase. Cele doua˘ agravante seaman˘ a˘ deoarece în ambele situa¸tii este vorba de folosirea de catre˘ faptuitor˘ a unor calita¸˘ti pe care nu le poseda.˘ Dar, în timp ce în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal, faptuitorul˘ simuleaza˘ o anumita˘ calitate oficiala,˘ în cazul violarii˘ de domiciliu, el folose¸ste orice calitate mincinoasa˘ ( de exemplu, calitatea de ruda,˘ calitatea de lucrator˘ la telefoane, de la gaz, electricitate, calitatea de poli¸tist etc.). Legatura˘ exista˘ între infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ infraçtiunea de viol. Infraçtiunea de viol are ca obiect juridic special rela¸tiile sociale referitoare la libertatea si¸ inviolabilitatea sexuala˘ a persoanei de sex feminin. Libertatea si¸ inviolabilitatea vie¸tii sexuale sunt aspecte ale liberta¸˘tii individuale si¸ î¸si gasesc˘ expresia în dreptul alienabil al persoanei, de a dispune în mod liber de corpul sau˘ în rela¸tiile sexuale, în limitele stabilite de normele dreptului si¸ ale moralei. Inviolabilitatea sexuala˘ a persoanei este inseparabila˘ de inviolabilitatea ei fizica.˘ Infraçtiunea de viol presupune un raport sexual cu o persoana˘ de sex feminin, ce trebuie

realizat prin constrângere, sau profitând de neputin¸ta acesteia de a se apara˘

este de ajuns sa˘ fie urmarit˘

sau de a¸si exprima voin¸ta.

In prima modalitate, care are legatur˘ a˘ cu lipsirea de libertate nelegitima˘ a persoanei, încalcarea˘ liberta¸˘tii si¸ inviolabilita¸˘tii sexuale a persoanei de sex feminin este savâr¸˘ sita˘ prin constrângerea acesteia la raportul sexual. Constrângerea poate fi fizica˘ sau morala,˘ dupa˘ cum faptuitorul˘ urmare¸˘ ste înfrângerea rezisten¸tei fizice sau morale a victimei. Constrângerea fizica˘ consta˘ în folosirea for¸tei fizice asupra persoanei de sex feminin, pentru a înfrânge rezisten¸ta fizica˘ a acestea si¸ pentru a face astfel posibil raportul sexual (de exemplu, imobilizarea bra¸telor si¸ a întregului corp, legarea victimei etc. ).

Infraçtiunea de viol include în raportului sexual prin constrângere.

con¸tinutul ei, în mod natural, lipsirea de libertatea necesara˘ realizarii˘

28

În practica judiciara˘ s-a re¸tinut fapta inculpatului, care a legat mâinile victimei de calorifer pentru a-i înfrânge rezisten¸ta, iar dupa˘ consumarea violului a par˘ asit˘ locul faptei. Victima a fost dezlegata˘ la foarte pu¸tin timp de catre˘ o alta˘ persoana˘ venita˘ în locuin¸ta.˘ Fapta întrune¸ste elementele constitutive ale infraçtiunii de viol, prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.197 Cod penal. Pentru a se putea re¸tine infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevazut˘ a˘ de art.189 Cod penal în concurs cu infraçtiunea de viol, este necesar sa˘ se stabileasca˘ o inten¸tie specifica˘ în acest sens din partea inculpatului, precum si¸ o continuare, o anumita˘ durata˘ a restriçtiei de libertate, ceea ce în spe¸ta˘ nu este cazul. Practica a statuat în mod gre¸sit activitatea infraçtionala˘ a inculpa¸tilor si¸ a fost disociata˘ în doua˘ infraçtiuni – de lipsire de libertate în mod nelegal si¸ viol – avându-se în vedere faptul ca˘ introducerea victimei în autoturism si¸ transportul acesteia la locul faptei erau indispensabile realizarii˘ scopului propus, de violarea acesteia. Rezumatul spe¸tei : În fapt s-a re¸tinut ca,˘ la data de 26.05.1997, pe timp de noapte, dupa˘ ce a agresat partea vat˘ amat˘ a˘ pe care a indus-o cu for¸ta în autoturism, inculpatul a circulat pe strada Teilor pâna˘ pe raza comunei Rate¸˘ sti unde a încercat sa˘ aiba˘ cu aceasta un raport sexual prin violen¸ta.˘

Pite¸sti, inculpatul a

sirea infraçtiunilor prevazute˘

fost condamnat la o pedeapsa˘ rezultanta˘ de 7 ani de închisoare pentru savâr¸˘

de art.189 alin.2 Cod penal si¸ art.20 în referin¸te la articolul 197 alin. Cu aplicarea art. 33-34 Cod penal.

Hotarârea˘ Tribunalul Arge¸s prin decizia penala˘ nr.135 din 10.02 1998.

instan¸tei de fond a fost men¸tinuta˘ de catre˘

Prin decizia penala˘ nr.293 / R din 30.04.1998 a Cur¸tii de Apel Pite¸sti, a fost admis recursul inculpatului în sensul ca˘ a fost schimbata˘ încadrarea juridica˘ din cele doua˘ infraçtiuni într-una singura˘ si¸ anume cea de tentativa˘ de viol prevazut˘ a˘ de art.20 în referire la art. 197 alin.1 Cod penal aplicându-se inculpatului o pedeapsa˘ de 3 ani si¸ 8 luni închisoare. O alta˘ problema˘ de drept legata˘ de existen¸ta infraçtiunii de libertate în mod ilegal a fost rezolvata˘ prin decizia penala˘ nr. 27 din 29 ianuarie 1998 pronun¸tata˘ de Curtea de Apel Ia¸si.

În fapt s-au re¸tinut urmatoarele:˘ În ziua de 12.11.1996, inculpatul B.S. s-a întâlnit cu a mers a mers în apartamentul proprietatea inculpatului

partea vat˘ amat˘

Relatându-i acestuia inten¸tia de a între¸tine raport sexual cu victima, inculpatul A.M.D. a plecat din apartament.

În aceste condi¸tii inculpatul B.S., prin violen¸ta˘ si¸ amenin¸tare cu un cu¸tit, a între¸tinut raport sexual cu partea vat˘ amat˘ a.˘ Apoi acest inculpat a ascuns hainele par¸˘ tii vat˘ amate˘ si¸ a împiedicat-o pe aceasta sa˘ par˘ aseasc˘ a˘ apartamentul. Ulterior, a venit în apartament si¸ inculpatul A.M.B. precum si¸ al¸ti teri

inculpa¸ti care, profitând de imposibilitatea victimei de a se apara,˘

Prin sentin¸ta penala˘ nr.131 din 5 iunie 1997,

Prin sentin¸ta penala˘ nr. 3108 din 30.10.1997 a Judecatoriei˘

a,˘ în compania careia˘

au între¸tinut raport sexual cu aceasta.

29

Tribunalul Ia¸si i-a condamnat pe cei cinci inculpa¸ti pentru savâr¸˘ sirea infraçtiunii de viol prevazut˘ a˘ de disp. art.197 alin.2 lit.b din Cod penal la pedepse cu închisoarea, pentru unul din inculpa¸ti re¸tinându-i-se în sarcina˘ si¸ infraçtiunea de lipsire ilegala˘ de libertate prevazut˘ a˘ de dispozi¸tia art.189 alin.2 Cod penal. Împotriva acestei sentin¸te au declarat apel inculpa¸tii si¸ parchetul. Parchetul a criticat sentin¸ta penala˘ pentru nelegalitate, sus¸tinând ca˘ gre¸sit instan¸ta de fond nu l-a condamnat pe inculpatul A.M.D. si¸ pentru infraçtiunea de lipsire ilegala˘ de

libertate, prevazut˘

S-a re¸tinut ca˘ acest motiv de apel nu este fondat. Pentru a se re¸tine în sarcina inculpatului infraçtiunea de lipsire ilegala˘ de libertate prevazut˘ a˘ de art.189 alin.2 Cod penal, constând în aceea ca˘ inculpatul sa˘ fi exercitat o açtiune sau inaçtiune care sa˘ determine o restrângere a liberta¸˘tii de mi¸scare a victimei. Acest inculpat nu a exercitat astfel de açtiuni. Simpla împrejurare ca˘ inculpatul a pus la dispozi¸tia celorlal¸ti inculpa¸ti apartamentul proprietatea lui, în care s-a desfa¸˘surat întreaga activitate infraçtionala,˘ nu constituie latura obiectiva˘ a infraçtiunii de lipsire ilegala˘ de libertate.

Atât timp cât inculpatul nu a participat la re¸tinerea obiectelor de îmbrac˘ aminte˘ a par¸˘ tii vat˘ amate˘ si¸ nu a împiedicat-o în nici un mod sa˘ plece din apartament, açtiuni ce se circumscriu laturii obiective, în sarcina acestuia nu poate re¸tine infraçtiunea de lipsire ilegala˘ de libertate, nefiind realizate elementele constitutive ale acestei infraçtiuni.

a˘

Lipsirea de libertate care depa¸˘se¸ste necesitatea realizarii˘

autonomia si¸ constituie infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, cu care violul intra˘ în concurs.

a˘ de art.189 alin.2 Cod penal, contând în aceea ca˘ a pus la dispozi¸tie apartamentul sau.˘

raportului sexual prin constrângere î¸si pastreaz˘

Exista˘ legatur˘

a˘ si¸ între infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ infraçtiunea de tâlharie˘

sunt

Tâlharia˘

este fapta persoanei care pentru savâr¸˘

sirea infraçtiunii de furt sau

pentru pastrarea˘ lucrurilor furate ori pentru înlaturarea˘ urmelor furtului sau pentru înlaturarea˘ pericolului

de a fi prinsa,˘ recurge la violen¸ta,˘ amenin¸tari˘ si¸ alte constrângeri îndreptate împotriva unei persoane. Furtul constituie

sau alte forme de constrângere constituie açti-

unea adiacenta.˘ Obiectul juridic principal conta˘ în rela¸tiile sociale referitoare la patrimoniu, iar obiectul juridic special consta˘ în rela¸tii sociale referitoare la via¸ta, integritatea corporala˘ sau libertatea persoanei.

Açtiunea adiacenta˘ din alcatuirea˘ complexa˘ a elementului material al infraçtiunii de tâlharie,˘ consta˘ din întrebuin¸tarea de violen¸te sau amenin¸tari˘ ori punerea victimei în stare de incon¸s- tien¸ta˘ sau neputin¸ta de a se apara.˘ Açtiunea adiacenta˘ va fi realizata˘ când violen¸tele sau amenin¸tarile˘ folosite au fost savâr¸˘ site în condi¸tiile aratate˘ de articolul 180-182,189, 193 si¸ 194 Cod penal.

se în¸telege orice açtiune care a

anihilat posibilitatea de aparare˘

Problema care se pune în practica judiciara˘ si¸ în literatura de specialitate este daca˘ suntem în prezen¸ta

unui concurs de infraçtiuni (tâlharie˘

a˘ si¸ pedepsita˘ de art.211 Cod penal si¸ lipsire de libertate în

açtiunea principala,˘ iar folosirea de violen¸ta,˘ amenin¸tari˘

Prin punerea victimei în neputin¸ta de a se apara˘

de care victima ar fi putut dispune (de exemplu imobilizarea victimei).

prevazut˘

30

mod ilegal, (prevazut˘ plexe, cea de tâlharie,˘

Practica judiciara˘

a rezolvat aceste probleme, de drept prin pronun¸tarea unor solu¸tii de care ne vom ocupa în continuare. Confirmând încadrarea juridica˘ data˘ faptelor prin rechizitoriu instan¸ta

a condamnat pe inculpa¸tii T.S.M. si¸ G.F.M. la 3 ani si¸ 6 luni închisoare pentru savâr¸˘ sirea infraçtiunii

de lipsire de libertate în mod ilegal, prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189 alin.2 Cod penal si¸ la câte 4 ani închisoare pentru savâr¸˘ sirea infraçtiunii de tâlharie,˘ prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.211 alin.1 Cod penal. Facând˘ aplicarea dispozi¸tiei art.33 si¸ 34 din Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, ace¸stia urmând sa˘ execute savâr¸˘ sirea pedepselor cele mai grele de 4 ani far˘ a˘ aplicarea vreunui spor. Potrivit dispozi¸tiei art.71 din codul penal au fost interzise inculpa¸tilor drepturile prevazute˘ de art.64 Cod penal.

a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189 Cod penal ),sau în prezen¸ta unei singure infraçtiuni com-

care absoarbe în con¸tinutul sau˘

infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Pentru a hotarî˘ astfel instan¸ta a re¸tinut urmatoarea˘ situa¸tie de fapt:

În diminea¸ta zilei de 23 octombrie 1993, în jurul orei 5 ⁰⁰ , dupa˘ o în¸telegere prealabila,˘ cei doi inculpa¸ti

acesteia cei doi inculpa¸ti au patruns˘

în apartamentul par¸˘ tii vat˘ amate.˘ La scurta˘ vreme inculpatul T.S.M. a lovit cu pumnii partea vat˘ amat˘ a˘ doborând-o, dupa˘ care împreuna˘ cu inculpatul G.F.M. au legat-o de mâini si¸ de picioare cu ni¸ste frânghii pe care le aveau asupra lor, dinainte pregatite˘ si¸ i-au pus un calu¸˘ s în gura.˘ Dupa˘ lovirea si¸ imobilizarea par¸˘ tii vat˘ amate,˘ inculpa¸tii au luat din apartamentul acesteia bunuri mobile în valoare de 200000 lei.

au mers la domiciliul par¸˘ tii vat˘ amate˘

I.A.M

Cu consim¸tamântul˘

Împotriva acestei sentin¸te a fost declarat apel de catre˘ parchetul de pe lânga˘ Judecatoria˘ Drobeta Turnu Severin cu motivarea ca˘ pedepsele aplicate inculpa¸tilor sunt reduse

fa¸ta˘ de gradul de pericol social al faptelor savâr¸˘

site. Re¸tinând aceea¸si situa¸tie de fapt si¸ aceleasi¸ încadrari˘

juridice Tribunalul a admis apelul parchetului si¸ a majorat pedepsele inculpa¸tilor la 5 ani închisoare.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul I.S.M. care ulterior a fost retras. Instan¸ta de fond cât si¸

cea de apel far˘ a˘ o motivare speciala˘ au re¸tinut ca˘ faptele savâr¸˘

lipsire de libertate în mod ilegal si¸ tâlharie,˘

Parchetul de pe lânga˘ Curtea de Apel a formulat un memoriu pentru promovarea unui recurs în anulare, sus¸tinând în esen¸ta˘ ca˘ faptele savâr¸˘ site de inculpa¸ti constituie numai infraçtiunea de tâlharie,˘ prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.211 alin.1 Cod pena, care absoarbe în con¸tinutul sau˘ infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

site de inculpa¸ti constituie infraçtiunile de

aflate în concurs, pentru care au aplicat pedepsele amintite.

Acest punct de vedere a fost argumentat astfel:

“ Executate în aceasta˘ cronologie (cea re¸tinuta˘ de cele doua˘ instan¸te) actele de violen¸ta,˘ prin care victima a fost imobilizata,˘ preced si¸ faciliteaza˘ furtul. În contextul dat, imobilizarea acesteia

a fost necesara˘ pentru realizarea furtului, constituind violen¸tele care materializeaza˘ latura obiectiva˘ a

infraçtiunii de tâlharie.˘ Întrucât scopul urmarit˘ a fost furtul ,aceste violen¸te nu se pot autonomiza din complexul infraçtional ce alcatuie¸˘ ste tâlharia,˘ pentru ca˘ desprinse din acest complex, însu¸si complexul dispare si¸ concursul ar apare în acest caz între lipsirea de libertate si¸ furt, ceea ce nu poate fi acceptat.”

31

De¸si punctul de vedere a fost apreciat ca fiind juridic exact s-a decis ca˘ nu este cazul sa˘ se declare recurs în anulare întrucât prin exercitarea acestuia “ nu ar fi posibil sa˘ se realizeze, în paralel cu achitarea inculpa¸tilor pentru infraçtiunea prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189 alin.2 Cod penal si¸ aplicarea unei pedepse mai severe pentru infraçtiunea prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.211 alin.1 Cod penal, sançtionata˘ mai blând cu totul nejustificat de catre˘ instan¸ta.”˘

în cazul în discu¸tie,

în fa¸ta infraçtiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal si¸

Se crede însa,˘ ca˘ ne aflam˘

tâlharie,˘

care formeaza˘ un concurs ideal.

Acest punct de vedere a fost argumentat astfel :

Prin natura si¸ esen¸ta sa, tâlharia˘ nu absoarbe-n con¸tinutul sau˘ obiectiv, decât acele açtiuni, pe care legea le-a determinat far˘ a˘ echivoc, indicându-le fie prin denumirea acestora (art.180 alin.1 Cod penal, când vat˘ amarea˘ a necesitat pentru vindecarea îngrijiri medicale de cel mult 10 zile si¸ art,193 Cod penal în ipoteza prevazut˘ a˘ în alin.1 )fie prin indicarea textului de lege care le incrimineaza˘ distinct (art.180 alin 2 Cod penal, când vindecarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de mai mult de 10 zile sau avut vreuna din urmarile˘ prevazute˘ de art.101 ori 182 Cod penal, în ipoteza alin.2 din art.211 Cod penal ). Componenta adiacenta˘ al elementului

material al tâlhariei,˘ care nu este prevazut˘ a˘ de lege a fi absorbita˘ de aceasta si¸ care constituie infraçtiune î¸si

pastreaz˘

Infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a unei persoane, prevazut˘ a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189 Cod penal, în cazul când este savâr¸˘ sita˘ pentru realizarea tâlhariei,˘ fiind numai una din modalita¸˘tile de a pune victima în neputin¸ta de a se apara˘ si¸ nefiind enumerata˘ prin dispozi¸tiile art.211 Cod penal ca fiind absorbita˘ de elementul material al acesteia, se afla˘ în concurs cu acesta, pastrându-¸˘ si autonomia fa¸ta˘ de ea.

Solu¸tia este impusa˘ si¸ de prevederile art.33 lit. b din Codul penal, potrivita˘ carora˘ exista˘ pluralitate de infraçtiuni sub forma concursului, când o açtiune sau inaçtiune savâr¸˘ sita˘ de aceea¸si persoana,˘ datorita˘ împrejurarilor˘ în care a

avut loc si¸ urmarilor˘

În cazul adus în discu¸tie, açtiunea de a exercita acte de violen¸ta˘ si¸ punerea victimei în neputin¸ta de a se apara,˘ prin legarea de mâini si¸ de picioare si¸ punerea unui calu¸˘ s în gura,˘ comisa˘ în vederea savâr¸˘ sirii furtului si¸ pentru ca faptuitorul˘ sa-¸˘ si asigure scaparea,˘ în- trune¸ste elementele constitutive ale açtiunii de tâlharie.˘ Aceea¸si açtiune, unita˘ cu împrejurarea ca˘ punerea victimei în neputin¸ta˘ de a se apara˘ a fost realizata˘ prin legarea acesteia si¸ deci lipsirea ei de posibilitatea de a se mi¸sca si¸ cu urmarea specifica˘ – lipsirea de libertate, realizeaza˘ însa¸˘si elementele infraçtiunii prevazute˘ si¸ pedepsite de art.189 alin. 2 Cod penal, ea fiind savâr¸˘ sita˘ de doua˘ persoane împreuna.˘ Faptul ca˘ lipsirea de libertate ilegala˘ a fost conceputa˘ si¸ savâr¸˘ sita˘ de inculpat, ca mijloc pentru comiterea infraçtiunii de tâlharie,˘ nu are consecin¸ta pierderii identita¸˘tii juridice acesteia si¸ pentru ca˘ potrivit dispoz- i¸tiilor art.33 lit. a teza a – II –a Cod penal ”exista˘ concurs chiar daca˘ una din infraçtiuni a fost comisa˘ pentru savâr¸˘ sirea altei infraçtiuni “. Ori de câte ori suntem în prezen¸ta unei singure açtiuni sau inaçtiuni, conjugata˘ însa˘ cu o multiplicitate de urmari˘ si¸ împrejurari,˘ concursul este ideal. Componen¸ta materiala˘ a

a˘ acest atribut si¸ deci identitatea juridica,˘ exista-n˘

concurs cu acesta, far˘ a˘ sa˘ devina˘ extrinseca˘ ei.

pe care le-a produs, întrune¸ste elementele constitutive ale mai multor infraçtiuni.

32

infraçtiunilor aflate în concurs ideal nu poate fi realizata˘ decât printr-o açtiune sau inaçtiune singura,˘ ori prin açtiuni sau inaçtiuni concomitente, întrunite într-un tot faptic. Daca˘ în cazul concursului ideal s-ar înlatura˘ açtiunea sau inaçtiunea uneia din infraçtiuni, cealalta˘ açtiune în concurs si-ar¸ pierde la rândul sau˘ fiin¸ta, deoarece activitatea materiala˘ ce sta˘ la baza ambelor infraçtiuni fiind unica,˘ eliminarea acesteia face sa˘ dispara˘ elementul material al laturii obiective a tuturor infraçtiunilor ce compun pluralitatea. În cazul adus în discu¸tie, a¸sa cum a fost conceputa˘ si¸ savâr¸˘ sita˘ infraçtiunea, prin lovire si¸ lipsire ilegala˘ de libertate a victimei, care s-au succedat neîntrerupt printr-o unitate de açtiune, suntem în prezen¸ta unui concurs ideal de infraçtiuni, prevazute˘ si¸ pedepsite de art.211 alin. 1 si¸ art.189 alin.2 Cod penal, astfel încât instan¸ta de judecata˘ era datoare sa˘ re¸tina˘ aceasta si¸ sa˘ aplice prevederile art.33 lit.b Cod penal. Într-o alta˘ opinie, numai atunci când imobilizarea victimei excede açtiunilor necesare în desfa¸˘surarea laturii obiective infraçtiunii de tâlharie,˘ ne aflam˘ în fa¸ta unei açtiuni de sine stat˘ atoare,˘ respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal. Din practica judiciara˘ s-a re¸tinut ca˘ inculpa¸tii B.D.

si¸ P.B. au fost condamna¸ti printre altele si¸ de lipsire de libertate prevazut˘

S- re¸tinut ca˘ în ziua de 7.09.1988, cei doi inculpa¸ti au patruns˘ în locuin¸ta par¸˘ tii vat˘ amate˘ de unde au sustras diferite bunuri. Când se pregateau˘ sa˘ par˘ aseasc˘ a˘ imobilul, au vazut˘ ca˘ partea vat˘ amat˘ a˘ se pregatea˘ sa˘ intre în casa.˘ Atunci s-au ascuns într-o camera,˘ iar când partea vat˘ amat˘ a˘ a intrat, au imobilizat-o ( i-au legat mâinile, i-au acoperit ochii si¸ gura ). Apoi prin amenin¸tari˘ au deposedat-o de suma de 3000 lei. Înainte de a par˘ asi˘ locuin¸ta, au dezlegat partea vat˘ amat˘ a.˘

procuratura,˘ sus¸tinându-se

printre altele nelegalitatea sentin¸tei motivat de faptul ca˘ inculpa¸tii au comis numai infraçtiunea de tâlharie˘ si¸ nu si¸ aceea de lipsire de libertate, motiv pentru care s-a cerut schimbarea încadrarii˘ juridice a faptei.

Prin decizia pronun¸tata˘ de catre˘ tribunal s-a respins recursul procuraturii,

aratându-se˘ ca˘ în spe¸ta,˘ açtiunea de imobilizare a victimei excede necesarul açtiunii de tâlhari si¸ poate

fi considerata˘ de sine stat˘ atoare,˘

Într-o opinie, se sus¸tine ca˘ atunci –mai rar-în locul obi¸snuitelor violen¸te, mijlocul prin care se comite infraçtiunea complexa˘ figureaza˘ tras˘ aturile˘ altei infraçtiuni (lipsirea de libertate, santa¸ j etc.) se poate crea aparen¸ta ca˘ aceasta˘ infraçtiune mijloc este extrinseca˘ faptului complex si¸ de aceea poate fi pusa˘ în concurs cu aceasta.

Spe¸ta adnotata˘ ofera˘ un asemenea exemplu. Atât organele de urmarire˘ cât si¸ instan¸tele de judecata˘ au apreciat ca˘ lipsirea de libertate consecutiva˘ furtului comis de inculpa¸ti, realizeaza˘ con¸tinutul infraçtiunilor prevazute˘ de art. 211 alin. 1 si¸ 189 alin. 2 Cod penal, aflate în concurs potrivit disp. art. 33 Cod penal. Împrejurarea de natura˘ sa˘ induca˘ în eroare în cazul dat organelor juridice, a¸sa cum a fost pusa˘ în eviden¸ta˘ de decizia de casare, rezida˘ în aceea ca˘ imobilizarea victimei a avut loc dupa˘ comiterea furtului, la realizarea careia˘ nu si-a¸ adus nici o contribu¸tie. Era de a¸steptat, ca˘ în acest caz, inculpa¸tii sa˘ fie condamna¸ti pentru furt si¸ lipsire de libertate. În realitate, fapta

a˘ de art.189 alin. 2 Cod penal.

Împotriva acestei sentin¸te a fost declarat recurs de catre˘

întrunind elementele constitutive ale infraçtiunii de lipsire de libertate.

33

comisa˘ de cei doi inculpa¸ti a fost aceea de tâlharie.˘ Potrivit art.211 alin. 1 Cod penal, aceasta˘ infraçtiune se comite nu numai atunci când violen¸tele servesc autorului drept mijloc pentru realizarea furtului ci si¸ atunci când uzând de violen¸ta,˘ autorul încearca˘ sa˘ pastreze˘ bunul furat ori sa-¸˘ si asigure scaparea.˘ În aceste doua˘ cazuri, de¸si posterioara˘ açtiunii de luare a bunului, violen¸tele transforma˘ furtul în tâlharie.˘ Ori, în spe¸ta˘ este probat ca˘ inculpa¸tii când inten¸tionau sa˘ plece cu bunurile furate, au observat partea vat˘ amat˘ a˘ urcând scarile,˘ ei fiind nevoi¸ti sa˘ se ascunda˘ în dormitorul acesteia pentru a nu fi observa¸ti, recunoscu¸ti si¸ prin¸si, inculpatul P.D.X. fiindu-i nepot. Din aceasta˘ necesitate au prins în bra¸te partea vat˘ amat˘ a,˘ i-au legat mâinile i-au pus calu¸˘ s în gura˘ si¸ l-au legat cu o basma peste ochi. Dupa˘ aceste activita¸˘ti aveau cale libera˘ ( victima locuind singura˘ ) , dar inculpa¸tii nu au par˘ asit˘ imobilul decât dupa˘ ce prin amenin¸tari˘ au mai ob¸tinut de la partea vat˘ amat˘ a˘ o suma˘ de bani pe care aceasta o avea asupra sa. Chiar si¸ far˘ a˘ ultimul act, instantaneu puteau re¸tine infraçtiunea unica,˘ complexa,˘ de tâlharie,˘ din împrejurarea ca˘ inculpa¸tii au folosit violen¸ta, imobilizând victima pentru a-¸si asigura scaparea˘ cu lucrurile furate, violen¸ta având nu numai o strânsa˘ legatur˘ a˘ cu reu¸sita furtului, dar fiind absolut indispensabila˘ acestei reu¸site. Ceea ce particularizeaza˘ infraçtiunea de tâlharie˘ solu¸tionata˘ de cele doua˘ instan¸te, este mijlocul folosit de diferit de obi¸snuitele violen¸te. Pe plan material imobilizarea victimei realizeaza˘ pe deplin con¸tinutul infraçtiunii de lipsire de libertate. Pe plan subiectiv se releva˘ voin¸ta si¸ scopul urmarit˘ de autori, în sensul subordonarii˘ acestei activita¸˘ti, reu¸sitei furtului, conferindu-i un rol adiacent, de mijloc ( cale, procedeu ), indiscutabil spre a facilita pastrarea˘ folosului ob¸tinut din furt si¸ securitatea personala.˘ Pe masur˘ a˘ ce raportul de la - mijloc la scop – este stabilit, cerin¸ta legala˘ prin care se define¸ste tâlharia˘ apare satisfacut˘ a,˘ astfel încât cele doua˘ componente nu mai pot fi aduse în discu¸tie, deoarece contopite într-o infraçtiune noua,˘ complexa,˘ au încetat sa˘ mai existe ca individualita¸˘ti juridice distincte si¸ autonome. În spe¸ta comentata,˘ comportamentul ulterior al inculpa¸tilor, care dupa˘ ce scot din casa˘ geamantanul cu lucrurile furate, dezleaga˘ la plecare mâinile par¸˘ tii vat˘ amate,˘ de¸si încuie u¸sa pe din afara,˘ demonstreaza˘ ca˘ ei au urmarit˘ sa˘ întârzie eliberarea victimei atât cât era necesar spre a se pune în siguran¸ta.˘ Victima cu mâinile dezlegate, de¸si libera˘ în camera încuiata,˘ putea gasi˘ alta˘ cale de a par˘ asi˘ încaperea˘ ( aceasta a ie¸sit pe fer- eastra˘ ), dar timpul pierdut cu aceasta˘ ocazie a fost suficient inculpa¸tilor spre a se pune în siguran¸ta,˘ lucru de fapt urmarit˘ de ace¸stia si¸ care demonstreaza˘ ca˘ lipsirea de libertate a fost subordonata˘ reu¸sitei finale a furtului – în rela¸tia de la mijloc la scop – care da˘ existen¸ta˘ juridica˘ infraçtiunii complexe de tâlharie.˘ În continuare vom mai da doua˘ alte exemple despre felul în care în practica judiciara˘ au fost rezolvate astfel de probleme. Într-o alta˘ spe¸ta˘ s-a re¸tinut ca˘ în seara zilei de 3.03.1993, inculpatul a patruns˘ în locuin¸ta par¸˘ tii vat˘ amate˘ pentru a sustrage bunuri. Din cauza opunerii victimei, inculpatul a legat partea vat˘ amat˘ a˘ de piciorul mesei pentru a putea sustrage o suma˘ de bani din portofelul aflat sub perna.˘ Inculpatul a fost trimis în judecata˘ si¸ condamnat pentru savâr¸˘ sirea infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal si¸ tâlharie,˘ infraçtiuni aflate în concurs. În mod gre¸sit s-a re¸tinut

34

a˘ si¸ pedepsita˘ de art.189

Cod penal. Nu se poate sus¸tine ca˘ inculpatul a urmarit˘ sa˘ lipseasca˘ pe victima˘ de libertate ci a dorit numai

sa-i˘

Într-o alta˘ spe¸ta˘ s-a re¸tinut faptul ca˘ inculpatul, dupa˘ ce a patruns˘ în domiciliul par¸˘ tii vat˘ amate˘ spre a comite un furt, fiind surprins de acesta a trântit-o la pamânt˘ si,¸ dupa˘ ce a lovit-o de mai multe ori, a împins-o mai întâi pâna˘ la u¸sa de acces în subsol ¸ti apoi pe scara,˘ asigurând u¸sa cu foraibarul˘ aflat pe tocul u¸sii; dupa˘ aceea

însumat mai multe bunuri, în final fiind prins de poli¸tie în Gara de Nord. Aceste fapte au fost caracterizate atât de prima instan¸ta,˘ cât si¸

de instan¸ta de apel – care a respins recursul declarat de inculpat ca tâlharie˘

Recursul prin care a˘ în art.189 Cod penal este nefondata.˘

inculpatul critica˘ condamnarea sa pentru infraçtiunea prevazut˘

Împrejurarea, invocata˘ de inculpat, ca˘ partea vat˘ amat˘ a˘ a reu¸sit sa˘ iasa˘ singura˘ din subsolul imobilului prin for¸tarea u¸sii de acces, pe care a spart-o cu o bucata˘ de lemn, este far˘ a˘ relevan¸ta˘ pentru existen¸ta infraçtiunii de lipsire de libertate în mod ilegal; ceea ce prezinta˘ importan¸ta,˘ din punct de vedere obiectiv, este împrejurarea ca˘ inculpatul a imobilizat victima în subsol, împotriva voin¸tei acesteia.

De asemenea,

din acela¸si punct de vedere, nu are importan¸ta˘ nici perioada de timp cât victima a fost lipsita˘ de libertate;

cert este ca˘ acest interval a fost suficient inculpatului pentru a sustrage bunurile si¸ a par˘ asi˘ CONCLUZII.

a revenit în locuin¸ta,˘ unde si-a¸

în sarcina inculpatului, infraçtiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevazut˘

înfrânga˘ rezisten¸ta pentru a-¸si putea însu¸si bunul, victima dezlegându-se dupa˘ plecarea inculpatului.

( art.211 alin.2 Cod penal ) .

locul faptei.

Respectarea drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului, reprezinta˘ o forma˘

a drepturilor na¸tiunilor, o condi¸tie esen¸tiala˘ a men¸tinerii si¸

consolidarii˘

pacii˘

si¸

securita¸˘tii mondiale.

În vremea de azi, nu ne putem imagina omul, decât liber, nestingherit în mi¸scare si¸ activita¸˘tile sale.

Dreptul la libertate, care este un drept fundamental al persoanei,

presupune înainte de toate, posibilitatea acestuia de a se deplasa si¸ de a açtiona cu propria sa voin¸ta,˘

ceea ce constituie o condi¸tie absolut necesara˘ manifestarii˘

O preocupare deosebita˘ pentru drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului o manifesta˘ si¸ Comunitatea Europeana˘ acre a elaborat elementul cel mai important intitulat “Conven¸tia Europeana˘ pentru libertatea omului si¸ liberta¸˘tile fundamentale “ semnata˘ la Roma la data de 4 noiembrie 1950 si¸ care a intrat în vigoare la data de 3 septembrie 1953. De-a lungul timpului, Conven¸tia a fost modificata˘ si¸ completata˘ prin 11 protocoale adi¸tionale, în scopul punerii de acord a textului ini¸tial cu evolu¸tiile ulterioare intervenite între rela¸tiile dintre state pe continent.

sale active la rela¸tiile din cadrul societa¸˘tii.

Prin Protocolul numarul˘

11

încheiat la data de 11 mai 1994 la Strasbourgh, s-au adus modificari˘

ini¸tial al Conven¸tiei, menite sa˘ contribuie la îmbunat˘ a¸˘tirea mecanismelor de aparare˘ a drepturilor omului.

s-au completari˘

importante la textul

35

Aceasta˘ conven¸tie a fost primul instrument de drept interna¸tional care a organizat apararea˘ individului în fa¸ta propriului stat, garantându-i drepturile si¸ liberta¸˘tile fundamentale. În felul acesta, a fost creat un mecanism regional eficace pentru proteçtia drepturilor omului, statele membre angajându-se nu numai sa-¸˘ si asume obliga¸tiile, dar sa˘ recunoasca˘ faptul ca˘ indivizii dispun de drepturi proprii reglementate într-o legisla¸tie interna¸tionala.˘

Cea mai mare parte a drepturilor si¸ liberta¸˘tilor ocrotite de Conven¸tie au un caracter civil sau politic. Dintre ele amintim: dreptul la via¸ta,˘ dreptul la libertatea si¸ siguran¸ta persoanei, dreptul la respectarea vie¸tii private si¸ de familie, a domiciliului si¸ al coresponden¸tei, dreptul la libertatea de expresie, dreptul la educa¸tie, anumite drepturi electorale s.a.¸ Conven¸tia recunoa¸ste ca˘ cea mai mare parte a acestor drepturi nu ar putea fi nelimitate într-o societate democratica˘ si¸ ca˘ este justificata˘ restrângerea lor în numele siguran¸tei publice sau al securita¸˘tii na¸tionale, al interesului economic al ¸tarii,˘ al san˘ at˘ a¸˘tii publice si¸ al moralei, al drepturilor si¸ liberta¸˘tilor acestuia, al prevenirii dezordinii si¸ delicven¸tei. De asemenea, ea permite statelor în anumite condi¸tii, ca obliga¸tiile lor sa˘ fie suspendate în caz de razboi˘ sau de alt pericol care amenin¸ta˘ via¸ta na¸tiunii ( art.15 paragraf 1 ) .Dar chiar în aceste împrejurari,˘ nici un stat nu se poate sustrage obliga¸tiei de a respecta dreptul la via¸ta˘ de la obliga¸tia interzicerii torturii, a sclaviei si¸ a neretroactiv- ita¸˘tii legilor penale ( aceste dispozi¸tii ale Conven¸tiei sunt, conform art.15 paragraf 2, inderogabile ). Parlamentul României ratificat Conven¸tia, precum si¸ protocoalele adi¸tionale la aceasta ( protocoalele 1-10 ), prin Legea nr.30/1995, publicata˘ în Monitorul Oficial al României partea I nr.147 din 13 iulie 1995. Totodata,˘ România a ratificat si¸ protocolul nr.11 prin legea nr. 79/1995.

privind drepturile omului s-au manifestat în

românia în strânsa˘ legatur˘

si¸

Astfel, în Transilvania, înca˘ de timpuriu, sub influen¸ta rena¸sterii au aparut˘ s-au dezvoltat idei umaniste în operele lui Nicolaus Olahus, M.Halici, Ioan Honterus, Oprea Diacul s.a

În secolul al XVI-lea idei umaniste si-au¸ facut˘ sim¸tite prezen¸ta si¸ în celelalte doua˘ provincii române¸sti Moldova ¸ti Tara¸ Româneasca,˘ ele regasindu-se˘ în operele lui Iacob Heraclid ( Despot Voda˘ ), Neagoie Basarab, Petru Cercel.

marcheaza˘

cele mai vechi acte de organizare politica˘ a ¸tarilor˘

Dintre acestea amintim doar un titlu de exemplu: a¸sezamintele˘ lui Constantin Mavrocordat, din 1740 – 1743, pravilniceasca˘ condica˘ tiparit˘ a˘ în 1780 , legiuirea Caragea, din 1818, Suplex Libellux Valachorum redactat în 1791, memo- riul Carvunarilor ( 1822 ) si¸ Regulamentul organic adoptat în 1813 în Muntenia si¸ 1832 în Moldova. În România

problematica drepturilor omului si¸

a liberta¸˘tii fundamentale a început sa˘ capete conturul ei modern în

contextul revolu¸tiei de la 1848, în documentele programatice ale acesteia marcate puternic de influen¸ta

Preocupari˘

a˘ cu procesul înfaptuirii˘

aspira¸tiilor românilor spre libertate si¸ unitate na¸tionala.˘

¸

Secolul al XVIII-lea si¸ începutul celui urmator˘

române¸sti, care con¸tin referiri si¸ la drepturile omului.

36

Revolu¸tiei franceze. Amintim aici în special proclama¸tia de la Islaz (9/12 iunie 1848 ) care cuprinde prevederile referitoare la egalitatea ceta¸˘tenilor, la liberta¸˘tile democratice, alegerea parlamentului etc Ulterior, problematica drepturilor omului a cunoscut o evolu¸tie dinamica˘ în ¸tara noastra,˘ prin elaborarea unor instrumente juridice bazate pe o concep¸tie umanista,˘ prin institu¸tion- alizarea drepturilor ceta¸˘tene¸sti, atât în constitu¸tia din 1866 cât si¸ cea din 1923,care si¸ prin dezvoltarile˘ teoretice în materie ale unei stralucite˘ pleiade de juri¸sti, diploma¸ti si¸ istorici din perioada interbelica.˘

Multe din prevederile legislative adoptate în acesta˘ perioada˘ cum ar fi Codul Civil (1862 ) , Codul Penal (1865 ) , Codul de Procedura˘ Penala˘ si¸ altele au consacrat principii înaintate precum ar fi cel al legalita¸˘tii pedepsei, dreptul la aparare,˘ al egalita¸˘tii în fa¸ta legii etc În ciuda multiplelor abateri, în fapt, de la principiile privitoare la drepturile omului, legisla¸tia an-

terioara˘ anului 1989 în vigoare si¸ astazi˘

Exemplu, art.190 din Codul penal pedepse¸ste cu închisoarea si¸ interzicerea unor drepturi, punerea sau ¸tinerea unei persoane în stare de sclavie precum si¸ traficul de sclavi. De asemenea, este incriminata,˘ supunerea la munca˘ for¸tata˘ sau obligatorie în art.191 Cod penal.

Dupa˘ 2 decembrie 1989 a fost creat Institutul Român pentru Drepturile omului ( Legea nr.9 / 1991 ) precum si¸ o serie de asocia¸tii cum ar fi:

Asocia¸tia pentru Apararea˘ Drepturilor Omului în România Liga Apar˘ arii˘ Drepturilor Omului. Un rol însemnat, îl are apari¸tia publica¸tiei intitulata˘ “ Drepturile Omului ”, revista˘ editata˘ de Institutul Român pentru Drepturile Omului. A¸sa cum rezulta˘ din problemele de drept tratate, infraçtiunea de lipsire de libertate a fost analizata˘ de teoreticieni si¸ practicieni, de multe ori exprimându-se puncte de vedere diferite, însa˘ în lucrarea de fa¸ta˘ am încercat sa˘ prezentam˘ în mod special acele hotarâri˘ care au solu¸tionat în mod unitar diferite probleme de drept aparute˘ în practica.˘ Apreciem ca˘ diferitele institu¸tii ale dreptului trebuie mereu regândite

si¸ confruntate cu aspectele realita¸˘tii în vederea adoptarii˘

a consacrat si¸ unele principii unanim admise în aceasta˘ materie.

unor solu¸tii corespunzatoare˘

cerin¸telor actuale.

BIBLIOGRAFIE.

[1.] V.Dongoroz, S Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N. Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu,˘ V.Ro¸sca, Explica¸tii teoretice ale Codului penal român, Partea speciala,˘ vol.III , Ed. Academiei R.S.R., Bucure¸sti,. 1971. T.Vasiliu, D.Pavel,G.Antoniu,D.Lucinescu, V.Papadopol,V.Ramureanu,˘ Codul penal comentat si¸ adoptat, Partea speciala,˘ vol.I , Ed.¸Stiin¸tifica˘ si¸ Enciclopedica,˘ Bucure¸sti, 1975. O.A.Stoica, Drept penal, Partea speciala,˘ Ed.Didactica˘ si¸ Pedagogica,Bucure¸˘ sti, 1976 C.Bulai, Curs de drept penal, Partea speci- a¸sa,˘ vol. I , Bucure¸sti,1975. O.Loghin, Drept penal român, Partea speciala,˘ vol.I, Ed. Sansa,¸ 1994.O.Loghin,A.Filipa¸s, Drept penal român, Partea speciala,˘ San¸sa, Bucure¸sti 1992 C.Barbu, Ocrotirea persoanei în dreptul penal al R.S.R., Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977 V.Dongoroz, Gh.Darâng˘ a,˘ S.Kahane , D.Lucinescu, A.Neme¸s,A.Petrovici, P.Sârbulescu,

37

A.Stoican, Noul Cod penal si¸ Codul penal anterior, prezentare comparata,˘ Ed.Politica,˘ Bu- cure¸sti,1968. I.Gheorghiu – Bradet,˘ Drept penal român, Partea speciala˘ vol.I , Ed. Europa Nova, Bucure¸sti 1994Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi,V.Dobrinoiu,I.Pascu, V.Lazar,Drept˘ penal, Parte speciala,˘ Ed.Continent XXI , Bucure¸sti 1995.M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian, Drept penal,Parte speciala,˘ Vol.I Cluj , 1985. V.Papadopol,M.Popovici, Repertoriu alfabetic de practica˘ judiciara˘ în materie penala˘ pe anii 1969 – 1975, Ed.¸Stiin¸tifica˘ si¸ Enciclo- pedica,˘ Bucure¸sti,1977. V.Papadopol,Culegere de practica˘ judiciara˘ penala˘ pe anul 1992 Tm.Bucure¸sti Casa de editura˘ si¸ presa˘ “San¸sa” SRL Bucure¸sti, 1993T.Toader Drept penal român, Partea speciala,˘ Culegere de probleme din practica judiciara˘ , Ed. “San¸sa” S.R.L. Bucure¸sti, 1996 H.Diaconescu, Exista˘ concurs între infraçtiunile de tâlharie˘ si¸ lipsire de libertate în mod ilegal , în ”Dreptul” nr.9 / 1995 I.Li¸ta˘ ,”Tâlharie.˘ Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate”, în “Dreptul” nr.4/1990 I.Zlatescu,Despre˘ drepturile fundamentale ale omului, în “Dreptul”Anul III, seria a III-a, nr.7 – 8 /1991C.Bulai, Infraçtiunea simpla˘ ca forma˘ a unita¸˘tii naturale de infraçtiuni, “ Studii si¸ cercetari˘ juridice” nr.1/ 1985V.Papadopol.D.Pavel ,Formele unita¸˘tii infraçtionale în dreptul penal român, Casa de editura˘ si¸ presa˘ “San¸sa” Bucure¸sti, 1993 I.C.Terchi, Istoria dreptului românesc,vol.1, Ed.Academiei R.S.R.Bucure¸sti 1980 Gh.Antoniu, M.Popa,St.Dane¸s,Codul penal pe în¸telesul tuturor,Ed.Politica,˘ Bucure¸sti 1972 M.V.Dvoracek , Istoria dreptului românesc vol.I Ed.Funda¸tiei “Chemarea” Ia¸si 1992 I.Muraru, Dreptul constitu¸tional si¸ institu¸tii politice vol I Ed.Antami, Bucure¸sti 1995 Tr.Iona¸scu, Persoana fizica˘ în dreptul R.P.R., Bucure¸sti 1963 Andronacki Donici ,Codul criminal ,Ed. a-IV-a Ia¸si 1838 St.Gr.Bereghet, Cronica criminaliceasca˘ cu procedura ei din 1820 si¸ 1826, Tipografia “Dreptatea”, Chi¸sinau˘ 1928 St.C.Burki,Condica penala˘ cu procedura ei, Tipografia lui St. Rasidescu,Bucure¸sti 1862 Constitu¸tia României, Bucure¸sti 1991Codul penal al României, Ed.Romfel,1993Decret-Lege nr.112/30.03.1990 publicat în M.Of.48 /12.01.1990

Legea

nr

140/1996

publicata˘

în

M.Of

nr.289/14-

O.A.Stoica Op. cit. p.III

C.Barbu,op.cit.p.181

C.Barbu, op.cit.p.183 O.Loghin, Drept penal român, Partea speciala,˘ vol.I, Ed. Sansa,¸

V.Dongoroz , S. Kahane, s.a.,op.cit.,¸

vol III,p.299

1994,p.122;

XI-1996.

I.C.Terchi,

Istoria

dreptului

românesc,vol.1,

Ed.Academiei

R.S.R.Bucure¸sti

1980

p.441;

M.V.Dvoracek,Istoria

dreptului

românesc

vol.

I

Ed.

Funda¸tiei

“Chemarea”

Ia¸si

1992

– M.Costin, În cronica româna˘ vol. II p.48; Gheorghe Antoniu, M.Popa, St. Dane¸s, Codul penal pe în¸telesul tuturor, Ed.Politica˘ Bucure¸sti 1972, p.179.

p.161

308;

Cartea

româneasca˘

de

înva¸˘tatur˘

a˘

Ed.

Academiei

1965,

p.

32,33,34.

38

Andronache Donici, Codul criminal edi¸tia a – 4 – a Ia¸si 1838 Cap.XI – XII.

St.Gr.Berechet, Cronica criminaliceasca˘ cu procedura ei, din anii 1820 si¸ 1826, tipografia Dreptatea,

Chi¸sinau˘

1928, p.39.

St.Burki, Condica penala˘ cu procedura ei. Tipografia lui Stophan Rasidescu, Bucure¸sti, 1862, p.93.

St.Gr.Berechet,op.cit.,p.9

V.Dondoroz,S.Kahane, s.a.,op.cit.vol.¸

III p.296; Codul penal Carol al II-lea edi¸tie oficiala,˘ Bucure¸sti

1940, p.155. V.Dongoroz, S.Kahane,¸s.a.,op.cit.vol III, p.296;V.Dongoroz, Gh.Darang˘

a,˘ S,Kahane, D.Lucinescu,

A.Neme¸s,A.Petrovici,PSârbulescu, A.Stoica , Noul Cod penal si¸ Codul penal anterior, prezentare comparata,˘ Ed.Politica.˘ Bucure¸sti 1968,p.120-121; Codul penal al R.S.R., Ed. Politica˘ Bucure¸sti 1968

art.189

I.Muraru Dreptul constitu¸tional si¸ institu¸tii politice, vol I, Ed. Actami, Bucure¸sti, 1995, p.228. Tr.Iona¸scu, Persoana fizica˘ în dreptul R.P.R., Bucure¸sti, 1963, p.428

T.Vasiliu , D.Pavel, G.Antoniu, D.Lucinescu, V.Papadopol, V.Ramureanu,˘

Codul penal comentat si¸

adnotat, Partea speciala˘ , vol.I, Ed.¸Stiin¸tifica˘ si¸ enciclopedica,˘ Bucure¸sti, 1975, p.163; V.Dongoroz,

S.Kahane, s.a.op.cit.vol.III,p.285;¸

V.Dobrinoiu, I.Pascu, V.Lazar,˘

O.Loghin, A.Filipa¸s, op.cit.p.57; Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi,

Drept penal , Partea speciala,˘ Ed.Continent XXI, Bucure¸sti, 1995,p.134

Trib.Bucure¸sti, dec.pec nr.127/1992 C.Bulai, Infraçtiunea simpla˘ ca forma˘ a unita¸˘tii naturale a infraçtiunii, “ Studii si¸ cercetari˘

juridice”

nr.1/1985;V.Papadopol, D.Pavel, Formele unita¸˘tii infraçtionale în dreptul penal român, Casa de editura˘ si¸ presa˘ “San¸sa” Bucure¸sti, 1993, p.46; D.Pavel Nota˘ la decizia penala˘ nr.845/1975 a Tribunalului Tg.Mure¸s R.P.D.nr.8/1977, p.141.

Note de V.Papadopol, Culegere de practica˘ judiciara˘ penala˘ 1992, SAN¸SA SRL Bucure¸sti 1993, p.199 Dec.pen 1630/1973 a Trib.Jud.Timi¸s, R.P.D.3/1974

T.Toader, Drept penal român, Partea speciala,˘ Culegere de probleme din practica judiciara,˘ Ed. San¸sa S.R.L.Bucure¸sti 1996,p.33; Trib.Jud.Timi¸s, decizia penala˘ nr.1306 din 29.10.1973, R.R.D. nr.3/1974,

p.150

Trib.Suprem seçt.pen.decizia nr.2127/1972R.R.D.2/1973, p.170 T.Toader op.cit.p.33; Trib. Suprem seçtia penala˘ decizia 1935 din 11.09.1981 R.R.D.

nr.7/1982,p.91-92.

T.S. sçt. Pen.dec.nr.4192/1970 R.R.D.nr4/1971p.142

O.Loghin,op.cit.vol.I,p.126

V.Dongoroz, S. Kahane, S.A.op.cit.vol.III,¸

O.Loghin,op.cit.vol.I,p127

T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I,p.165¸

p.281;T.Vasiliu, D.Pavel, S.A.,op.citvolI,¸

39

p.165

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s.a.¸

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s.a.¸ op.cit.vol.I,p.165 O.Loghin, op.cit.vol.I,p.127;Dec.pen.43/1976, a T.S.V.Papadolol,M.Popovici, Repertoriul alfabetic de practica˘ juridiciara˘ în materie penala˘ 1969-1975,p.240 Dec.pen. 41/1992 a T.S.

C.Barbu, op.cit.p.188;V.Dongoroz,S.Kahane s.a. op.cit.vol.III,p288 V.Dongoroz, S.Kahane s.a.,op.cit.vol.III,p.209;O.Log¸ hin, op.vol.Ip.128 Decret Lege nr. 112/1990 publicat în M.Of. 48/12.04.1990 Text introdus în Codul penal prin D.Lege 112/1990 V.Dongoroz, S.Kahane ¸t.a. op.cit. vol.III,p291. C.Barbu ,op.cit.,p189 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.292; Gh.Nistoreanu, I.Molnar, s.a.op.cit.p.136¸

op.cit.vol.I,p.165

T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.,p.167;M.Basarab¸

, L.Moldovan, V.Suian,Drept penal parte speciala˘

vol I,Cluj 1985,p.116 Tribunalul Bucure¸sti dec.pen. 592/1992 V.Papadopol,op.cit.p200 Dec.13/1965 a Plen.T.S.,C.D.1965,p.67 Avantajul de orice fel, ca alternativa˘ a folosului material, a fost introdusa˘ în text prin Decretul Lege

112/1990.

V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.293; T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I¸ T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I,p.168;¸ Tribunalul Jude¸tului Timi¸s dec. pen. Nr. 1306 din 29 oct 1973, RRDnr.3/1974,p.150. O.Loghin op.cit.vol.I,p132 V.Dongoro , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.295; Legea nr.140/1996 publicata˘ în M.O. nr 289/14.11.1996 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.298; O.Loghin op.cit.vol.I,p133 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.323; Dec de îndr. 13/1965 a plen.T.S.C.D.1965,p.67 D.2015/1979 a T.S.RRD 7/1980, p53 O.Loghin, op.cit.vol.I,p.143 T.S.Seçt.pen.dec.nr.2255/1984,RRD nr.4 /1987, p78 T.S.Seçt.pen. RRD,nr.7/1982 , p.91-92 V.Dondoroz,S. Kahane s.a.op.cit.vol.III,p.487¸

40

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.241

Judecatoria˘

Tribunalul Mehedin¸ti, dec.pen.nr.632 din 15.12.1993.

Drobeta Turnu Severin sen.pen.nr.860 din martie 1993

Dec.162 din 5 aprilie 1994 a Cur¸tii de Apel Craiova. H.Diaconescu în studiul “Exista˘ concurs între infraçtiunile de tâlharie˘ ilegal ? ”,Revista Dreptul nr. 9/1995, p.64 - 68

si¸ lipsire de libertate în mod

Judecatori˘

Tribunalul Jud. Dolj, dec.pen.101/1989.

I. Nu¸ta,˘ „Tâlharie.˘

Baile¸˘

sti, sent. Penala˘ 596/1988.

Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate,Rev.Decretul”

nr.4/1990.p.61-63.

O.Stoica, Drept penal, Partea speciala,˘ Ed. Stiin¸¸

tifica,˘ Bucure¸sti, 1976, p.160

C.A. Constan¸ta ,dec.pen.104/1993 , RRD nr.1/ 1994, p.140 C.A. Bucure¸sti, Seçt. a- II- a pen. Dec. nr. 12/1994, RDP nr. 2/ 1994, p.131/132.

Victor Duculescu “ Proteçtia juridica˘ a drepturilor omului “Ed.Lumina Lex, Bucure¸sti 1994, p.19

D.Ionescu s.a.¸

,Dezvoltarea constitu¸tionala˘ a statului român, Bucure¸sti, 1957

Constitu¸tia din 1866 este inspirata˘ din constitu¸tia belgiana˘ din 1831. Ea consfin¸te¸ste principiul separa¸tiei puterilor, recunoa¸sterea drepturilor omului si¸ ceta¸˘teanului etc.

Constitu¸tia din 9.09.1923 a fost orientata˘ nemijlocit spre cerin¸tele dezvoltarii˘ într-un stat de drept

4

societa¸˘tii române¸sti

41

Mult mai mult decât documente.

lucrare de licenta drept lipsirea de libertate

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Data încărcării

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

lucrare de licenta drept lipsirea de libertate

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titluri conexe

Documente similare cu lucrare de licenta drept lipsirea de libertate


1.Cadrul	general	ASPECTE GENERALE. al liberta¸˘tii juridic; material;		problemei;
2.Infrac¸tiunea	contra			persoanei;
3.Obiectul
4.Obiectul
5.Subiectul;
6.Latura		obiectiva;˘
7.Latura		subiectiva;˘
8.Desfa¸˘surarea	activita¸˘tii		infrac¸tionale;
9.Sanc¸tionarea;
10.Forme		agravante;
		SECTIUNEA¸	A – II –A

1.No¸tiune		si¸		deﬁni¸tie;
2.Obiectul	juridic	si¸	obiectul	material	al	infrac¸tiunii;
3.Subiectul				ac¸tiunii
4.Locul	si¸	timpul		savâr¸˘ sirii		infrac¸tiunii;
5.Struntura	si¸	con¸tinutul		juridic al		infrac¸tiunii;
6.Forme		modalita¸˘ti		sanc¸tiuni;

cu	adevarat˘ a drepturilor si¸ liberta¸˘tilor fundamentale ale omului este asigurata˘ în primul rând de capitolul
III	din Constitu¸tie dar a¸sa cum aratam˘	mai sus dreptul penal asigura˘ cea mai energica˘ ocrotire în calitatea

tima,	mai blând sau mai riguros,				daca˘ victimei			i s-au	îngaduit˘ unele liberta¸˘ti sau nu ,
daca˘	a	fost obligata˘	sa˘	munceasca˘	sau nu,	daca˘	i	s-au adus prejudicii materiale sau		nu.

		(a)(a)1.1.1.1.i.	(a) Modalita¸˘ti normative.
Dispozi¸tia	din	aliniatul	1	a	articolului 189 Cod			penal	incrimineaza˘

	[I.] [A.]	Modalita¸˘ti agravate: [a.]
	(a)	i. Savâr¸˘ sirea faptei prin simularea de calitate oﬁciala.˘
În	aceasta˘	modalitate,	împrejurarea	agravanta˘	se	refera˘	la	procedeul

agravanta˘ consta˘ în procedeul întrebuin¸tat de faptuitor˘ la savâr¸˘ sirea faptei si¸ anume prin rapirea˘											victimei.
			Este	rapire,˘		atunci	când victima este	ridicata˘ (luata)˘	de	la locul	unde
se	aﬂa	si¸	dusa˘	în	alt	loc,	împotriva voin¸tei	sale, acolo unde		vrea faptuitorul.˘
Rapirea˘		se	face	prin	întrebuin¸tarea violen¸tei ﬁzice,			amenin¸tare, narcotice, amagire.˘

acela¸si numar˘	de faptuitori.˘	Ace¸stia pot ac¸tiona succesiv, se pot substitui, interven¸tia lor facându-se˘	la
aceea¸si fapta,˘	din moment ce se include în durata de timp în care persoana a fost lipsita˘ de libertate.

I.C.Terchi,	Istoria	dreptului	românesc,vol.1,		Ed.Academiei R.S.R.Bucure¸sti 1980			p.441;
M.V.Dvoracek,Istoria		dreptului	românesc	vol.	I	Ed. Funda¸tiei “Chemarea”	Ia¸si	1992