UNIVERSITATEA DANUBIUS

COLEGIUL DE ADMINISTRATIE PUBLICA

LIPSIREA DE LIBERTATE N MOD ILEGAL
Coordonator stiintific:
Conf.univ.dr. TUDOREL TOADER
Absolvent:

TATARU
CLAUDIUS CONSTANTIN
CAPITOLUL I.
SECTIUNEA

I.
ASPECTE GENERALE.
general
al
problemei;
contra
libertatii
persoanei;
juridic;
material;

1.Cadrul
2.Infractiunea
3.Obiectul
4.Obiectul
5.Subiectul;
6.Latura
7.Latura
8.Desfasurarea
9.Sanctionarea;
10.Forme

obiectiva;
subiectiva;
activitatii

infractionale;

agravante;
SECTIUNEA

A II A

1.Precedente legislative

1.Notiune
2.Obiectul
3.Subiectul
4.Locul
5.Struntura
6.Forme

CAPITOLUL II
LIPSIREA DE LIBERTATE N MOD ILEGAL
si
definitie;
juridic
si
obiectul
material
al
infractiunii;
actiunii
si
timpul
savrsirii
infractiunii;
si
continutul
juridic
al
infractiunii;
modalitati
sanctiuni;
CAPITOLUL III
1

 ARI,

ASEMAN
DEOSEBIRI, LEGATURI
CU ALTE INFRACTIUNI.

CONCLUZII
CAPITOLUL I
SECTIUNEA

I
ASPECTE GENERALE
CADRUL GENERAL AL PROBLEMEI.
Preocuparile
privind ocrotirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului se afla din ce n ce mai mult n atenti
opiniei publice mondiale, persoana omului fiind ocrotita, prin toate mijloacele, inclusiv prin cele de
drept penal. Ocrotirea penala a persoanei se realizeaza prin incriminarea faptelor care aduc atingere
drepturilor si intereselor ei legitime, fapte care datorita pericolului lor social, constituie infractiuni.
n respectarea drepturilor si libertatilor omului, o semnificatie aparte o are
respectarea dreptului cetatenilor, dreptului revenindu-i un rol important n adoptarea unor legi materiale.
Respectarea
drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului reprezinta nsa si principala preocupare a O.N.U.,
fiind obiectivul esential nscris n Cartea Organizatiei Natiunilor Unite semnata la San Francisco la data
de 26 iunie 1945, n Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata la Adunarea Generara, la
10 decembrie 1948 si n alte rezolutii ale Adunarii Generale si ale Consiliului Economic si Social.
Aceasta problema prezinta interes si pentru numeroase organizatii cu caracter regional cum
ar fi: Consiliul Europei, autor al Conventiei Europene a Drepturilor Omului n anul 1950; Organizatia
Economica Americana autoarea a Conventiei Inter-americane a Drepturilor Omului n anul 1969 si altele.
Respectarea
cu adevarat a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului este asigurata n primul rnd de capitolul
III din Constitutie dar asa cum aratam mai sus dreptul penal asigura cea mai energica ocrotire n calitatea
sa de instrument de normare si reglementare a celor mai importante relatii sociale legate de persoana.
Facnd
distinctie ntre faptele de pericol social ndreptate mpotriva drepturilor absolute privitoare la existenta
fizica si la principalele atribute ale fiintei si personalitatii umane, pe de o parte si la faptele de pericol
social ndreptate mpotriva altor drepturi si interese ale persoanei, pe de alta parte legiuitorul a inclus
pe cele dinti ntr-o categorie distincta de infractiuni sub denumirea infractiuni contra persoanei .
2. Infractiuni contra libertatii persoanei.
Dreptul la libertate reprezinta alaturi de dreptul la viata , la integritate corporala si sanatate, un drept fundamental al persoanei.
Fara dreptul
la libertate personalitatea omului nu-si poate gasi afirmarea, iar toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul
2

la viata , la integritate corporala si sanatate, si pierd considerabil valoarea, deoarece numai n masura n
care este liber, omul se poate bucura deplin de viata ct si de celelalte drepturi care i sunt recunoscute.
Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica n practica toate nsusirile, atributele, interesele si dorintele
legitime si rationale ale omului care impune respectul datorat aceluiasi drept recunoscut semenilor sai.
Corespunzator cerintelor firesti, de afirmare
a personalitatii, Declaratia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948 proclama inviolabilitatea persoanei n art.9, a domiciliului, corespondentei, reputatiei si onoarei n art.4 si interdictia sclaviei n art.5.
Dreptul la libertate care prezinta numeroase si variate aspecte este ocrotit
si prin incriminarea faptelor ce i aduc atingere. Aceste fapte constituie infractiunile contra libertatii si
carora legiuitorul le-a consacrat capitolul al II-lea din titlu continnd infractiunile contra persoanei.
Prin infractiuni contra libertatii persoanei se nteleg acele fapte de pericol social, prin
care se aduc atingere n mod grav libertatii sau inviolabilitatii persoanei, de catre orice alta persoana.
3. Obiectul juridic.
Infractiunile contra libertatii persoanei au ca obiect
juridic relatiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. Libertatea persoanei, ca valoare socialjuridica, pusa sub protectia legii penale, trebuie privit ca un drept pe care orice persoana l poate spune
tuturor celorlalti oameni si n virtutea caruia se poate pretinde sa l respecte si sa se abtina de la orice
act prin care s-ar aduce vreo atingere, ngradire sau stirbire oricareia dintre formele libertatii personale.
ncalcarile starii de liberate ale
omului fiind variate, legea penala da o adevarata reglementare faptelor prin care acestea pot fi savrsite.
Starea de libertate poate fi negata total, poate fi suprimata, prin lipsirea omului de orice drepturi
civile si politice, prin transformarea lui din subiect de drepturi n obiect al dreptului de proprietate, prin
subordonarea completa si neconditionata a unei persoane fata de alta persoana, prin nlocuirea starii
de libertate cu cea de sclavie.Legea noastra penala incrimineaza n art.190 infractiunea de sclavie.
Asigurarea libertatii
individuale implica dreptul pentru fiecare persoana de a-si alege o munca corespunzatoare pregatirii, si
aptitudinilor sale. Libertatea individuala sub aspectul alegerii muncii si a modului de prestare a acesteia
este ocrotita prin incriminarea faptei de supunere la munca fortata si obligatorie n art. 191 Cod penal.
Legea ocroteste relatiile sociale
a caror existenta si buna desfasurare sunt conditionate de manifestarea nestirbita a libertatii de deplasare
si actiune a persoanei prin incriminarea faptei de lipsire de libertate n mod ilegal ( art.189 Cod penal ).
Daca n cazul infractiunilor mentionate este ocrotita nsasi starea de libertate a persoanei ca subiect de
drepturi n societate, considerata n complexul aspectelor sale, privita n general, libertatea individuala,
poate fi lovita numai n una sau alta din componentele sale. Legea acorda ocrotire si aceste cazuri
Potrivit art.27 din Constitutie nimeni nu poate patrunde sau ramne n domi3

ciliul ori resedinta unei persoane fara nvoirea acesteia dect n cazurile si conditiile prevazute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului apare
ca o problema a libertatii fizice de miscare si manifestare libera a persoanei n societate. Domiciliul
este locul unde persoana si traieste sub aspectul cel mai intim existenta, si gaseste linistea, fericirea
vietii de familie, si are secretele sale, si organizeaza viata personala, independent de amestecul altora.
mpotriva faptelor de mixtiune a altora n domiciliul altei persoane, de natura ai vatama libertatea de al
utiliza cum vrea, legea penala incrimineaza infractiunea de violare de domiciliu, ( art.192 Cod penal ).
Alaturi de libertatea fizica, cetatenilor le este ocrotita libertatea morala ( psihica ). Rapirea
libertatii psihice creeaza n constiinta omului o stare de teama, de ngrijorare, care si gaseste reflectarea
n actele pe care le savrseste si n comportamentul sau, n sensul ca nu mai este n masura sa actioneze
firesc si cu vointa libera n ceea ce trebuie sa faca. Legea penala ocroteste persoana mpotriva actelor de
constrngere privind libertatea sa morala, de natura a-i ceea o stare de temere ca un anumit rau i s-ar putea
ntmpla, prin incriminarea faptelor de amenintare ( art.193 Cod penal ) si santaj (art.194 Cod penal ).
Libertatea persoanei se manifesta si n dreptul acesteia de a comunica cu altii
prin corespondenta , telefon, telegraf, etc.
, n conditiile n care sa-i ofere garantia ca
este ferita de imixtiunea nelegitima nelegitima a altuia si secretul comunicatiilor este asigurat.
Legea incrimineaza fapta de violare a corespondentei n art.197 Cod penal ocrotind
relatiile sociale privind secretul corespondentei si libertatea de a comunica cu altii.
Legea asigura si inviolabilitatea secretului datelor, pe care o persoana le ncredinteaza
anumitor profesionisti sau functionari obligati de a nu le divulga ( medici, farmacisti, avocati, arhitecti,
ingineri, experti, functionari ai C.E.C., ai circumscriptiilor financiare etc.). Sunt ocrotite relatiile sociale
privind ncredintarea de secrete catre anumiti profesionisti sau functionari la care o persoana e silita
uneori sa apeleze. Legea incrimineaza fapta de divulgare a secretului profesional n art.196 Cod penal.
Prin incriminarea faptelor care constituie infractiuni contra libertatii persoanei sa urmarit, n unele cazuri, n afara de ocrotirea relatiilor sociale referitoare la unul sau altul dintre aspectele dreptului de libertate si ocrotirea n subsidiar a unor relatii referitoare la
alte valori sociale cum ar fi cele privind viata, integritatea corporala sau sanatatea persoanei,
onoarea, avutul persoanei, relatiile de familie sau de serviciu etc. Astfel, de exemplu prin incriminarea santajului s-a urmarit, n principal, apararea relatiilor sociale referitoare la libertatea
morala a persoanei si n subsidiar, apararea relatiilor sociale referitoare la patrimoniul acesteia.
Obiectul material.
ntruct urmarile actiunii sau inactiunii prin care se realizeaza infractiunile contra libertatii
se rasfrng asupra unui drept subiectiv al persoanei dreptul de libertate de cele mai multe ori, n
cazul acestor infractiuni, nu ntlnim un obiect material. Totusi la unele din infractiunile contra libertatii
persoanei sau la unele din modalitatile lor de realizare poate sa apara si un obiect material. Astfel, de
exemplu, n cazul infractiunii de sclavie, ntruct persoana este redusa la un simplu obiect al dreptului de
proprietate, ea devine prin aceasta chiar obiect material al infractiunii. ntlnim, de asemenea, un obiect
4

material n cazul violarii secretului corespondentei, daca fapta se realizeaza prin deschiderea, fara drept
a unei corespondente adresate altuia, sau prin sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente,
constnd n corespondenta care a fost deschisa fara drept sau care a fost sustrasa, distrusa sau retinuta.
n sfrsit, n cazul unor
infractiuni ca lipsirea de libertate n mod ilegal, santajul, exista un obiect material atunci cnd folosinduse violenta, urmarile acestei actiuni s-au rasfrnt asupra corpului unei persoane sau asupra unor bunuri.
5. Subiectul
Infractiunile contra libertatii persoanei sunt
infractiuni n cazul carora legea nu cere subiectului vreo calitate speciala. n consecinta , aceste infractiuni
pot fi savrsite de orice persoana care ndeplineste conditiile generale cerute subiectului unei infractiuni.
Participatia penala este posibila,
n cazul acestor infractiuni, att n forma coautorului ct si n forma instigarii sau a complicitatii.
6. Latura obiectiva
Infractiunile
contra libertatii persoanei sunt infractiuni omisive; ele se realizeaza din punct de vedere obiectiv, printr-o
actiune ( actiunea prin care o persoana este lipsita de libertate, n cazul lipsirii de libertate n mod ilegal,
actiunea prin care o persoana este pusa n stare de sclavie, n cazul sclaviei, actiunea de a patrunde n
locuinta unei persoane, n cazul violarii de domiciliu, actiunea de constrngere, n cazul santajului etc. ) .
Una dintre aceste
infractiuni lipsirea de libertate n mod ilegal desi se savrseste, de regula, printr-o actiune poate fi
totusi comisa, n unele cazuri, si printr-o inactiune ,( nepunerea n libertate, dupa nsanatosire, a persoanei
care, suferind de o maladie contagioasa, a fost internata pentru tratament mpotriva vointei sale ).
n cazul fiecarei dintre infractiunile contra libertatii persoanei, actiunea prin care se realizeaza elementul material al infractiunii se caracterizeaza prin
anumite trasaturi, indicate n textul de incriminare, trasaturi n lipsa carora fapta nu constituie respectiva
infractiune. Astfel, de exemplu, patrunderea n locuinta unei persoane constituie infractiunea de violare
de domiciliu, numai daca aceasta patrundere se face fara drept si fara consimta mntul acelei persoane.
La fel, amenintarea unei persoane constituie infractiunea cu aceeasi denumire, numai daca se refera la
savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare si numai daca este de natura sa alarmeze etc.
Infractiunile
contra libertatii persoanei au ca urmare periculoasa o stare de ncalcare a acestui drept sub unul dintre
aspectele sale ( o stare de ncalcare a libertatii de miscare a persoanei, n cazul lipsirii de libertate n
mod ilegal, o stare de ncalcare a libertatii morale a persoanei, n cazul ameninta rii, a santajului etc.).
ntre actiunea faptuitorului si starea de ncalcare a dreptului persoanei
la libertate trebuie sa existe un raport de cauzalitate. De cele mai multe ori, n cazul acestor infractiuni, raportul de cauzalitate este att de evident, nct stabilirea lui nu ridica nici un fel de dificultate.
5

7. Latura subiectiva
Infractiunile contra libertatii persoanei sunt infractiuni intentionate. Daca
asemenea fapte sunt savrsite din culpa, ele au un caracter penal. Intentia, n cazul lor, poate fi directa sau
indirecta, dupa cum faptuitorul, prevaznd urmarea actiunii sale, a urmarit sau acceptat producerea ei.
De regula, existenta infractiunilor contra libertatii persoanei nu este conditionata de
vreun motiv sau scop special. Exceptie face numai santajul, infractiune a carei latura subiectiva include n
scopul dobndirii n mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. n toate celelalte cazuri, motivul
si scopul constituie numai mprejurari de care se tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.
8. Desfasurarea activitatii infractionale.
Infractiunile contra libertatii persoanei, fiind infractiuni
omisive savrsite cu intentie, sunt susceptibile de acte de pregatire si tentativa. De regula, n cazul
acestor infractiuni nu sunt sanctionate nici actele de pregatire si nici tentativa. Exceptie fac numai lipsirea
de libertate n mod ilegal si sclavia, infractiuni n cazul carora legea prevede sanctionarea tentativei.
Infractiunile contra libertatii persoanei se consuma n
momentul a n care se produce urmarea periculoasa a faptei, adica starea de ncalcare a libertatii persoanei.
9. Sanctionarea
Aceste infractiuni sunt
prevazute cu pedeapsa nchisorii, corespunzator gradului de pericol social. La infractiunile de violare de
domiciliu, amenintare, violarea secretului corespondentei, pedeapsa nchisorii este alternativa cu amenda.
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi este prevazuta doar n cazul infractiunii de sclavie.
Actiunea penala se pune n miscare la plngerea prealabila a persoanei vatamate
n cazul infractiunii de violare de domiciliu n forma simpla, n cazul ameninta rii, a violarii secretului
corespondentei, si a divulgarii secretului profesional, iar mpacarea partilor nlatura raspunderea penala.
10. Forme agravate
Unele infractiuni cum ar fi lipsirea de libertate n mod
ilegal, violarea de domiciliu, santajul sunt prevazute de lege att n forma simpla ct si n forma agravata.
SECTIUNEA

A II-A
PRECEDENTE LEGISLATIVE
Infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal pe care o tratam, se regaseste
n toate reglementarile noastre vechi legislative.
n acest sens explicam Pravila lui Vasile
Lupu din 1646; Pravila lui Matei Basarab din 1652; Cronica lui Andronache Donici din 1814;
Codul lui Caragea din 1826; Condica Criminala a lui Barbu Dimitrie Stirbei din 1850.
n aceste acte se arata ca rapirea de fata sau de femeie constituie o infractiune
grava. ntemeindu-se pe pravila, domnia considerat rapirea ca vina grava ( fapte mari ) a carui judecata
a rezervat-o domnului. Pedeapsa putea fi moartea, dar era ngaduit si rascumpararea vinei prin gloaba.
6

Pravilele din sec. al XVII-lea au

generalizat pedeapsa cu moartea iar averea rapitorului era data femeii rapite. Pravila hotara ca rapitura
era mai grava cnd se savrsea asupra unei fete de boier mare ( IL gl.259, zac.25;CR,gl.32,zac.25 ).
Aceeasi pravila cerea pentru existenta infractiunii transportarea rapitei dintr-un loc n altul si necinstirea
ei prin violenta . Cnd necinstirea se facea cu voia femeii rapirea se pedepsea dupa voia judecatorului.
Desi pedeapsa obisnuita era gloaba domnia pastra dreptul sa aplice pravila daca asa gasea de cuviinta .
Cronica relateaza ca sub domnia lui Constantin Duca ( 1700-1703 ) Capitanul Gruia de la Covurlui a fost
decapitatcu pravila pentru caci au rapitura fata logodnica altuia . . . . si bucatele lui nca au dat fetii .
Rapirea apare si n Condica lui Andronache Donici a n capitolul XI: despre rapire sau alta trupeasca vatamare pricinuita din ura, pizma sau sfada si n capitolul XII: Rapirea fecioarei si preacurviei.
Condica criminaliceasca cu procedura ei din anii 1820 si 1826, prevede ca rapirea fecioarei prin
sila se pedepseste cu bataie pe ulita , nzestrarea fetei, iar daca nu o poate nzestra, merge la temnita pe un
an iar boierul nzestreaza fata si se duce la nchisoare vremelnica ( art.225 ). Rapitorul de fecioara sau
logodnica se bate sau se globeste, iar daca i rapeste fecioria primeste pedeapsa de mai sus (art.226 ).
Condica criminala a lui Barbu Dimitrie Stirbei

din 1850 prevede

rapire de nevrstnici . n art.224 se arata ca: cei care cu viclesug sau prin silnicie, vor rapi ori vor face
sa se rapeasca nevrstnicii i vor lua ori stramuta sau vor face a se lua ori stramuta din locul unde sunt
asezati de aceea sub a caror stapnire sunt ori ncredintati, se vor pedepsi cu nchisoarea Snagovului.
Daca persoana rapita este fata mai
mica de 16 ani, vinovatul va fi pedepsit cu nchisoarea Snagovului nu mai putin de 15 ani ( art.285 ).
Condica criminaliceasca cu procedura
ei s-a aplicat pna la introducerea codului si procedurii penale ale lui Ioan Alexandru I.Cuza. Chiar sub
regimul regulamentului organic aceasta procedura cu codul ei si-a avut aplicarea potrivit art.318,capitolul
VIII din Regulamentul organic al prntipatului Moldovei din 1846 unde se zice : Hotarrile n pricini
criminalicesti se vor da dupa Condica criminaliceasca, alcatuita n anul 1820 piplicarisita la 1826 .
n codul penal de la 1864, lipsirea de libertate n mod ilegal era prevazuta sub
denumirea de sechestrarea de persoane n art.272, iar n art.273 erau prevazute modalitatile agravate.
Pentru modalitatile simple
pedeapsa era nchisoarea pna la doi ani, iar pentru modalitatile agravate, rechiziunea de la 5 la 10 ani.
n art.274 era prevazuta o atenuare de pedeapsa, cnd lipsirea de libertate a ncetat nainte de 10 zile.
n art.275 era prevazuta separat infractiunea de rapire de minori.
Codul penal de la 1936 prevedea
lipsirea de libertate n mod ilegal, tot sub denumirea de sechestrare de persoane, n art.492 si 493.
Originea art.492 este n art.272 al Codului penal din 1864, cu o redactare diferita. Originea
art.493 este n art.273 al Codului penal din 1864, completat cu cteva cazuri de agravare a pedepsei.
n art.492 era prevazuta infractiunea tip, iar n art.493 se prevedea modalitatile agravate.
7

Pedeapsa pentru modalitatea simpla

era de la 3 la 6 luni nchisoare ( art.492 ) , iar pentru modalitatile agravate, nchisoare de la 5 la 10 ani.
n ceea ce priveste privarea
de libertate prin rapire, codul penal de la 1936 continea incriminari speciale n dispozitiile art.456 459
( titlul privitor la delicte contra familiei ), cu pedepse variind de la 6 luni pna la 12 ani nchisoare.
Codul penal adoptat la data de 21 iunie 1968, intrat n vigoare la 1 ianuarie 1969, contine dispozitii asemanatoare cu cele din codul penal de la 1936, privind infractiunile contra libertatii persoanei.
n codul
penal de la 1968 este incriminata fapta de lipsire de libertate a unei persoane n mod ilegal n art.189.
ntre
reglementarea codului penal de la 1968 si cea din codul penal de la 1936 exista urmatoarele deosebiri:
Dintre circumstantele agravante ale infractiunii de sechestrare de persoane,
prevazuta la art.493 din codul penal anterior, noul cod penal ( art.189 ) nu prevede durata sechestrarii
mai mare de o luna, calitatea de ruda apropiata a victimei, transportarea peste granita a celui sechestrat.
n schimb, noul cod penal prevede unele mprejurari agravante noi, care prezinta o mare frecventa sau sunt ne natura a atribui faptei un grad sporit de
pericol social: Savrsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane; pretinderea unui folos material n
schimbul eliberarii; savrsirea faptei asupra unui minor; punerea n pericol a vietii sau sanatatii victimei.
Printre circumstantele agravante
ale infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal, a fost prevazuta si savrsirea faptei prin rapire.
n cazul cnd sau produs si vatamari corporale,
infractiunea de lipsire de libertate va intra n concurs cu infractiunea de vatamare a integritatii corporale.
Din analiza incriminatiilor cuprinse n codul
penal anterior este de observat ca incriminarea din alin.2 al art.492 privind emisiunea de aduce la cunostinta autoritatilor faptul retinerii ndreptatite a unei persoane, nu a mai fost pastrata n noul cod penal.
Prin decretul-lege nr 112/1990 a fost modificat art.189 din codul penal.
S-au
prevazut sanctiuni severe daca pentru eliberarea persoanei se cere n orice mod, ca statul, o persoana
juridica, organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa ndeplineasca sau sa
nu ndeplineasca un anumit act. O atare fapta este sanctionata cu pedeapsa nchisorii de la 5 al 15 ani.
Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este de la 10 la 20 ani.
De asemenea, potrivit legii,
tentativa faptelor prevazute n alin.1 3 se pedepseste. Constituie tentativa si producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri n vederea comiterii faptei prevazute la alin.3.
O modificare recenta a art.189 a avut loc prin legea nr.140/1996.
8

Legea modifica sanctiunile de la alin.1,2,4, prevaznd la alin.1

nchisoarea de la 1 la 5 ani, la alin.2 nchisoarea de la 5 la 12 ani, si la alin.4 nchisoarea de la 15 la 20 ani.
Constitutia Romniei reglementeaza libertatea individuala
n art.23. Libertatea individuala, n continutul art.23 din Constitutie, priveste libertatea fizica a persoanei
dreptul sau de a se putea comporta si misca liber de a nu fi tinut n sclavie sau n orice alta servitute, de a
nu fi retinut, arestat sau detinut dect n cazurile si dupa formele expres prevazute de Constitutie si legi.
CAPITOLUL II
LIPSIREA DE LIBERTATE N MOD ILEGAL
[1.]

Notiune si definitie.

Dreptul la libertate care este, dupa cum s-a mai aratat, un drept fundamental al persoanei,
presupune, nainte de toate, posibilitatea acesteia de a se deplasa si a actiona n raport cu propria vointa
ceea ce constituie o conditie absolut necesara manifestarii sale active n relatiile din cadrul societatii.
Privarea unei persoane de aceasta posibilitate, mpiedicarea ei de a se deplasa si actiona n conformitate cu
vointa sa si interesele care i sunt ocrotite de lege, constituie, de aceea, o fapta care prezinta pericol social.
Fapta de lipsire de libertate a unei persoane n mod ilegal prezinta pericol social, deoarece vatama un atribut nsemnat al persoanei fizice ocrotit de lege,
nesocoteste o valoare sociala n apararea careia societatea este direct interesata.
Pericolul social al faptei este evidentiat si de faptul ca privarea de libertate provoaca un
sentiment de incertitudine si nesiguranta , att pentru relatiile individuale ct si pentru cele sociale.
Fapta de lipsire de libertate n mod ilegal este incriminata prin dispozitiile art.189 Cod penal potrivit carora:
Lipsirea de libertate a unei persoane n mod ilegal se pedepseste cu nchisoarea de la 1 la 5 ani.
n cazul n care fapta este savrsita prin simulare de calitati oficiale, prin rapire de o persoana narmata, de doua sau mai multe persoane mpreuna sau daca n schimbul eliberarii se cere un
folos material sau orice alt avantaj, precum si n cazul n care victima este minora sau este supusa unor
suferinte ori sanatatea sau viata i sunt puse n pericol, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 12 ani.
Daca pentru eliberarea persoanei, se cere n orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa ndeplineasca sau sa nu ndeplineasca un anumit act, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15 ani.
Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 15 la 25 ani.
Tentativa
faptelor
prevazute
n
alin.1-3
se
pedepseste.
Constituie
tentativa
si
producerea
sau
procurarea
mijloacelor,
a
instrumentelor
sau luarea de masuri n vederea comiterii faptei prevazute n alin.3.
[1.]

Obiectul juridic si obiectul

material al infractiunii
[1.] [I.]

Obiectul juridic generic.

Obiectul juridic generic aparut l constituie relatiile sociale a caror formare si desfasurare este legata de persoana fizica si drepturile personale ale acesteia. Obiectul juridic generic este
comun tuturor infractiunilor ndreptate mpotriva persoanei. Infractiunile contra persoanei sunt fapte
ndreptate mpotriva unei persoane, luata n considerare n mod individual, mpotriva unor drepturi
care sunt indispensabil legate de existenta fizica si de personalitatea ei drepturi fara de care aceasta
nu ar putea fi conceputa: dreptul la viata , la integritate corporala si sanatate, dreptul la libertate,
dreptul la demnitate. Aceste drepturi esentiale au un caracter absolut si sunt opozabile tuturor.
Relatiile sociale referitoare la dreptul la viata , la integritate corporala si sanatate, dreptul la libertate si demnitate, relatii n care fiecare persoana, luata n considerare
n mod individual, apare ca titular al acestor drepturi, iar celelalte persoane apar cu obligatia de a le respecta, constituie obiectul juridic comun infractiunilor contra persoanei.
[1.] [I.]

Obiectul juridic special

Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la libertatea fizica a persoanei, adica la dreptul acesteia de a se deplasa si actiona n conformitate cu propria
sa vointa . n afara acestor relatii sociale, prin savrsirea faptei n anumite mprejurari prevazute
ca circumstante agravante, sunt puse n pericol sau ncalcate si alte relatii sociale, care, constituie n felul acesta, obiectul juridic secundar al infractiunii (relatiile sociale referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei, daca fapta a pus n pericol sanatatea victimei, relatiile sociale referitoare la dreptul la viata al persoanei, daca fapta a avut ca urmare moartea victimei ).
[1.] [I.]

Obiectul material

ntruct urmarile actiunii sau inactiunii, prin care se savrseste fapta de lipsire de libertate
n mod ilegal, se rasfrng asupra unui drept subiectiv legat de persoana victimei, se admite, n general, ca
nu exista un punct material. Totusi, un asemenea obiect material al infractiunii de lipsire de libertate n
mod ilegal, constnd n corpul victimei, apare n cazul unei forme agravate a infractiunii ( de exemplu,
cnd victima este supusa unor suferinte ), deci n cazul cnd infractiunea are si un obiect juridic secundar.
[1.]

Subiectii actiunii [I.]

(a)
1.

(a) Subiectul activ

ntruct legea nu conditioneaza existenta infractiunii de vreo calitate speciala a faptuitorului, subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoana.
Daca subiectul activ are nsa vreo calitate care a nlesnit savrsirea faptei, fara sa-i schimbe ncadrarea juridica, se va tine seama de aceasta la individualizarea pedepsei ( de exemplu: sot, sotie, parinte, creditor, adversar ntr-o competitie sau ntr-un proces ).
10

Participatia penala este posibila, att n forma coautorului, ct si n forma instigarii sau a complicitatii.
Daca fapta este savrsita de doua sau multe persoane mpreuna, infractiunea este mai grava, ncadrndu - se n disp.
art.189 alin.2 Cod penal.
[1.] [I.]

Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este persoana care a fost pe nedrept lipsita de libertate. Victimei nu i se cere ndeplinirea vreunei calitati anume, oricine putnd fi subiect pasiv.
Cnd
victima
este
un
minor,
fapta
se
savrseste
n
conditiile unei circumstante agravante, prevazute n alin.2 al art.189 Cod penal.
Cu privire la victima nu se va tine seama de relatiile care existau ntre acesta si subiectul activ.
n practica judiciara s-a retinut ca fapta inculpatului care ntr-o seara, n jurul
orei 20.00, vaznd n fata blocului n care locuia, patru, minori n vrsta de 7-11 ani, ia chemat n apartamentul sau, unde dupa ce a nchis usa i-a privat de libertate timp de
6 ore, silindu-i sa-i spuna unde se afla fiul sau si cum a cheltuit banii furati de acasa,
constituie patru infractiuni de lipsire de libertate n mod ilegal, aflate n concurs real.
Exista si pareri potrivit carora n materia infractiunii contra persoanei, pluralitatea subiectilor pasivi implica chiar n cazul unitatii de actiune un concurs de infractiuni si
nu o infractiune continuata sau o infractiune simpla, n forma unitatii naturale colective.
Dar cnd aceste infractiuni multiple s-au savrsit ca n speta printr-o singura actiune, care a produs o pluralitate de rezultate ( cte unul asupra fiecarui subiect pasiv ) concursul nu
poate fi dect ideal si nu real, fiind ndeplinite toate conditiile prevazute de art.33 lit.b Cod penal.
Cu privire la subiectul pasiv, legea nu face nici o deosebire n ceea ce priveste sexul,
conditia victimei sau starea fizica a acesteia. Orict de neputincioasa ar fi, nimeni nu are dreptul sa o priveze de libertate (de exemplu o persoana si manifesta dorinta de a fi primit ntr-un internat scolar sau sa fie internata ntr-un spital ). Consimta mntul trebuie sa fie dat liber, anterior
privarii de libertate si sa se emita de la o persoana capabila. Persoana care a consimtit la privarea de libertate are dreptul sa ceara sa i se redea libertatea. Din acest moment continuarea lipsirii de libertate devine ilegala. Faptul ca subiectul pasiv, avnd de ales dintre doua locuri de
detentie, alege unul dintre acestea, temndu-se de ceva mai rau, nu constituie consimta mnt.
[1.]

Locul si timpul savrsirii infractiunii.

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul savrsirii infractiunii. Spatiul

si timpul, ca elemente de corelatie n care se desfasoara orice actiune si se produce orice urmare, nu conditioneaza caracterul de ilicit penal al faptei de lipsire de libertate n mod ilegal.
Locul si durata savrsirii faptei pot nruri gravitatea acesteia.
[1.]

Structura si continutul juridic al infractiunii

11

n structura infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal, continutul juridic al infractiunii are aceeasi componenta ca si continutul constitutiv. Acesta este aratat de dispozitiile normei incriminatoare, care prevad anumite conditii obiective si subiective ale infractiunii.
[1.] [I.]

Latura obiectiva

Infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal are latura obiectiva alcatuita din
cele trei componente: elementul material, urmarea ceruta de lege, legatura de cauzalitate.
[1.] [I.] [A.]

Elementul material

Lipsirea de libertate n mod ilegal presupune sub aspectul laturii obiective, o

fapta prin care o persoana este lipsita de libertate fizica, adica de posibilitatea de a se deplasa si actiona n conformitate cu propria vointa .
Elementul material consta n savrsirea
unei actiuni sau inactiuni, care are ca rezultat lipsirea unei persoane de libertate.
Dispozitia legala nu face o enumerare a modalitatilor de fapt care
duc la lipsirea unei persoane de libertate, astfel ca orice actiune sau inactiune, ce a produs acest rezultat, va constitui elementul material al infractiunii.
De cele mai multe ori fapta prin care o persoana este lipsita de libertate se
savrseste n forme variate si conditii diverse. Diversitatea deriva din specificul actiunii omisive, care reprezinta n toate cazurile o abuziva mpiedicare ( de exemplu faptuitorul nchide persoana ntr-o ncapere ) sau obligarea ( silirea ) unei persoane de a se deplasa, contra vointei
sale ( de exemplu, faptuitorul urca o persoana ntr-un vehicul silind-o sa se deplaseze ).
Lipsirea de libertate a persoanei poate fi totala, cnd victima este lipsita complet de libertatea de miscare ( de exemplu este legata de calorifer ) sau partiala, cnd i se lasa o oarecare libertate de miscare ( este ncuiata ntr-un apartament avnd posibilitatea de a se deplasa dintr-o camera
n alta ).Legea nu cere nu cere o mpiedicare absoluta de miscare a victimei, adica restrngerea totala care priveste libertatea de miscare a acesteia, ci se poate nfatisa si ca o restrngere partiala,
n raport de o activitate, de o actiune determinata pe care victima vrea sa o realizeze ( de exemplu, faptuitorul mpiedica victima sa se duca la o ntrunire la care aceasta vroia sa ia parte ).
Lipsirea de libertate trebuie sa fie efectiva, indiferent daca victima era
constienta sau nu ca i s-a paralizat ori restrns libertatea de miscare.
Eroarea victimei asupra starii n care se afla nu echivaleaza cu consimta mntul acesteia.
Pentru
existenta
infractiunii
nu
intereseaza
locul
si
nici
timpul savrsirii faptei.
O persoana poate fi lipsita de libertate n propria sa
locuinta , ntr-un loc public sau privat, n timpul zilei sau n timpul noptii.
Lipsirea de libertate se poate produce n orice mod si cu orice mijloace susceptibile sa
conduca la acest rezultat. Procedeul utilizat nu conditioneaza existenta elementului material, ci fixeaza
doar specificul actiunii savrsite. Actiunea de lipsire de libertate este realizat cel mai adesea prin folosirea
12

violentei fizice, ameninta ri, amagiri, rapire, distrugere sustragere sau chiar prin actiuni aparent licite la
nceputul efectuarii lor ( ascunde cheia pentru ca victima sa nu poata iesi; i fura sau i ascunde hainele
pentru a nu se putea mbraca; i nteapa cauciucurile la masina pentru a nu putea ajunge n timp util unde
prezenta sa era necesara; inducerea n eroare pentru a nu parasi locul unde se afla ). Autorul poate sa
recurga la actiuni directe, cum ar fi constrngerea fizica ( victima este legata de un pom, punnd-o n imposibilitate de a se misca ) ori administrarea unor substante care paralizeaza vointa victimei ( i da alcool,
stupefiante etc. ) ori recurge la actiuni indirecte ( internarea victimei ntr-un ospiciu prin prezentarea
eronata a starii de fapt n fapt autoritatii ). Elementul material al faptei este autorizat atunci cnd victima
se afla imobilizata sau numai tinuta mpotriva vointei sale ntr-un loc oarecare, precum si atunci cnd
ea este mpiedicata sa mearga acolo unde ar fi dorit sa se afle (de exemplu, o persoana este mpiedicata
sistematic sau ntr-un anumit moment sa intre ntr-o institutie unde are acces, spre a face n timp util o
reclamatie sau sa depuna o cerere ) sau faptuitorul cu pistolul n mna sileste victima sa se ndrepte ntrun anumit loc; amagind-o ca este asteptata de o ruda, o determina sa-l urmeze, sau victima aflndu-se pe
acoperisul casei, sustrage scara pe care urma sa coboare si exemplele mijloacelor folosite pot continua.
Daca mijlocul folosit de faptuitor constituie prin el nsusi infractiune se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni. n practica judiciara s-a decis, ca raspunde att pentru infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal ct si pentru infractiunea de omor, inculpatul care urmarind sa lipseasca de libertate pe concubinul surorii sale, pentru ca aceasta sa-si
poata lua lucrurile din locuinta lui, l-a lovit cu pumnii si picioarele n abdomen si torace, dupa
care, pe cnd victima se afla n stare de inconstienta , a legat-o de un copac; n urma loviturilor primite care i-au provocat rupturi ale ficatului si plamnilor victima a ncetat din viata .
n raport cu aceasta stare de fapt, n speta exista un concurs de infractiuni, deoarece
procedeele folosite de inculpat pentru imobilizarea victimei au dus n cele din urma, la moartea
ei, iar inculpatul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului (omor cu intentie indirecta ).
S-a retinut de asemenea ca fapta celor trei inculpati, care dupa ce au aplicat persoanei
vatamate lovituri pna au adus-o n stare de inconstienta , au legat-o de un pom si au lasat-o astfel, pna
cnd alte persoane au dezlegat-o si i-au redat libertatea, iar prin loviturile aplicate i-au pricinuit victimei
lovituri pentru care au fost necesare 21 de zile de ngrijiri medicale pentru vindecare, ntruneste elementele infractiunilor de lipsire de libertate n mod ilegal si vatamare corporala, prevazute si pedepsite
de art.189 alin.2 Cod penal si art.181 Cod penal cu aplicarea dispozitiilor art.33 lit. a Cod penal.
Cnd inculpatii au retinut victima nchisa n casa timp de 15 ore si
au constrns-o sa aiba raporturi sexuale cu ei, au savrsit infractiunea prevazuta de
disp.art.189 alin.2 Cod penal n concurs cu cea de viol.
Lipsirea de libertate n
acest caz nu se absoarbe n infractiunea de viol, asa cum au solicitat inculpatii.
S-a retinut si fapta inculpatului, care a ntlnit pe strada pe partea vatamata si a invitat-o n
parc sub pretextul ca vrea sa-i comunice ceva. n parc, amenintnd-o cu cutitul i-a cerut sa mearga pna la
marginea orasului, ntr-o padure, unde a avut cu ea prin constrngere raport sexual repetat. n continuare,
13

i-a cerut tot sub amenintarea cutitului, sa-l urmeze ntr-o comuna situata n apropierea orasului si n
locuinta unei persoane, unde a ramas peste noapte, a constrns din nou victima sa aiba raport sexual cu
el, de mai multe ari, iar dimineata i-a permis sa mearga acasa. n speta de fata , inculpatul a savrsit
infractiunea de viol, prevazuta si pedepsita de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea prevederilor art.41
alin.2 Cod penal si lipsirea de libertate n mod ilegal, prevazuta si pedepsita de art.189 alin.1 Cod penal.
n practica judiciara s-a mai retinut speta: doi inculpati au urcat cu forta o femeie n masina si dupa ce au lovit-o de cteva ori cerndu-i sa taca, au continuat drumul pentru a gasi un loc unde sa aiba cu ea raporturi sexuale. La un moment dat nsa victima a
sarit din masina. Prima instanta a retinut tentativa la infractiunea de viol, considernd ca ntreaga activitate infractionala a tins la realizarea acestei infractiuni si nu la privarea de libertate.
Tribunalul Suprem creznd sentinta primei instante cu motivarea ca retinerea partii vatamate a fost facuta prin violenta si n mod nelegal, inculpatii actionnd constienti de rezultatul activitatii lor. mprejurarea ca au conceput savrsirea acestei infractiuni ca un mijloc de realizare a
violului este fara relevanta n conditiile n care ei nu au savrsit aceasta infractiune si nici o alta
fapta penala n care sa se absoarba ca element constitutiv, fapta privarii de libertate. Prin urmare ncadrarea judiciara a faptei descrisa mai sus este cea prevazuta de art.189 alin.2 din Codul penal.
Uneori, elementul material al faptei se savrseste prin inactiune, atunci cnd privarea de
libertate a fost la nceput legala, dar la exprimarea situatiei pentru care intervenise, persoanei nu i se da
drumul. Din momentul n care privarea de libertate nu-si mai gaseste justificare, ncetnd temeiul legal omisiunea prelungita de a reda persoanei libertatea de miscare echivaleaza cu realizarea elementului
material al faptei ( de exemplu, la ncetarea carantinei sau cu ocazia unui sinistru mai multe persoane
sunt oprite sa plece de la locul unde se afla datorita pericolelor la care s-ar expune din cauza nesigurantei cailor de acces spre exterior daca nsa restrictia se mentine si dupa restabilirea situatiei va fi
savrsit elementul material al faptei ). Autorul omitnd sa faca ceea ce este obligat n cadrul atributiilor de serviciu sau legale ori ceea ce este n puterea sa, pentru a pune capat lipsirii de libertate si
prelungeste ilegal detinerea unei persoane, care initial a fost legal privata de libertate, omitnd sa o
elibereze sau sa anunte organele competente, savrseste infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal.
Fapta prin care persoana este lipsita de libertate trebuie sa aiba caracter ilegal.
Dispozitia incriminatoare contine o prevedere referitoare la caracterul actiunii de privare de libertate, care pentru a constitui elementul material al infractiunii si a ntregi latura obiectiva a acesteia, trebuie sa fie savrsita n mod ilegal.
Numai daca e nengaduita de lege, actiunea de lipsire de libertate, devine o fapta cu caracter penel. Aceasta conditie de ilicitate, care este conditie esentiala se justifica prin aceea ca sunt categorii de persoane a caror conditie personala impune luarea unor masuri de restrngere a libertatii lor
dupa cum a numite restrngeri sunt implicit aduse libertatii altor persoane din cauza activitatii pe care
o desfasoara. Fata de acestia, desi are loc o restrngere a posibilitatilor de libera miscare si actiune, totusi infractiunea nu va fi comisa fiindca lipseste caracterul ilegal al actiunii de privare de libertate. Nu
14

avem n vedere acele situatii n care lipsirea de libertate priveste persoane care au savrsit fapte penale
deoarece caracterul ilegal al lipsirii de libertate determina n asemenea situatii, existenta infractiunii de
arestare nelegala (art.266 alin.1 Cod penal ). Este vorba de alte situatii cum ar fi : cea a persoanei
atinse de boli contagioase care pot fi internate pentru tratament mpotriva vointei lor; cea a persoanei
care pot fi retinute n carantina; a militarilor retinuti n cazarma; a infractorului surprins n flagrant delict,
care poate fi prins de orice persoana si condus n fata autoritatilor; cea a parintilor sau a celor asimilati
lor, care n exercitarea drepturilor lor, pot lua masuri de restrngere a libertatii copilului minor etc.
n ceea ce priveste parintii si cei asimilati lor acestia pot lua n exercitarea dreptului de
corectie, anumite masuri de restrngere a libertatii copilului minor, dar numai atunci cnd aceste masuri
sunt determinate de interesul ndreptarii minorului. Autoritatea parinteasca trebuie sa fie exercitata, astfel
nct sa fie evitate masurile excesive nejustificate ( de exemplu, izolarea totala a copilului si supunerea
acestuia la un regim care nu-i asigura dezvoltarea fizica, intelectuala, morala normala ). n alte cazuri
parintii vor fi raspunzatori pentru faptele savrsite, dupa caz, privind disp. din art. 189 Cod penal sau a
celor din art.306 Cod penal. Caracterul masurilor luate de parinti constituie o problema de fapt, lasata
la aprecierea instantelor judecatoresti. Sunt asimilati parintilor, cei care exercita n locul lor, drepturile
si ndatoririle acestora sau care printr-o activitate complementara celei efectuate de parinti se ocupa de
educarea minorilor ( tutorele, educatorul, profesorul, etc.). Parintii sau cei asimilati lor nu pot transmite
drepturile pe care le au asupra minorului, unei alte persoane, astfel nct acesta din urma, nu poate lua n
privinta minorului, o masura de restrngere a libertatii. Daca n aceasta situatie, persoana ia n privinta minorului o masura de restrngere a libertatii, punndu-i n primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala
sau morala, raspunderea penala se stabileste att pentru infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal
ct si pentru infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, deoarece aceasta din urma infractiune nu
absoarbe lipsirea de libertate n mod ilegal ca element constitutiv sau ca incriminare agravanta . Desi nu
savrsesc fapta incriminata de art.189 Cod penal si nu sunt pasibili de raspundere penala, parintii care n
dorinta de a asigura educatia copilului i supun pe acestia la anumite privatiuni n care priveste lipsirea
lor de miscare si actiune ( de exemplu, n aducerea la ndeplinirea unui program armonios de dezvoltare
fizica, psihica sau morala, parintii pot interzice copiilor sa plece de acasa la ore nepotrivite, noaptea sau
naintea pregatirii lectiilor sau sa-i opreasca de a avea legaturi de prietenie cu persoane nepotrivite ).
La fel, persoanele care participa la luarea masurii de internare, a unui bolnav,
suferind de o boala grava ( de exemplu, o alienatie mintala, o boala epidemica etc.), care face
necesara internarea sa, ori persoanele care duc la ndeplinire masurile de tinere n carantina
sanitara a calatorilor, nu raspund penal pentru actele efectuate n asemenea mprejurari.
Sunt anumite categorii de persoane, care datorita activitatii pe care o desfasoara,
se gasesc supuse unui regim implicnd restrngeri ale activitatii. E cazul militarilor, al personalului stiintific care ntreprinde cercetari n conditii de cvasiizolare un timp mai ndelungat a
sportivilor convocati n cantonamente etc. Restrngerea libertatii n asemenea cazuri nu este relevanta pentru legea penala, deoarece activitatile pe care le genereaza sunt vitale sau admise n
viata sociala si cei care sunt angajati n asemenea activitati satisfac o ndatorire generala sau
15

consimt voluntar la restrictiile de libertate ce le implica activitatea n care sunt angajati.

De asemenea, privarea de libertate a agresorului n caz de legitima aparare, prinderea infractorilor de catre cetateni, n caz de infractiune flagranta, n cazul exercitarii masurilor preventive (
retinere, arestare ) sau n caz de stare de necesitate ( retinerea unui alienat sau betiv pentru a-l mpiedica sa faca rau ) nu constituie infractiune daca privarea de libertate s-a facut potrivit legii si n forma
ceruta de aceasta. Daca privarea legala de libertate se face n alte conditii dect cele autorizate de lege
( un nebun este internat ntr-o locuinta , n loc sa fie predat autoritatilor ) ori n alte scopuri dect cele
legale ( retinerea unui alienat ca razbunare pentru prejudiciile produse ) fapta va constitui infractiune.
Privarea de libertate prin latura sa presupune o durata, implica o desfasurare n timp o
succesiune de momente. Legea nu contine nici o precizare n ceea ce priveste durata de timp n care
victima trebuie sa fie lipsita de libertate, pentru ca fapta sa constituie infractiune, ceea ce nseamna ca
aceasta durata poate fi coprinsa n limite foarte largi. Lipsirea de libertate trebuie sa dureze att ct victima
sa fie mpiedicata n mod efectiv de a se deplasa si a actiona n conformitate cu vointa sa. O lipsire de
libertate cu o durata extrem de redusa ( de cteva secunde sau minute ) nu va constitui infractiunea de
lipsire de libertate n mod ilegal, caci nu se poate vorbi de o lipsire efectiva a persoanei de posibilitatea
de se deplasa si actiona n conformitate cu vointa sa. Totusi o lipsire de libertate cu o durata extrem de
redusa, va constitui infractiune, daca victima, avnd efectuat un anumit act nu l-a putut ndeplini datorita
lipsirii ei de libertate ( de exemplu, victima trebuie sa se prezinte la un concurs, care a nceput la o anumita
ora, dar lipsita de libertate numai cteva minute a pierdut posibilitatea de a se prezenta la acel concurs.
Nu este esential pentru
existenta infractiunii ca victima sa fi fost n imposibilitate absoluta de a se auto elibera. Este suficient
ca aceasta sa nu fi putut nfrnge, cu mijloace normale, obstacolul material ori moral pe care autorul l-a
folosit. Nu intereseaza daca victima cu mai multa abilitate, cu un plus de forta fizica sau expunnduse la unele riscuri ori la o condamnare din partea opiniei publice ar fi putut sa nfrnga obstacolul.
Nu influenteaza existenta elementului material nici tratamentul la care este supusa victima, mai blnd sau mai riguros, daca victimei i s-au ngaduit unele libertati sau nu ,
daca a fost obligata sa munceasca sau nu, daca i s-au adus prejudicii materiale sau nu.
Fapta constituie infractiune chiar daca tratamentul este deosebit de civilizat.Daca autorul
supune victima unor suferinte fizice sau morale ori daca sanatatea sau viata i sunt primejduite, va fi sanctionat pentru forma agravata a infractiunii.
Daca victima va suferi
vatamari corporale ori a fost ucisa, ne vom afla n situatia unui concurs de infractiuni.
Exista situatii n care lipsirea de libertate a unei persoane nsoteste o alta infractiune, fiind absorbita n mod natural de aceasta. Astfel, violul nu poate fi conceput fara lipsirea de libertate a victimei, deoarece numai n felul acesta poate fi realizat prin constrngere raportul sexual. Violul absoarbe n continutul sau numai lipsirea de libertate care este necesara realizarii raportului sexual.
Lipsirea de libertate care depaseste aceasta necesitate realizeaza infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, care intra n concurs cu infractiunea de viol. n practica judiciara s-a de16

cis ca fapta inculpatului, care dupa ce a comis infractiunea de viol a ncuiat-o pe victima n
camera si a plecat lundu-i rochia si geanta cu actele de identitate, pentru a nu putea iesi, ceea
ce a avut ca urmare imobilizarea victimei n ncapere, mpotriva vointei sale, timp de 6 ore, constituie infractiunea de lipsire de libertate n mod illegal, n concurs cu infractiunea de viol.
Lipsirea de libertate nu-si
pierde caracterul de infractiune autonoma n cazul n care infractiunea n vederea comiterii careia a fost
savrsita nu a avut loc si faptuitorul nu a savrsit vreo alta infractiune n al carui continut sa fie absorbita .
B. Urmarea imediata.
Latura
obiectiva a infractiunii se ntregeste cu urmarea pe care actiunea sau infractiunea autorului trebuie sa o
produca, urmare ce consta n trecerea de la starea de libertate la starea de restrictie sau de lipsa acesteia.
Urmarea imediata
este n acelasi timp un rezultat si o stare. Este un rezultat, n sensul ca victima este lipsita de libertate
fizica si este o stare, fiindca victima nu mai poate sa se manifeste potrivit vointei sale tot timpul ct
dureaza privarea de libertate. Realizarea acestei urmari presupune trecerea unui oarecare interval de timp,
existenta unei continuitati de-a lungul careia victima sa resimta starea de restrictie la care este supusa
prin actiunea faptuitorului. n ceea ce priveste timpul necesar, lipsirea de libertate poate varia de la o
perioada relativ scurta de cteva ceasuri , minute chiar pna la o durata ndelungata de zile sau chiar luni.
Uneori aceeasi actiune s-au inactiune poate produce si alte urmari pe
lnga ceea de lipsire de libertate, sanctionate prin dispozitii diferite de legea penala. n astfel de situatii
vor fi aplicabile regulile concursului de infractiuni. Daca lipsirea de libertate a victimei este absorbita
natural n urmarea imediata a unei alte fapte penale, va exista o singura infractiune, cea absorbanta.
C. Legatura de cauzalitate.
Ultimul element
al laturii obiective este legatura de cauzalitate. Acest element priveste legatura ce trebuie sa existe ntre
activitatea faptuitorului si urmarea imediata a acestei activitati, concretizata n privarea de libertate.
n toate cazurile legatura de cauzalitate trebuie dovedita. Numai daca se stabileste, fara drept de
tagada, legatura de cauzalitate dintre comportarea subiectului activ si urmarea ilicita , va fi nfaptuita
latura obiectiva. Uneori legatura de cauzalitate este att de evidenta, nct constatarea ei nu prezinta
nici o dificultate. Alteori, mai ales n situatiile cnd faptuitorul a actionat mijlocit, folosindu-se de
energiile straine, stabilitatea legaturii de cauzalitate presupune inele dificultati. Pentru corecta stabilire
a cauzelor urmarii ilicite, trebuie avute n vedere nu numai contributiile nemijlocite legate de urmarea
imediata, ci toate contributiile angrenate n procesul de nfaptuiri a urmarii, deci si cele mijlocite.
II. Latura subiectiva.
O fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune, daca
17

actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al faptei este savrsita cu vointa nfaptuitorului.
Atitudinea sa psihica releva forma de vinovatie prevazuta de norma de incriminare a faptei respective.
A. Elementul subiectiv.
Faptuitorul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal voieste
sa savrseasca actiunea sau inactiunea si are reprezentarea urmarii acesteia, adica lipsirea victimei
de posibilitatea de a se deplasa si actiona n mod liber. Lipsirea de libertate se savrseste cu intentie. Aceasta poate fi directa sau indirecta dupa cum faptuitorul, prevaznd ca actiunea sau inactiunea sa are ca urmare lipsirea de libertate a persoanei, a urmarit sau a acceptat producerea acestui
rezultat. Intentia faptuitorului include cunoasterea caracterului ilegal al actiunii sau inactiunii sale.
Daca autorul faptei a crezut n mod gresit ca se afla in una din situatiile n care legea i da dreptul
sa lipseasca o persoana de libertate, fapta sa nu are caracter penal, deoarece eroarea n care gaseste
acesta i nlatura nevinovatia. Savrsirea infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal nu este posibila din culpa. Eliberarea de buna voie a victimei de catre faptuitor nu nlatura existenta infractiuni.
Mobilul sau scopul privarii ilegale a victimei de libertate nu are, de asemenea, nici o relevanta pentru existenta infractiunii. Daca faptuitorul a privat victima de libertate n vederea comiterii unei infractiuni (pe care a savrsit-o), acesta va raspunde pentru un concurs de infractiuni, n afara de cazul
cnd lipsirea de libertate a victimei nu este absorbita natural n continutul infractiunii sau nu este prevazuta ca element constructiv ori ca circumstanta agravanta n continutul unei infractiuni complexe.
B. Consimta mntul victimei.
Restrngerea temporala a libertatii
unei persoane nu va constitui infractiune, din moment ce s-a obtinut n prealabil acordul acelei persoane,
spre a fi supusa la unele restrictii ce privesc libertatea sa. Consimta mntul trebuie sa fie valabil ; adica
sa fie data de o persoana constienta de semnificatia restrictiilor pe care le va suporta, iar vointa ei trebuie
sa se manifeste liber. Revocarea consimta mntului dat schimba implicit si caracterul faptei. Mentinerea
regimului de privatiune de libertate dupa retragerea consimta mntului duce la savrsirea infractiunii.

6. Forme, modalitati, sanctiuni.

[I.]

Formele infractiunii.

A. Actele de pregatire si tentativa.

Tentativa faptelor prevazute
de art.189 alin. 1-3 se pedepseste potrivit dispozitiilor generale din art.21 Cod penal. Legea asimileaza
tentativei si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri n vederea
18

comiterii faptei, dar numai n cazul modalitatilor agravate prevazute de articolul 189 aliniatul, 3 care
obisnuit constituie doar acte pregatitoare. Asemenea acte potrivit legii vor atrage raspunderea pentru
tentativa la infractiune, daca au fost comise n conditiile articolului 189 aliniatul 3 din codul penal.
B. Consumarea.
Tentativa infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal este pedepsita de lege.
Consumarea infractiunii are loc n momentul n care se produce urmarea faptei, adica momentul n care
persoana este lipsita de posibilitatea de a se deplasa ti actiona n conformitate cu vointa sa. ntruct starea
de lipsire de libertate a re persoanei dureaza, se prelungeste n timp, prin natura faptei, pna intervine o
actiune care i pune capat, infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal este o infractiune continua.
C. Epuizarea.
Ca orice infractiune continua, ea are si un moment al epuizarii, care este momentul n
care, intervenind o infractiune contrara celei initiale, nceteaza starea de lipsire de libertate a persoanei.
[I.]

Modalitatile infractiunii. [A.]

(a)
1.
i.

(a) Modalitati normative.

Dispozitia din aliniatul 1 a articolului 189 Cod penal incrimineaza

fapta n modalitatea simpla (forma tipica) .n dispozitiile din aliniatul 2-4 sunt prevazute modalitati
agravate ale infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal. Acestea sunt particularizate prin anumite situatii care sporesc gradul de pericol social, ceea ce justifica o nasprire a pedepsei. Legea
a retinut aceste mprejurari agravate deoarece de fiecare data prezenta lor sporeste gradul de pericol social al faptei n astfel de situatii este posibil din punct de vedere legal si necesar din punt
de vedere practic, sa se prevada circumstantele care modifica modalitatea simpla, agravnd-o.
La continutul tipic al infractiunii au fost legal atasate
din multimea de mprejurari sau situatii care ar putea nsoti savrsirea infractiunii, pe cele apreciate
ca fiind de natura a spori ntotdeauna gradul de pericol social al faptei si raspunderea faptuitorului.
Modalitatile agravate din articolul 2 privesc: fie mijloacele sau procedeele folosite (fapta savrsita
prin simulare de calitati oficiale, prin rapire), fie persoana faptuitorului (cnd acesta este narmat sau cnd
doua sau mai multe persoane comit fapta mpreuna ) , fie scopul urmarit (obtinerea unui folos material )
, fie persoana victimei ( cnd acesta este un minor sau cnd este supusa unor suferinte fizice ) . Retinerea
uneia dintre aceste modalitati atrage ncadrarea faptei n dispozitiile din articolul 2 al articolului 189
Cod penal. Cnd sunt retinute mai multe modalitati agravate, fapta fiind una singura, se va da acesteia
aceeasi ncadrare. Aceasta complexitate va fi avuta n vedere, eventual la individualizarea pedepsei.
O
varianta agravata, dar de o gravitate sporita n raport cu cele de mai sus, ca statul, o persoana juridica, o
organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa ndeplineasca un anumit articol
(articolul 189 aliniatul 3 Cod penal ) , modalitatea agravata introdusa prin legea numarul 112/1990.
19

n sfrsit, prin dispozitiile recente ( articolul 189 aliniatul 4 Cod

penal ) a fost reglementata ca forma agravata, situatia n care fapta a avut ca urmare moartea victimei.
[I.] [A.] Modalitati agravate: [a.]
(a)

i. Savrsirea faptei prin simularea de calitate oficiala.

n aceasta modalitate, mprejurarea agravanta se refera la procedeul

folosi de faptuitor. Acesta simuleaza, adica pretinde ca are o calitate oficiala, pe care n realitate nu o detine.
Procedeul lezeaza si prestigiul autoritatii publice, aducnd atingere relatiilor sociale a caror desfasurare este asigurata prin normala activitate a acestei autoritati.
Prin calitate oficiala n sensul legii, trebuie sa ntelegem
functia, n atributiile careia intra dreptul de a lua masuri sau de a executa ordine privitoare la libertatea persoanei. Numai invocarea unei asemenea functii este susceptibila de a crea n constiinta victimei
convingerea ca se afla n fata unei persoane ndreptatita sa o priveze de libertate si ca trebuie sa se supuna .
Asemenea atributii apartin organelor de urmarire penala, organelor nsarcinate cu
executia mandatelor judiciare, anumitor organe sanitare de depistare a bolilor contagioase, unor unitati
militare etc. Deci trebuie sa se constate, daca s-a invocat o calitate oficiala, care obiectiv implica atributii
de efectuare a unor acte mpotriva libertatii persoanei. Nu are importanta consideratiile pentru care
victima a crezut ca faptuitorul poate n mod legal efectua actiunea de lipsire de libertate. Simularea altei
calitati oficiale, ( de pilda aceea de director al unei ntreprinderi de stat ) nu atrage aplicare agravantei.
Aducerea la cunostinta
victimei a calitatii oficiale se poate face prin cele mai diverse procedee ( se invoca direct prin viu grai,
prin prezentarea calitatii oficiale a faptuitorului de catre o alta persoana ) .Nu are importanta momentul
cnd s-a produs aceasta simulare si nici cnd mijloacele folosite erau sau nu apte sa produca inducerea
n eroare a victimei ori daca acesta s-a lasat numai partial ori totala indusa n eroare de faptuitor.
b). Savrsirea faptei prin rapire.
Legatura strnsa
dintre rapire si infractiunea prevazuta n articolul.189, a determinat legiuitorul sa nu mai prevada distinct,
si sa transforme rapirea ntr-o circumstanta agravanta a infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal.
n aceasta modalitate, mprejurarea
agravanta consta n procedeul ntrebuintat de faptuitor la savrsirea faptei si anume prin rapirea victimei.
Este rapire, atunci cnd victima este ridicata (luata) de la locul unde
se afla si dusa n alt loc, mpotriva vointei sale, acolo unde vrea faptuitorul.
Rapirea se face prin ntrebuintarea violentei fizice, amenintare, narcotice, amagire.
Nu are nici o relevanta daca locul unde a fost dusa victima i era cunoscut
sau nu. Nu intereseaza daca victima a opus totala rezistenta faptuitorului sau numai partiala, important
este ca transportul ei de la locul unde a fost lipsita de libertate s-a facut cu nfrngerea vointei sale.
20

Considerarea lipsirii de libertate prin rapire ca o modalitate legala

agravata a infractiunii, se justifica prin aceea, ca aducere victimei n mod fortat ( cu ncalcarea vointei sale
) ,acolo unde a decis faptuitorul, reprezinta un act periculos n sine care sporeste gravitatea faptei simple.
Procedeul rapirii este ntlnit n
cazul terorismului din societatea contemporana. Practica rapirii unor persoane si tinerea lor n captivitate,
avnd un grad de pericol social ridicat, se impune sa fie incriminate si sanctionate cu asprime de lege.
Nu exista rapire, atunci
cnd persoana a consimtit sa mearga la locul unde apoi a fost supusa unei privari de libertate sau atunci
cnd ntmplator a ajuns n acel loc, fara ca faptuitorul sa fi efectuat acte care sa constituie o rapire.
c).Savrsirea faptei de catre o persoana narmata.
Aceasta modalitate exista atunci cnd
fapta a fost savrsita de catre o persoana, care n momentul savrsirii actiunii infractionale, era narmata.
O persoana este considerata narmata, daca
la comiterea faptei a avut asupra sa o arma. Nu este nevoie ca ulterior arma sa se gaseasca la faptuitor.
n temeiul dispozitiilor articolul 151 Cod penal, care explica termenul
arma, trebuie sa ntelegem prin persoana narmata, n primul rnd, persoana care n momentul savrsirii
faptei, are asupra sa un instrument, piesa sau dispozitiv declarat arma prim dispozitii legale (articolul 151
aliniat 1 Cod penal ) , iar n al doilea rnd, persoana care n momentul savrsirii faptei are asupra sa un
obiect de natura a fi folosit ca arma si pe care l ntrebuinteaza la atac (articolul 151 aliniat 2 Cod penal ).
n prima situatie, pentru existenta agravantei, fiind vorba de o arma propriu-zisa, este
suficient ca faptuitorul sa o aiba asupra sa. n literatura de specialitate potrivit unei opinii arma trebuie
sa fie vizibila pentru victima, tinnd seama de efectul intimidant pe care-l produce asupra acesteia.Dupa
o alta opinie la care ne raliem si noi agravanta exista indiferent daca victima vede sau nu arma.Persoana
care actioneaza avnd asupra sa o arma manifesta o hotarre mai ferma, o ndrazneala mai mare, stiind ca
are posibilitatea sa o foloseasca oricnd mpotriva victimei. n acesta consta si pericolul sporit al faptei si
al persoanei faptuitorului. Desi o arma vizibila si produce efectul intimidant asupra victimei ducnd la
nfrngerea mai usoara a rezistentei acesteia, totusi pericolul subzista pentru victima, si cnd faptuitorul
nu-i arata arma, dar o poate folosi la nevoie. Arma trebuie sa existe n mod real asupra autorului. Presupunerea eronata a victimei n aceasta privinta , nu atrage aplicarea agravantei. Agravanta va exista si
cnd faptuitorul are asupra sa arma n virtutea functiei sau ocupatiei sale ( paznic, padurar, santinela ).
n cea de a doua situatie, fiind vorba de o arma asimilata, este necesar ca faptuitorul care are
asupra sa obiectul susceptibil de a fi folosit ca arma, sa-l foloseasca n mod efectiv mpotriva victimei.
Daca obiectul nu este folosit la atac, acesta nu constituie arma n ntelesul legii penale si n consecinta ,
nu poate fi vorba de o persoana narmata si nici nu se poate socoti realizata modalitatea agravata.
Lipsirea de libertate n mod ilegal, savrsita de o persoana
narmata este mai grava deoarece releva un grad sporit de pericol social al faptuitorului, acesta ntelegnd
sa recurga pentru savrsirea infractiunii la mijloace de natura sa-i asigure reusita intr-o mai mare masura.
21

n practica judiciara s-a decis ca fapta

unei persoane, care dupa cea oprit un taxi particular a fortat pe conducatorul acestuia, amenintndu-l cu
un cutit, sa-l transporte timp de doua ore n diverse zone ale municipiului Bucuresti, constituie infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, prevazuta de articolul 189 Cod penal, deoarece n conditiile
de mai sus, libertatea de miscare a victimei a fost grav ncalcata, prin fapta unei persoane narmate.
d). Savrsire faptei de doua sau mai multe persoane mpreuna.
Cooperarea mai multor persoane la savrsirea faptei
sporeste gravitatea infractiunii deoarece mareste sansele de reusita ale faptuitorului,care actioneaza cu
mai multa eficienta asupra victimei, anihilndu-i sau reducndu-i mult mai usor posibilitatea de aparare.
Prin savrsirea faptei de
doua sau mai multe persoane mpreuna se ntelege, dupa cum s-a mai aratat, savrsirea faptei de doua sau
mai multe persoane n calitate de coautori, precum si savrsirea faptei de doua sau mai multe persoane
dintre care cel putin una n calitate de auto, iar cealalta sau celelalte n calitate de complici concomitenti.
Nu
intereseaza daca printre cei care coopereaza la savrsirea faptei sunt si persoane care nu raspund penal.
Legea a avut n vedere cooperarea materiala, care indiferent de orice alta mprejurare, usureaza comiterea infractiunii si i ridica periculozitatea sociala. Participantul care raspunde
penal este sanctionat pentru forma agravanta a infractiunii, chiar daca toti ceilalti participanti sunt exonerati de raspunderea penala. Daca fapta este savrsita de cel putin trei persoane mpreuna se aplica
numai agravanta speciala, nu si cea generala prevazuta n articolul 75 litera a Cod penal deoarece, n caz
contrar, ar n semna ca un acelasi temei sa atraga o dubla agravare a pedepsei, ceea ce nu este admisibil.
Circumstanta agravanta referindu-se la
fapta si nu la persoana faptuitorului, instigatorii si complicii anteriori, care au stiut ca fapta va fi savrsita
de doua sau mai multe persoane mpreuna, raspund, de asemenea, pentru forma agravata a infractiunii.
Infractiunea de lipsire de libertate fiind o infractiune continua, nu este necesar sa existe n tot timpul savrsirii
acelasi numar de faptuitori. Acestia pot actiona succesiv, se pot substitui, interventia lor facndu-se la
aceeasi fapta, din moment ce se include n durata de timp n care persoana a fost lipsita de libertate.
n practica judiciara s-a retinut fapta mai multor barbati de a retine partea
vatamata n scopul de a avea cu ea n mod repetat raporturi intime constituie infractiunea de lipsire de
libertate n mod ilegal prevazuta si pedepsita de dispozitia articolului 198 aliniatul 2 Cod penal, ntruct
pentru o anumita perioada de timp aceasta a fost lipsita de posibilitatea de a dispune n mod liber de sine.
e).Cererea unui folos material sau a oricarui alt avantaj n schimbul eliberarii.
Circumstanta agravanta consta, asadar, n cererea formulata de faptuitor de a i
se da, n schimbul eliberarii persoanei, un folos material sau oricare alt avantaj.Prin aceasta, infractiunea
dovedeste o periculozitate sociala sporita, deoarece faptuitorul, urmarind un folos material sau orice
alt avantaj, conditioneaza ncetarea activitatii sale infractionale de realizarea acelui folos sau avantaj.
22

Nu intereseaza valoarea folosului material

si nici natura avantajului. De asemenea, nu intereseaza daca cererea a fost sau nu acceptata. Esential
este ca faptuitorul sa fi facut aceasta cerere. n sfrsit, este indiferent daca faptuitorul a adresat cererea
victimei sau unei alte persoane, care, datorita relatiilor ei cu victima, ar putea satisface aceasta cerere.
Infractiunea de lipsire de libertate n aceasta forma agravanta absoarbe infractiunea de santaj.
Este vorba, asadar, de o infractiune complexa, n care legiuitorul
a indus, ca circumstanta agravanta, fapta incriminata distinct n dispozitiile articolului 194 Cod penal.
f).Savrsirea faptei asupra unui minor.
Circumstanta agravata se refera la victima infractiunii, care trebuie
sa fie un minor, adica o persoana care nu a mplinit vrsta de 18 ani. Periculozitatea sporita a infractiunii
decurge, n acesta caz, din aceea ca victima, nefiind nca pe deplin formata din punt de vedere fizic si
psihic, fapta poate avea consecinte dintre cele mai grave n ceea ce priveste dezvoltarea ei ulterioara.
Starea de minoritate a victimei trebuie sa existe n momentul n care
victima este lipsita de libertate si nu n momentul n care faptuitorul nceteaza activitatea sa infractionala.
Daca ar fi astfel, faptuitorul ar fi ncurajat sa prelungeasca activitatea sa infractionala, pentru ca agravanta sa nu-i fie aplicabila . De asemenea, este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut sau sa fi acceptat
mprejurarea ca victima este o persoana care nu a mplinit vrsta de 18 ani. Daca aceasta mprejurare nu
a fost cunoscuta sau acceptata de faptuitor, n momentul savrsirii faptei, agravanta nu este aplicabila.
g). Supunerea victimei unor suferinte.
Lipsirea de libertate n mod ilegal este
mai grava cnd victima este supusa unor suferinte. Aceste suferinte pot concorda cu momentul lipsirii de
libertate sau pot surveni mai trziu n timpul detinerii victimei si pna la ncetarea activitatii infractionale.
Suferintele la care este supusa victima pot fi fizice sau psihice. Sunt suferinte fizice : foamea, setea,
imposibilitatea satisfacerii necesitatilor primare etc. Sunt suferinte psihice ( morale ) : provocarea unei
stari de groaza, de disperare, batjocorirea demnitatii, transmiterea de vesti eronate de la cei apropiati etc.
Toate aceste suferinte si gasesc cauza n actiunea
faptuitorului ti sunt determinate de felul cum a fost conceputa si executata actiunea de lipsire nelegitima
de libertate, de regimul la care a fost supusa victima n timpul privarii de libertate. Nu are relevanta durata
acestor suferinte. Ele nsa trebuie sa existe obiectiv si sa fie de o anumita intensitate, deoarece astfel nu
sau justificat agravarea faptei si a raspunderii penale a faptuitorului (lipsirea de libertate n mod ilegal
presupune si n forma simpla o suferinta produsa victimei ) .Suferintele la care a fost supusa victima vor fi
stabilite n fiecare caz, n raport cu situatia concreta ( batrn, suferind, debil, minor, femeie etc.), tinnduse seama si de starea fizica sau psihica n care sa aflat acesta n momentul savrsirii faptei, deoarece o
anumita stare fizica sau psihica ar fi putut mari intensitatea suferintelor la care a fost supusa victima.
Legiuitorul, prevaznd agravanta, a avut n vedere numai supunerea
victimei unor suferinte, nu si pricinuirea vreunei vatamari a integritatii corporale sau a sanatatii acesteia.
Daca se produce o astfel de urmare, sunt aplicabile dispozitiile referitoare la concursul de infractiuni.
23

n acest sens a fost prezentat, din practica

judiciara, concursul de infractiuni format de lipsirea de libertate n mod ilegal si vatamare corporala .
Daca fapta
are ca urmare moartea victimei, infractiunea prezinta o alta forma agravata ( art.189 alin.4 Cod penal ) .
Supunerea victimei unor suferinte sporeste gradul de pericol concret al faptei de lipsire de libertate ceea ce
explica, de ce aceasta mprejurare este considerata de legea penala ca o modalitate agravata a infractiunii.
h). Punerea n pericol a sanatatii sau a vietii victimei.
Circumstanta agravanta consta n aceea ca fapta de lipsire de libertate
este savrsita n asemenea conditii nct se creeaza o stare de pericol pentru sanatatea sau viata victimei.
Aceasta modalitate
agravanta se deosebeste de precedenta prin aceea ca, n cazul suferintelor, la care victima a fost supusa,
acestea au fost suportate de ea, pe cnd la modalitatea de fata, regimul creat victimei creeaza o stare
de pericol sau sanatate pentru starea acesteia. Dupa cum s-a aratat deja suferintele la care este supusa
victima pot proveni din diferite acte ce nu pun nsa n pericol viata si sanatatea victimei, cnd pun nsa n
pericol viata sau sanatatea victimei, atunci fapta mbraca specificul modalitatii de care ne ocupam acum.
Starea de pericol poate rezulta si de data aceasta, din modul cum a fost executata
infractiunea sau din regimul la care a fost supusa victima n timpul ct a fost lipsita de libertate (de exemplu, victima este tinuta ntr-o padure unde sunt animale salbatice, care ar tutea-o ataca; victima, persoana
debila, este tinuta ntr-o locuinta insalubra, nencalzita si fara hrana suficienta ori n pericol de darmare;
victima este nchisa ntr-o camera unde a stat o persoana suferinda de o boala contagioasa etc. ) .
Pericolul trebuie sa fie concret
si sa existe riscul ca victima sa sufere o vatamare a sanatatii sau sa-si piarda viata. Trebuie deci sa se
faca dovada ca daca nu se intervenea la timp, vatamarea sanatatii persoanei sau moartea s-ar fi produs.
Nu este nevoie ca starea de pericol sa persiste tot timpul ct dureaza
lipsirea de libertate. Este de ajuns ca ntr-un moment din acest timp sa se fi ivit prezenta pericolului.
Legiuitorul a avut n vedere numai expunerea victimei de a suferi o vatamare a integritatii
sau a sanatatii ori se a-si pierde viata, daca victima sufera efectiv o vatamare a integritatii corporale
sau a sanatatii, infractiunea de lipsire de libertate intra n concurs cu infractiunea de vatamare corporala
( art.180 alin. 181 sau 182 Cod penal ), iar daca fapta are ca urmare moartea victimei, infractiunea
de lipsire de libertate n mod ilegal prezinta forma agravata prevazuta de art.189 alin. 4 Cod penal.
i). Cererea ca, n schimbul eliberarii, statul o persoana juridica, o organizatie internationala
interguvernamentala sau in gruip de persoane sa ndeplineasca sau sa nu ndeplineasca un anumit
act (art.189 alin. 3 Cod penal ).
O modalitate agravanta,
dar de gravitate sporita n raport cu cea de mai sus, a infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal este
prevazuta n alin.3 al art. 189 Cod penal modalitate agravata introdusa prin Decretul - Lege nr.112/1990.
24

Ca si n cazul agravantei prevazute n alin.2 ar art.189 Cod penal aste vorba de conditionarea
eliberarii persoanei lipsite de libertatea satisfacerii unei cereri formulate de faptuitor. Obiectul cererii
formulate de faptuitor trebuie sa fie ndeplinirea sau nendeplinerea unui act de catre stat, de catre o
persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau de catre un grup de persoane.
Nu intereseaza modul cum a fost facuta cererea. Nu intereseaza de asemenea, n ce
consta actul de a carui ndeplinire sau nendeplinire se conditioneaza eliberarea victimei. Esential este ca
faptuitorul sa fi facut aceasta cerere. Este indiferent daca cererea faptuitorului a fost sau nu satisfacuta.
j).Moartea victimei ca urmare a faptei
( atr.189 alin. 4 Cod penal )
Prin Decretul Lege nr.
112/ 1990 a fost introdus si alin.4 al art.189 Cod penal prin care se reglementeaza o modalitate agravanta,
de gravitate sporita fata de alin.2 ti 3 ale infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal. Circumstanta
agravanta se refera la producerea prin savrsirea faptei, a unui rezultat mai grav, constnd n moartea
victimei. Acest rezultat mai grav nu a fost urmarit de faptuitor si nici nu a fost acceptat de acesta.
Faptuitorul, n conditiile concrete n care a actionat, fie ca l-a prevazut, desi putea si trebuia sa-l prevada.
Pozitia subiectiva a faptuitorului fata de moartea victimei se caracterizeaza prin praieterintentie, adica
intentia n ceea ce priveste lipsirea de libertate a persoanei si culpa n ceea ce priveste moartea acesteia.
Daca faptuitorul a actionat cu intentie ( indirecta sau directa ), n ceea ce priveste moartea
victimei, infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal intra n concurs cu infractiunea de omor.
[I.] [A.] Modalitati faptice.
n concret, infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal poate avea modalitati variate.
Unele din aceste modalitati de fapt privesc procedeul folosit de faptuitor n
comiterea infractiunii, procedeu ce reprezinta un indiciu important de evaluare a pericolului
social al faptei savrsite, pericol de care trebuie sa tina seama instantele judecatoresti.
Astfel, actiunea faptuitorului se poate savrsi prin folosirea violentei fizice. Constrngerea
fizica exercitata de faptuitor reprezinta de altfel o modalitate obisnuita n savrsirea infractiunii. Violenta poate fi realizata prin energia fizica a faptuitorului sau prin energii straine folosite de acesta.
Infractiunea poate fi savrsita prin actiuni care nu ating direct persoana victimei,
dar produc o stare de fapt, datorita careia, acesta nu mai are putinta sa actioneze si sa se
deplaseze liber (de exemplu, actiunea de ascundere a cheii, ca persoana sa nu poata parasi
casa; actiunea de incuiere a hainelor, ca persoana care dormea , sanu poata pleca, atunci cnd
se trezeste; Actiunea de defectare a masinii folosita de victima n deplasarile sale etc.).
Fapta poate fi savrsita si cu ajutorul constrngerii psihice, victima fiind amenintata
cu un rau n fata caruia si manifesta vointa n conditii de constrngere (de exemplu, faptuitorul sub
amenintarea recurgerii la violenta fizica, determina victima sa ramna un timp ntr-un anumit loc).
[I.]

Sanctiuni.
25

Pentru modalitatea simpla ( forma tipica ) a infractiunii de lipsire de libertate n mod

ilegal este prevazuta n dispozitia din alin.1 al art.189 Cod penal nchisoarea de la 1 la 5 ani.
Pentru
modalitatile
agravate
pedeapsa
prevazuta
n
alin.
2
al art.
189 Cod penal,
este nchisoarea de la 5 la 12 ani.
Daca
infractiunea
se
savrseste
n
conditiile
alin.
3
al
textului,
pedeapsa
este
nchisoare
de
la
5
la
15
ani.
Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei (alin. 4 ), pedeapsa este nchisoare de la 15 la
25
ani.
Instanta poate aplica si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi, ori de cte
ori pronunta ca pedeapsa principala nchisoarea de cel putin 2 ani ( art.65 alin. 1 Cod penal ).
f).Aspecte procesuale.
Pentru infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, actiunea penala se pune n miscare si se exercita din oficiu.
Actele de urmarire penala se efectueaza de catre procuror ( art.209 Cod procedura penala).
Judecarea
cauzei n prima instanta este de competenta Tribunalului (art.27 pct. 1 lit. a Cod procedura penala ).
CAPITOLUL III

ASEMANARI, DEOSEBIRI, LEGATURI

CU ALTE INFRACTIUNI.

Infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, inclusa n titlul

al-III-lea, se aseamana cu toate infractiunile contra persoanei, avnd ca obiect juridic generic relatiile sociale a caror formare si desfasurare este legata de persoana fizica si drepturile personale ale acesteia. Este
vorba de acele relatii n cadrul carora orice persoana spune tuturor celorlalti membri ai societatii, dreptul
sau absolut de existenta , sanatate integritate fizica, libertate sau onoare si pretinde tuturor sa se abtina
de la orice fapta prin care i s-ar putea suprima viata, atinge sanatatea, rapi libertatea, stirbi demnitatea.
Toate infractiunile contra persoanei
prezinta un ridicat grad de pericol social, determinat pe de o parte, de importanta relatiilor sociale ce
constituie obiectul protectiei penale si de gravele urmari care le pot avea pentru societate, iar pe de alta
parte, de faptul ca infractiunile contra persoanei se realizeaza de obicei prin folosirea unor mijloace
si procedee violente si au deseori o frecventa mai ridicata n raport cu alte categorii de infractiuni.
Grupul infractiunilor contra persoanei, datorita numarului ridicat de fapte sociale periculoase care
l alcatuiesc, ofera un vast si pretios cmp de cercetari pe tarm criminologic. Fenomenul infractional n
sfera infractiunilor contra persoanei are ca trasatura specifica faptul ca valorile sociale ocrotite de legea
penala privesc direct si intim omul, ca persoana n complexitatea fiintei sale, asa ca aceste infractiuni pun
fata n fata omul infractor cu omul victima, mai nti ca exemplare umane si apoi ca elemente sociale.
Daca prin obiectul juridic generic aceste infractiuni se aseamana, prin obiectul juridic special se deosebesc. Obiectul juridic special cuprinde relatiile
26

sociale care privesc separat diversele atribute speciale ale persoanei, adica viata, sanatatea, libertatea.
n
functie de obiectul juridic special, infractiunile contra persoanei sunt mpartite n subgrupe, cuprinse
n capitole separate iar succesiunea acestora este n ordinea importantei valorilor sociale ocrotite.
Infractiunile din cadrul aceluiasi capitol se aseamana datorita valorilor sociale ocrotite de acesta.
Infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal se
asemana cu toate infractiunile contra libertatii persoanei, ce au ca obiect juridic relatiile sociale referitoare
la dreptul persoanei la libertate ti se deosebesc de acestea deoarece dreptul la libertate prezinta mai multe
aspecte si fiecare dintre infractiunile contra libertatii persoanei se ocupa de unul dintre aceste aspecte.
Astfel unele dintre infractiunile ndreptate mpotriva libertatii persoanei ncalca
relatiile sociale referitoare la libertatea fizica sau de actiune a persoanei ( lipsire de libertate n mod
ilegal ), altele ncalca relatiile sociale referitoare libertatea morala a persoanei ( amenintarea santajul ),
exista infractiuni care ncalca relatiile sociale referitoare la alte aspecte ale acestui drept ( inviolabilitatea
domiciliului, n cazul infractiunii de violare de domiciliu, inviolabilitatea corespondentei n cadrul violarii
secretului corespondentei, inviolabilitatea secretului profesional n cazul divulgarii acestuia etc. ) .
n continuare, vor prezenta asemanari,
deosebiri legaturi mai strnse ale infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal cu unele infractiuni.
Se poate vorbi
de informatiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si n cadrul infractiunii de sclavie. Daca la infractiunea de libertate n mod ilegal este ocrotita libertatea persoanei sub aspectul posibilitatilor d miscare si
actiune, la infractiunea de sclavie este ocrotita nsasi starea de libertate a persoanei luata n considerare n sensul cel mai larg , adica n totalitatea drepturilor pe care le implica, deoarece prin savrsirea
faptei, persoana este lipsita complet de acest atribut esential al ei, care este libertatea individuala .
Exista
asemanari si deosebiri ntre infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si infractiunea de santaj.
Santajul

reprezinta o
atingere adusa libertatii individuale, manifestata n aspectul ei particular de libertatea psihica ( morala ) .
Scopul urmarit de faptuitor obtinerea unui folos injust caracterizeaza constrngerea libertatii psihice la care este supusa persoana fata de care se savrseste infractiunea de santaj.
Fapta se asemana, sub acest aspect cu forma agravanta a infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal
( art. 189 alin. 2 ) ,caci si aici atingerea adusa libertatii se savrseste n vederea obtinerii unui folos.
Infractiunea de lipsire de libertate
n mod ilegal se deosebeste de santaj nu numai prin faptul ca libertatea individuala este ncalcata n mod
diferit ( libertatea fizica sau de miscare la infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si libertatea
psihica la infractiunea de santaj ), dar si prin particularitatile fiecarei infractiuni n parte: la santaj nu
este necesar ca victima sa fie lipsita de libertatea fizica, iar folosul nu este cerut ca pret al eliberarii
27

victimei, cum se ntmpla la lipsirea de libertate n mod ilegal, apoi la santaj este de ajuns sa fie urmarit
un folos injust, pe cnd la infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal folosul trebuie sa fie material.
Asemanari exista si ntre infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si operatiunea de violare de
domiciliu prevazuta n aliniatul 2 al art. 192 Cod penal savrsirea faptei de o persoana narmata are
aceeasi ratiune ca si n cazul lipsirii de libertate n mod ilegal (art. 189 alin. 2 Cod penal ), iar notiunea de
arma are si n cazul violarii de domiciliu, sensul stabilit prin dispozitiile art.151 alin.1 si 2 Cod penal.
Tot
la fel agravanta, de la infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal savrsirea faptei de doua sau mai
multe persoane mpreuna art.189 alin.2 Cod penal este identica cu cea prevazuta n cazul violarii de
domiciliu si are aceeasi ratiune. Ea se aplica atunci cnd violarea de domiciliu este savrsita de doua sau
mai multe persoane n calitate de coautori, ori de doua sau mai multe persoane din care cel putin una are
calitatea de autor, iar cealalta sau celelalte au calitate de complici concomitenti. Daca fapta este savrsita
de cel putin teri persoane mpreuna, se aplica numai agravanta speciala (art.192 alin.2 Cod penal ).
Asemanarea exista si ntre circumstanta agravanta de la infractiunea
de lipsire de libertate n mod ilegal - savrsirea faptei prin simulare de calitati oficiale ( art.189 alin.2
) si agravanta de la art. 192 alin. 2 Cod penal savrsirea faptei prin calitati mincinoase. Cele doua
agravante seamana deoarece n ambele situatii este vorba de folosirea de catre faptuitor a unor calitati
pe care nu le poseda. Dar, n timp ce n cazul lipsirii de libertate n mod ilegal, faptuitorul simuleaza o
anumita calitate oficiala, n cazul violarii de domiciliu, el foloseste orice calitate mincinoasa ( de exemplu,
calitatea de ruda, calitatea de lucrator la telefoane, de la gaz, electricitate, calitatea de politist etc.).
Legatura exista ntre infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si infractiunea de viol.
Infractiunea de viol are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la
libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei de sex feminin. Libertatea si inviolabilitatea vietii sexuale
sunt aspecte ale libertatii individuale si si gasesc expresia n dreptul alienabil al persoanei, de a dispune
n mod liber de corpul sau n relatiile sexuale, n limitele stabilite de normele dreptului si ale moralei.
Inviolabilitatea sexuala a persoanei este inseparabila de inviolabilitatea ei fizica.
Infractiunea de viol presupune un raport sexual cu o persoana de sex feminin, ce trebuie
realizat prin constrngere, sau profitnd de neputinta acesteia de a se apara sau de asi exprima vointa.
In prima modalitate, care are legatura cu lipsirea de libertate nelegitima a persoanei,
ncalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei de sex feminin este savrsita prin constrngerea
acesteia la raportul sexual. Constrngerea poate fi fizica sau morala, dupa cum faptuitorul urmareste
nfrngerea rezistentei fizice sau morale a victimei. Constrngerea fizica consta n folosirea fortei fizice asupra persoanei de sex feminin, pentru a nfrnge rezistenta fizica a acestea si pentru a face astfel
posibil raportul sexual (de exemplu, imobilizarea bratelor si a ntregului corp, legarea victimei etc. ).
Infractiunea de viol include n
continutul ei, n mod natural, lipsirea de libertatea necesara realizarii raportului sexual prin constrngere.
28

n practica judiciara s-a retinut fapta inculpatului, care a legat minile

victimei de calorifer pentru a-i nfrnge rezistenta, iar dupa consumarea violului a parasit locul faptei.
Victima a fost dezlegata la foarte putin timp de catre o alta persoana venita n locuinta . Fapta ntruneste
elementele constitutive ale infractiunii de viol, prevazuta si pedepsita de art.197 Cod penal. Pentru a se
putea retine infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, prevazuta de art.189 Cod penal n concurs
cu infractiunea de viol, este necesar sa se stabileasca o intentie specifica n acest sens din partea inculpatului, precum si o continuare, o anumita durata a restrictiei de libertate, ceea ce n speta nu este cazul.
Practica a statuat
n mod gresit activitatea infractionala a inculpatilor si a fost disociata n doua infractiuni de lipsire de
libertate n mod nelegal si viol avndu-se n vedere faptul ca introducerea victimei n autoturism si
transportul acesteia la locul faptei erau indispensabile realizarii scopului propus, de violarea acesteia.
Rezumatul spetei : n fapt s-a retinut ca, la data de 26.05.1997, pe timp de noapte,
dupa ce a agresat partea vatamata pe care a indus-o cu forta n autoturism, inculpatul a circulat pe strada
Teilor pna pe raza comunei Ratesti unde a ncercat sa aiba cu aceasta un raport sexual prin violenta .
Prin sentinta penala nr. 3108 din 30.10.1997 a Judecatoriei Pitesti, inculpatul a
fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 7 ani de nchisoare pentru savrsirea infractiunilor prevazute
de art.189 alin.2 Cod penal si art.20 n referinte la articolul 197 alin. Cu aplicarea art. 33-34 Cod penal.
Hotarrea
instantei de fond a fost mentinuta de catre Tribunalul Arges prin decizia penala nr.135 din 10.02 1998.
Prin decizia penala nr.293 / R din 30.04.1998
a Curtii de Apel Pitesti, a fost admis recursul inculpatului n sensul ca a fost schimbata ncadrarea juridica din cele doua infractiuni ntr-una singura si anume cea de tentativa de viol prevazuta de art.20 n
referire la art. 197 alin.1 Cod penal aplicndu-se inculpatului o pedeapsa de 3 ani si 8 luni nchisoare.
O alta problema de drept legata de existenta infractiunii de libertate n mod
ilegal a fost rezolvata prin decizia penala nr. 27 din 29 ianuarie 1998 pronuntata de Curtea de Apel Iasi.
n fapt s-au retinut urmatoarele:
n ziua de 12.11.1996, inculpatul B.S. s-a ntlnit cu
partea vatamata, n compania careia a mers a mers n apartamentul proprietatea inculpatului A.M.D. .
Relatndu-i
acestuia intentia de a ntretine raport sexual cu victima, inculpatul A.M.D. a plecat din apartament.
n aceste conditii
inculpatul B.S., prin violenta si amenintare cu un cutit, a ntretinut raport sexual cu partea vatamata. Apoi
acest inculpat a ascuns hainele partii vatamate si a mpiedicat-o pe aceasta sa paraseasca apartamentul.
Ulterior, a venit n apartament si inculpatul A.M.B. precum si alti teri
inculpati care, profitnd de imposibilitatea victimei de a se apara, au ntretinut raport sexual cu aceasta.
Prin sentinta penala nr.131 din 5 iunie 1997,
29

Tribunalul Iasi i-a condamnat pe cei cinci inculpati pentru savrsirea infractiunii de viol prevazuta de
disp. art.197 alin.2 lit.b din Cod penal la pedepse cu nchisoarea, pentru unul din inculpati retinndu-i-se
n sarcina si infractiunea de lipsire ilegala de libertate prevazuta de dispozitia art.189 alin.2 Cod penal.
mpotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii si parchetul.
Parchetul a criticat sentinta penala pentru nelegalitate, sustinnd ca
gresit instanta de fond nu l-a condamnat pe inculpatul A.M.D. si pentru infractiunea de lipsire ilegala de
libertate, prevazuta de art.189 alin.2 Cod penal, contnd n aceea ca a pus la dispozitie apartamentul sau.
S-a retinut ca acest motiv de apel nu este fondat.
Pentru a se retine
n sarcina inculpatului infractiunea de lipsire ilegala de libertate prevazuta de art.189 alin.2 Cod penal,
constnd n aceea ca inculpatul sa fi exercitat o actiune sau inactiune care sa determine o restrngere
a libertatii de miscare a victimei. Acest inculpat nu a exercitat astfel de actiuni. Simpla mprejurare
ca inculpatul a pus la dispozitia celorlalti inculpati apartamentul proprietatea lui, n care s-a desfasurat
ntreaga activitate infractionala, nu constituie latura obiectiva a infractiunii de lipsire ilegala de libertate.
Att timp ct inculpatul
nu a participat la retinerea obiectelor de mbracaminte a partii vatamate si nu a mpiedicat-o n nici un
mod sa plece din apartament, actiuni ce se circumscriu laturii obiective, n sarcina acestuia nu poate retine
infractiunea de lipsire ilegala de libertate, nefiind realizate elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Lipsirea de libertate care depaseste necesitatea realizarii raportului sexual prin constrngere si pastreaza
autonomia si constituie infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, cu care violul intra n concurs.
Exista legatura si ntre infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal si infractiunea de tlharie sunt
Tlharia este fapta persoanei care pentru savrsirea infractiunii de furt sau
pentru pastrarea lucrurilor furate ori pentru nlaturarea urmelor furtului sau pentru nlaturarea pericolului
de a fi prinsa, recurge la violenta , ameninta ri si alte constrngeri ndreptate mpotriva unei persoane.
Furtul constituie
actiunea principala, iar folosirea de violenta , ameninta ri sau alte forme de constrngere constituie actiunea adiacenta. Obiectul juridic principal conta n relatiile sociale referitoare la patrimoniu, iar obiectul
juridic special consta n relatii sociale referitoare la viata, integritatea corporala sau libertatea persoanei.
Actiunea adiacenta din alcatuirea complexa a elementului material al infractiunii
de tlharie, consta din ntrebuintarea de violente sau ameninta ri ori punerea victimei n stare de inconstienta sau neputinta de a se apara. Actiunea adiacenta va fi realizata cnd violentele sau ameninta rile
folosite au fost savrsite n conditiile aratate de articolul 180-182,189, 193 si 194 Cod penal.
Prin punerea victimei n neputinta de a se apara se ntelege orice actiune care a
anihilat posibilitatea de aparare de care victima ar fi putut dispune (de exemplu imobilizarea victimei).
Problema care se pune n practica judiciara si n literatura de specialitate este daca suntem n prezenta
unui concurs de infractiuni (tlharie prevazuta si pedepsita de art.211 Cod penal si lipsire de libertate n
30

mod ilegal, (prevazuta si pedepsita de art.189 Cod penal ),sau n prezenta unei singure infractiuni complexe, cea de tlharie, care absoarbe n continutul sau infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal.
Practica judiciara
a rezolvat aceste probleme, de drept prin pronuntarea unor solutii de care ne vom ocupa n continuare.
Confirmnd ncadrarea juridica data faptelor prin rechizitoriu instanta
a condamnat pe inculpatii T.S.M. si G.F.M. la 3 ani si 6 luni nchisoare pentru savrsirea infractiunii
de lipsire de libertate n mod ilegal, prevazuta si pedepsita de art.189 alin.2 Cod penal si la cte 4 ani
nchisoare pentru savrsirea infractiunii de tlharie, prevazuta si pedepsita de art.211 alin.1 Cod penal.
Facnd aplicarea dispozitiei art.33 si 34 din Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, acestia
urmnd sa execute savrsirea pedepselor cele mai grele de 4 ani fara aplicarea vreunui spor. Potrivit
dispozitiei art.71 din codul penal au fost interzise inculpatilor drepturile prevazute de art.64 Cod penal.
Pentru a hotar astfel instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
n dimineata zilei de 23 octombrie 1993, n jurul orei 500 , dupa o ntelegere prealabila, cei doi inculpati
au mers la domiciliul partii vatamate I.A.M.. Cu consimta mntul acesteia cei doi inculpati au patruns
n apartamentul partii vatamate. La scurta vreme inculpatul T.S.M. a lovit cu pumnii partea vatamata
dobornd-o, dupa care mpreuna cu inculpatul G.F.M. au legat-o de mini si de picioare cu niste frnghii
pe care le aveau asupra lor, dinainte pregatite si i-au pus un calus n gura. Dupa lovirea si imobilizarea
partii vatamate, inculpatii au luat din apartamentul acesteia bunuri mobile n valoare de 200000 lei.
mpotriva acestei sentinte a fost declarat apel de catre parchetul de
pe lnga Judecatoria Drobeta Turnu Severin cu motivarea ca pedepsele aplicate inculpatilor sunt reduse
fata de gradul de pericol social al faptelor savrsite. Retinnd aceeasi situatie de fapt si aceleasi ncadrari
juridice Tribunalul a admis apelul parchetului si a majorat pedepsele inculpatilor la 5 ani nchisoare.
mpotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul I.S.M. care ulterior a fost retras.
Instanta de fond ct si
cea de apel fara o motivare speciala au retinut ca faptele savrsite de inculpati constituie infractiunile de
lipsire de libertate n mod ilegal si tlharie, aflate n concurs, pentru care au aplicat pedepsele amintite.
Parchetul de
pe lnga Curtea de Apel a formulat un memoriu pentru promovarea unui recurs n anulare, sustinnd n
esenta ca faptele savrsite de inculpati constituie numai infractiunea de tlharie, prevazuta si pedepsita de
art.211 alin.1 Cod pena, care absoarbe n continutul sau infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal.
Acest punct de vedere a fost argumentat astfel:
Executate n aceasta cronologie (cea retinuta de cele doua instante) actele de violenta ,
prin care victima a fost imobilizata, preced si faciliteaza furtul. n contextul dat, imobilizarea acesteia
a fost necesara pentru realizarea furtului, constituind violentele care materializeaza latura obiectiva a
infractiunii de tlharie. ntruct scopul urmarit a fost furtul ,aceste violente nu se pot autonomiza din
complexul infractional ce alcatuieste tlharia, pentru ca desprinse din acest complex, nsusi complexul
dispare si concursul ar apare n acest caz ntre lipsirea de libertate si furt, ceea ce nu poate fi acceptat.
31

Desi punctul de vedere a fost apreciat

ca fiind juridic exact s-a decis ca nu este cazul sa se declare recurs n anulare ntruct prin exercitarea
acestuia nu ar fi posibil sa se realizeze, n paralel cu achitarea inculpatilor pentru infractiunea prevazuta
si pedepsita de art.189 alin.2 Cod penal si aplicarea unei pedepse mai severe pentru infractiunea prevazuta
si pedepsita de art.211 alin.1 Cod penal, sanctionata mai blnd cu totul nejustificat de catre instanta .
Se crede nsa, ca ne aflam n cazul n discutie,
n fata infractiunilor de lipsire de libertate n mod ilegal si tlharie, care formeaza un concurs ideal.
Acest punct de vedere a fost argumentat astfel :
Prin natura si esenta sa, tlharia nu absoarbe-n continutul sau obiectiv, dect acele actiuni, pe care
legea le-a determinat fara echivoc, indicndu-le fie prin denumirea acestora (art.180 alin.1 Cod penal,
cnd vatamarea a necesitat pentru vindecarea ngrijiri medicale de cel mult 10 zile si art,193 Cod penal n
ipoteza prevazuta n alin.1 )fie prin indicarea textului de lege care le incrimineaza distinct (art.180 alin 2
Cod penal, cnd vindecarea a necesitat pentru vindecare ngrijiri medicale de mai mult de 10 zile sau avut
vreuna din urmarile prevazute de art.101 ori 182 Cod penal, n ipoteza alin.2 din art.211 Cod penal ).
Componenta adiacenta al elementului
material al tlhariei, care nu este prevazuta de lege a fi absorbita de aceasta si care constituie infractiune si
pastreaza acest atribut si deci identitatea juridica, exista-n concurs cu acesta, fara sa devina extrinseca ei.
Infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal a unei persoane, prevazuta si pedepsita de art.189 Cod
penal, n cazul cnd este savrsita pentru realizarea tlhariei, fiind numai una din modalitatile de a pune
victima n neputinta de a se apara si nefiind enumerata prin dispozitiile art.211 Cod penal ca fiind absorbita de elementul material al acesteia, se afla n concurs cu acesta, pastrndu-si autonomia fata de ea.
Solutia este impusa
si de prevederile art.33 lit. b din Codul penal, potrivita carora exista pluralitate de infractiuni sub forma
concursului, cnd o actiune sau inactiune savrsita de aceeasi persoana, datorita mprejurarilor n care a
avut loc si urmarilor pe care le-a produs, ntruneste elementele constitutive ale mai multor infractiuni.
n cazul adus n discutie, actiunea de a exercita acte
de violenta si punerea victimei n neputinta de a se apara, prin legarea de mini si de picioare si punerea
unui calus n gura, comisa n vederea savrsirii furtului si pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, ntruneste elementele constitutive ale actiunii de tlharie. Aceeasi actiune, unita cu mprejurarea ca punerea
victimei n neputinta de a se apara a fost realizata prin legarea acesteia si deci lipsirea ei de posibilitatea
de a se misca si cu urmarea specifica lipsirea de libertate, realizeaza nsasi elementele infractiunii
prevazute si pedepsite de art.189 alin. 2 Cod penal, ea fiind savrsita de doua persoane mpreuna.
Faptul ca lipsirea de libertate ilegala a fost conceputa si savrsita de inculpat, ca mijloc pentru comiterea
infractiunii de tlharie, nu are consecinta pierderii identitatii juridice acesteia si pentru ca potrivit dispozitiilor art.33 lit. a teza a II a Cod penal exista concurs chiar daca una din infractiuni a fost comisa
pentru savrsirea altei infractiuni . Ori de cte ori suntem n prezenta unei singure actiuni sau inactiuni,
conjugata nsa cu o multiplicitate de urmari si mprejurari, concursul este ideal. Componenta materiala a
32

infractiunilor aflate n concurs ideal nu poate fi realizata dect printr-o actiune sau inactiune singura, ori
prin actiuni sau inactiuni concomitente, ntrunite ntr-un tot faptic. Daca n cazul concursului ideal s-ar
nlatura actiunea sau inactiunea uneia din infractiuni, cealalta actiune n concurs si-ar pierde la rndul
sau fiinta, deoarece activitatea materiala ce sta la baza ambelor infractiuni fiind unica, eliminarea acesteia face sa dispara elementul material al laturii obiective a tuturor infractiunilor ce compun pluralitatea.
n cazul adus n discutie, asa cum a fost conceputa si savrsita infractiunea, prin lovire si lipsire ilegala
de libertate a victimei, care s-au succedat nentrerupt printr-o unitate de actiune, suntem n prezenta unui
concurs ideal de infractiuni, prevazute si pedepsite de art.211 alin. 1 si art.189 alin.2 Cod penal, astfel
nct instanta de judecata era datoare sa retina aceasta si sa aplice prevederile art.33 lit.b Cod penal.
ntr-o alta opinie, numai
atunci cnd imobilizarea victimei excede actiunilor necesare n desfasurarea laturii obiective infractiunii
de tlharie, ne aflam n fata unei actiuni de sine statatoare, respectiv lipsirea de libertate n mod ilegal.
Din practica judiciara s-a retinut ca inculpatii B.D.
si P.B. au fost condamnati printre altele si de lipsire de libertate prevazuta de art.189 alin. 2 Cod penal.
S- retinut ca n ziua de 7.09.1988, cei doi inculpati
au patruns n locuinta partii vatamate de unde au sustras diferite bunuri. Cnd se pregateau sa paraseasca
imobilul, au vazut ca partea vatamata se pregatea sa intre n casa. Atunci s-au ascuns ntr-o camera, iar
cnd partea vatamata a intrat, au imobilizat-o ( i-au legat minile, i-au acoperit ochii si gura ). Apoi prin
ameninta ri au deposedat-o de suma de 3000 lei. nainte de a parasi locuinta, au dezlegat partea vatamata.
mpotriva acestei sentinte a fost declarat recurs de catre procuratura, sustinndu-se
printre altele nelegalitatea sentintei motivat de faptul ca inculpatii au comis numai infractiunea de tlharie
si nu si aceea de lipsire de libertate, motiv pentru care s-a cerut schimbarea ncadrarii juridice a faptei.
Prin decizia pronuntata de catre tribunal s-a respins recursul procuraturii,
aratndu-se ca n speta , actiunea de imobilizare a victimei excede necesarul actiunii de tlhari si poate
fi considerata de sine statatoare, ntrunind elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate.
ntr-o opinie,
se sustine ca atunci mai rar-n locul obisnuitelor violente, mijlocul prin care se comite infractiunea
complexa figureaza trasaturile altei infractiuni (lipsirea de libertate, santaj etc.) se poate crea aparenta ca
aceasta infractiune mijloc este extrinseca faptului complex si de aceea poate fi pusa n concurs cu aceasta.
Speta adnotata ofera un asemenea exemplu.
Att organele de urmarire ct si instantele de judecata au apreciat ca lipsirea de libertate consecutiva
furtului comis de inculpati, realizeaza continutul infractiunilor prevazute de art. 211 alin. 1 si 189 alin.
2 Cod penal, aflate n concurs potrivit disp. art. 33 Cod penal. mprejurarea de natura sa induca n
eroare n cazul dat organelor juridice, asa cum a fost pusa n evidenta de decizia de casare, rezida n
aceea ca imobilizarea victimei a avut loc dupa comiterea furtului, la realizarea careia nu si-a adus nici o
contributie. Era de asteptat, ca n acest caz, inculpatii sa fie condamnati pentru furt si lipsire de libertate.
n realitate, fapta
33

comisa de cei doi inculpati a fost aceea de tlharie. Potrivit art.211 alin. 1 Cod penal, aceasta infractiune
se comite nu numai atunci cnd violentele servesc autorului drept mijloc pentru realizarea furtului ci si
atunci cnd uznd de violenta , autorul ncearca sa pastreze bunul furat ori sa-si asigure scaparea. n aceste
doua cazuri, desi posterioara actiunii de luare a bunului, violentele transforma furtul n tlharie. Ori, n
speta este probat ca inculpatii cnd intentionau sa plece cu bunurile furate, au observat partea vatamata
urcnd scarile, ei fiind nevoiti sa se ascunda n dormitorul acesteia pentru a nu fi observati, recunoscuti
si prinsi, inculpatul P.D.X. fiindu-i nepot. Din aceasta necesitate au prins n brate partea vatamata, i-au
legat minile i-au pus calus n gura si l-au legat cu o basma peste ochi. Dupa aceste activitati aveau cale
libera ( victima locuind singura ) , dar inculpatii nu au parasit imobilul dect dupa ce prin ameninta ri
au mai obtinut de la partea vatamata o suma de bani pe care aceasta o avea asupra sa. Chiar si fara
ultimul act, instantaneu puteau retine infractiunea unica, complexa, de tlharie, din mprejurarea ca inculpatii au folosit violenta, imobiliznd victima pentru a-si asigura scaparea cu lucrurile furate, violenta
avnd nu numai o strnsa legatura cu reusita furtului, dar fiind absolut indispensabila acestei reusite.
Ceea ce particularizeaza infractiunea de tlharie solutionata de cele doua instante, este
mijlocul folosit de diferit de obisnuitele violente. Pe plan material imobilizarea victimei realizeaza pe
deplin continutul infractiunii de lipsire de libertate. Pe plan subiectiv se releva vointa si scopul urmarit de
autori, n sensul subordonarii acestei activitati, reusitei furtului, conferindu-i un rol adiacent, de mijloc (
cale, procedeu ), indiscutabil spre a facilita pastrarea folosului obtinut din furt si securitatea personala. Pe
masura ce raportul de la - mijloc la scop este stabilit, cerinta legala prin care se defineste tlharia apare
satisfacuta, astfel nct cele doua componente nu mai pot fi aduse n discutie, deoarece contopite ntr-o
infractiune noua, complexa, au ncetat sa mai existe ca individualitati juridice distincte si autonome.
n speta
comentata, comportamentul ulterior al inculpatilor, care dupa ce scot din casa geamantanul cu lucrurile
furate, dezleaga la plecare minile partii vatamate, desi ncuie usa pe din afara, demonstreaza ca ei au
urmarit sa ntrzie eliberarea victimei att ct era necesar spre a se pune n siguranta . Victima cu minile
dezlegate, desi libera n camera ncuiata, putea gasi alta cale de a parasi ncaperea ( aceasta a iesit pe fereastra ), dar timpul pierdut cu aceasta ocazie a fost suficient inculpatilor spre a se pune n siguranta , lucru
de fapt urmarit de acestia si care demonstreaza ca lipsirea de libertate a fost subordonata reusitei finale
a furtului n relatia de la mijloc la scop care da existenta juridica infractiunii complexe de tlharie.
n continuare vom
mai da doua alte exemple despre felul n care n practica judiciara au fost rezolvate astfel de probleme.
ntr-o alta speta
s-a retinut ca n seara zilei de 3.03.1993, inculpatul a patruns n locuinta partii vatamate pentru a sustrage
bunuri. Din cauza opunerii victimei, inculpatul a legat partea vatamata de piciorul mesei pentru a putea
sustrage o suma de bani din portofelul aflat sub perna. Inculpatul a fost trimis n judecata si condamnat
pentru savrsirea infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal si tlharie, infractiuni aflate n concurs.
n mod gresit s-a retinut
34

n sarcina inculpatului, infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal, prevazuta si pedepsita de art.189
Cod penal. Nu se poate sustine ca inculpatul a urmarit sa lipseasca pe victima de libertate ci a dorit numai
sa-i nfrnga rezistenta pentru a-si putea nsusi bunul, victima dezlegndu-se dupa plecarea inculpatului.
ntr-o alta
speta s-a retinut faptul ca inculpatul, dupa ce a patruns n domiciliul partii vatamate spre a comite un furt,
fiind surprins de acesta a trntit-o la pamnt si, dupa ce a lovit-o de mai multe ori, a mpins-o mai nti
pna la usa de acces n subsol ti apoi pe scara, asigurnd usa cu foraibarul aflat pe tocul usii; dupa aceea
a revenit n locuinta , unde si-a nsumat mai multe bunuri, n final fiind prins de politie n Gara de Nord.
Aceste fapte au fost caracterizate att de prima instanta , ct si
de instanta de apel care a respins recursul declarat de inculpat ca tlharie ( art.211 alin.2 Cod penal ) .
Recursul prin care
inculpatul critica condamnarea sa pentru infractiunea prevazuta n art.189 Cod penal este nefondata.
mprejurarea, invocata de inculpat, ca partea vatamata a reusit sa iasa singura din
subsolul imobilului prin fortarea usii de acces, pe care a spart-o cu o bucata de lemn, este fara relevanta
pentru existenta infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal; ceea ce prezinta importanta , din punct de
vedere obiectiv, este mprejurarea ca inculpatul a imobilizat victima n subsol, mpotriva vointei acesteia.
De asemenea,
din acelasi punct de vedere, nu are importanta nici perioada de timp ct victima a fost lipsita de libertate;
cert este ca acest interval a fost suficient inculpatului pentru a sustrage bunurile si a parasi locul faptei.
CONCLUZII.
Respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, reprezinta o forma
a drepturilor natiunilor, o conditie esentiala a mentinerii si consolidarii pacii si securitatii mondiale.
n vremea de azi, nu ne putem imagina omul, dect liber, nestingherit n miscare si activitatile sale.
Dreptul la libertate, care este un drept fundamental al persoanei,
presupune nainte de toate, posibilitatea acestuia de a se deplasa si de a actiona cu propria sa vointa ,
ceea ce constituie o conditie absolut necesara manifestarii sale active la relatiile din cadrul societatii.
O preocupare deosebita pentru drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului o manifesta si Comunitatea Europeana acre a elaborat elementul cel mai important intitulat Conventia Europeana pentru libertatea omului si libertatile fundamentale semnata la
Roma la data de 4 noiembrie 1950 si care a intrat n vigoare la data de 3 septembrie 1953.
De-a lungul timpului, Conventia a fost modificata si completata prin 11 protocoale aditionale, n scopul
punerii de acord a textului initial cu evolutiile ulterioare intervenite ntre relatiile dintre state pe continent.
Prin Protocolul numarul 11
ncheiat la data de 11 mai 1994 la Strasbourgh, s-au adus modificari s-au completari importante la textul
initial al Conventiei, menite sa contribuie la mbunatatirea mecanismelor de aparare a drepturilor omului.

35

Aceasta conventie a fost primul instrument de drept international care a organizat apararea individului n fata propriului stat, garantndu-i
drepturile si libertatile fundamentale. n felul acesta, a fost creat un mecanism regional eficace pentru protectia drepturilor omului, statele membre angajndu-se nu numai sa-si asume obligatiile, dar sa
recunoasca faptul ca indivizii dispun de drepturi proprii reglementate ntr-o legislatie internationala.
Cea mai mare parte a drepturilor si libertatilor ocrotite de Conventie au un caracter civil sau politic.
Dintre ele amintim: dreptul la viata , dreptul la libertatea si siguranta persoanei, dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si al corespondentei, dreptul la libertatea de expresie, dreptul la educatie, anumite drepturi electorale s.a. . .
Conventia recunoaste ca cea mai mare parte a acestor drepturi nu ar putea fi nelimitate
ntr-o societate democratica si ca este justificata restrngerea lor n numele sigurantei publice sau al
securitatii nationale, al interesului economic al ta rii, al sanatatii publice si al moralei, al drepturilor
si libertatilor acestuia, al prevenirii dezordinii si delicventei. De asemenea, ea permite statelor n anumite conditii, ca obligatiile lor sa fie suspendate n caz de razboi sau de alt pericol care ameninta
viata natiunii ( art.15 paragraf 1 ) .Dar chiar n aceste mprejurari, nici un stat nu se poate sustrage
obligatiei de a respecta dreptul la viata de la obligatia interzicerii torturii, a sclaviei si a neretroactivitatii legilor penale ( aceste dispozitii ale Conventiei sunt, conform art.15 paragraf 2, inderogabile ).
Parlamentul Romniei ratificat Conventia, precum si protocoalele aditionale la aceasta
( protocoalele 1-10 ), prin Legea nr.30/1995, publicata n Monitorul Oficial al Romniei partea I
nr.147 din 13 iulie 1995. Totodata, Romnia a ratificat si protocolul nr.11 prin legea nr. 79/1995.
Preocupari privind drepturile omului s-au manifestat n
romnia n strnsa legatura cu procesul nfaptuirii aspiratiilor romnilor spre libertate si unitate nationala .
Astfel, n Transilvania, nca de timpuriu, sub influenta renasterii au aparut si
s-au dezvoltat idei umaniste n operele lui Nicolaus Olahus, M.Halici, Ioan Honterus, Oprea Diacul s.a..
n secolul al XVI-lea idei umaniste si-au facut simtite prezenta si n celelalte doua provincii romnesti Moldova ti Tara

Romneasca,
ele regasindu-se n operele lui Iacob Heraclid ( Despot Voda ), Neagoie Basarab, Petru Cercel.
Secolul al XVIII-lea si nceputul celui urmator marcheaza
cele mai vechi acte de organizare politica a ta rilor romnesti, care contin referiri si la drepturile omului.
Dintre acestea amintim doar
un titlu de exemplu: asezamintele lui Constantin Mavrocordat, din 1740 1743, pravilniceasca condica
tiparita n 1780 , legiuirea Caragea, din 1818, Suplex Libellux Valachorum redactat n 1791, memoriul Carvunarilor ( 1822 ) si Regulamentul organic adoptat n 1813 n Muntenia si 1832 n Moldova.
n Romnia
problematica drepturilor omului si a libertatii fundamentale a nceput sa capete conturul ei modern n
contextul revolutiei de la 1848, n documentele programatice ale acesteia marcate puternic de influenta
36

Revolutiei franceze. Amintim aici n special proclamatia de la Islaz (9/12 iunie 1848 ) care cuprinde
prevederile referitoare la egalitatea cetatenilor, la libertatile democratice, alegerea parlamentului etc..
Ulterior, problematica drepturilor omului a cunoscut o evolutie dinamica
n tara noastra, prin elaborarea unor instrumente juridice bazate pe o conceptie umanista, prin institutionalizarea drepturilor cetatenesti, att n constitutia din 1866 ct si cea din 1923,care si prin dezvoltarile
teoretice n materie ale unei stralucite pleiade de juristi, diplomati si istorici din perioada interbelica.
Multe din prevederile legislative adoptate n acesta perioada
cum ar fi Codul Civil (1862 ) , Codul Penal (1865 ) , Codul de Procedura Penala si altele au consacrat
principii naintate precum ar fi cel al legalitatii pedepsei, dreptul la aparare, al egalitatii n fata legii etc..
n ciuda multiplelor abateri, n fapt, de la principiile privitoare la drepturile omului, legislatia anterioara anului 1989 n vigoare si astazi a consacrat si unele principii unanim admise n aceasta materie.
Exemplu, art.190 din Codul penal pedepseste cu nchisoarea
si interzicerea unor drepturi, punerea sau tinerea unei persoane n stare de sclavie precum si traficul de
sclavi. De asemenea, este incriminata, supunerea la munca fortata sau obligatorie n art.191 Cod penal.
Dupa 2 decembrie 1989 a fost creat
Institutul Romn pentru Drepturile omului ( Legea nr.9 / 1991 ) precum si o serie de asociatii cum ar fi:
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului n Romnia Liga Apararii Drepturilor Omului.
Un rol nsemnat, l are aparitia
publicatiei intitulata Drepturile Omului , revista editata de Institutul Romn pentru Drepturile Omului.
Asa cum rezulta din problemele
de drept tratate, infractiunea de lipsire de libertate a fost analizata de teoreticieni si practicieni, de multe
ori exprimndu-se puncte de vedere diferite, nsa n lucrarea de fata am ncercat sa prezentam n mod
special acele hotarri care au solutionat n mod unitar diferite probleme de drept aparute n practica.
Apreciem ca diferitele institutii ale dreptului trebuie mereu regndite
si confruntate cu aspectele realitatii n vederea adoptarii unor solutii corespunzatoare cerintelor actuale.
BIBLIOGRAFIE.
[1.]
V.Dongoroz, S Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N. Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu,
V.Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal romn, Partea speciala, vol.III , Ed.
Academiei R.S.R., Bucuresti,. 1971.
T.Vasiliu, D.Pavel,G.Antoniu,D.Lucinescu,
V.Papadopol,V.Ramureanu, Codul penal comentat si adoptat, Partea speciala, vol.I ,
Ed.Stiin
tifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975. O.A.Stoica, Drept penal, Partea speciala,
Ed.Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1976 C.Bulai, Curs de drept penal, Partea speciasa , vol. I , Bucuresti,1975. O.Loghin, Drept penal romn, Partea speciala, vol.I, Ed.
Sansa,

1994.O.Loghin,A.Filipas, Drept penal romn, Partea speciala, Sansa, Bucuresti 1992

C.Barbu, Ocrotirea persoanei n dreptul penal al R.S.R., Ed. Scrisul Romnesc, Craiova 1977
V.Dongoroz, Gh.Darnga, S.Kahane , D.Lucinescu, A.Nemes,A.Petrovici, P.Srbulescu,
37

A.Stoican, Noul Cod penal si Codul penal anterior, prezentare comparata, Ed.Politica, Bucuresti,1968. I.Gheorghiu Bradet, Drept penal romn, Partea speciala vol.I , Ed. Europa
Nova, Bucuresti 1994
Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi,V.Dobrinoiu,I.Pascu, V.Lazar,Drept
penal, Parte speciala, Ed.Continent XXI , Bucuresti 1995.M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian,
Drept penal,Parte speciala, Vol.I Cluj , 1985. V.Papadopol,M.Popovici, Repertoriu alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1969 1975, Ed.Stiin
tifica si Enciclopedica, Bucuresti,1977. V.Papadopol,Culegere de practica judiciara penala pe anul 1992
Tm.Bucuresti Casa de editura si presa Sansa SRL Bucuresti, 1993T.Toader Drept penal
romn, Partea speciala, Culegere de probleme din practica judiciara , Ed. Sansa S.R.L.
Bucuresti, 1996 H.Diaconescu, Exista concurs ntre infractiunile de tlharie si lipsire de
libertate n mod ilegal , n Dreptul nr.9 / 1995 I.Lita ,Tlharie. Elemente constitutive
ale laturii obiective. Lipsire de libertate, n Dreptul nr.4/1990 I.Zlatescu,Despre drepturile fundamentale ale omului, n DreptulAnul III, seria a III-a, nr.7 8 /1991C.Bulai,
Infractiunea simpla ca forma a unitatii naturale de infractiuni, Studii si cercetari juridice
nr.1/ 1985V.Papadopol.D.Pavel ,Formele unitatii infractionale n dreptul penal romn, Casa
de editura si presa Sansa Bucuresti, 1993 I.C.Terchi, Istoria dreptului romnesc,vol.1,
Ed.Academiei R.S.R.Bucuresti 1980 Gh.Antoniu, M.Popa,St.Danes,Codul penal pe ntelesul tuturor,Ed.Politica, Bucuresti 1972 M.V.Dvoracek , Istoria dreptului romnesc vol.I
Ed.Fundatiei Chemarea Iasi 1992 I.Muraru, Dreptul constitutional si institutii politice
vol I Ed.Antami, Bucuresti 1995 Tr.Ionascu, Persoana fizica n dreptul R.P.R., Bucuresti
1963 Andronacki Donici ,Codul criminal ,Ed. a-IV-a Iasi 1838 St.Gr.Bereghet, Cronica
criminaliceasca cu procedura ei din 1820 si 1826, Tipografia Dreptatea, Chisinau 1928
St.C.Burki,Condica penala cu procedura ei, Tipografia lui St. Rasidescu,Bucuresti 1862
Constitutia Romniei, Bucuresti 1991Codul penal al Romniei, Ed.Romfel,1993Decret-Lege
nr.112/30.03.1990 publicat n M.Of.48 /12.01.1990
Legea nr 140/1996 publicata n M.Of nr.289/14- XI-1996.
O.A.Stoica Op. cit. p.III
C.Barbu,op.cit.p.181
C.Barbu, op.cit.p.183
O.Loghin, Drept penal romn, Partea speciala, vol.I, Ed. Sansa,

1994,p.122;
V.Dongoroz , S. Kahane, s.a.,op.cit., vol III,p.299
I.C.Terchi, Istoria dreptului romnesc,vol.1, Ed.Academiei R.S.R.Bucuresti 1980 p.441;
M.V.Dvoracek,Istoria dreptului romnesc vol.
I Ed.
Fundatiei Chemarea Iasi 1992
p.161 308; Cartea romneasca de nvata tura Ed.
Academiei 1965, p.
32,33,34.
M.Costin, n cronica romna vol. II p.48; Gheorghe Antoniu, M.Popa, St. Danes, Codul penal pe
ntelesul tuturor, Ed.Politica Bucuresti 1972, p.179.
38

Andronache Donici, Codul criminal editia a 4 a Iasi 1838 Cap.XI XII.

St.Gr.Berechet, Cronica criminaliceasca cu procedura ei, din anii 1820 si 1826, tipografia Dreptatea,
Chisinau 1928, p.39.
St.Burki, Condica penala cu procedura ei. Tipografia lui Stophan Rasidescu, Bucuresti, 1862, p.93.
St.Gr.Berechet,op.cit.,p.9
V.Dondoroz,S.Kahane, s.a.,op.cit.vol. III p.296; Codul penal Carol al II-lea editie oficiala, Bucuresti
1940, p.155.
V.Dongoroz, S.Kahane,s.a.,op.cit.vol III, p.296;V.Dongoroz, Gh.Daranga, S,Kahane, D.Lucinescu,
A.Nemes,A.Petrovici,PSrbulescu, A.Stoica , Noul Cod penal si Codul penal anterior, prezentare
comparata, Ed.Politica. Bucuresti 1968,p.120-121; Codul penal al R.S.R., Ed. Politica Bucuresti 1968
art.189
I.Muraru Dreptul constitutional si institutii politice, vol I, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, p.228.
Tr.Ionascu, Persoana fizica n dreptul R.P.R., Bucuresti, 1963, p.428
T.Vasiliu , D.Pavel, G.Antoniu, D.Lucinescu, V.Papadopol, V.Ramureanu, Codul penal comentat si
adnotat, Partea speciala , vol.I, Ed.Stiin
tifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975, p.163; V.Dongoroz,
S.Kahane, s.a.op.cit.vol.III,p.285; O.Loghin, A.Filipas, op.cit.p.57; Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi,
V.Dobrinoiu, I.Pascu, V.Lazar, Drept penal , Partea speciala, Ed.Continent XXI, Bucuresti, 1995,p.134
Trib.Bucuresti, dec.pec nr.127/1992
C.Bulai, Infractiunea simpla ca forma a unitatii naturale a infractiunii, Studii si cercetari juridice
nr.1/1985;V.Papadopol, D.Pavel, Formele unitatii infractionale n dreptul penal romn, Casa de editura
si presa Sansa Bucuresti, 1993, p.46; D.Pavel Nota la decizia penala nr.845/1975 a Tribunalului
Tg.Mures R.P.D.nr.8/1977, p.141.
Note de V.Papadopol, Culegere de practica judiciara penala 1992, SANSA
SRL Bucuresti 1993, p.199
Dec.pen 1630/1973 a Trib.Jud.Timis, R.P.D.3/1974
T.Toader, Drept penal romn, Partea speciala, Culegere de probleme din practica judiciara, Ed. Sansa
S.R.L.Bucuresti 1996,p.33; Trib.Jud.Timis, decizia penala nr.1306 din 29.10.1973, R.R.D. nr.3/1974,
p.150
Trib.Suprem sect.pen.decizia nr.2127/1972R.R.D.2/1973, p.170
T.Toader op.cit.p.33; Trib. Suprem sectia penala decizia 1935 din 11.09.1981 R.R.D.
nr.7/1982,p.91-92.
T.S. sct. Pen.dec.nr.4192/1970 R.R.D.nr4/1971p.142
O.Loghin,op.cit.vol.I,p.126
V.Dongoroz, S. Kahane, S.A.op.cit.vol.III,

p.281;T.Vasiliu, D.Pavel, S.A.,op.citvolI,

p.165
O.Loghin,op.cit.vol.I,p127
T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I,p.165
39

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s.a. op.cit.vol.I,p.165

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s.a. op.cit.vol.I,p.165
O.Loghin, op.cit.vol.I,p.127;Dec.pen.43/1976, a T.S.V.Papadolol,M.Popovici, Repertoriul alfabetic de
practica juridiciara n materie penala 1969-1975,p.240
Dec.pen. 41/1992 a T.S.
C.Barbu, op.cit.p.188;V.Dongoroz,S.Kahane s.a. op.cit.vol.III,p288
V.Dongoroz, S.Kahane s.a.,op.cit.vol.III,p.209;O.Loghin, op.vol.Ip.128
Decret Lege nr. 112/1990 publicat n M.Of. 48/12.04.1990
Text introdus n Codul penal prin D.Lege 112/1990
V.Dongoroz, S.Kahane t.a. op.cit. vol.III,p291.
C.Barbu ,op.cit.,p189
V.Dongoroz , S.Kahane;s.a.,op.,cit .vol.III,p.292;
Gh.Nistoreanu, I.Molnar, s.a.op.cit.p.136
T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.,p.167;M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian,Drept penal parte speciala
vol I,Cluj 1985,p.116
Tribunalul Bucuresti dec.pen. 592/1992 V.Papadopol,op.cit.p200
Dec.13/1965 a Plen.T.S.,C.D.1965,p.67
Avantajul de orice fel, ca alternativa a folosului material, a fost introdusa n text prin Decretul Lege
112/1990.
V.Dongoroz , S.Kahane;s.a.,op.,cit .vol.III,p.293; T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I
T.Vasiliu, D.Pavel, s.a.,op.cit.vol.I,p.168;
Tribunalul Judetului Timis dec. pen. Nr. 1306 din 29 oct 1973, RRDnr.3/1974,p.150.
O.Loghin op.cit.vol.I,p132
V.Dongoro , S.Kahane;s.a.,op.,cit .vol.III,p.295;
Legea nr.140/1996 publicata n M.O. nr 289/14.11.1996
V.Dongoroz , S.Kahane;s.a.,op.,cit .vol.III,p.298; O.Loghin op.cit.vol.I,p133
V.Dongoroz , S.Kahane;s.a.,op.,cit .vol.III,p.323;
Dec de ndr. 13/1965 a plen.T.S.C.D.1965,p.67
D.2015/1979 a T.S.RRD 7/1980, p53
O.Loghin, op.cit.vol.I,p.143
T.S.Sect.pen.dec.nr.2255/1984,RRD nr.4 /1987, p78
T.S.Sect.pen. RRD,nr.7/1982 , p.91-92
V.Dondoroz,S. Kahane s.a.op.cit.vol.III,p.487
40

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.241
Judecatoria Drobeta Turnu Severin sen.pen.nr.860 din martie 1993
Tribunalul Mehedinti, dec.pen.nr.632 din 15.12.1993.
Dec.162 din 5 aprilie 1994 a Curtii de Apel Craiova.
H.Diaconescu n studiul Exista concurs ntre infractiunile de tlharie si lipsire de libertate n mod
ilegal ? ,Revista Dreptul nr. 9/1995, p.64 - 68
Judecatori Bailesti, sent. Penala 596/1988.
Tribunalul Jud. Dolj, dec.pen.101/1989.
I. Nuta , Tlharie. Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate,Rev.Decretul
nr.4/1990.p.61-63.
O.Stoica, Drept penal, Partea speciala, Ed. Stiin
tifica, Bucuresti, 1976, p.160
C.A. Constanta ,dec.pen.104/1993 , RRD nr.1/ 1994, p.140
C.A. Bucuresti, Sect. a- II- a pen. Dec. nr. 12/1994, RDP nr. 2/ 1994, p.131/132.
Victor Duculescu Protectia juridica a drepturilor omului Ed.Lumina Lex, Bucuresti 1994, p.19
D.Ionescu s.a. ,Dezvoltarea constitutionala a statului romn, Bucuresti, 1957
Constitutia din 1866 este inspirata din constitutia belgiana din 1831. Ea consfinteste principiul
separatiei puterilor, recunoasterea drepturilor omului si cetateanului etc.
Constitutia din 9.09.1923 a fost orientata nemijlocit spre cerintele dezvoltarii societatii romnesti
ntr-un stat de drept
4

41