Sunteți pe pagina 1din 320
ic 995 N Artois ne BULETI Sica Cede [eae ece CA Oo Eerie ee epee on ee SE CC ReC a Buletinul jurisprudentei Curfii Supreme de Justitie - culegere de decizii pe anul 1995 - A aparut prin grija domnilor: dr. Gheorghe Uglean - pregedintele Curtii Supreme de Justitie, dr. Leonida Pastor - vicepresedinte, Alexe Costache Ivanov, Anton Pandrea, Eugenia Popa Lohan, Marin Popa, Cornel Badoiu - pregedinti de secfi $i Blena Cean, Vioriea Radu gi Rozalia Lazir - magistrati asistenti. CUPRINS I, DISCURSUL INAUGURAL AL D-lui Dr. GHEORGHE UGLEAN, Presedintele Curtii Supreme de Justitie I, DECIZI ALE SECTHLOR UNITE 1, Decizii privind recursuri in interesul legii .........9 2. Hotarare privind schimbarea practicii sectiei .... 17 MM, DREPTUL CIVIL 1. Proprietatea .... - M2 2. Contracte vag 3. Obligatii izvoran » 52 87 2. Rudenia 75 V. DREPTUL MUNCI 1. Jurisdiefia muni 87 VI. DREPTUL PROCESUAL CIVIL 1. Competenta . 2. Actiunea 3. Judecata . Vil. DREPTUL PENAL, partea ‘general 1. Legea penal st limitele el de aplicare 2. Infractiunea beveeee 3. Pedepsele .. 4. Cauzele care inlatura raspunderea | penal sau consecintele condamnarii . 162 vi DREPTUL PENAL, partea sree 1. Infractiuni contra persoanei . . 165 2. Infractiuni contra avutului privat . 188 3. Infractiuni contra avutului public ... 196 4, Infracliuni care adue atingere activitati organizatiilor de stat, organizatiilor pul lice sau altor activititi reglementate de lege . - 198 5. Infractiuni de fals ..... . 2214 6. Infracfiuni care adue atingere unor relafii privind conviefuirea sociala teceeteeenee 215 7. Infractiuni contra capacitiifii de aptirare a Romaniei .. . 217 8, Infractiuni prevazute de legi speciale |. ........ 218 1X, DREPTUL PROCESUAL PENAL, partea generala J, Regulile de bara 1 actiunile in procesul penal 2. Competenta . . 22.1228 3. Probele gi mijloacele de proba - 231 4, Acte procesuale gi procedurale comune 232 X. DREPTUL PROCESUAL PENAL, partea special 1. Urmirirea penala .. 2. Judecata .. 3. Cale de atae Executarea hotirérilor penale | XI, DREPTUL COMERCIAL 1. Soctetiftcomerciala i asociere n participafiuno . 255 2. Personalitatea juridie’ . 3. Contracte comérciale si alte contracte 4. Pretul 5, Raspunderea cu penalitafi de intarziere in plat sidaune ..... 6. Inventia ~ drepturi banesti 7. Contributie la asigurari sociale 8, Procedura falimentului . 9. Masuri asiguratorii 10. Probleme de procedi XII. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV 1. Acte administrative Be 2. Acte ale administratiei publice centrale gi locale | 434 225 3. Legea fondului funciar . . 523 4. Pensii de asigurari sociale si asistenfa social. | .558 5. Acte exceptate de la controlul instanfei de contencios administrativ 578 6. Probleme de proceduré 592 ANEXE - XIL LISTA CRONOLOGICA A DECIZIILOR . ... . .625 XIV. INDICE ALFABETIC IN MATERIE CIVILA XV. INDICE ALFABETIC IN MATERIE PENALA XVI INDICE ALFABETIC IN MATERIE COMERCIALA «+ 636 XVII. INDICE ALFABETIC IN MATERIE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ....... ll. DECIZII ALE SECTILOR UNITE 1. Deci: privind recursuri in interesul legii RECURS IN INTERESUL LEGII. TRANSFORMAREA AMENZII iN iNCHISOARE CONTRAVENTIONALA. CALE DE ATAC. RECURS fn aplicarea prevederilor Legit nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru selina de tnedleare @ unor norme de conviefuire social, pt nigtit publice, se admite recursul th interes lh declare de procaond genera se stablete:, 1. Sesizarile de transformare a amencii in inchisoare contraventionala sunt admisibile atat in cacurile in care, pentru fapta sitvarsita, legea prevede sanctiunea alternativa a amencii ‘cu aceea a inchisorii contraventionale, cat si in cazul tn care sanctiunea contraventionalé previzuta de lege este numai amenda, 2, Hovariren pronuntatd de instanga de judecatitsesizati sa transforme amenda, rimasit neachitata de contravenient in termenul previteut de art. 16. alin. 1 din Legea nr. 61/1991, este supust numai cai de atac a recursului, £3, Actiunea de transformare a amenzii tn tnchisoare contraventionala tnceteazd in cazul in care contravenientul achitd amenda pani la pronuntarea hotardrié asupra recursului. Curtea Suprema de Justitie, Sectiile Unite, decizia nr. 1 din 6 martie 1995, in practica judiciara nu exist& un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incdlcare a unor norme de convietuire social, a ordinii gi linigtii publice. Astfel 1, In legdtura cu neindeplinirea de cdtre contravenient a obligatiei prevazuta in art. 16. alin. 1 din Legea nr. 61/1991, de a achita amenda gi a depune recipisa de achitare a 9 acesteia la organul constatator, in termen de 30 de zile de la rémAnerea definitiva a sanctiunii, unele instante au considerat c& organul din care face parte agentul constatator nu poate sesiza in vederea transformarii amenzii in inchisoare contraventionala decat in cazul cénd pentru fapta sdvargita este prevazuta sanctiunea alternativa a inchisorii contraventionale cu aceea a amenzii, iar nu si atunci cand legea prevede numai sanctiunea amenzii. Alte instante, dimpotrivé, au admis sesizdrile si au transformat —sanctiunea | amenzii_ in inchisoare contraventionala, independent de imprejurarea daca legea prevede, pentru fapta sivargit’, sanctiunea alternativa a inchisorii contraventionale cu aceea a amenzii, sau numai sancfiunea amenzii. Ultima solufie este cea legal’. Pentru unele din faptele ce constituie contraventii potrivit, Legii nr. 61 din 27 septembrie 1991 este prevazuté numai sancfiunea amenzii, iar pentru altele este prevazuta sanefiunea inchisorii contravenfionale alternativ cu accea a amenzii. Prin art. 16. alin. 1 din aceasta lege este reglementata obligatia contravenientului sanctionat cu amendi de a o achita gi a depune recipisa de plata la organul constatator, in termen de 30 de zile de la rimanerea definitiva a sanctiunii. Pe de alta parte, prin alineatul 2 al aceluiagi articol se prevede ci, dacd amenda nu a fost achitat in acest termen, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe raza céireia s-a savargit contraventia, in vederea transformarii amenzii in inchisoare contravenfionala. Cum prin acest alineat este reglementata posibilitatea transformarii amenzii in inchisoare contraventionalé, fara a se face distincfie in raport cu modul de sanctionare prevazut pentru fapta contraventionalai sivarsita, solufia ce se impune este aceea ci sancfiunea contraventionalé a amenzii poate fi transformaté, in caz de neplata in termenul previizut de lege, independent daci pentru contraventia respectiva este prevazut sanefiunea inchisorii contraventionale alternativ 10 cu aceea a amenzii sau numai sanctiunea cu amenda. De aceea, urmeazi a se stabili c& sesizarile de transformare a amenzii in inchisoare conventionalé sunt admisibile atat in cazurile in care, pentru fapta sivarsita, legea prevede sanctiunea alternativa a amenzii cu aceea a inchisorii contraventionale, cat gi in cazul in care sanctiunea contraventionala prevazuta de lege este numai amenda. 2. Referitor la modalitatea in care poate fi atacaté hotararea pronunfat& de instanta sesizati in vederea transformarii amenzii in inchisoare contraventionalé, s-au pronuntat, de asemenea, solutii diferite. Astfel, unele instante au reexaminat propriile hotarari, desfiintandu-le fird a indica temeiul legal al unui atare procedeu. Alte instante, au considerat ci 0 asemenea hotirare este supusa apelului, motivand ca prin art. 2 pet. 2 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, este reglementati aceasta cale de atac impotriva tuturor hotarérilor pronuntate de judecdterii in prima instanfd, fara ca prin vreo alta dispozitie legal si se prevada ca hotararile date in aplicarea art. 16 din Legea nr. 61/1991 ar fi definitive. in fine, au fost i instante care s-au pronunfat in sensul c& astfel de hotarari pot fi atacate numai cu recurs, iar nu si cu apel, intrueat Legea nr. 61/1991, fiind o lege special, ale carei dispozifii sunt de stricta interpretare, nu prevede calea de atac a apelului si nici nu da posibilitatea si se recurgi, prin analogie, la alte reglementari legale. Aceste din urma instante au procedat corect. Prin art. 16 din Legea nr. 61/1991, care reglementeazzi procedura ce trebuie urmatd in cazul sesizarii in vederea transformarii amenzii in inchisoare contraventionali, nu este prevdzuta nici o cale de atac impotriva hotdrdrii pronunfate de judeciitorie in aceasta materie. In atare situatie, neexistind temei legal pentru reexaminarea hotararilor prin care s-au pronuntat sesiziri de transformare a amenzii in inchisoare contraventionala sau care s& justifice calea de atac a apelului impotriva W acestor hotirari, se constat c&i asemenea hot&rdri nu sunt susceptibile de a fi atacate prin astfel de modalitai. - Pe de alta parte, prin art. 2 pet. 3 din Codul de procedura civili modificat prin Legea nr. 59/1993 se prevede ci tribunalele, ca instanfe de recurs, judect recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instant. Or, sesizirile in vederea transformarii sancliunii amenzii tn fnchisvare contravenfionalé sunt solutionate do judecitorii prin hotérari pronuntate in ultima instant, astfel c&, in raport cu prevederile art. 2 pet. 3 din Codul de procedura civila, cle sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs. in consecintii, solutia ce se impune este aceea ca singura cale de atac ce poate fi exercitaté impotriva hotararii date asupra sesizdrii de transformare a amenzii neachitate in inchisoare contraventional este recursul. 3. O alta chestiune asupra cireia instanfele s-au pronuntat in mod diferit este gi aceea privind momentul pana la care poate fi achitaté amenda pentru a se inceta acjiunea de transformare a acesteia in inchisoare contraventionala. ‘Astfel, unele instante au hotdrat c& actiunea de transformare a amenzii in inchisoare contraventionalé inceteazi numai in -cazul cand contravenientul a achitat amenda pana la pronunfarea sentinfei de citre instanja de fond, consideraind c& orice plata facut cu depagirea acestui termen permis de lege, fiind tardivé, nu poate duce la inliturarea executarii sanctiunii inchisorii contraventionale aplicate. ; ‘Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ci incetarea actiunii de transformare a amenzii in inchisoare contraventionalé poate fi dispusi si atunci cand contravenientul achitd amenda pana la pronuntarea solufiei asupra recursului, motivénd c& art. 16 alin. ultim din Legea nr. 61/1991, prin care este prevazutA aceasta posibilitate, se referé la pronuntarea hotararii iar nu la pronunfarea sentintei ‘Aceastii din urma solutie este cea corectii. 12 Prin art. 16 alin, ultim din Legea nr. 61/1991, se prevede c4 “instanfa va inceta actiunea de transformare a amenzii in inchisoare contravenfionala in situatia in care contravenientul achita amenda pana la pronuntarea hotararii”, Pana la modificarea Codului de procedura civil prin Legea nr. 59/1993, cand o atare hotirdre nu era susceptibild de a fi atacati cu recurs, posibilitatea acordata contravenientului, prin art. 16 alin. ultim din Legea nr. 61/1991, de a pliti amenda pana la pronuntarea hotararii, era evident limitata in timp pana la data transformarii, prin sentin{a, a amenzii in inchisoare contraventionala, deoarece “hotérarea” la care se refer’ acest text de lege, pronuntata in prima gi ultima instanfi de judecdtorie, nu poate s& aiba alta semnificatie decat aceea de “sentinta”. Or, fata de actuala prevedere din art. 2 pet. 8 din Codul de procedur civil, potrivit cireia, ca instanta de recurs, tribunalele judeci recursurile declarate _impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instanta, efectul incetarii actiunii de transformare a amenzii in inchisoare contraventional nu mai poate fi limitat pani la pronunfarea hot&rdrii, respectiv, a sentintei de citre Judecatorie, impundndu-se extinderea Ini pana la pronunfarea solufiei de ciitre instanta de recurs, din moment ce decizia, prin care aceasti din urma instant solufioneazi recursul, este hotararea prin care se solutioneazi in mod definitiv cauza. Ca urmare, solufia ce se impune este aceea cd, in cazul in care hotirérea de transformare a amenzii in inchisoare contraventionala este atacati cu recurs, actiunea de transformare a amenzii in inchisoare contraventionali va inceta dacd amenda este achitatA de citre contravenient pana la pronuntarea hotarérii asupra recursului. in consecinfa, in temeiul art. 25 lit. b din Legea nr. 56/1993, a Curfii Supreme de Justifie, precum gi a art. 329 din Codul de procedura civil, urmeaza a se admite recursul in interesul legii gi a se stabili cd prevederile Legii nr. 61 din 27 septembrie 1991, pentru sancfionarea faptelor de 13 jncaleare a unor norme de conviefuire sociala, a ordinii gi linigtii publice, sunt aplicabile in sensul aratat. COMPETENTA. INSTANTA COMPETENTA A AUTORIZA FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE. fn prevederilor art. 1 pet. 1 si ale art. 2 pet. 1 Re. Greipel sank fel te gh declarat de procuronsl generat pi s-a stabilt cB judecttoriile sunt competente si privind le unite, Din examinarea recursului in interesul legii, in raport cu prevederile art. 1 pet. 1 gi ale art. 2 pet. 1 lit, a din Codul de procedura civil, se constata urmatoarele: Potrivit art. 329 alin. 1 din Codul de procedurd civilé, procurorul general, din oficiu sau la cererea ministerului justifiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea gi ‘aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tari, si ceard Curfii Supreme de Justitie si se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solufionare diferité din partea instantelor judecdtoresti. Din hotrarile invocate prin recursul in interesul legii rezulté ci a primit o solufionare diferita problema determinarii instanjei careia ii revine competenfa de a solutiona cererea de autorizare a funcfionarii societafilor comerciale. La determinarea competentei materiale de a solufiona, in prima instanfa, cererea de autorizare a funcfionarii societafilor comerciale, se impune, mai intai, a se avea tn vedere cé, potrivit art. 22 gi, respectiv, art. 34 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societafile _comerciale, functionarea societafii pe actiuni gi a societaitii in comandita pe actiuni, ca gi a societfii cu raspundere limitata sau a 14 celorlalte tipuri de societtiti comerciale, este supusa autoriz&rii instantei in a cdrei raza teritoriald urmeazé si aiba sediul societatea. Or, prin art. 1 pet. 1 din Codul de procedura civilé se prevede ci judeciitoriile judeci, in prima instan{a, toate procesele si cererile, in afari de cele date prin lege in competenta altor instante. Este adevarat cA, prin art. 2 pet. 1 lit. a din acelagi cod, procesele gi cererile in materie comercial, cu exceptia color al c&ror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv, sunt date in competenta de solutionare, in prima instant, tribunalelor. Dar, aceasta dispozitie nu poate fi consideratii ca se refer’ sila cererile privind autorizarea de functionare a societatilor comerciale, din moment ce astfel de cereri, privind rezolvarea unui conflict de interese, nu au caracter contencios. in aceasta privinta, este de subliniat ca prin art. 331 din Codul de procedura civila s-au instituit dispozifii procedurale necontencioase, aplicabile la “cererile pentru deslegarea c&rora este nevoie de mijlocirea instantei far ins& sd se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fat de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la darea autorizatiilor judecdtoresti...”. Or, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societiifile comerciale statueaz& cA “functionarea societiifii pe actiuni este supusi autorizarii instantei in a carei raza teritoriala igi va avea sediul societatea”, iar prin art. 4 este stabilit’, in acelasi scop, obligativitatea inregistrarii la instanta respectiva, in termen de 15 zile de la data autentificarii, a contractului de societate incheiat cu respectarea condifiilor previzute de art. 3 din aceeagi lege. De aceea, regulile procedurale, inclusiv cele referitoare la competent, ce trebuie respectate in cazul cererilor de autorizare a functiondrii societatilor comerciale, sunt cele care privesc cererile necontencioase, la care se refera art. 331 din Codul de procedura civilé, procedura care se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa in masura in care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii privind art. 15 838 din Codul de procedura civil ‘Aga fiind, si cum prin art. 1 pet. 1 din Codul de procedura civild se prevede ca “Judecitoriile judeca, in prima instant’, toate procesele gi cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante”, este evident ca si competenta de a solutiona cererile de autorizare a functiondrii societatilor comerciale revine judecatoriilor, iar nu tribunalelor, care sunt investite cu judecarea, in prima instant, a proceselor si cererilor in materie comerciala la care se refera art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedurs civil si nu cu incuviinjarea cererilor de autorizare potrivit reglementirilor de la art. 331-389 din acelagi cod raportate la art. 4, 22-24 gi 34 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societiitile comerciale. © atare solufie se impune pentru motivul ca cererile de autorizare a functionarii societatilor comerciale implic& indeplinirea de catre instanta judecatoreascé a unei proceduri necontencioase, cu anumite trisaturi distinctive, pentru ca societatea comercialé si dobandeascé existenta legal, de persoana juridict, dupa efectuarea formalitatilor subsecvente cerute de lege. in acest cadru, insugi demersul facut de cei ce reprezinta societatea in faza ei constitutiva, in conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 31/1990, natura procedurilor ce se efectueaza in temeiul art. 331 si urm. din Codul de procedura civil, ca gi scopul comun al fondatorilor nu urmarese “stabilirea unui drept potrivnic fafa de o altd persoana”, ci asigurarea valabilitafii noti entitati distincte de" catre cei care o compun gi pe care acestia s-au hotdrat si 0 infiinteze. Datorita finalitafii lor, astfel de cereri, constitutive de drepturi, iar nu vizind constatarea sau realizarea lor, reclam& exercitarea de c&tre instanta judecdtoreased doar a unor atributii de verificare a actelor constitutive depuse pentru obfinerea autorizatiei de functionare, incat este fireasci solutionarea lor pe cale necontencioas’. Marimea capitalului social la care au facut referire unele instante judecitoresti nu poate avea vreo relevant in determinarea competenfei de a solutiona cererile de 16 autorizare a functionarii societitilor comerciale cat timp, sub acest aspect, art. 2 pet. 1 lit. a din Codul de procedura civil nu face nici o distinefie eu privire la cererile ce au caracter nepatrimonial. Este de observat ins ei, derogand de la prevederile art. 336 gi 337 din Codul de procedurd civil, potrivit c&rora cererile necontencioase se solufioneazi prin incheiere, art. 23, alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevede ci hotdrarea pronunfaté de instanta judecitoreasci asupra cererii de autorizare a functionarii societtii comerciale se numeste “sentin{a” gi cd, impotriva ei, se poate face recurs in termen de 15 zile de la pronuntare, ceea ce duce la concluzia ed, in raport cu dispozitia din art. 282 alin. 1 din Codul de procedurd civil modificat prin Legea nr. 59/1993, sentinta pronunfaté intr-o atare cerere, de judecatorie, este susceptibild a fi atacata cu apel la tribunal, iar nu cu apel ce se judecd in camera de consiliu in temeiul art. 336 alin. ultim din Codul de procedura civila. in consecinfa, in temeiul prevederilor art. 25 lit. b din Legea nr. 56/1998 a Curtii Supreme de Justifie gi art. 329 din Codul de procedura civila, a fost admis recursul in interesul egii declarat de procurorul general gi s-a stabilit, in aplicarea prevederilor art. 1 pet. 1 gi ale art. 2 pet. 1 lit. a din Codul de procedura civil, c& judecdtoriile sunt competente sa solufioneze cererile privind autorizarea functionarii societiitilor comerciale. re privind schimbarea practicii HOTARAREA nr. 1 din 2 februarie 1995 in sedinta Curfii Supreme de Justitie, constituita in Sectii Unite, din 26 ianuarie 1995, s-a luat in examinare sesizarea Sectiei civile a Curfii, formulati in baza art, 25 lit. d din Legea nr. 56/1993 privind schimbarea jurisprudentei sectiei referitoare la restituirea — pe cale judecitoreascd — catre fostii proprietari ori succesorilor acestora a imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 gi anexele la acest decret. W7 Sectiile Unite, Delibernd asupra sesizirii Sectiei civile a Curfii Supreme de Justitie, constata si hotardste cele ce urmeaza: La sesizarea completului de judecata al Sectiei civile, in fata c&ruia s-au dezbitut dosarele nr. 1539/1994, nr. 1540/1994 si nr. 1541/1994, judecditorii acestei sectii au examinat, in temeiul art. 12 din Regulamentul Curtii Supreme de Justitie, chestiunea schimbiirii jurisprudentei secfiei, solicitat4 prin recursurile in anulare declarate de procurorul general, privind dreptul instantelor judecitoresti dea cenzura gi dispune restituirea etre fostii proprietari sau succesorilor acestora, a imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 gi listele anexe la acesta. ‘Au participat la dezbateri: pregedintele Curtii Supreme de Justitie, pregedintele Sectiei penale si presedintele Sectiei militare, fara drept de vot. Au mai luat parte la dezbateri, cu vot consultativ, magistratii asistenfi din cadrul sectiei. in urma dezbaterilor sa hotarat, cu votul majoritatii judeciitorilor sectiel, consemnate in procesul verbal din 12 ianuarie 1995, c& este cazul a se sesiza Sectiile Unite ale Curfii in vederea schimbiarii jurisprudentei sectiei in problema dedus& judectifii prin recursurile in anulare. La sesizare a fost atagati gi Nota intitulata: “Expunere rezumata a confinutului unor probleme de drept ridicate de jurisprudenta si doctrina privind revendicarea unor imobile trecute in proprietatea statului ca efect al nafionalizarii” Sesizarea sectiei a fost examinaté in gedinta Sectiilor Unite, la care au luat cuvantul un numar de 32 judectitori, astfel cum rezulta din procesul verbal intocmit la data de mai sus. 1 Mai inainte de a expune temeiurile de fapt si de drept pe care se fundamenteazi schimbarea jurisprudentei Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie in problema imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950, este necesar a se examina: 1. regularitatea sesizirii Secfiilor Unite, eu privire la schimbarea jurisprudentei in materie; 2. regularitatea 18 compunerii Sectiilor Unite ale Curtii; 3. regulile procedurale aplicabile adoptarii de citre Sectiile Unite a solutiei de schimbare a jurisprudentei; 4. forfa juridicd a hotararii de schimbare a jurisprudentei. 1. Cu privire la regularitatea sesizirii Sectiilor Unite privind schimbarea jurisprudentei. Potrivit art. 12 din Regulamentul de organizare si funetionare a Curtii Supreme de Justitie, adoptat in temeiul art. 67 din Legea nr. 56 din 9 iulie 1998: “La sesizarea completelor de judecata, judecdtorii seefiilor dezbat fiecare caz, privind schimbarea jurisprudentei i hotarase, cu votul majoritAtii, sesizarea Sectiilor Unite, pentru ca acestea si decid, conform art. 28 lit. d din Legea Curfii Supreme de Justitie. La dezbateri pot participa, cu vot consultativ, magistratii asistenfi si, fard drept de vot, persoane din alte compartimente ale Curti Judecata va continua dupi ce Secfiile Unite s-au pronunfat asupra sesizarii” Din examinarea lucrarilor existente in dosarul Sectiilor Unite rezulté ci prevederile legale si regulamentare in materie au fost respectate cu strictofe, hotdrarea de sesizare in vederea schimbarii jurisprudentei fiind adoptata cu votul majoritatii judectorilor Sectiei civile, dupa ce fiecare Judecator gi o parte a magistratilor asistenfi gi-au exprimat punctul de vedere asupra problemei adusii in discutie. 2. Cu privire la regularitatea compunerii Sectiilor Unite ale Curfii. in conformitate cu art. 25 lit. d din Legea nr. 56 din 9 iulie 1993 si art, 9 lit. a din Regulament, Curtea Suprema de Justitie se constituie in Sectii Unite, intre altele, pentru solufionarea, in conditiile legii, a sesizarilor, “privind schimbarea jurisprudentei Curtii”. Rezulté din aceste prevederi legale si regulamentare ci Sectiile Unite ale Curfii Supreme de Justitie se compun din totalitatea judecatorilor Curtii i cé acestia sunt compatibili s& “solutioneze, in condifiile legii, ‘arile_privind schimbarea jurisprudentei Curfii’, chiar daca, in completele din care au facut parte la sectiile Curtii, au pronuntat hotirari in materii asemandtoare. Aceasta concluzie decurge din insisi natura lucrurilor, fiinded, prin ipotezai, dacd tofi 19 judecdtorii Curfii ar fi solufionat anterior cauze de aceeasi natura cu cele ce formeazii obiectul sesizrii, Sectiile Unite nu s-ar mai putea constitui, ceea ce ar fi contrar ratiunii gi scopului urmarit de lege. De altfel, prevederile art. 24 Codul de procedura civila, care se aplica prin asemanare i in cazul “schimbarii jurispradentei”, rafiunea fiind aceeasi, stabilese c& este incompatibil numai judecditorul care judect in apel sau recurs ori la rejudecare, dup casare, daci anterior a pronunfat o hotarare in aceeasi pricind, iar nu si judecttorul care a judecat pricini aseminatoare. in aceste conditii, participarea tuturor judecitorilor Curfii la gedinfa Sectiilor Unite, consacraté schimbarii jurisprudentei, se intemeiaza pe dispozitiile exprese ale legii, iar adoptarea hotarérii in cauzi a fost facuta cu votul majoritatii judec&torilor prezenti. ‘Adoptarea hotirarilor cu votul majoritafii judecatorilor prezenti, constituie o reguld statornicita si practicata pretutindeni in legile de procedura judiciare, find o consecinfa fireasci a activitafii judecitoresti care are caracter colegial. ‘Adoptarea unei hot&réri cu votul majoritafii judectitorilor Sectiilor Unite ale Curfii nu diminueaza cu nimic autoritatea gi forfa juridica a acesteia, find expresia principiilor de organizare democratici a justifiei, aplicabile in toate sistemele de drept, in cadrul c&rora independenta judecdtorului si supunerea sa numai legii ocupa un loc de cea ‘mai mare insemnatate. Prin urmare, autoritatea si forta juridici a oricdrei hotarari adoptaté in unanimitate sau cu votul majoritatii, rezulté, din conformitatea sa cu legea gi din justetea solugiei adoptate. 3. Cu privire la institutia “schimbarii jurisprudentei” gi actele de procedura in care aceasta se exprima. Potrivit art. 4 Codul civil, judecdtorul nu este in drept si se pronunte, in cauzele ce ii sunt supuse judecdtii, pe cale de dispozitii generale, ceea ce inseamna e& judecnd 0 cauzi concret, el nu poate hotdri ci in viitor toate cauzele identico se vor solufiona in acelagi mod. Aceasta reglementare decurge 20 direct din principiul separatiei puterilor in stat, potrivit céruia numai puterea legislativa este in drept si dispund prin norme generale obligatorii, atat pentru prezent cat gi pentru viitor. in acelagi timp, tindnd seama de faptul ca judecditorul este independent, c& hotirarile pe care le pronuna sunt expresia convingerii sale intime gi cd in activitatea de judecata se supune numai legii — jurisprudenfa altor instante, chiar de un grad superior nefiind pentru el obligatorie — practica judiciaré nu poate s& nu aiba, in contextul dat, un caracter variabil, contradictoriu gi instabil. Consecinta este ci se pot pronunta hotarari judectitoresti care difera in interpretarea unuia gi aceluiagi text de lege; coea ce este la un moment dat sigur in practica unor instante, poate fi negat ulterior prin schimbarea solutiei; intr-o cauzéi problema de principiu poate fi dezlegata intr-un anume sens, in timp ce in alta similaré, aceeagi instanfii, poate decide contrariul. Alteori, jurisprudenta, chiar constanta, formata in decursul timpului, in legatura cu aplicarea unor prevederi ale legii, inclusiv in activitatea supremei instante, urmata sau neurmata de instanfele ierarhic inferioare, se dovedeste a finecorespunzatoare, fie ca rezultat al interpretarii eronate a legii, fie prin neluarea in considerare a tuturor imprejurarilor cauzelor, ori gi una gi alta. Lipsa de unitate in practica judiciard gi promovarea unor solufii_neconforme legii sunt de natura si afecteze legalitatea, ordinea si armonia sociale gi reprezinta in toate cazurile o stirbire grav adus& prestigiului i autoritafii instanfelor judecitoresti. Aceasta este cauza pentru care, intre dou’ valori, deopotriva de importante — independenta judecitorului gi -Stabilitatea gi ordinea sociale — se cere glsit’ o solutie care si fie compatibila cu binele social. Toate sistemele de drept judiciar, inclusiv dreptul romanese intre cele dowd razboaie mondiale, ca gi cel contemporan gi-au pus aceasta important problema privind armonizarea intereselor mentionate, prin consacrarea institufiei “recursului in interesul legii” si a institutiei 2 “schimbérii jurisprudentei”. in Romania, Legile pentru Curtea de Casatie gi Justit e din 20 decombrie 1925 gi din 31 martie 1932, cu modificarile survenite ulterior, au consacrat doua institufii menite s& tempereze gi si elimine pe cat posibil starea de lucruri aratata si anume: “recursul in interesul legii” gi institufia “revenirii asupra unel jurisprudente stabilite” de anumite complete sau chiar de Secfiile Unite. Se prevede, astfel, c& in cazurile in care 0 sectiune a Curfii ar gsi ci este locul a se reveni asupra unei jurisprudente stabilite de unul din completele sale, in cursul a 5 ani anteriori judecdrii recursului in discutiune, Curtea se va constitui in completul cerut pentru divergente. Cand acea jurisprudenta — se ardta mai departe in lege — a fost stabilita de chiar completul de divergent, in cursul celor 5 ani prevaizu{i mai sus, sau de Sectiile Unite ale Curfii, sau cand o sectie ar gisi c& este locul fa se reveni asupra unei jurisprudente contrare, stabilita de alt& sectie, recursul va fi trimis direct spre rejudecare in Secfii Unite. Textul prevedea, astfel, un mod de prorogare de competent in favoarea Sectiilor Unite, un fel de judecare prin absorbtie de c&tre Sectiile Unite, a unor cauze care legalmente erau de competenta unei sectii. Odaté cu punerea bazelor statului de drept in Romania dupa decembrie 1989, dar mai ales dupé adoptarea Constitutiei in anul 1991, Legea Curfii Supreme de Justitie nr. 56 din 9 iulie 1993, inspiraté din traditia justitiei roménesti, in art. 31 prevede: “Dac& o sectie a Curtii considers ci este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudente, judecata va fi intrerupra gi vor fi sesizate Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justifie. Dupi ce Sectiile Unite s-au pronuntat asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei, judecata va continua”, iar in art. 25 lit. d stabilegte ci Sectiile Unite se constituie pentru “solufionarea, in condifiile prezentei legi, a sesizirilor privind schimbarea jurisprudentei Curfii”. O dispozifie asemanatoare este inscrisa gi in Regulamentul de organizare gi functionare a Curtii Supreme de Justifie (art. 12 alin.2), 22 [ care dispune ci judecata la sectie “va continua dupa ce Sectiile Unite s-au pronuntat asupra sesizarii”. Dup& cum se desprinde din aceste prevederi legale si regulamentare, judecarea cauzelor in care se considera c& este cazul a se reveni asupra jurisprudenfei se intrerupe In fata sectiei sesizate, Sectiile Unite avand a se pronunta exclusiv asupra schimbirii jurisprudentei, fara a solutiona ele insele pricina, judecata urmand s& continue la sectia sesizati. Este gi motivul pentru care Sectiile Unite nu pronuntéi o decizie ca in situatia in care solutioneazé o cauza conereti,, ci o hotarare asupra unei sesiziri, care priveste fie schimbarea jurisprudentei Curfii, fie sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlul constitufionalitatii legilor, inainte de promulgare (art. 25 lit. d si e din Legea nr. 56/1993). Sistemul legii actuale este rational si armonios aleatuit, deoarece: a) permite instantei firesti, respectiv sectiei la care dosarul se aflé pe rol, si asculte concluziile procurorului, precum si apararile piirfilor in favoarea sau defavoarea c&rora sa declarat recursul in anulare, inclusiv asupra punctelor de drept care au impus intreruperea judecdtii gi sesizarea Sectiilor Unite in vederea schimbarii jurisprudentei; b) permite pirtilor s& formuleze concluzii, note gi aparari serise in vederea pronuntirii; ¢) dupa solufionarea sesizirii de cate Sectiile Unite, permite si asigura reluarea judecifii in vederea pronuntiirii solutiei, in baza hotararii adoptate in Sectiile Unite, asemandtor cu cea ce se intampla cu orice proces in care pronuntarea hotarérii a fost amanati Din examinarea cauzelor deduse judecifii la Sectia civila a Curfii, care au ficut obiectul sesizarii, se constaté ca au fost, _puse in discutia partilor toate aspectele de drept privind lipsa de atributii a instanfelor judeciitoresti, de a dispune restituirea imobilelor nationalizate; la randul lor, parfile au invocat mai multe excepfii si aparari intre care: neconstitufionalitatea Decretului nr. 92/1950; faptul ed el trebuie considerat abrogat in raport de prevederile art. 150 din Constitufie; principiului constitutional al accesului liber 23 la justitie, precum gi alte aparéiri, atat oral eat gi prin note sau concluzii scrise. in aceasta situatie, sustinerea ci pirfile trebuiau si participe la chiar deliberarea ce a avut loc in cadrul Sectiilor Unite, consacrata schimbrii jurisprudentei, este neintemeiata, cu atét mai mult eu cat acestea au pus coneluzii, aga cum s-a aratat, asupra tuturor problemelor de fapt gi de drept in fata instanfei firesti ~ completul de judecata al Sectiei civile a Curtii. Din acest punct de vedere nu s-a fiicut nici o discriminare, deoarece nici reprezentantul Parchetului General nu a participat la deliberare, desi in sens procesual, are drepturile oricdrei parti in procesul civil. Agadar, aceleasi argumente care exclud de la deliberare parfile litigante sunt valabile gi in privinta procurorului, Faptul ca in art. 9 din Regulamentul Curfii se prevede ca la gedintele Sectiilor Unite pot fi invitate gi persoane din afara institufiei, nu schimba cu nimic solutia, deoarece, daca prezenfa partilor la aceasta gedinta ar fi fost obligatorie, textul nu putea si transforme invitarea acestora intr-o facultate, iar daca sedinta Sectiilor Unite ar fi o gedinfa de judecat, textul era inutil, deoarece, sedintele de judecati sunt publice. Prin urmare, textul nu se referd la sedintele Sectiilor Unite consaerate schimbarii jurisprudentei, ci la gedintele acestora avand ca obiect alte probleme aratate expres in Regulament, precum aprobarea bugetului, a programului concediilor de odihné ete. - Interpretarea textului Regulamentului trebuie ficuta, agadar, nu numai strict literal, ci si dupa rafiunea ¢i spiritul legii. In lumina celor aratate gi a prevederilor legale examinate mai sus, institufia “schimbarii jurisprudentei” se configureazé ca 0 activitate specifica, de competenta exclusiva a Curfii Supreme de Justifie, constituita in Sectii Unite, menita sa asigure justa interpretare a legii si, prin consecinfa, ocrotirea egal a intereselor particularilor $i intereselor generale, stabilitatea si ordinea sociale in cadrul statului de drept. 24 4. Cu privire la forfa juridici a hotararii de schimbare a jurisprudentei. Caracterul exclusiv al competentei ce revine Sectiilor Unite de a schimba jurisprudenta in orice materie gi oricdnd aceasta se impune, determina doua efecte pe planul fortei juridice a hotararilor adoptate: schimbarea jurisprudentei este obligatorie pentru tofi membri Curfii Supreme de Justitie, indiferent de votul exprimat la adoptarea hotararilor, in sensul cd in toate cauzele de acelasi fel, jurisprudenfa adoptata urmeaza a fi respectatd. A decide contrariul, inseamné a considera c& activitatea de schimbare a jurisprudentei dati in competenta exclusiva a Sectiilor Unite reprezinté un exercitiu gratuit si inutil, lipsit de finalitate gi rspundere social, iar hot&rarea de schimbare a jurisprudentei o simpla facultate, o alternativa lasaté la libera apreciere a judecditorului Legea a urmirit, agadar, s& nu lase diferite complete de judecat, din cadrul aceloragi sectii, de a se pronunta in sens contrar unei anumite jurisprudente — ceea ce ar fi agravat $1 mai mult starea de incertitudine — ci de a face posibilé interventia Sectiilor Unite, care nu pronunfa una din solutiile posibile, ci o hotrare care schimba pur gi simplu jurisprudenta, singura ce trebuie si fie urmaté pan la o noua interventie, insa tot din partea Sectiilor Unite. ‘Aga find, nu poate fi acceptat& sustinerea potrivit careia unii judec&itori ai Curfii ar putea face abstractie de hotardrea de schimbare a jurisprudentei, continuand sa adopte jurisprudenta schimbata, in timp ce alfi judecdtori ar solutiona eauzele de acelagi fel in respectul hotdrarii Sectiilor Unite. O atare situatie ar fi de natu afecteze insesi principiile statului de drept si ar semina neincredere in justifie care, ca autoritate fundamentala a statului democrat, este chemat tocmai si impund ordinea gi respectul legii. Cat privegte instantele judecitoresti ierathic inferioare, caracterul obligatoriu al hotararii Sectiilor Unite de schimbare a jurisprudentei decurge din insesi premisele gi continutul principiului controlului judiciar, care este tot de natura constitutional, in infelesul c& hotardrile acestora, care nesocotese sau incalcd legea, pot fi casate in urma 25 exercitarii cdilor legale de atac. in general, daca exigentele viefii aflaté in continua transformare, impun abandonarea unor solutii de drept in favoarea altora, mai corespunzitoare acestor exigente, schimbarea jurisprudentei poate si trebuie sa fie facut, insti, in ordinea si cu procedurile stabilite de lege, iar nu la voia intamplérii sau in mod arbitrar, cea ce este acelagi lucru. Il. Limitele investirii Secfiilor Unite. Din examinarea sesizirii adresate Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de dustitie de céitre Sectia civil a Curtii, rezulta ci schimbarea jurisprudentei priveste exclusiv dreptul instantelor judecitoresti de a cenzura gi dispune restituirea imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950, completat gi modificat prin Decretul nr. 524/1955 ciitre fostii proprietari sau mogtenitorii acestora, Sesizarea nu se refera, deci, la restituirea imobilelor care au fost preluate in proprietatea statului prin rechizifii, confiscari sau prin alte masuri de fapt. Sesizarea nu se refer, de asemenea, la restituirea altor bunuri imobiliare, constand in: mijloace de productie (Legea nr. 119/1948); intreprinderi de c&i ferate (Decretul nr. 232/1948); institutii sanitare (Decretul nr. 302/1948); industrie cinematografica (Decretul nr. 303/1948); unitafi sanitare (Decretul nr. 134/1949); farmacii (Decretul nr. 418/1953) si nici la restituirea unor imobile trecute in proprietatea statului in baza Decretului nr. 111/1951, Decretului nr. 223/1974 sau prin Legea nr. 4/1973. Mai rezultd din sesizarea Sectiei civile c& in cauzcle deduse judecatii, restituirea imobilelor a fost ceruta de citre persoanele in cauzi pe calea actiunii in revendicare ori pe calea actiunii in constatare. in fine, prin recursurile in anulare formulate de procurorul general in cele trei dosare, se sustine ci instantele judecitoresti, dispunand restituirea imobilelor nationalizate prin Decretul nr, 92/1950, gi-au depigit atributiile puterii judecatoresti. IIL. Persoanele in cauza, pentru a demonstra cd instanfele judecatoresti au dreptul de a se pronunta in problema dedusa 26 judecatii, au sustinut, aga cum s-a mai aratat, cé acfiunea in revendicare a imobilelor ce le-au fost nationalizate se intemeiazi pe prevederile referitoare la proprietate din Codul civil, pe exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950, pe exceptia de abrogare a acestui decret in temeiul art. 150 din Constitufia in vigoare si pe dreptul constitutional al fiecdrei persoane de a se adresa justitiei pentru apirarea drepturilor, a libertafilor si a intereselor sale legitime, drept care nu poate fi ingradit prin nici o lege. Intrucat intre motivul invocat prin recursurile in anulare si apararile gi excepfiile invocate de persoanele in cauzi exist o stransa legitura, in sensul cé toate privese aceeasi problema si c& refinerea unora dintre acestea pot atrage respingerea celorlalte, examinarea lor urmeazai a fi facut impreuna, dar gi distinct, in masura in care se prezinté ca motive de sine statitoare, putand singure si configureze solutia legal. 1. Cu privire la excepfia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950. Actiunile in revendicare introduse de catre fogtii proprietari sau succesorii lor impotriva statului, prin care au cerut restituirea imobilelor nafionalizate in baza Deeretului nr. 92/1950, prezinta trei particularitati si anume: a) actiunile apartin unor persoane care nu au nici posesia si nici proprietatea imobilelor in cauza; b) intrucat actiunile in revendicare au fost introduse de persoane care nu au in patrimoniul lor un drept de proprietate (conditie obligatorie pentru valorificarea actiunii in revendicare), urmare a trecerii imobilelor in proprietatea statului in baza Decretului nr, 92/1950, reclamantii au invocat neconstitutionalitatea legii de nafionalizare, care constituie temeiul dreptului de proprietate al statului; ¢) intrucat admiterea actiunilor in revendicare implica, in prealabil si cu necesitate, scoaterea imobilelor de sub efectul legii nationalizérii, reclamantii au solicitat cenzurarea acestui act normativ pe cale Judecitoreasci, considerand ca este abrogat in temeiul art. 150 din Constitutie. Examinand excepfia de neconstitutionalitate invocata se constata ca este neintemeiatii. 27 intr-adevér, neconstitufionalitatea unui act normativ presupune neconcordanta acestuia cu normele sau cu principiile constitutiei fn vigoare, conflict care, daca este real, trebuie totdeauna sa fie solutionat prin considerarea actului normativ in cauzéi ca flind neconstitutional, cu toate efectele ce decurg din aceasta soluti in sensul cel mai larg, conformitatea ‘tuturor actelor normative cu Constitutia decurge din principiul suprematiei legii fundamentale asupra sau in raport cu toate celelalte legi, dar gi din principiul ierarhiei izvoarelor de drept, avand forta juridicd diferita. in alte cuvinte, suprematia Constitutiei inseamn practic mentinerea permanentd a ordinii constitutionale in intreaga opera legislativa, sub sanctiunea declararii ca neconstitufionale a normelor juridice neconcordante. Principiul supremafiei Constitutiei trebuie insi sa fie armonizat cu un alt principiu, tot de ordin constitugional, acela al neretroactivitatii legii, potrivit céruia legile se aplica numai pentru vitor, cu exceptia legii penale mai favorabile (art. 15 alin. 2 din Constitutie). Acest principiu este valabil chiar gi pentru Constitutie, ca lege fundamentala. Intr- adevir, stabilitatea gi echilibrul social cer ca drepturile dobndite de persoane fizice, de persoane juridice sau de stat sub imperiul unor legi s& nu poata fi schimbate prin aplicarea unei legi ulterioare, altfel s-ar instaura incertitudinea si nimeni nu ar mai fi sigur de drepturile ce i-au fost definitiv recunoscute, De asemenea, ordinea de ” drept care se realizeazi in urma aplicirii legilor si insagi organizarea juridicd a societdfii ar fi grav afectate prin aplicarea retroactiva a legilor. ‘Aceeagi este cauza pentru care conformitatea unei legi sau a altor reglementiiri legale se raporteaza la Constitutia sub imperiul céreia acestea au fost adoptate, iar nu la o Constitufie viitoare, necunoscuti de parfi gi neoperanta in momentul dobandirii drepturilor in cuz, Agadar, excepfia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 92/1950, dedusa din aplicarea principfului ierarhiet si supremafiei Constitufici in vigoare — care nu mai cunoaste institufia nafionalizarii -, 28 apare ca neintemeiata, intrucat ar insemna sa se confere regimului constitutional actual efect retroactiv, cea ce, astfel cum sa aritat, ar contraveni art. 15 alin. 2 din Constitutie Controlul constitufionalitafii unei legi este, prin urmare, posibil, numai in raport cu Constitufia sub imperiul eéreia legea a fost adoptata, iar din acest punct de vedere urmeaz si se refind urmatoarele: Constitutia din 13 aprilie 1948, in art, 11 prevedea: “Cand interesul general cere, mijloacele de producfie, bancile i societijile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adied bun al poporului, in condifiile prevazute de lege”. ° Aparent acest text nu vizeaza cladirile, dar la un examen mai atent al cuprinsului textului, coroborat gi cu prevederile art. 1 pet. 1 si 2 din Decretul nr. 92/1950, potrivit cirora se nafionalizeazs “imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comereianti gi celorlalte elemente ale mari burghezi, precum gi imobilele clidite care sunt detinute de exploatatorii de locuinfe”, se constata cai aceste imobile au fost considerate, prin chiar dispozifiile decretului, din punctul de vedere al naturii gi destinatiei lor economice, drept mijloace de productie, destinate exploatarii , Tar, pentra a nu mai lisa yreo indoialé asupra conformitatii Decretului nr. 92/1950 cu ordinea constitutional existenta la acea data, Constitutia din 1952 ~ care consacra ca 0 victorie a clasei muncitoare “nimicirea puterii claselor exploatatoare” -, a prevaizut in art. 7, c& reprezinta “proprietate de stat, bun al intregului. popor”, intre altele, i “intreprinderile comunale si partea