Sunteți pe pagina 1din 5

Desertificarea

Deserturile sunt zone cu ploi extrem de rare, in care traiesc putine specii de plante si animale, iar
populatia este foarte restransa.
Chiar daca conditiile de viata sunt foarte aspre plantele si animalele s-au adaptat la mediul
deserturilor.
Deserturile se maresc natural dar desertificarea reprezinta un proces diferit, in care pamanturile din
zonele aride, ariile semi-uscate, se degradeaza, pamantul nu mai este productiv si vegetatia se pierde
din cauza activitatilor umane sau secete si inundatii prelungite.
Desertificarea este un hazard economic complex definita de Conventia ONU pentru Combaterea
Desertificarii drept degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride si subumid-uscate ca rezultat
al actiunii diferitilor factori, inclusiv ai schimbarilor climatice, precum si datorita activitatilor umane.
Degradarea solului in zonele uscate este definita ca o reducere sau diminuare a productivitatii
biologice sau economice.
Datorita adaptarilor specifice, speciile din deserturi sunt foarte vulnerabile la modificarile conditiilor
de mediu. In mod surprinzator,
se cunosc foarte putine lucruri despre deserturi din punct de vedere al caracteristicilor biologice,
ecologice si culturale. Fiecare desert de pe pamant este unic d.p.v. al originii, istoricului evolutiei si al
specificului climatic. Pentru a le proteja sunt necesare politici si strategii adecvate.
Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scazut al precipitatiilor si o rata inalta a
evaporarii apei. Ele ocupa cca.
41 % din suprafata, oferind adapost si hrana pentru peste 2 miliarde de locuitori. Jumatate din
acestia traiesc in saracie, fiind total
dependenti de resursele mediului local. Locuitorii din zonele uscate, 90 % apartinand tarilor in curs
de dezvoltare, sunt mult in urma fata de restul lumii, in ceea ce priveste standardele de viata. In
tarile in curs de dezvoltare, mortalitatea infantila din zonele uscate este de cca. 54 copii la 1000 de
nasteri, de doua ori mai ridicata decat cea din zonele neuscate si de 10 ori mai mare decat cea din
tarile dezvoltate.
Desertificarea este in primul rand o problema de dezvoltare sustenabila. Cauzele aparitiei ei sunt
supra-recoltarea, practici nepotrivite de irigatii si despaduririle. Managementul saracacios al
pamanturilor sunt rezultatul problemelor socio-economice pe care
fermierii le au si pot fi prevenite.
Schimbarile climatice pot precipita procesul de desertificare, insa activitatile umane sunt cauza
principala cea mai frecventa.
Supracultivarea epuizeaza solul. Despaduririle inlatura copacii care sustin solul fertil de pamant.
Suprapasunarea pasunilor dezgoleste
pamantul de iarba. Conform unui studiu ONU, aproximativ 30% din pamant inclusiv 70% din uscat
e afectat de seceta. In fiecare zi, aproape 33 000 de oameni mor de foame.
Desertificarea este un fenomen complex fiind legat de imbinarea unor cauze naturale si aunei
presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din tinuturile aride, semiaride si
subumed-uscate.

Dintre factorii naturali se detaseaza cauzele climatice , care cuprind reducerea cantitatilor de
precipitatii, modificarea regimului
acestora, incalzirea climei si intensificarea vanturilor, acestea din urma marind evaporatia si iscarea
plantelor.
Pricipalele fenomene care pun in evidenta desertificarea sunt:
Distrugerea solului prin eroziune in suprafata, deflatie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare si
alcalinizare. In aceste conditii
se reduce cantitate de apa care se infiltreaza in sol, scurgerea acesteia pe versanti generand o
intensificare a proceselor de eroziune in suprafata si de ravenare. Eroziunea accelerata a solurilor
genereaza la randul ei, distrugerea mai accentuata a vegetatiei;
Transformarea dunelor de nisip fixate in dune mobile si inaintarea acestora.
Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani
pentru a reface 2,5 cm de sol.
Furtunile de praf reprezinta o problema tot mai acuta in multe zone afectand sanatatea oamenilor si
a ecosistemelor locale cat si a celor de la distanta mare. Norii grosi de praf ridicati din desertul Gobi
afecteaza o mare parte din China, Coreea si Japonia, determinand cresterea cazurilor de febra, tuse si
dureri de ochi in perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele
problemelor respiratorii aparute in America de Nord si a afectat recifurile de corali din arhipelagul
caraibean.
Consecintele desertificarii sunt:
- diminuarea productiei de hrana, reducerea productivitatii solului si o scadere a capacitatii de
regenerare a terenului;
- cresterea inundatiilor in zonele din avalul raurilor, reducerea calitatii apei, sedimentarea in rauri si
lacuri si colmatarea lacurilor de acumulare si a canalelor navigabile;
- agravarea problemelor de sanatate datorate furtunilor de nisip si praf, in special a infectiilor
oculare, a dificultatilor respiratorii, a alergiilor si a stress-ului;
- reducerea mijloacelor de trai, fortand populatia afectata sa migreze.
Desertificarea este evidenta pe aproape 25% din suprafata uscatului terestru si afecteaza peste 110
tari cu aproape un miliard de
locuitori, pe toate continentele, pagubele anuale fiind evaluate la 42 de miliarde de dolari, acest
fenomen fiind denumit cancerul
Pamantului.
Suprafata totala afectata de desertificare este de 39,4 milioane kilometri2, ceea ce reprezinta 26,3%
din suprafata uscatului. Cea mai mare parte a terenurilor afectate de desertificare este localizata in
tinuturile semiaride, fiind considerata una dintre cele mai grave probleme de mediu pentru acest
secol. Teritoriile afectate de desertificare ocupa 36% in Africa, 25,4% in America Centrala si de Nord,
restul fiind distribuit in Europa si Australia.
ONU a declarat anul 2006 drept Anul International al Deserturilor si Desertificarii. 2006 marcheaza si
a 10-a aniversare a Conventiei ONU pentru Combaterea Desertificarii in statele care se confrunta cu
probleme serioase cauzate de seceta si/sau desertificare, in special in cele din Africa. Conventia a fost
semnata de 191 parti, adica toti membri ONU.

Lupta impotriva saraciei in zonele uscate, presupune ca aceste probleme sa fie luate in considerare
impreuna.
Acordul ONU privind Ecosistemul Global precizeaza faptul ca este mai usor sa previi desertificarea
decat s-o inlaturi. Presiunea populatiei si practicile nepotrivite de exploatare a terenurilor sunt
cauzele degradarii . Un mai bun management al culturilor, o mai buna atentie acordata irigatiilor si
strategii de asigurare de locuri de munca in ramuri neagricole pentru locuitorii din zonele uscate, ar
putea fi solutii pentru rezolvarea acestei probleme.

Deertificarea: Consecine la nivelul Romniei


Rezumat: Deerturile sunt zone cu ploi extrem de rare, n care traiesc puine specii de plante i
animale, iar populaia este foarte restrans.
Chiar daca condiiile de viat sunt foarte aspre plantele si animalele s-au adaptat la mediul
deerturilor.Deerturile se mresc natural dar deertificarea reprezint un proces diferit, n care
pmnturile din zonele aride, ariile semi-uscate, se degradeaz, pmntul nu mai este productiv i
vegetaia se pierde din cauza activitilor umane sau secete i inundaii prelungite.
Deertificarea este un hazard economic complex definit de Convenia ONU pentru Combaterea
Deertificrii drept degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride i subumid-uscate ca rezultat
al aciunii diferiilor factori, inclusiv ai schimbrilor climatice, precum i datorit activitilor umane.
Degradarea solului n zonele uscate este definit ca o reducere sau diminuare a productivitii
biologice sau economice.
Datorit adaptrilor specifice, speciile din deerturi sunt foarte vulnerabile la modificrile condiiilor
de mediu. n mod surprinzator, se cunosc foarte puine lucruri despre deerturi din punct de vedere
al caracteristicilor biologice, ecologice i culturale. Fiecare deert de pe pamnt este unic d.p.v. al
originii, istoricului evoluiei i al specificului climatic. Pentru a le proteja sunt necesare politici i
strategii adecvate.
Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scazut al precipitaiilor i o rat nalta a
evaporrii apei. Ele ocupa cca. 41 % din suprafa, oferind adapost i hrana pentru peste 2 miliarde
de locuitori. Jumtate din acetia traiesc n saracie, fiind total dependeni de resursele mediului local.
Locuitorii din zonele uscate, 90 % aparinnd arilor n curs de dezvoltare, sunt mult n urma faa de
restul lumii, n ceea ce privete standardele de viaa. n arile n curs de dezvoltare, mortalitatea
infantila din zonele uscate este de cca. 54 copii la 1000 de nateri, de doua ori mai ridicata dect cea
din zonele neuscate i de 10 ori mai mare dect cea din arile dezvoltate.
Deertificarea este n primul rnd o problem de dezvoltare sustenabil. Cauzele apariiei ei sunt
supra-recoltarea, practici nepotrivite de irigaii si despduririle. Managementul srccios al
pmnturilor sunt rezultatul problemelor socio-economice pe care fermierii le au i pot fi prevenite.

Schimbrile climatice pot precipita procesul de deertificare, ns activitaile umane sunt cauza
principal cea mai frecvent. Supracultivarea epuizeaz solul. Despaduririle inlatura copacii care
sustin solul fertil de pamant. Suprapunarea paunilor dezgolete pmntul de iarb. Conform unui
studiu ONU, aproximativ 30% din pmnt - inclusiv 70% din uscat - e afectat de secet. In fiecare zi,
aproape 33 000 de oameni mor de foame.
Deertificarea este un fenomen complex fiind legat de mbinarea unor cauze naturale si a unei
presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din inuturile aride, semiaride i
subumed-uscate.
Dintre factorii naturali se detaeaz cauzele climatice , care cuprind reducerea cantitilor de
precipitaii, modificarea regimului acestora, ncalzirea climei si intensificarea vnturilor, acestea din
urm mrind evaporaia si uscarea plantelor.
Pricipalele fenomene care pun n evident deertificarea sunt:
Distrugerea solului prin eroziune n suprafa, deflaie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare i
alcalinizare. n aceste condiii se reduce cantitate de ap care se infiltreaz n sol, scurgerea acesteia
pe versani genernd o intensificare a proceselor de eroziune n suprafat i de ravenare.
Eroziunea accelerata a solurilor genereaza la randul ei, distrugerea mai accentuata a
vegetatiei;Transformarea dunelor de nisip fixate n dune mobile i naintarea acestora. Refacerea
terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a
reface 2,5 cm de sol.
Furtunile de praf reprezint o problem tot mai acut n multe zone afectnd sntatea oamenilor i
a ecosistemelor locale ct i a celor de la distan mare. Norii groi de praf ridicai din deertul Gobi
afecteaz o mare parte din China, Coreea i Japonia, determinnd creterea cazurilor de febr, tuse i
dureri de ochi n perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele
problemelor respiratorii aprute n America de Nord i a afectat recifurile de corali din arhipelagul
caraibean.
Consecinele deertificrii sunt:
- diminuarea produciei de hran, reducerea productivitii solului i o scdere a capacitii de
regenerare a terenului;
- creterea inundaiilor n zonele din avalul rurilor, reducerea calitii apei, sedimentarea n ruri i
lacuri i colmatarea lacurilor de acumulare i a canalelor navigabile;
- agravarea problemelor de sntate datorate furtunilor de nisip i praf, n special a infeciilor
oculare, a dificultilor respiratorii, a alergiilor i a stress-ului;
- reducerea mijloacelor de trai, fornd populaia afectat s migreze.
Schimbrile climatice, defririle abuzive i metodele greite de exploatare a culturilor accelereaz
fenomenul deertificrii.Temperatura aerului a dep it frecvent n aceast var 32 de grade C
adic valoarea biologic de rezisten a plantelor pritoare cum sunt porumbul i floareasoarelui).
Cele mai afectate sunt culturile din sudul Cmpiei Romne i din Cmpia de Vest, precum i din sudul
Moldovei.

Conform datelor statistice, anul acesta, cele mai mari valori ale intensitii i duratei fenomenului de
ari s-au nregistrat la Giurgiu, Grivia, Clrai, Brila, Alexandria, Buzu, Turnu Magurele, Bechet
i Caracal. n aceste zone, au fost i 6-7 zile consecutive cu temperaturi maxime de peste 32 grade C.
Unul dintre cele mai afectate judee din sud este Doljul, unde fenomenul deertificrii, semnalat de
mai muli ani, este alimentat de secet, de solul nisipos, de fenomenul de deflaie eolian
(spulberarea nisipului de vnt), dar i de defririle masive. n zona Calafat Poiana Mare Sadova
Bechet Dbuleni i fluviul Dunrea, din sudul judeului, peste 100 de hectare de teren au devenit
aride, solurile nisipoase avnd o tendin spre deertificare. Din cauza fenomenului, zona a fost
botezat Sahara Olteniei. n ultimii trei ani, n zon a fost calamitat un procent foarte mare de
suprafee (ntre 50% i 100%). n consecin, i pierderile de recolte au fost considerabile (ntre
73,8%, n 2001, i 92,8%, n 2002).
Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole i al resurselor de ap, realizat de ANM,
arat c vegetaia specific din sudul Romniei va migra ctre nord i zonele mai nalte. Aceasta va fi
nlocuit treptat de vegetaia aflat la sud de grania Romniei. Studiul pleac de la premisa c, n
condiiile n care emisiile de gaze cu efect de ser (dioxid de carbon, metan) nu sunt stopate,
temperaturile vor crete cu circa 5 grade C pn la sfritul secolului XXI. Potrivit coordonatorului
studiului, prof. Vasile Cuculeanu, aceste mriri de temperaturi vor avea impact asupra ecosistemelor
agricole. Una dintre puinele plante agricole neafectate de acest fenomen va fi grul, deoarece
acesta metabolizeaz dioxidul de carbon i d o producie mai mare.

O prognoz realizat recent de ANM arat c, pn n 2050, producia grului va crete cu 14%
datorit efectului creterii concentraiei asupra fotosintezei. n plus, grul este recoltat n luna iunie
i scap astfel de stresul termic din lunile de var. Cele mai vulnerabile sunt ns culturile pritoare,
spre exemplu porumbul, floarea-soarelui sau soia, care cresc n lunile anului cele mai calde i mai
expuse secetei.
Aceeai proiecie a ANM arat c producia de porumb se va diminua cu 14% pn n 2020 i cu 21%
pn n 2050 din cauza deficitelor de ap din sol.
Efecte - Culturi exotice:
SMOCHINI. De opt ani, n localitatea vina, judeul Mehedini, exist 15 hectare cultivate cu
smochini.
KIWI. n comuna Ostrov, judeul Constana, exist dou hectare de teren cultivat cu kiwi. Plantaia de
kiwi a mplinit 13 ani i a ajuns s produc aproape patru tone de fructe anual.
MIGDALI. n comuna Gura Vadului, numeroi localnici au nfiinat livezi de migdali.
MUTAR. n Timi, agricultorii s-au apucat serios s planteze boabe de mutar.
MSLINI. Specialitii n agricultur estimeaz c, dac tendina nclzirii climei va continua, n zece ani
vor aprea primele plantaii cu mslini n Banat. n Timioara crete deja primul mslin aclimatizat pe
spaiul public.