Sunteți pe pagina 1din 35

Cap.

1 Economia Uniunii Europene

e o economie unificat progresiv


e puternic dependent de schimburi internaionale
economiile statelor membre sunt unite att pe cale natural ct i instituional
intensa specializare pe alte coordonate dect cele naionale
fragmentarea puternic a cererii, dat de diversitatea cultural
fragmentarea ofertei, dat de dimensiunea pieei i de specificitatea cererii
industriile europene nu au atins gradul de productivitate i competitivitate al celor asiatice
sau a Statelor Unite
costurile de producie sunt mai mari dect cele din S.U.A. sau Japonia
puternica eterogenitate a serviciilor
mbtrnirea populaiei- cu repercursiuni asupra sistemului de securitate social
caracterul eterogen al sistemului educaional european
1

Uniunea European reprezint un puzzle format din 27 de state membre, organizat pe


baza a dou principii:
Interguvernamentalism- puterea de decizie aparine statelor membre, iar
deciziile comune se iau n unanimitate
Supranaionalism- se transfer o parte din puterea de decizie de la nivel
naional la nivel comunitar

Geneza i evoluia integrrii economice n europa postbelica


n perioada posteblic au aprut planuri de reconstrucie european:

utopice, cum ar fi acela de inlturare a hegemonului

pragmatice, care au condus la crearea unor structuri instituionale comune: OEEC


(OECD), CAER, AELS, Comunitile Europene

Nevoia de integrare a fost dictata de:


dorina de obinere i meninere a stabilitii militare i politice prin mijloace economice;
nevoia de a obtine cretere i dezvoltare economic ntr-un alt plan dect cel naional
redefinirea sferelor de influen

Redefinirea sferelor de influen a nsemnat:


influena Uniunii Sovietice asupra statelor baltice i a celor central si est europene ( cu
unele incercri de ptrundere in Frana i Italia)
influena Statelor Unite asupra vestului Europei

Statele vest europene aveau, n perioada postbelic, asteptari


diferite:
Frana- considera c o apropiere de Germania ar contrabalansa influena Marii Britanii i a
Statelor Unite
Marea Britanie si Statele Unite considerau integrarea vest european o contrapondere la
puterea Uniunii Sovietice
Germania vedea n formarea unor structuri integrative posibilitatea de a rectiga poziia
deinut nainte de razboi
Italia- dorea s fac uitat perioada Mussolini
In esen, fiecare din statele fondatoare vedeau integrarea european ca un mod de
promovare a interesului naional
2

Principalele momente ale construciei europene au fost :


Planul Marshall (1947)
Formarea OEEC (1948)
Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului (1952)
Uniunea Europei de Vest (1955)
Comunitatea Economic European (1958)
EURATOMUL(1958)
Uniunea European (1992)
--------------------------------------- A.E.L.S.
C.A.E.R.

Planul Marshall
Face parte din ajutorul american acordat continentului european, care a cuprins:

fonduri acordate sectorului militar (GARIOA)

Fonduri pentru reabilitare economic prin intermediul Naiunilor Unite

Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD, reprezentnd 15% din bugetul american)

OCEE & OECD


OCEE a fost creat pentru administrarea fondurilor din Planul Marshall
In 1961 s-a transformat n OECD
Fac parte: Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie & Irlanda,
Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Polonia,
Cehia, Ungaria, Canada, Australia, Noua Zeeland, Japonia, Statele Unite

Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului (CECO)


Integrare bisectorial, realizat pe baza Acordului de la Paris (1951)
State fondatoare: Italia, Frana, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
Scop:

Punerea sub control comun a resurselor necesare reconstruciei economiei


europene
3

O mai bun exploatare a resuselor rare

Creterea produciei de oel, dar i a utilajelor produse cu acesta

EURATOM
Infiinat prin Tratatul de la Roma (1957)
Membri fondatori: Italia, Frana, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
Scop: cresterea surselor de energie destinate dezvoltrii economiei europene

Comunitatea Economic European


Infiinat prin Tratatul de la Roma (1957), intrat n vigoare n 1958
Membri fondatori: Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
Scop:liberalizarea circulaiei bunurilor, serviciilor, capitalurilor i persoanelor ntre statele
membre

Uniunea European
Creat prin Tratatul de la Maastricht (1991)
Se sprijin pe trei piloni:

Comunitatea European

Justitie si Afaceri Interne

Politica Extern i de Securitate Comun

Uniunea Europei Occidentale


Infiinat prin Tratatul de la Bruxelles (1948)
A nceput sa funcioneze n 1955
Membrii fondatori: Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia si Luxemburg. Ulterior li s-au
alturat Germania i Italia
Importana diminuat datorit formrii NATO (1949)

CAER
Format n 1949
Fondatori: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, URSS
Ulterior au aderat RDG, Monglia, Cuba si Vietnam
S-a desfiinat de jure n 1991
4

A fost inlocuit, ntr-o oarecare msura, de CEFTA

Cap. 2 CONCEPTE SI FORME


Conceptul de integrare
Integrare in sens general
Integrare economica
Integrare globala
Integrare regionala

Integrare in sens general


Prima aparitie : Concise Oxford Dictionary (sec 17)
Etimologie: integratio-integrationis

sens: a renova, a restabili, a forma, a completa structuri de orice tip

Integrare economica
La microscara-conexiuni intre firme
La macroscara-crearea unor spatii de mari dimensiuni
Elementele definitorii sunt:
Diviziunea muncii
Principiul discriminarii si al non discriminarii
Mobilitatea factorilor de productie
Poate fi :privita ca proces sau ca o stare de fapt ; formala si informala ; pozitiva sau
negativa

Integrare globala = globalizare?


Realizata prin intermediul institutiilor si al organizatiilor internationale:

In plan financiar prin intermediul Institutiilor de la Bretton Woods

In plan comercial prin GATT/OMC

Are la baza principiile liberalismului economic


5

Conduce la omogenizarea gusturilor consumatorilor si implicit la restrangerea (lipsa


diversificarii) ofertei

Integrarea regionala
Simbiotica integrarii globale
Este rezultatul combinatiei dintre protectionism si liberalism
Imbraca forme beningne (care nu produc discriminari) si forme maligne

Formele integrarii regionale :


Colaborarea economica
Cooperarea economica
Clubul de comert preferential
Zona de comert liber
Uniunea vamala
Piata comuna
Piata interna
Uniunea economica si monetara
Integrarea economica completa
Colaborarea& cooperarea- nu implica forme institutionale
Pot sau nu sa faca obiectul unor tratate sau acorduri
Clubul de comert preferential format prin liberul consimtamant al partenerilor, care isi
pastreaza relatiile cu tertii si isi acorda reciproc preferinte vamale
Ex: Commomwealthul, coloniile franceze
Zona de comert liber- forma a integrarii comerciale
Cea mai simpla forma a integrarii economice
Ex. NAFTA, AELS, CEFTA
Uniunea vamala- este o zona de comert liber la care se adauga tariful extern comun
Ex. Zollverein
Liberalism in interior, protectionism in relatiile cu tertii
Eliminarea barierelor de natura tarifara si non tarifara
6

Apar crearea si deturnarea de comert


Piata comuna- este o uniune vamala la care se adauga liberalizarea miscarii factorilor de
productie
Piata interna- forma particulara a pietei comune, careia i se adauga politici comune care le
inlocuiesc pe cele nationale
Uniunea economica si monetara =piata interna+moneda unica
Integrare totala= integrare economica +politica

CAP. 3 TRATATE SI INSTITUTII


POPULATIA UE

6 state mari

Olanda, cu 16 milioane locuitori

8 state mici (de marimea unei


metropole ),

> 35 milioane locuitori


(Germania, the Marea Britanie,
Franta, Italia, Spania si Polonia)

8 - 11 milioane: (Grecia, Belgia,


Portugalia, Suedia si Austria,
Cehia si Ungaria ).

11 state foarte mici (De marimea unui


oras mare )

Formeaza impreuna mai putin de


5% din totalul populatiei UE.

Slovacia, Danemarca, Finlanda,


Irlanda, Lituania,
Letonia,Slovenia, Estonia Cipru,
Malta, Luxemburg

Venituri pe cap de locuitor

11economii cu venituri foarte ridicate


peste 20,000

9 economii cu venituri medii- 10,000 to


20,000

Denmark, Ireland, Austria,


Netherlands, Belgium, Finland,
Italy, Germany, France, UK,
Sweden.

Spain, Greece and Portugal,


Cyprus, Slovenia, the Czech
Republic, Malta and the Slovak
Republic.

6 economii cu venituri scazute, mai mici


de 10,000

Estonia, Poland, Lithuania, Latvia,


Bulgaria, Romania, Turcia

NB: veniturile Turciei


reprezinta jumatate din cele
ale Estoniei, care este cea
mai bogata dintre
economiile sarace .

Luxemburg are cel mai mare venit/locuitor:

Venitul mediu este dublu fata de cazul Frantei.


Venitul mediu pe lucrator este de peste 100.000Euro/an

Marimea economiilor
Distributia economiilor in functie de marimea lor este
inegala:
6 natiuni (Germania, Marea Britanie, Franta, Italia,
Spania si Olanda) contribuie la mai mult de 80% din
economia UE 25.
Celelalte economii sunt mici, tinysau minuscule
O economie mica este aceea care participa intre 1% si
3% din produsul UE25. Din aceasta categorie fac parte:
Suedia, Belgia, Austria, Danemarca, Polonia, Finlanda, Grecia, Portugalia si Irlanda.

tiny sunt economiile care reprezinta mai putin de 1% din totalul UE 25,
Cehia, Ungaria, Slovacia, Luxembourg, Slovenia, Lithuania si Cipru.
miniscule sunt economiile mai mici de 0,10% din EU 25 .
Letonia, Estonia si Malta.

Participarea UE la schimburile comerciale globale

Schimburile comerciale ale UE au loc in au loc in spatiul european, in special intre statele
membre
80% din schimburile comerciale sunt formate din bunuri industriale

Schimburile comerciale ale UE in plan global

Economiile statelor membre sunt toate economii deschise .


Gradul de deschidere este dat de raportul dintre exporturi si importuri, cel mai mic este
cel al
9

Greciei, de 17% , cel mai mare al Belgiei-Luxemburg de 75%

noile state membre au un grad de deschidere mai mare decat al Greciei

Statele Unite si Japonia au un grad de deschidere de 10%, respectiv 8%

Sursele legislatiei comunitare

Curtea de Justitie a UE a fost creata prin Tratatul de la Roma


Curtea a elaborat sistemul legislativ al Uniunii Europene
Legislatia comunitara a fost elaborata pornind de la :
institutiile Uniunii Europene, care asigura respectarea intereselor tuturor statelor
membre atunci cand se iau decizii;
transferul puterii nationale spre Comunitate.
Constitutia europeana va inlocui aceste doua surse, devenind singura sursa a legislatiei
comunitare

Principiile de baza ale legislatiei comunitare

1. Autonomia
Sistemul este independent de cele ale statelor membre.
2. Aplicabilitate directa
Are putere de lege asupra intregii Comunitati, asigurand aplicarea uniforma a
acesteia
3. Intaietatea legislatiei comunitare in raport cu legislatia nationala
Legea comunitara nu poate fi alterata de catre legile nationale, regionale, sau
locale din statele membre

Structura pe cei trei piloni ai UE

Formele legislatiei comunitare

Legislatia primara
Tratatele
Legislatia secundara
Cuprinde deciziile luate de catre institutiile europene
Legislatia tertiara- imbraca cinci forme
1. regulamentele
10

Se aplica asupra tuturor statelor membre, persoanelor, companiilor, etc. in


forma in care au fost scrise, fara a fi transpuse in alte legi sau prevederi,
imediat dupa intrarea in vigoare
2. directivele
Se aplica oricaruia dintre statele membre, insa prin intermediul lor sunt
stipulate doar obiectivele care trebuiesc atinse .
3. deciziile
Reprezinta acte legislative care se aplica anumitor state membre, companii
sau cetateni.
4. & 5. recomandarile si opiniile
Nu sunt obligatorii, nu au caracter de lege, dar pot influenta comportamentul
institutiilor europene sau ale autoritatilor nationale

Institutiile

Pot fi

grupate in : institutii de baza, agentii si comitete. Din prima ctegorie fac parte:
Consiliul European
Consiliul de ministri
Comisia
Parlamentul
Curtea Europeana de Justitie

Consiliul European

Este format din sefii de stat si de guvern ai statelor membre la care se adauga
presedintele Comisiei Europene.
Este cea mai influenta institutie europeana.
Stabileste liniile generale ale politicii Uniunii Europene in domenii de importanta majora
cum ar fi:
reforma politicilor Uniunii.
bugetul multianual,
modificarea tratatelor,
termenele finale privind extinderea, etc.
Se intruneste de regula de doua ori pe an, in sesiuni ordinare, in iunie si decembrie.
Se intruneste in sesiuni extraordinare atunci cand e nevoie.
Primeste numele localitatii in care are loc intrunirea
Consiliul European nu joaca un rol formal in structura institutionala a Uniunii
Deciziile politice sunt transpuse in practica prin modificarea tratatelor sau a
legislatiei secundare
Constitutia Europeana propune transformarea Consiliului European intr-o structura
instituitionala

Consiliul de Ministri

Se mai numeste si Consiliul Uniunii Europene


Este format din ministri, reprezentanti ai guvernelor statelor membre
11

Isi desfasoara activitatea pe domenii de specialitate, cum ar fi : buget, finante, agricultura,


afaceri externe,dezvoltare regionala, etc.
Reprezinta cel mai important organ de decizie al UE, deoarece aproape fiecare prevedere
legislativa trebuie aprobata de catre acesta
Are drept functie principala adoptarea legilor noi ale UE, in privinta:
Masurilor necesare adoptarii si implementarii Tratatelor
Masurilor referitoare la bugetul UE si celor legate de conventiile si tratatele
internationale semnate de catre UE
Coordoneaza politicile economice generale ale statelor membre in cadrul Uniunii
Economice si Monetare
Consiliul decide asupra pilonilor doi si trei din structura UE
Aplica doua reguli importante in luarea deciziilor:
unanimitatea in chestiuni de importanta majora, cum ar fi modificarea tratatelor,
extinderea, bugetul multianual, etc.
majoritate calificata pentru aproximativ 80% din totalul deciziilor

Majoritatea calificata

Majoritatea calificata presupune ca fiecare ministru reprezentant al unui stat membru are
un numar de voturi
Numarul de voturi este direct proportional cu marimea populatiei statului membru
Pentru votarea unei propuneri cu majoritate calificata e nevoie de 71% din totalul
voturilor
Dupa noiembrie 2004, majoritatea calificata presupune aprobarea unei decizii atunci cand
sunt indeplinite trei criterii:
Numarul de voturi
72% din totalul voturilor Consiliului (232 voturi din totalul de
321 apartinand UE 25).
Numarul de membrii,
50% din totalul statelor membre
Populatia.
62% din totalul populatiei UE

Comisia Europeana
Reprezinta inima structurii institutionale a UE,
forta conducatoare in procesul de adancire si extindere.
Are urmatoarele functii importante:
propune legislatia Parlamentului si Consiliului
administreaza si implementeaza politicile UE
monitorizeaza si supravegheaza aplicarea legislatiei comunitare
reprezinta Uniunea Europeana in negocierile internationale
Este formata din Comisia administrativa si Comisia executiva
Comisia executiva are in prezent 27 de membri, iar dupa ratificarea Constitutiei va avea
15, care vor reprezenta statele membre prin rotatie
Comisarii in mod individual si Comisia in ansamblu este aprobata de catre Parlament
Mandatul uni comisar este de 5 ani
Comisarii NU reprezinta interesele statelor membre
12

Prerogativele executive ale Comisiei tin de politica privind concurenta si bugetul comunitar
Luarea deciziilor se face prin majoritate simpla, insa de regula toate deciziile se iau be
baza de consens

Parlamentul European

Are doua functii


supravegheaza institutiile europene, in special Comisia;
imparte puterea legislativa cu Comisia si Consiliul;
organizare
are 732 de membri, direct alesi pe baza unor alegeri speciale organizate in statele
membre
numarul parlamentarilor este dat de numarul populatiei din statele membre
Parlamentarii europeni reprezinta interesele cetatenilor statelor membre
Sunt grupati in functie de aparteneta politica in aripa de dreapta si aripa de stanga-aripile
de centru stanga si centru dreapta ocupa aproximativ 2/3 din total
Sedii: birourile la Bruxelles , intalnirile in plen la Starsbourg, administratia la Luxemburg

Curtea Europeana de Justitie

rezolva disputele intre statele membre, intre UE si statele membre si intre institutiile
comunitare.
are sediul in Luxemburg
este formata din cate un judecator din fiecare stat membru, numiti pe o perioada de sase
ani
cuprinde si opt avocati generali

Cap. 4

Crearea si deturnarea de comert

Optimul paretian- Vilfredo Pareto


Teoria optimului de gradul doi (second best)- Jacob Viner
Crearea de comert
Deturnarea de comert

Instrumente de natura tarifara


Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protectionist
Taxele vamale:
13

a) de import
b) de export
c) de tranzit

Taxe vamale

Ad valorem
Specifice
Mixte
Autonome
Conventionale
Autonomo-conventionale
Asimilate
Preferentiale
De retorsiune
Antidumping
Compensatorii

Instrumente netarifare
Restrictii cantitative
Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
Formalitati vamale si administrative
Participarea statului la activitati comerciale:achizitii guvernamentale, comertul de
stat,monopolul statului asupra comertului exterior
Standardele tehnice aplicate produselor importate si celor indigene

Argumente in favoarea unei politici comerciale commune


Cresterea puterii de negociere pe piata internationala (runda Dillon-1961-1962)
reducerea efectelor de difuziune care pot sa apara din actiunile unilaterale ale statelor
membre
Mentinerea integritatii pietei interne prin instrumente de politica comerciala

Istoric
Art. 9 din Tratatul de la Roma- formarea unei uniuni vamale
Sunt excluse produsele agricole, care fac obiectul PAC si al produselor siderurgice, care fac
obiectul CECO
Produsele textile au facut obiectul Acordului Multifibra, acord dizolvat din 2001
14

Tariful extern comun

Tratatul de la Roma- art. 18 la 29


TEC- a intrat in vigoare in 1968
A fost stabilit pe baza mediei tarifelor vamale ale statelor fondatoare
Initial, TEC a fost mai ridicat decat cel practicat in Japonia si SUA
In prezent, nivelul TEC este de aproximativ 3%

Tarife preferential

Cu
Cu
Cu
Cu
Cu

AELS-ul
tarile din zona mediteraneana
tarile ACP
tarile in curs de dezvoltare privind produsele sensibile (acordul Multifibra)
tari din Europa Centrala si de Est

Clauzele de salvgardare
Se aplica atunci cand importurile aduc prejudicii importante producatorilor autohtoni
Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de salvgardare
Instrumentele utilizate in plan comunitar sunt restrictiile cantitative

Procedurile antidumping
In viziunea GATT, comert liber = comert corect, ceea ce nu e adevarat
Aparitia cazurilor de dumping e sanctionata prin art. VI din GATT si prin Codul Antidumping
din 1979

Regulile de origine
Deflectie de comert (trade deflection)
Regulile de orgine stabilesc proportia in care un bun a fost produs intr-un anumit stat
membru

Noul instrument de politica comerciala


A intrat in vigoare in 1985
Permite retragerea concesiilor vamale acordate partenerilor in conditiile in care partenerii
aplica politici comerciale ilicite

Cap. 6 Politica Agricola comuna


victima a propriului succes
o afacere franco-germana
15

participa cu doar 1,8 % la PIB-ul comunitar


acopera 4% din totalul populatiei active

Importanta agriculturii-consideratii generale

Element de baza al securitatii economice


Structurile agricole sunt legate de structurile sociale
Produsele agricole- materii prime pentru alte industrii
Oferta volatila se intalneste pe piata cu o cerere rigida- pretul produselor agricole
fluctueaza, la fel si veniturile fermierilor

Argumente in favoarea unei politici agricole commune

Agricultura a fost intotdeauna sectorul protejat si sustinut in plan national


Lipsa alimentelor si amintirea foametei din timpul celui de-al doilea razboi mondial
Contrastele existente la nivelul celor sase state membre fondatoare
Randamentele scazute obtinute in fermele europene comparativ cu cele din Statele Unite
Piata unica s-a construit sectorial, ca atare si sectorul agricol trebuia integrat

Obiectivele PAC
Stabilite prin Tratatul de la Roma (Art 38 si Art. 39)
Cresterea productivitatii agriculturii
Asigurarea unui standard de viata decent populatiei care lucreaza in agricultura
Stabilizarea pietelor
Garantarea ofertei de hrana la nivel comunitar
Asigurarea unor preturi de consum rezonabile pentru produsele agricole

Principiile PAC

Preferinta comunitara
Unitatea pietei
Solidaritatea financiara

Politica Agricola Comuna cuprinde


Politica de control a pietei
Politica structurala
Principalele directii de dezvoltare:
Pe termen scurt- subventionarea preturilor
Pe termen lung- reforme structurale

Politica de control a pietei


16

Se bazeaza pe principiile PAC; unicitatea preturilor, preferinta comunitara si solidaritatea


financiara
Scheme de control:
Schemele de garantare si pretul de interventie
Formarea libera a preturilor pentru un numar limitat de produse

Sistemul de sustinere a preturilor este format din

Pretul de interventie
Pretul tinta
Pretul prag
------------------------------Subventii directe
Bariere de import
Subventii la export

Politica structurala
Planul Mansholt
Masuri administrative cum ar fi sustinerea investitiilor in agricultura prin subventionarea
dobanzilor
Acordarea de subventii

Problemele PAC

Surplusul de marfuri
Preturi ridicate
Deteriorarea mediului inconjurator
Inegalitati in sustinerea producatorilor mici si a celor mari

Costuri
Este o politica scumpa
Este o politica anacronica
Consumatorii europeni sunt dezavantajati
Este o politica generatoare de inechitate intre categoriile sociale dar si intre producatorii
mari si mici
Sursa de conflicte cu alte state
Sursa de poluare si distrugere a mediului inconjurator

Beneficii
Utilizarea preturilor prag cresterea veniturilor fermierilor
17

Scaderea dependentei de importurile de produse agricole


Modificarea productivitatii factorilor de productie implicati in agricultura

Reformele PAC
Planul Mansholt
Reforma Mc Sherry -1992 privind controlul productiei agricole dar si reducerea preturilor
produselor agricole in scopul alinierii lor la preturile mondiale
Agenda 2000- decoupling
Runda Doha

Provocari

Negocierile comerciale ale OMC din 1999- axate pe comertul cu produse agricole
Extinderea spre est- fondurile SAPARD
Aplicarea PAC noilor membri
Reducerea bugetului alocat agriculturii prin PAC
Reformarea PAC, fara a refuza acordarea de sustinere prin PAC a noilor membri

Cheltuieli pentru agricultura

Concluzii
Promovarea agriculturii sustenabile in mediul global
Renationalizarea PAC (co-finantare)?
18

Costul PAC in viitorreducerea cotei PAC in bugetul comunitar in conditiile cresterii nevoii
de bani alocati agriculturii in urma extinderii

Cap. 7 Politica de dezvoltare regionala


Istoric
In Tratatul de la Roma nu existau prevederi exprese legate de o politica de dezvoltare
regionala comuna
In 1974 s-a creat, pentru a sustine Italia si Marea Britanie, Fondul European de Dezvoltare
Regionala
Actul Unic European (1986) pune problema coeziunii economice si sociale si reprezinta
inceputul politicii europene de dezvoltare regionala
Tratatul de la Maastricht crearea Comitetului Regiunilor
Reformele din 1988 au introdus cele patru principii de baza:
Aditionalitatea
Partneriatul
Programarea
Concentrarea
Reformele din 1993
Crearea Fondului de coeziune- care se concentreaza pe guvernele nationale si nu pe
parteneri regionali sau locali
Re-nationalizarea fondurilor structural

Alocarea fondurilor structurale pana in 1999 s-a realizat pe 6 obiective


Obiectivul 1 (promovarea dezvoltarii regiunilor ramase in urma)
Obiectivul 2 (promovarea conversiei economice a regiunilor afectate de declin industrial )
Obiectivul 3 (combaterea somajului pe termen lung si promovarea de sanse egale )
Obiectivul 4 (facilitarea adaptarii lucratorilor la schimbarile industriale )
Obiectivul 5a (cresterea vitezei de adaptare a strcuturilor agricole si de pescuit in cadrul
PAC)
Obiectivul 5b (promovarea dezvoltarii rurale)
Obiectivul 6 (promovarea dezvoltarii regiunilor cu densitate redusa a populatiei
Reforma din 1999- reducerea numarului de obiective la 3 pentru a simplifica
fondurile structurale

Cele trei obiective pentru perspectivele financiare 2000-2006 au fost

19

Obiectivul 1 ( dezvoltarea regiunilor cu un PIB/locuitor mai mic decat 75% din media
comunitara)
Obiectivul 2 (asistarea regiunilor afectate de declin industrial si dezvoltarea zonelor rurale)
Obiectivul 3 (asistenta acordata adaptarii si modernizarii sistemelor educationale)

Pentru perspectivele financiare 2007- 2013 obiectivele sunt


Obiectivul de convergenta
Obiectivul de competitivitate si ocupare
Obiectivul de cooperare teritoriala europeana

Obiectivul de convergenta
state membre care intr sub incidena Obiectivului de Convergen (nivelul NUTS II- sub
75% din VNB-ul comunitar ) pentru asistenta transnationala sunt:
n ntregime Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Slovenia
regiuni din Cehia, Germania, Grecia, Spania, Frana, Ungaria, Italia, Portugalia,
Slovacia i Marea Britanie

Competitivitate regionala si ocupare


Cuprinde regiuni dependente de statele membre care nu intra sub obiectivul NUTS I si
NUTS II
ire-Ireland: Border, Midland and Western
Greece: Sterea Ellada, Notio Aigaio
Spain: Canarias, Castilla y Len, Comunidad Valenciana
Italy: Sardegna
Cyprus: tout le territoire
Hungary: Kzp-Magyarorszg
Portugal: Regio Autnoma da Madeira
Finland: It-Suomi
United Kingdom: Merseyside, South Yorkshire

Obiectivul de cooperare europeana teritoriala


Cooperare transfrontaliera
Cooperare transnationala
Cooperare interregional

Fonduri pentru perioada 2007-2013


81.54% pentru obiectivul de convergenta
15.95% pentru obiectivul cooperare regionala si ocupare
2.52% pentru obiectivul cooperare teritoriala europeana
20

Fondurile structurale europene


Acorda suport :
Dezvoltarii IMM-urilor
Dezvoltarii infrastructurii
Pregatirii profesionale si crearii de noi locuri de munca
Dezvoltarii rurale
Dezvoltarii pescuitului

Fondul european de dezvoltare regionala


Sustine dezvoltarea economica prin crearea si mentinerea unui grad de ocupare ridicat la nivel
regional.
Se concentreaza asupra :
Schemelor de sustinere ale IMM-urilor
Infrastructura

Fondul social european


Sustine calificarea somerilor si a populatiei ocupate
Se concentreaza asupra:
Somajului pe termen lung
Tinerilor in cautarea unui loc de munca
Grupurilor excluse social
FEOGA
Instrumentul Financiar privind pescuitul

Fondul de coeziune
Misiune: intarirea coeziunii economice si sociale a statelor mai putin prospere (cu un PIB/cap de
locuitor sub 90% din media comunitara)
Domenii de interventie:
- proiecte de mediu
- retele trans europene de transport
Acopera toate regiunile din urmatoarele state membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia,
Cypru, Letonia, Lithuania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia si
Slovacia
Se adreseaza statelor membre cu un PIB/locuitor mai mic decat 90% din media comunitara

Initiative comunitare
Interreg III : cooperare transfrontaliera
Urban II : sustinerea dezvoltarii oraselor si a zonelor urbane in declin
21

Leader + : dezvoltare rurala


Equal : combaterea discriminarii

Reducerea obiectivelor

Politica de dezvoltare regionala trebuie sa raspunda unor provocari


Concurenta
Societatea informationala
Extinderea

Cap. 8 Politica privind concurenta

Este esentiala pentru formarea si functionarea pietei unice


Pozitie diferita a statelor membre:
Germania si Franta- mecanismul pietei nu acopera distributia corecta a resurselor,
deci e nevoie de o politica comuna privind concurenta care sa incurajeze formarea
de firme europene si cresterea competitivitatii acestora
Marea Britanie, Olanda si Luxemburg- mecanismul pietei trebuie lasat sa
functioneze si sa stabileasca gradul de competitivitate al firmelor europene in raport
cu cele americane sau japoneze

Piata Uniunii Europene este:

Fragmentata din punct de vedere al cererii si al ofertei


Imbraca trasaturile pietei cu concurenta monopolistica:
Un numar (relativ) mare de producatori cu o putere de piata relativ mica asupra
intregii piete a unui bun
Pozitia de monopol detinuta de fiecare din producatori asupra unei forme
diferentiate a aceluiasi produs

Trasaturile politicii privind concurenta

Baza solida conferita prin tratate


Nu a inlocuit politica privind concurenta din statele membre
Reglementeaza concurenta la nivel comunitar, in paralel cu politicile nationale privind
concurenta, care se aplica pentru operatiuni intre firme nationale
22

Comisia Europeana este institutia care reglementeaza, investigheaza, decide, aplica si


sanctioneaza cazurile care intra sub incidenta regulilor concurentei

Politica privind concurenta este indreptata spre trei directii importante:

Lupta

impotriva:
intelegerilor restrictive
subventiilor si altor ajutoare de stat
altor surse de distorsiuni cum ar fi standarde, norme, etc.

Intelegerile restrictive

Sunt:
Acordurile orizontale
Acordurile verticale
Fuziunile si achizitille

Acordurile orizontale
Sunt incheiate intre firme actual sau potential concurente si presupun:
Stabilirea in secret a pretului pentru bunurile similare;
Incheierea de acorduri privind schimbul de informatii cu privire la vanzari
Drepturile de proprietate industriala
Aliante strategice in domenii de varf

Acordurile vertical

Acorduri de distributie exclusiva intre grupuri de furnizori


Acorduri de cumparare exclusiva
Franchizing
Abuzul de pozitie dominant

Fuziuni si achizitii

Tratatul de la Roma nu include prevederi legate de fuziuni si achizitii


Septembrie 1990- Regulamentul de control al fuziunilor si achizitiilor, conf.caruia Comisia
poate bloca fuziunile transfrontaliere intre firme ale caror cifra de afaceri globala e mai
mare de 5 miliarde de euro sau daca cifra de afaceri a cel putin doua firme depaseste 250
milioane euro

Ajutoarele de stat

Reprezinta subventii guvernamentale oferite firmelor sub forma:


Platilor directe
Imprumuturilor cu dobanda preferentiala
Stergerii datoriilor
23

Garantarii imprumuturilor contractate

Ajutoarele de stat
Exceptii:
cand ajutoarele au un caracter social
In caz de dezastru natural
Cand sunt acordate zonelor cu o rata ridicata a somajului
Cand sunt acordate pentru zonele foarte slab dezvoltate
Pentru conservarea mostenirii culturale si istorice

Cap. 9 Politica de dezvoltare regional


Istoric
In Tratatul de la Roma nu existau prevederi exprese legate de o politica de dezvoltare
regionala comuna
In 1974 s-a creat, pentru a sustine Italia si Marea Britanie, Fondul European de Dezvoltare
Regionala
Actul Unic European (1986) pune problema coeziunii economice si sociale si reprezinta
inceputul politicii europene de dezvoltare regionala
Tratatul de la Maastricht crearea Comitetului Regiunilor
Reformele din 1988 au introdus cele patru principii de baza:
- Aditionalitatea
- Partneriatul
- Programarea
- Concentrarea
- Reformele din 1993
- Crearea Fondului de coeziune- care se concentreaza pe guvernele nationale si nu pe
parteneri regionali sau locali
- Re-nationalizarea fondurilor structurale

Alocarea fondurilor structurale se realizeaza pe 6 obiective


Pana

in 1999
Obiectivul
Obiectivul
Obiectivul
Obiectivul
Obiectivul
PAC)
Obiectivul
Obiectivul

1 (promovarea dezvoltarii regiunilor ramase in urma)


2 (promovarea conversiei economice a regiunilor afectate de declin industrial )
3 (combaterea somajului pe termen lung si promovarea de sanse egale )
4 (facilitarea adaptarii lucratorilor la schimbarile industriale )
5a (cresterea vitezei de adaptare a strcuturilor agricole si de pescuit in cadrul
5b (promovarea dezvoltarii rurale)
6 (promovarea dezvoltarii regiunilor cu densitate redusa a populatiei
24

Reforma din 1999- reducerea numarului de obiective la 3 pentru a simplifica fondurile


structurale

Cele trei obiective sunt


Obiectivul 1 ( dezvoltarea regiunilor cu un PIB/locuitor mai mic decat 75% din media
comunitara)
Obiectivul 2 (asistarea regiunilor afectate de declin industrial si dezvoltarea zonelor rurale)
Obiectivul 3 (asistenta acordata adaptarii si modernizarii sistemelor educationale)

Tipuri de cheltuieli ale fondurilor structurale

Rolul politicii europene de dezvoltare regional

Reducerea disparitatilor regionale


Convergenta intre statele membre
Promovarea unor practici corecte in dezvoltare regionala
Sustinerea altor politici comunitare

Fondurile structurale europene


Acorda suport :
Dezvoltarii IMM-urilor
Dezvoltarii infrastructurii
Pregatirii profesionale si crearii de noi locuri de munca
Dezvoltarii rurale
Dezvoltarii pescuitului

Fondul european de dezvoltare regionala


Sustine dezvoltarea economica prin crearea si mentinerea unui grad de ocupare ridicat la nivel
regional.
25

Se concentreaza asupra :
Schemelor de sustinere ale IMM-urilor
Infrastructura

Fondul social european


Sustine calificarea somerilor si a populatiei ocupate
Se concentreaza asupra:
Somajului pe termen lung
Tinerilor in cautarea unui loc de munca
Grupurilor excluse social

FEOGA
Instrumentul Financiar privind pescuitul
Fondul de coeziune
Misiune: intarirea coeziunii economice si sociale a statelor mai putin prospere (cu un PIB/cap
de locuitor sub 90% din media comunitara)
Domenii de interventie:
- proiecte de mediu
- retele trans europene de transport

Initiative comunitare

Interreg III : cooperare transfrontaliera


Urban II : sustinerea dezvoltarii oraselor si a zonelor urbane in declin
Leader + : dezvoltare rurala
Equal : combaterea discriminarii

Politica de dezvoltare regionala trebuie sa raspunda unor provocari


Concurenta
Societatea informationala
Extinderea

Cap.10 Politica monetara


Definire
Uniunea economic i monetar reprezint o etap superioar a integrrii multinaionale,
care presupune:
o politic monetar comun
o strns coordonare a politicilor economice ale statelor membre
o moned unic
liberalizarea fluxurilor de capital
un sistem instituional care s coordoneze i administreze politica monetar

Principalele momente ale formarii UEM


26

Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea European de Pli (1950) format nu
doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline i a zonei francului, i din rile
africane aflate n spaiul colonial.
Crearea Comunitii Economice Europene care a condus la liberalizarea fluxurilor de
bunuri i servicii i a Pieei Comune pentru liberalizarea micrii factorilor de producie.
Crearea Sistemului Monetar European (1979)
Sistemul Monetar European, adoptat de ctre membrii Comunitii Europene, care
au devenit membri de facto ai acestuia are ca i componente:
o unitate de cont european (ECU) utilizat n decontrile financiare;
un fond de cooperare monetar, instituit n 1973;
mecanismul ratei de schimb;
Institutul Monetar European.

ECU/Euro
Ecu (European Currency Unit) a fost introdus n anul 1975 ca unitate oficial de cont a
Comunitii Europene nlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al
structurii, ecu a reprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar constituit n
funcie de puterea economic a statelor membre participante la constituirea acestuia.
Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care
erau membre ale Sistemului Monetar European.

Fondul European de Cooperare Monetar


creat n aprilie 1973, reprezint un fond comun creat din depunerile n aur i dolari (fiecare
n proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror monede erau cuprinse n ECU, chiar
dac nu fceau parte din mecanismul ratei de schimb.

Institutul Monetar European


nfiinat n 1994, cu sediul la Frankfurt, n Germania. Prin instrumente i proceduri
financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a ntri cooperarea ntre
Bncile Centrale Naionale ale rilor comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului
Monetar European i de a ntri coordonarea politicilor monetare ale statelor membre n
scopul asigurrii stabilitii preurilor.

Mecanismul ratei de schimb (1&2)


Mecanismul ratei de schimb, introdus n 1979 pentru a reduce fluctuaiile n valoarea
nominal a monedelor statelor membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor
colective ale bncilor centrale din statele membre.
Iniial, monedelor li s-a permis o fluctuaie de +/-2,25% n jurul paritii centrale, cu
excepia Italiei creia i s-a permis o rat de fluctuare de 6% datorit unei rate ridicate a
inflaiei i dificultilor politice interne.
In 1999, cnd s-a adoptat moneda unic, a fost lansat un al doilea mecanism al ratei de
schimb (numit MRS 2) n cadrul cruia sistemul multilateral a fost nlocuit cu unul bilateral,
prin care fiecare moned participant are definit o paritate central comparativ cu euro.
Acest mecanism permite intervenia de ctre Banca Central European i de ctre
bncile centrale ale statelor membre, atunci cnd cursul de schimb depete marja de
+/- 15% fa de cursul central.

27

Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro i Danemarca (aceasta din urm
optnd pentru un culoar de fluctuaie de +/- 2,25%.) precum si un numar de sase state
membre nou intrate in spatiul comunitar in 2004.

Avantajele care au decurs din funcionarea mecanismului ratei de schimb sunt:


creterea stabilitii mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care
au permis reducerea riscurilor investiionale i de afaceri;
aciuni colective care le-au permis statelor membre s se bazeze nu doar pe eforturile
proprii de meninere a valorii monedelor lor
impunerea disciplinei financiare n lupta mpotriva inflaiei prin stabilirea unei marje
permise de depreciere a unei monede.
o mai bun alocare a resurselor, ca efect al eliminrii incertitudinilor legate de fixarea
cursului de schimb i, prin aceasta, a utilizrii mecanismului preurilor ca instrument de
alocare a resurselor;
stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; n absena
acestei stabiliti, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legtura
cu exportul.
stimularea firmelor mici i mijlocii mai puin expuse riscului legat de cursul de schimb;
creterea schimburilor comerciale la nivel intra-unional

Dezavantajele care au fcut ca acest mecanism s nu poat evita o criz de


proporii cum a fost cea din 1992, au fost:
faptul c s-a pornit de la presupunerea c valoarea monedelor ar fi putut fi meninut prin
intervenie guvernamental, ceea ce nseamn capacitatea limitat a guvernelor de a
acoperi piaa;
a ncurajat speculanii care au gsit un cumprtor garantat pentru monedele slabe
din sistem n persoana bncilor centrale ale statelor membre;
pierderea, de ctre guvernele statelor membre, a suveranitii monetare asupra
economiilor naionale cu toate implicaiile care deriv din acest aspect.

Alte momente ale integrarii monetare europene:


Summitul de la Haga din 1969 n care s-a pus problema crerii unei uniuni economice
i monetare;
Planul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea
irevocabil a paritilor dintre monedele statelor membre i liberalizarea total a fluxurilor
de capital;
Crearea, n 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice i Monetare,
sub conducerea preedintelui Comisiei Europene din acea perioada. Jaques Delors, care a
propus, prin raportul care i poart numele, o nou baz pentru unificarea monetar n
Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, n mai multe etape,
a uniunii monetare.
Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care n plan
monetar, a consfinit constituirea unei Bnci Centrale la nivelul Uniunii i a stabilit criteriile
pe care statele membre trebuie s le ndeplineasc pentru a deveni membru al spaiului
monetar european.
Crearea Sistemului European al Bncilor Centrale, a crui funcionare se bazeaz pe
mai multe principii generale dintre care amintim independena instituional i financiar,
28

transparena, subsidiaritatea i responsabilitatea n atingerea obiectivelor propuse prin


Tratatul de la Maastricht.
Introducerea monedei Euro, ncepnd cu ianuarie 1999.

ARGUMENTE PRO SI CONTRA FORMARII UNIUNII ECONOMICE SI MONETARE IN


SPATIUL EUROPEAN
Statutul de zon monetar optim presupune:
un grad ridicat de deschidere a economiilor pentru comerul intracomunitar
un grad ridicat de mobilitate transfrontalier a capitalului i forei de munc,
o flexibilitate nalt a preurilor i salariilor,
transferuri fiscale n condiiile n care veniturile din impozite sunt redistribuite spre
zone aflate n recesiune.
E U nu reprezinta o zona monetara optima

Argumentele n favoarea unei uniuni economice i monetare n spaiul Uniunii


Europene au fost:
completarea pieei unice (o pia unic are nevoie de o moned unic);
creterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare i eliminarea costurilor de conversie;
reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale i investiii prin eliminarea fluctuaiilor
ratei de schimb;
transparena preurilor;
disciplina monetar, n sensul c guvernele nu vor mai putea utiliza valutele ca
instrumente de politic economic;
scderea inflaiei, datorit disciplinei impuse economiilor care formaz zona Euro;
fuziunea pieelor financiare, care poate conduce la economii la scar;
creterea eficienei i obinerea unor ritmuri de cretere economic nalte;
ntrirea poziiei Uniunii Europene n cadrul sistemului monetar internaional;
faciliteaz atingerea elului crerii uniunii politice;

Argumente mpotriva formrii unei uniuni monetare n spaiul Uniunii


Europene au fost:
pierderea controlului i a puterii de decizie cu privire la problemele monetare
pierderea de flexibilitate, n sensul c guvernele naionale nu vor putea s ia decizii de
politic monetar care s permit protejarea economiilor lor de ocurile externe, n
detrimentul altor ri.
diferene relativ mari n ciclurile de afaceri i standarde de via ntre statele membre
pericolul de a diviza Uniunea European n state din interiorul i din afara Uniunii
monetare
costurile materiale pe care le incumb nlocuirea monedelor naionale cu moneda unic,
crearea instituional i modificrile de natur legislativ cerute de acest demers.

COMPONENTELE UNIUNII ECONOMICE SI MONETARE


Politica monetar comun
Politica economic comun

Politica monetar comun


29

Tratatul de la Roma nu face referire n mod explicit la introducerea unei monede unice i
nici la un sistem de coordonare a politicilor monetare ntre statele membre, ci doar prin
art. 107, la cursul de schimb considerat a fi o problem de interes comun

Etapele formarii UEM


Prima etap, (1 iulie 1990 i 31 decembrie 1993) ale crei elemente centrale au fost
stabilite nainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidrii pieei si a marcat nceputul
perioadei de creare a structurilor economico-instituionale proprii uniunii economice si
monetare.
Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creterea convergenei politicilor
economice i a cooperrii ntre bncile centrale n scopul ncorporrii practicilor monetare
ale statelor membre n cadrul Sistemului Monetar European.
n cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restriciilor legate de
micrile de capital, consolidarea mecanismului ratei de schimb i o ntrire a cooperrii
ntre bncile centrale ale statelor membre. n cadrul acestei etape, n procesul de
consolidare a pieei Consiliul a stabilit un cadru de convergen al performanelor
economice din statele membre i de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor
rapoarte periodice.
Cea de-a doua etap a nceput la 1 ianuarie 1994 i s-a ncheiat la 31 decembrie 1998.
n timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele
membre au fost constrnse la a evita deficitele bugetare excesive, i de a iniia pai spre
independena bncii centrale . n procesul de cretere a independenei bncilor centrale,
Tratatul le interzice acestora acordarea de faciliti de creditare guvernamentale sau de
achiziii de instrumente privind datoria public direct de la acestea.
Etapa a treia, a nceput la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile
ntre monedele statelor participante i n raport cu euro. Ecu a fost nlocuit de ctre euro,
i acesta a devenit moneda oficial a statelor membre care particip n totalitate la
politica monetar comun.
Din acel moment, politicile monetare i politica cursului de schimb sunt conduse in euro,
iar utilizarea monedei euro pe piaa internaional i emisiunile de titluri de stat sunt
fcute n mod obligatoriu n euro, Statele membre participante au o singur moned (euro)
i o singur politic monetar.

Criteriile de la Maastricht
CRITERII DE CONVERGENTA NOMINALA
o rat sczut a inflaiei, care s nu depeasc cu mai mult de 1,5 % cele mai bune
performane ale statelor membre participante n anul dinaintea examinrii;
dobnzi sczute pentru creditele pe termen lung, care s nu depeasc cu mai mult de
2% dobnzile din cele mai performante state membre participante n anul dinaintea
examinrii;
un deficit bugetar care s nu depeasc 3% din PIB
o datorie public cumulat care s nu depeasc 60% din PIB;
stabilitatea cursului de schimb, n sensul meninerii cursului naional n limitele marjelor
normale de fluctuaie ale MRS2 pentru cel puin doi ani naintea intrrii n zona euro (art.
121 din TEC) .

Criteriile de convergen real privesc:


30

gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe


n PIB,
ponderea comerului bilateral c rile membre ale Uniunii Europene n totalul comerului
exterior,
structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultur i servicii),
PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie n funcie de paritatea puterii de cumprare, fie la
cursul nominal

Structura instituional a Uniunii Economice i Monetare


este dat n principal de ctre Banca Central European i bncile centrale ale statelor
membrecare, mpreun formeaz Sistemul European al Bncilor Centrale.
Din acest sistem mai fac parte i bncile centrale ale statelor membre care nu fac parte
din zona Euro, i care nu particip la luarea deciziilor cu privire la politica monetar unic
pentru zona Euro.
Obiectivul declarat al SEBC l constituie:
meninerea stabilitii preurilor
definirea i implementarea politicii monetare unice,
crearea i deinerea de rezerve valutare ale statelor participante
asigurarea stabilitii sistemului financiar.

Politica economic comun


Statele membre semnatare ale Tratatului de la Roma nu au fost pregtite, la acel moment,
s accepte abandonarea controlului asupra problemelor economice i monetare n
favoarea Comunitii.
Ca atare, au fost definite obiectivele care urmau s fie atinse prin politicile naionale,
inclusiv cele legate de gradul de ocupare a forei de munc, de stabilitatea preurilor sau
de echilibrul balanei de pli, politici a cror elaborare i implementare a rmas n
exclusivitate n sarcina i sub jurisdicia statelor membre.
Momentul n care s-a putut vorbi de o politic economic comun este legat de decizia
luat de statele membre de trecere spre uniunea economic i monetar, n 1971, ca
urmare a unei rezolui a Consiliului i a reprezentanilor guvernelor statelor membre.
Condiia realizrii etapelor cerute de ctre uniunea economic i monetar a fost
convergena economiilor statelor membre, o sarcin deosebit de dificil de ndeplinit date
fiind disparitile structurale majore dintre economiile care urmau s participe la acest
proces nainte de completarea pieei interne.
In ciuda eecului nregistrat, leciile primite n acea perioad au constituit un important
stimulent pentru elaborarea i formularea unei politici economice eficiente.

Cap. 11 Bugetul UE si Politica sociala


Principiile bugetare
Principiul unitii prevzut n art. 268 al Tratatului de la Roma, care stipuleaz c toate
veniturile i cheltuielile Comunitii trebuie s fie inscrise intr-un singur document.
31

Principiul uiversalitii care se bazeaz pe doua reguli: regula nerepartizrii (nonasignement) care prevede c veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor
anumite categorii de cheltuieli i principiul bugetului n ansamblu (gross budget principle)
care stabilete c toate veniturile i cheltuielile trebuie s fie prevzute integral n buget
fr nici o modificare.
Principiul anualitii care prevede c operaiile bugetare sunt stabilite pe un singur an.
Principiul echilibrului care stabilete c veniturile i cheltuielile unui an financiar trebuie
sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma.
Specificarea cheltuielilor care nseamn c fiecarui fond trebuie sa i se asigure un scop
i o destinaie specific, mai ales pentru a preveni orice confuzie n alocarea fondurilor.
Finantarea prin resursele proprii ale Comunitii care se face incepnd cu anul 1975
potrivit unor proceduri definite n ntregime la nivel comunitar, fr nici o imixtiune direct
a statelor membre. Acest mecanism al resurselor proprii este una din principalele polemici
politice intruct presupune abordarea unor probleme cum ar fi cea a independenei
financiare a Uniunii, relaiile ce se stabilesc ntre cetenii Uniunii, statele membre i
instituiile acesteia.

Bugetul UE
Reprezenta, in 2002, doar 1,06% din PIB-ul statelor membre
Importanta perspectivelor financiare

Componenta bugetului
Venituri:
1. taxe vamale
2. prelevrile variabile aplicate importurilor de produse agricole dinspre non-membri, care
reprezint 20-30% din veniturile bugetare
3. TVA
4. un procent din suma PNB-ului statelor membre calculat la pretul pietei
Cheltuieli:
1. Cheltuieli obligatorii: cele prevazute in tratate
2. Cheltuieli ne-obligatorii

Politica sociala europeana


Neo-liberalism
1957-70s
Laissez-faire
Inceputurile politicii sociale
Treatatul de la Roma
Articolul 39 la 42 TEC libera circulatie a lucratorilor
Articolul 43 la 48 TEC libertatea de stabilire
Actul Unic European:
dialogul cu partenerii sociali
Coeziunea economica si sociala
Tratatul de la Maastricht (1991)
U.K. a optat pentru nesemnarea componentei sociale
Tratatul de la Amsterdam (1997)

32

U.K. semneaza Tratatul cu toate componentele sale, inclusiv


componenta sociala
Prioritar cresterea gradul de ocupare a fortei de munca

Politica privind ocuparea fortei de munca


Politica Comuna privind ocuparea:in Tratatul de la Amsterdam: art. 2
Strategia europeana de ocupare a fortei de munca (1997): Luxemburg Process
Coordonarea politicilor de ocupare la nivelul UE

Strategia de la Lisabona privind gradul de ocupare pana in 2010


Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca la 70% (in prezent 61%);
Cresterea gradului de ocupare a femeilor la peste 60% (in prezent 52%);
Cresterea gradului de ocupare a persoanelor cu varste cuprinse intre 55 si 64 de ani la
50% (in prezent 40%).

Provocari
Strategia europeana de ocupare a fortei de munca , principala componenta a Strategiei
Lisabona
Extinderea a redus gradul de ocupare de la 64.3% EU15 in 2002 la 62.4% pentru EU25)
cu 7.5% sub tinta de la Lisabona

Cap. 12 Extinderea Uniunii Europene


EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE
pare a fi, la prima vedere doar un proces spaial care presupune adugarea de noi teritorii
unui spaiu anterior format
Ea este ns, n acelai timp i un proces structural deoarece fiecare etap a extinderii a
presupus modificarea structurilor entitii acceptate, dar i a celei primitoare ceea ce a
condus n mod obligatoriu la formarea unui alt spaiu, modificat i alterat n care entitatea
nou obinut nu a reprezentat, din punct de vedere al substanei, suma entitilor
componente.

Europenizarea:
se realizeaz prin trei tipuri de mecanisme:
Primul este cel al armonizrii instituionale
Cel de-al doilea este legat de schimbarea structurilor de oportunitate autohtone
care conduc la schimbarea regulilor jocului n politic i n afaceri.
Cel de-al treilea este legat de crearea convingerilor i ateptrilor prin difuziunea
multilateral de idei i experiene

n etapele procesului de extindere se pot identifica similitudini i diferene


semnificative, dintre care amintim:
33

Pn n prezent, economiile statelor membre admise ulterior formrii Comunitilor, cu


exceptia sracilor (care erau, n momentul admiterii aproximativ la fel de sraci- privit
din perspectiva PIB/locuitor- ca si unele din statele candidate) au fost considerate drept
economii de piat funcionale, n ciuda existentei unui anumit grad de control si
centralizare a activittii economice.
Integrarea n Uniunea European a statelor din primele patru etape de extindere nu a fost
o experient integrativ nou, ele fcnd parte, pn n momentul n care au devenit
membrii cu drepturi depline ai acesteia fie din zona de comert liber a AELS fie din Spatiul
Unic European. Din acest motiv, ele au cunoscut forme, instrumente i tipuri de integrare
proprii economiilor de pia.
Etapele anterioare ale extinderii, premergtoare celei de-a cincea, au adus n rndul
statelor membre dou tipuri de parteneri
Contextul geopolitic n care s-a desfsurat extinderea spre est a Europei
Ultimul deceniu a fost ferit de socuri masive de genul celor declansate de criza petrolului
sau de cea a datoriilor externe, ns a pus pe tapet probleme noi, cum ar fi terorismul cu
toate implicaiile lui economice i geostrategice
Cresterea rolului si a importantei corporatiilor transnationale n cadrul procesului de
integrare global si regional n ultimele trei decenii a determinat o reconsiderare a
pozitiei Uniunii Europene fat de trile central si est europene
Uniunea European traverseaz, n ultimul deceniu, o perioad de crestere si dezvoltare a
procesului integrativ spre noi forme

Beneficii ale extinderii


Din punct de vedere politic, beneficiile decurg n principal din:
participarea la procesul decizional,
stabilitatea sistemului democratic,
creterea siguranei cetenilor
consolidarea poziiei n raport cu terii

Din punct de vedere economic:


beneficiile sunt date n principal de:
accesul liber la piaa unic, (care de altfel se poate uor transforma n cost n
absena unui grad adecvat de competitivitate)
accesul la fondurile structurale i la Fondul de Coeziune, care se ndreapt spre
economiile cu un grad de dezvoltare cuprins n parametri inferiori mediei
comunitare,
creterea capacitii de a atrage investiii strine prin creterea stabilitii legislativinstituionale dictat de adoptarea aquis-ului comunitar

Prin prisma efectelor generate pe piaa intern, beneficiile apar ca:


urmare a efectelor statice de creare i deturnare de comer,
scderii costurilor de producie datorate eliminrii taxelor vamale
accelerrii creterii economice
impulsionrii ramurilor productoare de produse pentru export.

34

Din perspectiva politicii de dezvoltare regional beneficiile nseamn:


accesul la fondurile structurale i la fondul de coeziune
transferul de know-how,
dezvoltarea infrastructurii regionale
echilibrarea diferenelor dintre regiuni.

Costuri
pentru piaa unic, sunt date de :
creterea deficitului comercial ca urmare a aplicrii tarifului extern comun dar i ca
urmare a aplicrii schemelor de preferina comunitare din cadrul Sistemului
Generalizat de Preferine Vamale al Uniunii Europene.
Ptrunderea pe piaa intern a unor produse din tere ri, ca urmare a scderii
proteciei tarifare dar i a produselor comunitare pot elimina de pe pia firmele
necompetitive, genernd omaj i scderea venitului mediu.
Din perspectiva politicii de dezvoltare regional, costurile sunt date n principal de
construcia instituional dar i de eventuala apreciere a monedei naionale ca urmare a
infuziilor masive de capital, cu efecte negative asupra exporturilor.
Politica agricol comun va genera o cretere a costului produselor agricole i implicit o
cretere a cheltuielilor pentru hran ale populaiei, iar subveniile i plile compensatorii
pot ntrzia restructurarea agriculturii

Criteriile de la Copenhaga
Criteriul politic , care cuprinde:
Stabilitatea instituiilor
Garantarea drepturilor omului
Respectarea drepturilor i protecia minoritilor
Criteriul economic , care cuprinde:
Existena unei economii de pia funcionale
Capacitatea de a face fa presiunii concureniale i forelor pieei din cadrul Uniunii
Capacitatea de a-i ndeplini obligaiile de membru, inclusiv de a adera la
obiectivele politice, economice i la uniunea monetar

35