Sunteți pe pagina 1din 4

32.

Comemorare

Era aproape 2:30 dimineata cand am intrat in camera.Nu mi-am


dat seama cat eram de obosita,decat atunci cand am simtit patul
meu.Dar,am observat ca mai era cineva in el.M-am apropiat si
am zambit cand am vazut ca era Edward.
Brusc s-a intors spre mine cu bratele deschise,tragandu-ma spre
el. Nu trecu mult si am adormit.

--

Zapada era aproape topita afara,insa nu era vreme de


primavara.
-Bine,Alice.Nu iti mai fa griji pt mine.Voi fi inapoi maine.
-Esti sigura?"
-Da! Mi-am luat la revedere si de la Rosalie,imbratisand-o.
Trebuia sa merg in Forks pt comemorarea mamei mele.
-Bine,bine,dar voi avea telefonul mereu langa mine,asa ca,daca
ai nevoie de ceva,suna-ma.A continuat Alice
Rosalie ma imbratisa strans.
-Multumesc. Am zâmbit .Am plecat cu Edward,care a insistat sa
ma duca cu masina pana la aeroport.
Am incercat sa evit orice discutie in timpul drumului spre
aeroport,dar stiam ca Edward era ingrijorat de starea mea.
-Bella, a spus el în cele din urmă
-Imi va fid or de tine.I-am spus cat puteam de sincer.
-Ne vedem din nou în curând.Imi spuse sarutandu-ma
-In curand.Promit.
Si am plecat spre avion.

--
In Forks,se pare ca toata lumea stia despre aceasta zi.Cand ma
vazu Charlie,ma imbratisa
-Ma bucur ca ai venit,Bells.Renee ar fi fost foarte mandra de
tine.
Erau atât de mulţi oameni in casa noastra,incat abia aveai loc pe
unde sa calci.. După slujba de la biserica, cei mai mulţi dintre
oameni au venit aducând alimente sau flori. Acest moment mi-a
adus aminte de moartea ei.
M-am ridicat de pe scaunul meu,incercand sa evit mini-chatul
despre amintiri cu mama.Nu puteam accepta asta.
Acest lucru este prea mult, am simtit o durere interna în pieptul
meu. Instinctul imi spunea ca trebuia sa ies din casa.Mi-am
facut loc prin multime,si am reusit sa ies fara a fi observata.
Afara era o usoara burnita,dar nu ma deranja.Era mult mai bine
decat acolo.Pur si simplu nu suportam sa se vorbeasca despre
mama…
Am simţit o mână pe umărul meu.
-Bella, Draga, ce faci aici?
-Imi pare rau, tata, eu nu vreau să fiu nepoliticoasa ,dar am avut
sa iau putin aer. Am tencuit un zambet fals pe fata mea de
dragul lui, sperand sa ma creada.
-Bella, te iubesc atat de mult., Dar eu chiar nu stiu ce altceva as
fi putut sa fac.
-In legatura cu ce, tata? Am întrebat năucita, toata lumea pare
multumita.
-Nu asta! Ma ingrijorez de tine,Bella ...vocea lui era neliniştită,
Bella …Ai venit obosita de pe drum,si nici macar nut e-am lasat
sa te odihnesti si…
-Tată, am insistat, Sunt bine. Am fost întotdeauna bine…
-Bella,nu ma minti.Te cunosc.Si te-am vazut.Ceva e in neregula
cu tine.Esti deisperata.
Cand am vorbit la telefon erai mult mai fericita.. Apoi ai venit in
vacanta de iarna aici.Nici nu stii cat de fericit sunt sa te vad.
Nu-mi venea sac red ca vorbeam despre tristete cu Charlie.Nu
am mai facut asa ceva pana acum.
-Bella, a continuat el, te rog, Bella. Pentru binele tău, te rog ... ...
trebuie doar sa-mi iau la revedere.Esti libera sa pleci daca
vrei.Vreau sa te vad fericita,intelegi? Nu o sa te opresc daca vrei
sa pleci inapoi la prietenii tai.
Am simtit lacrimi cazand pe obraji si mi le-am sters imediat.
-Nu,Bells,plani,descarca-te
-Tata?
-Da?
-Pot să împrumut camionul?
El scoase cheile din buzunar si mi le oferi
-Nu e usor Bella.Doar Spune-I la revedere.
In timp ce ma urcam in camion,Charlie intra in casa.Nu era
ceva obisnuit.De obicei ma urmareste pana nu ma mai vede,dar
acum era altfel

--

Nu stiam unde aveam de gand sa ma duc,dar m-am trezit in


cimitir.
De fapt,cand Renee a murit,nu am fost prezenta.Nu am putut.Nu
am vazut cum au bagat-o in pamant
Nu m-am decis in mod constant sa fiu prezenta aici,in acest
moment,dar cuvintele tatalui meu au avut un mare effect.Nu
stiam in ce parte a cimitirului a fost ingropata.
În cele din urmă, am găsit-o.
Aici se afla Renee Alexandra Hayden Swan
M-am simtit un pic ridicol. Stand in fata ei.
Cuvintele lui Charlie mi-au venit in minte “Doar spune-i la
revedere".
-Mama ...? Am şoptit atât de încet,incat abia m-am auzit eu.
Eu ...Un nod imens mi s-a pus în gât .Mi-e dor de tine atat de
mult
Si apoi au venit suspinele.
Pt prima oara,am strigat cat am putut de tare
-Nu a fost correct.Ai plecat. Un minut ai fost aici şi în următorii
ai plecata şi eu ... Imi amintesc cum te asteptam pe treptele
scolii,iar tu nu mai veneai…Ai mutit…Am fost atat de
suparata…am crezut ca ai uitat sa ma iei de la scoala.
Suspine mele era incontrolabile acum.
-Imi pare rau.Imi pare atat de rau mama,pt tot ce….pt ca m-am
suparat crezand ca ai uitat de mine …Imi pare rau ca nu am fost
alaturi de tine.E doar vina mea…Imi pare raaau!!!
Am căzut în genunchi si mâinile mele imediat s-au dus la fata
mea.
-Nu voi uita niciodată de tine. Am soptit la mama mea invizibila.
Am inceput sa plang.
-La revedere mama. Am şoptit
Incet,m-am intors la camion.
In fata mea,erau Alice,Edward,Rosalie,Jasper si Emmett. Cu
totii erau imbracati in negru.
Mai multe lacrimi imi curgeau pe obraji la vederea lor.Vroiam
sa zambesc,dar am reusit doar s ascot un suspin.
Edward ma trase la pieptul sau
-Cand….Cum ai ajuns aici?
-Am luat avionul de dimineata.Ajungeam mai devreme daca nu
erau intarzieri.Spuse Emmett.
-Esti bine?Intreba Edward.
Am dat din cap.
-Sunt bine.Si pt prima data era adevarat
-Esti gata sa mergeam?
Am dat din cap
-Da.

--