Sunteți pe pagina 1din 50

1.

Un expert o sa rada, probabil, de schema mea sau o sa ma critice; insa pe


noi, oamenii obisnuiti, acest desen o sa ne ajute sa ne orientam un pic in spatiul in
care s-au purtat iile (camasile cu altita / incretite la gat / de tip dacic / de tip
carpatic).
S-au purtat ii si in Botosani, Neamt, Bacau, Roman ... chiar si in Constanta; dar nam gasit ceva specific al lor; poate pentru ca nici nu am vazut foarte multe modele
vechi dinainte de 1918.
Schimbari, mode, influente, au fost la ii si mai inainte; dar dupa Unire romanii au
comunicat altfel si s-au miscat intre granite mai mult decat oricand pana atunci. Si
modelele s-au mai amestecat.
In Moldova s-au purtat in special raurii costisati / chezuri / piezuri adica oblici. In
sud, s-au purtat raurii in siruri verticale; fie multe si fine, ca in Ramnic sau Ilfov, fie
rauri coplesitori, compusi din motive mari si late, cu nume specifice, pentru Muscel
"codri", "serpeasca", etc Pe ambele maluri ale Oltului si in Oltenia, s-au purtat mai
mult raurii "infurcati" ca niste ramuri (furci) care pleaca dintr-un ax de simetrie
numit "cosoi". In Gorj apare tipul de rauri numiti "sabiate"; cosoiul dispare si fostele
ramuri sunt acum benzi evidente, care se intalnesc pe centrul manecii, in unghi.
Dupa ce incretul si-a pierdut rolul functional, a fost pastrat totusi ca banda
decoartiva, aproape nelipsit in compozitia manecii. Sunt exceptii iile mai noi din
Muscel si Prahova, unde raurii pleaca direct din altita, repetand aceleasi modele. Alta
exceptie sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toata maneca este
acoperita de broderie fina, numita "tabla". Tot atunci iile din sud s-au imbogatit cu
fluturi (paiete) si fir (metalic). In Bucovina s-au folosit margele in special pentru a
imbogati incretul; dar apar si pe altite cateodata.
Cromatica:
Ia de Suceava are culori sobre, dar placute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde
inchis.
Cea de Campulung e plina de rosu si negru si se lucreaza cu fir gros, buclat, care da
volum.
In Vrancea, apare o geometrie puternica si culori tari: rosu, negru, albastru, verde,
ocru contraste; dar si o croiala speciala a manecii: efectul de spirala nu e dat de
rauri costisati ci de croiala manecii, care este rasucita. In Vlasca si Ilfov se folosesc
culori calde, mai multe nuante de rosu, auriu, ocru.
In Romanati se foloseste o combinatie de albastru tare cu rosu si visiniu, pentru
modele delicate, mici, dar de mare rafinament. In Gorj, mai ales in nord, se foloseste
doar negru (si ocru pentru incret) influenta clara dinspre zona "Saliste". In schimb
compozitia, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele
berbecului, carlige, etc. In Arges si Valcea, de asemenea apar compozitii
monocrome, dar e vorba de rosu inchis si visiniu, mai rar doar negru.
Nu am uitat de camasile specifice pentru Dobrogea si nici de cele din Banat, Oas,
Maramures, Transilvania: Hunedoara, Saliste, Apuseni, Bihor, Nasaud, Tarnave
fiecare are o personalitate aparte. Insa nu le pot aduce impreuna cu iile pentru ca;
desi unele sunt si ele compuse tot din 4 foi si incretite la gat au si elemente aparte
in croiala: ciupag, fodor, platca. Ornamentele sunt specifice: in tabla, ciocanele,
picaturi, umeras, 'peste cot' si ne zapacim de tot.
Publicat de Ioana Corduneanu la 12:40 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook

Etichete: la blouse roumaine, modele de ii, povesti


joi, 14 februarie 2013
NOI printre vecini

NOI printre VECINI:


Inainte, oamenii se recunosteau dupa port; caci nu aveau pasaport. Ei au tras cu
ochiul in jur, dar nu au copiat; au PRELUAT si ADAPTAT ceea ce le-a placut, de la
vecini. Au tinut sa-si pastreze identitatea; prin port poate chiar mai mult decat prin
grai.
Spre granite, romanii au purtat motivele cusute in cele 3 culori ale noastre; ca sa nu
fie dubii.
Dar toate femeile s-au str...aduit sa fie frumoase; nu doar romancele. S-au imbracat
pentru a crea iluzii optice, pentru a ajunge cat mai aproape de idealul dorit. In primul
rand o talie de viespe!
Dar unele au vrut sa para mai voluptoase iar altele mai zvelte. Din Muscel pana-n
Bucovina si toata Moldova femeile au folosit catrinte foarte stramte si negre, pentru
o silueta subtire. In rest femeile vroiau sa arate solduri largi: se strangeau in talie
cu bete si braie si purtau poale incretite, fote si valnice voluminoase.
Intr-o mare de camasi brodate, cum ne orientam? Cum o recunoastem pe a noastra

de departe?
NOI: am evidentiat lungimea manecii !!! cu sau fara altita - ca element ce marcheaza
umerii.
SUD: imediat la sud de Dunare, inca se mai poarta camasa incretita la gat, pe
modelul carpatic; dar spatiul este atat de plin de broderie, incat de departe nu se
distinge decat o mare pata de culoare. N-ai unde sa mai infigi un ac!
SUD >>> mai jos, camasile devin, brusc, albe, pentru ca toata broderia este pe ilic,
ce se poarta stramt si inchis; se urmareste o "clepsidra" bine conturata.
SUD-VEST: se evidentiaza umerii, mansetele si partea de piept care se vede pe sub
ilicul descheiat.
VEST: flori si pasari redate prin linii curbe, complet alta tehnica de cusatura si alta
cromatica.
NORD-VEST: un medalion mare, floral, pe maneca, intre umar si cot
NORD: se coase cu alb pe alb, tot efortul se concentreaza in a crea umbre, volume,
dantele
EST: vecinii slavi de la est segmenteaza maneca prin benzi late de broderie, unde
incadreaza motive geometrice, simple dar gigantice (in comparatie cu ale noastre),
intr-o betie de culori.
EST >>> mai departe spre est, se pierde geometria; se marcheaza pieptul si umerii,
iar pe maneca se plaseaza elemente florale, ici-colo.
Daca ne place portul nostru mai mult decat cel al vecinilor, nu-i cazul sa ne
ingrijoram ca suntem ultra-nationalisti: asta am vazut, asa am fost obisnuiti si
educati ca e frumos; asta-i pe gustul nostru.
www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
http://www.magazinruris.ro/
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
skype - adrianpop58
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A
ROMANIEI
https://www.facebook.com/groups/580050608756870/ - Biserica GROICA Satul CRUCI
https://www.facebook.com/groups/6437...37897/?fref=nf
Sfantul Parinte Arsenie Boca
Rspunde cu citat

2.

01.08.2013#22

Adrian Pop

Senior Member
Data nscrierii
10.10.2011
Locaie
CRAIOVA
Posturi

48.766

CALEA OCOLITA a motivelor traditionale

Nu trebuie sa fim dezamagiti, uimiti sau indignati daca vedem semnele noastre
folosite si de alte popoare; nu e ca si cum ele devin, brusc, mai putin romanesti. Nu
sunt exclusiv romanesti!
Literele alfabetului le foloseste toata lumea. Inainte de litere, au fost semnele. Mult
inainte de daci, de greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare
parte din povestea omenirii a fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem
descifra acum si e problema noastra ca vedem semnele dar nu le mai intelegem. E o
problema care se poate rezolva.
In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe
specialistii care se uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si
tarile Scandinave. Ei nu inteleg cum e posibil !!! pentru ca; dupa ei, aceste populatii
n-au fost niciodata in contact; femeile care au lucrat acele textile nu si-au parasit
satul niciodata, nici stramosii lor.
Daca acei specialisti ar fi putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe
ADN, care urmaresc stramosii pe linie materna si paterna, pe tot traseul lor !
O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea "traseul semnelor". Se leaga.

Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de
turta dulce.
Ca sa nu ne copleseasca tonele de informatii, simplificam:
Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi
pamantul, e vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi
semnele mai mult cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa,
viermi de matase, etc.
Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai
lana. Din lana trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu
pereti. Vei folosi semnele mai mult tesute, semne care sunt importante pentru
nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele berbecului, carligul ciobanului, coltii
lupului, cumpana.
Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit
relatii, au avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea
combinatii, incat varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara
sfarsit. Pentru ca noi le avem pe toate.
Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai 'romanesc' semn, este, probabil,
coloana. Nu o alaturare de romburi ci coloana. Este si cel mai vechi semn
(descoperit pana acum) pe teritoriul nostru: vechimea cca 10.500 ien descoperit pe
o piatra, intr-o grota, in Mehedinti.
Nu semnele in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si
le-am PASTRAT!
Si asta voi incerca sa explic pe scurt data viitoare: cum ne recunoastem printre
vecini.

Publicat de Ioana Corduneanu la 20:03 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti
vineri, 8 februarie 2013
copiii invata motivele traditionale - lectia 1

Prima sedinta de lucru cu copiii. (elevii Doamnei Invatatoare Aurelia Berusca; din
clasa a III-a B, de la Scoala Gimnaziala Nicolae Titulescu, Bucuresti)
In doar o ora !!! copiii au invatat motivele de baza si rostul lor; apoi au desenat,
f...olosind semne in loc de cuvinte, ca sa exprime ceea ce isi doresc ei cel mai mult
pe lume. Cei care au vrut, si-au povestit desenul in fata clasei. Altii au preferat sa
faca inca un desen, pe care sa-l ia acasa. Unii s-au atasat instantaneu de un semn
anume, simtind ca li se potriveste. Vor sa facem asta in fiecare vineri de acum
incolo !
Desigur ! Iar pe data de 2 martie, vom prezenta acest proiect si primele rezultate in
cadrul unui Simpozion. Speram sa trezeasca interes !
Aure Berusca "Azi am experimentat ceva frumos si inedit pentru elevi:
cunoasterea povestilor din spatele semnelor folosite azi ca motive populare.
Partea practica a fost si mai atractiva. Elevii au folosit un sablon pentru a
decora spatiul de lucru sau pentru a-si spune propria poveste. Desenele lor
sunt superbe! Multumesc Ioanei pentri ideea acestui proiect si sper sa nu ne
oprim aici. Multumesc!"
Publicat de Ioana Corduneanu la 21:12 Un comentariu: Trimitei prin e-mail Postai
pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: motive, povesti, Romanian traditional motifs

duminic, 3 februarie 2013

BARBATESTI

Pe barbati i-au imbracat tot femeile: mame, surori si sotii.


Desi camasile lor par, la prima vedere, mai simple, asta nu inseamna ca au fost
lucrate in pripa. Desigur ca au fost facute cu drag, insa nu striga de departe. Deaproape poti aprecia toata migala cu care au impodobite: cusaturi in alb pe alb,
ajururi, sabace, gaurele: bibiluri!
Camasa are croiul simplu, drept, intr-una cu poalele. Dar a...u existat si "camasi cu
fusta"!
Portul barbatilor s-a pastrat mai bine; ei au fost mai putin receptivi la schimbarile din
moda. Voiau sa para lati in umeri. Asa ca motivele au fost cusute pe umeri, dublate,
acolo unde maneca se coase de stan. Peste camasa, barbatii incingeau fie chimir, fie
brau lat, testut, de lana.
Camasa de zi cu zi, de lucru, zisa si "purtareata", era simpla si lejera.
Dar cea mai importanta si cea mai lucrata a fost camasa de mire: tesuta, croita si
cusuta chiar de mireasa. Mai in gluma, mai in serios, baiatul o-ntreba pe fata care ii
placea: "stii lelita-n patru ite?"
Daca nu stiai sa tesi si sa cosi, nu te puteai marita; pentru ca textilele nu erau de
cumparat. Fiecare femeie trebuia sa fie in stare sa-si imbrace familia si casa (asa se
zicea).
Dupa ce fata si baiatul se-ntelegeau sa se casatoreasca, urma bautul rachiului, care
era ca o logodna si tot atunci se stabilea si cand va fi CROIALA. Viitoarea mireasa
organiza o petrecere si atunci lua masurile mirelui si ii croia camasa. Apoi, in fiecare

seara, mirele venea s-o vada cosand.


Uneori nunta urma repede, intr-o luna si mireasa era ajutata de druste (un fel de
domnisoare de onoare). Alteori, in alte regiuni, mireasa cosea singura; iar daca se
ambitiona si se angaja la un model complex, mirele era nevoit sa astepte chiar si 1
an pana la nunta.
Multe din aceste camasi s-au dus in pamant; pentru ca asa au ales oamenii sa plece
pe lumea cealalta: imbracati cu ele. In razboaie, soldatii purtau uniforma peste
camasa lor, de-acasa. Sa-i pazeasca, sa poarte noroc, sa se intoarca cu bine; iar
daca nu, sa fie deja pregatiti de inmormantare.
Publicat de Ioana Corduneanu la 23:30 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti

miercuri, 30 ianuarie 2013


ce e ia?

Ia este doar un tip de camasa dintre multele existente. Ia este camasa incretita la
gat spre deosebire de cea soloboda, adica dreapta. Diferentele sunt: croiala dar si
materialul folosit. Mai sunt camasi cu platca sau cu ciupag, dar ele s-au folosit in
zone mai restranse. Nu s-au purtat ii pe tot teritoriul romanesc. Nu degeaba unii o
numesc "camasa carpatica". Cele mai multe ii provin din zona Carpatilor Orientali si
Meridionali, Subcarpati si au ajuns si pe la campie in special in sud. Insa in zonele
joase: pe valea Prutului, in Basarabia, Dobrogea ia a ajuns mai rar sau n-a ajuns
de loc. Nu-i nici o tragedie si nu inseamna ca portul este mai putin romanesc sau mai
putin valoros. Nu croiul camasii drepte in sine este specific romanesc; asa camasi se
poarta in toata regiunea Balcanica si pana in Ucraina. Nici semnele cusute, luate
separat, nu sunt exclusiv romanesti; motive identice sau asemanatoare se folosesc in
Turcia, Caucaz, Polonia, Ucraina, Ungaria, in Tarile Scandinave. COMPOZITIA
cusaturilor si CROMATICA acestea te ajuta sa deosebesti intr-o clipa, o camasa
romaneasca de una provenita de la vecinii nostri. Camasile noastre (cu sau fara
altita) sunt facute sa impresioneze si de aproape si de departe: de aproape, prin linii
delicate si armonia culorilor, imbinate cu gust de departe, de unde nu se disting
detalii ci doar pete de culoare. Iar asta vine din alternarea si proportiile acestor pete
(campuri) cu spatiile goale, nebrodate. Asta avem diferit: echilibrul, compozitia,
broderii migaloase dar nu imbacsite. Alt gust, alt simt al frumosului. Nu mai bun, nu
mai rau ca al altora: DIFERIT.
Publicat de Ioana Corduneanu la 17:33 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: la blouse roumaine, povesti
1.
joi, 13 decembrie 2012
in caz de mare TRAGEDIE sau FOAMETE
Moldovenii nu se despart de covoarele lor decat in caz de mare tragedie sau foamete.
1946 1947 a fost o astfel de vreme: cand oamenii, disperati sa-si prelungeasca viata lor si a
copiilor, au fost nevoiti sa-si dea covoarele pe care le-au mostenit de generatii in schimb pentru
un saculet de faina.
Ocupati sa ne plangem singuri de mila, pentru toate relele prin care am trecut, noi am uitat de
Basarabia. Am uitat sa-i intrebam si pe ei: "Voua ce v-au facut? Voi prin ce-ati trecut?" Inca sunt
oamenii care au supravietuit si care mai pot povesti.

A fost seceta in 1946; dar oamenii poate s-ar fi descurcat cu putinul pe care-l aveau, daca n-ar fi
fost siliti, cu forta, sa predea totul la stat. Cine refuza era impuscat direct sau trimis in Gulag, sa
moara acolo, incet. A fost atunci o catastrofa demografica iar statisticile reale abia de curand au
iesit la iveala. Dar si numai dupa marturiile oamenilor, e clar ca a fost cumplit, de neinchipuit; cam
asa:
Trim foarte greu, oamenii mor mnnc buruiene prin pdure, iar seara, ntorcndu-se acas,
mor pe drum. A murit aproape o jumtate de sat, iar statului nici c-i pas (raionul Kotovsk).
La noi foarte muli au murit de foame i continu i acum s moar. Oamenii mnnc cai mori,
istari i alte scrboenii. Zilnic mor cte 20-30 de oameni (raionul Dubsari). Oamenii merg
legnndu-se, ca bei, de foame. n multe sate au rmas casele pustii, pentru c stpnii lor au
murit de foame (raionul Sngerei). Poporul ndur o foamete chinuitoare, statul nu-i bate
capul de asta, oamenii mor n floarea vrstei, dac au scpat de moarte pe front, mor acum de
foame zilnic mor cte 5-7 oameni, uneori i mai muli, cadavrele stau mprtiate pe drum
(raionul Tiraspol).
n satul nostru n-au mai rmas dect 30% din locuitori, iar ceilali au murit i mor de foame, nici
chiar pe front nu i-au pierdut viaa atia oameni (raionul Bli). Trim timpuri grele, nct
oamenii mnnc oameni. Snt nmormntai cte 50 de oameni pe zi. Te prinde o mare groaz
n-avem frm de pine i oamenii mor ca mutele (raionul Orhei). Bntuie o foamete de
care nu s-a mai vzut. Oamenii mor ca mutele, pe zi ce trece mor tot mai muli (raionul
Bujor). De mare ce-i foametea, oamenii mnnc pisici, cini, oareci, cai i unii pe alii. Zilnic
mor de foame 10-15 oameni, nici nu mai este unde s-i nmormntezi. Nu-mi mai ajung puteri s
triesc aa i mai departe (raionul Vulcneti).
Erau prini care si prseau copiii, numai ca s nu-i vad murind de foame.
Dar aspectul cu adevarat oribil al foametei era canibalismul.
Lipsa complet de produse de hran normal pentru o populatie foarte numeroas (n unele
regiuni, pentru majoritatea populaiei, n altele practic pentru toat populaia), consumul de
plante i subproduse agroindustriale dunatoare snttii, de cadavre i hoituri a provocat o
mare cretere a morbiditii.
Pe drumul de la Ciadr-Lunga pna la Congaz, relata funcionarul, se tvleau cadavre care nu

fuseser strnse mult vreme. n primul sat n care m-am oprit, Baurci, localitate mare, era o
linite de mormnt; oamenii nu puteau fi vzui nici n strad, nici n ogrzi, intrrile i ieirile (n i
din curi, n.a.) erau ntroienite. Pridvorul i ncperea sovietului stesc din centrul satului sunt
ticsite de btrne si copii umflai. Unii din ei sunt pe jumtate leinati. Alturi este un punct de
alimentare. La fereastra unde se distribuie hrana e ncierare i strigte neomeneti. Sovietul
stesc nu are date exacte privind starea populaiei. Mi s-a spus c n ziua trecut muriser 20 de
oameni. Am propus cercetarea imediat a curilor. n prima jumtate a zilei au fost gsite 73 de
cadavre. Majoritatea cadavrelor erau ascunse n oproane, pridvoare, n nmei. n primele zile
ale lunii februarie au murit 93 de oameni. n satul Bealma, povestete trimisul de la centru,
situatia este i mai proast. La sovietul stesc mi-au raportat c, potrivit unor date incomplete,
pe parcursul a 8 zile ale lunii februarie i n ianuarie au murit 630 de oameni.
O cifra media a deceselor cauzate de foamete este undeva intre 250 000 300 000.
Si apoi, iarasi, alt val de deportari:
"Sufletul ne este plin de jale ca Nistrul de prundi ... din satul nostru au fost ridicai cei mai buni
gospodari i i-au dus departe, dar unde, nimeni nu tie, tie doar unul Sfntul Duh. Erau mari
strigte i plnsete, ei strigau: Doamne Dumnezeul meu, ce am fcut i unde ne duc
Intre 1940 1950, Basarabia a pierdut 30% din populatie si toti 100% au trecut prin infern.

Chiar daca aceasta ar fi fost o simpla expozitie de covoare tot m-as fi dus la Chisinau sa le vad,
pentru ca sunt frumoase.
Dar acestea sunt covoare care au fost salvate de la instrainare. Salvate cu ce pret? Salvate
de cate ori? Unde? Unele chiar ingropate in pamant. Salvate cu ce eforturi? Si cata lume le-a
purtat de grija?
www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
http://www.magazinruris.ro/
e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
skype - adrianpop58
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A
ROMANIEI
https://www.facebook.com/groups/580050608756870/ - Biserica GROICA Satul CRUCI
https://www.facebook.com/groups/6437...37897/?fref=nf
Sfantul Parinte Arsenie Boca
Rspunde cu citat

2.

01.08.2013#23

Adrian Pop

Senior Member
Data nscrierii
10.10.2011
Locaie
CRAIOVA
Posturi
48.766

Cum sa nu te duci sa le vezi?

Publicat de Ioana Corduneanu la 01:18 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti
vineri, 23 noiembrie 2012
Dulce, din nou !

Daca vreti sa gustati, sau sa invatati reteta exacta, ma gasiti maine (sambata), la
Clubul Taranului, pe terasa, cu sort & basma & sucitor, gatind cu drag!
Publicat de Ioana Corduneanu la 23:57 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti

miercuri, 14 noiembrie 2012


Covoarele noastre si covoarele lor; ciobanii nostri si ciobanii lor.

Doamna Varvara, de la Chisinau, m-a avertizat de la bun inceput: "ai grija: ca o sa


incepi cu ceva si o sa ajungi la altceva" iar eu m-am grabit sa raspund "ba nu, n-am
sa fac asta". Desi stiam ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa ajung si la covoare.
Special am numit blogul "semne cusute" pentru ca stiam ca va urma un "semne
tesute". Si mai stiam proverbul care zice: "sapa acolo unde esti" si m-am decis
turcii sa se ocupe de covoarele lor, eu ma ocup de iile noastre. Nu m-am putut abtine
decat 7 luni: a trebuit sa ma duc acolo, la sursa, muream de curiozitate. M-am intors
dupa 12 zile, cu sute de poze, kilograme de carti si capul calendar pentru ca m-am
lacomit sa aflu cat s-a putut de mult din muzee, ateliere si de la intermediari
vanzatori.

O sa ma tin de planul initial si o sa las in asteptare toate semnele tesute; dar o sa


scriu un rezumat in mare este ceea ce am prezentat ieri la evenimentul din cadrul
Bienalei de Arhitectura.
Cu triburile de pastori nomazi din Turcia / Asia Mica / Iran / Caucaz avem multe de
impartit. Nu doar cuvantul cioban in sine, ci si tot alfabetul de semne de baza,
pastrate din vremuri indepartate, cand oamenii venerau doar Soarele. Si daca
reuseau sa gaseasca un loc bun, o vale roditoare, deveneau sedentari, agricultori si
venerau si Pamantul, intruchipat de Zeita-Mama (o zeita grasa).
Dar, spre deosebire de ciobanii nostri care colindau agale, mai ziceau din fluier, etc,
ciobanii lor erau nevoiti sa migreze la modul cel mai serios, zile in sir, in cautare de
apa si pasuni pentru turmele lor. Ca sa reziste in aceste conditii aspre, ei au ajuns
chiar sa dezvolte o rasa de oaie capabila sa acumuleze o rezerva de 10 15 kg de
grasime in coada: un fel de oaie-camila !!! Pentru acesti nomazi, covoarele,
produse din lana de oaie si/sau par de capra si camila reprezentau de-a dreptul o
moneda de schimb. Calitatea lanii, deci implicit a covorului, depindea de calitatea
ierburilor pe care animalele le pasteau. Asa ca au mers mai departe si au dezvoltat
rase de oi cu 2 straturi de lana: unul aspru si rezistent la exterior si unul fin pe
dedesubt. Prin comparatie cu aceste locuri neprietenoase, Caucazul, verde,
impadurit, a generat invidia si legenda despre "lana de aur".
Pe cat de sarac si arid era mediul in care traiau acesti nomazi, pe atat mai bogat era
desenul si coloritul pe kilimurile lor. Ei nu aveau pereti sau usi: cu aceste covoare si
cu corturile lor isi delimitau spatiul de locuit. Cum ar putea niste carpe sa protejeze
impotriva primejdiilor? Pe covoare s-au tesut semne: din frica, din superstitie, in
speranta ca vor servi drept scut. Motivul crabului, motivul scorpionului urma sa-i
protejeze de scorpioni; motivul 'coltii lupului' urma sa-i tina pe lupi departe si tot
asa. Din teama de a nu se rataci, fara reper, in pustiu, au tesut retele de stele: stele
mari si constelatii de stelute mici. Steaua Nordului, singurul punct fix, a fost mereu
calauza navigatorilor si a nomazilor.
Pomul vietii a aparut pe kilimuri dupa intalnirea lor cu islamul, fie ca l-au imbratisat
sau nu. Este un pom care de fapt nu exista, nu are corespondent in lumea reala; de
multe ori este reprezentat cu radacinile in sus, spre cer, pentru ca isi trage seva din
Rai.
Gradinile de pe covoarele lor sunt iarasi ireale; sunt vise asa isi imagineaza Raiul:
un loc strabatut in lung si-n lat de canale de apa, cu fantani la colturi si la intersectii.
Ceea ce noua ne pari flori, sunt de fapt "noduri infinite" izvoare care nu seaca
niciodata, sursa vietii vesnice.
Din cand in cand mai vedem pe cate un covor cate o bordura cu vita de vie,
imprumutata de prin Caucaz. Si mai rar apare floarea de lotus, stilizata ca o palma;
floare pe care nu au vazut-o niciodata, dar au preluat-o prin intermediul persanilor,
din orient. Asa au facut de fapt si cu paunul. Tot asa se mai intampla sa apara o
camila ratacita pe cate un covor din Banat sau Oltenia: vazut pe alt covor, placut,
copiat, nu conteaza ca nici o camila n-a ajuns pe la Craiova.
Florile simbol ale Turciei, cele mai iubite, laleaua si garoafa, apar abia in sec. al XVIIlea, initial pe covoarele 'culte', 'urbane'. Dar, surpriza, nu in Turcia, ci in Romania!
Aici ele au fost stilizate si incluse in medalioanele centrale. S-au reintors in Turcia, in

vestitul centru din Bergama, de unde au ajuns sa influenteze si Konya, centru


important al productiei de covoare din centrul Anatoliei. Mai la nord de Konya,
producatorii din Ladik, au stilizat si au adaugat si crinul. Si-abia apoi motivele au fost
preluate de nomazi (un caz mai aparte, in care moda urbana s-a raspandit in mediul
rural).

Pe acest covor din Bergama (sec 19), lalelele apar pereche, reprezentate cu alb,
stilizate, in coltul de sus si in coltul de jos al medalionului central - medalion sub
forma de romb, delimitat de garoafe. Medalionul este inconjurat de stele negre, cu 8
colturi (crucea Zeitei Pasare), incadrate in hexagoane rosii, pe fond negru.
Si-apoi sunt multe de spus si despre cum s-au transmis in timp aceste semne:

aceleasi semne, pastrate in moduri diferite.


Femeile din triburile nomade trebuiau sa-si teasa singure zestrea; totul dupa reguli
foarte stricte, dictate de trib, a carui identitate trebuia pastrata nealterata.
Exuberanta tinereasca a fetelor putea fi un pericol, asa ca ea trebuia domolita si
creativitatea trebuia sa fie exprimata in mod disciplinat. Femeile nu prea aveau voie
sa vorbeasca: kilimurile erau singurul fel in care se puteau exprima. Dat fiind ca nu
au vorbit despre semne, povestile lor s-au uitat de multa vreme si sensul lor initial sa pierdut. Acum tuturor semnelor li s-a atribuit rolul de protectie impotriva "ochiului
dracului" (nu stiu cum sa traduc exact 'the evil eye'). Carligul ciobanului? Semnul
acela in forma de "S", pe care-l avem si noi si-l numim la fel? Te protejeaza de
"ochiul dracului". Motivul pieptenului, pe care-l avem si noi? La nevoie, se transforma
in palma protectoare a Fatimei si te protejeaza de "ochiul dracului". Crucea? N-are
nici o legatura cu crestinismul: ea crapa "ochiul dracului" in 4. Zvastica? La fel, il
crapa in 4 si-l si rasuceste. Nu glumesc. 75% din semnele tesute se lupta cu acest
"ochiul dracului", impreuna cu armata de ochi albastri de sticla care atarna in Turcia,
de fiecare cui disponibil, de breloc, la ferestre, la usi si pe usile frigiderelor.
Ori la noi parca nu-i atata superstitie si teama. Si femeile au decis singure ce fel de
haine sa poarte si cum sa le impodobeasca. Au ales plantele pe placul lor si se vede
asta pentru ca le-au numit cu drag, le-au alintat si pe toate le-au chemat cu
diminutive. In natura s-au simtit bine, in pace, in siguranta, inconjurate de flori au
cusut la umbra, in iarba, cand s-au dus cu oile. In codru au gasit adapost in vreme
de bejenie. Au inventat legende si povesti pentru fiecare frunza si le-au spus la
sezatori; au lucrat relaxat, ca sa fie ele frumoase; nu ca sa aiba ce vinde la targ. Tot
ce au cusut si tesut a fost pentru familie si pentru casa lor, sa le fie drag sa stea in
ea. Au lucrat impreuna, au facut echipa cu fiicele si nepoatele si surorile; s-au ajutat
si au pastrat semnele ca mostenire si amintire de la cei dragi; nu pentru ca li s-a
impus.
M-am simtit ca si cum am fost intr-unul din jocurile acelea care iti cer:
"ai 2 saptamani sa gasesti 100 de asemanari si 100 de deosebiri intre covoarele
noastre si-ale lor, intre ciobanii nostri si ai lor".
Am de citit 700 de pagini A4, de studiat 1200 de desene, 40 de harti cu triburi si de
clasificat toate pozele pe care le-am facut.
In curand voi merge la Chisinau, sa vad expozitia de covoare vechi Basarabene
salvate de la instrainare (deschisa la Muzeul de Etnografie si Istorie
Naturala, pana pe 15 decembrie) si ma bucur ca o sa inteleg tot ce o sa vad;
fiecare detaliu si fiecare fir de ata.
Dar de maine ma intorc la iile noastre.
Publicat de Ioana Corduneanu la 08:57 2 comentarii: Trimitei prin e-mail Postai pe
blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti

1.

miercuri, 31 octombrie 2012


IA DE AUR

Portul femeilor este un exemplu admirabil de echilibru intre creativitate, simt practic si bun gust.
Folosind, la baza, aceeasi croiala si aceleasi reguli de compozitie, fiecare femeie si-a adaptat
costumul astfel incat sa fie unic si s-o avantajeze pe ea. Ia a fost ca un fel de uniforma, dar
uniform e ultimul lucru care-ti vine in minte cand te gandesti la ii: de fapt nu sunt 2 ii compuse la
fel si purtate la fel.

Aceste reguli de compozitie au plecat de la considerente practice si functiunea a fost, inainte de


orice. Haina a fost compusa pentru a putea fi si descompusa, pentru a inlocui partile care se uzau
mai repede; la nevoie, camasa primea un 'refresh'. Cu astfel de croiala, nu se pierdea nici un
petec de material. Totul a fost gandit si optimizat pentru ca sa nu se risipeasca material, timp,
efort.
Costumul, in mare, arata ca un fel de rochie, compusa din bucati: camasa la care se atasau
manecile si poalele (fusta) care nu erau insa intotdeauna cusute de camasa. Poalele se faceau
dintr-o panza cu tesatura mai putin fina decat pentru camasa: se uzau mai repede si erau
acoperite de catrinte, fote, deci nu merita sa investesti in poale. Doar marginea de jos, care se
vedea de sub fota / catrinta primea o bordura decorativa. Oricum ar fi trebuit sa i se coasa tiv si
atunci, de ce sa nu fie si placut ochiului?
Prima cusatura care a aparut pe ie pentru ca nu se putea fara, a fost "UMARUL" anume cea
care unea maneca de trup. Aici au aparut prima data semnele cusute, marcand aceasta cusatura.
Ulterior, aceasta banda a fost repetata mai jos, de cateva ori si a devenit "ALTITA". Sunt 3 reguli
de baza ale altitei pe o ie corecta:
> banda decorativa de sus este distantata un pic de restul si bordurile laterale ce o marginesc se
ridica mai sus de ea; altita sa ramana deschisa inspre sus
> altita este mai ingusta decat restul manecii (regula derivata din croiala, considerente practice)
> motivele folosite pe altita nu se regasesc nicaieri altundeva pe ie (aceste motive sunt legate de
identitatea femeii, de locul de unde ea s-a nascut, etc)
altita se facea, de multe ori, o bucata de panza separata; pentru ca presupunea multa munca;
este cea mai densa cusatura. Fiind separata, femeia o putea refolosi pentru camasa urmatoare,
cand prima se invechea.
In studii mai vechi, facute prin 1850, pe plansele desenate, inca se mai trecea separat numele de
"UMAR" pentru banda decorativa de sus si "ALTITA" pentru benzile decorative similare care se
repetau mai jos. Mai tarziu, "UMARUL" a fost contopit cu totul in "ALTITA", desi a ramas ca rand
distantat, nu a mai fost numit in mod special.
"INCRETUL" a aparut tot din considerente practice: manecile au fost croite mai largi, ca sa fie
mai comode si atunci a fost nevoie de aceasta banda pentru a le aduce la aceeasi dimensiune cu
despicatura din trupul camasii. Realizat printr-o tehnica de cusut speciala, incretul era cusut cu
linii paralele pe fata si verticale pe spate. Se trageau firele si banda se ingusta. Atunci nu exista
elastic, dar incretul are un rol asemanator. Intotdeauna romancele au cusut incretul in nuante de
ocru, galben, chiar si alb (Mehedinti). Hutanii din Bucovina au preluat si ei incretul odata cu
costumul dar pentru a se diferentia l-au facut rosu. Iar Rutenii au ales, tot pentru diferentiere,
sa-l faca verde sau albastru. Pe banda incretului s-au folosit motive specifice, feminine, legate de
fertilitate: in special romburi si variatiuni de romburi, taiate si intersectate.
"RAURII" de pe maneci au rol estetic. Jongland cu proportia modelelor, densitatea raurilor,
culorile folosite, femeile isi reglau aparitia, silueta, prin adevarate iluzii optice. Sunt 2 tipuri de
rauri: drepte (simple sau increngate) si oblice, numite: costisate, chiezuri, piezuri (piezise). In
Vrancea, femeile au ajuns la un efect special, cosand raurile drepte dar rasuncind manecile.
Aceasta "moda" s-a raspandit si prin zonele invecinate, ajungand pana in Muscel. Nu cred ca
poate fi o regula fixa, dar imi pare ca in Moldova si Bucovina predomina raurile piezise; si in sud,
Muntenia si Oltenia cele drepte.
Raurii de pe piept, mult mai bogati la iile de vara si normal, in sudul tarii. In nord, fiind mai rece,
femeile purtau bundita (cojoc fara maneci) care acoperea ia pe piept si spate. Se vedeau doar
manecile. Nu avea rost sa incarci o ie pe care urma s-o ascunzi sub bundita.

Mai exista cusaturi decorative pentru guler si marginea de jos manecilor. Si mai exista un tip de
cusaturi, "cheite" folosite pentru a uni bucatile de panza intre ele: pentru a coase maneca pe
interior, pentru a coase fata de spate. Numele folosit pentru aceste cusaturi, cel putin in
Dobrogea si uneori in sud este "BIBILURI" si numele spune totul. Te-apuci sa bibilesti o ie
numai daca mai ai timp si chef. Asta nu inseamna ca o incarci excesiv. Cheitele, bibilurile, se fac
cu ata alba sau rosie. Si femeile au stiut ele foarte bine sa pastreze o compozitie echilibrata, un
raport palcut ochiului intre fondul alb al iei si cusatura colorata. De altfel, in Tulcea, cu toate
"bibilurile", camasa arata foarte simplu si elegant, pentru ca nu are rauri si incret, ci doar "UMAR".
Am cautat in disperare sa gasesc o schema cu regulile de compozitie si proportiile elementelor
pe ii. Asta pentru ca intentionez sa recompun ii, pe baza motivelor autentice recuperate care au
fost, la vremea respectiva, colectate pe bucati.
N-am reusit sa gasesc nimic concret; insa, Doamna Varvara Buzila, director adjunct al Muzeului
de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau, a fost amabila sa-mi raspunda la intrebari si sa-mi
dea niste indicii. Astfel:
incretul = 1/3 din altita; altita + incretul = 1/3 din lungimea totala a manecii.
Facand un desen, a rezultat cum ca maneca se imparte in 12 parti egale:
3 parti, adica un sfert din lungimea manecii revine altitei. O parte revine incretului. Raurii raman
cu 8 parti din 12, adica cu 2 treimi.
Asa ar fi o ie ideala, dar nu obligatorie. Proportiile s-au obtinut facand o medie intre foarte multe
variante de ii. Asa cum s-a ajuns la "dreptunghiul de aur", asa putem sa numim aceasta schema
"ia de aur" si s-o folosim nu ca regula rigida, dar ca reper.

Publicat de Ioana Corduneanu la 12:12 5 comentarii: Trimitei prin e-mail Postai pe


blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: la blouse roumaine, modele de ii, povesti

joi, 25 octombrie 2012


Se intampla din nou !

Asa arata poale'n brau si varzari fierbinti, abia scoase din cuptor.

Publicat de Ioana Corduneanu la 17:48 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti

vineri, 5 octombrie 2012

weekend MOLDOVENESC la cratita, la MTR

urmeaza un fel de maraton de gatit: la cratita pentru bors, la tigaie pentru parjoale,
la tavi pentru malaies si alivenci; dar mai ales la planseta, unde am de facut sute de
poale'n brau, varzari si placinte.
fug sa ma apuc de treaba - la placinte inainte!

Publicat de Ioana Corduneanu la 15:22 Un comentariu: Trimitei prin e-mail Postai


pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook

Etichete: povesti

duminic, 30 septembrie 2012


frunza verde de ...
"Getul era 'om de padure', dupa cum asa de just si de frumos ne-o spune Parvan insusi. ... Getii
aveau un stindard cu 'balaur' (cap de lup, coada de sarpe). Imaginea tradeaza mitologia unui om
de padure. ... Getul, ca om de padure, avea desigur si zeitati ale padurii. Padurea era pentru el o
divinitate palpabila, magic-ocrotitoare. Getul, cand intra in padure, se simtea intrand in divinitate.
Noi, romanii, mai cunoastem si astazi o 'muma a padurii', cel putin in povesti. De multe ori,
memoria istorica se refugiaza in povesti. Chiar daca aceasta muma a padurii n-ar fi o ramasita
arhaica si nu vedem de ce n-ar fi - , e ingaduit totusi sa banuim in dosul unor atari figuri
palpitand un strafund de mitologie si de magie a padurii, un strafund geto-trac. Calauziti de vechi
motive de folclor, am fi dispusi sa mergem chiar mai departe. S-a spus nu o data ca 'frunzaverde', cuvintele runice cu care incepe cantecul, ar fi simbolul legaturii istorice ce exista intre
roman si padure, protectoarea sa in vreme de bejenie, sau o amintire a vremurilor de haiducie.
Noi vedem in aceasta "frunza verde" ceva mai mult, adica ecoul preistoriei. Intrezarim in dosul
cuvintelor un verde arhaic, de mitologie si magie a padurii si a zeitatilor vegetale. 'Frunza-verde'
are ceva dintr-o rituala invocare a stihiilor vegetale care ocrotesc viata si mai ales datatoare de
viata."
a scris Lucian Blaga, in eseul "Getica", publicat in revista Saeculum, I, nr. 4, 1943
maghieran, flori, maselar, frunza de smeurica, bujor, frunza tamaitei, floricele, copacel cu
crengute, fasole, garoafe, clopotei, crucite, bradanasi, frunza de navalnic, feriga, romanita,
frunzele paltinului, feriga, romanita, frunzele frasinului, mugurasi, macris iepuresc, trifoes, frunza
trifoiului, cimbru, gura leului, nemtisori, poame de vie, boarze, frunza macului, cicoare, frunza
mirtei, frunza de capsuni, loboda, floricele macisele, cimbrisor, holbure, ochiul boului, coacaza,
dedita, mazarichea, frunza visinului, cerceii domnului, brad, frunza rutei, floarea macului,
pomisori, plopisori, butucasi cu bobite, tortel, bobite, soarea soarelui, floricele cu carligi, crengute,
merisori, graunciori, frunza plopului, trandafirul romanesc, rezele, floricica marului, frunze in
unghi, frunza urzicei, chiper in trei unghi, frunze de nalba, crengari cu graunciori, pastai, floricele
de maslini, floricica dumbravnicului, in trei frunze, hribi, trifoaie inflorite, floricele de trandafiri,
floricelele cimbrului, bobocei, frunze de gutai, pinisori, creanga bradului, frunzele scorusului,
spicusori, flori de barbanoc, creanga molidului, floricele pe creanga, frunza stejarului, graul
cucului, pintrijelul, toate vin, in variante diferite, care mai de care mai inspirat geometrizate,
sa impodobeasca raurii iilor, pieptul si poalele. Insa n-au ce cauta pe altita si incret; care
vorbesc cu alte semne, despre altceva. Si voi scrie despre asta in curand.
Doar ca azi am trecut prin padure si mi-am amintit: cum e sa fii copil si sa-ti petreci toata vacanta
de vara in codru si prin padure si mai ales prin mlada (padure foarte tanara) de dimineata pana
seara; sa cunosti toate florile, toti copacii, dupa frunze si scoarta, sa cunosti toate ciupercile bune
si sa stii cum se ascund sub frunze.
Un singur lucru nu inteleg: de ce oare n-am intalnit pana acum printre atatea motive, busuiocul si
pelinul, care sunt preferatele mele, alaturi de maghieran? Stie cineva? Va rog !
Publicat de Ioana Corduneanu la 18:48 Niciun comentariu: Trimitei prin e-

mail Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook


Etichete: povesti

vineri, 28 septembrie 2012


povestea lui Navalnic
Pentru ca am fost cuminte si am desenat cu spor, ieri am primit un cadou minunat.
Cartea cu "Hore si chiuituri din Bucovina", adunate de Simion Florea Marian, carte editata in
1911, la Viena si la Lipsca. Contemporana cu Albumul cu motive populare din Bucovina
Si asa am aflat care-i treaba cu "frunzele de navalnic", motiv 3 de pe plansa 11:
"Navalnic era numele unui flacau frumos, cazut din cer de frumos. Fetele, cum il vedeau, se
prapadiau dupa dansul si-si faceau sama. Daca intra undeva, in vreun sat, toate cararile se
incurcau pentru fetele cele frumoase si toata partea femeiasca nu-si mai tinea firea si umblau
femeile buimace bete, nu altceva. Ce sa mai vorbim!
Baietanul cel nazdravan caci si nazdravan era galatusul cel fumos! - ajunse intr-o padure si
acolo ce sa mai afle? Maica Domnului avand a trece prin locurile acelea pline de copaci si de
buruieni fel de fel isi incurca si ea drumul din pricina lui si ori incotro s'ar fi intors, tot degeaba:
trei zile si trei nopti a trebuit sa rataceasca Prea Sfanta, pana ce, intr'o buna dimineata, drept in
zori, se intalneste in intunericul padurii c'o baba imbracata in camesa alba, umbland dupa
buruieni de leac si fiind si ea tehuita de holteiul cel fermecator.
- Pe cine cauti, batrana a lui Dumnezeu, in zorii diminetii?
- Hei! Pe Navalnic-voinicul cel ce urseste fetele, raspunse baba, - si am sa-i fac de urat, sa nu
mai incurce cararile oamenilor!
Navalnic, care pandia intr-un tufis, a iesit la lumina, gata sa iea vieata si batranei precum si
Maicei Prea Curate.
Dar aceasta, cunoscandu-l indata a blagoslovit asupra-i zicand:
- Navalnic esti, navalnic sa fii!
Intre buruieni de dragoste esti, si buruiana de dragoste sa ramai!
Precum a si ramas: buruiana de dragoste, pentru leac. Caci si acum el creste in paduri pe vetre
anume, stiute de babe facatoare de lumea draga. De Sf. Maria-Mare, de obiceiu, se duce vreo
baba de acestea, in zori, la padure: impreuna cu ea merge tineret mult chiuind: uiu! Iu, iu, iu!
Suparat nu se cade sa mearga nimeni la o asa iscodire, care cere veselie si voie buna. Duc in
mana mai cu seama zahar si, pe langa altele, zice biata baba cea imbracata in curata si
frumoasa camesa alba: cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la
mine! De obiceiu se chiuie mai tare, cand se da cu ochii de buruiana dragostei adica a
nazdravanului si frumosului Navalnic."
www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
http://www.magazinruris.ro/

e-mail - adipop@popservice.ro
ID Messenger: zalmoxa_adipop
skype - adrianpop58
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A
ROMANIEI
https://www.facebook.com/groups/580050608756870/ - Biserica GROICA Satul CRUCI
https://www.facebook.com/groups/6437...37897/?fref=nf
Sfantul Parinte Arsenie Boca
Rspunde cu citat

2.

01.08.2013#24

Adrian Pop

Senior Member
Data nscrierii
10.10.2011
Locaie
CRAIOVA
Posturi
48.766

(Povestea a fost spusa de d-soara Alexandra Leontescu, din Vlasinesti-Dorohoiu.)

Publicat de Ioana Corduneanu la 21:53 Niciun comentariu: Trimitei prin email Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook
Etichete: povesti
ATENTIE ! se fura motive
Tanti Florica, nascuta in 1923, in judetul Olt, mi-a povestit cum se furau motivele pe vremuri:
"toamna, veneau la noi muntenii, sa vanda fructe prin satele de la campie. Dadeau mere si prune
si luau grau si porumb. Si se rugau fetele, femeile, de muntence sa le lasa si lor ia pentru o
saptamana sau doua, pana treceau pe drum inapoi. Ca muntencele aveau iile mai frumoase. Si
repede coseau modelul, sa-l tina minte si il ascundeau pe dupa soba. Apoi, toata iarna coseau, la
lumina de lampa, ca sa fie gata de Paste, cand toate vroiau sa iasa cu o ie noua. Si toate vroiau
ca a lor sa fie cea mai frumoasa. Ce coseau la ea tineau secret, sa fie surpriza. Daca sentampla, ca vre-o fata sa vada modelul alteia si sa-l fure, iesea un mare scandal. De fata cu toata
lumea, acolo pe loc se certau si ii zicea 'hoato, de ce-ai furat?' si apoi nici nu-si mai vorbeau".
Inginerul E Kolbenhier, din al carui Album eu reproduc acum motive, povesteste si el despre furtul
de motive:
"din numarul intreg al desenurilor intrebuintate, o parte foarte mare este, fara indoeala
traditionala si s'a conservat neschimbata din generatiune in generatiune pana in ziua de azi.
Altele iara vor fi suferit in decursul vremurilor destule schimbari in forma si coloare, din cauza
tendintei femeilor, de a da lucrului o nota individuala; multe apoi sunt productele clipei, nascute
ocasional in urma unui impuls din afara, sau efectul unei dispozitii speciale, cu care un timpul din
urma se combina si ambitia de a iscodi un desen ce nu-l are nici una din celelalte femei din sat.

Mania aceasta, de a escela singura, seduce in timpul din urma adese si duce la o furatura
ciudata de desenuri: o fata care merge la hram intr-un sat invecinat, vede acolo la o fata
frumoasa din alt sat un desen care-i place deosebit. Cunostinta-i facuta indata: fata studiaza
desenul, isi inseamna cat mai bine formele lui principale, numara chiar si firele si, ajunsa acasa,
reproduce rapede din memorie motivul pe panza. Amanunte uitate le inlocuieste dupa gustul ei,
adaogand cate odata una sau alta si ambitia ei este satisfacuta, totodata insa s-a creat un nou
desen sau o noua varianta.
...
Unele desenuri, care, prin maritisul unei fete dintr-un sat in altul, se introduc si se raspandesc de
la ea in satul din urma, se numesc cate odata dupa satul de origine. Asa, de pilda, Mahalana,
Ceahoreana, dupa satul Mahala, Ceahor; iar la rusi se afla adese pentru unele desenuri
folosite de ei numirea generala "woloskie" adica romaneasca."
Autorul a insistat sa mentioneze in Albumul sau toate nationalitatile care se gaseau la vremea
aceea pe teritoriul Bucovinei; s-a declarat impartial si a avut cuvinte de lauda pentru costumele
tuturor. Apoi s-a scuzat fata de cei pe care nu ii va include in Album, spunand ca nu poate face un
studiu atat de amplu care sa fie si temeinic documentat. Din cele 73 de planse care au fost
desenate, cam 47 sunt dedicate motivelor romanesti, iar restul motivelor rutenesti. Fiecare plansa
are mentiunea respectiva. Isi cere iarasi iertare fata de hutani si descrie portul lor in cuvinte,
comparandu-l cu cel romanesc si cu cel rutenesc. Pentru ca, mentioneaza el, deosebirile sunt
clare. Sunt zone unde, convietuind, s-au influentat unii pe altii; dar a fost firesc sa insiste in a-si
pastra caracterul propriu. Prin culorile folosite, prin tipul de modele, felul in care ele sunt mai mult
sau mai putin geometrizate, puse in compozitie si dimensiunea acestora. Sunt usor de deosebit.
In fine, acestea sunt niste furturi dragute si nevinovate.
Insa ce ziceti de asta:
Doamna din Moldova, (specialist de renume), care mi-a indicat acest Album, mi-a povestit,
revoltata, ce s-a intamplat cu el. A fost readus in atentie, dar nu corect.
Iata cum apare acest album, re-editat in Canada, de catre o asociatie a femeilor ucrainiene:
brusc, toate aceste motive, atent selectate si catalogate, sunt etichetate drept "ucrainiene".
Interesant ca in Albumul original, de fapt, cuvantul "Ucraina" "ucrainian" nici nu exista. De ce?
Ghici! Mai jos puteti compara copertile:
pe pagini, femeile ucrainiene din Canada, au omis sa mentioneze provenienta motivelor. Nu cred
ca n-au mai avut loc pe pagina; pentru ca un text general tot au pus acolo; mai degraba pare ca
n-au avut bune intentii:

Fara sa fiu specialist, pot sa-mi dau cu parerea si sa spun ca mi-e cam SILA sa vad asa ceva.
Asta ca sa folosesc un cuvant de origine slava.
Sincer: cred ca acesta este un furt urat. Nu stiu cui ar trebui sa-i pese, daca se mai sensibilizeaza
cineva sau nu, sau ce-ar fi de facut.
Totusi, de acum incolo, eu voi adauga tag-uri in engleza, care sa descrie toate motivele ca fiind
romanesti. Pentru ca, oricum, n-o sa ma obosesc sa redesenez motivele rutenesti: am alte
prioritati:
vre-o 350 de ii + vre-o 700 de motive din Moldova centrala, din sudul Olteniei si Tulcea.
Cate bucati de tara inca imi lipsesc !!! Si lista mea de "to do" sporeste. Pe langa ce-am gasit
singura, am mai si primit. Pana acum, sunt 4 persoane care mi-au permis sa le fotografiez
colectiile personale si sa le adaug aici pe blog, in viitor. Le multumesc frumos!
Cu asa abundenta de motive, nu pare c-am avea nevoie sa furam motivele altora; insa, ne

permitem oare sa lasam sa se piarda din ele? Sau sa ne gandim si la urmasii urmasilor nostri si
sa avem ceva mai multa grija?

Camasa cu platca se considera ca fiind derivata din camasa de tip T, dat fiind ca
manecile se adauga din laterale, nu se aduna in jurul gatului, de-odata cu stanii, ca
la camasa incretita.
La noi a aparut mai recent si s-a purtat acolo unde s-a purtat si camasa dreapta. In
secolul 19 s-a raspandit in 2 zone diagonal opuse alte tarii, in 2 forme diferite; la NV
(Maramures & Oas) si "la sud", pe vaile si luncile marilor rauri: pe valea Dunarii; DoljRomanati, Olt (si un pic in sus pe Valea Oltului), Teleorman, Vlasca, Ialomita si Calarasi,
Constanta mai mult ca Tulcea (Delta a ramas mai izolata) ... apoi in sus, Braila, Covurlui
(Galati) chiar urcand pe Valea Prutului spre Tutova. Fireste, s-a purtat si la sudul
Basarabiei & Bugeac.
Comparand cele 2 variante, insistam pe deosebiri, enumerate precis in schemele de
croiala.
Camasile cu platca de la sud primesc "semnele cusute" mult mai liber decat camasile
incretite, totusi urmaresc niste principii. Pe platca, ornamentele se aseaza fie simetric,
pe umeri (ca in Dobrogea si sudul Basarabiei), fie se aliniaza frumos pe marginile ei. In
Olt si Teleorman apar chiar variante in care platca este din dantela. Comparand cu
camasa cu altita, platca primeste atentie tot cam ca altitele. Pe maneci, broderiile
dubleaza imbinarile intre foile de panza, deci stanga si dreapta cheitelor. In acest fel ele
seamana cu raurile camasilor incretite. Sunt exceptii, sunt mai rare cazurile in care
raurile imbogatesc toata maneca. E o chestiune de fala nu de rost.
In camasile de la NV, munca si priceperea se investeste in cutele de tot felul care
incretesc manecile pentru a putea fi prinse de platca. Mansetele sunt bogate iar platca
este si ea decorata cu simboluri marunte, fine, discrete. Camasa de NV mizeaza mai
mult pe jocurile de lumina si umbra, pe volumul faldurilor. Atentie mare !!! Platca trebuie
sa fie mai serioasa, sa coboare si pe piept, pentru ca manecile se prind numai de ea si
nu si de stani !!! Daca platca e micuta, camasa va fi incomoda, tare greu de purtat. Cred
ca nu sunt singura care am imbracat asa o camasa si am ramas prizoniera in ea, ca intro camasa de forta. Trebuie sa va masurati cu atentie.
Ambele camasi primesc semne cusute si la gura camasii, care poate fi si de forma
rotunda dar si dreptunghiulara.
Ambele camasi consuma mai multa panza, anume cca 150% fata de o camasa incretita
la gat. O estimare pentru mine, ca exemplu: (174 cm, 52 kg, bust 87 cm), pe o panza ca
iesita din stative, deci cu latime de cca 50 cm, am nevoie de 3 m pentru o camasa
incretita si am nevoie de 4,5 m pentru o camasa cu platca.
De ce? Avem 4 stani pentru trup in loc de 3. Avem nevoie de 4 bucati pentru maneci,
in loc de 2. deci 3 bucati de panza in plus. ... platca sa zicem ca se echilibreaza cu
altitele, iar pavele sunt comune.
IMPORTANT nu m-am grabit cu croiala pentru aceasta camasa pentru ca ma chinuie
un gand si o intrebare. La care nu am cum sa primesc raspuns, dar cumva, simt ca e
bine: camasile drepte au fost folosite in toata tara, inclusiv de catre femei, de purtat de zi
cu zi. Pentru Sarbatoare, femeile din unele zone au avut camasa cu altita, altele au avut
camasa cu platca. Prin toata atentia pe care o primeste platca, ea nu pare a fi o simpla
camasa dreapta. Atentia ramane in zona umerilor.
Deci: pana una-alta, sfatuiesc toate doamnele din zona de sud care sufera pentru ca nu
gasesc camasi incretite in zonele lor sa mediteze putin la camasa cu platca. Toata

munca din altita sa o redistribuie altfel. Nu va fi fix acelasi lucru, nu le putem suprapune,
dar fala maxima tot va fi !
> schemele le-am desenat dupa cartea Doamnei Hedvig-Maria Formagiu, cu mici
ajustari.

argurile de la MTR sunt adevarate expozitii cu vanzare iar pentru mine sunt vanatori de comori.
Nu adun numai modele (fotografiez tot ce merita) dar si raritati si exceptii in ceea ce priveste
croiul si tehnica de lucru. Unele nu au fost nici macar mentionate in carti.
"Perla" de azi este aceasta incretire a panzei intre rauri, la o camasa tesuta. Incretul este aici
pur functional, este vorba de cea mai simpla forma a sa: linii orizontale pe fata si verticale pe
spate. Alegerea culorii dovedeste faptul ca femeia a simtit nevoia unui accent, a unui 'accident'
cromatic.
Dupa cum se vede, altita a fost croita separat si mult mai ingusta decat restul manecii. Parte
din diferenta a fost preluata de acest mic incret. In carti se mentioneaza ca asa ceva e rar,
iesit din uz, folosit numai in Muscel. Insa camasa asta este din Gorj-Mehedinti si nu foarte
veche; si asta dovedeste multe. Printre altele: creativitate inseamna a te "descurca" in orice
situatie.
Incretul nu este dificil ! El doar vrea sa fie inteles si iubit :)
http://semne-cusute.blogspot.ro/2014/03/incretul-la-ie.html
PS: la iile tesute e normal sa se repete acelasi model. Noi insistam sa fie diferite, fiind cusute.
Nu se poate lumina fara umbra si facere de bine fara rau.
Cand s-au tiparit primele Albume cu modele de ii, (cu sprijinul Casei Regale, al Ministrului
Invatamantului, etc), parerile romanilor au fost, ca de obicei, impartite.
In timp ce multi laudau aceste initiative, altii criticau. Invinuiau Albumele ca ucid creativitatea
(femeile copiaza si nu mai iscodesc modele noi), sau ca distrug specificul regiunilor, prin
imprumutul si migratia modelelor. Aceste lucruri se intamplau deja, de cand lumea si
pamantul, dar, intr-adevar, cu alta masura iar femeile STIAU cum sa adapteze un model
imprumutat, integrandu-l in canoanele comunitatii lor. Tiparul a accelerat aceste fenomene cu
'viteza masinii'. Acum, internetul accelereaza procesul, cu 'viteza luminii'. E aiurea sa
invinuiesti Albumele sau arhiva de modele de pe internet. Oamenii singuri decid cat si ce vor sa
respecte si de ce. Fiecare sa mediteze la ce inseamna "libertatea de creatie", ca suntem in
2014, in Romania, in Europa.
In triburile de pastori nomazi din Anatolia, acolo unde, odinioara, identitatea / apartenenta
putea face diferenta intre viata si moarte, exuberanta tinereasca a fetelor era considerata un
posibil pericol. Ea trebuia domolita si creativitatea exprimata in mod disciplinat. Semnele chiar
se "citeau" strict.
Iata de ce nu putem raspunde mereu la intrebarea care apare atat de des: "de unde este iia
mea"?
O camasa cusuta intr-o anume zona poate purta, adaptat, modelul altei zone.
Raurii unei camasi de Muscel, cusuti cu vinetiu, ajung, in timp, sa fie si altita si rauri si
pentru o camasa din Muscel si pentru una din Gorj. Camasa din Gorj "simte" nevoia incretului.
Camasa din Muscel "simte" nevoia de culoare. Maria Lungu poarta pe cea de Muscel la Festivalul
Iei, in 2013, la Chisinau. Modelul o inspira pe Olesea Enachi si ea se pune pe cusut. Este ca o
selectie naturala. Cele mai iubite modele se plimba pe unde nici nu gandesti, prin toata lumea.
Iar in ceea ce priveste kitsch-ul, producatorul si consumatorul de kitsch nimic nou.
"Traim intr-o epoca in care obiectele taranesti, avand caracter artistic, sunt foarte cautate. De
unde pana acum 30 40 de ani, putini erau acei care le acordau atentie, in ultimul timp s-a
produs o reactiune in sens contrar si arta populara a cunoscut o admiratie fara rezerva, putin
indiscreta, ca toata manifestatiile in legatura cu moda si snobismul. Si daca neatentia si
dispretul cu care erau tratate si mai inainte, au facut ca multe lucruri demne de pastrat sa
dispara, dragostea de acum nu e mai putin vatamatoare. Ea da prilej sa se inmulteasca si
raspandeasca prin negurstori fara scrupul si amatori fara pricepere, toate acele obiecte
pseudonationale, fabricate in orase, care pun intr-o ciudat alumina si gustul producatorului si
pe al cumparatorului, compromitand produsele autentice ale artei taranesti. ... In orice caz, s-

ar fi putut introduce oarecare ordine in haosul care domeste acum in domeniul artei populare
si s-ar fi putut face o separatie intre ce este autentic romanesc si ce nu; intre ce este frumos
conform cu vechea traditie, demn sa traiasca mai departe si produsul hibrid al modei, care in
zilele noastre provoaca aceleasi ridicole victime la sate ca si la orase.
Scria Domnul George Oprescu in 1922, in cartea "Tara Noastra"
In PRINCIPIU:
ornamentele pe o camasa dreapta urmeaza liniile principale de croiala.
Sa nu uitam ca inainte, panza tesuta in stative era un val cu latime aprox. 45 50 cm si
toate camasile trebuiau croite tinand cont de aceasta conditionare. Pentru a largi o
camasa la trup sau la maneci, se adaugau clini. De multe ori (in functie de silueta)
manecile, stanii, nu se puteau face dintr-o singura latime de panza. Totodata special se
croiau camasi largi, cu maneci largi, somptuaose, pentru a da volum siluetei, pentru a
arata faptul ca ai panza, ca iti permiti.
Toate bucatile de panza (mai putin cele care nu sunt vizibile verticalele de la poale, daca
sunt acoperite complet de fota) se finiseaza la margini cu tiv cu gaurele.
Apoi ele se incheie intre ele cu "cheite".
Motivele / ornamentele cusute se plaseaza mai mult sau mai putin distantate de tivurile
cu gaurele. De cele mai multe ori dublate la umeri, adica si de o parte si de alta a
imbinarii. La maneci si la poale se cos o singura data, insa pe partea opusa, tivul cu
gaurele se imbogateste cu bibiluri: dantela, coltisori cu sau fara margele. Gura camasii
este si ea impodobita
Camasi drepte s-au purtat in Dobrogea, in Campia Dunarii, Baragan, sudul Basarabiei.
Camasile incretite la gat nu le excludeau sub nici o forma pe cele drepte.
Pentru 1 camasa se folosea peste tot acelasi motiv, sau se combinau 2 motive diferite:
unul mai fin si unul mai vizibil, mai puternic.

DESCIFRAREA INCRETULUI
in ultima vreme am observat ca exista o oarecare retinere fata de "incret".
Poate pentru ca nu a fost explicat cu DRAG si cu ROST.
Eu sper ca dupa aceasta postare el sa va devina cel putin simpatic.
Care este rostul incretului?
Rostul practic: inainte nu exista elastic. Femeile foloseau "increteala" pentru a obtine
un efect similar. Altita croita separat, ca sa imbrace si sa contureze umarul trebuia
sa fie unita de restul manecii, care se croia mai larga, pentru a nu incomoda miscarile.
Pentru a miscora latimea manecii, ea se incretea la partea de sus, adica deasupra
raurilor, cu aceasta banda, cu o cusatura speciala.
Rostul simbolic: importanta incretului e dovedita de faptul ca s-a pastrat ca banda
decorativa chiar daca nu a mai fost cusut sa increteasca panza. Cand manecile iilor sau croit dintr-o singura bucata, incretul a ramas sa separe altita de rauri. Da, exista
exceptii, dar vorbim general.
Semnele reprezentate pe incret, sunt, in mare, semne care apar pe ceramica de
Cucuteni (mai putin calea ocolita), adica: romburi, romburi cu laturi prelungite, S-ul
(carligul ciobanului) si coarnele berbecului. Niciodata nu apar pe increturile stravechi
elemente vegetale sau antropomorfe. Ci doar ROMBURI si SPIRALE cu derivatele lor.
Culorile folosite de romance au trecut de la alb la negru, prin nuante de galben, ocru
si brun, de pamant. Atat !
https://www.facebook.com/SemneCusute/photos/a.742624915763748.1073741833.58
1148175244757/597183096974598/?type=3&theater

https://www.facebook.com/SemneCusute/photos/a.699535826739324.1073741831.58
1148175244757/850893021603603/?type=3&theater
De ce a disparut increteala?
Sunt zvonuri cum ca ar fi disparut pentru ca era greu de cusut. Demolam acest mit
acum, sper.
Si mai studiem ca sa facem speculatii aiurea.
Oricum, de pe o iie cu increteala, modelul incretului este aproape imposibil de
descifrat. Unele Albume vechi, ieftine si populare (care au fost de altfel si criticate
pentru ca au simplificat prea mult) nici nu il includ si nici nu il mentioneaza. In
Albumele elaborate, toate iile au incret dar s-au tiparit in prea putine exemplare si
au fost prea scumpe :( Putini au avut norocul sa le aiba.
7 pasi:
1.
incretirea unei panze e o banalitate. Toti avem perdele incretite sus,
nu?
2.
Totusi, ca si la perdea, o incretire a panzei numai prin cusatura
orizontala nu ofera o garantie ca ea va ramane incretita frumos si uniform
3.
Ca sa avem o incretire uniforma, trebuie sa pastram repere verticale.
De aceea nu vom coase sirurile pe orizontala pe toata lungimea. Vom face o
linie orizontala pe fata, apoi ne vom duce cu acul in sus si vom face o alta linie
orizontala, deasupra primeia. Si tot asa. In imagine, cu portocaliu, unde este
ata pe spate.
4.
Ca sa incretim, intoarcem panza pe spate. Cu acul tragem de atele
verticale si orizontalele se vor micsora, firesc. Cam ca atunci cand tragem de
sireturi :)
5.
Desenam un modul al incretului (de multe ori este repetitiv); desenand,
il intelegem complet altfel. (e unul din motivele pentru care nu ma multumesc
sa postez planse scanate si redesenez tot)
6.
coasem modulul am folosit matase si am ales un model simplu, ca sa
se vada bine in postare
7.
intoarcem pe spate si incepem sa tragem verticalele, moment in care
panza se increteste
Luati un ac, exersati si va convingeti. Da, este migalos, dar, dupa parerea mea, mai
criminale sunt gaurelele si cheitele.
Oricum, nu va mai ganditi la incret ca la o "tehnica de cusut" ci mai degraba ca la
caligrafie pe panza.
Romancele au fost mult laudate pentru FINETEA cusaturilor, pentru dovada de echilibru
si bun gust in armonizarea culorilor, pentru masura. Niciodata pentru CANTITATE sau
pentru VITEZA cu care au cusut. O iie nu este un sprint, ci un maraton de cusut.
Incercati sa savurati ceea ce faceti, ca faceti pentru voi.
Mana va ajunge sa lucreze singura, in timp ce mintea se va relaxa si veti fi ZEN.

Publicat de Ioana Corduneanu la 23:58 3 comentarii:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: povesti, tehnici

joi, 20 martie 2014

cum fac o ie - materiale

Publicat de Ioana Corduneanu la 23:03 Un comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

mari, 18 februarie 2014

tipar ie

Omul e masura tuturor lucrurilor pe care le imagineaza, le realizeaza si le poarta. Iile nu


fac exceptie. Fiecare femeie detine cheia "tiparului" pentru iia sa; ea este anatomia
proprie si se exprima prin palmele si degetele sale.
Exact asa cum descriau calatorii straini camasile romancelor (cu mult inainte sa apara
fotografia) si asa cum demonstreaza si imaginea.
Portul romanesc a fost conceput pentru a impresiona si de aproape, prin detaliu; dar si
de departe, prin 'arhitectura' sa. Vazute de la distanta, de unde nu poti citi toate
simbolurile cu care au fost investite, altitele marcheaza umerii ca pete puternice de
culoare, cu rol in definirea siluetei.
Pentru a respecta aceste proportii trebuie sa executi un punct de cusatura marunt (care,
din pacate, nu se poate reproduce pe panza topita, mult prea fina ce n-ar suporta
densitatea broderiei)
Altita era de-o palma. Ea se aseaza ca palma pe umar, in gestul atat de cunoscut, pe
care-l repetam, constient sau nu, in anumite momente. Ganditi-va cand ...
Incretul delimiteaza umarul, asezandu-se intre umar si biceps, suprapus cam peste
triceps.
Totul se leaga; cu rost si firesc.
Fie ca luam in seama sau luam in deradere toate credintele legate de altite, merita sa ne
informam si sa decidem in cunostinta de cauza.

In povestioara unui prieten, este vorba despre o femeie cu grad inalt in armata sovietica,
ce ajunge sa puna mana pe un furou de matase si, nestiind ce este de fapt, il imbraca
peste uniforma si defileaza mandra cu el prin tot orasul.
In fine, defilam si noi cu ce putem.
Cat despre iile cusute pe panza topita ... ne mai si adaptam; nu sunt in stare sa gasesc
o solutie prin care sa se respecte aceasta formula :(
Publicat de Ioana Corduneanu la 22:09 Niciun comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: povesti, tehnici
joi, 17 octombrie 2013

Croiala camasa cu "barbure"

Camasa cu "barbure" este o camasa dreapta aparte, cu o croiala mai speciala,.


In acest caz, pe langa clinii laterali, se introduc si clini triunghiulari, in fata si in spate, in
despicaturi facute in stan. Varful lor se apropie foarte mult ...de despicatura gurii camasii si
acest loc primeste o atentie aparte, un anume format de broderie. > cel din imagine face parte
din studiul "Ornamentica Romana" a Domnului Dimitrie Comsa.
Este specifica zonelor Sibiu, Petrosani, Tarnave, Alba, Orastie si chiar Hateg.
dupa o schema din cartea Doamnei Hedvig Maria Formagiu.
Publicat de Ioana Corduneanu la 22:25 Niciun comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

luni, 14 octombrie 2013

ia de Vrancea

Cand maneca este o spirala 3D / 3D spiral sleeves


Camasa de Vrancea, specifica zonei, cu altita croita separat si cu maneca rasucita - a iesit din
uz, din pacate, acum mai bine de 100 de ani.
Ramane insa un mister si un exemplu admirabil de design colectiv.
Femeia doreste sa obtina un efect de volum pentru partea de sus a corpului, prin aceasta
camasa ampla, ce vine in contrast cu partea de jos..., bine conturata de catrinta neagra,
stransa pe trup.
Prin faldurile bogate, stransa la partea de jos, maneca ofera si un plus de confort termic.
Aceasta croiala consuma, insa, de 2 ori mai multa panza decat o iie obisnuita.
Oare acesta sa fie motivul pentru care nu s-a mai folosit?
Oare iile moldovenesti, cu rauri costisati, sunt de fapt o varianta mai 'economica' ale acestei ii,
pastrand doar impresia de rasucire? (maneca e dreapta, dar raurii se cos inclinat)
O fi fost si o alta poveste in spate, o poveste care s-a uitat? Ce credeti?
The 'Vrancea shirt' had a specific structure, with its famous spiral sleeves. Unfortunately it
came out of use over 100 years ago. It remains a mystery and a fine example of collective
design.
Women wanted volume for the upper part of their body, in contrast with the tight, black skirt,
defining the slim figure.
The rich sleeves, tightened at the bottom, offer thermic confort; yet this solution of tailoring
needs almost twice more fabric than a normal shirt. Is this the reason this shirt came out of

use?
Is it possible that women came up with a more pragmatic solution, creating angled embroidery
on the straight sleeves, keeping the visual effect and making important savings of fabric? (such
shirts are specific for all area of Moldova, both sides of the Prut river).
Is it a secret story behind these unusual sleeves? If you know any, please share it with us !
Publicat de Ioana Corduneanu la 01:05 Un comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: la blouse roumaine, tehnici
luni, 19 august 2013

schema de croiala pentru camasa dreapta - barbateasca si nu numai

Publicat de Ioana Corduneanu la 23:16 2 comentarii:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

luni, 15 iulie 2013

tipar iie cu altita ca element de croiala

Publicat de Ioana Corduneanu la 10:32 Un comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

croiala iie

CAMASILE FEMEIESTI
Normal, in cazul femeilor, lucrurile sunt mai complicate. S-au folosit 2 principii de baza pentru
croiala si fiecare dintre ele in mai multe variante.
Principiul in "T", ca un fel de T-shirt, unde manecile se ataseaza la stan perpendicular acest
tip de croiala este universal valabil, raspandit peste tot in lume, considerat a fi cel mai vechi
tocmai datorita raspandirii lui.
Si... s-a folosit si croiala de tip "carpatic", unde pieptul, spatele si cele 2 maneci erau stranse
in jurul gatului, incretite.
Un tip ce croiala nu il exclude pe celalalt; eu locuiesc in zona etnografica Ilfov. Daca traiam
acum 200 de ani, as fi avut cateva camasi de tip "T" pentru zilele de lucru, o camasa incretita
(triunghi portocaliu) pentru duminca la biserica si o camasa cu altita ca element de croiala
(triunghi visiniu) pentru Sarbatorile mari.
Este iia de tip carpatic, incretita la gat, 100% romaneasca si trebuie sa ne mandrim cu ea?
O sa-mi dau si eu cu parerea, dat fiind ca multi au facut-o deja.
1) eu una nu ma pot mandri decat cu ce-am realizat eu; cu ce-am lucrat eu, cu munca mea; nu
am nici un merit pentru ce-au realizat bunicile si strabunicile mele, nicidecum ale altora. A, ca
le admir si ca le respect asta da, cat pot eu de mult. Pe de alta parte, cunosc putin si despre
portul femeilor din neamurile vecine. Si ele au vrut sa fie frumoase, frumos imbracate, ca
femeile de pretutindeni. Si ele au muncit la fel de mult la camasile lor. Daca admiri sincer arta
traditionala, nu te poti opri la granite. Atunci ce face diferenta? De ce nu desenez camasi
bulgaresti sau rusesti? Pentru ca prioritatea si raspunderea o avem mai intai fata de camasile
noastre; cand iile romanesti vor fi la adapost de uitare si distrugere, atunci da, voi ajuta pe
oricine altcineva intr-un demers asemanator.

Fiecare tip de camasa care se pierde, fiecare prajitura care nu se mai gateste, fiecare dialect
care dispare lasa lumea noastra mai saraca.
2) vom gasi camasi incretite si in tarile vecine; sa nu uitam ca muntii Carpati nu sunt doar in
granitele actuale ale Romaniei; sa nu uitam ca granitele de acum sunt mult prea recente ca sa
spuna ceva in domeniul portului traditional; sa nu uitam ca numerosi romani traiesc in afara
granitelor de azi si sa nu uitam ca romancele, cand au plecat, si-au luat iile cu ele.
Si inca o fac. Dovada? Pe 24 iunie 2013 ii in cel putin 50 de tari.
Multe camasi au creturi, falduri si poate nu recunoastem tipul de croiala si varianta respectiva.
Nu-i nimic, inca ne putem orienta dupa alte aspecte: compozitia (dispunerea ornamentelor),
dimensiunea cusaturilor si nu in ultimul rand, cromatica.
Cromatica romaneasca veche, autentica, se baza pe diferite nuante de negru, brun, rosu si
verde potolit, visiniu. Si ocru, galben sau alb pentru incret. Popoarele din jur au preferat
culorile tari si alaturari contrastante, nuante de "rosu piperat", albastru si verde.
Marea majoritate a modelelor de ii pe care le-am desenat fac parte din varianta "camasa cu
altita ca element de croiala" care e cam 100% romaneasca (si nu e singura).
Sper ca pana la sfarsitul verii sa reusesc sa desenez si modele pentru camasi de Vrancea, cu
maneca rasucita, foarte spectaculoase, iesite din uz de mai bine de 100 de ani (triunghi
magenta).
Cu linie rosie punctata am reprezentat locul unde se imbina (cu cheite sau nu) bucatile de
panza. Voi reveni cu detalii despre croiala si despre plasarea ornamentelor.
>>> desenul l-am facut dupa schemele din cartea Doamnei HEDVIG-MARIA FORMAGIU
Publicat de Ioana Corduneanu la 10:31 Un comentariu:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

croiala camasa pentru barbati - general

CAMASILE BARBATESTI, croiala dreapta, universala, sa zicem "de tip T-shirt"


Croiala camasilor barbatesti romanesti este una universal valabila, folosita pe mai multe
continente, din cele mai vechi timpuri. Specialistii o mai numesc "de tip poncho", "de tip
tunica", la noi i se spunea "dreapta", "sloboda", "batraneasca" "de lucru" etc ...
indiferent de nume, principiul de croiala este acelasi:
panza tesuta in razboi rezulta ca un val lung, de cca 50 cm latime (usor variabila).
Acest val de panza se taia pentru a permite trecerea capului si astfel, simetric, acoperea
trunchiul se numea stan. Se adaugau clini, pentru largime. Se adaugau manecile, in forma de
"T". Nu exista rascroiala pe care o are acum un T-shirt; manecile se coseau drepte de stan si
pentru mobilitate, primeau un patratel de panza la imbinarea de jos numit pava.
Lungimea camasii a variat in functie de zona etnografica, de moda timpului, de varsta, de
eveniment (camasile de mire au fost intotdeauna mai lungi).
Barbatii au fost, totusi, mai conservatori, mai putin sensibili la moda si atunci portul lor s-a
pastrat mai bine, mai aproape de cel stravechi.
Semnele erau cusute la imbinarea intre 2 piese, de-a lungul cusaturii; cu rost, nu presarate in
camp sau aiurea. Motivele folosite erau abstracte, geometrice si vegetale. Pe camasile
barbatesti nu se foloseau motive zoomorfe sau antropomorfe.
Calite ocolite cu diverse frunze si flori, stele pe camasile de mire, coarnele berbecului si
carligul ciobanului, crucea in X, sfaditele, coltii lupului, soarele sub forma de ochi, acestea
sunt motive potrivite pentru camasile barbatesti.
Motivele au fost discrete, cusute fin si camasile bibilite cu o gramada de alte detalii, vizibile
doar de aproape, alb pe alb.
O piesa foarte spectaculoasa a portului barbatesc era braul: tesut, lat, lasa loc creativitatii.

Voi reveni cu detalii despre croiala si despre plasarea ornamentelor.


>>> desenul l-am facut dupa schemele din cartea Doamnei HEDVIG-MARIA FORMAGIU

Publicat de Ioana Corduneanu la 10:29 Niciun comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici
joi, 11 iulie 2013

iie in lucru
Iia basarabeana, model nr. 25 - in lucru - va fi prezentata la FESTIVALUL IIEI de la Chisinau, pe
10 august 2013.
Respectam intru totul vechile reguli de croiala, de compozitie si tehnicile de lucru.
ECHIPA: Ana-Maria Trandafir, Maria Lungu, Mihaela Ivana, Veronica Raileanu, Ioana Corduneanu

duminic, 23 septembrie 2012

INCRETURI - incretul pe maneca

Intre ornamentele camasii femeiesti, care atrag atentia printr-o finete surprinzatoare, prin
locul constant pe care-l ocupa; si structura sa oarecum stereotipa, este, fara indoiala,
incretul.
Este un ornament asezat imediat sub si in continuarea altitei. Structural si cromatic el nu
are nimic in comun cu altita si nici cu raurii care pleaca de la el in jos, pe maneca. Din
contra.
El este elementul de intrerupere a legaturii ornamentale dintre altita si randurile de pe
maneca, prezenta lui inlaturand monotonia cromatica. Incretul, numit pe alocurea cret sau
increteala, este de culoare deschisa, chiar alba in unele cazuri. Alteori, intervine discret un fir
de culoarea fondului altitei sau intregul incret este lucrat in culoare galbuie, ocru, orange,
maro.
Intarim firul, facem o linie verticala pe dos, pe un numar de fire, apoi o orizontala pe fata,
spre dreapta, pe un numar egal de fire; scoatem acul, facem o linie verticala, pe acelasi numar
de fire, tot pe dos; ne intoarcem spre stanga cu acul, facand o orizontala pe acelasi numar de
fire pe fata, iarasi o verticala pe dos, o orizontala spre dreapta pe fata; pasim peste mai multe
fire cu o verticala mai lunga pe dos, facem o orizontala spre stanga pe fata, o verticala pe dos,
o orizontala spre dreapta pe fata, o verticala pe dos, pasim iar peste mai multe fire cu o
verticala pe dos si continuam asa pana la obtinerea modelului dorit; strangem putin firul la
capat, il intarim, dand de mai multe ori in acelasi loc si ne intoarcem facand aceeasi miscare in
sens invers, crescand sau scazand, dupa cum ne indica modelul pe care-l lucram. Dupa fiecare
rand, firul se strange usor, formandu-se mici incretituri.
Imaginile arata modelul de pe dos si cel de pe fata.

Publicat de Ioana Corduneanu la 03:32 2 comentarii:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

INCRETURI - cretul ornamentat, de ie, la gat


Cu ajutorul acestui punct cu caracter decorativ se fixeaza si largimea iei la gat. Procedeul cel
mai simplu consta in a merge inaintea acului pe toata latimea iei, care trebuie incretita fara a
intari firul la capat. In felul acesta se trag mai multe fire paralele, strangandu-se toate la
capat dupa grosimea gatului. Peste acest cret se poate aplica o bentita lucrata.
Un altfel de cret este urmatorul: se incepe pe dos, printr-o linie verticala, pe 4 -5 fire; pe fata
se continua cu o linie orizontala spre dreapta, care reprezinta adancimea cutulitei; se revine

pe dos printr-o linie verticala in jos, pe acelasi numar de fire ca la prima linie. Se face din nou
pe fat ao linie orizontala spre stanga, scotand acul pe dos in dreptul primei linii verticale. Se
procedeaza in felul acesta pana la obtinerea lungimii cretului. La capatul de jos se straneg
firul, formand astfel o cutulita pe dos.
Pentru o a doua cutulita se procedeaza la fel, insa de jos in sus, strangand firul sus; tot astfel
se lucreaza celelalte cutulite pana la terminarea cretului, strangand firul alternativ cand jos,
cand sus.
Daca vrem sa redam un model, se lucreaza ca mai sus, numai ca liniile verticale de pe dos
trebuie sa fie mai mari ca cele orizontale.

Publicat de Ioana Corduneanu la 03:28 Un comentariu:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest


Etichete: tehnici

INCRETURI - cretul de Banat pe cutulite


Locul pe care sunt aplicate cusaturile este reprezentat de o serie de cute cu ajutorul carora se
realizeaza gura de la gat a iilor. Pentru a se obtine la gat largimea necesara, se merge inaintea
acului pe toata latimea iei care trebuie incretita. Se trag astfel mai multe fire paralele,
strangandu-se toate la capat, atat cat este necesar. Prin strangerea acestor fire se formeaza
acele cutulite de care am amintit. Cutele sunt un element din tehnica croiului camasii.
Peste aceste cutulite intervenim cu punctul de Banat in linie orizontala.
Primul rand se executa luandu-se cateva fire din capatul cutulitelor, sarind in linie dreapta
peste atatea cutulite cate arata modelul pe care il urmarim; celelalte randuri se executa la
fel, spatiul dintre ele fiind de un fir.
Trebuie sa deosebim in mod net doua momente in realizarea acestei cusaturi. Momentul
tehnic; ce initial nu a avut nimic in comun cu broderia. Acest mod de incretire, pentru a se
reda forma de gat a camasii, este stravechi. L-am putut determina la iile purtate de femeile
dace de pe monumentul de la Adamclisi. Al doilea moment este reprezentat de broderia
propriu-zisa. Acest tip de cusatura are raspandire larga si in Transilvania, mai ales pe camasile
zise "cu ciupag", pe care le intalnim pe Valea Ariesului, pana la cursul superior al Muresului.

Publicat de Ioana Corduneanu la 03:26 Niciun comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

INCRETURI - punctul banatean in linie oblica pe dos


Se lucreaza in mai multe culori si se cere ca tesatura panzei sa fie regulata.
Efectul se aseamana ca aspect cu cel facut cu "dusuri", insa modul de executie este altul:
se porneste pe fata, de la dreapta la stanga, in linie orizontala; insa pe dos nu se mai continua
orizontala, ci se trece la firul al doilea, printr-o linie oblica, revenind pe fata, la jumatatea
orizontalei precedente; se face o alta orizontala pe fata, avand aceeasi lungime si apoi
continuam, in felul acesta, asa cum ne indica modelul.

Publicat de Ioana Corduneanu la 03:24 Niciun comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

INCRETURI - punctul banatean in linie orizontala

Desi se numeste "banatean", este folosit si in Maramures si Transilvania; efectul se aseamana cu


alesaturile lucrate in razboi. Se lucreaza mergand tot inaintea acului, fapt pentru care i se mai
spune si "dusuri".
Luam pe ac un numar de fire de la dreapta spre stanga; lasam pe fata un alt numar de fire si
mergem cu acul tot inainte pe fata si pe dos, formand o linie orizontala si urmarind firul.
Pentru executarea unui anumit model pe care il stabilim mai dinainte, randurile urmatoare se
fac astfel ca liniile orizontale de pe fata sa redea structura modelului.
Punctul acesta cere un material de buna calitate, cu textura regulata. Motivele ornamentale
obtinute sunt strict geometrice; culoarea cea mai folosita este rosu; astfel se infrumuseteaza
in special stergarele.

Publicat de Ioana Corduneanu la 03:21 Niciun comentariu:


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: tehnici

Postri mai vechiPagina de pornire

http://semne-cusute.blogspot.ro/search/label/din%20DOBROGEA