Sunteți pe pagina 1din 7

Schizofrenia este o psihoz caracterizat prin deteriorarea proceselor de gndire i de

rspunsuri emoionale inadecvate.[1]Tulburarea se manifest prin halucinaii auditive,


deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire i gndire dezorganizate i este nsoit de
disfuncie social sau ocupaional semnificativ. Debutul acestor simptome apare de obicei la
nceputul perioade adulte, cu o prevalen global de-a lungul vieii n jur de 0,3
0,7%.[2] Diagnosticul se bazeaz pe comportamentul observat i pe experienele raportate de
pacient.
O persoan diagnosticat cu schizofrenie poate avea halucinaii (cele mai frecvente sunt
reprezentate de auzirea unor voci), deliruri (adesea bizare sau de natur persecutorie) i gndire
i vorbire dezorganizate. Ultima poate baleia de la pierderea irului gndirii la fraze vag
conectate ca neles i la incoeren, cunoscut drept schizofazie, n cazuri severe. Retragerea
social, indiferena fa de mbrcminte i igien, pierderea motivaiei i a judecii sunt
frecvente n schizofrenie.[
Adolescena trzie i debutul perioade adulte sunt perioade de vrf pentru apariia
schizofreniei,[2] acetia fiind anii critici n dezvoltarea social i profesional a tnrului
adult.[11] La 40% dintre brbaii i 23% dintre femeile diagnosticaidiagnosticate cu schizofrenie,
tulburarea s-a manifestat naintea vrstei de 19 ani.[12] Pentru a reduce tulburrile de dezvoltare
asociate schizofreniei, mult MUNC a fost depus recent pentru a identifica i trata faza
prodromal (de pre-manifestare) a bolii, care a fost detectat cu pn la 30 de luni nainte de
apariia simptomelor.[11] Persoanele cu schizofrenie pot prezenta simptome psihotice temporare
sau auto-limitate[13] i simptomele nespecifice de retragere social, iritabilitate, disforie,[14] i
lips de tact[15] n timpul fazei prodromale.

Cauze si factori de risc:


Combinatia dintre factorii genetici si cei externi joaca un rol in dezvoltarea schizofreniei. Persoanele
cu istoric familial de schizofrenie care sufera o psihoza tranzitorie sau autolimitantaau riscul d 20 - 40
% de a fi diagnosticati dupa un an.

Factori genetici:
Ereditatea variaza datorita dificultatii separarii intre efectele geneticii si ale mediului extern.
Cel mai mare risc de a dezvolta schizofrenie intervine cind pacientul are o ruda de primul grad cu
aceata boala; peste 40 % dintre gemenii monozigoti dintre cei cu schizofrenie sunt afectati. Probabil
sunt implicate mai multe gene, fiecare cu un efect minor.

Mediul inconjurator:
Factorii mediului extern asociati cu dezvoltarea schizofreniei cuprind mediul de viata,
folosirea de droguri si stresorii prenatali. Stilul parental pare a nu fi implicat, desi persoanele cu
parinti sustinatori se dezvolta mai bine decit cei cu parinti citici. Viata intr-un mediu urban in timpul

copilariei sau ca adult a fost descoperita a creste riscul de schizofrenie cu 2 procente. Alti factori care
joaca un rol important cuprind izolarea sociala si imigrarea legata de adversitatea sociala,
discriminarea rasiala, disfunctiile familiale, somajul. Experientele din copilarie de abuz sau trauma
sunt
factori
de
risc pentru
diagnosticul
de
schizofrenie
mai
tirziu
in
viata.
Abuzul de substante:
Anumite medicamente au fost asociate cu dezvoltarea schizofreniei incluzind canabisul,
cocaine si amfetaminele. Aproape jumatate dintre cei cu schizofrenie folosesc droguri sau alcool.
Rolul canabisului poate fi cauzal, dar alte droguri pot fi folosite doar ca mecanisme de copiere pentru a
face fata depresiei, anxietatii, plictiselii si singuratatii. Canabisul este asociat cu o crestere a riscului
de a dezvolta o tulburare psihotica in functie de doza.
Factori prenatali:
Factori precum hipoxia si infectia sau stresul si malnutritia la mama in timpul dezvoltarii
fetalepoate determina intr-o crestere usoara a riscului de schizofrenie tardiv in viata. Persoanele
diagnosticate cu schizofrenie sunt probabil nascute iarna sau primavara, rezultat al ratei ridicate a
expunerii virale in utero. Diferenta este de 5 la 8 %.
Mecanisme psihologice:
Au fost implicate multiple mecanisme psihologice in dezvoltarea si mentinerea schizofreniei.
Bazele cognitive au fost identificate la cei diagnosticati sau la risc, mai ales sub stress sau in conditii
de confuzie. Unele caracteristici cognitive pot reflecta deficite neurocognitive globale cum ar fi
pierderea de memorie in timp ce altele pot fi asociate cu anumite probleme si experiente.
Cercetarile recente indica faptul ca multi indivizi diagnosticati cu schizofrenie sunt responsivi
emotional, mai ales la stimuli stresanti negative iar astfel de sensibilitate poate cauza vulnerabilitate
la simptome. S-a sugerat ca continutul iluziilor si a experientelor psihotice poate reflecta cauzele
emotionale ale tulburarii.
Mecanisme neurologice:
Cei cu schizofrenie au modificari in structura creierului si chimia acestuia. Studiile folosind
testele neuropsihologice si imagistica creierului pentru a examina diferentele functionale in activitatea
creierului arata ca diferentele par a se dezvolta in lobii frontali, hippocampus si lobii temporali. Aceste
diferente au fost legate de deficitele neurocognitive asociate frecvent cu schizofrenia. Deoarece
circuitele neuronale sunt alterate s-a sugerat ca schizofrenia este ocolectie de tulburari de
neurodezvoltare.

In functie de simptomele predominante, exista mai multe forme clinice si anume:


schizofrenia dezorganizata (hebefrenia), catatonica, paranoida, reziduala, simpla si
nediferentiata.

1.
Schizofrenia dezorganizata, de obicei, debuteaza brusc, inainte de varsta de 25 de
ani, mai frecvent la barbati, printr-o schimbare a conduitei si o dezorganizare in ganduri si
comportament. La inceput a fost numita schizofrenie hebefrenica. Se caracterizeaza printr-o
dezorganizarea ideativa si comportamentala masiva. Dezorganizarea ideativa se refera la
incoerenta, atat la nivelul ideilor cat si la nivelul cuvintelor folosite. Dezorganizarea
comportamentala consta intr-o permanenta miscare (fara rost) si investigare. Din punct de vedere
al comunicarii, se poate remarca folosirea exagerata a neologismelor active si pasive, dar si a
unor expresii bizare. Caracteristice acestui tip mai sunt: incoerenta, detasarea afectiva, bizareriile
de comportament si tulburarea gandirii care este pronuntata.
2.
Schizofrenia catatonica este o forma clinica caracterizata prin tulburari
psihomotorii. In forma clasica, pacientul este catatonic si prezinta flexibilitate ceroasa, iar cand
este plasat intr-o anumita pozitie, va ramane in acea pozitie o perioada mai lunga de timp.
Simptomul domininant este negativismul extrem, care poate fi insotit de mutism, posturi bizare,
stereotipii, grimase, malnutritie, ecolalie (consta in repetarea lipsita de sens a cuvintelor si
frazelor spuse de alta persoana) si ecopraxie (consta in repetarea gesturilor
interlocutorului).Datorita medicatiei neuroleptice, aceasta forma de schizofrenie este tot mai rar
intalnita. Schizofrenia paranoida prezinta ca simptome dominante ideile delirante de persecutie si
grandoare. Sub influenta halucinatiilor, indeosebi celor auditive, pacientii pot scrie memorii,
denunturi si pot trece la masuri de aparare. Debutul acestei forme de schizofrenie apare mai
tarziu decat celelalte, iar functionalitatea sociala a celor afectati este superioara, intrucat
deteriorarea este mult mai redusa. Cei afectati de schizofrenie paranoida pot fi suspiciosi,
prudenti dar si agresivi, in anumite situatii fiind chiar periculosi.
3.
Schizofrenia reziduala este o forma de schizofrenie care presupune ca, in trecut, a
mai existat un episod acut de schizofrenie. Aceasta forma a bolii nu prezinta simptome psihotice
pozitive: idei delirante, halucinatii, incoerenta, dezorganizarea vorbirii si a comportamentului,
dar exista doua sau mai multe simptome psihotice negative precum: retragerea sociala,
comportamentul excentric, tocirea emotionala, gandirea ilogica. Daca, totusi, apar si bizarerii de
comportament, halucinatii, idei delirante, acestea nu sunt marcante.
4.
Schizofrenia simpla este o forma a schizofreniei mai putin intalnita, fiind
cunoscuta si sub denumirea de tulburare deteriorativa simpla. Se distinge de celelalte forme
printr-o serie se simptome negative: izolare, retragere, declinul functionalitatii profesionale,
scaderea capacitatii volutionale. Nu exista halucinatii si idei delirante.
5.
Schizofrenia nediferentiata este o forma a bolii care intruneste criterii pentru mai
mult decat o singura forma clinica, pacientii neputand fi incadrati in niciuna dintre categoriile
formele prezentate anterior.

Pacientul diagnosticat cu schizofrenie este un pacient dificil. Coopereaza greu datorita


dificultatilor de a se raporta la ceilalti si la situatie. In examinarea psihologica este foarte
importanta stabilirea unei relatii (medic-pacient) de tip securizant, dar si de intelegere.
Investigarea psihologica a pacientilor cu schizofrenie este utila atat in cazurile de debut, in
cazurile de remisiune, dar si pentru evaluarea personalitatii in vederea stabilirii unui tratament
psihoterapeutic adecvat. Pacientul poate fi investigat si cand se afla sub terapie medicamentoasa,
dar mult mai indicata este suprimarea medicatiei cu 24 ore inainte de investigare.
Ca instrumente de evaluare a pacientilor cu schizofrenie se folosesc scalele:
PANSS - scala sindromului pozitiv si negativ in schizofrenie, CDSS - scala de depresie Calgary
in schizofrenie si BPRS - scala scurta de cotare psihiatrica.
1.
Scala PANSS - cuprinde 7 itemi pentru simptome negative, 7 itemi pentru
simptome pozitive, o scala de psihopatologie generala de 16 itemi, scopul utilizarii sale fiind
evaluarea simptomelor pozitive si negative. Se bazeaza pe interviul clinic, pe observatiile facute
in timpul acestuia, dar si pe raportarile facute de personalul medical si familie.
2.
Scala CDSS masoara severitatea depresiei, sentimentelor de vinovatie, insomniei
si a comportamentului suicidar.
3.
Scala BPRS este o scala cantitativa pentru simptome ca anxietate, depresie,
ostilitate, halucinatii, acuze somatice. Aceasta scala coteaza tabloul clinic in ultimele 3 zile si
contine 16 itemi cotati de la 0 la 6 in functie de severitate.

Posibilitatile de tratament sunt tratamentul medicamentos, bazat indeosebi pe


neuroleptice si psihoterapia pe o perioada indelungata. Mai ales dupa externare, se recomanda,
saptamanal, o sedinta de psihoterapie cu o durata medie de 50 de minute. Mai intai, terapeutul
trebuie sa stabileasca care sunt motivele de ingrijorare ale pacientului sau si ce efecte adverse
prezinta datorita medicatiei. Avand in vedere rata de suicid de 10%, este absolut necesara
investigarea ideatiei suicidare, cei mai susceptibili fiind pacientii cu simptome negative, chinuiti
de emotii dureroase, mai ales dupa pierderea unei relatii importante. Informarea asupra bolii si
tratamentului sunt esentiale si nu intamplator, in schema terapeutica este adaugata si terapia
suportiva familiala.
Ereditatea poate avea si ea un rol, cercetarile efectuate indicand o prevalenta de 12% la
copiii cu un parinte schizofren si o prevalenta de 40% la copiii cu doi parinti schizofreni, insa
mecanismele producerii acestei boli raman, deocamdata, neelucidate. Multi dintre specialistii
clinicieni considera schizofrenia o boala catastrofica, datorita marii probabilitati de a ramane
cronica. Tocmai de aceea, o asemenea boala necesita ingrijiri speciale, adaptate pe o perioada
indelungata de timp. Costurile pot fi semnificative, dar ce poate fi mai de pret decat sanatatea?

Contrar convingerilor care au dominat gndirea medical timp de decenii, schizofrenia nu


reprezint o singur boal; n realitate, este vorba despre opt probleme genetice diferite, fiecare
cu simptomele ei specifice, arat noi cercetri psihiatrice.
Rezultatele acestor cercetri, publicate n American Journal of Psychiatry, ar putea avea
ca efect diagnosticarea mai exact a acestor probleme psihiatrice i crearea unor tratemente mai
eficiente. De asemenea, elucideaz aspecte ale modului n care genele acioneaz mpreun
pentru a da natere unor tulburri complexe.
Schizofrenia este clasificat ca o tulburare psihotic, fiind caracterizat de incapacitatea
de a discerne realul de ireal, de a gndi clar, de a manifesta reacii emoionale normale i de a
prezenta un comportament social normal.
Oamenii de tiin nu cunosc exact cauzele schizofreniei; aceasta nu se manifest exact la
fel la toate persoanele afectate, ceea ce a i dus la stabilirea unei categorii mai largi de
diagnostice, sub numele de spectru schizofrenic.
n proporie de aproximativ 80%, schizofrenia este determinat genetic, dar cercettorii
aveau dificulti n identificarea genelor responsabile.
ns o nou abordare n analiza influenelor genetice, la peste 4000 de persoane
diagnosticate cu schizofrenie, a permis, n sfrit, cercettorilor s identifice mai multe grupuri
de gene care contribuie la apariia a 8 tipuri diferite de tulburri schizofrenice.
Maladiile complexe, precum schizofrenia, pot fi influenate de sute sau mii de gene de
variante genetice, care interacioneaz unele cu altele n moduri complicate i dinamice, crend
ceea ce oamenii de tiin au numit arhitecturi genetice multifaetate.
Specialitii de la Washington University School of Medicine din St. Louis, SUA, au
analizat aproape 700.000 de puncte din genomul uman n care era alterat o anumit nucleotid
din ADN (polimorfism uninucleotidic)
Analiznd acest aspect la 4.200 de persoane ce sufereau de schizofrenie i 3.800 de
persoane ce nu aveau boala, au identificat modul n care variantele genetice individuale
interacionau unele cu altele pentru a determina boala.
Astfel, halucinaiile i delirul erau asociate cu un anumit set de variante ADN, corelate cu
un risc de schizofrenie de 95%.
Un alt simptom, vorbirea comportamentul dezorganizate, sunt asociate cu un alt set de
variante ADN, corelate cu un risc de 100% de apariie a schizofreniei.

Studiul reprezint un progres extrem de important n domeniul geneticii psihiatrice,


deoarece a artat c nu este suficient s fie studiate gene individuale, n cazul unor boli cu
determinare complex, cum e schizofrenia, a identificat modul n care grupurile de gene
implicate n apariia bolii interacioneaz ntre ale i a artat ct de mare este riscul de apariie a
schizofreniei, asociat cu aceste seturi de gene. De fapt, persoanelor care au anumite variante
genetice le este aproape imposibil s evite apariia bolii.
Rezultatele explic de ce studiile care ncercau s lege schizofrenia doar de o anumit
gen ddeau rezultate att de neconcordante ntre ele. Explicaia consta n faptul c, n cazul
acestei boli, nu era vorba de o gen care aciona independent, ci de seturi de gene care acionau
mpreun i coordonat.
Pe baza acestor rezultate, pacienii au putut fi clasificai n funcie de simptomele lor i de
severitatea acestora, rezultnd c, de fapt, e vorba de 8 boli diferite calitativ, asociate cu profiluri
genetice diferite.
E posibil ca un asemenea mecanism genetic, bazat pe seturi de gene ce acioneaz
mpreun, s fie implicat i n apariia altor boli comune, dar complexe, precum hipertensiunea
i diabetul.
Stilul de viata si remedii la domiciliu
Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face
cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa
reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil,
simptomele schizofreniei vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care
duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient
sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti cum sa
actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa orice
modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si
prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele
schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea
medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau
suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante. Acestea pot
interfera cu medicatia antipsihotica.

Bibliografie :
Mihaela-Theodora Popescu - Co-autor al cartii "Intre psihologie si parapsihologie"