Sunteți pe pagina 1din 43

CURS 1

9.02.2012

SISTEME DISPERSE

In functie de gradul de dispersie (grad de diviziune, grad de maruntire a unei substante si reprezinta numarul de particule care ar putea fi asezate una langa alta pe o distanta de 1 m) sistemele pot fi clasificate in:

Sisteme omogene

Sisteme eterogene

SISTEMELE DISPERSE omogene sunt dispersii moleculare sau ultramoleculare in care faza dispersata si mediul de dispersie au afinitate reciproca (au capacitate de solvatare sau miscibilitate). Ele sunt formate din molecule care sunt miscibile si care au dimensiuni aproape egale formand astfel o singura faza.

EXEMPLE DE FORME FARMACEUTICE CARE SE OBTIN PRIN DISPERSARE OMOGENA:

Solutiile si siropuri acestea se obtin prin dizolvare simpla. Colirele, solutiile perfuzabile si solutiile injectabile se obtin prin dizolvare cu intermediari. Solutiile extractive se obtin prin dizolvare partiala (dizolvare extractiva) Extractele moi si extractele uscate se obtin prin dizolvare extractiva urmata de evaporare. Apele aromatice care se obtin prin dizolvare extractiva urmata de distilare.

SOLUTIILE MEDICAMENTOASE

DEFINITIE: Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care contin una sau mai multe substante medicamentoase dizolvate intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi si care se folosesc ca atare pentru administrare interna sau externa sau se folosesc la prepararea altor forme farmaceutice.

CLASIFICAREA SOLUTIILOR

1

CURS 1

9.02.2012

1. DUPA COMPOZITIE Solutii simple (care contin o singura substanta medicamentoasa) Solutii compuse (care contin doua sau mai multe substante medicamentoase).

2. DUPA NATURA SOLVENTULUI Solutii apoase Solutii alcoolice tincturi Solutii hidroalcoolice Solutiile glicerolate Solutii hidroalcoolice glicerolate Solutii eterice Solutii eteroalcoolice

3. DUPA MODUL DE PREPARARE Solutii obtinute prin dizolvare

Simpla (la rece sau la cald)

Prin intermediari

Solutii obtinute prin amestec

4. DUPA MODUL DE CONDITIONARE Solutii unidoza (Zentel, Ginko Biloba) Solutii multidoza (Clorocalcin, Panadol (sirop)).

5. Dupa calea de administrare Solutii uz intern Solutii uz extern

6. DUPA MODUL DE ADMINISTRARE Solutii cu masuri dozate Solutii care se masoara in picaturi Solutii care se administreaza sub forma de pensulatii sau frectii.

AVANTAJELE SOLUTIILOR

Usurinta la administrare pentru pacientii cu dificultate la inghitirea formelor farmaceutice solide Permit o administrare exacta a substantei medicamentoase Se pot fabrica in diverse concentratii si pot asigura o variatie a posologiei si o adaptare a acesteia mai ales in medicatia pediatrica

2

CURS 1

9.02.2012

Au o biodisponibilitate ridicata, o absorbtie crescuta si un efect terapeutic promt. Evita actiunea iritanta a unor forme farmaceutice solide care in contact cu mucoasa stomacala pot provoca iritatii Actiunea iritanta poate fi evitata in folosirea solutiilor diluate sau prin adaosul de substante auxiliare.

3

FFO

C2

23.02.2012

AVANTAJELE SOLUTIILOR

Permit prelucrarea substantelor higroscopice si a celor delicvescente cat si a substantelor care formeaza amestecuri eutectice. DELICVESTENTA reprezinta proprietatea unei substante de a absorbi apa din atmosfera, peste limita ei de stabilitate, si de a se dizolva in apa pe care a absorbit-o. HIGROSCOPIC este proprietatea unei substante de a se absorbi umezeala din aer (Ex:

clorura de sodiu, mierea, mentolul, acidul sulfuric, hidroxidul de sodiu (NaOH)). AMESTECURI EUTECTICE reprezinta amestecul intre doua substante care aduse impreuna au un punct de topire mai ridicat decat al fiecarei substante in parte ceea ce duce la lichefierea lor. Ex: camfor + mentol.

Permit adaosul de substante auxiliare cum ar fi: edulcoranti, aromatizanti, coloranti.

EFLORESCENTA este proprietatea unei substante de a pierde o parte din apa de cristalizare si capata aspect de pulbere.

DEZAVANTAJELE SOLUTIILOR

Solutiile au o stabilitate mica datorita faptului ca reactiile de degradare se produc cu viteza mai mare in solutii. Pot fi invadate cu usurinta de microorganisme.

Ocupa un volum si prezinta o masa mare ceea ce face ca procesul de fabricare sa necesite echipamente speciale, spatii mari de depozitare, iar transportul lor este dificil.

FORMULAREA SOLUTIILOR

Pentru prepararea solutiilor medicamentoase avem nevoie de urmatoarele materii prime:

Substanta medicamentoasa (aceasta se numeste solut sau dizolvat).

Solvent (se mai numeste dizolvant).

Substante adjuvante sau adjuvanti

Aditivi Materiale si recipientele de conditionare.

SUBSTANTELE MEDICAMENTOASE (S.M)

Majoritatea substantelor medicamentoase utilizate la prepararea solutiilor sunt in stare solida si mai rar in stare lichida. Pentru a se obtine solutii corect dozate este foarte important sa se utilizeze substante care sa corespunda calitativ normele din FR X (sa fie pure, sa fie uniforme, sa fie solubile in solventul folosit la preparare, sa fie lipsite de o contaminare microbiana excesiva).

1

FFO

C2

23.02.2012

SOLVENTI

Solventul este al doilea component al solutiilor care predomina cantitativ si are rolul de a transforma substanta medicamentoasa in solutie.

CLASIFICAREA SOLVENTILOR

1.

DUPA CONSTITUTIA CHMICA

a. Solventi polari (apa, alcoolul, glicerolul, propilenglicolul, alcoolul izopropilic si polietilenglicoli P.E.G in stare lichida). P.E.G in stare lichida au masa moleculara cuprinsa intre 400 600. P.E.G-urile cu masa moleculara cuprinsa intre 600-1500 sunt in stare semisolida iar P.E.G-urile cu masa moleculara cuprinsa intre 1500-10000 sunt in stare solida.

b. Solventi nepolari sau apolari (benzen, toluenul, cloroform, eter).

2.

Dupa miscibilitatea cu apa

a. Solventi miscibili cu apa

b. Solventi nemiscibili cu apa (uleiurile vegetale, uleiurile minerale, carbonat de etil, oleat de etil, benzoat de benzil, benzoat de etil).

PROPRIETATILE SOLVENTILOR

Trebuie sa aiba o capacitate mare de dizolvare; Trebuie sa fie neutri din punct de vedere chimic; Trebuie sa fie stabil; Trebuie sa fie puri; Trebuie sa fie inerti din punct de vedere chimic si farmacologic; Trebuie sa fie netoxici; Trebuie sa fie ieftini si sa se poata procura usor;

APA DISTILATA

Este cel mai utilizat solvent in practica farmaceutica deoarece reprezinta constituentul majoritar al organismului, este netoxica si este bine asimilata si tolerata de tesuturi. Dezavantajul utilizarii apei ca solvent este favorizarea unor reactii intre substantele medicamentoase sau auxiliare prezente in solutii. Apa distilata trebuie sa corespunda conditiilor de calitate impuse de FR X. apa distilata se obtine din apa potabila supusa distilarii.

CALITATILE APEI POTABILE

2

FFO

C2

23.02.2012

Apa potabile folosita pentru distilare trebuie sa fie limpede, incolora, inodora si cu un procent de impuritati in limitele admise de FR X. In FR X avem doua monografii de apa distilata:

Apa distilata (FR X Aqua distillata) Apa distilata pentru preparate injectabile (FR X Aqua distillata ad injectabila).

1. APA DISTILATA este un lichid limpede, incolor si inodor iar pastrarea ei se face in recipiente de capacitate corespunzatoare bine inchise.

2. APA DISTILATA PENTRU PREPARATE INJECTABILE aceasta trebuie sa fie perfect sterila si

apirogena. APIROGENITATEA este proprietatea unei solutii de a fi lipsita de particule pirogene care odata introduse in organism produc o crestere reversibila a temperaturii corpului. Aceasta conditie de apirogenitate este indeplinita in maxim 4 ore de la preparare.

SOLVENTI APOSI MISCIBILI CU APA

ALCOOLUL ETILIC

Se obtine prin fermentarea unor lichide care contin zahar. Este miscibil in orice proportie cu

apa, glicerolul, acetona, cloroformul, eterul, propilenglicolul si P.E.G-urile in stare lichida. In FR X avem doua monografii de alcool etilic:

1. Alcoolul de 96 o C care se obtine din 96% V/V alcool absolut si apa. Se prezinta sub forma unui lichid incolor, limpede, volatil, inflamabil, cu miros si gust arzator.

2. Alcoolul diluat de 70 o C si se obtine prin amestecul a 675g alcool concentrat cu 325g de

apa. In afara de cele doua concentratii oficinale in FR X, in practica se utilizeaza si alcool in diferite alte concentratii la prepararea tincturilor, a extractelor si a solutiilor alcoolice sau hidroalcoolice.

GLICEROLUL (GLICERINA)

Se obtine prin reactia de saponificare a grasimilor. Se prezinta sub forma unui lichid limpede, incolor, vascos, higroscopic, fara miros, cu gust dulceag si cu o densitate mai mare cu cea a apei. Este miscibil cu apa si alcoolul, putin solubil in acetona si practic insolubil in eter, cloroform si uleiuri. Capacitatea de dizolvare a glicerolului creste prin incalzire si vascozitatea acesteia scade insa temperatura de incalzire nu trebuie sa creasca peste 130 o C deoarece se descompune intr-un produs tozix numit acroleina. Glicerolul se poate utiliza ca si solvent sau cosolvent la prepararea solutiilor de uz intern sau extern si ca edulcorant asociat cu sorbitol la prepararea solutiilor de uz intern.

3

FFO

C2

23.02.2012

Poate fi folosit ca si conservant antimicrobian (datorita faptului ca este higroscopic are actiune antiseptica). Administrat pe piele are rol protector si hidratant pentru epitelii doar daca este dizolvat cu apa. Glicerolul are actiunea farmacologica proprie administrat intern are actiune laxativa.

PROPILENGLICOLUL

Este un lichid limpede, vascos, incolor cu gust dulceag apoi amarui, higroscopic, are densitatea mai mare decat apa, este miscibil cu alcoolul, apa, acetona, cloroformul, usor solubil in eter si practic insolubil in uleiuri grase, nu este toxic si poate fi folosit intern si extern.

POLIETILENGLICOLI LICHIZI (FR X MACROGOLA)

Cel mai utilizat polietilenglicol este cel cu masa moleculara 400 = P.E.G 400. Se prezinta sub forma unui lichid limpede, incolor, vascos cu miros slab caracteristic cu gust initial dulce apoi amar arzator. Se utilizeaza mai ales in cosmetica datorita faptului ca este secativ si astringent.

4

FFO

C3

1.02.2012

ALCOOL IZOPROPILIC

Acesta se utilizeaza ca si solvent la prepararea solutiilor de uz extern.

BUTILENGLICOLUL

Se foloseste la dizolvarea morfinei, si are proprietatea de a mari considerabil activitatea morfinei clorhidrice.

SOLVENTI NEMISCIBILI CU APA

ULEIUL DE FLOAREA-SOARELUI (FR X HELIANTHI OLEUM)

Acesta se obtine prin presarea la rece sau prin extractie cu solventi organici din semintele speciei Heliantus Annus floarea-soarelui din Familia Asteraceae. Acest ulei contine 85% gliceride ale acizilor grasi nesaturati si saturati. In tehnica farmaceutica se foloseste uleiul de floarea-soarelui neutralizat (FR X) si sterilizat cu aer cald timp de 3 ore la 160°C si cu un indice de aciditatea de maxim 0,2. Se prezinta sub forma unui lichid limpede, vascos, galben auriu, cu miros usor caracteristic. Este solubil in solventi organici (benzen, cloroform, eter), foarte putin solubil in alcool si nemiscibil cu apa. Este cel mai folosit solvent pentru prepararea solutiilor uleioase de uz intern si extern. Se pastreaza in recipiente bine inchise, ferit de lumina si la rece. La prepararea solutiilor de uz intern si extern (Ex: unguente, sapunuri, emulsii, suspensii, picaturi pentru ochi, picaturi pentru nas) se foloseste uleiul de floarea-soarelui cu un indice de aciditatea de cel mult 2. La prepararea solutiilor injectabile se foloseste uleiul de floarea-soarelui neutralizat.

ULEIUL DE RICIN (FR X RICINI OLEUM)

Este uleiul obtinut prin presarea la rece a semintelor decorticate recoltate de la specia Ricinus communis, Familia Euphorbiaceae. Se prezinta sub forma unui lichid vascos, incolor sau slab galbui cu miros si gust particular, el se utilizeaza la prepararea solutiilor injectabile, a emulsiilor, a unguentelor, a capsulelor gelatinoase, a lotiunilor utilizate in cosmetica. Uleiul de ricin are actiune farmacologica propie administrat intern poate fi folosit ca purgativ. Pentru adulti 30-50g iar pentru copii 2g/an.

1

FFO

C3

1.02.2012

ULEIUL DE MASLINE ( ULIVARUM OLEUM)

Se obtine prin presarea la rece a fructelor copate recoltate de la specia Oleea Europeea. Se prezinta sub forma unui lichid galben verzui cu miros placut, gust dulceag.

PARAFINA LICHIDA (FR X PARAFINUM LIQUIDUM) (ULEI DE PARAFINA, ULEI DE VASELINA)

Uleiul de parafina contine un amestec de hidrocarburi saturate si se obtine prin distilarea fractionata a petrolului. Se prezinta ca un lichid incolor fara gust si miros, solubil in solventi apolari, foarte greu solubil in alcool si nemiscibil cu apa. Se amesteca in orice proportie cu uleiurile grase (exceptie face uleiul de ricin) si cu uleiurile volatile. Are actiune farmacologica proprie; administrat intern are efect laxativ. Extern se utilizeaza la prepararea unguentelor, cremelor si este bine tolerat pe piele.

OLEATUL DE ETIL

Este un lichid asemanator uleiurilor vegetale cu proprietati dizolvante bune.

CARBONATUL DE ETIL

Se foloseste ca solvent la dizolvarea eritromicinei.

MIRISTATUL DE IZOPROPIL

Se foloseste pentru solubilizarea hormonilor estrogeni. In prezenta alcoolului creste capacitatea sa de solubilizare.

ALTI SOLVENTI

- BENZOATUL DE BENZIL

- BENZOATUL DE ETIL

Ambii se folosesc ca si cosolventi.

2

FFO

C3

1.02.2012

ADJUVANTI SI ADITIVI

La prepararea solutiilor se utilizeaza substante auxiliare cu diferite roluri:

Agenti de marimea solubilitatii;

Agenti de vascozitate;

Agenti de corectarea ph-ului;

Antioxidanti;

Stabilizanti;

Edulcoranti;

Coloranti; etc.

AGENTII DE MARIRE A SOLUBILITATII

Acestia se aleg in functie de natura substantei medicamentoase si dupa modul de administrare. Ca si agenti de solubilizare se utilizeaza sistem tampon cum ar fi:

Citrat de sodiu cu acid citric Acetat de sodiu cu acid acetic Borax cu acid boric Acid benzoic cu benzoat de sodiu.

Alte exemple de sistem de solutii care se folosesc ca si agenti de solubilizare:

Acid fosforic

Acid glutamic

Acid tartric

Acid lactic

Acid citric etc.

ANTIOXIDANTII aceste substante au rolul de a incetini procesele de oxido-reducere din solutii. Ca si agenti antioxidanti in solutii apoase se utilizeaza:

Sulfitul

Bisulfitul

Metabisulfitul de sodiu sau de potasiu in concentratii de 0,05 0,5%.

Acidul ascorbic, tocoferolul, esteri ai acidului galic, tioureea, hidrochinona.

EDULCORANTI sunt substante care au rolul de a corecta gustul solutiilor. Se utilizeaza doua tipuri de edulcoranti si anume:

Edulcoranti naturali (zaharul, glucoza, fructoza, lactoza, sorbitolul) Edulcoranti de sinteza sau sintetici(zaharina, ciclamatul, aspartamul).

3

FFO

C4

8.03.2012

ZAHAROSA (ZACCARUM FR X)

Se prezinta sub forma de cristale incolore cu gust dulce, fara miros si cu puct de topire 160 o C (peste aceasta temperatura se caramelizeaza). Este usor solubil in apa si greu solubila in alcool si glicerol. Este higroscopica. Zaharosa se poate folosi ca atare sau sub forma de sirop.

SORBITOLUL (SORBITOLUM FR X)

Pulbere microcristalina, alba, fara miros si gust dulceag. Se utilizeaza sub forma de sirop ca si edulcorant la formularea preparatelor pentru diabetici. Prezinta inconvenientul de a fi slab laxativ.

ZAHARINA (SACCANIUM FR X)

Se prezinta sub forma de pulbere alba, fara miros cu gust foarte dulce (are capacitate de indulcire de 3-50 ori mai mare decat zaharul inca nu prezinta valoare nutritiva). Se utilizeaza la formularea preparatelor pentru diabetici.

AROMATIZANTI

Sunt substante care au rolul de a corecta gustul si mirosul preparatelor de uz intern. Ei pot fi de doua feluri:

Naturali (Ex: siropul de portocala, siropul de visine, siropul de capsuna, siropul de cacao; uleiurile volatile(ulei de menta, de scortisoara, chimen, lamaie etc)).

Sintetici

ULEIURILE VOLATILE sunt folosite in special la formularea solutiilor alcoolice si higroalcoolice. Exemple: de aromatizanti sintetici: mentolul, cloroformul, vanilina,

acetatul de etil, citrol etc.

COLORANTI

Se folosesc pentru a acoperi aspectul neplacut.

1

FFO

C4

8.03.2012

Pentru obtinerea culorii rosii se foloseste coloranti cu aroma de visina, cires.

Culoarea galbena: banae, citrice, pepene, pere.

Culoarea verde: aroma de menta.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un colorant sunt:

Sa nu fie toxic; Sa fie lipsit de actiune farmacologica; Sa fie solubil in apa; Sa aiba putere de colorare; Sa fie stabili la lumina, temperatura; Sa fie compatibili cu substantele asociate; Sa fie ieftin si usor de procurat. CONSERVANTII au rolul de a impiedica multiplicarea si cresterea microorganismelor in solutiile apoase. Conditii care trebuie sa le indeplineasca un colorant:

Eficient in concentratii mici; Spectru larg de actiune; Sa nu fie toxici, iritanti; Sa fie stabili si sa fie solubili. Se recomanda de multe ori sa se asocieze 2 sau mai multi conservanti. Pentru solutiile de uz intern se folosesc esteri ai acidului parahidroxibenzoic, sarurile acidului ascorbic si acidului benzoic si cloroformul. Pentru solutiile de uz extern se utilizeaza borat de fenil mercur. Pentru eticheta solutiilor trebuie s fie mentionati agentii conservanti folositi cat si concentratia lor.

2

FFO

C5

15.03.2012

PREPARAREA SOLUTIILOR IN FARMACIE

In farmacii se prepara solutii magistrale, solutii oficinale, se fac diluari de solutii industriale concentrate, si se prepara solutii “lot” in cantitati mai mari decat cele oficinale, dupa procedee prestabilite. Solutiile se prepara in laboratorul farmaciei sau in camera de receptura utilizandu- se sticlaria de laborator. Solutiile astfel preparate se conditioneaza in flacoane din sticla, incolore sau brune de diferite capacitati. Solutiile magistrale se prepara ca unicat pentru un singur bolnav pe baza unei retete prescrise de medic. Solutiile lot si cele oficinale se prepara in cantitati relativ mari si se divizeaza in recipiente.

FAZELE PREPARARII SOLUTIILOR

Verficarea retetei

Se verifica dozele terapeutice maxime pentru o data si pentru 24h acolo unde este cazul

Alegerea metodei de preparare, a aparaturii si a recipientelor

Cantarirea si masurarea

Stabilirea ordinii de dizolvare

Dizolvarea si omogenizarea

Filtrarea

Conditionarea

Etichetarea

Control organoleptic

Expeditia

VERIFICAREA RETETEI

Farmacistul are obligatia sa verifice reteta pentru a constata daca este scrisa corect si daca toate datele sunt complete. Verificarea dozelor terapeutice se realizeaza in cazul in care sunt prescrise substante puternic active si substante toxice.

1

FFO

C5

15.03.2012

ALEGEREA METODEI DE PREPARARE

Metoda de preparare a solutiei, ustensilele, aparatura, recipientul de conditionare primara, dopul si eticheta, toate acestea se aleg in functie de cantitatea, calitatea si modul de administrare a solutiei. Eticheta rosie se aplica solutiilor de uz extern si eticheta albastra se aplica solutiilor de uz intern. Eticheta se completeza cu:

Numele farmaciei

Data

Numarul de inregistrare a retetei din condica de receptura

Modul de administrare

Conditiile de pastrare

Numele farmacistului

Cantitatea.

CANTARIREA, MASURAREA SI STABILIREA ORDINII DE DIZOLVARE A SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE

Inainte de cantarire se verifica balanta. Se utilizeaza balanta de receptura, cumpana de mana sau balantele electronice. Pentru substantele puternic active sau toxice prescrise in cantitati mai mici de 0,05g se utilizeaza solutii titrate 1:10 sau 1:100 ale acestor substante (FR X). Solutiile titrate ale substantelor puternic active sau toxice se pastreaza la Separanda respectiv Venena alaturi de substantele medicamentoase. Pentru cantarirea pulberilor voluminoase se utilizeaza hartia pergaminata care faciliteaza transferul substantei de pe balanta in recipientul de dizolvare. Cantarirea substantelor solide se face cu lingurita farmaceutica din otel, plastic sau fildes (pentru iod, azotat de argint, fenol). Ordinea de dizolvare a substantelor nu este aleatorie ci se stabileste in functie de natura substantei, de solubilitatea ei si de cantitatea in care a fost prescrisa.

DIZOLVAREA SI OMOGENIZAREA

Dizolvarea este operatia care consta in divizarea si dispersarea substantei urmata de transferul ei intr-un solvent. In cazul solutiilor simple in flacon se introduce aproximativ 80% din cantitatea de solvent apoi se aduce substanta medicamentoasa, se agita si se completeaza la masa prevazuta cu acelas solvent.

2

FFO

C5

15.03.2012

Dizolvarea se face la cald sau la rece in functie de solubilitatea substantei. De asemenea se poate aplica si metoda “per descensum”. La solutiile compuse substantele medicamentoase si substantele auxiliare solide se dizolva in solvent in functie de solubilitate, in general in ordinea crescatoare a cantitatilor prescrise. Pentru substantele care se dizolva cu degajare de caldura (clorura de zinc, oxidul de calciu, hidroxid de potasiu) cat si pentru substantele care se dizolva cu capacitate mare iar substantele se adauga in portiuni mici sub agitare. Substantele volatile, cele cu miros puternic si substantele colorante se adauga intotdeauna la final. Substantele volatile (camfor, mentol) nu se dizolva niciodata in lichide calde.

Daca FR X prevede o substanta medicamentoasa sub forma cristalizata sau anhidra la prepararea solutiilor se va folosi forma cristalizata.

Solutiile alcoolice se obtin prin dizolvarea substantelor in alcool de diferite concentratii. Daca nu este specificata concentratia alcoolului se va folosi alcoolul concentrat de 96 o . Pentru prepararea alcoolului in diferite concentratii se vor folosi tabelele alcoolmetrice din FR X.

FILTRAREA SOLUTIILOR

Filtrarea este operatia prin care se separa faza solida dintr-un lichid. Operatia are ca scop indepartarea particulelor nedorite dintr-o solutie. Pentru filtrare se folosesc filtre.

PASTRAREA SOLUTIILOR

Solutiile magistrale se pastreza in farmacie la loc racoros, ferite de lumina, in recipiente bine inchise, un timp scurt. Ele se prepara doar la nevoie.

CARACTERE SI CONTROL

Solutiile trebuie sa fie limpezi, cu mirosul, gustul si culoarea componentelor. CONSERVARE in recipiente bine inchise.

3

FFO

C8

26.04.2012

SOLUTII MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE MUCOASA

SOLUTIILE BUCOFARINGIENE

Preparatele bucofaringiene sunt utilizate cu doua scopuri terapeutice:

In scop curativ (infectii, inflamatii)

In scop profilactic.

APELE DE GURA sunt solutii apoase hidroalcoolice destinate mentinerii sanatatii cavitatii bucale sau pot fi folosite in scop curativ. Pentru obtinerea apelor de gura se utilizeaza:

Substante active (antiseptice, antiinflamatoare, astringente, anestezice locale, deodorante)dizolvate intr-un solvent potrivit. Pentru prepararea acestor forme farmaceutice folosim:

Acid boric Acid benzoic Mentol Timol Eucaliptol etc. Ca si solventi folosim:

Apa Solutii hidroalcoolice cu sau fara adaos de glicerol.

BADIJONAJE (COLUTORII) sunt forme farmaceutice vascoase destinate administrarii pe mucoasa bucala. Pentru obtinerea acestor forme farmaceutice se folosesc urmatoarele componente:

o Substante active (albastru de metilen in concentratie de 1-3%; colargol in concentratie de 1-2%; fenosept, acid lactic, borax, nistatin, lidocaina). Ca vehicule se utilizeaza:

Glicerolul Propilenglicolul Polietilenglicoli in stare lichida (P.E.G) Mucilagul de metilceluloza Mucilagi de caboxi-metil-celuloza

1

FFO

C8

26.04.2012

Sefolosesc aceste vehicule deoarece au o vascozitate ridicata ce asigura a aderenta fata de mucoase, marind astfel timpul de contact al medicamentului cu mucoasa bucala. EXEMPLE DE PREPARATE FOLOSITE CA SI BADIJONAJE:

Glicerina boraxata 10% sau 20% Glicerina boraxata cu nistatin (stamicina) Badijonaj cu anestezina si borax Glicerina boraxata cu propolis.

SPALATURI SI COMPRESE

a) CLISME SAU SPALATURI RECTALE sunt forme farmaceutice lichide utilizate in diferite scopuri: laxative, purgative, nutritive, dezinfectante sau pentru tratamentul diferitelor afectiuni ale portiunii terminale a tractului digestiv. Ca si substante medicamentoase se folosesc antiseptice, antiinflamatoare, calmante, astringente dizolvate in diferite vehicule.

b) SPALATURI VAGINALE sunt forme farmaceutice lichide utilizate in scop igienic pentru tratamentul mucoasei vaginale. Acestea pot contine substante: antiseptice, astringente, antimicotice, epitelizante, dizolvate in apa sau in solutie izotonica de clorura de sodiu.

c) SOLUTIILE URETRALE sunt forme farmaceutice lichide care contin diferite substante cum ar fi:

Permanganat de potasiu 0,1% Protargol 0,1 1% Rivanol dizolvate in apa si destinate introducerii in uretra cu ajutorul unei sonde.

PICATURILE PENTRU NAS (RHINOGUTTAE FR X)

DEF: Sunt preparate farmaceutice sub forme de solutie, emulsii sau suspensii destinate administrarii pe mucoasa nazala. In afara de picaturi de nas pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizeaza si alte forme farmaceutice cum ar fi:

Aerosoli

Unguentele

Sistemele pulverulente

2

FFO

C8

26.04.2012

Picaturile pentru nas se mai numesc si erine.

AVANTAJE Au actiune rapida Au aplicare usoara si rapida Au o biodisponibilitate buna In cazul in care se folosesc excipienti cu vascozitate ridicata se obtin solutii cu actiune prelungita. DEZAVANTAJE Interval scurt de contact cu mucoasa nazala Posibilitatea aparitiei iritatiei locale In cazul trecerii substantei active in circulatia sanguina exista posibilitatea aparitiei unor actiuni sistemice nedorite. CLASIFICARE

aparitiei unor actiuni sistemice nedorite. CLASIFICARE 1. Dupa modul de formulare  Magistrale  Oficinale
aparitiei unor actiuni sistemice nedorite. CLASIFICARE 1. Dupa modul de formulare  Magistrale  Oficinale
aparitiei unor actiuni sistemice nedorite. CLASIFICARE 1. Dupa modul de formulare  Magistrale  Oficinale

1. Dupa modul de formulare

Magistrale

Oficinale

Industriala

2. Dupa natura solventului

Picaturi apoase

Picaturi vascoase

Picaturi uleioase

3. Dupa gradul de dispersie

Solutii

Emulsii

Suspensii

4. Dupa modul de conditionare

Unidoza

Multidoza

5. Dupa durata efectului terapeutic

Solutii cu efect imediat (solutii apoase)

Solutii cu efect prelungit (solutii uleioase, vascoase, emulsiile si suspensiile).

6. Dupa modul de administrare

Instilatii (picaturi)

Spalaturi (ser fiziologic)

Pansamente si tampoane umede sau uscate

3

FFO

C8

26.04.2012

Inhalatii

Solutii chirurgicale sterile

7. Dupa actiune terapeutica

Cu actiune locala (antiinflamatoare, antiinfectioasa, vasoconstrictoare, antihistaminica)

Cu actiune sistemica (vaccinuri, hormoni, cardiovasculare si medicamente cu actiune asupra sistemului nervos).

FORMULAREA PICATURILOR PENTRU NAS

Picaturile pentru nas trebuie:

Sa aiba o buna toleranta locala si generala

Sa aiba activitate si eficacitate constanta

Sa fie stabile

Sa aiba un ph cuprins intre 6-7,5

Sa fie izotonice

Sa aiba un termen de valabilitate corespunzator.

O formulare necorespunzatoare poate provoca leziuni ale mucoasei nazale, respectiv a aparatului ciliar. Pentru refacerea epiteliului intranazal este nevoie de 7-8 zile iar pentru cresterea cililor este nevoie de 2-3 luni. La formularea picaturilor pentru nas se folosesc substante active si substante auxiliare.

SUBSTANTE ACTIVE

Se pot folosi substante cu actiune antimicrobiana si antivirala, substante antiseptice cum ar fi:

Sarurile coloidale de argint folosite in concentratie 0,5-2%

Fenosept

Uleiuri volatile

Mentol

Camfor

Timol

Clorhexidrina

Clorura de benzalconiu 0,01%. Se mai pot folosi antibiotice cum ar fi:

4

FFO

C8

26.04.2012

Streptomicina 0,5%

Cloramfenicol

Sulfat de neomicina

Bacitracina

Tetraciclina 0,3-0,5%

Sulfat de polimixina.

Vasoconstrictoare

Adrenalina

Noradrenalina vegetativa

Fenilefrina

Nafazolina 0,1%

Efedrina 1%

Vasodilatatoare

Pilocarpina (glaucom)

Papaverina (actiune antispatica) Antiinflamatoare

Glucocorticoizi

- Hidrocortizon sub forma de acetat si hemisuccinat

- Prenirsolon

- Triancinolon

- -metazona Antihistaminice

Feniramina

Anestezice locale

Lidocaina

Procaina

Anestezina

Mucolitice

Ureea (se foloseste pentru a fluidifica secretiile nazale; actiune antiseptica) Vitamine

Hidrosolubile (C, complexul B)

Liposolubile (uleioase A, E, D).

EXEMPLE DE SUBSTANTE MEDICAMENTOASE CU ACTIUNE SISTEMICA

Nitroglicerina (angina pectorala)

5

FFO

C8

26.04.2012

Propranolol (antiaritmic)

Atropina (parasimpatolitic)

Cocaina

SUBSTANTE AUXILIARE

Solventii

Alegerea solventului se face in functie de solubilitatea substantei medicamentoase si de efectul terapeutic urmarit.

6

FFO

C9

3.05.2012

SOLVENTI

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un solvent:

Trebuie sa fie bine tolerat

Trebuie sa fie eficace

Sa aiba stabilitate fizico-chimica

Sa fie inert din punct de vedere chimic si farmacologic

Sa fie miscibil cu mucusul si sa nu influenteze negativ miscarea ciliara

Sa fie economic

Sa nu interactioneze cu celalalte substante sau cu recipientul

Conform FR X la prepararea erinelor se pot utiliza solutii apoase, izotonice sau uleioase.

EXEMPLE DE SOLVENTI FOLOSITI:

Solutia izotonica de clorura de sodiu 0,9% (ser fiziologic)

Solutie de glucoza 5%

Polietilenglicoli in stare lichida

Propilenglicol in concentratie de pana la 10% si in amestec cu apa

Ulei de floarea-soarelui trebuie sa fie neutralizat.

FR X interzice utilizarea uleiului de parafina ca si solvent la prepararea erinelor deoarece exista riscul de a da parafinoame.

AGENTI DE MARIRE A VASCOZITATII

Acestia sunt folositi pentru a prelungi timpul de contact a substantei medicamentoase cu mucoasa nazala. Agentii de vascozitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Trebuie sa fie solubil in solventul folosit

Sa fie bine tolerati de mucoasa nazala

Sa nu fie inerti din punct de vedere chimic si farmacologic. Ca si agenti de vascozitate se pot folosi:

Solutia apoasa de metilceluloza in concentratie 1-2% Solutia apoasa hidroxipropilceluloza 2% Solutia apoasa de carboximetilcelulaza 1-2% Solutia de pilivinilpirolidona

1

FFO

C9

3.05.2012

Solutia apoasa de dextran in concentratie 5-10% (dextranul este un polimer provenit din fermentarea zaharosei) Solutia apoasa de gelatina 0,5-1% (gelatina se obtine prin hidroliza partiala a tesuturilor animale care contin colagen) Solutia apoasa de carbopoli in concentratie de 0,5% (carbopoli sunt produsi sintetici partiali solubili in apa, la centratii mai mari de 0,5% in amestec cu apa formeaza geluri).

sunt produsi sintetici partiali solubili in apa, la centratii mai mari de 0,5% in amestec cu
sunt produsi sintetici partiali solubili in apa, la centratii mai mari de 0,5% in amestec cu

CONSERVANTII ANTIMICROBIENI

Acestia au rolul de a preveni contaminarea cu microorganisme in timpul prepararii sau in timpul utilizarii repetate. Ca si agenti conservanti se pot folosi:

Clorura de banzalconiu 0,01% Boratul de fenilmercur 0,025% (fenosept) Esterul metilic (nipagin) in concentratie 0,01-0,02% Esterul propilic (mipasol) in concentratie de 0,01-0,02%.

(fenosept) Esterul metilic (nipagin) in concentratie 0,01-0,02% Esterul propilic (mipasol) in concentratie de 0,01-0,02%.
(fenosept) Esterul metilic (nipagin) in concentratie 0,01-0,02% Esterul propilic (mipasol) in concentratie de 0,01-0,02%.
(fenosept) Esterul metilic (nipagin) in concentratie 0,01-0,02% Esterul propilic (mipasol) in concentratie de 0,01-0,02%.

PREPARAREA PICATURILOR PENTRU NAS

FR X prevede ca prepararea picaturilor pentru nas sa se faca prin dizolvare, emulsionare sau prin suspendarea substantelor medicamentoase intr-un vehicul adecvat. Conditii care trebuie indeplinite la prepararea erinelor:

1. PH-UL Secretia nazala la un adult sanatos are un ph cuprins intre 6,4-6,8 iar la un copil este cuprins intre 6 6,7; aceste valori se pot modifica in decursul a 24h pe timpul noptii alcalinizandu-se iar pe timpul zilei acidulandu-se. Ph-ul erinelor trebuie sa fie cuprins intre 6 7,5. Pentru ajustarea ph-ului se utilizeaza solutii tampon ca de exemplu:

Fosfat monosodic cu fosfat disodic Acid citric cu citrate de sodium.

2. IZOTONIA Erinele la fel ca si colirele si preparatele parentale trebuie sa aiba aceeasi presiune osmotic cu cea a lichidelor din organism. Solutiile hipotonice sunt solutii diluate care au presiunea osmotic mai mica cu cea a serului sanguin.

2

FFO

C9

3.05.2012

Solutiile hipertonice sunt acele solutii care au presiunea osmotic mai mare cu cea a serului. Solutiile hipertonice sunt mai bine tolerate de mucoasa nazala decat cele hipotonice. Izotonia este o conditie absolute obligatory in cazul spalaturilor nazale din cauza faptului ca solutiile hipotonice influenteaza negativ mucoasa nazala reducand pana la necrozarea epiteliului nazal, solutiile se vor izotoniza. Ca si substante izotonizante se pot utilize urmatoarele:

Solutia de glucoza Solutia de clorura de sodiu.

3. TOLERANTA, INOCUITATEA SI EFICACITATEA ERINELOR Inocuitatea reprezinta proprietatea unei solutii de a fi netoxica. Utilizarea abuziva de substante vasoconstrictoare este periculoasa deoarece poate duce la edeme ale mucoasei nazale sau la aparitia rinitelor medicamentoase. Mentolul, camforul, timolul si uleiul de eucalypt in concentratii mici sunt bine tolerate insa in concentratii mari produc iritarea mucoasei nazale.

CONSERVAREA SI CONDITIONAREA ERINELOR

Erinele se conditioneaza in recipient din material plastic sau din sticla de capacitate mica (5-10 ml) prevazute cu dop picurator. Se conserva la temperatura camerei.

EXEMPLE DE PICATURI PENTRU NAS:

PICATURILE CU CLORHIDRAT DE NAFAZOLINA 0,1% (OFICINAL FR X) PICATURILE PENTRU NAS CU ARGINT COLOIDAL 1% SOLUTIA DE CLORURA DE SODIU 0,9% (SER FIZIOLOGIC) PICATURI PENTRU NAS CU PROTEINAT DE ARGINT 1% PICATURI PENTRU NAS CU CLORHIDRAT DE EFEDRINA IN CONCENTRATIE DE 0,5% RESPECTIV 1%.

3

FFO

C11

17.05.2012

ALCOOLUL este un solvent polar, miscibil cu apa cu capacitate mare de dizolvare si cu rol antiseptic. Se foloseste in concentratii de 60-90%, se poate asocia cu glicerolul. Solutiile alcoolice sunt indicate in afectiuni supurative deoarece au efect sicativ. GLICEROLUL solvent polar, vascos, higroscopic. Prezinta avantajul ca este miscibil cu secretiile urechii, adera de tegumente realizandu-se astfel un contact prelungit ai substantei medicamentoase cu zona auriculara. Este miscibil cu apa si alcoolul; este higroscopic favorizand uscarea exudatiilor si scazand inflamatia. PROPILENGLICOLUL este un solvent anhidru, bun dizolvant al substantelor medicamentoase care nu sunt solubile in apa sau a celor care sufera reactii de degradare in prezenta apei. Se recomanda a fi folosit cu prudenta deoarece este usor ototoxic. POLIETILENGLICOLI LICHIZI (200-400) se prezinta sub forma unor lichide vascoase, incolore, cu gust dulce amar si arzator. Prezinta capacitate mare de dizolvare a substantelor anestezice. Deoarece sunt higroscopici favorizeaza uscarea supuratiilor. ULEIUL DE FLOAREA-SOARELUI este bine tolerat, are actiune emulienta si datorita vascozitatii are efect prelungit. Nu este indicat in inflamatiile supurative deoarece impiedica drenarea secretiilor. XILENUL se foloseste la formularea picaturilor pentru ureche deoarece au rol dizolvant pentru dopul de cerum. Nu se foloseste in situatiile in care urechea este lezata deoarece este ototoxic. FR X nu admite folosirea parafinei lichide. La fomularea picaturilor otice se pot folosi si agenti de marire a solubilitatii, antioxidanti, sisteme tampon, agenti conservanti.

PREPARAREA PICATURILOR PENTRU URECHE

FR X indica prepararea prin dizolvare, emulsionare sau prin suspendare a substantelor medicamentoase intr-un vehicul adecvat format din unul sau mai multi solventi. La preparare se pot folosi substante auxiliare.

CARACTERE SI CONTROL

Solutiile trebuie sa fie limpezi iar emulsiile si suspensiile trebuie sa corespunda prevederilor din FR X. Ph-ul lor trebuie sa fie cuprins intre 5-7,5.

1

FFO

C11

17.05.2012

CONDITIONARE

Picaturile otice se conditioneaza in flacoane bine inchise prevazute cu sistem de picurare. Pentru conditionarea primara se utilizeaza flacoane de sticla incolore sau colorate in brun cu dop picurator. Se pot utiliza si flacoane din plastomeri cu dop picurator cu capacitate de maxim 10 ml. recipientele se ambaleaza in cutii de carton inscriptionate cu numele produsului, termen de valabilitate si cu modul de utilizare si pastrare.

SOLUTIILE EXTRACTIVE

DEF: Formele farmaceutice obtinute prin extractie sunt preparate care contin un amestec de substante obtinute din produse vegetale sau animale cu ajutorul solventilor folosind procedee de extractie standardizate.

CLASIFICAREA SOLUTIILOR EXTRACTIVE

1. SOLUTII EXTRACTIVE APOASE sunt preparate farmaceutice lichide obtinute prin macerare, infuzare sau decoctie.

2. SOLUTII EXTRACTIVE ALCOOLICE, HIDROALCOOLICE SI ETEROALCOOLICE acestea se numesc tincturi si se obtin prin macerarea sau percolarea produsului vegetal cu un solvent sau un amestec de solventi.

3. EXTRACTELE VEGETALE sunt preparate fluide, moi sau solide obtinute prin extractia produselor vegetative cu diferiti solventi urmata de evaporarea partiala sau totala a solventului.

4. DIGESTII SAU SOLUTII EXTRACTIVE ULEIOASE acestea se prepara prin digestia produsului vegetal cu ulei.

5. SPECII MEDICINALE SAU CEAIURI MEDICINALE acestea

sunt amestecuri de plante sau de parti uscate ale plantelor asociate sau nu cu substante medicamentoase. La prepararea solutiilor extractive se folosesc produse vegetale aduse la un grad de maruntire corespunzator. FR X prevede urmatoarele grade de maruntire:

2

FFO

C11

17.05.2012

Florile, frunzele, ierburile cat si radacina de nalba se cern cu sita I

Radacinile, rizomii si scoartele se trec prin sita II

Fructele si semintele se pot trece prin sita III insa farmacopeea prevede folosirea sitei IV

Sitele VI-IX se folosesc pentru cernerea pulberilor.

Produsul vegetal astfel maruntit se umecteaza cu un solvent. Cel mai folosit solvent este apa insa in anumite situatii se pot folosi amestecuri hidroalcoolice sau alcoolice. Cantitatea de lichid extractiv care se foloseste pentru umectare cat si timpul de umectare depinde de metoda prin care se face extractia.

METODE DE EXTRACTIE

MACERAREA metoda se foloseste la extragerea principiilor active care se altereaza la cald. Conform FR X metoda se realizeaza astfel:

Peste produsul vegetal adus la gradul de maruntire corespunzator si spalat sub jet de apa se adauga apa si se lasa in contact 30 min la temperatura camerei, agitand amestecul de 5-6 ori. Lichidul obtinut se decanteaza si se filtreaza prin vata sau tifon, apoi se completeaza la masa prevazuta prin spalarea si stoarcerea reziduului. Daca solutia rezultata depaseste 100 g se adauga ca si conservant un amestec de nipagin si mipasol. La prepararea maceratelor se pot utiliza vase din sticla sau portelan inchise cu capace potrivite. INFUZAREA metoda se foloseste la extragerea componentelor active din produsele vegetale care contin tesuturi friabile (petale, frunze, ierburi). Infuzarea se realizeaza astfel:

Peste produsul vegetal maruntit in prealabil se adauga cate 3 ml de apa pentru fiecare gram de produs vegetal si se lasa in contact 5 min; apoi se adauga cantitatea de apa prescrisa incalzita la fierbere si se lasa in contact intr-un vas acoperit 30 min. Solutia obtinuta se filtreaza si apoi se completeaza la masa prevazuta prin spalarea si stoarcerea reziduului. Daca solutia obtinuta depaseste 100g se adauga nipagin (75g) + mipasol(25g). Pentru infuzare se vor folosi vase din portelan cu peretii grosi prevazute cu capac si gradate in interior numite infuzoare. Pentru umectarea produsului vegetal se foloseste de obice apa insa exista cate va exceptii:

3

FFO

C11

17.05.2012

Produsele vegetale care contin heterozide cardiotonice nu se umecteaza deoarece prin umectare se distrug heterozidele

cardiotonice. Produsele vegetale care contin uleiuri volatile se vor umecta cu 0,5

ml

de alcool diluat. Exceptie de la aceasta regula fac florile de tei care

pe

langa ulei volatil mai contin si mucilagii. Mucilagiile in prezenta

alcoolului precipita din acest motiv florile de tei se umecteaza cu apa.

Produsele vegetale care contin alcaloizi se umecteaza cu apa acidulata (se poate folosi acid clorhidric, acid tartric sau acid citric). Cantitatea de acid luata in lucru trebuie sa fie egala cu cantitatea de produs vegetal care contine alcaloizi. Exceptie de la aceasta regula face scoarta de China care se prepara numai sub forma de decoct si care se umecteaza cu 1,5 ml pentru fiecare gram de alcaloid. Produsele vegetale care contin saponozide acide greu solubile in apa (radacina de primula) se vor umecta cu apa alcalinizata, adaugandu-

se bicarbonat de sodiu cate 10 g pentru 100 g produs vegetal.

4

FFO

C10

10.05.2012

PICATURI PENTRU URECHE (OTOGUTTAE)

DEF: Medicamentele otologice sunt preparate lichide destinate aplicarii pe conductul auditiv si sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor urechii s-au pentru completarea interventiilor chirurgicale. In general administrarea formelor farmaceutice auriculare se face in interiorul urechii externe si in conductul auditiv.

AVANTAJE

Permit o terapie locala

Au actiune directa rapida

Pot fi administrate cu usurinta chiar de catre bolnav deoarece administrarea lor nu este dureroasa.

DEZAVANTAJE

Formele farmaceutice lichide se aduc mai intai la temperatura corpului pentru a nu leza labirintul vestibular lucru care poate duce la aparitia vertijelor

Solutiile apoase nu dizolva intotdeauna secretiile mucopurulente si astfel nu pot veni in contact cu leziunea

Nu sunt miscibile cu secretiile urechii si mentin o umiditate crescuta care favorizeaza contaminarea cu microorganisme.

Sunt indepartate usor odata cu secretiile urechii avand astfel un efect de scurt durata

Pot transporta infectia pana la sinusuri

Nu asigura stabilitatea substantelor medicamentoase.

!!!! Picaturile pentru ureche sunt indicate doar in afectiuni nesuporative ale urechii. Solutiile uleioase pentru administrare auriculara nu se aplica timp indelungat deoarece duc la o absorbtie lenta a substantei medicamentoase; ele sunt inactive in infectii ale timpanului si a urechii mijlocii deoarece formeaza bule de aer in fata timpanului.

1

FFO

C10

10.05.2012

CLASIFICAREA PREPARATELOR OTICE

a. Dupa modul de formulare

Magistrale

Industriale

b. Dupa natura solventului

Apoase

Uleioase

Glicerolate

Solutii otice cu vehicul vascos

c. Dupa gradul de dispersie

Solutii

Suspensii

Emulsii

d. Dupa modul de conditionare

Unidoza

Multidoza

e. Dupa modul de administrare

Picaturi

Bai auriculare (spalaturi)

Solutii folosite la cauterizari

Solutii chirurgicale sterile

Pulverizatii

f. Dupa durata efectului terapeutic

Cu efect imediat (solutii apoase)

Cu efect prelungit (solutii uleioase, emulsiile, suspensii)

g. Dupa actiunea terapeutica

Solutii antiinflamatoare

Solutii antiseptice

Solutii antiinfectioase

Solutii astringente

Solutii cicatrizante

Adjuvante in chirurgia urechii secative.

2

FFO

C10

10.05.2012

FORMULAREA PICATURILOR PENTRU URECHE

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca picaturile pentru ureche:

Solutiile care ajung in urechea medie trebuie sa fie izotonice pentru a nu produce vertij

In chirurgie la copii mici si la sugari se administreaza numai picaturi sterile (picaturile care contin antibiotice se prepara pe cale aseptica)

Pentru prepararea solutiilor cu actiune prelungita se vor folosi solventi uleiosi sau se vor prepara sub forma de emulsii sau suspensii

Picaturile pentru ureche trebuie sa aiba un ph cuprins intre 5-7,5 (este de preferat sa nu se depaseasca ph-ul 6 deoarece ph-ul alcalin reprezinta mediul prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor).

MATERII PRIME FOLOSITE LA PREPARARE

SUBSTANTELE MEDICAMENTOASE

Substantele medicamentoase folosite la preparare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie bine tolerate si sa nu fie toxice la concentratiile utilizate

Sa aiba un ph intre 5-6

Sa nu influenteze negativ miscarea ciliara din conductul auditiv.

FR X precizeaza ca diametrul substantei solide sa aiba cel mult 50 µm.

ANTISEPTICE Clorura de benzalconiu in solutii alcoolice sau glicerolate in concentratuu

0,02-0,2%

Azotatul de argint in concentratie de 2-5% se foloseste pentru cauterizari Compusii coloidali de argint (protargol in concentratie de 5% se foloseste in tratamentul eczemelor si solutia de colargol in concentrattie de 2% se foloseste in tratamentul otitelor medii purulente acute si subacute) Fenolul dizolvat in glicerol. ANTIBIOTICE Cloramfenicol in concentratie 0,5-2% Tetraciclina in concentratie 0,5% Neomicina in concentratie 0,25-0,50% Batocitracina se foloseste in concentratie de 2500 U.I% in solutii glicerolate. Nu se administreaza copiilor sub 5 ani.

3

FFO

C10

10.05.2012

Canamicina in concentratie 0,01-0,05% in solutii apoase, glicerolate singura sau in amestec cu anestezina sau cu fenazona. Este indicata in otite acute sau cronice si in furuncule Gentamicina in concentratie 0,5% in solutie apoasa Ciprofloxacina in concentratie 0,35% si se foloseste in tratamentul otitei medii insotita de reactii inflamatorii. ANTIFUNGICE Clotrimazol Nistatina In preparate sub forma de suspensie ANTIAMFLAMATOARE Derivati steroidieni Hidrocortizon Prednisonul Betametazona Dexametazona Derivati nesteroidieni Indometacinul Diclofenacul ANESTEZICE LOCALE Anestezina in concentratie de 0,15-2% Procaina 1% Xilina in concentratie de 1% Tetracaina 0,5-2% Acestea se dizolva in amestec de apa, glicerina si alcool

Cocaina se foloseste sub forma de solutie apoasa 1-5%. ANALGEZICE

Fenazona 5% in solutie apoasa

ASTRINGENTE

Saruri de Cu, Zn si Al in solutie apoasa

VASOCONSTRICTOARE

Adrenalina

Efedrina

Fenilefrina dizolvate in apa sau glicerol.

4

FFO

C10

10.05.2012

SOLVENTI

Cei mai utilizati solventi sunt: apa, alcoolul diluat, glicerolul, uleiurile vegetale si polietilenglicoli lichizi. Conditii care trebuie sa le indeplineasca solventii:

Trebuie sa aiba capacitate mare de dizolvare a substantei medicamentoase Sa nu reactioneze cu substantele medicamentoase sau cu recipientele Trebuie sa nu modifice ph-ul secretiei urechii Trebuie sa fie stabile si neiritante. Este de preferat ca la prepararea picaturilor auriculare sa se foloseasca solventi vascosi deoarece acestia adera la tegumente. APA DISTILATA prezinta avantajul de a patrunde usor in cavitatile urechii, asigura un contact direct cu tesutul inflamat, are capacitate mare de dizolvare a substantei medicamentoase, curata, racoreste si calmeaza inflamatia. Are dezavantajul de a mentine umiditatea in conductul auditiv, poate transporta infectia pana la sinusuri, nu dizolva secretiile auriculare sau mucopurulente si de asemenea favorizeaza reactiile de degradare ale substantelor medicamentoase. Solutiile apoase se utilizeaza in infectii nesupurative.

5

FFO

C6

29.03.2012

SIROPURI

Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un contact crescut de zahar de consistenta vascoasa destinate administrarii interne (FR X).

AVANTAJE

Datorita continutului mare in zahar au o stabilitate mai ridicata comparativ cu cea a solutiilor

Mascheaza gustul neplacut a unor substante medicamentoase

Pot fi utilizate cu succes in pediatrie

Au o biodisponibilitate foarte buna

Datorita concentratiei crescute de zahar au valoare nutritiva

BIODISPONIBILITATEA reprezinta cantitatea de substanta medicamentoasa nemodificata care ajunge in circulatia sangelui.

TIMPUL DE INJUMATATIRE (T ½) reprezinta timpul in care jumatate din cantitatea de substanta medicamentoasa ajunge in sange si isi face efectul.

CLASIFICARE

1. Dupa metoda de preparare

a. Siropuri obtinute prin dizolvarea zaharului la rece sau la cald in apa

b. Siropuri obtinute prin amestecarea siropului simplu cu solutii

medicamentoase

c. Siropuri obtinute prin dizolvarea in momentul utilizarii a unor granule sau pulberi preconditionate

2. Dupa rolul lor

a) Siropuri aromatizante sau corectoare de gust (Ex: siropul de lamaie, siropul simplu, siropul de caramel, capsuni etc)

b) Siropuri medicamentoase acestea au o actiune terapeutica bine

definitiva (Ex: siropul de codeina, siropul de carbocisteina (Humex, Nurofen, Paxeladine, Mucosolvan, Eurespal etc))

3. Dupa actiunea terapeutica

a. Expectorante

b. Antitusive

c. Tonice

1

FFO

C6

29.03.2012

d. Purgative

e. Sedative etc

FORMULAREA SIROPURILOR

Materiile prime folosite la formularea siropurilor sunt:

Zaharul trebuie sa fie de calitate corespunzatoare (sa aiba un continut 98 99,5% zaharosa, pana la 0,5 umiditate si intre 0,01 0,05 cenusa) Apa lipsita de impuritati In conditiile in care acesta este pastrat in ambalaje necorespunzatoare umiditatea poate creste pana la 10% ceea ce influenteaza conservarea siropurilor.

PREPARAREA SIROPURILOR

Prepararea se face prin 3 metode:

1. Dizolvarea zaharului in apa sau in diferite solutii medicamentoase (astfel se prepara siropul simplu si siropul de balsam de Tolu)

2. Prin amestecarea siropului simplu cu solutii medicamentoase (astfel se

prepara siropul de codeina) sau cu solutii extractiv alcoolice (astfel se prepara siropul de beladona si siropul de opiu)

3. Folosind amestecuri de pulberi sau granulate (Ex: pulberea care contine antibiotice sau sulfamide)

Dizolvarea zaharului se poate face la temperatura camerei sau la cald.

DIZOLVAREA LA RECE

Se aplica in cazul substantelor termolabile

AVANTAJE

Este exclusa alterarea principiilor active Metoda impiedica descompunerea zaharosei prin caramelizare Metoda nu necesita supraveghere continua

DEZAVANTAJE

Nu se obtin siropuri clare (limpezi)

Operatia decurge foarte incet

2

FFO

C6

29.03.2012

Filtrarea se realizeaza greu

Nu are loc o sterilizare a preparatului

Prepararea siropurilor la rece poate fi realizata prin cateva metode:

1) Dizolvarea zaharului prin agitare directa in vehicul. Dizolvarea se face greu si este nevoie de vase de capacitate mare. 2) Dizolvarea PER DESCENSUM: zaharul se introduce intr-un saculet de panza sau tifon si se suspenda la suprafata lichidului iar dupa dizolvarea intregii cantitati de zahar se amesteca pentru omogenizare 3) Dizolvarea zaharului prin percolare: presupune utilizarea percolatorului (un vas cilindric oconic prevazut in partea superioara cu un capac si in partea inferioara un tub de scurgere cu robinet) Se introduce zaharul in percolator se adauga apa sau lichidul prescris si

se acopera. Vehiculul strabate coloana de zahar, il dizolva iar lichidul obtinut este readus in percolator si se regleaza viteza de curgere astfel incat sa se obtina o solutie suficient de concentrata in zahar.

3

FFO

C7

5.04.2012

DIZOLVAREA LA CALD

AVANTAJE

Dizolvarea zaharului se face rapid

Prin incalzire microorganismele sunt distruse

Se obtin siropuri clare care se conserva bine

DEZAVANTAJE

Principalul dezavantaj il constituie faptul ca zaharul poate suferi o transformare nedorita (caramelizarea) In farmacie dizolvarea la cald se face pe baie de apa sau direct pe foc cu sita de azbest. In industrie dizolvarea se face cu ajutorul unor cazane denumite si fierbatoare cu manta. FR X precizeaza ca metoda de preparare a siropurilor, dizolvarea la cald urmata de fierbere 1-2 min (cand microorganismele se distrug), dupa dizolvare completa se adauga apa la masa prevazuta si se filtreaza. Pentru ca un sirop sa aiba o buna densitate necesara unei stabilitati indelungate trebuie sa contina intre 55-65% zahar. Atunci cand siropul este prea concentrat se poate dilua cu apa calda iar atunci cand este prea diluat se poate concentra prin incalzire. FR X precizeaza faptul ca filtrarea se face la cald in recipiente uscate. Ca material filtrant putem folosi vata intre doua straturi de tifon sau hartia de filtru.

CLARIFICAREA SIROPURILOR

Clarificarea inseamna limpezirea unui lichid care contine particule in suspensie. Pentru clarificare se pot folosi hartia de filtru sub forma de pasta, se vor folosi intre 1-5g de hartie pentru 1 kg sirop. Hartia se umezeste, se tritureaza la mojar pana cand se obtine o pasta, se stoarce si se introduce in sirop, se fierbe un 1 min apoi se filtreaza. Pentru clarificare se mai pot folosi:

Carbunele activ in concentratie 2-5‰ Caolinul (silicat de aluminiu hidratat) in concentratie 2‰ Tacul 10‰ Oxidul de magneziu Carbonatul de magneziu

1

FFO

C7

5.04.2012

Albumina

CARACTERE, CONTROL SI CONSERVARE

In FR X siropurile sunt descrise ca fiind lichide limpezi sau slab opalescente cu gustul, mirosul si culoarea caracteristice componentelor pe care le contin.

ALTERAREA SIROPURILOR

Siropurile concentrate au stabilitate buna datorita continutului ridicat in zahar iar siropurile diluate reprezinta un mediu favorabil de dezvoltare a microorganismelor. Pentru a mari stabilitatea unui sirop se pot adauga agenti antimicrobieni cum ar fi:

P-hidroxibenzoat de metil

P-hidroxibenzoat de en-propil

Siropurile se conserva in recipiente de capacitate cel mult 1000 ml, bine inchise, complet umplute si la temperatura de 8-15 o C.

LIMONADE

Limonadele sunt solutii obtinute prin dizolvarea de diferiti acizi sau saruri in apa. Sunt destinate administrarii interne cu rol laxativ, purgativ, antiemetic sau ca bauturi racoritoare in stari febrile si in intoxicatii cu substante chimice.

FORMULAREA LIMONADELOR

Materii prime folosite la fomularea limonadelor:

Acizi minerali: acid clorhidric, acid fosforic

Acizi organici: acidul citric, acidul lactic, acidul ascorbic, acid tartric

Saruri: saruri de sodiu, saruri de magneziu

Edulcoranti: sirop simplu, sirop de lamaie

Solvent: apa distilata

PREPARAREA LIMONADELOR

Limonadele se prepara prin dizolvarea sau amestecarea substantelor cu apa distilata. In functie de compozitie si de metoda de preparare limonadele gazoase pot contine proportii diferite de dioxid de carbon. Limonadele gazoase se prepara:

2

FFO

C7

5.04.2012

Prin dizolvarea bicarbonatului de sodiu in apa si adaugarea unui acid organic, cand se pune in libertate CO 2 . Se prepara separat solutia alcalina si cea acida si apoi se amesteca in momentul utilizarii. Limonadele se prepara doar la nevoie, se pastreaza la rece 1-2 zile (datorita stabilitatii limitate se conditioneaza in recipiente de sticla cu peretii grosi). FR X prevede doua limonade:

Limonada gazoasa (Solutia Rivieri sau Solutia Efervescenta)

Limonada purgativa (Limonada Roge sau Solutie de citrat de magneziu).

SOLUTIILE BUVABILE

Sunt forme farmaceutice lichide si limpezi obtinute prin dizolvarea uneia sau mai multor substante medicamentoase intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi destinate administrarii orale. Solventii folositi sunt aceeasi ca la solutiile orale. Ele se pot prepara in farmacie si in industrie si prezinta o conditionare primara specifica. Conditionarea se face in flacoane de sticla prevazute fie cu dop picurator, fie cu valva dozatoare, fie cu doua capilare care permit evacuarea mai usoara a lichidului.

EXEMPLE DE SOLUTII BUVABILE

Tot’Hema (sol buv de fier)

Sargenor (sol buv de el-arginina)

Panax Gingseng

Tonotil (sol buv care contine aminoacizi)

Extracte fluide de ceai verde

Magne B 6

Clorocalcin

APE AROMATICE (FR IX)

Sunt solutii apoase de uleiuri volatile destinate utilizarii ca atare sau se pot folosi ca vehicule la prepararea unor medicamente de uz intern. In prezent apele aromatice se folosesc pentru aromatizarea medicamentelor industriale; de asemenea pot fi utilizate si in preparate de uz extern: apele de gura, lotiuni, creme, sampoane, sapunuri lichide, geluri de dus etc. La prepararea apelor aromate se folosesc uleiuri volatile provenite din produse vegetale de calitate iar ca vehicul se foloseste apa distilata.

3

FFO

C7

5.04.2012

PREPARAREA APELOR AROMATICE

1. Prin distilarea si antrenarea cu vapori de apa a uleiurilor volatile din plante (oficinala in FR X)

2. Diluarea apelor aromatice, hicroalcoolice concentrate obtinute in industrie

3. Prin dizolvarea uleiurilor volatile in apa. Dizolvarea uleiurilor se poate face direct in vehicul prin intermediul talcului (FR IX) sau prin dizolvarea uleiului in agenti tensioactivi.

4. Prin dizolvarea uleiurilor in alcool urmata de diluare cu apa.

CARACTERE SI CONTROL

Apele aromatice sunt solutii limpezi sau slab opalescente cu mirosul si gustul specific uleiului volatil si care au densitate apropiata cu cea a apei. Se altereaza usor, motiv pentru care FR IX prevede ca prepararea lor sa se faca in cantitati necesare pentru cel mult 6 luni. Se conserva in flacoane de sticla complet umplute si bine inchise la loc racoros si ferit de lumina. Pentru conservarea lor farmacopeea admite adaugarea de conservanti (nu admite orice conservant doar mipagin in concentratie 0,05%).

4

FFO

C12

31.05.2012

DECOCTIA

Este o metoda de extractie care se aplica produselor vegetale care contin tesuturi lemnoase (radacini, rizomi, scoarte, fructe coriacee (ghinda)). Produsul vegetal maruntit se umecteaza cu cate 3g apa pentru fiecare gram de produs vegetal si se lasa in contact 5 min. dupa care se adauga apa distilata incalzita la fierbere si se tine pe baia de apa timp de 30 min. Pentru prepararea decocturilor se utilizeaza infuzoare metalice sau vase de sticla termo-rezistenta care asigura pe baia de apa atingerea rapida a temperaturii mentionate. Maceratele, infuziile si decocturile se prepara la cerere si se pot asocia substante medicamentoase obtinandu-se astfel preparate complexe cu diverse actiuni terapeutice. Astfel se obtin produse cu actiune expectoranta so emolienta cum ar fi:

Maceratele de Altheea

Infuziile de flori de Tei

Infuzii de frunze de patlagina.

In afectiunile cardiace se folosesc: infuzii de frunze de degetel rosu sau lenos, ca tonice amare cum ar fi: decocturiledin scoarta de China se administreaza in anorexii, ca si antispastice si diuretice folosite ca afectiuni ale cailor urinare se

administreaza decocturile de merisor, strugurii ursului; in afectiuni cardiovasculare substrat nervos se folosesc decocturile din radacina de valeriana, infuzie de Tei, petale de mac rosu; infuzie de flori si frunze de paducel.

PERCOLAREA

Este oficinala in FR X. Metoda se aplica frecvent in industrie. Denumirea provine de la cuvintele de origine latina percare inseamna “prin” si colare care inseamna “ a curge picatura cu picatura”. Prin aceasta metoda se urmareste epuizarea progresiva a produsului vegetal cu solvent prin curgere lenta a solventului respectiv prin produsul vegetal ceea ce permite o extractie totala a principiilor active. Lichidul obtinut se numeste percolat. Aparatul cu care se realizeaza se numeste percolator. Este un vas de forma cilindrico-conica din otel inoxidabil cu o capacitate maxima de 600-700 l prevazut in partea inferioara cu un robinet de reglare a debitului. Viteza de percolare trebuie astfel reglata ca in decursul a 24h sa se obtina 1,5g de solutie extractiva pentru fiecare gram de produs vegetal.

1

FFO

C12

31.05.2012

TINCTURI (OFICINALE IN FR X) (SOLUTII EXTRACTIVE ALCOOLICE)

Sunt preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice obtinute prin extractia produselor vegetale. Spre deosebire de solutiile extractive apoase tincturile reprezinta forme farmaceutice industriale cu o concentratie mare de principii active exact dozate cu o stabilitate de 1-2 ani. Pentru prepararea tincturilor se folosesc produse vegetale uscate. Preparatele obtinute din produse vegetale proaspete prin extractie cu alcool se numesc alcooluri si se folosesc in homeopatie.

PREPARAREA TINCTURILOR

Produsul vegetal maruntit in prealabil, este supus unui degrasari. Solventul folosit la extractie este in general alcoolul diluat si in unele cazuri se foloseste alcoolul acidulat. Raportul dintre masa produsului vegetal si cea a solventului folosit la extractie este de 1:1 iar in cazul in care avem produse vegetale care contin substante puternic active raportul este 1:5. FR X prevede 3 metode de preparare a tincturilor:

1. Macerare

2. Macerare repetata

3. Percolare

Se numesc tincturi acele solutii extractive care se obtin din produse vegetale ( nu

de origine anorganica). FR X prevede o singura tinctura compusa care se numeste tinctura Davilla (Tinctura anticolerina) alcatuita din 3 tincturi:

Tinctura de Rheum palmatum

Tinctura de crocus

Tinctura de opium care se foloseste ca si antispastic , antitusiv.

EXTRACTELE VEGETALE

Au monografie in FR X Sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau uscate obtinute prin extractia produselor vegetale cu diferiti solventi, urmata de evaporarea partiala sau totala a solventului si aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentratia sau consistenta prevazuta in FR X.

2

FFO

C12

31.05.2012

Extractele nu se utilizeaza ca atare ci prelucrate intr-o forma farmaceutica. Ele pot intra in compozitia unor preparate magistrale sau industrale de uz intern sau extern.

PRINCIPIUL METODEI

Produsul maruntit se degreseaza apoi se supun extractiei cu apa acidulata, apa alcalinizata, alcool diluat, alcool acidulat sau eter.

3