1.

Istoria arhitecturii, ca disciplina stiintifica, obiectul de studiu, insemnatatea ei in formarea profesionala a arhitectului

Arhitectura este o arta, ce o deosebeste de o simpla constructie. (arhi = superlativ, tecton =

constructie, adica mai mult decat o constructie). Este un proces in urma caruia apar obiecte ale creatiei
artistice. Fiind creata dupa anumite legi, arhitectura este evidentiata de doua disciplini fundamentale:
1. Istoria arhitecturii
2. Teoria arhitecturii
Istoria arhitecturii este o disciplin tiinifica, care urmrete detectarea factologic si explicarea
fenomenului evoluiei arhitecturii in timp, ca rezultat al aciunii mediului fizic si social. Ea studiaza evoluia
arhitecturii de la primele locuine construite de omul primitiv pn la structurile monumentale moderne,
arhitectur ale crei stiluri au avut diverse forme, n funcie de spaiul geografic i perioada istoric
respectiv.
Are o mare nsemntatea in formarea profesionala a arhitectului = cunoaterea istoriei arhitecturii
mplinete orizontul cultural al omului si contribuie la pregtirea opiniei publice capabile sa preuiasc
tradiia in arhitectur i s aprecieze corect arhitectura contemporan. Pentru un arhitect istoria arhitecturii
ndeplinete o importanta funcie formativ, reconstituind tabloul dinamic al evoluiei arhitecturii de-a
lungul veacurilor. (despre importanta istoriei arhitecturii ptr un viitor arhitect posibil sa ceara opinia
personala asa ca sa v-o pregatiti din timp)
Obiectul de studiu o formeaz unicatele i fondul construit.
Istoria arhitecturii scoate permanent in evidenta relaiile:
arhitectura - mediul natural
arhitectura societate umana
Sunt 5 niveluril ale cunoaterii:
1. Nivel sumbru (nebulos) la prima cunotin .cu fenomenul, obiectul, problema, teoria, etc.
2. Lectura unei surse de informare i redarea cunotinelor prin cuvintele autorului.
3. Expunerea cu cuvinte proprii dup studierea mai multor surse de informare.
4. Formarea atitudinii critice fa de opiniile cu privire la unul i acelai subiect.
5. Emiterea unor ipoteze personale CREAIA.
La aceasta intrebare necesita mai mult insirarea propriilor ganduri, informatie nu prea este!
2. Primele marturii ale fenomenului de arhitectura, activitatile artistice, figurinile si picturile rupestre.

Despre perioada preistorica nu exista surse scrise. Fiintele cu o locomotie bipeda au fost atestate acum 7
mln. ani iar primele unelte litice de munca au fost clasificate ca unelte a epocii paleolitice (1mln -100.000
ani). Acestea sunt diverse, in corespondenta cu perioada respectiva:
a) pentru Protopaleolitic sunt caracteristice galetile de rau, amenajate prin desprinderea unor aschii pe o
singura fata sau ptr ambele fete.
b) pentru Paleoliticul Inferior atat uneltele si armele din piatra cat si armele de aruncat la distanta cum
sunt sulitele de lemn cu varfurile intarite in foc
c) pentru Paleoliticul Mijlociu sunt caracteristice uneltele lucrate pe aschii. Sunt specifice epocii vrfurile
de mn triunghiulare i rzuitoarele n forma literei D. Apar primele lame grosolane, cu retue, anunnd o
tehnic ce va fi desvrit n paleoliticul superior.
d) in Paleoliticul Superior crearea uneltelor si armelor este revolutinara, oamenii (homo sapiens) folosind
loviturile precise, aplicate cu un percutor, lame inguste si lungi din care, prin retaiere si retusare, se obtin
diverse unelte: lame, rzuitoare, mpungtoare, dltie, vrfuri de sulie i de sgei etc.
n ceea ce privete amenajarea spaiului locuit, se poate vorbi, pe de o parte, de generalizarea folosirii
peterilor si adaposturilor sub stanca ca loc de slluire, iar pe de alt parte, de construirea unor colibe i n
aer liber, din oasele i pieile animalelor vnate fixate la baza cu pietre. Au fost descoperite si locuinte
adancite in pamant, locuite dupa cum se pare, in anotimpul rece (ex. la Timonovka, pe Desna, n Ucraina).
Aceasta este dovada a unei mai mari stabilitati a grupurilor umane in perioada Paleoliticului Superior.
Activitatile artistice se limitau, la inceput, prin realizarea picturilor pe peretii pesterilor, stanci,
bolovani prin gravare sau pictare. Cele mai vechi urme de activitate picturala sunt imaginile rupestre
(parietale) care au fost conservate datorita pozitiilor lor greu accesibile sau blocarii anterioare a intrarii in
pestera ce le adaposteau. Adesea erau reprezentate animale cum ar fi bizonul (pestera Altaira), cerbul ( grota
Alitamira, nordul Spaniei), mamutii (grota de La Madlen).
In interiorul pesterilor au fost gasite variate obiecte mobiliere: piesele de podoab (discuri din os sau
corn perforate i gravate, imitaii de dini de animal, n special, de cerb), plachete ornamentate,
propulsoare numite i bastoane de comandament, statuete din filde, corn, os sau, mai rar din roci,
chihlimbar sau lut uscat amestecat cu cenu. Acestea sunt realizate prin realizate prin gravur i decupaj,

uneori, fiind i pictate cu ocru. Categoria pare s se mpart n dou grupe distincte: obiectele de podoab
corporal (plachete perforate, pandantive i elemente de colier), respectiv, obiectele care sunt plasate la
vedere, dar a cror utilizare este mai puin evident.
Pictura era realizat cu ajutorul ocrului, un oxid de fier sau de magneziu. Pictorul frmnta n gur
acest ocru, apoi l amesteca ntr-un recipient realizat din stalagmite retezate cu grsimi sau cu ap. Pictura
propriu-zis era realizat cu ajutorul unui pmtuf din plante i care ndeplinea rolul de pensul sau, mult
mai frecvent, utiliza un tub de trestie cu ajutorul cruia sufla ocrul aflat n gur.
3. Arhitectura megalitica, tipurile principale, sensul lor si arealul lor de raspandire.

Monumentele megalitice reprezint un set de construcii ridicate din epoca chalcolitic pn ctre sfritul
epocii bronzului i care au funcionalitate religioas sau simbolic. Ele sunt fie sanctuare, fie spaii funerare,
iar o ipotez ce are meritele sale le consider marcaje ale teritoriului.
Forma clasic a monumentelor megalitice o ntlnim pe faada atlantic a Europei, n Anglia, Frana i
Belgia, Spania i n o serie de insule din Mediterana.
Principale forme de construcii megalitice: MENHIRUL, DOLMENUL, COMLEHUL.
Elementul de baz l constituie menhirul, un bloc de piatr de dimensiuni mari, de forma unui
paralelipiped plasat vertical n sol. Alte monumente sunt formate din dale mari de piatr. Tipologia acestor
monumente este relativ simpl. La nivelul monumentelor cu scop cultic, avem aliniamentele (iruri de
menhire) i cercurile (cromlech n Bretania, henge n Anglia) formate din menhire, uneori n perechi
suprapuse de un al treilea (aa-numitele trilithoane, exemplul cel mai cunoscut este cel de la Stonehenge).
Monumentele cu utilizare funerar sunt dolmenele (trei plci plasate vertical n aa fel nct s
formeze o cutie cu o latur deschis acoperit cu o a patra plac) i mormintele galerie. Acestea din urm
sunt uneori asociate cu camere funerare laterale, dar ntotdeauna sunt acoperite de movile mari de pmnt
(tumuli). Opinia general este aceea c reprezint morminte de familie sau, n unele cazuri, ale unei ntregi
comuniti). Exemplu: Templul de la Hagarqim
Cromlehul este un monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, alctuit din mai multe
pietre verticale dispuse n cerc, la distane egale, n jurul unei pietre mai mari.

4. Cromlehul din Stounhenge, analiza compozitiei si versiunile destinatiei sale .

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior
(cercul Sarsen), de 33 m n diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatra (megalii - menhire),
aezate vertical; astzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt n picioare. Deasupra acestor blocuri de piatr
au fost aezate ca nite praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (n form de arc de cerc). n interiorul
acestui lan exterior se afl un alt cerc de blocuri mai mic din piatr vnt. Acestea mprejmuiesc un
aranjament n form de potcoav, construit tot din piatr vnt, n interiorul creia se afl o plac din
gresie mecacee, denumit Piatra de Altar. Toat construcia este nconjurat de un lan circular care msoar
104 m n diametru. n interior, se ridic un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub
numele de "gurile lui Aubrey" (dup numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul i
lanul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesional lat de 23 m i lung de aproape 3 km. Aproape
de intrare n Bulevard se afl Piatra Sacrificiului. Pe partea opus se afl Piatra Clci.
n 1655, arhitectul John Webb, scriind n numele fostului sau superior, Inigo Jones, a susinut c
Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui Caelus, (nume latin dat zeului grec al cerurilor,
Uranus), i a fost construit folosind ordinul toscan. Comentatori ulteriori au susinut c danezii au
fost aceia care l-au ridicat. ntr-adevr, pn la sfritul secolului al XIX-lea, aezarea a fost
atribuit saxonilor sau altor societi relativ recente.

Primul efort academic de cercetare i de nelegere a monumentului a fost fcut in jurul

anului 1640 de ctre John Aubrey. El a declarat Stonehenge-ul ca munca a druizilor. Acest punct de
vedere a fost foarte popularizat de William Stukeley. Aubrey, a contribuit i cu primele desene cu
msurtori ale aezrii, care au permis o analiza mai ampla a formei i a semnificaiei. Pornind de la acest
lucru, el a putut sa demonstreze rolul astronomic sau calendaristic pe care l-ar fi putut avea aezarea
pietrelor. Arhitectul John Wood a fost nsa primul care a efectuat o ancheta cu adevrat exacta a
Stonehenge-ului n 1740. Cu toate acestea, interpretarea monumentului ca fiind un loc al ritualurilor
pgne a fost vehement atacat de Stukeley care nu i-a vzut pe druizii ca pgni, ci ca patriarhi biblici.

Pn la nceputul secolului al XIX-lea, John Lubbock, a atribuit monumentul epocii bronzului, datorita
obiectelor de bronz gsite n movilele din apropiere. De-a lungul secolului XX, Stonehenge a nceput s fie
utilizat ca un loc de semnificaie religioas, de aceast dat de ctre adepii New Age i ai cultelor
neopgne.

5. Arhitectura Mesopotamiei, conditiile naturale, tectonica si decoratia plastica, materialele, coloritul

Mesopotamia reprezenta un spaiu n care se intersectau cile ce uneau rmul Golfului Persic cu regiunile
muntoase transcaucaziene. Clima pe toata suprafata tarii e arida insa precipitatiile difera in functie de zona. In
partea de nord agricultura isi primeste resursele necesare de apa din ploi pe cand in partea de sud terenurile sunt
alimentate de sistemele de irigatii obtinute din borvizuri inalte si din topirea zapezilor de pe culmile inalte nordice
ale muntilor Zagros si cordiliera Armeana, sursa raurilor Tigru si Eufrat.
Mediul geografic a impus ca principal material de construcie lutul, argila, n toate edificiile pn la
tabliele de scriere (importarea materialelor de constructie cum ar fi blocurile de piatra era prea costisitoare si nu se
puteau face in cantitati mari) In general, resursele se limitau la lutul, pmntul, argila, bitum, petrol, material
vegetal (paie, tulpini de plante).
Arhitectura
Casele oamenilor bogai erau foarte mari. Aveau dou sau trei etaje, cu un acoperi locuibil. Aveau o curte
spaioas n jurul casei. n cas existau cteva dormitoare, o camer de oaspei, o capel, o buctrie, o baie i un
mormnt sub cas. Casele oamenilor simpli erau mult mai simple, cu doar cteva camere.
Palatele regilor din Mesopotamia erau cldiri uriae, frumos decorate. Majoritatea zidurilor aveau
basoreliefuri sculptate n filde, descriind marile victorii ale mesopotamienilor. Aveau de asemenea mari sculpturi
la intrri, pentru a-l proteja pe rege de demoni i alte spirite rele. Mobila era de asemenea fabricat n principal din
filde, care era uor de decorat i de cioplit. Palatele conineau de asemenea mari cantiti de metale, precum
bronzul i aurul. Palatele erau i centrele principale ale guvernului.
Ziguratele sunt piramide inalte, lateral cu trepte, construite din caramize de lut uscate la soare si arse in
cuptor, care inial duceau la templul sau sanctuarul unui sfant. Acestea erau construite la inaltime deoare , in caz de
inundatii, caramizele sa nu se umezeasca. Fiecare oras isi avea propriul sfant si era contruit in jurul unui templu
impunator.
Tehnici de construcie: zid plin, boli false, canale de scurgere. Zidurile i pereii erau masivi, cu o grosime mare.
Tipurile de cldiri: locuine, temple. Cldirile aveau ncperi nguste, cu curte interioar.
6. Casa populara din Sumer ca model pentru arhitectura monumentala.

Primele case din Summer au fost construite din gramezi de radacini dar odata cu dezvoltarea orasul au
inceput a fi folosite caramizile de lut uscate la soare si coapte in cuptor. Aceste case din caramizi erau mult mai
rezistenta si incapatoare decat cele facute din radacini. Casele erau pozitionate atat de aproape unele de altele incat
o mare parte din ele aveau pereti comuni cu cele invecinate. Ele nu erau bine ventilate si multe dintre ele nu aveau
ferestre. Multe erau consituite din doua etaje. Primul etaj era folosit atunci cand era nevoie de protectie impotriva
vremii. Totusi, din cauza noptilor aride, al doilea etaj, care era descoperit, fara un acoperis, a devenit un perimetru
pentru gatit si dormit.
Casele oamenilor bogati erau alcatuite din mai multe cameri, inclusiv camera de receptie, bucatarie, baie,
camera pentru servitori si, in unele, o capela la primul etaj. Unele case erau construite sub forma literei U cu o
gradina in mijloc. Majoritatea sumerioenilor isi petreceau timpul in gradina deoare inauntru era intuneric, umezeala
si nu exista ventilatie. Sub case deobicei se afla un mausoleum unde membrii decedati ai familiei erau arsi.

7. Notiunea de tell, arhitectura templul inalt din Uruk.

Tell - platform rezultat din reconstrucia pe acelai loc a cldirilor.