Facultatea de Comert
Liderul informal
2013
Cuprins
I. Introducere ..................................................................................................... 3
II.
V. Concluzii ....................................................................................................... 10
VI.
Bibliografie ................................................................................................ 11
I. Introducere
Un lider cu adevarat bun ii face pe oameni din echipa sa sa se simta implicati si nu dati
la o parte, in asa fel incat fiecare sa inteleaga ca prin munca sa contribuie la succesul
companiei. (Warren G. Bennis)
Leadershipul este principala componenta a schimbarii, asigurand viziunea, dar si
dedicarea necesara pentru materializarea acesteia. Desi rezultatele impresionante ale liderilor
lasa impresia ca nu pot fi atinse decat printr-o abilitate innascuta, leadershipul este, de fapt, o
abilitate ce se formeaza prin educatie, experiente inedite, interactiune cu oameni inspirationali si,
desigur, practica. Pentru a intelege si pentru a dezvolta cat mai bine abilitatile de leadership, este
important ca procesul sa fie inceput cat mai devreme, de la varste cat mai mici. Un aspect
important in educatia unui lider este faptul ca ea nu se realizeaza numai intr-un cadru formal, un
rol deosebit avand modelele de leadership din societate, dar si oportunitatile de a practica
leadership-ul. Rost1 afirm c leadership-ul este o relaie multidirecional ce implic influena.
Eficienta leadershipului depinde in mare masura de modul in care lideri isi definesc,
urmeaza si impartasesc viziunea catre cei care ii urmeaza. Liderul este responsabil de a-si face
viziunea cat mai relevanta pentru acestia si de a-i motiva in procesul de materializare a viziunii.
Asadar, un bun lider este acela care are abilitatea, dar si responsabilitatea, de a determina,
motiva, inspira si cauta metode de actiune, facandu-se astfel urmat. Interactionand cu peste 500
de vorbitori traineri, antreprenori, manageri de top, artisti si sportivi invitati in cadrul
programelor pe care le dezvoltam, am observat ca principalele trasaturi ale liderilor autentici,
indiferent de domeniul lor, sunt: viziunea, integritatea, competenta, responsabilitatea,
credibilitatea, responsabilizarea, empatia si entuziasmul. Principalele componente ale
leadershipului sunt asadar: viziunea si integritatea. Viziunea orienteaza liderul spre viitor, iar
integritatea si realismul sunt cele care il fac sa traiasca in prezent.
Aparitia leadershipului depinde intotdeauna de interactiunea dintre lideri, cei care
urmeaza si situatie. Din acest motiv, nu exista o formula de leadership care poate fi aplicata
universal, fiecare persoana, grup, companie avand propriul stil de leadership. Aceasta natura
situationala a leadershipuului face posibil ca, in functie de context, o persoana sa fie deopotriva
lider sau urmaritor.
1
Nstase, Marian. Lideri, leadership i organizaia bazat pe cunotine. Bucureti: Editura ASE, 2007
Organizarea (structura) informala este complementara cu cea oficiala, cele doua forme de
structuri existand si evoluand impreuna.
Atunci cnd vorbim de conducere n cadrul organizaiilor publice (sau private) trebuie s
tim c exist dou tipuri de leadership (Bass, 1990):
Leadership-ul formal se refer la persoanele care ocup o funcie de conducere n
organizaii i la dreptul legitim al acestora de a influena persoanele din subordine n virtutea
poziiei ocupate n cadrul structurii ierarhice a organizaiei;
Leadership-ul informal spre deosebire de cel formal, nu se refer la dreptul de a-i
influena pe alii oferit de locul ocupat n structura formal, ci la calitile intrinseci ale liderului
de a exercita influen n cadrul unui grup informal;
Liderul/conducatorul este un produs al grupului iar procesul care duce la nasterea sa este
unul relativ simplu: grupul in cauza este un sistem aflat intr-o stare de tensiune iar tensiunile care
actioneaza asupra sa duc la aparitia unor nevoi in grup, nevoi care determina aparitia unui lider
care sa arate drumul spre satisfacerea acestora. Liderul este practic persoana care permite la un
moment dat grupului sa-si rezolve nevoia/ile dominante. In functie de natura psihologica a
grupului se poate anticipa si tipul de lider al acestuia.
Liderul/conducatorul este persoana cea mai influenta dintr-un colectiv. Acesta se
caracterizeaza prin puterea pe care o exercita asupra grupului el fiind polul in jurul caruia se
grupeaza membrii colectivului.
Termenul de lider este imprumutat din limba engleza. In sens larg, conceptul de lider
cuprinde orice persoana care indeplineste oficial sau isi asuma spontan in cadrul unui grup
functii de conducere. Conceptul de lider se atrubuie in psihologia sociala atat sefului formal cat
si celui informal.
In orice colectiv se deosebesc doua tipuri de lideri care au capacitatea de a influenta alte
persoane in scopul atingerii obiectivelor organizationale:
Lider formal managerul, seful, conducatorul care detine un post managerial cu
functii, obligatii si drepturi;
Lider informal liderul care nu are dreptul sau obligatia de a conduce dar care
are recunoasterea cu ajutorul careia capata influenta asupra actiunilor oamenilor din grupul sau.
Ambele tipuri de influenta pot asigura performanta organizationala mai ales daca exista
situatii in care liderul formal isi exercita influenta si ca lider informal.
Diferenta dintre manager si lider este evidenta si asta pentru ca desi liderul si managerul
sunt entitati complementare ei se deosebesc prin motivatie, mod de gandire si de actiune.
Liderii informali sunt persoanele care conduc grupurile informale. In mod obisnuit, un
manager detine in cadrul organizatiei formale si o anumite putere informala (personala)
concomitent cu cea formala. Dar de cele mai multe ori, managerul informal si liderul informal
sunt doua persoane diferite.
Caracteristica definitorie a managerului o constituie puterea sa asupra subalternilor, adica
atat dreptul cat si abilitatea de a influenta comportamenului celorlalti. Autoritatea cu care este
investit un manager are un caracter legitim, institutional deoarece ea reprezinta latura formala a
conducerii, insa abilitatea de a coordona comportamentul oamenilor este latura informala. Atunci
cand ambele aspecte amintite mai sus se regasesc in aceasi persoana, aceasta poate fi considerata
un lider autentic. Intr-un grup doar cateva persoane pot fi lideri informali. Deci, exista un singur
lider informal ce are mai multa auoritate decat ceilalti. Fiecare manager trebuie sa afle care este
liderul informal cheie si sa conlucreze cu acesta, astfel incat sa incurajeze un comportament
constructiv care sa duca la realizarea obiectivelor firmei.
Managerul trebuie sa fie constient atunci cand grupul informal nu este alaturi de el,
eforturile si autoritatea sa putand fi subminate.
Liderul informal este, n general, un membru respectat care:
ajut grupul n atingerea scopurilor sale, fcnd posibil satisfacerea nevoilor
membrilor grupului;
ntruchipeaz valorile grupului, fiind, n esen personificarea aspiraiilor i valorilor
membrilor;
este reprezentantul grupului, n interaciunea cu liderii formali;
este un mediator al conflictelor grupului.
Dupa parerea mea, este chiar indicat sa existe un lider informal, o organizare informala,
pentru a putea facilita comunicarea intre angajati. Una este atunci cand relatiile sunt strict
profesionale, exista mereu tensiuni intre colegi si alta este atunci cand oamenii isi pot descarca
grijile, discutandu-le cu cineva apropiat, intr-o forma prieteneasca si deschisa. Insa, pe partea
cealalta, daca au loc anumite schimbari majore in cadrul organizatiei, grupul informal poate avea
tendinta de a se opune acestor schimbari, fiind obisnuiti cu un anumit stil, cel informal. La fel,
daca exista mai multe grupuri, pot aparea conflicte intre ele, ceea ce ar dauna performantei
intreprinderii.
V. Concluzii
Liderii sunt caracterizati de cele mai multe ori prin realismul de care dau dovada, curajul
de a aborda si rezolva probleme noi in conditii de moralitate. Ei sunt promotorii schimbarii, au
capacitatea de a face previziuni, sunt creatori, originali, dinamici, integrii si au capacitatea de
prefectionare, de as-si asuma riscuri, au incredere in oameni si pot lucra in conditii complexe.
Liderii au o personalitate remarcabila, isi stapanesc emotiile, tin seama de persoanele implicate
in actiunea demarata, asculta mai mult decat vorbesc, intretin o atmosfera pozitiva, sunt sinceri si
fermi, au incredere in sine si in cei din jur etc. Faptul ca sunt persoane entuziaste, generoase,
determinate care dau dovada de caldura umana ii face sa fie caracterizati ca fiind oameni
carismatici pe care lumea ii urmeaza.
VI. Bibliografie
1. Prodan, Adriana. Managementul de succes: motivaie i comportament. Iai, Polirom,
1999;
2. Blanchard, Kenneth ; Muchnick, Marc. Reeta unui lider: ingredientul lips pentru a
motiva oamenii din prezent: nvai reeta unui lider de succes. Bucureti, Curtea Veche, 2004;
3. Nstase, Marian. Lideri, leadership i organizaia bazat pe cunotine. Bucureti,
Editura ASE, 2007;
4. Emilian, Radu, coord.; Tigu, Gabriela. Managementul resurselor umane. Bucureti,
Editura ASE, 2003;
5. ***http://www.leaders.ro/category/resurse/leadership-personal/
6. ***http://www.myjob.ro/audit-organizational/
7. ***http://www.economiaintreprinderii.ro/cap21/
8. ***http://education-portal.com/academy/lesson/informal-leadership-definition-lessonquiz.html#lesson
9. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Claudiu_Cr%C4%83ciun