Sunteți pe pagina 1din 50

CALITATEA VIETII VARSTNICILOR DIN CADRUL INSTITUTIILOR PRIVATE SI DE STAT

-2008-

1. MOTIVATIE

1.1 Pensionarii / 2

1.2 Varstnicii activi / 3

-Timisoara-

Cuprins

1.3 Varstnicii si gospodariile / 4

1.4 Venituri,consum si cheltuieli ale populatiei varstnice / 4

2. INTRODUCERE

2.1 Varstnicul o problema sociala / 6

2.2 Batranetea acceptiuni si controverse / 6

2.3 Aspecte sociale privind persoanele de varsta a treia / 7

2.4 Modificari fizice si psihologice caracteristice imbatranirii / 8

2.5 Atributii ale asistentului social gerontolog / 10

2.6 Varstnicul intre normal si patologic / 12

2.7 Depresia la persoanele varstnice / 16

3. INSTITUTII

3.1 Cand se institutionalizeaza o persoana / 18

3.2 Cauzele institutionalizarii pe termen lung / 19

3.4

Dependenta persoanelor varstnice / 22

3.5 Servicii comunitare pentru varstnici / 23

3.6 Ingrijirea asistata / 24

3.7 Asistenta primara / 24

3.8 Aprecierea globala a problemelor varstnicului / 24

3.9 Calitatea serviciilor / 24

3.10 Ce este o institutie corespunzatoare / 24

3.11 Cum evaluam / 25

3.12 Cum organizam plasamentul / 26

3.13 Care este capacitatea de sustinere pentru ingrijirea la domiciliu / 27

3.14 Care sunt structurile institutionale geriatrice care pot fi propuse / 27

3.15 Cauzele institutionalizarii / 28

3.16 Aspecte privind maltratarea varstnicului / 29

3.17 Drepturile si obligatiile persoanelor varstnice / 30

3.18 Rolul asistentului social / 33

STUDIU

ANEXE:-BIBLIOGRAFIE

-CERCETARE

1.MOTIVATIE

Problematica vârstnicilor a fost si este înscrisa pe agenda publica româneasca, atât în ceea ce priveste elaborarea cadrului legislativ, în acord cu prevederile legislatiei europene, cât si în ceea ce priveste elaborarea politicilor publice în domeniul social si a actiunilor concrete de reforma sociala.

Îmbatrânirea populatiei reprezinta o problema sociala, întrucât afecteaza un mare numar de persoane, interesând nu numai populatia respectiva, ci si factorii decizionali si societatea în general, care suporta consecintele importante.Fenomenul reclama actiuni

sociale concrete si conjugate care sa influenteze o evolutie în sensul autonomiei si bunastarii vietii vârstnicilor, al îmbatrânirii sanatoase, al asigurarii unei vieti de calitate, cu costuri sociale cât mai scazute.

În cele ce urmeaza ne propunem evaluarea calitatii vietii vârstnicilor la nivel global si al unor comunitati umane, pe baza unor anchete proprii si studii de caz, a datelor Institutului National de Statistica si a analizelor secundare asupra datelor altor cercetari realizate de institutii de profil: Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, CURS- SA, Metro Media Transilvania 1 [1].

Numarul vârstnicilor nu se suprapune cu cel al pensionarilor, dar acestia din urma reprezinta ponderea cea mai însemnata. La noi în tara, populatia vârstnica a fost stabilita conventional la 60 ani si peste (în relatie cu vârsta pensionarii).

Conform datelor de recensamânt, populatia vârstnica, stabilita în functie de pragul pensionarii reprezenta, în 1992, 16,9% din totalul populatiei pentru intervalul 60 de ani si peste si 11,4% pentru intervalul 65 de ani si peste. Din calculele noastre pe datele Institutului National de Statistica privind „Populatia României dupa starea civila, pe sexe si ani de nastere, la 01.01.1998”, populatia de 60 ani si peste era de 4 098 264 persoane din care 1 764 196 barbati si 2 334 068 femei. În procente,populatia vârstnica era de 18% în 1998, pentru anul 2000 estimându-se un procent de 19-20%, deci un segment important de populatie. Se apreciaza ca pentru prima oara în ultimele patru decenii, la 1 ianuarie 2000, populatia vârstnica a întrecut numeric si procentual populatia tânara. La 1 ianuarie 2000, numarul persoanelor de peste 60 ani l-a devansat cu 36,8 mii pe cel al persoanelor cu vârsta între 0-14 ani.

1.1Pensionarii

Procesele demografice din tara noastra încep sa se înscrie în modelul tranzitiei demografice, înregistrat în ultimele decenii în tarile dezvoltate, si caracterizat de specialisti prin trecerea de la niveluri înalte ale mortalitatii si natalitatii la niveluri scazute. Se accepta ca tranzitia demografica comporta particularitati nationale, dar ea are un caracter inexorabil, fiind legata de tendinta

generala de modernizare a societatii. În tranzitia structurii populatiei pe vârste,caracteristica principala este îmbatrânirea demografica.

Se apreciaza ca numarul persoanelor în vârsta se va tripla pâna în anul 2030 si majoritatea cresterii se va produce în tarile în curs de dezvoltare. Într-un Raport al Bancii Mondiale (Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia) se apreciaza ca „nesiguranta

venitului la batrânete este o problema a întregii lumi, dar manifestarile ei difera în parti diferite ale lumii”.

Îmbatrânirea demografica si reducerea numarului locurilor de munca produc modificari structurale, din punct de vedere socioeconomic, asupra populatiei active si inactive. Conform datelor INSE, în totalul populatiei inactive pensionarii detin ponderea cea mai importanta, numarul acestora înregistrând, în ultimii ani, o traiectorie constant ascendenta.

de

persoane,mai mare cu 3,6% fata de anul anterior. O crestere mai accentuata au înregistrat-o pensionarii de asigurari sociale de stat (+4,2%). Dupa sistemul de pensionare, numarul mediu al pensionarilor a fost, în anul 2000:

În anul 2000 2 [2], numarul mediu

al pensionarilor

a

fost

de

6

153 mii

Pensionari total (I+II) 6 153 mii persoane

I. pensionari de asigurari sociale – total, din care: 6 110 mii persoane

- pensionari de asigurari sociale de stat 4 246 mii persoane

- pensionari de asigurari sociale – agricultori 1 751 mii persoane

- pensionari de asigurari sociale - culte 2 mii persoane

- pensionari de asigurari sociale - avocati 1 mie persoane

II. Beneficiari de ajutor social (tip pensie) 8 mii persoane

1.2 Vârstnicii activi

Conform datelor Anchetei asupra Fortei de Munca în Gospodarii pe trim. IV , 2000, din totalul de 6 901 mii persoane inactive (de 15 ani si peste) un procent de 49,5% era reprezentat de pensionari sau beneficiari de ajutor social din care 54,0% barbati si 46,6% femei. Pe medii de rezidenta, 50,6% din numarul pensionarilor si al beneficiarilor de ajutor social inactivi se afla în urban si 47,7% în rural.

Conform aceleiasi anchete, o parte apreciabila dintre persoanele vârstnice (s-a luat ca referinta gruparea de 65 de ani si peste) corespunde definitiilor de populatie activa, respectiv ocupata (în cursul saptamânii de referinta au desfasurat o munca oarecare, platita sau aducatoare de venit, chiar daca beneficiau de pensie). Din analiza

distributiei populatiei ocupate din grupa de vârsta 65 de ani si peste pe perioada 1996- 2000 se constata:

- procentele celor ocupati din totalul populatiei ocupate sunt mai mari în

trimestrele II si III ale anului, si la barbati si la femei, si în rural si în urban

(lunile cu regim termic acceptabil si, probabil, oferta mai mare, mai ales în rural);

- femeile ocupate detin un procent mai mare decât barbatii ocupati;

- persoanele de 65 de ani si peste, din rural, sunt în mai mare masura ocupate decât cele

din urban (17,3% pe trim. IV, 2000 în rural, fata de 1,0% în urban, în aceeasi perioada);

- cel mai mic procent al persoanelor ocupate, de vârsta 65 de ani si peste, în totalul populatiei ocupate, a fost, în perioada 1996-2000, de 6,8% (trim. I, 1996), iar cel mai mare, de 10,6%, trim. III, 2000. La barbati, procentul cel mai mic a fost de 6,5% (trim. I, 1996) si cel mai mare, de 9,3% în trim. III, 2000. La femei, procentul mai mic a fost de 7,1% în 1996 si de 12,1% în trim. III, 2000. În urban, procentul cel mai mic al activilor a fost de 0,6% în trim. I, 2000, iar cel mai mare,

de 1,4% în trim. III, 2000. În rural, procentele respective au avut valoarea de 13,4% în trim. I, 1996 si 18,4% în trim. III, 2000. Datele de mai sus exprima, în contextul analizat de noi, un efort deosebit al populatiei vârstnice (de peste 65 de ani) de a lucra pentru un venit care sa-i asigure cele necesare traiului.

Rata de ocupare si rata de activitate, a populatiei de 65 de ani si peste, arata si mai sugestiv nevoia/ disponibilitatea de a lucra a acestei populatii. De pilda, în 2000, la aceeasi grupare de vârsta rata de ocupare cea mai mare a fost de 39,9% pe total, 44,1% la barbati si 36,8% la femei, 6,0% în urban si 62,2% în rural. Participarea la activitatea economica a vârstnicilor este data si de rata de ocupare pe subgrupe de vârsta, care are urmatoarele valori: 44,7% pentru 60-64 ani; 41,9% pentru 65-69 ani; 35,7% pentru 70- 74 ani si 24,5% pentru 75 ani si peste. Valorile sunt mai mari la barbati decât la femei si, de mai multe ori, mai mari în rural decât în urban.

În contextul indicatorilor sociali analizati de noi, prezenta vârstnicilor de peste 65 ani pe piata muncii este determinata nu atât de o disponibilitate pentru o activitate aducatoare de venit, cât de nevoia de a munci pentru câstigarea traiului zilnic, în conditiile absentei sau insuficientei surselor de venit (mai ales în rural).Relevant este si faptul ca din populatia activa de peste 65 de ani, doar 0,8% persoane au un nivel universitar de instruire.

1.3 Vârstnicii si gospodariile

Gospodariile de pensionari sunt cele mai numeroase (51,1%), urmate de gospodariile 3 [3] de salariati (30,4%). În 1999, în mediul rural, gospodariile de pensionari au o pondere de 60,2% fata de 40,8% cele din urban. Vârstnicii (60 de ani si peste) detin 42,6% din totalul gospodariilor, cele mai multe dintre persoanele cap de gospodarie fiind pensionarii (79,2%) si taranii (20,1%)

De mentionat, în context, influenta puternica a traditiei dupa care „cap de gospodarie” este persoana cea mai vârstnica. Componenta gospodariilor de pensionari este redusa: marimea medie este de 2,2 persoane; 75% din totalul acestor gospodarii sunt formate din 1-2 persoane fapt

ce va influenta viata lor, mai ales în perioada de pierdere a unor capacitati fizice si/sau psihice.

Gospodariile de pensionari se caracterizeaza, în 2000 4 [4], printr-o rata mare a persoanelor inactive (77,8%) din punct de vedere economic si printr-un nivel educational inferior (68,3% fiind numai absolventi ai învatamântului primar,gimnazial sau profesional). În rural, ponderea lor atinge 76,4%.

1.4 Venituri, consum si cheltuieli ale populatiei vârstnice

Veniturile totale brute ale gospodariilor de pensionari (%)

- venituri salariale

1996

(14,5 %)

1999

(12,6% %)

- contravaloarea consumurilor de produse agricole (alimentare si nealimentare din resurse proprii)

1996

(39,8 % )

1999

(37,3%)

- venituri din prestatii sociale

1996

(35,5% )

1999

(40,2% )

-

alte venituri

3

1996

(8,7% )

1999 (8,1% )

Cheltuieli totale de consum ale gospodariilor de pensionari (100%)

- alimente si bauturi

1996

(58,6%)

1999

(54,6%)

- îmbracaminte si încaltaminte

1996

(6,9%)

1999

(4,5%)

- locuinta si înzestrarea cu bunuri

1996

(23,7%)

1999

(26,3%)

- medicamente si îngrijire medicala

1996

(2,5%)

1999

(3,4%)

- transporturi si telecomunicatii

1996

(3,5%)

1999

(5,3%)

- cultura, învatamânt, educatie

1996

(1,9%)

1999

(2,3%)

- alte cheltuieli

1996 (2,9%)

1999 (3,6%)

Veniturile si consumul persoanelor vârstnice 5 [5] (care constituie cea mai mare parte a membrilor gospodariilor de pensionari) sunt componente esentiale ale calitatii vietii si se caracterizeaza prin niveluri scazute, dezechilibre structurale si inegalitati.

Înca din 1997, veniturile reale au înregistrat restrângeri severe, a scazut nivelul real al tuturor componentelor veniturilor. Structura veniturilor tuturor categoriilor de gospodarii, nu numai a persoanelor vârstnice s-a caracterizat, în ultimii ani, prin ponderea mica a veniturilor salariale, ponderea relativ mare a consumului din resurse proprii si ponderea modesta a veniturilor din prestatii sociale.

Declinul veniturilor reale ale gospodariilor a antrenat scaderea consumului si deteriorarea structurii acestuia. Structura cheltuielilor de consum si ponderea lor indica un consum caracteristic starii de saracie.Conform INSE

2.INTRODUCERE

2.1 Varstnicul o problema sociala? 6 [6]

Avand in vedere ca atat ingrijirea varstnicului, cat mai ales calitatea acestei ingrijiri sunt parti integrante ale politicii de bunastare si de sanatate a fiecarei tari,ar trebui ca in acest context,profesionistii chemati a se ocupa de aceasta categorie de varsta sa constientizeze ca nu sunt suficiente dor cunostintele,ci ca acestea ar trebui sa fie dublate de o formatie caritabila,umanista,asociata cu sentimente de respect si afectiune,ca nu este suficient sa-l alimentam sau sa-I punem o perfuzie,daca uitam sa empatizam cu el,daca uitam sa-l respectam sis a-l acceptam cu toate valorile lui.

Nu trebuie sa uitam ca daca empatizam cu varstnicul ,empatizam chiar cu viitoarul nostrum individual.

Privita in ansamblul sau,persoana varstnica este o persoana de cele mai multe ori multiplu dezavantajata,prin scaderea resurselor fizice,care nu inseamna totdeauna boala,prin scaderea resurselor financiare sau prin prezenta unui handicap mental.

Perioada de tranzitie din Romania anului 2000 a descalificat varstnicul din lupta sa pentru o existenta decenta;multi ditre batrani traiesc sub pragul de saracie,multi renunta la facilitatile confortului (caldura ,apa,energie) din cauza veniturilor mici,multi “intaresc” randurile institutiilor de ocrotire sociala si a cantinelor sociale.

5

Durata de viata in Romania a scazut,iar pensia ,chiar indemnizata,nu acopera taxele si impozitele impovaratoare;in plus,batranii traiesc sentimental frustrant al faptului ca,dat fiind numarul lor in crestere in raport cu populatia active ,ei sunt “intretinutii celor care azi lucreaza”,sintagma atat de vehiculata in mass-media si mediile politice din Romania.Aceasta face ca varstnicul sa-si resimta povara nu doar economic ce si medical;el este un mare consummator de fonduri avand de obicei o pluripatologie si fiint totodata un “necotizant” al tagmei medicale pana mai ieri,spre deosebire de momentul actual,cand a devenit o persoana dorita pe lista medicului de familie numai in situatia in care este pensioner si doar datorita platii cu regularitate a asigurarii de sanatate,si a punctajului obtinut de medici.

2.2 Batranetea acceptiuni si controverse

Diferiti autori,atat din atra cat sip e plan mondial,au incercat sa defineasca batranetea sis a-I stabileasca limitele.Astfel s-au elaborate mai multe definitii,mai mult sau mai putin contestate.

A) Criteriul cronologic a fost poate printer perimele criterii de definire;el a fost insa intens criticat datorita faptului ca poate exista o imbatranire precoce si pot esista persoane in varsta la care majoritatea functiilor sunt asemanatoare omului adult.

B) Notiunea de varsta inaintata se utilizeaza pentru perioada din viat omului care urmeaza dupa maturitate si tine pana la sfarsitul existentei sale.Acaesta perioada mai este numita si varsta aIII-a,perioada de involutie,perioada de batranete,sau senescenta.

C) Dictionarul Lacrousse de psihiatrie defineste batranetea ca fiind ultima perioada a vietii corespunzand rezultatului normal al senescentei.Termenul se opune celui de senilitate care ar fi aspectul patologic,dar in acelasi timp precizeaza ca baranetea extrema nu se distinge prin nimic de senilitate.

Tot dictionarul Lacrousse defineste imbatranirea ca fiind ansamblul de transformari ce afecteaza ultima perioada a vietii si care constituie un process de decline,semnele imbatranirii fiind:slabirea tesuturilor,atrofie musculara cu scaderea functiilor si performantelor,toate acestea concurand la limitarea progresiva a capacitatii de adaptare. In acest sens,precizeaza dictionarul,imbatranirea ofera in mod vadit imaginea inverse a dezvoltarii si a putut di descrisa ca o inovatie.

a)persoane in varsta :intre 60-74 ani;

b)persoane batrane:intre 75-90 ani;

c)marii batrani:peste 90 de ani;

E) In conceptiile medico-sociale farnceze se vorbeste de:

a)varsta a III-a:dupa 65 de ani,corespunzand varstei pensionarii;

b)varsta a IV-a:dupa 80 de ani.

F) Cea mai uzuala forma de calsificare a batranetii cuprinde:

a)stadiul de trecere spre batranete :de la 65-75 de ani;

b)stadiul batranetii medii:75-85 ani;

c)stadiul marii batraneti:peste 85 de ani.

G) Americanii clasifica persoanele de varsta a III-a astfel:

a)batrani-tineri(old-young):65-75 ani;

b)batrani-batrani(old-old):mai mult de 75 de ani.

Dictionarul Lacrousse prezinta si stadiul de presenescenta,ca fiind perioada care corespunde inceputurilor imbatranirii,intinzandu-se intre 45-65 de ani si variind considerabil de la un individ la altul;ea este considerata o adevrata raspantie a imbatranirii,in care involutia organelor nu joaca decat un rol minor.

Pe plan psihiatric s-a incercat individualizarea unor stari nevrotice caracteristice menopauzei sau andropauzei,care nu are specificitate, in schimb s-au dovedit depresii si melancolii de involutie care au o oarecare specificitate si dau o unda pesimista.

2.3 Aspecte sociale privind pesoanele de varsta a treia

Preocuparea pentru interesele varstnicului revenea pana nu de mult medicului,care si el era pregatit in mare parte pentru medicina generala vizand adultul.Astazi viziunea ecosostemica grupeaza o echipa pluridisciplinara care trebuie sa vina in intampinarea cererilor persoanelor de varsta a treia,ea fiind necesar sa cuprinda medical,psihologul,asistentul social,sociologul.Anul 1999 a fost declarat ca an

international al persoanelor de varsta a III-a on incercarea de a sensibiliza comunitatea asupra valorii acestei categorii de varsta in lume.In ultimul deceniu am fost martorii unei continue fluctuatii a populatiei peste 65 de ani,dar cu o crestere semnificativa a populatiei peste 75 de ani-fenomen denumit imbatranire.

Acest lucru ar trebui sa fie imbucurator daca ne gandim ca ar trebui sa insemne cresterea calitatii vietii si a serviciilor medicale.Realitatea este insa ca o proportie remarcabila are nevoie de servicii socialecare ori nu exista,ori nu sunt suficiente din punct de vedere cantitativ sau calitativ.populatia varstnica a globului a crescut de la 200 de milioane din 1935 la peste 600 de milioane in anii ’90 pe fondul modificarii proportiei acestora in totalul populatiei,ajungandu-se la 17% in tarile avansate economic comparative cu numai 7% in regiunile mai slab dezvoltate.Cel mai “varstnic” continent este Europa pentru care varsta medie a populatiei a fost de 75 de ani,mentinandu-se de 1,3-1,4 ori mai ridicata decat cea din restul lumii,iar cel mai “tanar” continent este Africa.In ultimele decenii s-au constatat o crestere a duratei medie de viata,cu cresterea numarului de persoane varstnice in populatie,aspect demographic cunoscut sub numele de imbatranirea populatiei.Ca o privire de ansamblu asupra datelor demografice se poate aprecia ca populatia varstnica peste 65 de ani reprezinta 5% in Europa Occidentala la inceputul secolului XX,pentru ca in anii ’90 proportia sa creasca la 15%, o treime avand peste 75 de ani.In cadrul populatiei americane se estimeaza ca in anul 2030 persoanele in varsta vor reprezenta 20% din totalul populatiei,ceea ce inseamna o crestere cu 13% fata de cifrele anului 2000.Cele mai multe persoane in varsta sunt cuprinse intre 65-69 de ani cu o repartitie de 118 femei la 100 barbati,iar peste 85 ani raportul devine 241 femei la 100 barbati.

Stabilitatea emotionala si statutul sicio-economic bun au un rol important in mentinerea unei relatii maritale armonioase,ceea ce face ca persoanele cuprinse intre 65- 74 ani sa prezinte mai frecvent statutul de casatorit(in populatia americana in 1998 la aceasta grupa de varsta 79% din barbati si 55% din femei erau casatoriti),ca dupa decada a8-a de viata procentele sa se reduca semnificativ.

Conform recensamantului populatiei din 7 ianuarie 1992 populatia Romaniei se inscrie in tendintele globale privind structurile populatie varstnice.Populatia de 60 de anisi peste,raportata in 1992 reprezinta 16,8% din totatlul populatiei de aproximativ 23 milioane,iar cea de 65 de ani si peste-11,1%.Un rol important in modificarea raportului de varsta il are si scaderea dramatica a fertilitatii si natalitatii infantile.

2.4 Modificari fizice si psihologice caracteristice imbatranirii

Multi autori recunosc ca imbatranirea nu este un fenomen liniar,el incepe dupa nastere si chiar mai intai,in cursul vietii intrauterine,procesul situandu-se atat la nivel cellular cat si la nivelul spatiilor extracelulare ale organismului.Fizic,batranetea este o

stare distrofica,de involutie,ce se poate agrava cu anumite boli cornice.Unii varstnici isi pot pastra in buna stare functiile intelectuale pana dupa 80 de ani,dar sa apara si stari de involutie.

Principalele modificari organice caracteristice imbatranirii cuprind sistemul nervos locomotor,cardiovascular,respirator,renal si reproducator.De asemenea apar modificari ale tegumentelor (riduri,piele uscata),scaderea vederii,auzului si scaderea fortei musculare,scaderea capacitatii de effort,tulburari digestive.

1.Inima-prezinta modificari ale structurii,ale debitului cardiac,fortei de contractie,apar cresteri ale valorilor tensionale,aceasta fiind una din cauzele frecvente ce pot duce la deces.

2.Datorita diversilor factori interni si externi fecventi se poate modifica gradul de oxigenare a tesuturilor si a schimbarilor la nivelul plamanului(hematoza).

3.La nivel renal se produc modifiacari ce duc la scaderea functiei renale,cu retentie de substante toxice (uree,creatinina) si cresteri ale valorii tensionale prin modificari ale structurii si perfuziei vaselor renale.

4.Aparatul reproductive intra in perioada de andropauza pentru barbat si menopauza pentru femei;studii importante privind nivelul hormonilor sexuali ne dovedesc o scadere progresiv accentuata a acestora dupa varsta de 30-35 de ani,ducand nu numai la scaderea capacitatii reproductive ce si la modificari ale tegumentelor,aparitia osteoporozei,irascibitate,apatie,slabirea tesutului muscular.

5.La nivelul creierului procesele de imbatranire incep deja la 25-27 de ani;neuronii de uzeaza si acest lucru are ca urmare scaderea capacitatii de adaptare si reglare,procesul putand merge pna la atrofie cerebrala care se obiecteaza prin stergerea sau aplatizarea circumvolutiunilor cerebrale.O serie de studii ne arata ca functia cerebrala se poate mentine valabila pana la varste inaintate daca ea este intens antrenata.

6.Tesutul osos sufera procese de atrofie,de decalcifiere si de demineralizare,apar deformari ale scheletului,oasele se fragileaza,riscul de fracture este foarte mare.O incidenta crescuta o are factura de col femoral,care de multe ori la aceasta varsta are o evolutie nefavorabila sau chiar letala.Articulatiile sunt cuprinse in procese de artoroza prin modificari ale colagenului si membranei sinoviale,miscarile devin foarte dureroase,musculature isi pierde din forta si elasticitate,apar modificari de statura si postura,scade mult capacitatea de efort si posibilitatea efectuarii unor miscari mai fine.

Modificarile psihologice ale batranului sunt rezultatul modificarii induse de varsta,la baza lor existand factori interni cum ar fi ereditatea si modificarile hormonale si factori externi cum ar fi:pensionarea,scaderea potentialului biologic,patologia asociata,scaderea numarului membrilor de familie,decesul unor rude sau prieteni de varste apropiate.

Descoperirile medicinii si imbunatatirea conditiilor de viata din ultimul secol au dus la crsterea numarului de persoane varstnice.Pe de o parte aceasta tendinta reflecta eradicarea bolilor,reducerea mortalitatii infantile,etc,dar pe de alta parte nu se poate trece cu vederea costul imbatranirii populatiei,care este cu atat mai mare cu cat creste speranta de viata.Studiile asupra modificarilor psihologice associate imbatranirii sunt relativ recente si au fost effectuate dupa cel de-al doile razboi mondial.Ele au inclus cel mai frecvent indivizii din rasa alba,bine educati,sanatosi si bine situati finaciar,cuprinsi in special in perioada de varsta 65-75 ani si mult mai rar peste aceasta varsta.

La batranii bine integrati familial si social,sanatosi si fara probleme finaciare emotiile negative sunt bine controlate,iar cele positive sunt exprimate.Pornind de la teoria lui Erikson,conform careia personalitatea continua sa se dezvolte de-a lungul vietii,mai multe studii longitudinale effectuate pe indivizi urmariti timp de 10-15 ani au relevant cinci caracteristici de personalitate care sunt prezente inca din copilarie,devin stabile sin u se modifica in timp:extrovertirea,neuroticismul,sociabilitatea,deschiderea catre noi experiente si constionciozitatea.Teoriile recente concluzioneaza ca pentru fiecare individ la o anumita varsta personalitatea se “rigidizeaza”.Oricum structura personalitatii se poate modifica de-a lungul timpului in functie de numeroasele influiente psiho-sociale(psihotraume,evenimente de viata ce determina importante schimbari ale existentei personale).

Dupa Dr.Constantin Bogdan,functionarea normala a unei persoane varstnice cupride echilibru fizic,psihic si social.

Modificarile psihologice cuprind:

1.modificarea

atentiei

sau

scaderea

capacitatii

de

concentrare,scaderea

atentiei

voluntare,care duc la

scaderea

capacitatii

mnezice(in

special

cea

de

scurta

durata);amintirile indepartate par totusi sa fie mai ordonate,sistematizate si definite.

2.modificarile gandirii au ca si caracteristica definitorie scaderea spontaneitatii,flexibilitatii,aparitia tulburarilor de adaptare rapida si a stereotipiilor;de asemenea se observa o crestere a functiei de sinteza si schematizare.Apare frica de complot si circumspectia.

Reducerea numarului de neuroni si saracia conexiunilor nervoase nu afecteaza in mod identic toate structurile si regiunile cerebrale. Aceste caractere diferentiale si heterocrome se regasesc in comportamente.Mentinerea atentiei focalizate,memorizarea pe termen scurt sau lung,discriminarile perceptive,fluiditatea verbala,rationamentul nu se deteriorizeaza in aceeasi proportie si in acelasi timp.

3.din punct de vedere caracterial se pot produce ascutirea sau intensificarea unor trasturi disarmonice preexistente sau dezvoltatrea lor pentru prima data.Nu este vorba de psihopatii,ci de existenta sau de dezvoltarea,odata cu varsta,a unor trasaturi disarmonice incadrabile in limitele mari ale normalitatii sau de cei care fac parte din categoria personalipatiilor.

Astfel:

-persoanele astenice se remarca prin sentimental de autoapreciere coroborat cu senzatia de prabusire a prestigiului social,care duc la sentimentele de dezvoltare si o lipsa de rewspect,cu predispozitie la reactii sau descompensari depressive.

-la persoanele depressive se intensifica deznadejdea si pot aparereactii depressive sau idei de inutilitate si lipsa de sens a vietii cu tendinte suicidare.

-la persoanele schizoide se pot acumula tendinte de izolare,refuzul contractului social,preferinte pentru pastrarea stereotipa a camerei sau rolului,insotite de indiferenta pentru ceea ce se petrece in jur imediat dupa satisfacerea nevoilor immediate.Pot aparea sentimente de gelozie datorita scaderii potentei sexuale si a prestigiului social care duc nu numai la accentuarea banuielilor in legatura cu fidelitatea partenerului ci si inducerea unor stari depresiv-anxioase.

Definitia batranetii si clasificarea ei

În prezent criteriul în baza caruia un individ este plasat în categoria batrânilor, este unul exclusiv cronologic; formal o persoana este considerata (devine) batrâna, dupa ce împlineste 65 de ani. Acest criteriu este totusi destul de arbitrar, motiv pentru care a generat si genereaza înca multe dezbateri si confruntari de idei.

O particularitate a acestei categorii populationale este aceea ca, spre deosebire de celelalte (copii, tineri, adulti), ea este delimitata (definita) clar doar catre stânga ; altfel spus, stim, am stabilit, ca varsta minima a batranetii este cea de 65 ani, dar vârsta maxima nu poate fi stabilita, ea fiind, in fiecare moment, vârsta celui mai longeviv om de pe pamânt. Pe de alta parte, întrucât exista diferente enorme între un individ de 65 de ani si unul de 100 ani, s-a impus împartirea (arbitrara) 7 [7] persoanelor în vârsta în urmatoarele 3 subgrupuri :

batrânii tineri (young-old), între 65 si 75 de ani, care în principiu prezinta cele mai mici afectari ale functiilor si performantelor ;

batrânii medii ( middle-old = mijlocii, de mijloc), între 75 si 85 de ani, si

batrânii batrani (old-old), cu vârsta de peste 85 de ani. Este clar ca incidenta bolilor si dizabilitatilor creste dramatic la batranii medii si, mai ales, la batrânii batrâni.

2.5 Atributii ale asistentului social gerontolog

Asistenta sociala reprezinta o mare diversitate in practica oferirii de servicii.Exista numeroase servicii sociale in care asistentul social gerontolog isi poate desfasura activitatea:servicii comunitare (centre de zi,ingrijire la domiciliu);servicii de ingrijire a sanatatii(spitale,centre socio-medicale);servicii de ingrijire pe termen lung(centre rezidentiale,camine de pensionari).In munca pe care o desfasoara,in cadrul acestor servicii,asistentii sociali gerontologi au de indeplinit o multitudine de atributii,pe care incercam sa le prezentam in cele ce urmeaza:

-evalueaza si identifica trebuinte biopsihosociale ale varstnicului

-ofera un domeniu larg de servicii precum consilierea,suportul formal,managementul de caz

-realizeaza planul de investitie,in vederea imbunatatirii situatie varstniculuice solicita suport social

-incearca sa maximizeze functionarea independenta si promoveaza mentinerea demnitatii varstnicilor,conform unuia dintre principiile asistentei sociale gerontologice

-evalueaza posibilitatile financiare ale varstnicului

-stabileste relatii cu diverse institutii publice si nonguvernamentale,in vederea identificarii si selectarii serviciilor optime pentru situatia fiecarui caz in parte

-evalueaza existenta si relatiile cu familia

-dezvolta strategii privind combaterea tendintelor de marginalizeaza sociala,stigmatizare,etichetare a varstnicilor,prevenind,in acest fel,ageism-ul isi foloseste abilitatile de strangere de fonduri,pentru a dispune de resurse financiare suplimentare,in situatiile in care varstnicul nu este eligibil pentru nici un fel de suport din partea serviciilor comunitare

-realizeaza legatura cu alte servicii existente in comunicate sau cu alti profesionisti din domenii diferite(medic,psiholog,terapeut),in functie de trebuintele varstnicului.

Asistenta sociala gerontologica trebuie sa raspunda trebuintelor specifice persoanelor varstnice ceea ce presupune pregatirea de profesionisti in acest domeniu al asistentei sociale,persoane specializate in activitatea cuaceasta categorie de beneficiari.

Prin intermediul suportului formal oferit de servicii sociale din comunicare,in care asistentul social gerontolog are un rol esential,la care daca se adauga si suportul informal oferit de familie, prieteni,vecini,este mult mai usor ca trebuintele varstnicilor sa poata fi satisfacute si implicit,calitatea vietii lor sa poata fi imbunatatita.Toate acestea pot fi realizate,daca se pune accent pe dezvoltarea de servicii,care sa vizeze:

-facilitarea accentului la informatii si institutii specializate in activitatea cu persoane varstnice

-cresterea ofertei de servicii alternative institutionalizarii(ingrijire la domiciliu,centre de zi,cluburi pentru varstnici)

-acordarea drepturilor de asigurari sociale(pensie,ajutor social)

-servicii de sprijin,consiliere,vizite,convorbiri

-dezvoltarea mobilitatii,training intelectual

-educarea continua a persoanelor varstnice

-asigurarea alimentatiei la domiciliu sau la cantina sociala

-initierea de activitati intergenerationale,intre varstnici si copii,adolescenti,tineri,adulti

-sensibilizarea autoritatilor,nationale,locale,precum si a membrilor comunitatii cu privire la problematica varstnicilor.

Gerontologul American Warner Schaie 8 [8] a prezentat ca urmare a unor studii,faptul ca incepand cu cel de-al doilea deceniu de viata exista un decline treptat al acestor capacitate,determinarea mentinandu-se pana in deceniul 8 de vata.Inteligenta fluida scade odata cu inaintarea in varsta,in contrast cu inteligenta cristalina care este apreciata prin teste bazate pe cunostintele accumulate,care se mentine si poate avea o dezvoltare continua odata cu varsta.In ceea ce priveste viteza de procesare a informatiilor,ea scade odata cu cresterea varstei.

4.linia afectiva este dominate de depresie,apatie,raceala,fapt ce duce in general la un comportament labil,irascibil.

Simptomele

depresie

de

involutie

sunt

manifestate

prin

suferinte

somatice,tulburari

de

somn,apetit,sentimente

 

de

culpabilitate,inutilitate,autoacuzare.Baranii devin dominat de dorinta de a muri.

apatici,tristi,totul

este

negru

si

5.invatarea-unele studii arata ca persoanele in varsta pot invata la fel de mult ca alte grupuri de vartsta,doar ca timpul de rezolvare este mai ridicat;pentru o stimulare adecvata a invatarii este necesara o motivatie permaneta,aici un rol major avandu-l scolile de varstnici si universitatile pentru varsta a III-a,care in tarile vest-europene si SUA sunt o realitate.

6.vorbirea devine mai greoaie datorita imbatranirii fizologice la nivelul organului

poate

fonator,deterioararea

gandirii,a

memoriei,atentiei.Legat

de

fluxul

vorbirii

se

observa la persoana in varsta o scadere a fluxului si ritmului verbal.Exprimarea este anevoiasa,incorecta,cu repetari,balbaieli,uneori varstnicii au tendinte la hiperactivitate verbala,manifestat prin asa-zisa “vorbire goala” si “pisalogeala”.

2.6 Varstnicul-intre normal si patologic

Pacientul varstnic impune intotdeauna o anumita situatie particulara-punand medical intr-o situatie diferita de cea aexaminarii unui bolnav tanar sau adult-si anume,aceea de a diferentia normalul de patologic.

Aceasta particularitate deriva din faptul ca normalul adultului este diferit de ceea ce consideram normal la varstnic,deoarece procesul de imbatranire (process natural,fiziologic)atrage dupa sine modificari ale parametrilor morfologici si functionali ai organismului,modificari ce sunt considerate fiziologice pentru o anumita varsta.Cu alte cuvinte este important de stability dac ne aflam in fata unui varstnic cu modificari de “imbatranire in cadrul fiziologic” sau in fata unui “bolnav in varsta”(C.Bogdan).

Cu toate acestea,diferentierea este deseori dificila,intricate cele doau procese pot sa coexiste strans intricate,fiind greu de separate,ceea ce influienteaza negative evacuarea corecta a varstnicului si elaborarea masurilor terapeutice.

Pornind de la aceasta dificultate,in practica se pot intalni doua aspecte:

-fie se considera drept patologice unele aspecte de imbatranire normala,situatie pe care Dr.Constantin Bogdan o considera cu certitudine cea mai frecventa;

-fie se considera drept normale apartinand imbatranirii fiziologice anumite aspecte patologice.

Roland Cape apreciaa ca aceasta a doua situatie este frecvent intlanita si datorita anturajului varstnicului(rude,prieteni),care incearca sa-l convinga ca trebuie sa se consoleze cu idea ca sanatatea deplina este de domeniul trecutului si ca trebuie sa se margineasca la a fi bolnavi si slabi,asteptandu-se la a fi si mai rau inainte de sfarsit.Atat timp cat varstnicul sau chiar medical

accepta durerile continue,ametelile,slabiciunile,oboseala si alte simtome ca parte integranta a varstei avansate,multe boli vor ramane nediagnosticate si netratate.

De aceea pacientii varstnici trebuie incurajati sa relateze simtomele noi si suparatoare imediat ce apar.Varstnicii vor aprecia la randul lor interesul pe care il are medicul sau ingrijitorul lor,vor avea incredere in ei si astfel vor putea fi linistiti in situatiile in care acuzele tinand de involutia lor fiziologica n-ar trebui sa ii alarmeze

(exista situatia ca si la varste foarte inaintate un om sa accepte cu greu ca scaderea fortei fizice sau a vederii,de exemplu,este un fenomen normal).

Rezumand natura clinica a pacientului varstnic in cateva cuvinte,se poate spune ca el este un individ ale carui reserve functionale uriase din timpul dezvoltarii si maturitatii sunt in mare masura pierdute.In ciuda rezervelor reduse,majoritatea sistemelor continua sa functioneze destul de exact,desi intr-un ritm incetinit apreciabil.Rareori este nescesar a se interzice varstnicului intreprinderea anumitor activitati.Conditia este ca activitatile pe care le desfasoara san u necesite fost sau agilitate neobisnuita.Singura limita necesara la aceasta afirmatie este ca varstnicul ar trebui sa avertizat ca multe activitati solicita de acum mai mult timp pentru a le indeplini si ar trebui incurajati sa accepte asta si san u incerce sa se grabeasca.

Cu toate ca morbiditatea si mortalitatea cresc constant cu varsta,multi batrani pot sa se bucure de o viata plina si active.Proportia acestora scade lent de la aproximativ 95%-la 65 de ani pana la aproximativ 85%-la 80 de ani si la 70% sau mai putin la 90 de ani.Aceasta inseamna ca varsta inaintata nu trebuie sa inspire teama in majoritatea cazurilor,ea fiind o perioada in care ambitiile nerealizate se pot finaliza.

Putine studii au examinat sanatatea unor loturi intamplatoare de varstnici traind in casele proprii.Un astfel de studio a fost realizat in trei districte la sud-vest de Ontario si furnizeaza estimari ale proportiei batranilor de diferite varste,care au pierdut o parte sau toata independenta lor.Bazat pe o analiza a activitatilor simple:mersul,urcatul si coboratul scarilor, spalat, imbracat, acest studio a gasit ca marea majoritate a vrastnicilor pastreaza stilul de viata complet independent pana la sfarsit.Intre 65 si 75 de ani incidenta dizabilitatilor semnificative creste incet de la 5 la 10%.Numai dupa 80 de ani aceasta sporire a pierderii independentei ajunge la 20-30% la populatia de risc.

Importanta acestui studio simplu este ca atrage atentia asupra naturii false a ideii ca varsta inaintata este in mod obligatoriu timpul debilitatii si al pierderii sanatatii.Majoritatea varstnicilor,darn u chiar toti,se bazeaza foarte mult pe sanatate,mai mult decat pe orice alt aspect al vietii si de aceea este important ca acest mesaj sa fie difuzat peste tot sis a fie bine inteles si acceptat.El va incuraja varstnicul sa aiba sperante pentru sanatatea lui,intelegand ca se asteapta ca dizabilitatile san u survina niciodata in mod necesar.

Varstnicii isi imagineaza de obicei un tablou de boala cronica si continua,cu reducerea capacitatii si cu dizabilitati.Trebuie accentuat insa ca boala cronica si varsta num erg intotdeauna mana in mana.Shapiro gaseste ca mai mult de jumatate din pacientii cu internari mai lungi de 6 luni de zile sunt persoane cu varsta sub 65 de ani,fapt confirmat de studii effectuate in spitalele din Londra si Ontario.

Este important deci a se face deosebirea intre pacientii suferinzi de boli cornice si varstnici.Acestia ar putea avea multe probleme de boala,caracteristica fiind polipatologia,insa in relative putine cazuri ele conduc la instalarea dizabilitatilor

complexe ce au ca rezultat pierderea independentei.In celelalte cazuri,speranta de a obtine o revenire satisfacatoare la independenta este buna.

Pacientii varstnici exprima numeroase stari cornice de boala,remarcabile fiind:boala arterosclerotica vasculara,bronhopneumopatia cronica obstructive,diabetul zaharat tardiv,artrite cronice.Prima sic ea mai cmuna dintre acestea – arteroscleroza – se manifeasta de obicei ca o serie de episoade acute de infarct miocardica,gangrene din cauza bolii vasculare de fond,infectie caderii.

cronici in aceste

conditii,majoritatea continua sa mentina un mod de viata independent in afara perioadelor acute ocazionale.Trebuie adaugat aici ca inclusive grupul cu dizabilitate tratat cu seriozitate poate sa duca o existenta satisfacatoare.

Cu

toate

ca

o

parte

din

indivizi

devin

bolnavi

Cronicitate nu inseamna ca tratamentul nu poate fi aplicat pentru a reduce problemele si a ajuta mentinerea independentei.

Roland Cape apreciaza ca,la un varstnic,efectul unei boli cronice se incadreaza in linii mari,intr-una din urmatoarele trei posibilitati:

-prima este aceea a bolii terminale si pacientul mare in 2-3 saptamani;

-a doua este aceea a bolii care raspunde la tratament si se reabiliteaza corespunzator,iar pacientul isi recapata independenta deplina;

-a treia posibilitate este ca boala sa aiba ca rezultat o pierdere semnificativa a abilitatii functionale,asa incat individual devine dependent de suportul celor din jur.

Geriatrul american considera ca varstnicii se tem de aceasta ultima posibilitate,desi managementul bolii varstnicilor ar trebui sa evite aceasta situatie pe cat posibil.Acest obiectiv poate fi realizat avand pacientul varstnic intr-un program continuu de reabilitare, acasa,sau,daca e necesar intr-un centru de zi si servicii comunitare,in scopul de a incuraja si mentine independenta completa sau numai partiala.

O alta problema legata de patologia varstnicului,care consideram ca merita a fi amintita,este aceea a unei afectiuni chirurgicale cu risc de deces,de exemplu descoperire unui anevrism aortic abdominal asimptomatic la un octogenar,situatie potential letala pentru ca ruptura anevrismului va fi aproape sigur cauzatoare de moarte.O interventie chirurgicala ar inlatura anevrismul si riscul sau letal,dar pe de alta parte,o astfel de interventie efectuata la un octogenar sanatos este grevata de o mortalitate destul de mare(paroximativ 19%)si poate determina,prin stressul operator si prin posibilele efecte adverse ale medicamentelor,deteriorarea capacitatii psihice si a independentei individului.

Experienta arata ca majoritatii varstnicilor,daca li se ofera posibilitatea de a alege,prefera o viata scurta si independenta in locul unei lungi perioade de invaliditate,cand ei sunt dependenti de ingrijirile altora.

Revenind asupra importantei reabilitarii,subliniem ca pentru un varstnic,partea critica a unei boli este etapa finala,adica restabilirea functiei mentale si fizice pana la stadiul dinaintea bolii.

Exista o deosebire intre modul in care fiintele reactioneaza la boala si se restabilesc la anumite varste.Astfel individul adult afecteaza o boala acuta severa,deseori se restabileste remarcabil,in mod rapid,reabilitarea sa fiind stimulata de nevoia de a se intoarce la responsabilitatile familiale si de serviciu.

In contrast cu aceasta,perspectiva viitorului pentru varstnic este un stimulent pentru reabilitarea sa si,nefiind motivat,el na va depune efortul necesar procesului de reabilitare,care necesita inevitavil conlucrarea din partea pacientului.

De aceea varstnicul are nevoie de supraveghere atenta si de sprijin permanent pentru realizarea acestui obiectiv.El trebuie convins, si nu este simplu in totdeauna,ca singura cale de a remedia forta psihica si abilitatea este sa-si asume reasponsabilitati,sa se ridice din pat si sa foloseasca musculatura,evident in limitele acceptabile,gradual pe o perioada de timp.Eficacitatea programelor de reabilitare a fost verificata in timp de nenumarate ori atat in Marea Britanie cat si in America de Nord.Acest aspect al ingrijirii nu trebuie scapat niciodata din vedere,indiferent de boala.

Un alt aspect al patologiei varstnicului,care consideram ca merita a fi amintit aici este rolul deosebit pe care il poate avea medicina geriatrica preventiva.Si pot fi date in acest sens numeroase exemple.Astfel,osteoporoza,considerata in oarecare masura universala la femeia varstnica datorita privatiunii hormonale din menopauza,are un risc maxim de fractura in jurul varstei de 75-80 de ani.In lume exista annual sute de mii de fracturi osoase grave,atribuite osteoporozei.

Analizarea dietei femeilor de varsta mijlocie arata ca pentru multe dintre ele dieta contine insuficient calciu si,cu toate ca balanta calcica negativa poate fi numai un factor secundar al acestei boli multifactoriale,ea joaca un rol important si este in mod sigur un factor remediabil.

Se poate actiona preventiv si asupra celorlalti factori etiologici ai osteoporozei,prin corectie hormonala si prin activitate fizica,deosebit de importanta fiind conservarea unei activitati fizice chiar si modeste.

Rezultatele studiilor epidemiologice intaresc rolul medicului in preventia primara a bolii cardiovasculare care sunt principala cauza de mortalitate la varstnici.Factorii de risc identificati in studiul Framingham care sunt modificabili sau pot fi preveniti,sunt:

hipertensiunea,colesterolul seric crescut,fumatul,intoleranta la glucoza,hipertrofia ventricolului stang.Obezitatea excesiva,hipercolesterolemia,hiperglicemia,dietele supra

saturate in grasimi si consumul excesiv de alcool(in contrast cu consumul permis al unui pahar de vin pe zi),sunt conditiile sau biceiurile in care medicul are posibilitatea sa ia o atitudine.Exista multe oportunitati de a practica medicina preventiva.De exemplu:imunizarea varstnicului prin vaccinari ar trebui sa fie acceptata ca metoda de rutina.La fel,administrarea medicamentelor antitrombotice postoperator si in toate celelalte situatii de imobilizare unde riscul de embolie pulmonara este de temut.

Ronald Cape afirma ca “in geriatrie”,”un dram de prevenire are valoare mai mare dect in car de tratament”;rolul preventiei este de peste 12,5 ori mai mare decat al tratamentului.

Depresia si tulburarile cognitive reprezinta si în prezent cea mai grea povara a vârstnicului. Spre deosebire de afectiuni ca boala Altzheimer si dementa vasculara, în al caror tratament se fac astazi primii pasi, depresia este o afectiune care a fost studiata de mult timp si pentru care exista în prezent tratament, cu o eficienta în 80-90% din cazuri.

Cunoscuta înca din antichitate, depresia si manifestarile ei clinice au fost descrise de Hipocrate, ca afectiuni ale “ bilei negre”. În traducerea literara din limba greaca se descopera însa o forma particulara a depresiei - “melancolia”.

În Evul Mediu, teoria umorala a lui Hipocrate a fost negata, depresia si bolile mintale au fost considerate a fi exprimari ale posesiei trupului de demoni. Se mentine în schimb notiunea de melancolie de-a lungul secolelor, fara a avea o semnificatie precisa, care însa nu se refera în totdeauna la melancolia autentica - tulburare afectiva profunda, caracterizata de o tristete patologica.

Secolul XIX aduce clasificari noi, prin separarea “delirului partial de tristete” – numit lipemanie de Esquirol – din grupa delirurilor – monomanii - pentru ca apoi sa apara notiunea de nebunie circulara – Farlet - si cea de fobie cu doua forme – Baillarger – pentru a desemna depresiile recidivante ce alterneaza cu episoadele de agitatie euforica din excitatia maniacala sau psihoza maniaco-depresiva – dupa Kraepelin.

Termenul de depresie a fost utilizat întâmplator în secolul XIX de Baillarger, si se impune ca urmare a utilizarii sistematice de catre Kraepelin, descriind perioadele de tristete si de descurajare, care alterneaza cu cele de excitatie si euforie din psihoza maniaco-depresiva. Cuvântul depresie va desemna toate episoadele de tristete, de scadere a tonusului psihic, însotite de modificarea comportamentului si trairilor subiectului.Sentimentul de tristete nu semnifica depresia, dar depresia implica inevitabil tristetea, a carei intensitate poate varia, influentând viata, activitatea si functiile elementare, ca somnul si apetitul. Tristetea, ca sentiment de mâhnire, poate fi raspunsul la un eveniment dezagreabil, dar poate deveni patologica daca este exagerata ca intensitate si durata, cu atât mai mult daca apare fara o cauza aparenta. Tristetea regasita în limitele depresiei poate fi influentata de factori individuali predispozanti, genetici, psihologici, biologici, dar de cele mai multe ori factorii sunt intricati.

Din punct de vedere medical, depresia este un concept care se adreseaza unei afectiuni cu simptome bine definite, cu o modalitate de exprimare variata, ca origine si gravitate. De aceea, depresia în sens strict medical, este o boala a dispozitiei care implica procese cognitive si care are rasunet asupra functionarii întregului organism. Cu

o frecventa în rândul populatiei de 5-8%, depresia poate ajunge ca la vârsta de 65 de ani

sa fie diagnosticata la 15% din subiecti, iar la 70 de ani creste pâna la 26,9% în rândul barbatilor si 45,2% pentru femei (Gräsbäck, 1996). Într-un studiu efectuat asupra bolnavilor internati în perioada 1975-1977 la Institutul National de Geriatrie, A. Aslan si C. Balaceanu - Stolnici au aratat ca incidenta depresiei a fost de 16,5%, din care 77,6%

au fost femei si 22,4% barbati.

În prezent se accepta ideea ca etiologia depresiei la vârstnic este multifactoriala si ca exista factori de risc asociati acestora. Astfel, depresia apare în una din urmatoarele circumstante:

- procesul normal de îmbatrânire

- conditii patologice ca: dementa; afectiuni neurodegenerative; miocardice; endocrine:

tulburari tiroidiene, hiperparatiroidismul, S. Cushing, boala Addison; neoplazii; metabolice: uremia; infectioase: tbc, sifilis; sistemice: boala lupica, poliartrita; în deficiente nutritionale,

- administrarea de droguri: rezerpina, metildopa, d 20520c24u igoxina, barbituricele,

estrogenii si corticosteroizii, fenolazide, cimetidina, cicloserina, vincristina si rar:

guanetidina, hidralazina, propranololul, levodopa

- afectiuni genetice

Se presupune ca metabolismul cerebral al nero-transmitatorilor, în special al serotoninei si noradrenalinei, ar avea importanta patogenica în tulburarile emotionale, în special în tulburarea de dispozitie. În examinarile post-mortem efectuate pe creierul uman la vârstnic s-au evidentiat nivele scazute de neuro-transmitatori, cu scaderea marcata a nivelelor de serotonina în putamen si a noradrenalinei în arii cerebrale restrânse. Aceasta scadere ar avea consecinte asupra pragului depresiei la vârstnici. Aceleasi modificari se înregistreaza la bolnavii cu Altzheimer sau la cei care înainte de deces au avut dementa vasculara.

Dintre deficientele nutritionale, scaderea nivelului vit B12, coenzima în multe procese metabolice, în special la nivelul sistemului nervos central, reprezinta un evident factor de risc al tulburarile cognitive si al depresiei.

În creierul uman se înregistreaza o concentratie crescuta de vit B12, în special la nivelul plexului coroid, apoi la nivelul substantei cenusii si a celei albe. Nivele scazute ale vit B12 se evidentiaza la vârstnicii care nu prezinta concomitent anemie; 32% din vârstnici au aport insuficient de vit B12, care duce în final la gastrita atrofica, scaderea factorului intrinsec si la perturbarea transportului vit B12.

Deficienta de folati este de asemenea corelata cu depresia. În dietele cu aport scazut de folati se instaleaza în timp insomnia, iritabilitatea, oboseala si tulburarile de memorie. Pacientii cu anemie megaloblastica prin deficit de folati prezinta tulburari depresive si cognitive, ca cele mai frecvente simptome. În plus, studiul concentratiei folatilor la pacientii depresivi a demonstrate ca 15-38% din acestia au nivele scazute ale folatilor în sânge.

2.7 Depresia la persoanele varstnice

Starile depresive la vârstnic se pot clasifica în 9 [9]:

I. Depresii endogene

- episoade depresive ale psihozei maniaco-depresive – dezordini bipolare

- episoade depresive majore, unice sau recurente, asa-numitele melancolii de involutie (Kraepelin)

- distimii depresive sau constitutionale

-ciclotimiile – stari depresive usoare intercalate cu stari hipomaniacale

II. Depresii reactive

Sunt urmare a impactului psihologic al factorilor de mediu, sunt foarte frecvente la vârstnici si cuprind traume psihice, neadaptari sociale, familiale în care pe primul loc se claseaza depresia provocata de pensionare si pierderea rolului jucat în societate, de scaderea nivelului de trai, numita si ”moartea sociala”. Tot aici pot fi incluse si depresiile de doliu, depresiile din diferite boli infirmizante, prin care bolnavul îsi pierde autonomia, depresiile din sindroamele dureroase prelungite si frica de moarte – “sfârsitul efectului Prometeu” (C.Balaceanu-Stolnici).

III. Depresiile psihoorganice

Apar ca sindrom unic sau la debutul diferitelor forme de dementa; implica dificultati mari de diagnostic.

IV. Depresiile de origine organica

Au cauze extranevraxiale si pot fi: iatrogene, endocrine, metabolice, infectioase si

sistemice.

V. Depresiile exhaustive

Numite si depresii de epuizare, apar ca urmare a unor eforturi prelungite cu epuizare fizica marcata, de exemplu în cazul afectiunilor acute respiratorii sau toxice.

VI. Depresiile din schizofrenii, rar întâlnite la vârstnici, fac parte din evolutia schizofreniei – schizomelancolia, dezordinile schizoafective - sau se suprapune un episod depresiv major pe o boala preexistenta.

3.INSTITUTII

3.1 Cand se institutionalizeaza o persoana?

Aceasta decizie nu ar trebui sa fie luata decat dupa o evaluare riguroasa a contextului medico-psiho-social si a dorintelor pacientului si familiei sale.

In decizia de a institutionaliza o persoana varstnica,consilierea bolnavului si a familiei sale nu se poate face decat dupa o evaluare foarte precisa.Aceasta trebuie sa tina cont de starea medico-psiho-sociala a pacientului si deasemenea de dorinta pacientului si a familiei sale si de diferitele solutii accesibile.

Familia sau institutionalizarea?

Ingrijirea la domiciliu reprezinta un stres pentru apartinatori.Atmosfera familiala realizeaza un confort psihic pentru pacient,dar institutionalizarea este mai benefica din punct de vedere al asistentei medicale mai corecte.

Societatea in general,si corpul medical psihiatric in special,nu pot pana in prezent sa statueze un mod unic de gandire asupra tipului de ingrijire pe care il necesita batranul:familiala sau institutionala.Exista pentru ambele alternative,avantaje si dezavantaje,oportunitati si limite.Decizia de a angriji un batran la domiciliu este dificil de luat in unele cazuri,tinand cont ca adesea ne aflam in fata unui individ tarat fizic si/sau cu diverse afectiuni mentale(depresie,anxietate,dementa).

Ingrijitorii unei astfel de persoane sunt supusi unei avalanse de probleme intre care aspectul financiar nu este de neglijat.Consultarea periodica a medicului de familie si a psihiatrului devine necesara pentru ajustarea permanenta a atitudinii fata de pacient.

Studiile efectuate in SUA 10 [10] arata ca o parte semnificativa din batrani sunt “ai nimanui”.In aceste conditii societatea este obligata sa ii institutionalizeze,ingrijirile acordata fiind in acest caz exclusiv comunitare.Gradul de institutionalizare al varstnicului depinde de numeroasele aspecte,specifice in mare parte fiecarei refgiuni geografice:religie,grad de civilizatie,nivel economic,obiceiuri.Studiile amintite constata ca,in cazul batranilor ingrijiti la domiciliu,acestia sunt asistati de

fiice(29%),fii(8%),partener marital(36%),de alte persoane cointeresate(27%)(Kaplan si Sadock).

Copii care decid sa stea cu parintii la batranete sunt prinsi intr-un cerc cicios,denumit de americani “sandwish”.Ei isi impart energia si timpul liber intre parintele neputincios si proprii copii.Aceasta generatie “sandwich” este privita astfel ca o generatie de sacrificiu.

Desi actualmente tendinta este de dezinstitutionalizare,in toata lumea exista forme de ocrotire a vrastnicului in asemenea asezaminte.

O institutie reprezinta o organizatie care are statut,reguli de functionare stabilite prin regulamente si/sau legi,avand rolul sau functia sociala de a satisface anumite nevoi colective(Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu-Dictionar de sociologie).

In Romania exista mai multe tipuri de institutii specializate de ocrotire;in functie de perioada cat varstnicul este ocrotit,institutiile pot fi pe termen lung sau temporare,ele apartinand pana nu demult unorministere diferite,astfel:

-

-pe termen lung - sub tutela Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a consiliilor locale se afla caminele de pensionari unde se pot interna ca urmare a deciziei Oficiului de Asistenta Sociala, numai varstnici pensionari.

-sub tutela Inspectoratelor Teritoriale pentru Persoanele cu Handicap-camine spital unde sunt internati varstnici dependenti sau camine pentru persoane fara nici un fel de venit.

-temporar – cel mai frecvent apartinand unor fundatii sau organizatii neguvernamentale.Ocrotirea temporara presupune accesul in centre de zi in care varstnicul ii poate petrece sub supraveghere timpul liber in mod placut sau poate fi ingrijit(in cazul dementului) pe perioada cat familia (apartinatorii) isi desfasoara alte activitati (serviciu,cumparaturi);de asemenea,varstnicii pot desfasura diverse terapii fizice si ergoterapeutice in cadrul unor programe recuperatorii si profilactice organizate.

Decizia privind institutionalizarea pe termen lung trebuie sa fie o decizie elaborate de o echipa pluridisciplinara formata din asistent social,medic,psiholog,la care va participa obligatoriu varstnicul in cunostinta de cauza,eventual si familia varstnicului;ea este o decizie de mare raspundere care vizeaza viitorul persoanei,si are numeroase repercusiuni psihice,morale si financiare.Varstnicul este o persoana matura,respectabila,care are dreptul la a decide ce este mai bine pentru el,dar poate fi sprijinit,consiliat in a I se prezenta riscurile si beneficiile traiului singur sau in institutie.

3.2 Cauze ale institutionalizarii pe termen lung:

-singuratatea si lipsa retelei de support;

-dorinta manifesta a varstnicului;

-lipsa veniturilor;

-diferite afectiuni cronice;

-handicapul fizic sau mental;

-pierderea locuintei;

-lipsa adaptarii in cadrul serviciilor la domiciliu;

-“crize” in sanul familiei de origine;

-imobilizarea la pat;

-violenta domestica sau a celor ce s-au angajat sa-i ingrijeasca.

Populatia in institutiile de ocrotire este relative omogena pe grupe de varsta.In lucrarea “Diagnoza calitatii vietii varstnicilor din Romania” de Hildegard Puwak se mentioneaza ca in caminele pentru varstnici,predomina persoanele de sex feminine(70%);de asemenea,din distributia pe varste rezulta ca 80% dintre persoanele institutionalizate depasesc 70 de ani si aproape 60% se situeaza peste 75 de ani.Nivelul de instructie al varstnicilor din aceste institutii este de peste 50% sub nivelul mediu,intre aceasta si statutul social al pensionarului existand o relatie directa.

Desi dupa 1990 s-au schimbat multe privind institutiile pentru varstnici,totusi batranii din multe institutii au relatat faptul ca sunt deprimati,nefericiti,inadaptati;studiile au demonstrate ca au mai putina vitalitate,mai putina activitate si mor mai repede decat persoanele de acceasi varsta din societate.

Schultz si Bremmer in 1977 raportau tulburari de ordin psihologic si tristete mai ales atunci cand transferal era involuntary.

Procedeul de administrare in aceste institutii se face prin adresabilitatea varstnicului sau apartinatorilor catre serviciul de asistenta sociala ceea ce demonstreaza o redusa implicare a serviciului de asistenta sociala in actiunea de cunoastere a starii si conditiilor persoanelor varstnice care se afla in risc major;categoric,varstnicii cu nevoi speciale sunt mult mai multi dar lipsa retelei de ocrotire privind persoana varstnica,precum si marginalizarea problemelor varstnicilor,au dus la slaba monitorizare si la lipsa solutiilor multor probleme ale acestor categorii de persoane.In general procedeul de administrare aduce daune individului,care este adesea privit ca un “obiect” usor de prelucrat,este privat de la intrare in propriile sale haine,de multe ori numai este “domn” in relatia cu personalul si este o victima a agresiunii verbale si uneori si fizice a

personalului.Nu de rare ori rezidentii sunt pusi in situatia de a implora personalul pentru lucruri minore (un pahar cu apa,sa fie schimbati,sau permisiunea de a folosi telefonul).O atitudine ce accentueaza scaderea stimei de sine este “stigmatizarea” (personalul sau ceilalti rezidenti pot ponegri un anumit pacient,il pot arata cu degetul sau vorbi despre el ca si cum el nu ar fi present).

In opozitie,poate aparea tendinta de a “spitaliza” exagerat spatiile,toaletele,regimuri stricte fata de riscul de contaminare a alimentelor si lenjeriei.Un aspect deloc de neglijat este violarea intimitatii,existand inca institutii in care toaletele nu sunt despartite in cabine,camerele au 7-10 locuri,dulapurile,hainele sunt commune,etc.

Aceste neajunsuri,ce nu se pot generalize pentru toate institutiile,isi au originea in incercarea acestora de a satisface nevoile de baza ale varstnicului in limita bugetului.

Se pune problema de ce in 10 ani nu s-a putut schimba mai mult;pentru ca exista inca structuri rigide si persoane in pozitii de decizie care nu doresc schimbarea,personalul este foarte putin si adesea necalificat,sunt foarte putine cursuri care au ridicat nivelul de pregatire a personalului,personalul nu este selectat(pentru ca in general cei care doresc un astfel de post au o situatie socio-economica precara el fiind o alternative a existentei lui si nu o alegere).

Ceea ce nonsideram important este responsabilitatea deontologiei medicale,cresterea nivelului de comunicare dintre medic si pacient dar si rezolvarea retribuirii adecvat pentru conditiile de lucru si responsabilitatea pe care si-o asuma.

Conform noii legi privind asistenta sociala a persoanei varstnice,beneficiaza de asistenta sociala persoana varstnica care se gaseste in una din urmatoarele situatii:

a) nu are familie sau nu se afla in intretinerea uneia sau a unor persoane obligate la

aceasta potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

b) nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare;

c) nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit pe baza resurselor proprii;

d) nu se poate gospodarii singura sau necesita ingrijire specializata;

e) se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile socio-medicale datorita bolii ori

starii fizice sau psihice.

Shuthlesworth (1982) a studiat atitudinea administratorilor institutiilor de ocrotire si a rudelor varstnicilor institutionalizati,reiesind ca in marea majoritate aceasta coincide in ceea ce priveste responsabilitatea pentru calitatea serviciilor oferite.

In primul rand au cazut de acord ca majoritatea sarcinilor revin institutiei.Aici sunt serviciile vitale de ingrijire.Acestea includ: chestiuni tehnice,asistenta medicala,securitate,ingrijirea camerei si alimentatia.

In al doile rand au existat diferente de opinie atunci cand familiile au fost doritoare sa-si asume anumite responsabilitati.In majoritatea lor,aceste contraste au fost legate de chestiuni mai putin tehnice,cum ar fi: mobilarea camerei,activitati de tip timp liber si pregatirea unor mancaruri speciale.

Acest studiu sugereaza ca implicarea familiei in ingrijirea varstnicilor nu tine de dorinta familiilor de a-si asuma responsabilitati legale de ingrijire,ci tine de recunoasterea insuficienta a importantei implicarii familiilor de catre administratorii de institutie,ca rezultatul administrarii poate esua in relatia cu familia in procesul de comunicare cu aceasta.

Managerii acestor institutii ar trebui sa nu scape din vedere posibilitatea schimbarii politicii in institutie,astfel incat sa faciliteze implicarea activa a familiei in ocrotirea varstnicului.

Relatia intre schimbarea mediului,mortalitatea si morbiditate a fost investigata in cadrul unor studii efectuate in spitalele de neuropsihiatrie si caminele pentru batrani.Mutarea unui varstnic dintr-un loc familiar intr-o institutie chiar in apropierea casei lui a fost cauza unei dezorganizari la nivel psihologic si cauza unei stari stresante.O persoana varstnica ce se pregateste sa intre intr-o institutie trebuie sa prcurga mai multe etape:

- sa ia o decizie;

- sa dea o declaratie;

- sa astepte raspunsul;

- sa astepte momentul internarii.

Situatii care sunt suficient de stresante.Efectele acestui stres la persoana varstnica inaintea admiterii in institutie sunt asemanatoare cu efectele directe ale institurionalizarii.

Tohin si Lieberman au evidentiat diferente foarte mari intre varstnicii care urmeaza sa fie admisi intr-o institutie si varstnicii care traiesc in comunitate,in privinta functionarii cognitive,raspunsurilor afective,stari emotionale,imaginea de sine.

Rezultatele au aratat o lejera dezorganizare la nivel cognitiv,limitatrea raspunsurilor afective,scaderea sentimentului de “stima de sine”,diminuarea nivelului self-esteem-ului si depresie.Aceste rezultate arata ca exista un proces psiho-social anticipatoriu in care fortele sunt puse in miscare asa in cat individul ajunge sa

aproximeze

institutionalizat.

institutionalizarea

in

minte,inainte

3.3 Perioade de criza in viata batranului

de

a

intra

definitiv

intr-un

mediu

Strategia individuala care atenueaza efectele unui egent strsant de viata,denumita capacitate de coping, nu este mai rdusa la batrani decat la tineri.Cele mai importante evenimente stresante la varsta inaintata sunt pensionarea si pierderea partenerului de viata.Aceste doua schimbari majore il fac pe baran sa incerce sa-si redefineasca identitatea si sa creeze roluri noi care sa le inlocuiasca pe acelea pe care le-a pierdut.

Pensionarea: este privita de gerontologi ca o perioada de criza psihologica(pentru 17% din barbati si 11% femei),adaptatrea la noua situatie sociala depinzand de mai multi factori:disponibilizarea fortata,statutul socio-economic scazut,probleme de sanatate, personalitate competitiva tip A,imposibilitatea de a planifica viitorul si dificultati de adaptare la nou.Incetarea activitatii profesionale (mai ales cand este brusca)are implicatii psiho-sociale semnificative, individul piezandu-si sentimentul de utilitate, prestigiu social,responsabilitatea,rolul in familie, fenomen resimtit ca o drama echivalenta cu “izolarea”.Extrema este reprezentata,dupa unele studii, de cresterea riscului de deces si suicid in primii doi ani de la pensionare.

Pensionarea reprezinta un fenomen important in viata,care poate marca un punc terminus al dinamismului social sau,din contra,un punc de inceput pentru o viata rezervata relaxarii si tuturor activitatilor pentru care n-a existat timp sau fonduri anterior.Exista si situatii in care pensionarea apare dintr-o necesitate (de boala) moment care de obicei survine brusc fara nici o pregatire si al carui impact aduce cu sine multiple probleme la nivel individula sau la nivelul societatii.

Personalul implicat in munca cu varstnicii isi punea adesea problema de ce multi sexagenari se considera insultati atunci cand sunt numiti “”batrani” in momentul in care survine pensionarea.Exista mai multe explicatii,cum ar fi:faptul ca situatia materiala a varstnicului nu creaza o stare “care sa convina”,faptul ca in general pensionarea este asemanatoare cu o boala,cu singuratatea,stigmatizarea,izolarea;de altfel exista si problema scaderii veniturilor,ceea ce poate duce la fenomenul de frustrare si de revolta,considerand valoarea pensiei drept o lipsa de respect din partea statului pentru munca depusa.Exista totusi o categorie de pensionari “tineri”,care incearca sa-si gaseasca “ceva de lucru”,desi piata de munca nu are in Romania o oferta prea bogata pentru acestia,iar cursuri de recalificare pentru varstnici la noi in tara nu exista.Pensionarea este considerata de multi autori o piatra de hotar,dar toate studiile arata ca desi ea este perceputa ca o pierdere,atunci cand ii este gasit un sens si persoanei i se face o pregatire o poate depasi cu bine.In general in toata lumea educatia premergatoare pensionarii este insuficienta si tardiva.In Romania nici ne exista

asemenea cursuri de pregatire si de multe ori impactul este cel prezentat anterior.Aici asitentul social ar avea un rol marcant.

Cu atat mai mare este impactul cu cat pensionarea are o cauza patologica.Aici asitentul social ar fi cel mai reprezentativ profesionist ca sa indrume si sa consiliezeacesti bolnavi,desi prezenta lui ar fi foarte importanta in spitale.Un pensionar de boala isi pierde brusc capacitatea de lucru,fapt ce intervine in mod agresiv atat pe plan economic(situatia financiara a familiei),cat si pe plan psihic(sentimentu de inutilitate).De asemenea,pensionarea mai poate fi un eveniment generator de criza cand aceasta survine ca urmare a restructurarilor facute la lucul de munca,atunci cand pentru a preveni somajul se recurge mult mai rapid la pensionare.Tot in plan socialse pierd anumite roluri care au fost castigate de-a lungul vietii,ceea ce poate duce la crize de adaptare,manifestate mai frecvent in randul batranilor aflati pana in acel moment in functii importante.Femeile par mai putin afectate de pensionare,dar pot trece prin crize de anxietate gandindu-se la aceasta.

In Romania,multe femei dupa pensionare le revine rolul de bunica sau se ocupa de amenajarea casei si nu de putine ori de ingrijirea rudelor bolnave.In multe tari occidentale,dupa pensionare varstnicii devin membrii activi ai unor asociatii,avand fiecare roluri bine determinate,ceea ce duce de obicei la scaderea marcata a impactului pensionarii,sau devin activi in cadrul unor societati caritabile sau religioase.De asemenea,multi participa la cursurile unor universitati de vara sau pentru varsta a III- a,sau isi deschid mici afaceri.H.Clavet sustine ca “alegera individuala a varstei de pensionare at rebui ridicata la rang de drept al persoanei”.Exista tari in care se poarta discutii in acest sens,fara a se ajunge deocamdata la decizia privind anularea criteriului de varsta,devenit o impunere institutionala si apreciat ca invechit intr-o societate ce se coordoneaza dupa alte prioritati si valori.

Categoriile de prestatii pentru pensionari include in cazul tuturor tarilor:pensia de varsta,pensia de invaliditate si pensia de urmas.Pentru obtinerea pensiei de batranete,varsta minima variaza de la 55 la 65 de ani pentru femei si de la 60 la 70 de ani pentru barbati.Exista tari la care la pensia de invaliditate se adauga sporuri pentru invaliditate ca urmare a unui accident de munca sau sporuri pentru pensionarii care fac dovada ca venitul lor este sub pragul unui trai decent pe plan national.Pentru obtinerea acesteia se pune conditia incadrarii intr-un anumit grad de invaliditate calculat.Pentru obtinerea pensiei de urmas,conditia esentiala este legata de perioada si de cuantului contributiei defunctului.Pensionarea poate duce la scaderea relatiilor sociale,varstnicul fiind mai circumspect in legarea de noi prietenii si este precaut in orice contact cu prietenii vechi.

Fiind un moment de raspantie in viata sociala a persoanei,pensionarea ar trebui sa fie in atentia profesionistilor,care accepta in unanimitate ca daca se face o pregatire anterioara,acest moment este mult mai usor depasit.

Decesul partenerului de viata constituie unul dintre cele mai stresante evenimente pentru batran.Se presupune ca varstnicul suporta mai greu pierderea persoanei

iubite,datorita incapacitatii de a raspunde adecvat la stres,in special atunci cand acesta survine neasteptat.Imbatranirea unui cuplu duce,atunci cand ambii parteneri supravietuiesc,la o simbioza aproape organica,la o veritabila interdependenta,echilibrul realizat surpandu-se brutal in cazul decesului unuia dintre ei.Sotul ramas,in absenta unei atmosfere familiale calde si a unei motivatii puternice,dezvolta rapid o degradare a conditiei biologice,pe fondul agravarii afectiunilor fizice si mentale preexistente.Mariajul reprezinta pentru batran reversul solitudinii.Efectele benefice ale vietii in doi si catastrofele care se produc uneori la batranii singuri sunt relevante pentru importanta studierii acestui fenomen.Numeroase studii facute in SUA au arata ca majoritatea persoanelor divortate de peste 65 de ani,divorteaza inainte de acest prag.Majoritatea barbatilor varstnici sunt casatoriti (75-80%),in timp ce majoritatea femeilor nu sunt 940%casatorite),fapt ce se datoreaza diferentei dintre mediile sperantei de viata la cele doua sexe.De exemplu in SUA in 1990 vaduvele erau de trei ori mai multe decat vaduvii.Studiile au dus la concluzia ca persoanele peste 65de ani divorteaza extrem de rar,neputandu-se gasi o justificare clara,care sa fie urmata de consecintele aplicabile pentru tineri.

3.4 Dependenta persoanelor varstnice

Notiunea de dependenta este integrata gerontologic si geriatria fata de care este inseparabila.Ea are specific geriatric si desi nu este o boala,ea poate fi determinata de boala,de accident,de o anomalie innascuta sau castigata la care se adauga in cazul varstnicilor,procesul de involutie.

Dr.Constantin Bogdan subliniaza in 1997 una dintre afirmatiile lui Cardot din 1994:”Batranetea ne este o boala;marea varsta induce o dependenta naturala care necesita ajutor”.

Evolutia demografica face posibila si o crestere a incapacitatilor si handicapurilor in urmatorii ani.Primele rezultate ale studiilor referitoare la speranta de viata fara incapacitate sunt incurajatoare,aceasta crescand mai repede decat speranta de viata.In ciuda progresului constata,multe din persoanele varstnice devin dependente.

Problema dependentei persoanelor varstnice este o problema majora de sanatate publica.Ea determina dimensiunile nevoilor,si serviciile care sunt necesare,ea impune alocarea de resurse in domeniul asistentei mediacale si sociale,sprijinirea familiilor si alte forme de ajutor.

Calificand relatia persoanei cu mediul sau inconjurator,dependenta necesita o abordare globala si multidisciplinara.

Sub aspect preventiv,care se refera la ansamblul populatiei si in particular la generatia tanara,obiectivul este e a restabili echilibrul rupt intre posibilitatile persoanei(aptitudinile sale) si spatiu de viata pe care si-l alege.In acest scop,este indispensabil a se efectua in prealabil evaluarea situatiei functionale.Ea se refera atat la aptitudinile fizice si psihice cat si la universul social al persoanei.Mijloacele puse in aplicare trebuie sa fie bine coordonate.Aceste mijloace trebuie sa urmareasca triplu scop:

-corectarea incapacitatilor;

-stabilirea stadiului functional acut;

-adaptarea mediului inconjurator social la stadiul functional stabilizat.

Adeseori sunt necesare numeroase interventii:

-medicale si chirurgicale;

-servicii sociale;

-servicii de ajutor pentru mentinerea la domiciliu;

-institutii de gazduire(centre de zi,aziluri de noapte).

Este important asadar buna cunoastere a cazului pentru a da raspuns situatiei intotdeauna aparte a pacientului.

3.5 Servicii comunitare pentru varstnici

Reprezinta un sistem dorit ideal,care cuprinde o gama larga de componente:servicii multidisciplinare,clinice,de reabilitare, preventive si suportive;pe de alta parte managementul implica cautarea “agresiva” de noi cazuri,precum si coordonarea ingrijirii fizice,mentale si a serviciilor sociale.Este evident ca un asemenea sistem este o fictiune greu de atins,chiar si in cele mai bune conditii.

In prezent sunt relevate pentru managementul varstnicului urmatoarele puncte de interes:

1.cresterea importantei ingrijirii institutionale(asistate);

2.accentuarea rolului asistentei medicale primare;

3.aprecierea comprehensiva,globala a problemelor batranului;

4.definirea unor rezultate spre care trebuie sa tinda aceasta ingrijire;

5.clarificarea rolului familiei si a institutionalizarii

3.6 Ingrijirea asistata

In statele dezvoltate,prin conceptul de ingrijire asistata se intelege “dispensarizarea” varstnicului intr-un sistem medical de stat sau privat.Aceasta trebuie sa fie periodica si capabila sa suporte orice modificare nou aparuta.Ingrijirea asistata include si organizatiile non-guvernamentale abilitate in promovarea sanatatii.Acestea utilizeaza mai multe parghii pentr a reduce costurile pe care le presupune un sistem de ingrijire pentru batrani:monitorizarea medicala,stabilirea unor conduite de viata, asistenta sociala pentru cazurile ce nu reprezinta o urgenta.Ele pot contine:centre de consiliere,centre de dezintoxicare,servicii de interventie in criza.Aceste organizatii trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate pentru serviciile lor.Se creeaza astfel un sistem paralel de sanatate pentru varstnici,care se intersecteaza cu asistenta specializata doar in conditii de urgenta.

3.7 Asistenta primara

Este o subspecialitate conceputa in majoritatea tarilor vestice pentru mai mult de jumatate din numarul total din medicii rezidenti.Medicul de familie are responsabilitatea diagnosticului,tratamentului si managementul pe termen lung al batranului cu bolifizice si mentale,si numai in conditii de complicatii sau raspuns terapeutic ineficient pacientul va fi indrumat catre specialist.Comparativ adultii,batranii sunt ingrijiti mai degraba de catre medicul de familie.Rezultatele studiilor arata ca din numarul total de persoane peste 65 de anu,o treime este tratata de medicul de familie,si o treime de medicul specialist si cealalta treime nu primeste asistenta medicala.In acest context medicul de familie trebuie sa respecte indicatiile medicului specialist.

3.8 Aprecierea globala a problemelor batranului

Pentru a caracteriza cat mai complet starea de sanatate fizica si mentala a unui batran este nevoie de un consult multidisciplinar,tratamentul ulterior la care va fi supus urmand a fi ajustat periodic in functie de rezultate.

Definirea rezultatelor spre care trebuie sa tinda ingrijirea varstnicului

Problema care se ridica privitoare la eficienta unui tratament vizeaza remisiunea simptomului sau stapanirea bolii.Majoritatea studiilor se concentreaza asupra remisiunii simptomelor.Factorii determinanti in aprecierea sanatatii publice sunt:dizabilitatea,calitatea vietii,folosirea resurselor medicale,institutionalizarea,morbiditatea,mortalitatea.

3.9 Calitatea serviciilor

Evaluarea unei institutii,a calitatii serviciilor oferite este un proces complex.Este clar ca acolo unde exista mizerie si personal necalificat,unde varstnicii sunt nemultumiti si mor foarte repede,este o institutie necorespunzatoare.

3.10 Dar ce este o institutie corespunzatoare?

Poate fi calitatea masurata in termeni de satisfactie a beneficiarilor sau in functie de personalul profesionist?

Pentru a creste gradul de satisfactie este suficient ca resursele si asa limitate,sa fie cheltuite pe imbunatatirea designului,gradina din fata cladirii,servicii de securitate,pe alimente sau in programe de implicare a voluntarilor?

Anderson,Holmerg,Schneider si Stone au releevat urmatoarelecaracteristici ale calitatii unei institutii ca fiind importante:

-numarul persoanelor care locuiesc;

-numarul persoanelor care folosesc acelasi grup sanitar;

-numarul de ingrijitori/persoana si timp cat se ocupa de fiecare in parte.

Dar este important sa tinem seama si de modelul comportamental al persoanelor in relatia cu varstnicii si de marimea institutiei.Greenwald si Linn au relevat faptul ca,cu cat o institutie este mai mare comunicarea este mai dificila.

Serviciile de lunga durata(camine spital)

Primesc batrani care si-au pierdut autonomia si a caror stare de sanatate necesita o supraveghere medicala permanenta si tratamente de intretinere.Personalul medical si ingrijitorii de aici sunt salariati.Gazduirea cade in sarcina celui interesat si a descendentilor directi(sau a ajutorului social).

In Franta preturile variaza de la o regiune la alta,iar ingrijirile sunt finantate de asigurarile de sanatate(conform Alain Jean,mai 1999).

Evaluarea globala a persoanelor varstnice

Evaluarea trebuie sa fie globala.Pentru o problema medicala identica,diversitatea situatiilor sociale sau de mediu explica faptul ca intr-un caz se preconizeaza mentinerea la domiciliu si in altul se consiliaza pentru institutionalizare.Un batran atins de gonartroza invalidanta ar putea in mod sigur sa fie mentinut la domiciliu daca locuieste intr-un imobil dotat cu ascensor sau locuieste la parter,mai ales,daca beneficiaza de ajutor la domiciliu in special pentru a-si face plimbarile.

Daca din nefericire acelasi varstnic locuieste la etajul V fara ascensor si daca in comunitate este imposibil sa functioneze ajutorul la domiciliu,situatia este total diferita.

O persoana varstnica atinsa de un proces demential evoluat poate ramane mult timp la domiciliu daca anturajul reuseste sa se roteasca in permanenta fara ca aceasta sa fie pentru fiecare o sarcina prea grea.Dimpotriva,aceeasi persoana singura si izolata va trebui in mod cert rapid institutionalizata.

Semne de alerta:

Anumite indicii defavorabile trebuie sa alerteze medicul generalist si sa-l incite sa efectueze sau sa dispuna o evaluare a persoanei varstnice in ceea ce priveste gradul sau de dependenta.Este vorba de indicii la nivelul:

- persoanei-neglijenta vestimentara si pierderea interesului pentru aspectul sau:miros de urina;hematoame si/sau arsuri;scaderea in greutate;

- comportamentului-dificultati de aprovizionare;stocarea nejustificata de anumte produse;uitari importante si frecvente cu elemente de periculozitate;izolare si pierdere a interesului,agresivitate.

- Locuintei:locuinta neintretinuta;intreruperea platii facturilor.

Este logic sa se efectueze evaluarea exhaustiva insa din momentul cand un indiciu de risc atrage atentia medicului de mamilie (generalist).

In acelasi timp trebuie evitata dramatizarea care poate conduce la diagnosticarea gresita a unor stari tranzitorii ca invaliditatea definitiva.

Evaluarea indica de asemenea reevaluarea situatiilor.

3.11 Cum evaluam?

Exista grile cu o folosire (aplicare) usoara,care permit o evaluare a nivelului general de autonomie a persoanei varstnice.De exemplu,in strainatate se folosesc:

- scala IADL –anexa 1 (Instrumental Activities of Daily Living)a lui Lawton,care evalueaza activitatile instrumentale ale vietii cotidiene a subectilor cu o autonomie putin alterata.

- Grila AGGIR –anexa 2-in detaliu prezentata la capitolul:”Dependenta persoanelor varstnice”.

Evaluarea globala este un ajutor pretios in luarea deciziilor medicului de familie (generalisti) pentru ca acesta este cel care trebuie sa ramana stapanul situatiei.Sfatul pe care el este susceptibil sa-l dea in vederea unui plasament integreaza date mult mai complexe decat simpla evaluare.Doar el stapaneste aceste date,in special pentru ca el conduce actiunea diferitelor intterventionisti.In sfarsit trebuie sa ne ferim sa reducem varstnicul la o suma de deficite(deficiente).

3.12Cum organizam plasamentul?

Exista plasamente in institutii care sunt greu de pregatit deoarece ele sunt consecinta proceselor morbide brutale.Printre cele mai banale se pot cita accidentele vasculare cerebrale si fracturile,mai ales acelea ale colului femural.

Dar exista,de asemenea,plasamente in institutii care rezulta din procese mai previzibile,ca o malarie dementiala sau neurologica ce se agraveaza vizibil,inexorabil.Aici asistentul social si medicul generalist au un rol de anticipare,pregatind ei insisi bolnavul si anturajul sau in vederea plasamentului si luand contact cu structura cea mai bine adaptata pentru a primi persoana varstnica devenita dependenta.Notiunea de criza este importanta pentru ca adeseori in aceasta situatie plasamentul este vizat,ba chiar realizat.

In acelasi timp,inainte de a pronunta ceea ce risca sa fie definitiv,trebuie sa ne punem intrebarea asupra caracterului reversibil sau nu a ceea ce atesta criza.

Plecand de la situatiile deja evocate nu este sigur ca sarcina reglarii problemelor plasamentului revine serviciilor medicale.Medicul de familie (medicul generalist),care isi cunoaste bine pacientul este cel mai indreptatit sa sintetizeze datele aflata in joc pentru decizia de plasament.In acelasi timp,medicul poate sa se adreseze serviciilor medicale superioare sau caminelor spital in vederea diagnosticului si eventualului tratament pentru ameliorarea situatiei sau pentru a raspunde uneia sau mai multor intrebari tintite:

-Pentru ce acest varstnic a cazut?

-De ce acest varstnic slabeste?

-De ce este dezorientat?

Medicul de familie ii revine sarcina de a cantari beneficiul potential al unei astfel de institutionalizari in raport cu riscul repercursiunilor asupra autonomiei,dispozitiei,comportamentului si starii generale la care se expune varstnicul.

In sfarsit,trebuie insistat asupra beneficiului mentinerii la domiciliu,de fiecare data cand aceasta este posibila,pentru evitarea rupturii sociale,familiale si identitate.

Dorinta batranului

Aceasta este capitala,pacientul fiind centrul insusi al deciziei finale.Medicul de familie trebuie sa ramana foarte deschis si sa evite orice dogmatism.Dorinta varstnicului intra adeseori in contradictie cu evaluarea medico-psiho-sociala realizata de medicul de familie. Anumiti batrani care ar putea foarte bine sa ramana la domiciliu,la nevoie cu un oarecare sprijin/ajutor,pot la fel de bine sa ceara sa traiasca intr-o institutie/camin,pentru ca s-ar simti mai in siguranta.O asemenea dorinta trebuie respectata.Trebuie sa ne ferim de dogma mentinerii la domiciliu cu orice pret.Anumiti batrani nu mai vor sa ramana acasa de tema unor agresiuni,a singuratatii sau de teama de a deveni o greutate pentru ceilalti.

Invers,exista situatia cand,desi mentinerea la domiciliu devine foarte dificila,varstnicul sa doreasca sa ramana acasa cu orice pret.In acest caz medicul de familie trebuie sa uzeze de persuasiune si sa existe varstnicului ca aceasta ramanere acasa nu este in mod sigur cea mai buna solutie.

Atunci cand decizia institutionalizarii se impune,aceasta trebuie sa fie,atat cat se poate,bine lamurita si gandita.Obtinerea consimtamantului batranului este solutia preferabila.Cel mai adesea,plecarea intr-o institutie este pentru varstnic ultima cotitura importanta din viata;de aceasta se leaga nelinistea/teama,indeobste fondata,a nemaintoarcerii la domiciliu si institutia ii apare pe buna dreptate ca o antecamera a mortii.

Dorinta familiei sau a anturajului

Trebuie sa stii sa evaluezi cererea celorlalti.

Sunt situatii cand evaluarea medico-psiho-sociala si dorinta exprimata de varstnic pledeaza pentru mentinerea la domiciliu.Cererea de institutionalizare nu vine atunci nici de la medic,nici de la varstnic,ci de la un tert.In acest tip de situatie,generalistul se poate intreba daca varstnicul nu este,asa cum spune Robert Moulias,”victima unui ordin de intemnitare modern”.Pentru ca nu sunt rare cazurile cand varstnicul,resimtit ca neglijabil,devine obiectul reglarilor de conturi legate de vechi conflicte familiale, financiare, etc. Daca acesta nu este cazul cel mai frecvent,anturajul este cel mai adesea nelinistit si temator si e nevoie de mult timp pentru a il linisti.

3.13 Care este capacitatea de a sustine mentinerea la domiciliu?

Problema esentiala care se pune aici este cea a maladiei dementiale.Dementa este o drama pentru familie:perechea (sotul/sotia),copii,prietenii.Nu vor recunoaste ca le-a placut ca l-au cunoscut mai demult si chiar batranul insusi nu va recunoaste asta.Familiile sufera de un amestec de disperare si de vinovatie:disperarea de a nu putea face fata tuturor tulburarilor (in special celor comportamentale) pe care le produce boala si vinovatia de a trebui sa-si puna problema institutionalizarii.

Medicul de familie,prin experienta sa,trebuie sa permita familiilor sa se distanteze de situatia de disperare/suferinta care le apartine.Sa ai acasa o ruda varstnica dementa este o situatie permanenta,susceptibila de a genera o tensiune psihica insuportabila.

Bunavointa initiala a familiei poate fi inlocuita in timp de sentimentul rejetarii batranului pe care nu il mai suporta.Atunci este rezonabil sa se propuna familiilor plasamentului varstnicului,pentru a le descarca de toate sarcinile citidiene si de asemenea,pentru a le permite reluarea unui contact mai calm cu ruda,pe timpul vizitelor in institutie.

3.14 Care sunt structurile institutionale geriatrice care pot fi propuse?

Aceasta alegere este intotdeauna supusa contextului geografic si,in consecinta,extrem de variata.In masura posibilitatilor,este preferabil ca institutia de primire sa fie aproape de vechiul domiciliu al varstnicului.Ba chiar este preferabil sa se permita continuitatea ingrijirilor si,implicit,interventia medicului de familie si a acelorasi ingrijitori.Orice medic de familie ar trebui sa aiba,din aceeasi cauza,un carnet cu adresele institutiilor geriatrice,in functie de posibilitatile locale(locuintele camin,camine/case pensionari,centre de zi,servicii de lunga durata/camine spital).

Locuintele camin

In Franta exista grupuri de cladiri autonome,dotate sau nu cu servicii colective(reparatii,spalarea lenjeriei,supraveghere medicala),a caror folosire este facultativa.Rezidentii platesc o taxa pentru diferitele sarcini.Ei pot gasi in cladirea lor si primesc sprijinul serviciilor de ajutor menajer sau de ingrijire la domiciliu.

Casele/caminele de pensionari

Sunt stabilimente de gazduire sociala dotate cu servicii colective,care primesc adesea persoane foarte varstnice.Poate fivorba de MAPAD/CPPVD (case de primire pentru persoane varstnice dependente sau MARPA in mediul rural).Acestea pot fi publice,private cu scopul nonlucrativ sau lucrativ.

Ingrijirile sunt asigurate de personal ingrijitor salariat si/sau de interventionisti liberi.Varstnicul are intotdeauna libertatea alegerii medicului sau curant.Pensionarii platesc pe zi un tarif valabil variabil numit “de gazduire”.

3.15 Cauzele institutionalizarii

STIGMATIZAREA

Acest prim tip 11 [11] cuprinde oamenii care percep vârstnicii ca fiind neajutorati, deci dependenti de suportul exterior al persoanelor apropiate atât fizic, datorita sanatatii precare, cât si financiar si emotional.

IGNORAREA

Acest tip de perceptie este reprezentativ pentru acea categorie de indivizi care considera ca, în cele mai multe cazuri, batrânul este capabil sa se întretina singur, deci nu este dependent de ajutorul anturajului. În schimb, tind sa considere ca sarcinile pe care le îndeplineste un vârstnic (daca ne referim la domeniul profesional, de exemplu) pot fi îndeplinite mult mai eficient si mai bine de un tânar, astfel ca batrânul nu mai are un rol social bine determinat. În conceptia acestor persoane, el ar trebui sa cedeze locul celor mai tineri, care sunt mai capabili din punct de vedere profesional.

ACCEPTAREA

O alta categorie este constituita din indivizi care considera ca vârstnicii au nevoie de sprijin material si emotional din partea celor din jur, pentru ca în marea lor majoritate, batrânii nu mai pot sa se întretina singuri. Desi în mare masura nu mai pot fi utili societatii datorita sanatatii precare si statutului de persoana dependenta, batrânii si- au câstigat meritul de a fi îngrijiti la batrânete printr-o viata dedicata muncii în slujba societatii. Astfel, persoanele ce se încadreaza în acest tip considera ca este de datoria lor, a celor mai tineri, sa sprijine integrarea armonioasa a vârstnicului în grupul social.

DISCRIMINAREA

Aceata categorie cuprinde indivizii ce considera ca batrânii sunt persoane autonome, care au un rol social bine precizat în grupul social. Ei nu contesta o anumita utilitate sociala a persoanelor trecute de un anumit prag de vârsta. Totusi, din motive care cel mai adesea se plaseaza în sfera prejudecatilor , vârstnicii nu sunt apreciati la justa lor valoare si suporta atitudinile de respingere ale celor din jur.

INTEGRAREA

Acest tip este reprezentativ pentru indivizii care considera ca batrânul este o persoana ca oricare alta, care îsi are locul lui, bine precizat, în societate. Batrânii sunt perceputi, deci, ca fiind bine adaptati, pentru ca accepta slabiciunile acestei vârste, dar în acelasi timp cunosc atuurile ei.

STIGMAT sI MARGINALITATE

Gravitatea acestor fenomene de marginalizare si stigmatizare a vârstnicilor nu poate fi pusa la îndoiala, din moment ce ele submineaza si deterioreaza identitatea personala a batrânului si implicit identitatea sociala a categoriei lor de vârsta.Sociologia interactionista abunda în teoretizari ale acestui fenomen prin care identitatea unei persoane sau unui grup se modeleaza conform opiniei pe care un alt grup o împartaseste în legatura cu acesta.

3.16 Aspecte privind maltratarea varstnicului

Este o tema noua,ce a aparut la inceputul anilor ’80 comparativ cu maltratarea copilului ce a fost definita de Kempe in 1979.

Prima maltratare (rele tratamente) ne referim la copii sau la altii apartinatori sau persoane din anturajul varstnicului( care ingrijesc vastnicul),producandu0i abuzuri (vatamari) fizice,emotionale,sexuale sau juridice sau neglijand persoana varstnica intr- un asemenea grad incat starea sanatatii sale fizice si/sau emotionale precum si viata ii sunt puse in pericul.

Categorii ale abuzului cuprind:

-Abuzul fizic

-Abuzul emotional

-Abuzul sexual

-Abuzul juridic

De obicei persoana varstnica este o persoana care poate fi victima abuzului fizic(batai,arsuri,fracturi) din cauza capacitatii fizice reduse,a unor economii mai mult sau mai putin mari(sunt dese emisiunile televizate care prezinta persoane varstnice singure violate si omorate pentru 10 000 de lei).

De asemenea,multi varstnici sunt inselati de persoane “binevoitoare” carora le doneaza casa in schimbul unor zile linistite,dar ulterior ajung in strada sau,cu putin noroc,intr-o institutie.

Fara a lasa pe un plan inferior abuzul fizic ce poate uneori fi cauzator de moarte,cel putin la fel de traumatizant este abuzul emotional(injuraturile,amenintarea cu moartea,cu bataia,cu luarea banilor,cu luarea averii).El poate produce o stare permanenta de anxietate,spaima,climat emotional ce poate avea efecte cumulate suprapuse peste o patologie caracteristica varstnicului.

Abuzul emotional trebuie sa fie in centrul atentiei lucratorului social pentru ca el este greu de demonstrat,iar varstnicii cu greu isi dezvaluie traumele pe care le traiesc,intr-o astfel de situatie.

Din perspectiva abuzului putem privi spre:

-Abuzul in familie

-Abuzul in institutie

De obicei se vorbeste despre situatiile abuzive din familie,dar institutia reprezinta inca un loc inchis in care abuzul emotional isi face adesea loc.

Serviciile sociale care se ocupa de persoane varstnice ar trebui sa aiba specialisti,sa sfatuiasca din punct de vedere juridic varstnicii cu capacitate de discernamant dar cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi sa ne apram singuri din timp testamentele.

Neglijarea poate fi:

-Emotionala

-Fizica

-Juridica

Gandindu-ne la neglijarea fizica comparativ cu abuzul fizic,daca in situatia de abuz mai pot ramane supravietuitori care sa planga, sa protesteze,in cazul neglijentei,ea poate fi fatala(a se vedea numeroase emisiuni si articole in care varstnicii singuri au cedat din lipsa suportului alimentar si financiar).

Neglijarea juridica poate viza de exemplu lipsa unui suport legislativ adecvat care sa puna la adapost toate categoriile de varstnici.

Maltratarea duce de cele mai multe ori la deteriorarea conditiei biologice a batranului,atat pe plan fizic cat si mental,iar daca se asociaza cu alte afectiuni concomitente,poate duce la agravarea acestora si deces.

In multe tari,maltratarea constituie infractiune si se pedepseste prin lege.

3.17 Drepturile si obligatiile persoanelor varstnice

“Cine n-are batrani sa-si cumpere!”

Oare ce a determinat nasterea acestui proverb?Mai este de actualitate,mai este validat de realitatea siciala?Este prezenta varstnicului atat de respectata?Atunci de ce vedem varstnici ata de singuri?De ce vedem fiice si fii care isi conduc parintii batrani pe scarile unui camin,de ce traim un sentiment de respingere cand trebuie sa ingrijim un batran?Suntem oare mai necrutatori?

Numai atunci cand ne mor parintii realizam ca ni se rup radacinile;oare de ce MOs Craciun are chipul unui barbat,iar Dumnezeu –al unui bunic?Oare de ce devenim rigizi ca niste masini atunci cand totusi ingrijim un bolnaj sin u-I mai oferim nimic sau prea putin in afara nevoilor de baza?

Carta drepturilor si obligatiilor persoanelor vârstnice

Capitolul I: Drepturi comune pentru persoanele vârstnice 12 [12]

Pentru o buna abordare a problematicii persoanelor vârstnice, profesionistii trebuie sa cunoasca urmatoarele drepturi ale acestor persoane:

Art. 1 Dreptul de a fi respectat cu propriile sale valori individuale;

Art. 2 Dreptul de a decide cu privire la problemele sale si asupra modului de rezolvare a acestora;

Art. 3 Dreptul la informatie, mai ales daca sunt informatii cu privire la persoana respectiva;

Art. 4 Dreptul la libertate fara discriminare pe baza de rasa, sex, religie, opinie sau orice alta circumstanta personala ori sociala;

Art. 5 Dreptul la securitate;

Art. 6 Dreptul de a beneficia de servicii profesionale de asistenta;

Art. 7 Dreptul la desfasurarea propriei personalitati;

Art. 8 Dreptul la respect, intimitate, demnitate si viata intima;

Art. 9 Dreptul de a participa la luarea deciziilor în furnizarea serviciilor de îngrijire la domiciliu si pentru beneficiarii de servicii din centrul de zi, respectiv la luarea deciziilor privind interventia sociala care li se aplica;

Art. 10 Dreptul la pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor furnizate si primite;

Art. 11 Dreptul asigurarii continuitatii serviciilor pentru persoanele vârstnice atâta timp cât se mentin conditiile ce au generat situatia de dificultate;

Art. 12 Dreptul de a participa la evaluarea serviciilor sociale primite;

Art. 13 Dreptul de a fi vaccinati antigripal, periodic controlati la tegumente si în zona capilara pentru a preveni maladiile infectioase si contagioase.

Capitolul II: Drepturi specifice

Sectiunea 1: Drepturi specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de servicii de îngrijire la domiciliu

Art. 15 Dreptul de a beneficia de un numar de ore de îngrijire corespunzator nevoilor persoanei vârstnice (minim de doua ori pe saptamâna câte doua ore);

Art. 16 Dreptul de a beneficia si de alte servicii sociale complementare destinate persoanelor vârstnice (frecventarea centrului de zi - daca sanatatea le permite, CARP, etc.);

Art. 17 Dreptul de a fi vizitate pe perioada cât sunt internate în spital;

Art. 18 Dreptul de a beneficia de servicii de îngrijire permanent prin înlocuirea îngrijitoarelor în perioada de concedii în limita posibilitatilor.

Sectiunea 2: Drepturi specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de serviciile centrului de zi

Art. 20 Dreptul de a participa la activitatile din centru de zi conform dorintelor si posibilitatilor fizice si psihice fara a fi lezati într-un fel;

Art. 21 Dreptul de a fi consultati cu privire la programul de activitati;

Art. 22 Dreptul de a beneficia de sprijin în caz de îmbolnavire sau spitalizare.

Sectiunea 3: Drepturi specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de serviciile centrului de zi tip Alzheimer

Art. 24 Dreptul de a fi informati despre calificarea si experienta personalului care ofera servicii;

Art. 25 Dreptul de a vizita Centrul de Zi pentru a putea aprecia în ce masura corespunde nevoilor si asteptarilor beneficiarilor si a familiilor acestora;

Art. 26 Dreptul de a primi asistenta medicala de specialitate – standardizare si urmarire terapeutica conform programului medicului specialist, pe baza de programare;

Art. 27 Dreptul de a primi asistenta la hranire, daca este necesar, pe timpul desfasurarii programului, încurajându-se totodata si hranirea independenta;

Art. 28 Dreptul de a li se asigura un mediu curat, igienic, protejat contra infectiilor;

Art. 29 Dreptul la conditii corespunzatoare de igiena personala si mentinerea sanatatii precum si asistenta de specialitate pentru cei care au dificultati de autoîngrijire;

Art. 30 Dreptul de a participa la activitatile de terapie ocupationala: ergoterapie, kinetoterapie, etc.;

Art. 31 Dreptul la informare terapeutice;

cu privire la necesitatea

si importanta

exercitiilor

Art. 32 Dreptul ca familia beneficiarului sa primeasca informatii cel putin o data pe saptamâna despre comportamentul, activitatea, starea fizica si psihica a beneficiarului;

Art. 33 Dreptul de a refuza - în conditii obiective – primirea serviciilor sociale.

Capitolul 3: Obligatiile comune pentru persoanele vârstnice

Art. 34 De a furniza informatii corecte cu privire la identitate, situatie familiala, sociala, medicala si economica;

Art. 35 De a participa la procesul de furnizare a serviciilor;

Art. 36 De a contribui conform legislatiei, în vigoare, hotarârilor Consiliului Local la plata serviciilor sociale furnizate, functie de situatia lor materiala;

Art. 37 De a comunica orice modificare intervenita în situatia lor familiala, sociala, medicala si economica;

Art. 38 De a respecta regulile institutiei si personalul acesteia.

Capitolul 4: Obligatiile specifice pentru persoanele vârstnice

Sectiunea 1: Obligatii specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de servicii de îngrijire la domiciliu

Art. 39 De a respecta personalul si serviciile primite;

Art. 40 De a participa în masura posibilitatilor la serviciile casnice acordate;

Art. 41 De a anunta din timp atunci când paraseste domiciliul pentru o anumita perioada (inclusiv pentru o zi).

Sectiunea 2: Obligatiile specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de serviciile centrului de zi

Art. 42 De a respecta programul de activitati din cadrul centrului (orele 8-13,30);

Art. 43 De a anunta când nu frecventeaza centrul mai mult de o zi;

Art.

comunicare corespunzator;

44 De

a avea

o tinuta decenta,

igiena corporala adecvata si un limbaj de

Art. 45 De a avea un comportament decent, sa se respecte reciproc, fara conventii cu conotatii ironice sau de alta natura;

Art. 46 De a nu veni sub influenta alcoolului si de a nu consuma alcool pe perioada frecventarii centrului.

Sectiunea 3: Obligatii specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiaza de serviciile centrului de zi tip Alzheimer

Art. 47 De a respecta termenele si clauzele stabilite în cadrul planului individualizat de asistenta si îngrijire;

Art. 48 De a anunta orice modificare intervenita în legatura cu situatia sa personala pe parcursul acordarii serviciilor sociale;

Art. 49 De a frecventa Centrul de Zi cel putin o data pe saptamâna, iar în cazurile bine motivate, sa anunte telefonic;

Art. 50 De a respecta programul zilnic al Centrului de Zi precum si drepturile si demnitatea celorlalti beneficiari;

Art. 51 De a avea o tinuta vestimentara lejera si curata, adecvata anotimpului si un set de haine de schimb în caz de incontinenta ocazionala;

Art. 52 De a avea încaltaminte de schimb, care este pastrata în Centru;

Art. 53 De a purta scutece de unica folosinta în caz de incontinenta ocazionala minora;

Art. 54 De a avea o igiena locala si generala (tegumente si capilara) asigurata de catre apartinatori;

Art. 55 De a nu frecventa centrul atunci când se afla în perioada de convalescenta, în cazul în care au viroze respiratorii, gripa sau boli contagioase, pentru a nu contamina ceilalti beneficiari;

Art. 56 De a anunta orice modificare de tratament medicamentos si/sau alte boli ivite, pentru supravegherea si mentinerea starii de sanatate. În caz de internare în spital sa aduca copia biletului de iesire din spital. Medicatia trebuie asigurata de catre familie si pe perioada frecventarii centrului de zi;

Art. 57 De a participa la activitatile de ergoterapie, kinetoterapie, terapie ocupationala, etc.;

Art. 58 De a avea un comportament respectuos fata de personalul angajat si ceilalti beneficiari ai serviciului;

Art. 59 De a nu solicita servicii suplimentare fata de cele prevazute în contractul de acordare a serviciilor sociale.

Din aceasta multitudine de intrebari s-a nascut dorinta de a discuta despre drepturile persoanelor varstnice.In lume sunt insa adeseori ignorate,desi ele s-au impus din 1976.Fara a avea pretentia ca le-am cuprins in totalitate,amintim:

-dreptul la ingrijire medicala,

-dreptul la religie

-dreptul la prevenirea dependentei,

-dreptul la ocrotire de catre personal calificat,

-dreptul la ocrotire legala,

-dreptul de a lege locul si modul de viata,

-dreptul la sustinere familiale si comunitara.

Exista totusi tari care incearca sa le respecte.De exemplu,in Danemarca,batranii institutionalizati cu diagnostic de dementa Alzaheimer,beneficiaza d un program de recrutare in grup sau individual asistati de un geroterapeut;de asemenea varstnicii partial dependenti sau independenti dar singuri sau cu venituri mici,beneficiaza de servicii la domiciliu bine concretizate,effectuate de personal calificat:asistent social,medic,asistenta de ocrotiere.

In Romania este salutara intentia asociatioei Alzheimer care,de exemplu in Timisoara coordoneaza un centru de zi pentru bolnazii cu acest tip de dementa,in cadrul caruia realizeaza diverse activitati ocupationale,permitand astfel familiei varstnicului sa- si organizeze activitatile zilnice.Desi calitatea serviciilor este buna,ele sunt insuficiente comparative cu numarul mare de bolnavi pe aria judetului.

Problema se pune pentru varstnicii singuri sau cei institutionalizati,care de multe ori zac in pat din lipsa diagnosticului,din lipsa resurselor sau din indiferenta.O problema si mai arzatoare o reprezinta necesitatea dezvoltarii in Romania a serviciilor la domiciliu care la ora actuala se raelizeaza mai mult in ceea ce priveste nursing-ul,terapia ocupationala,kinetoterapia,etc.

Drepturile batranului in societate nu trebuie subminate.Adesea,dupa o viata sociala active si multe ori apparent implinita,asitam la marginalizarea acestei categorii.Vom intalni astfel prea multi batrani in spitale,azile sau pe strazi si prea putini inconjurati de familie,in caminele pe care de multe ori le-au construit cu propriile maini.O parte dintre ei nu ai copii care sa ii ingrijeasca,dar mare majoritate sunt “uitati” si considerati ca “poveri”,”legume” sau “anexe nefolositoare” de catre cei carora le-au dat viata.Apare astfel motivat conceptual dictinului biblic:

“Sa nu iti nesocotesti parintii”.

3.18 Rolul asistentului social

1.Muncitor de teren(outreach worker) 13 [13]-om care merge in comunitate pentru a identifica o nevoie si urmeaza referintele date in contextul serviciului;

2.Intermediator(broker)-cunoaste serviciile disponibile si se asigura ca acei aflati in nevoie ajung la serviciul necesar lor;

3.Avocat(advocate)-ajuta clienti specifici sa obtina anumite servicii care in mod obisnuit le-ar fi refuzate;ajuta la extinderea serviciilor pentru oameni in nevoie;

4.Evaluare(evaluation)-evalueaza nevoile si resursele,genereaza alternativele pentru indeplinirea nevoilor si ia decizii;

5.Invatator(teacher)-invata fapte si aptitudini;

6.Mobilizator(mobilizer)-ajuta la dezvoltarea de noi servicii;

7.Persoana care determina schimbari de comportament(behavior changer)-schimba anumite parti specifice din comportamentul clientilor;

8.Consultant(consultant)-lucreaza cu alti profesionisti pentru a-i ajuta sa fie mai eficienti in asigurarea de servicii;

9.Indrumator pentru comunitate(comunity planner)-ajuta grupuri din comunitate sa planifice eficient nevoile de asistent social ale comunitatii respective;

10.Purtator de grija(care giver)-asigura servicii de intrajutorare pentru aceia care nu pot sa-si rezolve singuri problemele si nevoile proprii;

11.Manager informational(data manager)-colecteaza si analizeaza informatiile cu scopul de a putea lua decizii;

12.Administrator(administrator)-executa

activitatile

implementarea unor programe de servicii.

Studiu

necesare

pentru

planificarea

si

Ca metoda de studiu sa folosit cercetarea cantitativa.

Studiul a fost efectuat pe persoanele varstnice aflate intr-o institutie de stat “Caminul pentru persoane varstnice Jimbolia” din judetul Timis, cat si pe persoane varstnice aflate intr-o institutie privata “Casa Adam Muller Guttenbrunn” din Timisoara.

Scopul

studiului

este

analizarea

institutiile de stat cat si institutii private.

calitatii

vietii

persoanelor

varstnice

din

Obiectivele studiului sunt:

1.Analizarea calitatii serviciilor oferite in cadrul institutiilor

2.Eficienta activitatilor pe care le desfasoara varstnici din institutii

3.Identificarea cauzelor care conduc la institutionalizare

4.Analizarea efectelor institutionalizarii persoanelor varstnice

5.Identificarea cailor de dezinstitutionalizare a persoanelor varstnice

Ipotezele studiului:

1.Cu cat serviciile oferite varstnicilor din institutii sunt de calitate,cu atat varstnicii se vor simtii cu adevarat respectati si apreciati

2.Cu cat activitatile pe care le desfasoara varstnicii din institutii sunt mai folositoare societatii,cu atat varstnicii se vor simtii mai motivati si utili

3.Cu cat familia varstnicului este mai dezorganizata,cu atat cresc sansele ca varstnicul sa ajunga in institutie

4.Cu cat conditiile materiale ale varstnicului sunt precare,cu atat cresc sansele ca varstnicul sa ajunga in institutie

5.Daca varstnicii se simt utili familiilor lor si societatii,atunci ei vor fi mai fericiti si nu vor mai fi nevoiti sa apeleze la institutii

1. Cu cat serviciile oferite varstnicilor din institutii sunt de calitate,cu atat varstnicii se vor simtii cu adevarat respectati si apreciati

Pentru verificarea ipotezei 1 am corelat 4 intrebari (3-5,3-6,4-5,4-6)

cum vi se par serviciile oferite de institutie? * prin serviciile oferite de institutie va

cum vi se par serviciile oferite de institutie? * prin serviciile oferite de institutie va simtiti respectati si apreciati?

Crosstabulation

Count

oferite de institutie? * prin serviciile oferite de institutie va simtiti respectati si apreciati? Crosstabulation Count
oferite de institutie? * prin serviciile oferite de institutie va simtiti respectati si apreciati? Crosstabulation Count