Colegiul Tehnic Energetic

Referat

Centralele electrice
transmiterea energiei
electrice la distanta

Elev:
Marinusca Laurentiu
Cristian

Profesor:
Madularu Veronica

2014 - 2015

CENTRALELE ELECTRICE TRANSMITEREA ENERGIEI ELECTRICE LA DISTANTA

Energia electrica produsa de centralele electrice sufer mai multe transformri ale tensiunii pentru a
putea fi transportata cu pierderi cat mai mici la distante cat mai mari si apoi utilizata de ctre consumatori.
Transportul energiei electrice la distante mari si foarte mari( de ordinul zecilor respectiv sutelor de kilometri)
trebuie deci fcuta pe linii electrice de nalta si foarte nalta tensiune(110,220,400,750 kv). Transportul energiei
electrice la distante relativ mici ( de ordinul kilometrilor sau cel mult cteva zeci de kilometri) se face cu
ajutorul liniilor de medie tensiune(6,10,20 kv) iar la distante foarte mici (de ordinul sutelor de metri), pe linii de
joasa tensiune(0.4kV). Cu cat tensiunea este mai mare cu att curentul este mai mare si ca urmare pierderile
pentru transportul energiei electrice scad foarte mult deoarece sunt proporionale cu ptratul curentului.
Transformarea nivelurilor de tensiune necesare transportului energiei electrice cu pierderi cat mai mici
cu ajutorul liniilor electrice, au loc in staiile si posturile de transformare, care sunt noduri ale sistemului
electroenergetic si la care sunt racordate liniile electrice.
TRANSPORTUL DE CURENT LA MARI DISTANTE
La sfarsitul secolului XIX transportul de energie in general devenise o problema acuta pentru
dezvoltarea industriei . S-au ncercat in acea perioada diferite soluii, pentru a se gsi cea mai avantajoasa din
punct de vedere tehnic si economic.
Este interesant de menionat ca , inca din 1884 , s-a construit la Londra o reea de conducte cu lungimea
de 112 km pentru transportul de energie prin intermediul apei. Presiunea la ieirea din pompe era de 50-80
atmosfere. Sistemul deservea 2 200 de motoare hidraulice.
La Paris, in 1897, s-a experimentat un transport de energie la un kilometru distanta, prin tuburi folosind
ca agent aerul comprimat, la 6 atmosfere presiune. Puterea motorului central era de 2 000 CP.
Nici unul din aceste sisteme nu s-a dovedit viabil, fiind greoaie in exploatare si avnd pierderi mari.
Avantajele electricitatii au impus soluia transportului de energie electrica. La nceput progresul n-a fost
prea rapid, dar dup invenia lui Gramme si apoi dup acelea ale lui Tesla si Dolivo-Dobrovolski, ritmul
perfectionarii s-a accelerat.
Prima experiena de transmitere la distanta a curentului continuu a avut loc in 1873, la Expoziia de la
Viena, cnd inginerul Fontaine a realizat o demonstraie publica de transmitere a energiei electrice la distanta de
un kilometru.
In septembrie 1874, F.A.Piroki , ofier de artilerie din armata rusa, a instalat un dinam de 6 CP acionat
de o locomobila, transmind curentul la 50 de metri. Dup un an a transmis energia electrica la un kilometru;
puterea transmisa era de sase ori mai mare dect cea transmisa la Expoziia de la Viena.
Concluzia trasa de Piroki a fost insa ca transportul de electricitate se poate face numai prin conductori
groi.
In 1880, Piroki a experimentat electrotransmisia pe inele de tramvai cu cai din Petersburg, fcnd sa
circule un vagon micat de un motor electric.
Problema transportului de energie electrica a fost rezolvata principal si practic la nceputul celui de-al 9lea deceniu al secolului al XIX-lea.
In octombrie 1881 a avut loc la Paris Congresul mondial al electrotehnicienilor, unde Marcel Deprez,
fizician si electrotehnician francez (1843-1918), a prezentat raportul Despre transmiterea si distribuia
curenilor electrici , in care demonstra teoretic ca randamentul electromotorului nu depinde de rezistenta liniei
de transport exterioare si ca transportul energiei electrice la distanta este posibil fara pierderi mari. Raportul
avea la baza comunicrile fcute de Deprez in 1880. Tot in 1880, fizicianul rus D.A.Lacinov (1842-1902), in
lucrarea sa intitulata Lucrul electromecanic, ajunsese, independent de Deprez, la aceleai concluzii.

In 1882, Deprez realizeaz o experiena de mare nsemntate, reuind sa transporte cu ajutorul unui fir
de telegraf curentul electric produs de un generator Misbach si Mnchen. Puterea transmisa era de 3 CP,
tensiunea la bornele generatorului fiind de 1500-2000 V.
Continundu-si experienele, Deprez a reuit sa transporte o putere de cteva sute de kw la circa 100 de
kilometri. Mrimea distantei reclama ridicarea tensiunii. Deprez a atins un maxim de 6000V; mai mult n-a putut
realiza, deoarece izolaia lamelelor din colectoarele generatoarelor nu rezista.
In 1883 au aprut sistemele de curent continuu cu trei conductori, ceea ce a permis mrirea importanta a
teritoriului alimentat de fiecare centrala electrica.
In experienele care au fost efectuate in Frana in 1883 si 1885 s-au atins randamente ale transmisiei de
energie electrica intre 45 si 62%.
Astfel au fost dezminite aprecierile pesimiste din 1882 ale unor savani care socoteau ca randamentul la
transmisia electricitatii pe distante mari nu va putea depasi 50 %.
TRNSFORMATORUL IN AJUTORUL LINIILOR ELECTRICE
Tehnica curenilor alternativi a putut ajunge la dezvoltarea pe care a luat-o ctre sfarsitul secolului al
XIX-lea numai datorita transformatorului electric, care permite sa se ridice sau sa se coboare tensiunea
curentului electric. Stramosul transformatorului a fost bobina Ruhmkorff, derivata din experienele lui Faraday.
Un transformator de tensiune a fost construit de Gramme sub forma de maina rotativa si prezentat academiei
de Stiinte din Paris in 1874. Un transformator rotativ a construit ulterior si francezul Cabanellas, dndu-i
numele de robinet electric.
Transformatorul electric este un aparat static cu doua sau mai multe infasurari cuplate magnetic, cu
ajutorul cruia se schimba valorile mrimilor electrice ale puterii in curent alternativ (tensiunea si curentul),
frecventa ramanand aceeai.
Funcionarea transformatorului are la baza fenomenul de inducie electromagnetica. Pentru realizarea
unui cuplaj magnetic cat mai strns, infasurarile aezate pe un miez feromagnetic. La frecvente mai mari de 10
kHz transformatorul se realizeaz fara miez feromagnetic.
In funcie de destinaia lor, in principal , transformatoarele sunt:
- de putere care alimenteaz anumii consumatori sau conecteaz intre ele diferite sisteme energetice
de msura prin intermediul crora se pot msura caracteristicile unui anumit sistem, de nalta tensiune sau
cureni mari
Primul transformator industrial propriu-zis, construit ca aparat static, a fost realizat de Gaulard si Gibbs,
in Anglia, in 1882, pentru a asigura funcionarea lmpilor cu arc., bobinele transformatorului erau montate pe un
cilindru gol , din lemn, in care se introducea o bara de fier.
In 1882 I.F.Usaghin, preparator la Universitatea din Moscova, a demonstrat in public un tip de
transformator care se apropia de forma actuala, cu miezul in ntregime din fier si cu un circuit magnetic nchis.
Miezul era format dintr-un pachet de bare rotunde din fier, aa cum se utiliza si la mainile electrice care se
construiau in acea vreme.
Pentru transportul energiei electrice in curent alternativ adevratul domeniu de aplicaie al
transformatorului - barele de fier au fost nlocuite cu tole izolante; in felul acesta au realizat construcii robuste
Brown si Schuckert in Europa si Westinghouse in America. In America s-au realizat in 1890 primele
transporturi de curent alternativ bifazic, cu aparataj realizat de Westinghouse pe baza brevetelor lui Tesla.
Transformatoarele trifazice au aprut pentru prima data la Expoziia de electricitate din Frankfurt, din 1819,
fiind construite de Brown si Schuckert dup proiectul lui Dobrovolski.
Inca nainte de 1890 a aprut si transformatorul cu ulei, realizat de Swinburne. In preajma anului 1900
se poate spune ca, pe baza curentului trifazic, tehnica transportului de energie electrica rezolvase principalele
probleme. Odat transformatorul de energie perfecionat, a nceput o perioada de dezvoltare rapida a
electroenergeticii si a transportului de electricitate. Stimulentul l constituiau cerinele rapid crescnde in ce

privete transmisia de energie pentru alimentarea industriei, stimulent cu mult mai puternic din punct de vedere
economic in comparaie cu cel pe care-l constituise in perioadele de nceput iluminatul electric.
APAR CENTRALELE ELECTRICE
In Europa centralele electrice se dezvolta dup Expoziia de la Paris din 1881 ca centrale electrice mici.
nainte de 1881, asemenea centrale alimentau diferite instituii publice, mari magazine si gri, unele fabrici, dar
mai ales teatre. Iluminatul teatrelor a pus in evidenta , sub ochii marelui public, superioritatea iluminatului
electric asupra celui cu gaz si a dat impuls centralelor electrice. In 1887 existau in Europa 50 de teatre luminate
electric.
Iluminatul electric al marilor edificii cereau puteri instalate pana la 1000 CP si cum, la nceput,
construcia de maini electrice nu putea face fata acestei cerine, in centralele perioadei de care vorbim
funcionau in paralel zeci de generatoare de diferite puteri.
In Europa , iluminatul electric al strzilor si distribuiile publice de electricitate s-au dezvoltat ncet.
Centralele de cartier nu puteau fi extinse dect cu greu, avnd de luptat mpotriva micilor centrale de edificii si
particulare, existente si preferate de bogatsi, dar mai ales mpotriva concurentei gazului de iluminat, mai ieftin
in Europa dect in America.
In America s-au dezvoltat insa de la nceput centralele publice, la a cror reea se racordau instituii,
fabrici si mici consumatori particulari. Astfel dincolo de ocean reelele electrice s-au lrgit rapid, crendu-se
condiii pentru o mare cerere de energie si de aparatura electrica, in primul rnd motoare electrice.
Daca pana in 1881 iluminatul electric a impulsionat producia de energie electrica, in deceniul care a
urmat, pana prin anii de dup 1890, stimulentul l-au constituit acionarea prin electromotoare de utilizare
industriala in fabrici, precum si traciunea electrica ,la nceput la tramvaie.
De asemenea s-au realizat generatoare din ce in ce mai puternice, montate in centrale electrice tot mai
mari.
Prima centrala electrica montata de Edicon in 1882 la New York a avut sase dinamuri a 125 CP fiecare.
In 1884 se realizeaz la Berlin o centrala cu generatoare de 900 CP. In 1893 hidrocentrala de la Niagara
are instalate generatoare de 5000CP.
In perioada 1910-1913 se construiesc mari centrale pentru electrificarea unor raioane ntregi. Trebuie
menionat ca cerinele de generatoare electrice de puteri tot mai ridicate au determinat mari progrese ale turbinei
de abur. Dup 1903 apar primele turbine puternice, a cror dezvoltare este strns legata de generatoarele
electrice mpreuna cu care alctuiesc turbogeneratoarele.
Izbucnirea primului rzboi mondial a ncetinit si a oprit progresul marilor centrale electrice si ale
turbogeneratoarelor. Abia dup 1920 progresul va continua tot mai rapid, in noile condiii istorice create de
apariia unor noi si puternice mijloace tehnice, stiintifice si industriale.
GENERATOARE SI CENTRALE ELECTRICE
Electrificarea a impus eficacitate economica ca factor hotrtor in dezvoltarea electroenergeticii. Pe
msura sporirii consumului de energie electrica, fiecare procent de reducere a costului pe kilowatt/ora a capatat
o importanta economica tot mai mare.
Aceasta a dus la construirea de centrale electrice cu putere instalata tot mai mare, o data cu mrirea
considerabila a puterii unitare a electrogeneratoarelor; asemenea centrale necesita investiii mai mici pe kilowatt
instalat si dau randamente mai ridicate la transformarea energiei primare in energie electrica. Totodat
centralele electrice au fost reunite in mari sisteme energetice, ceea ce a fcut sa creasc si mai mult eficacitatea
lor economica.
Intre 1900 si 1910 puterea unitara a generatoarelor cu turbine a fost la 10 000-25 000 kw.
In timpul primului rzboi mondial, s-a ajuns, in Germania, la 50 000 kw; in 1931, in Elveia a fost
construit un turboagregat cu doua axe de 160 000 kw, iar in 1934 unul de 200 000 kw tot cu doua axe, in SUA.
Dei inca nainte de cel de-al doilea rzboi mondial s-au realizat turboagregat att de mari, ele n-au fost

introduse pe scara larga, cci cererea de energie electrica sporea relativ ncet, iar rzboiul a redus-o si mai mult.
Situaia s-a schimbat dup 1950, cnd electrificarea produciei pe baza mecanizrii si automatizrii a nceput sa
fac pai repezi.
S-a impus perfecionarea tehnica a turbogeneratoarelor, introducerea unor soluii constructive noi si a
tot mai multe dispozitive de automatizare in funcionarea lor. Pe aceasta cale s-a putut trece si la sporirea in
continuare a puterii lor unitare.
In 1957 s-a realizat un turboagregat de 335 000 kw. Ulterior, progresul s-a accelerat in mod remarcabil.
In construcia turboagregatelor, perfecionarea tehnica a fost impusa, intre altele, de folosirea unor
inaltimi de cdere tot mai mari. De la o inaltime de cdere maxima de 50 de metri in 1906, s-a ajuns azi la peste
1500 de metri.
O etapa importanta in dezvoltarea hidrocentralelor o constituie trecerea la valorificarea cderilor mici de
apa realizate la mari fluvii de cmpie pentru care au fost construite noi tipuri de hidroagregate.
Pe baza turbo- si hidrogeneratoarelor cu mari puteri unitare s-a putut trece la construirea pe scara larga a
noi termo- si hidrocentrale electrice din ce in ce mai mari si mai economice.
In 1926-1927, una din cele mai mari termocentrale din Europa, realizata lng Paris, avea 200 000 kw
putere instalata iar in SUA fusese realizata inca din 1924 o centrala de 1 000 000 kw putere instalata.
Acestea au fost insa realizri record, cazuri izolate. Pana in prezent partea cea mai importanta in
producia marilor termocentrale revine totui celor sub 1 000 000 kw.
In domeniul hidrocentralelor situaia s-a dovedit mai complicata, eficacitatea lor tehnico-economica
depinznd si de un ir de factori specifici locali. In general insa in hidroenergetica este caracteristica realizarea a
tot mai multe supercentrale, ceea ce se datoreste tocmai eficacitatii lor tehnice-economice.
Muli ani, cea mai mare centrala hidroelectrica din lume a fost Grand-Conlee din SUA, cu o putere
instalata de 1974 000 kw.
CENTRALELE ELECTRONUCLEARE SI ALTE TIPURI DE CENTRALE
Consumul anual de energie primara al omenirii (crbuni, titei, gaze naturale, energie hidraulica etc.)
creste intr-un asemenea ritm, incat dup aprecierile specialitilor va atinge in prima parte a secolului al XXI
lea 4-5 % din ntreaga rezerva de combustibili clasici ai planetei. Aceasta nseamn ca, daca omenirea s-ar
limita la utilizarea resurselor clasice de energie, nainte de anul 2100 rezervele planetei noastre vor fi epuizate.
Datorita insa progreselor fizicii si tehnicii nucleare, a devenit posibila utilizarea resurselor de energie
nucleara, ceea ce a mrit considerabil rezervele energetice utilizabile ale planetei noastre.
In ultimii ani s-au realizat si s-au dat in exploatare industriala diferite tipuri de reactoare mai eficace.
ndeosebi aa-numitele reactoare reproductoare, in care un anumit combustibil nuclear, nu numai ca produce
cldura, dar se si transforma intr-un nou fel de combustibil nuclear, utilizabil mai departe in reactori, au deschis
perspectiva construirii de centrale electronucleare care sa poat produce energie electrica la un pre competitiv
cu cel realizat in cazul termocentralelor cu combustibil clasic.
Energia razelor solare este folosita in heliocentrale cu cazan cu abur turbina generator electric sau
transformata in electricitate in bateriile solare cu semiconductoare. Centralele electrice eoliene cu puteri de la
cativa kilowai la peste 1 000 kw transforma in energie electrica energia vntului. Cldura interna a Pamantului
a fost de asemenea pusa la lucru in centralele electrice geotermice. O alta sursa de energie este cea furnizata de
flux si reflux.

CENTRALELE ELECTRICE TRANSMITEREA ENERGIEI ELECTRICE

LA DISTANTA

1.TRANSPORTUL DE CURENT LA MARI DISTANTE

2.TRANSFORMATORUL IN AJUTORUL LINIILOR ELECTRICE
3.APAR CENTRALELE ELECTRICE
4.GENERATOARE SI CENTRALE ELECTRICE
5.CENTRALELE ELECTRONUCLEARE SI ALTE TIPURI DE CENTRALE

BIBLIOGRAFIE

Din istoria electricitatii

I.N. Bucur, I.GH. Stanescu, M.Macavescu
Staii si posturi electrice de transformare Prof. Dr.Ing. Laurian Preda
Prof. Dr.Ing. Iuliu Heinrich
Prof. Dr.Ing. Pavel Buhus
Conf. Dr.Ing. Dumitru Ivas
ef lucr. Dr.Ing. Petru Gheju
Transformatorul electric
- Dr.Ing. Ion Cioc
Ing. Ion Vlad
Ing. Gabriel Calota