Sunteți pe pagina 1din 13

La 20 martie 2003 a nceput invazia coaliiei n Irak, care viola flagrant Dreptul Internaional i care

nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite. Numele operaiei a
fost Operation Iraqi Freedom: Operaiunea Pentru Libertatea Irakului. Trebuie menionat ns c
din peste 200 de rzboaie declanate i purtate de la nfiinarea acestui for internaional (O.N.U.)
pn astzi, doar vreo 2 au fost purtate la instigarea i cu aprobarea acestuia, restul, care reprezint
covritoarea majoritate, fiind purtate fr nici un fel de aprobare a forurilor internaionale, fapt
care desigur, n-a deranjat deloc franja antiamerican a diplomaiei internaionale, care se grbete
ns s critice din perspectiva dreptului internaional actuala intervenie american, dei acest drept
internaional nu a fost aplicat, cum ne arat observaia de mai sus, aproape niciodat n materie de
rzboi, rzboi care este o chestiune vital a unei entiti statale, drept pentru care toate statele lumii
prefer s-i rezerve dreptul suveran de decizie. Merit menionat apoi i faptul c aceste puine
rzboaie care au fost aprobate totui de ctre O.N.U., au fost pregtite juridic i declanate tocmai
ca urmare a presiunilor americane (rzboiul din Coreea i primul rzboi din Golf, din timpul
primului preedinte Bush).
Forele armate ale SUA mpreun i cu ajutorul cu insurgenii kurzi din Nord sprijinit de forele
coaliiei a atacat. Aceast aciune este considerat nceputul rzboiului din Irak din 2003.Conflictul a
fost de scurt durat, i cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorit inegalitii ntre
forele implicate: consecin a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lips de aprare antiaerian,
iar armata i economia sa se aflau n condiii proaste. n timpul rzboiului, armata irakian nu a
folosit nimic ce ar fi semnat cu o arm de distrugere n mas, dei este fapt istoric admis c ea a
folosit arme de distrugere n mas (n spe arme chimice) n confruntarea cu Iranul).
Operaiunile speciale
2nd Battalion of the U.S. 5th Special Forces Group, United States Army Special Forces (Green
Berets) a efectuat misiuni recunoatere n oraele Basra, Karbala i diverse alte orase irakiene
ocupate.In nord, 10th Special Forces Group (10th SFG) si ofiterii paramilitari din CIA din Special
Activities Division au avut ca misiune sa ajute partidele kurzilor, Partidul Unionint al Kurdistanului
si Partidul Democrat al Kurdistanului din 1991, si sa-i recruteze impotriva 13 Iraqi Divisions
localizati langa Kirkuk si Mosul. Turcia a interzis oficial trupelor Coaliiei utilizarea oricrui tip de
de baza a lor sau spaiul aerian, astfel nct vehiculele aeriene au trebuit s fac un ocol de infiltrare
in Irak; zborul lor trebuia s le ia cateva ore, insa a durat zece. Dupa cateva ore , Turcia a permis sa
i se utilizeze spatiul aerian si restului 10th SFG sa se inflitreze.Misiunea preliminara a fost cea de-a
distruge baza kurzilor teroristi Ansar al-Islam, care avea legaturi cu al-Qaeda. La 26 martie 2003,
173rd Airborne Brigade a majorat invazia de parautism n nordul Irakului pe Bashur Airfield,
controlat la momentul respectiv de Peshmerga kurda i SFG 10. Cderea orasului Kirkuk la 10
aprilie 2003 le-au determinat pe SFG 10, echipele paramilitare CIA i Peshmerga sa precipite
asaltul 173rd planificat ,prevenind implicarea unitii n lupta mpotriva forelor irakiene. Ocuparea
cu succes a orasului Kirkuk, la aproximativ dou sptmni de lupte, care a inclus Btlia de la linia
verde (frontiera neoficiala al suprafetei autonome kurde) i Btlia de la Kani Domlan Ridge.
Brigada 173rd si-a asumat responsabilitatea pentru Kirkuk. n cele din urm,cateva zile mai trziu,
se implica n lupta contrainsurgen i rmne acolo pn la redistribuire, timp un an.
Consolidarea n continuare a operaiunilor n nordul Irakului, 26th Marine Expeditionary Unit
(Special Operations Capable), servind ca Landing Force Sixth Fleet, desfurat n aprilie la Erbil
i, ulterior, prin intermediul orasului Mosul via Marine KC-130 flights . 26MEU (SOC) a meninut
securitatea aerodromului Mosul i zona nconjurtoare de catre 101st Airborne Division. Dup ce a
fost luat Sargat, Compania Bravo, Batalionul 3, SFG 10 i ofieri CIA paramilitari, mpreun cu

aliaii kurzi au mers spre sud de Tikrit i oraele din jur ctre nordul Irakului. Anterior, n Btlia de
la linia verde, Compania Bravo, 3/10 aliai kurzi au distrus 13th Iraqi Infantry Division . Aceeai
companie a luat Tikrit. Irakul a fost cea mai mare desfurare a forelor speciale americane de la
Vietnam incoace.
Insurgena irakiana

Uciderea a peste 12.000 de irakieni din ianuarie 2005 pn n iunie 2006, n conformitate cu
Ministrul de Interne irakian Bayan Jabr, prin bombardamente de ambuscade i alte atacuri
mortale. Insurgenii au efectuat, de asemenea, numeroase atacuri sinucigae n Irak asupra
populaiei civile, viznd mai ales comunitatea majoritar Shia.

Atacurile mpotriva civililor, inclusiv copiii, prin bombardare in locuri publice de pia i n
alte locaii cu acces la atentatorii sinucigai.

Atacurile mpotriva civililor de ctre echipe ale morii sectare n timpul rzboiului civil din
Irak.

Atacurile asupra diplomailor i facilitilor diplomatice, inclusiv, bombardarea sediului


ONU din Bagdad n august 2003 si uciderea unui reprezentantul ONU n Irak i a 21 de ali
membri ai personalului ONU; decapitarea diplomailor

Din februarie 2006 - bombardarea Moscheeii Al-Askari, distrugnd unul dintre cele mai
sfinte altare iite, ucignd peste 165 de credincioi i incitand la ceart sectar i represalii.

Uciderea mediatizata a mai multor antreprenori: Eugene Armstrong, Jack Hensley, Kenneth
Bigley, Ivailo Kepov i Georgi Lazov, traducatorul Kim Sun-il, Shosei Koda, Fabrizio
Quattrocchi ( italian), lucrtorul de caritate Margaret Hassan, inginerul Nick Berg, fotograf
Salvatore Santoro ( italian ) i a lucrtorilor de aprovizionare Seif Adnan Kanaan . Patru
antreprenori ca Scott Helvenston, Jerko Zovko, Wesley Batalona i Michael Teague au fost ucisi
cu grenade i arme de foc , corpurile lor au fost trte de vehiculele lor, btui i incinerati.
Cadavrele lor au fost arse, apoi trte pe strzi nainte de a fi spnzurat peste un pod de trecere
al raului Eufrat.

Tortura sau uciderea unor membri ai noii armate irakiene i asasinarea unor civili asociati cu
Autoritatea Provizorie a Coaliiei, cum ar fi Fern Holland, sau Consiliul guvernatorilor irakian,
cum ar fi Aqila Al-Hashimi Ezzedine i Salim, sau civili strini , cum ar fi cei din Kenya.

Ce se intampla, de fapt, in Irak? Care sunt cauzele situatiei actuale? Dar perspectivele?
Intrebarile esentiale sunt si cele mai dificile. Pentru a le gasi raspunsurile este nevoie de o
perspectiva mult mai ampla si mai detasata decat cea oferita de jurnalele de stiri. Este nevoie
de documentare meticuloasa, de metode riguroase de triere si evaluare a informatiilor, de un
ochi antrenat in imbinarea puzzle-urilor strategice. Si cine ar putea stapani mai bine aceasta
arta decat un profesionist al serviciilor secrete militare, cu o experienta de peste un sfert de
secol? Generalul in retragere Corneliu Pivariu, fost adjunct pentru operatii al directorului
DIM, realizeaza un adevarat "studiu de caz" in lucrarea sa "SUA-Irak: Forta democratiei
vs. Dictatura fortei", republicata recent de editura Pastel din Brasov intr-o editie actualizata
si adaugita. Specialist in problematica Orientului Mijlociu, zona in care a stationat pentru
misiuni pe termen lung, Corneliu Pivariu analizeaza criza irakiana cu obiectivitate rece,
imun la propaganda si atent la context. Lucrarea sa este un instrument extrem de util tuturor
celor care vor sa inteleaga imaginea de ansamblu, obturata adeseori de detalii spectaculoase,
dar nerelevante.
O pace mai sangeroasa decat razboiul
Fidelii fostului regim de la Bagdad au actionat cu forme specifice de rezistenta,
producand pierderi importante fortelor Coalitiei, si mai ales fortelor americane. Pierderile au
devenit tot mai mari, comparativ cu cele din perioada actiunilor de lupta. Astfel, la 6 februarie
2004, trupele SUA inregistrau un total de 529 de militari morti (din care numai 139 pana la 1 mai
2003) si 2600 de raniti(din care numai 550 pana la 1 mai 2003). La sfarsitul lunii ianuarie 2006,
numarul total al militarilor americani morti in Irak se ridica la 2224 (din care numai 747 in timpul
razboiului propriu-zis), iar cel al ranitilor era de 16.742 militari.
Inceputul anului 2004 inregistreaza si o schimbare a obiectivului principal al adeptilor vechiului
regim, de la fortele Coalitiei spre elemente ale fortelor de securitate ale noilor autoritati. In acest
sens, daca pana la sfarsitul anului 2003 victimele in randul fortelor de securitate erau de 91 de
morti si 167 de raniti, la 15 februarie 2004 acestea se cifrau la peste 300 de morti si 380 de raniti tendinta mentinuta si in cursul anului 2005. Schimbarea de obiectiv a sustinatorilor fostului regim
poate avea doua explicatii: fortele de securitate irakiene nou constituite pot fi un pericol mai
important decat fortele Coalitiei, pe de alta parte trupele SUA au putut sa adopte masuri mai
eficiente de securitate, care sa ingreuneze actiunile impotriva lor. Acest obiectiv poate fi eficient pe
termen scurt, insa pe termen lung poate duce la o scadere importanta a sprijinului de care
insurgenta beneficiaza actualmente din partea unui anumit segment al populatiei.
Un alt obiectiv al sustinatorilor fostului regim este acela al executarii unor actiuni de sabotaj
impotriva infrastructurii economice, pentru a intarzia reconstructia, a trezi nemultumiri in randul

populatiei si a induce acesteia o stare de nesiguranta. Printre aceste actiuni pot fi enumerate
sabotarea statiilor de transformatoare, a liniilor de inalta tensiune, actiuni impotriva conductelor de
transport a petrolului, asupra noilor institutii ale autoritatii provizorii, cat si impotriva unor membri
importanti ai autoritatii provizorii etc.

Erorile americane
Cauzele insurgentei din Irak sunt complexe, ele rezida din trecutul istoric al tarii, din modul cum a
fost eliminat de la putere Saddam Hussein, influenta unor factori externi, a unor elemente de natura
sociala si religioasa si, nu in ultima instanta, din erorile comise de Statele Unite in ceea ce priveste
evaluarile privind evolutia post-conflict din Irak. (Anthony H. Cordesman, reputat specialist
american in problematica Orientului Mijlociu, autor a numeroase carti, analize si studii in
domeniu, aprecia ca "marea strategie americana pentru transformarea Irakului si a Orientului
Mijlociu poate fi definita in cel mai bland mod ca fiind ridicola".)
In afara faptului ca existenta in Irak a armelor de distrugere in masa s-a dovedit a fi o falsa
asertiune a Administratiei Bush, care si-a recunoscut in cele din urma eroarea, Statele Unite au
avut si alte evaluari strategice gresite privind situatia din Irak, mult mai importante decat
precedenta, cel putin din punct de vedere al insurgentei.
Dintre aceste evaluari sau actiuni eronate fac parte:
- Convingerea ca poporul irakian va considera invazia drept o actiune de eliberare de regimul
Saddam Hussein si va avea o atitudine general pozitiva fata de prezenta trupelor americane;
- A fost supra-apreciata importanta si influenta pe care personalitati irakiene din exil le mai pot
exercita in Irak, cand in fapt acestea au fost privite mai mult cu ostilitate si nu au putut influenta
evolutia situatiei in sensul dorit de administratia americana;
- A fost gresit apreciata importanta problemelor economice, etnice si demografice cu care se
confrunta Irakul; nu a fost luat in considerare decat in mica masura riscul aparitiei actiunilor
insurgente;
- A fost gresit inteleasa legatura dintre invazia Irakului, conflictul arabo-israelian si conflictul
din Afganistan;
- S-a intarziat constituirea armatei si a fortelor de securitate irakiene si abia din 2005 a inceput sa
se aplice o solutie care sa permita reintegrarea unor ofiteri cu grade mici, a caror indepartare a
creat conditii pentru trecerea acestora de partea insurgentei.
In acest fel, si avand in vedere si celelalte elemente ale situatiei mentionate, fenomenul insurgentei
s-a dezvoltat si a luat o amploare care risca sa afecteze zone situate nu numai in Orientul Mijlociu,
dar si in alte parti ale lumii, apreciindu-se ca insurgenta din Irak este o scoala practica de pregatire
a teroristilor, care apoi se pot raspandi in alte zone.
Cine sunt insurgentii din Irak?
Insurgenta s-a constituit din loialistii lui Saddam Hussein, adepti fanatici ai Partidului Baas irakian,
unii lideri tribali sunniti care isi vad amenintate privilegiile, nationalisti irakieni, membri ai

fostelor servicii de securitate si din cadrul fostei Garzi Republicane Speciale, un numar neprecizat
de alti cetateni arabi de alta nationalitate decat cea irakiana, legati de Saddam Hussein inainte de
2003 sau infiltrati in Irak dupa incheierea razboiului. La cateva luni dupa declansarea insurgentei,
estimarile americane apreciau la 5000 de luptatori numarul celor care executau actiuni impotriva
fortelor Coalitiei (declaratia generalului John Abizaid, din 14 noiembrie 2004). Dupa alte date,
acestea ar fi fost de 27.000. Estimari facute in vara anului 2003 aratau ca o treime din populatia
irakiana sunnita si 15 la suta din cea siita sprijineau atacurile asupra fortelor Coalitiei - si acest
sprijin crestea in mod substantial. La mijlocul anului 2004, oficiali ai administratiei americane inca
sustineau ca nucleul fortelor insurgente era de 5000 de oameni, in timp ce experti ai Coalitiei il
evaluau la cel putin 12.000-16.000 de luptatori.
In ultima parte a anului 2005, estimarile privind numarul insurgentilor arata ca acestia ar putea fi in
jur de 20.000, din care voluntarii straini ar fi circa 3000. Componenta cea mai importanta a
voluntarilor straini vine din Algeria (20%), Siria (18%), Yemen (17%), Sudan (15%), Arabia
Saudita (12%) si Egipt (13%).
In total, numarul insurgentilor (inclusiv sustinatorii lor activi) s-ar putea situa in jur de 60.000 de
oameni - la care se adauga un numar mult mai mare de simpatizanti pasivi. Toate estimarile privind
totalul insurgentilor din Irak sunt foarte aproximative, fie ca sunt realizate de oficiali americani sau
irakieni, fie de catre alti experti care pot fi considerati neutri. Este insa sigur ca numarul acestora
nu a scazut. Si mai cert este faptul ca, in cazul organizatiilor teroriste, numarul membrilor este mai
putin important; forta unei organizatii extremiste nu poate fi stabilita dupa criterii mai mult sau mai
putin militare.
Obiectivele si caracteristicile atacurilor insurgentei irakiene
In ceea ce priveste obiectivele pe care insurgenta le-a urmarit in Irak, din analiza actiunilor
desfasurate rezulta ca, dupa incetarea operatiunilor militare (la 1 mai 2003) si pana la inceputul
anului 2004, s-a urmarit cu preponderenta provocarea de pierderi fortelor Coalitiei si mai ales celor
ale Statelor Unite. In cursul anului 2004 s-a observat o schimbare a optiunilor insurgentei, accentul
fiind pus pe executarea unor atentate care au vizat cu preponderenta fortele de securitate ale noilor
autoritati si populatia civila. Continuarea acestei interpretari de date pana spre sfarsitul anului 2005
evidentiaza o noua schimbare a ponderii atentatelor teroriste, acestea avand ca principale obiective
segmente de populatie civila si apoi fortele de securitate irakiene, fara insa a renunta la atacuri
asupra fortelor Coalitiei. Este demn de subliniat ca, in cadrul atentatelor executate asupra
populatiei, tinta prioritara a fost populatia de confesiune siita, apoi unele zone in care insurgenta a
apreciat ca populatia sunnita se conformeaza exigentelor noilor autoritati, si mult mai putine in
zonele cu populatie kurda.
In ceea ce priveste zonele cele mai afectate de atentate, acestea sunt zonele dens populate din
centrul, sudul si nordul tarii, pe primul loc situandu-se Bagdadul, apoi alte localitati din asa-zisul
"triunghi sunnit" (ca Ramadi, Fallujah, Karbala, Al Hillal, An Najaf), Basra - in sud, iar in nord Kirkuk si Arbil.
Principalele caracteristici ale atacurilor insurgente de la incheierea actiunilor militare, la 1 mai

2003, si pana in ianuarie 2006, pot fi urmatoarele:


- A existat un relativ echilibru intre atacurile cu bombe artizanale, atacuri armate directe, atacuri
armate indirecte si masini capcana. Acestea au fost, in medie, pe intregul teritoriu, de circa 300400/luna;
- Bagdadul a inregistrat un numar dublu de atentate comparativ cu alte regiuni administrative;
- Se apreciaza ca cele mai multe atentate au avut loc pe timp de zi;
Este interesant de subliniat ca, din analiza complexa a actiunilor insurgentilor in perioada
respectiva (1 mai 2003 - ianuarie 2006), rezulta ca insurgentii si-au perfectionat metodele si
tacticile privind razboiul politic, psihologic si informational, astfel:
- Executarea unor atacuri asupra obiectivelor guvernamentale si de securitate nu numai prin
mijloace violente, ci si folosind actiuni politice si ideologice;
- Crearea unor aliante temporare (de oportunitate) si a unor retele informale intre diferite grupari,
cu scopul de a ataca fortele SUA, sau alte forte ale Coalitiei, guvernul irakian interimar si alte
organizatii care actionau pentru refacerea tarii;
- Crearea unor legaturi intre razboiul asimetric si criminalitatea organizata, folosind infractori de
drept comun pentru atacuri asupra infrastructurii, colectare de fonduri , cresterea sentimentului de
nesiguranta civica;
- Exploatarea televiziunilor arabe prin satelit si a mijloacelor media traditionale, inclusiv folosirea
Internetului;
- Cautarea unor modalitati de atac care sa provoace panica si teroare, pentru ca fortele SUA si cele
irakiene sa se angajeze in riposte costisitoare, dure si chiar provocatoare;
- Atacarea unor obiective apartinand ONU, ambasade, personal civil al unor contractori straini, al
unor organizatii neguvernamentale, in scopul reducerii capacitatii acestora de a participa la efortul
de reconstructie si impiedicarii restabilirii ordinii;
- Rapirea, intimidarea si/sau asasinarea unor experti membri irakieni ai media, intelectuali, pentru
exacerbarea sentimentelor de insecuritate ale populatiei, slabirea economiei si crearea unor
probleme majore fortelor de securitate;
- Rapirea, intimidarea si/sau uciderea unor femei apartinand unor organizatii neguvernamentale cu
obiective umanitare, deoarece astfel de actiuni atrag mai mult atentia media si determina mai multe
organizatii de acest fel sa plece din Irak;
- Atacarea unor grupuri etnice sau religioase din Irak cu scopul destabilizarii guvenului interimar si
declansarii unui razboi civil;
- Exploatarea, exagerarea si falsificarea adevarului cu privire la actiunile americane care produc
pierderi in randul populatiei civile si distrugeri colaterale, alte incidente in care Statele Unite pot fi
invinuite ca manifesta atitudini anti-arabe si anti-islamice.
Irakienii furnizeaza putini teroristi sinucigasi
O alta caracteristica a a actiunilor insurgentei din Irak este aceea ca nu se stie exact care este
responsabilitatea fiecarei organizatii pentru atacuri si care a fost motivul exact al declansarii
acestora. Multe grupari sunnite extremiste au revendicat, insa, atacuri asupra kurzilor si siitilor.

Chiar daca atentatele sinucigase cu explozibili nu detin locul principal in cadrul metodelor folosite
de islamistii extremisti , din analiza tintelor alese reiese ca scopul principal al acestei tactici este
acela de a contribui la declansarea unui razboi civil.
In ceea ce priveste provenienta atentatorilor sinucigasi (fie cu masini capcana, fie cu centuri de
exploziv in jurul corpului), expertii apreciaza ca marea majoritate a acestora provine din randul
voluntarilor straini, astfel: sauditi (61%), sirieni (10,4%), kuweitieni (7,1%), iordanieni, libanezi,
libieni, algerieni, marocani, yemeniti, tunisieni, palestinieni (in procente mici, de aproximativ 1%)
- cetateni irakieni fiind numai circa 8,5%.
Desi nu este mentionata in nici un document sau luare de pozitie ca fiind o actiune a insurgentei
si nici nu a fost revendicata de vreo organizatie islamista, moartea a 953 de pelerini siiti, la 31
august 2005, la Bagdad, o apreciem tot ca o actiune menita sa contribuie la declansarea razboiului
civil in Irak. In timpul unei procesiuni religioase siite, pe podul Al-Aima care traversa Eufratul, s-a
creat panica prin raspandirea zvonului ca un terorist sunnit se afla in multime, inarmat cu o bomba.
In busculada care s-a produs balustrada podului s-a rupt si aproape o mie de persoane au murit
inecate sau strivite.
De ce lupta sunnitii?
Majoritatea insurgentilor irakieni sunt de religie sunnita, principalele lor motivatii fiind:
- piederea puterii, a veniturilor si a pozitiei in societate;
- teama de instaurarea unei dominatii siite si kurde, de represalii si alte pedepse;
- ostilitatea fata de fortele Coalitiei si sentimentul ca invazia este lipsita de legitimitate;
- somajul masiv (apreciat la sfarsitul lui 2005 la 38 la suta din populatia activa) si cu tendinta
de crestere;
- sentimentul ca serviciile centralizate ale statului, utilitatile si infrastructura, ajutoarele si bugetele
sunt orientate prioritar catre siiti si kurzi;
- teama de indepartarea si excluderea de la venituri provenind din exploatarea petrolului si a altor
resurse naturale;
- neincrederea in corectitudinea noii structuri politice nationale;
- reprezentarea limitata in Adunarea Nationala, in institutii guvernamentale si in sistemul fortelor
de securitate. In acest sens, apreciem ca, in cadrul populatiei sunnite, creste sprijinul acordat
gruparilor care adopta politica extremista religioasa neo-salafista, cea mai vizibila organizatie
insurgenta cu aceasta orientare fiind Al Queda din Irak, condusa de iordanianul Abu Musab AlZarqawi.
Cu toate eforturile depuse de fortele de securitate irakiene si mai ales de catre serviciile de
informatii americane, nu s-a reusit inca determinarea fortei, compunerii si a legaturilor dintre
diferitele grupari insurgente din Irak. Din datele publice existente pana in prezent putem mentiona
ca unele dintre principalele organizatii sunt: Ansar al-Islam, Ansar al-Jihad, Ansar al-Sunna, Al
Queda-Irak, Armata de Eliberare a Irakului, Armata lui Mahdi, Brigazile Rezistentei Irakiene,
Brigazile al-Faruk, Frontul Patriotic, Fiii Islamului, Fedainii lui Saddam, Frontul Democratic
Irakian, Miscarea Actiunii Islamice din Irak, Partidul Sarpelui, Renasterea Islamica, Rezistenta

Islamica Irakiana, Steagurile Albe, Tinerii Musulmani si altele.


Concluzii si previziuni
Probabil Irakul va mai ramane o tara instabila pentru urmatorii 8-10 ani, "victoria" democratiei
putandu-se transforma intr-o infrangere daca evolutiile politice si economice care vor urma vor
duce la mentinerea haosului in tara, la instaurarea unui regim teocratic sau la un alt regim de
dictatura personala. Evolutia cea mai probabila pentru urmatorii cativa ani este aceea catre un stat
instabil, partial independent, cu un regim politic unificat si pluralist, dar care cu greu va putea fi
considerat un aliat al Statelor Unite.
O alta consecinta a evolutiei situatiei din Irak se va manifesta mai pregnant in viitor asupra
situatiei politice interne din SUA. Deja Administratia Bush a scazut in sondajele de opinie,
comparativ cu perioada initiala a razboiului, se vede pusa in fata unor noi acuzatii, din ce in ce mai
insistente, privind proasta gestionare a situatiei post-conflictuale, acuzatii de coruptie in
gestionarea fondurilor pentru reconstructie, nerespectarea drepturilor omului si alte abuzuri asupra
populatiei civile si mai ales asupra unor detinuti, alte incalcari ale legislatiei americane. Este deja
clar ca principalele motive ale actiunii militare impotriva dictaturii din Irak nu au fost presupusele
arme de distrugere in masa ale regimului de la Bagdad si nici suspiciunile cu privire la legaturile
dintre Saddam Hussein si Al Queda. Acestea au fost numai pretexte ale atingerii unor alte
obiective strategice politico-economice americane in Orientul Mijlociu.

Operatii NATO Romania

Irak
-

Romnia a avut o prezen de peste ase ani, de la 19 martie 2003 pn la 23 iulie


2009, dat la care misiunea a fost ncheiat cu succes. Concomitent cu contribuia
consistent de fore la misiunea Coaliiei IRAQI FREEDOM, Armata a participat i
cu instructori la cea de-a doua misiune din acest teatru de operaii, cea de instruire a
NATO n IRAK (NTM-I), ntre ianuarie 2005 i noiembrie 2011. n perioada 20032009, aproape 10.000 de militari au executat misiuni n acest teatru de operaii.

Probleme de lege i ordine


n timpul invaziei, Statele Unite au declarat dizolvarea armatei i forelor de securitate irakiene,
acuzndu-le de corupie i de a se afla sub controlul persoanelor fidele lui Sadam Husein. Puin
timp mai trziu, nainte de incapacitatea de a controla situaia, n special n oraele sunite, s-au
vzut nevoite s recruteze un numr mare de efective, dintre cei care erau considerai cei mai
corupi.Acest lucru, mpreun cu situaia dezastroas cauzat de anii de blocad i invazie, care au
distrus mare parte din infrastructura rilo, au motivit anumite dificulti ale americanilor n
pstrarea controlului n orae, pe drumuri i n infrastuctura petrolifer. Pentru a ncerca s reprime

rezistana orgnaizat i mulumirea popular n cretere, Statele Unite au nceput antrenarea forelor
polieneti, au mprtiat n toat ara fore paramilitare americane i au nceput crearea unui nucleu
pentru o nou armat n jurul forelor kurde i vechi membri ai armatei lui Sadam Husein.

Ocupaia coaliiei
nainte de invazie, George W. Bush, preedintele Statelor Unit, a promis o tranziie rapid a puterii
ctre un guvern democratic, ncepnd printr-o constituie irakian. De asemenea a subliniat c
invazia Irakului nu a constat n o ocupare a acestuia, ci ntr-o eliberare. n mai 2003, a spus c
guvernul democratic irakian va fi stabilit ct mai rapid posibil. n noiembrie 2003, funcionarii
americani au anunat planul de colocare a unei autoriti politice n Irak. Statele Unite a prezentat
planuri pentru meninerea autoritii militare, se creeaz chiar i o nou armat irakian.Autoritatea
Provizorie a Coaliiei a mprit Irakul dup anumite chestiuni administrative, n trei zone de
securitate: o zon de nord format din regiunile Mosul-Kirkuk, o zon central format din
regiunile Bagdad-Tikrit i o zon de sud format din regiunile Basora-Nasiriya. Zonele nordic i
central sunt administrate de trupele americane, n timp ce zona sudic este guvernat de trupe
poloneze (n special n Nasiriya) i britanice (n special Basora).
Guvernul civil
Crearea unui nou guvern civil n Irak este complicat din cauza diferenelor religioase ntre
majoritatea iit i clasa sunnit care se afl la guvernare. n plus, n nordul Irakului, kurzii au avut
o autonomie de factor timp de 12 ani, aflndu-se sub protecia zonei de excluziune aerian i cer o
autonomie juridic a teriotriului pe care sunt rspndii.La 16 mai 2003 autoritiile americane au
abandonat planul de acordare a autoritii guvernului civil irakian ales (la fel cum s-a ntmplat n
Afganistan) i au prezentat Naiunilor Unite o rezoluie, care oferea Statelor Unite i Marii Britanii
puterea de a aplica sanciuni economice n Irak, permind rilor alite s exploateze resursele
de petrol n schimbul reconstruciei Irakului (distrus n timpul rzboiului, n principal de trupele
coaliiei). Rezoluia permitea i numiterea de ctre aceste ei nii un guvern provizoriu.
Rezoluia ONU
Pe 22 mai 2003 Consiliul de Securitate al Naiunilor Unite a votat cu 14 la 0 n favoarea rezoluiei
prezentate pentru acordarea puterii de guvernare a Irakului i utilizarea resurselor de petrol coaliiei
care particip la recontrucia rii, n special SUA i Marea Britanie. Rezoluia 1483 a terminat
aproape 13 ani de sanciuni economice, impuse iniial dup invazia irakian a Kuweitului n 1990.
Rezoluia aprob trimiterea de ctre secretarul general al ONU, Kofi Annan, a unui reprezentant

special care s lucreze cu administratorii americani i britanic n reconstrucie, ajutor umanitar i


crearea noului guvern. Rezoluia a creat un nou program de fonduri pentru dezvoltarea Irakului prin
care se administreaz resursele obinute prin exploatarea petrolului. Fondurile vor fi folosite de
SUA i Marea Britanie pentru a reconstrui ara, activitate care va fi supravegheat de un nou
consiliul consultativ compus de reprezentani ai SUA i instituii financiare intarnaionale. Acest
consiliu i va ncepe activitatea cu un depozit de un miliard de dolari, fonduri transferate din
contul petrol pentru hran al SUA. Programul petrol pentru hran va fi eliminat succesiv pe
durata a ase luni. Rezoluia prevede o revizie anual, lucru cerut de Germania i Frana. Siria,
singura ar arab reprezentat n consiliu, a lipsit de la reuniune.
Alegeri
Pe durata a mai multor luni, Statele Unite au susinut c au intenia de a convoca ansamblul
consitutent, compus din irakinei influeni. Data de desfurare a acestei convenii a fost schimbat
de mai multe ori, pn ce convenia a fost suspendat definitiv. Dei Guvernul Statelor Unite susine
c intenia sa este cea de a convoca ulterior alegeri n Irak, n prezent desemnarea ocupanilor
funciilor locale i regionale (primari, guvernatori) se face de ctre un grup select, intenionndu-se
evitarea alegerii unor persoane care se opun prezenei americane i britanice, cum ar fi persoane din
cler sau ali funcionari radicali i periculoi.
La 15 noiembrie 2003, Consiliul de Guvernare a Irakului a anunat c guvernul de tranziie va
prelua puterile coaliiei n iunie 2004, i c acesta va fi la rndul su uramt de un guvern ales la
sfritul anului 2005, odat ce va fi redactat i aprobat o constituie. Guvernul de tranziie va fi
ales n iunie 2004 printr-o selecie a unor membri ai consiliului de tranziie, realizat de Statele
Unite.
Consiliul interimar a prezentat publicului cronograma, dup ce guvernul american i-a abandonat
planul anterior care prevedea c un guvern suveran va lua comanda doar dup aprobarea unei
constituii i convocarea unor alegeri. Yalal Talabani, eful actual al consiliul, a declarat c tranziia
va implica crearea unei constituii permanent de ctre un consiliul ales direct de ctre popor, i de
asemenea alegerea unui nou guvern, conform articolelor acestei noi constituii, pn la sfritul lui
2005.
Forele de rezisten contra ocupaiei
Acestei ocupaii i s-au opus fore din interiorul Irakului. n primele luni de ocupaie, duzine de
irakieni s-au implicat n manifestaii antiamericane, n priile iite ale rii. Aiatolahul Sayed
Mohammed Baqir al-Hakim, care s-a ntors n Irak dup decenii de exil la scurt timp dup ocupaie
a declarat: Pe noi nu ne sperie trupele britanice i americane. ara vrea s-i pstreze

suveranitatea, iar forele coaliiei vor trebui s plece. O parte din lupte sunt duse de teroriti strini,
adepi ai micrii Al-Qaida, condui pn n momentul uciderii sale n 2006 de Al-Zarqawi.
n lunile care au urmat ocupaiei, au nceput s se nregistreze o medie de o moarte zilnic din
forele americane i britanice, n atacuri armate, sinucugae i n ambuscade. Cteva atacuri contra
forelor de ocupaie au rezultat ca represalii la abuzurile forelor ocupante, cum s-a ntmplat cnd
ase soldai britanici au murit dup ce au deschis focul asupra a patru manifestanii la un protest de
strad. Astfel de atacuri sunt srbtorie cu furie de locuitorii rii, dnd cep impotenei n care se
gsesc fa de ocupaie. Un impact special l-a avut cazul Faluya, unde civa ageni CIA americani
au fost incinerai iar resturile lor au fost legate de un pod din ora, lucru care a dus la o puternic
contraofensiv militar american asupra acestui ora sunnit. Diverse grupuri cu tendine politice i
religioase diferite continu s menin o rezistan dur contra ocupaiei. Aceast rezisten este
puternic n centrul sunnit al Irakului, care a fost baza puterii lui Sadam Husein, dar i grupurile
iite adepte ale clericului Muqtda al-Sadr au creat o aprare de fier a locurilor sfinte ale acestei secte
musulmane.
Atacurile rezistenei se repet zilnic, fiinde depit cifra de 1000 de militari americani czui pe
cmpul de lupt de la nceperea invaziei n luna aprilie 2004. n aceast lun invadatorii au
nregistrat cel mai prost bilan, remarcndu-se o tendin clar a incriminrii activitiile rezistenei
att n Bagdad precum i restul oraelor importante ale rii. Ofensiva rebelilor irakieni a lovit n
trupele americane i aliate, att n centrele urbane ct i pe drumuri. De asemenea, au fost
obstrucionate lucrrile la construcia infrastucturii pentru furnizarea apei i curentului electric,
ntreprinse de contractani strini, terminale petroliere din Golful Persic i ncrcturi cu provizii
pentru trupele invadatoare transportate pe cile ferate. Dac pentru o anumit perioad rzboiul
putea apare ca o aciune anti-american, ncepnd din 2005 luptele au luat din ce n ce mai mult un
caracter sectar, n care diferite grupuri, unele de musulmani iii, altele de sunii se lupt ntre ele.
Ca atare, cele mai multe atacuri nici nu sunt ndreptate contra trupelor americane, ci mpotriva
civililor irakieni. Lupta devine din ce n ce o lupt pentru puterea intern. Armata american, care
avea la nceput un rol de armat de ocupaie, are din ce n ce mai mult un rol de for de meninere a
pcii i ordinii, mpotriva unor bande narmate sectare.
Rzboaie de gheril
n iunie 2003, s-a dezbtut public n SUA dac forma de lupt a rezistenei se poate chema rzboi de
gheril. La 17 iunie, generalul John P. Abizaid a spus c forele din Irak realizau ceea ce eu a
descrie ca o campanie de gheril clasic contra noastr. Este un conflict de intensitate joas n
termenii notri doctrinari, dar oricum am descri-o este un rzboi. ntr-o declaraie adresat
congresului pe 18 iunie, delegatul secretarului pentru Aprare Paul Wolfowitz spunea: Acolo se
desfoar un rzboi de gheril, ns noi l putem ctiga.Totui la 31 iunie, secretarul pentru

aprare al Statelor Unite, Donald Rumsfeld, a refuzat acceotarea caracterizrii situaiei din Irak ca
un rzboi de gheril i a mprit rezistena n cinci grupuri:

Teroriti strini

Criminali

Bandii

Radicali iii sprijinii de iranieni.

Partizani ai regimului lui Sadam Husein.

Acest lucru nu l aseamn cu un rzboi de gheril sau cu o rezisten organizat, zicea Rumsfeld.
Acest lucru face situaia s semene mai mult cu cinci grupuri diferite care acioneaz mai mult ca
organizaii teroriste, dect ca nite gherile.
Sabotaje
O parte din strategia de rezisten consist n sabotarea echipamentelor trupelor ocupante. Statele
Unite au avut intenia de a reconstrui repede infrastuctura petrolier irakian pentru ca producia,
acum n minile contractanilor americani, s revin la nivelele dinaintea rzboiului (obiectiv ascuns
evident al invaziei), dar distrugerea sondelor a dat o lovitur mare acestei iniiative. Conducta
petrolifer din nord, care se continu pn n Turcia, a fost obiect al sabotajului, fiind distrus
imediat dup ce SUA i-au anunat intenia de a transporta petrolul n afara rii pe aceast rut, iar
de asemenea pe 23 iunie a fost distrus o conduct important care aproviziona Siria i Libanul.
Prin aceste atacuri s-a micorat capacitatea de transport de petrol a Statelor Unite, n nordul
irakian. n sund, un atac din 22 iunie a distrus cea mai important conduct de petrol pentru
transportul petrolului la rafinriile din Bagdad. n plus, jaful generalizat a suspendat reactivarea
produciei n giganticul depozit de petrol de la Rumaila. ntre grupurile care au revendicat atacurile
contra ocupaiei de ctre coaliie i sabotajele se afl Frontul Naional Irakian al fidelilor lui Sadam,
Partidul erpilor i Regresul.
Campanie de sechestrri
Ca mijloc de presiune pentru ca SUA i aliaii lor s abandoneze teritoriul irakian, la 8 aprilie 2004
a nceput o campanie spontan de sechestrri a cetenilor naiunilor invadatoare, soldat cu
reinerea a trei japonezi, opt sud-coreeni i doi israelieni arabi. La sfritul acelei luni, cifra
prizonierilor a crescut la 40, lucru care a determinat rile coaliiei s cear cetenilor civili s
abandoneze Irakul. Trupele filipineze chiar, s-au retras cu totul de pe teritoriul irakian dup ce au
negociat cu o grupare din rezisten eliberarea cetenilor si.

De atunci, securitatea rii este din ce n ce mai precar. Sectoarele iite, de la care invadatorii se
ateptau la sprijin, s-au ridicat mpotriva coaliiei condui fiind de clericul Muqtada al-Sadr i s-au
opus forelor strine n oraul Nayaf, ora de mare importan religioas. Al Sadr, vznd c ziarul
su a fost interzis de trupele invadatoare i chiar el nsui era obiect de persecuie, a chemat unniii
i iii la unitate, pentru a apra suveranitatea rii. n paralel, cetenii oraului Faluya s-au opus
ocupanilor i au organizat o aprare puternic n faa acestuia, oblignd armata american s cear
o mediere din partea autoritiilor religioase pentru a obine retragere acestora, precum i
desemnarea vechilor militari din regimul lui Sadam Husein pentru asigurarea securitii oraului,
schimbndu-i politica iniial fa de membrii vechii armate irakiene i a militanilor din Partidul
Baath.