Sunteți pe pagina 1din 5

Fizica constructiilor

3.1. Confortul in cladiri


Prin destinatia lor, cladirile trebuie sa realizeze in spatiul construit ambianta
corespunzatoare exigentelor utilizatorilor, caracterizate in special de metabolismul, cerintele
fiziologice si conditiile tehnologice specifice ale acestor utilizatori.
Microclimatul interior este determinat de un ansamblu de parametrii: temperatura
aerului si a suprafetelor elementelor (in special a celor de inchidere), umiditatea relativa a
aerului, intensitatea curentilor de aer, luminozitatea, nivelul zgomotului, calitatea si culoarea
elementelor de finisaj etc. Daca valorile acestor parametrii se incadreaza in anumite limite
normate, conform exigentelor utilizatorului, se apreciaza ca in spatiul construit confortul interior
este realizat.
Fizica constructiilor reprezinta o disciplina tehnica care studiaza fenomenele fizice din
spatiul construit, ai caror parametri determina microclimatul interior, avand ca scop realizarea
confortului interior.
Confortul termic, determinat in general detemperatura aerului interior si a suprafetelor
interioare ale elementelor de constructie (pereti, tavane, pardoseli) siumiditatea relativa a
aerului (care este in stransa legatura cu temperatura), reprezinta cea mai importanta
componenta a confortului interior.
Importanta confortului tehnic rezulta atat din influenta deosebita pe care acesta o
exercita asupra calitatii vietii si sanatatii oamenilor, cat si din cheltuielile necesare pentru
realizarea lui, ceea ce explica preocuparile sustinute ale specialistilor (constructori, instalatori,
fizicieni, medici) in acest domeniu.
3.2. Higrotermica
Higrotermica reprezinta acea parte a fizicii constructiilor, care studiaza fenomenele
fizice legate de temperatura si umiditate, atat in spatiul interior cat si in structura elementelor de
inchidere, utilizand metode teoretice si experimentale pentru cunoasterea fenomenelor sub
toate aspectele calitative si cantitative in vederea realizarii confortului higrotermic in cladiri.
Transferul de caldura se produce de la zonele cu temperatura mai ridicata la zonele cu
temperatura mai coborata.
3.2.1. Astfel aspectele care
inchidere sunt urmatoarele :

privesc studiul

transferului

termic

- formele de transmitere a caldurii ;


- transferul termic prin elemete de inchidere alcatuite dintrun singur strat ;
- transferul termic prin elemete stratificate ;

prin elementele

de

- transferul termic prin elemente cu zone diferite.


3.2.2. Punti termice
In cazul peretilor stratificati apar, din motive tehnologice, intreruperi ale stratului
termoizolant (in special pe conturul ferestrelor si la imbinari), aparand puntile
termice, caracterizate prin rezistente mici la transfer termic, pierderi importante de energie
termica si temperatura scazuta pe suprafata lor interioara.
Pentru calcule influenta puntilor termice se poate evalua simplificat prin reducerea globala
a rezistentei termice specifice calculata in camp curent cu urmatoarele procente:
-

la pereti exteriori

35% ;

la acoperisuri terasa si plansee de pod

la placi in contact cu solul

la plansee peste subsol si peste ganguri

la pareti este subsol si plansee adiacente altor spatii 20% .

10% ;
15% ;
25% ;

4.2.3. Masivitatea termica


Un element de constructie supus unei cresteri de temperatura T acumuleaza o cantitate
de caldura proportionala cu masa ( m ) si caldura specifica ( c ):
Q = m c T
In realitate, elementele de constructie( in special cele de inchidere), sunt supuse unor
variatii periodice de temperatura, a caror perioada, determinata de oscilatiile temperaturilor
exterioare si interioara, se poate considera, in mod simplificat, de 24 ore.
In felul acesta se defineste coeficientul de asimilitate termica (s)pentru diferite materiale,
care tine seama de masa, caldura specifica si perioada de oscilatie a temperaturii.
Elemetele de constructie au proprietatea de a pastra caldura acumulata, comportanduse ca volanti termici, aprecierea cantitativa fiind exprimata prin indicele de inertie termica ( D )
a carui semnificatie este fractiunea din lungimea de unda a variatiei de temperatura in grosimea
unuielement de constructie. Pentru o unda intreaga inertia termica este D = 8 pentru orice
material de constructie :
D=Rs
Din punct de vedere al inertiei termice elementele de constructie pot fi:
-

pentru D 4,00 cu inertie termica foarte mare ;

pentru 3,10 <D < 4,00 cu inertie termica mare ;

pentru 2,10 < D < 3,00 cu inertie termica mica ;

pentru D < 1,00cu inertie termica foarte mica .

Coeficientul de asimilitate termica al materialului s este cuprins in normele de proiectare


pentru perioada de oscilatie a fluxului termic de
24 ore. Coeficientul ( s ) este in functie de
conductivitatea termica ( ), caldura masica ( c ) si densitatea ( ).
3.2.4. Rezistenta termica a straturilor de aer se studiaza numai pentru acele elemente de
constructie care contin straturi de aer.
3.2.5. Rezistenta termica a zonelor vitrate
Zonele vitrate sunt necesare pentru asigurarea iluminarii naturale a incaperilor, a
confortului optic si estetica cladirii. Dar, din punct de vedere termic, golurile pentru ferestre si
luminatoare reprezinta zone slabe in capacitatea de izolare termica a constructiei. Prin
pierderile mari de caldura se mareste costul instalatiei de incalzire si de combustibil in
exploatare, ferestrele fiind o cauza importanta de reducere a confortului termic.
Efectul defavorabil al zonelor vitrate asupra protectiei termice a cladirilor se datoreaza
atat rezistentei reduse la transfer termic a suprafetei vitrate, cat si patrunderii aerului rece prin
rosturile tamplariei.
Pentru micsorarea efectului defavorabil al zonelor vitrate se recomanda limitarea
suprafetelor vitrate la strictul necesar si corectarea neetanseitatilor, si chiar masuri speciale prin
prevederea de profile elastice de etansare, trei randuri de geam, geamuri termopan, obloane
care se pot inchide pe timpul noptii etc.
3.2.6. Rezistenta necesara la transferul termic
Pentru ca elementele de inchidere sa corespunda exigentei de protectie termica este
necesar ca reistenta la transfer termic a acestora sa fie mai mare sau cel putin egala cu
rezitenta necesara la transfer termic :
R'ef R'nec

In acest context se studiaza stabilitatea termica a elementelor de inchidere.


3.2.7. Permeabilitatea elementelor de inchidere la vaporii de apa
In general, in constructii o importanta deosebita o reprezinta permeabilitatea la vapori a
elementelor de inchidere pe timp de iarna, cand vaporii se propaga din mediul interior spre cel
exterior, al carui continut absolut de vapori de apa pe m 3 este mai scazut in comparatie cu
mediul interior.

In cazul permeabilitatii la vapori, rezistentele superficiale pe suprafata interioara si


exterioara sunt nule, deoarece presiunea partiala a vaporilor este aceeasi, atat pe suprafata
peretelui cat si in mediul inconjurator.
Se mentioneaza ca rezistenta la permeabilitate in vapori creste odata cu cresterea
compactitatii si exista materiale sub forma de foi sau straturi subtiri cu rezistente mari la
permeabilitatea vaporilor, numite bariere impotriva vaporilor.
3.2.8. Condensul in constructii
Condensarea vaporilor de apa reprezinta fenomenul fizic de transformare a acestora
dinstare gaoasa in stare lichida, condesul fiind apa lichida rezultata.
Aerul contine intotdeauna o cantitate de vapori de apa care se poate exprima prin
continutul absolut ( a - grame vapori pe m3 ) si prin presiunea partiala a acestora ( pv ).
Continutul de vapori poate creste pana la o valoare maxima de saturatie, cu continutul
as si presiunea de saturatie ps.
Continutul as si presiunea de saturatie ps depind de temperatura, valorile acestora
crescand odata cu cresterea temperaturii. Surplusul de vapori care depaseste valoarea de
saturatie se transforma in condens .
Condensul apare atunci cand umiditatea relativa devine 100%. Acest lucru se poate
produce prin scaderea temperaturii, prin cresterea umiditatii absolute sau combinat prin
ambele fenomene .
Condensul poate sa apara la suprafata exterioara sau in interiorul elementelor de
inchidere, cu efecte negative supra confortului si actiune distructiva asupra elementelor de
constructie.
a). Condensul pe suprafata interioara a elemntelor de inchidere se produce cand
temperatura de pe suprafata interioara (mai ales in dreptul puntilor termice necorectate sau
corectate defectuos) devine egala cu temperatua de condens ( r ) sau mai mica.
Pentru a micsora riscul de condens trebuie luate unele masuri constructive referitoare la
alcatuirea elementelor, precum si masuri de exploatare normala a incaperilor.
Masurile constructive se iau in etapa de proiectare a cladirilor si constau in realizarea
rezistentei necesare la transfer termic, reducerea procentului de punti termice si corectarea
acestora cu materiale eficiente.
Masurile luate in perioada de exploatare a cladirilor constau in evitarea producerii unor
cantitati excesive de abur (de la bai si bucutarii si de la uscarea rufelor in apartamente),
respectiv eliminarea vaporilor prin aerisire. Aerul are inertie termica reusa asa ca dupa aerisire
temperatura interiora se restabileste la valoarea normala in timp scurt.

b). Condensul in structura interna a elementelor de inchidere se produce cand temperatura


din interiorul peretelui devine egala cu cea de roua ( r ) sau mai mica, respectiv daca
presiunea partiala ( pv ) este egala sau mai mare decat presiunea de saturatie.
Ulterior condensul migreaza din stratul termoizolant cu efecte negative prin diminuarea
capacitatii de izolare termica a acestuia.
Pentru micsorarea riscului de condens in structura elementelor de inchidere sunt
necesare masuri constructive si de exploatare a cladirii.
Dintre masurile constructive se mentioneaza:
-

realizarea rezistentei necesare la transfer termic ;

- la elementele de inchidere formate din starturi, straturile mai poroase se vor dispune
spre exterior pentru a favoriza propagarea vaporilor in zone reci si eliminarea lor in atmosfera ;
- prevederea de bariere contra vaporilor cu rolul de a opri partial vaporii de apa in zonele
calde ale peretelui, cu risc de condens scazut ;
- la constructii cu degajari importante de vapori de apa la interior se recomnada ca
elementul sa fie prevazut cu un strat de aer ventilat, care colecteaza vaporii de apa si-i elimina
in atmosfera.
Astfel, cantitatea de condens produsa intr-un an in peioadele reci trebuie sa se evapore in
intregime in perioadele calde ale aceluiasi an, pentru ca peretele sa se usuce in intregime.

S-ar putea să vă placă și