Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea Babe-Bolyai

Facultatea de Educaie Fizic i Sport


Specializarea Kinetoterapie n afeciunile aparatului locomotor

Kinetoprofilaxia in prevenirea unor afectiuni ale


aparatului locomotor

Prof. coordonator:
Lect. Dr. Nicolae Horaiu Pop
Masteranzi:
Barabas Dionisie
Boca Ana Maria
Maris Rares Catalin
Muresan Christina
Ordean Mircea Nicolae
Puscas Gabriela
Trifa Andrei

Sindromul de deconditionare

Sindromul de deconditionare reprezinta ansamblul modificarilor care apar la organismul


care nu este supus unui regim de activitate fizica.
Etiologie
Principalii factori care stau la baza aparitiei sindromului de deconditionare sunt
reprezentati de:

Sedentarism
Imbatranire
Repaus prelungit la pat impus de diferite patologii (fracturi, boli neurologice, boli infectioase
etc.).
Manifestari clinice
Cateva din multiplele efecte ale deconditionarii fizice sunt redate in cele ce urmeaza, in
functie de aparatele si/sau sistemele potential afectate.

Sistemul muscular
Hipotrofie, atrofie (in special la nivelul membrelor inferioare); dupa 4-6 saptamani de repaus (de
obicei, prin imobilizare a unui anumit grup muscular se poate pierde pana la 40% din forta

musculara);
Scaderea numarului de mitocondrii celulare si protein de la nivelul fibrelor muscular striate

implicate;
Scaderea fluxului sanguin muscular.
Sistemul osteoarticular
Redoare articulara;
Scaderea mobilitatii articulare;
Deminerealizare, osteoporoza;
Cresterea riscului de aparitie a fracturilor patologice.
Aparatul excretor
Infectii urinare;
Litiaza renala
Aparatul digestive
Anorexie
Malnutritie

Constipatie
Aparatul cardio-vascular
Scade volumul sistolic (prin scaderea reindoarcerii venoase)
Scade volumul sanguin circulant
Tonusul vagal scade
Creste secretia catecolaminelor si sensibilitatea beta-receptorilor cardiac;
Tahicardie de repaus si post-efort prelugita;
Hipotensiune ortostatica
Tromboflebite
Scade volumul hematiilor
Scade numarul enzimelor oxidative.
Aparatul respirator
Bronhopneumonii
Emboli pulmonare
Atelectazii
Scaderea consumului maxim de oxygen (VO2 max)
Tegumente
Escare de decubit
Infectii
Pe plan psihologic, lipsa efortului fizic este, in multe situatii, una din cauzele favorizante ale
aparitiei starilor anxioase, depresive, a nevrozelor etc.
Deconditionare fizica este echivalenta cu scaderea tolerantei la efortul fizic;
deconditionarea fizica se produce chiar si la indivizii sanatosi, dar mai ales la cei bolnavi (dar nu
intotdeauna este direct proportional cu gravitatea patologiei aferente cazului respectiv).
Exista, altfel, cinci mari categorii de persoane care sufera de sindromul de deconditionare
fizica si necesita un program de reantrenare la efort (in conformitate cu starea de sanatate si
particularitatile individuale); aceste cinci categorii sunt:

Indivizi sanatosi care prezinta un sindom de deconditionare fizica;


Bolnavii cardiovasculari, in special cei care au suferit un infarct miocardic;
Bolnavii respiratori cu limitarea ventilatiei pulmonare datorita bronhopneumopatiei obstructive

cronice, a unor sindroame posttuberculoase, a unor sechele toracopleurale;


Bolnavii cu afectiuni ale aparatului locomotor la care este afectata mult miscarea (scolioze,

cifoze, fracture, luxatii etc.).


Indivizii care au avut o perioada lunga de repaus fizic impusa de anumite boli care au necesitat
aces repaus (cum este cazul anumitor boli infectioase: hepatita, mononucleoza infectioasa etc)

De obicei, reantrenarea la efort incepe, atat la persoanele sanatoase, cat mai ales la cele
bolnave, numai cu recomandarea medicului si dupa un examen clinic si paraclinic specific
constand din teste clinice si paraclinice care evalueaza, in special, adaptabilitatea aparatelor
cordio-vascular si respirator la efort.

Obezitatea
Obezitatea este o tulburare a funciei de nutriie, generat de un dezechilibru ntre
aportul caloric i pierderile energetice ale organismului. Aportul caloric se realizeaz prin
ingerarea alimentelor iar cheltuielile energetice se produc ca urmare a activitii organelor interne
i a contraciilor musculare ce pun n aciune aparatul locomotor. Atunci cnd aportul de calorii
este mai mare dect cheltuielile energetice se poate instala obezitatea.
esutul gras este format din celule, numite adipocite, vase sanguine i nervi. Masa
esutului adipos depinde de numrul i volumul de adipocite astfel:
numrul adipocitelor variaz cu vrsta, crescnd n primele sptmni de via, pn n
jurul vrstei de 25 ani, cnd are tendina s se stabilizeze i s rmn constant toat
viaa. Nivelul la care se produce stabilizarea numrului de adipocyte depinde de:
alimentaie, de regimul de activitate fizic, de echilibrul nervos, de factori genetici, de
boli ale sistemului nervos.
volumul adipocitelor este determinat de cantitatea de trigliceride depozitate n adipocite,
fiind rezultatul echilibrului energetic al corpului.
Depozitarea grsimii nu este ns uniform, anumite teritorii fiind interesate cu precdere:
_ la cap i gt obrajii, regiunea submentonier, regiunea subhioidian, ceaf.
_ la torace regiunea mamar, deltoidian, preaxilar, suprascapular i subclavicular.
_ la brae faa lor posterioar.
_ la abdomen etajul superior, dar mai ales cel inferior.
_la bazin creasta iliac superioar, adncitura retrotrohanterian, pubis, polul inferointern
al feselor.
_ la membrele inferioare coapsele i faa intern a genunchilor.

Sub aspectul constituiei, palparea esutului adipos subcutanat ofer o gam larg de
varieti, i anume:
_ senzaie ferm, elastic ce ntinde tegumentele i d bolnavului senzaia de ncorsetare
_senzaie moale, pufoas, flasc ce cuteaz tegumentele i formeaz falduri, uneori
adevrate oruri de grsime.
Participarea obligatorie a corticosuprarenalei prin hipercorticism funcional, face ca n
morfotipologia multor obeziti s apar pregnant semntura corticosuprarenalei, determinnd
obezitile stenice n care, alturi de dezvoltarea panicului adipos, exist i un grad de
hipertrofie muscular, cu esut adipos dens i ferm la palpare, fr cute sau oruri.
Faciesul este congestiv, pletoric, cu angiectazii pe pomeii obrajilor, tegumentele colorate
cu striaii rozate caracteristice i apare depozitul de grsime interscapular (ceaf de bizon).
Hipogonadismul se nsoete adesea de obezitate. Creterea n greutate ncepe dup
pubertate i este lent, dar progresiv, putnd ajunge valori importante. La ambele sexe paniculul
adipos domin pe zonele prefereniale ale adipozitii feminine, realiznd tipul de obezitate
ginoid este o obezitate moale, pufoas, cu rsfrngeri n valuri flasce pe abdomen, bazin,
olduri, iar tegumentele sunt palid-ceroase.
n evoluia obezitii se disting dou faze ce au mecanisme de producere diferite:

Faza dinamic, progresiv, evolutiv n care hipogeneza se accentueaz progresiv,


apetitul crescut conduce la hiperfagie, ca urmare a perturbrii mecanismului central

hipotalamic de reglare a senzaiilor de foame i saietate.


Faza static, staionar n care se produce oprirea n evoluie a procesului de
hipogenez i, paralel, stabilizarea la nivel inferior a mobilizrii lipidelor din esutul
gras. Este denumit i faza de endocrinizare a obezitii, cnd mecanismelor
patogenice nervos-centrale iniiale li se adaug cele endocrino-metabolice
(pancreatice, corticosuprarenale, tiroidiene etc.).
n apariia obezitii se disting dou tipuri de cauze, i anume: cauze declanatoare i

cauze favorizante.
1. Cauzele declanatoare ale obezitii sunt:
a. Aportul alimentar crescut, care ncepe de obicei dup vrsta de 25-30 de ani, cnd
are loc realizarea individului pe plan profesional, familial i social.
b. Suprasolicitrile psiho-emoionale caracteristic debutului perioadei adulte.

c. Sedentarismul: reducerea treptat sau brusc a activitilor fizice sau sportive duce la
instalarea obezitii, mai ales dac obiceiurile alimentare anterioare se pstreaz.
d. Sistemul endocrin: prin glandele sale anabolizante implicate n sistemul de reglare
metabolic a organismului este angrenat n mecanismul de producere a oricrei obeziti sau este
el nsui elementul declanator al acestui mecanism.
e. Fumatul. Persoanele consumatoare de igri au tendina de a se ngra dup ce
renun la acest obicei, fiind nregistrat o cretere ponderal de 2,5-3,5 kg. Aceast cre tere
ponderal se poate datora faptului c nicotina produce o accelerare a metabolismului, dar n
acelai timp, fumatul afecteaz i papilele gustative (gustul) i, ca o consecin , la ntreruperea
fumatului persoanele consum mai multe alimente, deoarece par mai gustoase.
f. Graviditatea. Dup o sarcin, greutatea unei femei poate crete cu 1,8-2,5 kg
fa de greutatea anterioar sarcinii. Aceast cretere poate fi punctul de plecare pentru
instalarea supraponderabilitii sau obezitii.
g. Medicamentele. Corticosteroizii i antidepresivele triciclice pot determina creterea
ponderal.
h. Vrsta. Pe msura mbtrnirii masa muscular tinde s scad, iar esutul adipos s fie
mai bogat. Scderea masei musculare duce la scderea ratei metabolice a organismului i ca
urmare metabolismul scade n intensitate pe msur ce naintm n vrst.
i. Aportul energetic comparativ cu cheltuielile energetice. Cnd organismal primete
cantiti mai mari de energie sub forma alimentelor dect cantitatea total de energie cheltuit,
greutatea corporal crete Pentrufiecare 9,3 kcal de aport excesiv de energie se depoziteaz 1 g
grsime.
j. Reglarea anormal a alimentrii ca o cauz patologic a obezitii. Rata alimentrii
este reglat n mod normal n funcie de depozitele nutritive ale organismului. Cnd aceste
depozite ating un anumit nivel optim, la o persoan normal, alimentarea este n mod automat
redus pentru a preveni depozitarea excesiv de substane nutritive.
k. Factori genetici. Obezitatea are cu siguran un caracter familial. Mai mult, de obicei
gemenii identici au greuti care difer cu cel mult 1 kg unul fa de altul, dac triesc n condi ii
asemntoare, i cu 2, 5 kg, dac triesc n condiii de via foarte diferite
l. Supraalimentaia n copilrie. Rata formrii de noi celule adipoase este extrem de
mare n primii civa ani de via, i cu ct este mai mare rata depunerii de grsime, cu att

devine mai mare numrul de celule adipoase. La copii obezi numrul de celule adipoase este
deseori de 3 ori mai mare dect la copiii normali.
2. Cauzele favorizante ale obezitii sunt:
a. Predispoziia constituional.
n primul rnd apare factorul ereditar, i anume: dac unul din prin i este obez, exist
aproximativ 50% sanse ca i copilul s fie obez, iar dac ambii prin i sunt obezi, probabilitatea
este de 80%.
n al doilea rnd frecvena obezitii este mai ridicat la sexul feminin, mai ales n fazele
critice ale activitii genitale (pubertate, sarcin, menopauz, etc.) cnd au loc modificri neuroendocrine, psihice, sociale i alimentare.
b. Supraalimentaia are un caracter general la cei mai muli obezi, se refer la:
_ coninutul glucidic al raiei (abuzul de zahr, dulciuri, finoase, pine etc.)
_ numrul meselor: s-a demonstrat c masa unic (luat n general seara) favorizeaz
constituia obezitii.
c. Hipertonia sistemelor anabolizante. Sistemele anabolizante includ glandele
endocrine cu rol anabolizant: n primul rnd pancreasul cu hormonul su, insulina; apoi
corticosuprarenala cu cortizonul; hipofiza cu hormonul somatotrop.
Raportnd felul de depunere a stratului adipos la principalele regiuni ale corpului putem
diferenia:
Obezitatea de tip superior se caracterizeaz prin depuneri adipoase la nivelul:
feei, cefei, trunchiului i foarte puin la nivelul membrelor. Este aa numitul tip
Falstaff. Tipul de obezitate superioar este predominant sexului masculin.
Obezitatea de tip mijlociu predomin la persoanele de sex feminin i se
caracterizeaz prin depunerea stratului adipos la nivelul abdomenului, sub
ombilic, olduri, fese, coapse.
Obezitatea de tip inferior se caracterizeaz prin depunerea stratului adipos la
nivelul bazinului i membrelor inferioare n ansamblu, genernd aa numita
obezitate n form de pantaloni.
Treptat, din cauza ncrcrii hemodinamice i respiratorii, apare dispneea de efort,
palpitaiile, edeme maleolare, de asemenea, apar dureri articulare, n general n zonele
suprasolicitate (glezne, genunchi, zona lombar).
Ulterior trece pe primul plan simptomatologia diferitelor complicaii, i anume:

1. Complicaii cardio-vasculare: sunt cele mai frecvente.


a. Hipertensiunea arterial apare la 50-90% din cazuri. Creterea tensiunii arteriale se
datoreaz att creterii rezistenei periferice, ct i faptului c volumul de oxigen, care la obezi
nu crete proporional cu surplusul de grsime, nu ajunge s irige n mod optim patul vascular
mrit.
b. Insuficiena cardiac inima persoanelor obeze lucreaz cu dificultate, deoarece se
creeaz o disproporie ntre posibilitatea de adaptare a miocardului i masa ponderal
considerabil, care necesit a fi irigat. esutul adipos, n plus, cere o cantitate de snge trimis
de la inim pentru oxigenare n plus.
c. Arteroscleroza se dezvolt la obezi cu aproximativ 10 ani mai devreme dect la
normoponderali. n producerea arterosclerozei apar implicai doi factori: tulburarea n
metabolismul lipidelor, cu producerea excesiv de colesterol, care ptrunde n peretele vascular
i alterarea peretelui vascular, care permite ptrunderea colesterolului.
d. Varicele membrelor inferioare alterarea peretelui vasului venos se datoreaz adesea
obezitaii.
2. Complicaii respiratorii cea mai frecvent complicaie este:
a. Apneea n somn ce presupune oprirea temporal a respiraiei n timpul nopii i
sforit intens datorit obturrii cilor respiratorii superioare
b. Dispneea de efort se datoreaz diminurii capacitii vitale a aparatului respirator,
diminurii posibilitilor plmnilor de a asigura oxigenul necesar care prin snge trebuie s
ajung la esuturi. La aceasta contribuie faptul c diafragmul este mpins n sus de ctre grsimea
abdominal i prin aceasta micrile acestui muchi sunt sczute.
3. Complicaii metabolice apare diabetul zaharat, cunoscut fiind faptul c obezitatea
este o cauz fundamental a diabetului ce apare la vrsta maturitii.
4. Complicaiile aparatului locomotor
a. Reumatismul cronic degenerativ este cel mai frecvent ntlnit la persoanele obeze.
Durerile articulare se ntlnesc la peste 70% din cazuri.
b. Alte manifestri degenerative osoase i articulare: spondiloze, spondilartroze, picior
plat, etc.
5. Complicaii hepatice i biliare sunt frecvente la persoanele obeze: hepatita cronic,
litiaza biliar.

6. Complicaii ale sistemului nervos central apar n timpul obezitii constituite avnd
ca simptome nervoase: cefaleea, vertijul, slbiciunea general, uneori ca expresie a dezvoltrii
aterosclerozei. Apar, de asemenea, i unele tulburri psihice cum ar fi: anxietate, fobii, obsesii .
7. Complicaii ginecologice i obstetricale amenoreea apare la 30 40% dintre
femeile obeze.
Obezitatea, pe lng toate aceste complicaii, ridic i probleme asupra longevitii, crete
riscul pentru cancerul la sn, mrete riscul chirurgical i anestezic, scade agilitatea fizic i
crete riscul de accidentare. Toate aceste complicaii ale obezitii pot fi prevenite, dar i tratate
sau ameliorate prin nlturarea principalei cauze care a dus la apariia lor, i anume, prin tratarea
excesului ponderal sau prevenirea lui prin mijloace i metode specifice kinetoterapiei.

Sarcin i luzie
Particulariti morfologice i funcionale ale femeii gravid
Sarcina
Sarcina este un fenomen natural care produce numeroase modificri morfologice
ifuncionale n viaa femeii gravide.
Ochian, G. (2006), precizeaz c cele mai evidente modificri apar la nivelul
abdomenului care mrindu-se progresiv (datorit creterii n lungime i greutate a uterului)
deplaseaz centrul general de greutate al corpului nainte i n jos. Aceast deplasare va
determina, pentru meninerea echilibrului corporal, o nclinare a trunchiului napoi i o
accentuare a lordozei lombare.Exagerarea lordozei lombare n poziia stnd va antrena un efort
static considerabil din partea muchilor spatelui, ai coloanei vertebrale, ai abdomenului i ai
perineului (fundul bazinului).
Dei majoritatea femeilor se simt bine n perioada de sarcin, exist situa ii n care la
unele femei apar unele tulburri caracteristice ca: ameeli, constipaie, dureri de cap, grea i
vrsturi, somnolen, salivaie. n general, aceste fenomene apar, mai ales n primele luni ale
sarcinii i dispar n ultimele luni.

Exist ns situaii cnd femeia gravid se simte ru n ultima parte a sarcinii. n aceste
cazuri tensiunea mare din abdomen, i presiunea asupra toracelui exercitate de sarcin genereaz
o respiraie dispneic i o nelinite general accentuat.
Toate organele i marile funciuni sunt influenate de sarcin n proporii variabile:
_ La nivelul pielii apar pigmentri caracteristice pe fa (masca sarcinii) pe sni, pe
abdomen, pe partea dorsal a minilor.
_ Spre sfritul sarcinii, pielea de pe sni, fese i coapse crap i cicatrizndu-se, las
nite dungi albe sau vinete, numite vergeturi, care persist i dup natere.
_esutul subcutanat se ncarc cu grsime i lichide ducnd la creterea volumului i
greutii corpului.
_ Muchii scheletici dei par ngroai i plini, au un tonus sczut, articula iile devin mai
laxe iar oasele pierd uneori din calciu.
_ Aparatul respirator devine mai activ. Spre sfritul sarcinii respiraia devine mai
superficial i mai accelerat. Comprimarea plmnilor din cauza sarcinii genereaz un debit
respirator sczut la efort.
_ Aparatul circulator este influenat de sarcin la nivelul tuturor elementelor sale
componente: apar vascularizri noi n uter i glandele mamare; crete cantitatea global de snge
cu aproximativ 20%; prin tendina de orizontalizare a inimii datorit ridicrii diafragmului apar
unele dificulti de natur mecanic n funcionarea ei; datorit greutii sarcinii care apas spre
bazin apar staze n venele, capilarele i limfaticele membrelor inferioare, care predispun la
apariia varicelor i edemelor; tensiunea arterial are mari fluctuaii datorit unor cause organice
i psihice.
_ La nivelul aparatului digestiv constatm la majoritatea gravidelor constipaii, balonri i
alte tulburri uoare.
_ Metabolismul femeii gravide devine foarte activ. La unele dintre ele apar tendin e de
ngrare, spre obezitate.
_ Aparatul renal sufer influene fiziologice i mecanice care, la unele femei, determin
apariia albuminei n urin.
_ Sistemul glandelor endocrine este foarte mult influenat de sarcin. Se intensific
activitatea hipofizei, tiroidei, suprarenalelor.

_ Sistemul nervos i psihicul se schimb sub influena sarcinii. Cele mai mari modificri
apar in domeniul neurovegetativ.
_ Psihicul femeii se transform, apar comportamente specifice maternitii.
Lunile a III-a - a VI-a
_ Sarcina crete, uterul se mrete i depete simfiza pubian, ajungnd n luna a VI-a
la nivelul ombilicului;
_ Dispar tulburrile iniiale specifice graviditii sau se diminuiaz foarte mult.
_ Se mbuntete starea general funcional i psihic.
_ Legtura dintre femeie i ft, este mai trainic.
_ Funciile organice ale femeii se mbuntesc i are loc o echilibrare a psihicului.
Lunile a VI-a - a VIII-a
_ Sarcina ajunge deasupra ombilicului.
_ La unele gravide apare oboseala, precum i dispnee, palpitaii i alte tulburri organice.
_ Partea superioar a trunchiului se nclin mult napoi i se accentueaz lordoza lombar.
Luna a IX-a
_ Fundul uterului ajunge pn la rebordul costal.
_ Mrimea abdomenului comprim foarte mult organele din torace i abdomen ale cror
funcii sunt mult stnjenite.
Lauzia
Dup evenimentul naterii sntatea femeii luze devine destul de labil, fapt care
necesit a fi ocrotit cu mare atenie, att de cei apropiai ct i de luza nsi.
In perioada luziei au loc importante fenomene de involu ie a modificrilor, care au fost
generate de sarcin, pn cnd femeia i recapt conformaia fizic i echilibrul func ional,
dinainte de sarcin.
Luzia are trei stadii:
1. Luzia imediat;
2. Luzia propriu-zis;
3. Luzia tardiv.
Caracteristicile luziei n cele trei stadii
1. Luzia imediat (primele 24 h) se caracterizeaz prin:
Oboseal marcat din cauza efortului fizic intens depus n timpul travaliului i
expulziei;

Traspiraii profunde, somnolen i cu bradicardie care revine la normal in 2-3


zile;
Creterea diurezei.
2. Luzia propriu-zis (pn n ziua 10-12) se caracterizeaz prin:
Predominana fenomenelor involutive rapide ale uterului, acesta deveid un organ
pelvin in 10-20 zile;
n primele 3-5 zile se pot ntlni ascensiuni termice pn la 37 C 38 C, care au
la baz fenomenele de instalare a secreiei lactate;
Diureza revine n limite normale;
Scderea ponderal este mai evident n primele 10 zile;
Tranzitul intestinal se reia dup aproximativ 48-160 ore, n funcie de starea
prilor moi, alimentaie;
Pot s apar complicaii trombo-embolice.
3. Luzia tardiva (de la 10-12 zile, pe o perioad de 4-6 sptmni) i se caracterizeaz prin:
Organismul sufer modificri lente, progresive, sistemul endocrin, hormonal,
metabolic, ncep s se normalizeze;
Sistemul nervos i recapt reactivitatea obinuit dup o scurt criz de labilitate
neuro-vegetativ i neuro-psihic;
Respiraia este ampl i lent n primele zile;
Pulsul are tendin spre bradicardie datorit noului echilibru neuro-vegetativ;
Tensiunea arterial este normal, dar se pot ntlni creteri tensionale;
Temperatura se poate menine uor crescut cteva zile;
Pielea glandele sudoripare au o activitate crescut, vergeturile se estompeaz,
dar pe abdomen pielea poate ramane cutat;
Muchii abdominali i reiau progresiv tonusul.

Scolioza

O definitie a scoliozei este foarte greu de dat. In general, definitia unei boli cuprinde, in
esenta, etiologia, semnele patognomice si prognosticul acesteia elemente care in cazul scoliozei
sint extrem de neclare. De aceea, incercarea de a defini scolioza poate duce la formulari scurte si
generale sau, din contra, la formulari complicate, greu de retinut.
In esenta, credem ca primul element care trebuie amintit este curbarea in plan
frontal a coloanei vertebrale, cu rotatia vertebrelor, rotatie pe care o gasim prezenta, mai mult sau

mai putin accentuat, in toate scoliozele, indiferent de etiologie, si fara de care nici curburile de
compensare nu s-ar putea forma.
Al doilea element trebuie sa cuprinda compensarea si reductibilitatea curburii
scoliotice. O curbura scoliotica care nu are tendinta la compensare superioara sau inferioara in
ortostatism si care dispare in decubit sau la suspendare, cu usurinta, este mai curand o atitudine
scoliotica sau antalgica.
In starsit, al treilea element trebuie sa-l constituie rasunetul rotatiei si devierii
laterale a coloanei vertebrale asupra regiunilor invecinate. O scolioza, chiar la debutul ei spre
deosebirea de atitudinea scoliotica duce la modificari ale diametrelor toracelui, ale arcurilor
costale, sternului, musculaturii lomboabdominale etc.
De aceea, incercam sa definim scolioza ca o boala evolutiva, caracterizata
printr-una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale, vizibile in plan frontal,
insotite de rotatia vertebrelor, cu tendinta de compensare superioara si inferioara a curburilor,
dar fara tendinta la reducerea completa a acestora prin suspendare sau decubit si cu rasunet
asupra morfologiei trunchiului.
Definitia bolii, insa, nu epuizeaza tot ceea ce se poate spune despre multitudinea
si varietatea scoliozelor. Se mai fac insa multe confuzii, datorita diferitelor clasificari propuse
sau din cauza unei terminologii neclare.
Clasificarea scoliozelor
Are o importanta capitala. Astazi, majoritatea autorilor clasifica scoliozele in
nestructurale si structurale.
Scoliozele nestructurale, daca ne-am ghida dupa definitia scoliozelor data mai
sus, nu ar trebuii sa fie incadrate in aceasta categorie.
Ele pot avea cauze multiple:

Posturale
De compensare
Inflamatorii (tuberculoza, ostiomielite, miozite etc.)

Lombostiace
Isterice
Neinlaturarea cauzei devierii coloanei vertebrale poate duce la deformari durabile, greu
de redus ulterior.
Scoliozele structurale sint adevaratele scolioze care ridica probleme complexe de
tratament. Ele ar putea fi grupate astfel ( o clasificare reluata si completata dupa Osmond-Clark
si Cobb, 1960):
Scolioza idiopatica, de departe cea mai frecventa.
Scolioza osteopatica, cu etiologii variate:

Fragilitati osoase de diferite cauze


Osteoporoze ( senile sau de alte cauze)
Anomalii vertebrale congenitale (scoliozele congenitale)
Boala Scheuermann
Scolioza neuropatica, in cadrul careia ceea secundara poliomielitei (scolioza paralitica)
ocupa locul cel mai important. Alte cauze neuropatice:

Neurofibromatoza
Boala Friedreich
Boala Charcot-Marie
Infirmitatea motorie cerebrala
Anestezia dureroasa congenitala
Sechele dupa meningite purulente.
Scolioza miopatica, care apare mai frecvent in:

Artrogripoza congenitala
Distrofiile musculare
Amiotonia congenitala
Miopatii
Scolioza dismetabolica

Boala Marfan

Scolioza rahitica
Scolioza toracogena, care apare ca urmare a unei deformari toracice, congenitala sau
castigata (traumatism, toracoplastie)
Scolioza de cauza extrinseca:

Scolioza de aparat care se instaleaza in urma portului unor aparate ortopedice

necorespunzatoare
Scolioza radioterapica
Scolioza secundara inegalitatii membrelor inferioare sau dezechilibrarii pelvisului osos.
Cifoscolioza, mai des intalnita ca boala congenitala sau secundara neurofibromatozei.
Indiferent insa de natura scoliozei o serie de elemente trebuie sa fie cercetate si clarificate
de catre medic. De aceea, este util sa aducem unele precizari in legatura cu termenii folositi.
Prin scolioza posturala trebuie inteleasa o curbura corectabila complect in flexie,
decubit sau prin suspendare si la care nu se observa, clinic sau radiologic, anomalii structurale
ale vertebrelor sau toracelui.
Scolioza secundara trebuie identificata cu scolioza de compensare a unui dezechilibru
prcinuit coloanei vertebrale de catre asimetria pelvisului osos, inegalitatea membrelor inferioare,
anchiloze articulare in pozitii vicioase ale articulatiei coxofemurale etc.
Scoliozele structurale se caracterizeaza prin persistenta rotatiei vertebrale si a
defoormarilor costale la flexia anterioara a coloanei vertebrale. Aceste elemente, odata instalate,
sint permanente si corijabile doar chirurgical. Radiologic, corpii vertebrali apar rotati spre
convexitatea curburii, iar procesele spinoase, spre concavitate. Dupa un timp se pot observa si
modificari structurale ale vertebrelor ( vertebre trapezoidale, oblice) sau vertebre modificate
chiar de la inceput ( cuneiforme, hemivertebre)
Cifoscolioze reprezinta combinarea unei curburi a coloanei vertebrale in doua planuri:
frontal si sagital. Cel mai adesea se confunda componenta cifotica cu gibozitatea costala

posterioara din scolioze. Cifozele adevarate (cu exceptia celor insotite de anomalii congenitale)
au rareori devieri laterale.1
Simptomatologia subiectiva
Simpomatologia subiectiva a scoliozelor este foarte redusa.In perioadele evolutive,
bolnavii pot acuza doua simptoame mai suparatoare: astenia si durerea. Mai rar pot acuza
dispnee.
Astenia este relativ constanta. Copilul nu este capabil de eforturi fizice si intelectuale ca
mai inainte. Musculatura ii oboseste mai repede, mai ales ceea solicitata de diversele posturi.
Obiecti, acest lucru se poate observa in timpul examenului clinic: copilul nu-si poate mentine
mult timp pozitia dreapta.
Durerea este un simptom relativ frecvent. In general, este localizata interscapular sau
lombar si are caracterul unei oboseli dureroase, survenind in perioadele de crestere care coincind
cu etapele evolutive ale scoliozei. Aparitia durerii este explicabila prin relaxarea musculaturii si a
ligamentelor care survine in aceste perioade. Instalarea primei perioade dureroase este
considerata ca un semn al perioade profilaxtice din tratamentul scoliozelor.
Dispneea poate fii acuzata de bolnavi la effort si in ortostatism, cand trunchiul se turteste,
dezaxand si jenind functiile viscerale toracica si abdominala.

Traumatismul LIA

Genunchiul este cea mai complexa articulatie a corpului avand un rol important in
locomotie.Aceasta articulatie este predispusa la o serie de afectiuni fie din cauza traumatica
(rupturi ligamentare) fie din cauza uzurii aparute la nivelul articulatiei (gonartroza), fie datorita
inaintarii in varsta.
1 Dr. Corneliu Zaharia si colab. (1980) Scolioza; Editura Medicala Bucuresti; pp. 1113

LIA joaca un rol important in biomecanica genunchiului.Acesta preia 85% din forta carea
translateaza anterior tibia,impiedicand alunecarea acesteia anterior in raport cu femurul,limitand
hiperextensia.
Din totalul traumatismelor de genunchi cele de LIA sunt cele mai frecvente,ca exemplu
putand fi miscarile si pozitiile corpului in timpul unei activitati sportive,momentele in care
genunchiul nu poate prelua corect greutatea corpuli incercandu-se printr-o miscare reflexa
reechilibrarea (exemplu in urma unor sarituri).Sporturile in care sunt cel mai des intalnite astfel
de accidente sunt fotbal schi, volei,sporturi de contact.
LIA este o banda de tesut conjunctiv de legatura ,care uneste portiunea posterioara a
femurului cu partea anterioara a tibiei , de marimea degetului mic,in interiorul articulatiei
genunchiului, atunci cand tibia este rotata spre interior.LIA aluneca peste o alta fasie de tesut de
legatura numita ligament incrucisat posterior,dand nastere astfel unei cruci,de unde provine si
denumirea de ligamente incrucisate.Aceasta furnizeaza stabilitate,limiteaza miscarile de rotatie
interna a tibiei, previne hiperextensia genunchiului , limiteaza deplasarea anterioara a tibiei in
timpul flexiei genunchiului.
Traumatismul LIA este deosebit de dureroasa si necesita timp indelungat de recuperare
pentru a restabili functionalitatea normala a genunchiului.Gradul leziunilor ligamentare variaza
intre usoara (o ruptura mica) si severa (cand o portiune de ligament se rupe in totalitate si se
indeparteaza de tot) .Fara niciun tratament LIA controleaza mai putin miscarile genunchiului si
oasele se freaca intre ele , situatie cunoscuta drept insuficienta cronica a LIA.Miscarile anormale
in articulatie pot distruge in aceasta situatie si cartilajul care acopra extremitatile oaselor
generand osteoartrita.
Traumatismele LIA apar atunci cand articulatia genunchiului este flectata ,rotita (sansele
de accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza) sau in cazul unui contact dur
(piciorul este fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat).
Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune
schimbari rapide de directie ,opriri si alergari repetate , aterizari din saritura (sporturi care se
adreseaza in general varstelr tinere:fotbal ,baschet,schi ,gimnastica,arte martiale etc.) Ratarea
unor trepte la coborarea scarilor;l calcatul gresit pe picior din neatentie duc la entorse la diferite
articulatii ale membrelor inferioare ,care pot fi chiar si cu rupturi ligamentare) ; pasitul intr-o
groapa poate genera de asemenea lezarea LIA (situatii ma des intalnite la varste inaintate sau la

persoanele sedentare sau persoanele care nu au musuculatura lucrata).


Ruptura LIA este de cele mai ulte ori totala,diagnosticul fiind stabilit de ortoped in urma
anamnezei si investigatiilor mai detaliate(RMN).Tratamentul in leziunile LIA poate fi chirurgical
si kinetic.
Cum rezistenta LIA devine mai mica prin inaintarea in varsta, lucru valabil ca de altfel
pentru orice alta parte a corpului , rupturile de LIA apar mai usor la persoanele cu varsta peste 40
de ani.
Mai multe studii au aratat ca exercitiile fizice facute in exces pe suprafete tari,anumite
sporturi practicate la nivel de performanta,unele exercitii din cadrul celor de fitness si
bodybuilding duc la afectarea articulatiei genunchiului , in consecinta pot afecta si ligamentele
din aceasta articulatie.Pe de alta parte de asemenea sedentarismul si obezitatea pot duce la
traumatisme la nivelul articulatiei genunchiului prin greutatea excesiva , dar si prin muschii
neatrenati care sunt mult mai fragili la diferite mici accidente.
Complicaiile rupturii LIA
Complicatiile introperatorii. Sunt exceptionale; este cazul lezarii arterei poplitee sau a
nervului sciatic popliteu extern.
Complicatiile postoperatorii. Durerile in zilele urmatoare interventiei chirurgicale sunt
minime, tolerabile. Ameliorarea tehnicilor chirurgicale (utilizarea artroscopiei,imobilizarea
postoperatorie de scurta durata, reluarea rapida a mersului cu sprijin pe membrul pelvin operat),
a facut ca aceasta interventie sa fie putin agresiva. Existenta durerilor importante trebuie sa
conduca la cautarea unei complicatii, in mod particular a hematomului. Orice interventie
chirurgicala poate produce o sangerare, care este favorizata si de tratamentul anticoagulant
adesea necesar.
Hematomul se manifesta prin aparitia de pete albastre care dispar spontan in cateva
saptamani. Cateodata sangle se poate acumula in cantitate mare in genunchi constituind generand
dureri si tumefactia genunchiului (hemartroza). O noua interventie chirurgicala pentru evacuarea
hematomului poate fi atunci necesara. Infectia constituie riscul oricarei operatii. La nivelul
genunchiului este o complicatie rara, dar grava (Drgan., 2002).
Supravegherea in cursul primelor saptamani care urmeaza interventiei permit depistarea
precoce a febrei, a durerilor, a tumefactiei genunchiului. Este important sa se identifice germenul

care cauzeaza infectia pentru o antibioterapie adecvata. O noua interventie chirurgicala este
necesara pentru a efectua un lavaj minutios al articulatiei. Tromboflebita reprezinta formarea
unui cheag in interiorul unei vene , care se poate produce in ciuda tratamentului anticoagulant.
aceasta complicatie risca sa creasca riscul unei embolii pulmonare.
Algodistrofia se caracterizeaza prin inflamatia importanta a membrului inferior, cu o
redoare precoce, edem si dureri. Aceasta comlicatie este imprevizibila si cauzele ei sunt
necunoscute. Un tratament medical poate fi necesar, alaturi de o reeducare extrem de precauta
pentru a nu favoriza fenimenele inflamatorii la nivelul genunchiului.
Redoarea (limitarea miscarilor) este riscul oricarei interventii chirurgicala la nivelul
genunchiului. Ea este cel mai frecvent rezultatul aderentelor fibroase care se formeaza in
interiorul genunchiului. Redoarea poate face necesara mobilizarea precoce sub anestezie, iar
pentru redorile tardive poate fi nevoie de o reinterventie chirurgicala.
Complicatiile cutanate. Cicatricea poate ramane dureroasa, se poate inconjura de zone de
anestezie, sau de zone hiperdureroase. Complicatiile ligamentoplastiei sunt foarte rar grave si
exceptional dramatice: (artroza, blocaj de genunchi sau amputatie). Cea mai mare parte a
complicatiilor se vindeca fara sechele si nu sunt responsabile decat de inconveniente minore de
durat mic (Baciu., 1977).
Gratie rezultatelor realizate in acesti ultimi ani in tratamenul chirurgical al rupturilor LIA
suntem in masura sa speram un rezultat foarte bun in 90% din cazuri, cu un genunchi stabil,
suplu, cu o mobilitate buna si care sa permita reluarea tuturor sporturilor. Un rezultat insuficeint
poate avea mai multe motive:Esecul interventiei chirurgicale care nu poate sa isi atinga scopul,
recidiva instabilitatilor de genunchi, ruptura grefei. Survenirea ulterioara a artrozei-acest risc
exista daca inaintea operatiei exista o instabilitate importanta, care evolua de mult timp, cu
leziuni asociate cartilaginoase si meniscale.
Aceasta lunga enumerare a complicatiilor si a inconvenientelor nu trebuie sa faca
pacientul sa uite ca ligamentoplastia este o interventie care isi atinge in majoritatea cazurilor
scopul: un genunchi stabil fara dureri si reluarea tuturor activitatilor sportive (Sbenghe., 2002).

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral reprezint oprirea subit a funcionrii creierului. Se poate


produce atunci cnd un cheag de snge (tromb) blocheaz un vas sanguin din creier i nu mai
asigur aportul de snge i de oxigen. Ruptura unui vas sanguin i sngerarea pot provoca un
accident vascular cerebral. n ambele cazuri, cheag sau hemoragie, celulele cerebrale afectate pot
muri. Urmrile unui astfel de accident depinde de regiunea afectat i de gravitatea afeciunilor.
Accidentul vascular cerebral de tip ischemic
Accident ischemic tranzitor (AIT) si Accident ischemic constituit (AIC)
Caracteristici: debut brusc, deficit motor total reversibil, durata episodului nu
depete 24 de ore, caracter repetitiv.
Cauze:
-

rigidizarea

peretilor

arterelor

(ateroscleroza).

Aceasta

este

cauzata

de tensiunea arteriala crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut


-

al colesterolului sangvin aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)


anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o

valva cardiaca reparata,


infectia valvelor cardiace (endocardita)
tulburari de coagulabilitate a sangelui
inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
infarctul miocardic.

Desi mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate sa cauzeze
un accident vascular cerebral ischemic.
Accidentul vascular cerebral de tip hemoragic
Accidentul vacular cerebral hemoragic este cauzat de o sngerare n interiorul creierului
sau n spaiul din jurul creierului. Sngerarea n interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori
crescute pe un timp ndelungat a tensiunii arteriale. Sngerearea n spaiul din jurul creierului
poate fi cauzat de ruperea unui anevrism sau de tensiunea arterial crescut care nu a fost inut
sub control.

Alte cauze de AVC hemoragic, mai puin frecvente, sunt:


-

inflamaia vaselor sanguine, care poate aprea n sifilis sau tuberculoz;

tulburri de coagulabilitate a sngelui, precum hemofilia;

leziuni ale capului sau gtului care afecteaz vasele sanguine din aceste regiuni;
Simptomele unui AVC hemoragic pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se
deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescut n creier, cum ar fi dureri de cap severe,
greuri i vrsturi, nepenirea gtului, ameeli, convulsii, iritabilitate, confuzie i posibil
incontien.
Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi modificai sau nu. Anumite
afeciuni pot crete riscul de AVC. n cazul n care aceste afeciuni pot fi inute sub control, riscul
de AVC poate scdea.
Factorii de risc care pot fi controlai sunt:

Tensiune arterial crescut (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importan dup

vrst;
Diabetul zaharat aproximativ un sfert din pesroanele cu diabet decedeaz prin AVC. Prezena
diabetului crete de 2 ori riscul de accident vascular cerebral, din cauza afectrii circulaiei care

apare n aceast boal;


Nivelul crescut de colesterol din snge poate duce la afeciuni ale arterelor coronare i la infarct
miocardic, care la rndul lor determin lezarea miocardului, iar aceasta la rndul ei poate

determina creterea riscului de AVC.


Afeciuni ale arterelor coronare, care pot determna apariia unui infarct miocardic i a unui

accident vascular cerebral;


Fumatul, inclusiv fumatul pasiv;
Lipsa activitii fizice;
Obezitatea;
Consumul crescut de alcool. Persoanele care consum excesiv alcool, n special cele care au
intoxicaii acute de alcool au un risc mare de AVC. Beia alcoolic se definete prin consumul a

mai mult de 5 pahare de alcool ntr-o perioad scurt de timp;


Folosirea de cocain sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificai sunt:

Vrsta . riscul de accident vascular cerebral crete cu vrsta. Riscul se dubleaz cu fiecare decad
dup 55 ani. Cel puin 66% din toate persoanele cu AVC au vrsta de 65 de ani sau mai mult;

Rasa. Americanii negri i hispanici au un risc mai mare dect persoanele de alte rase. n
comparaie cu albii, americanii negrii tineri, att femeile ct i brbaii, au un risc de 2-3 ori mai

mare de a face un AVC ischemic i de a deceda din cauza aceasta;


Sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la brbai dect la femei pn la vrsta de
75 ani, iar dup aceast vrst femeile sunt mai afectate. La toate vrstele, mai multe femei dect

brbai decedeaz din cauza unui AVC;


Antecedente heredocolaterale. Riscul de AVC este mai mare dac un printe, un frate sau o sor a

avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor;


Prezena n trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.

Integrarea sociala post recuperare

In procesul integrarii sociale,afectiunea pacientului care a beneficiat de recuperare cat si


severitatea sechelelor ramase in urma afectiunii sunt extreme de importante in acest proces.
Dupa cum bine stim si vedem,sunt extrem de multe persoane care au suferit diferite
accidente atat pe baza nervoasa cat si pe baza ortopedica care nu reusesc sa se reintegreze in
societate.
Totodata vedem si persoane care reusesc acest lucru.Ce ii face pe acestia mai speciali?cu
ce sunt ei mai deosebiti? Sunt convins ca sunt mai multi factori care contribue la reusita dar ati
crede ca partea psihologica joaca un rol crucial?
In opinia mea atat persoanele sanatoase cat si persoanele care au avut diferite afectiuni
si trec sau au trecut printr-un program de recuperare partea psihologica este extrem de
importanta. Motivatia fie ea de orice forma atat intrinseca cat si extrinseca este definitorie in
procesul de reintegrare sociala in cazul persoanelor care au suferit diferite afectiune dar este la
fel de importanta in cazut persoanelor sanatoase care participa in mod direct la viata sociala.
Ati privit vreodata banii ca o sursa de motivatie? Pentru marea majoritatea banii sunt o
sursa de motivatie,insa fiecare dintre noi are anumite vise si tin sa cred ca daca fiecare dintre noi
ar reusii sa isi urmareasca visele ar putea fi mereu motivat. Exita doau citate care mi-au trezit

interesul in deosebit. Unul dintre ele suna asa chase your dreams or someone will hire you to
chase theirs iar tradus ar suna cam asa : Urmeaza-ti visele sau cineva te va angaja sa il ajuti sa
iti atinga visele sale. Probabil daca te-ai afla intr-o perioada in care lucrurile nu sunt foarte
asezate in jurul tau iar mintea ta se afla la o rascruce ar putea sa trezeasca anumite intrebari.
In cel de-al doilea citat este vorba binenteles tot de bani,nu de alta dar ne lovim de bani
din ce in ce mai mult si suna cam asa What wil you do,if money was no object si este scris de
catre Allan Watts care este un filosof al secolului 20. VIDEO.
Sper ca am reusit sa atrag putin atentia asupra motivatie. Eu cred ca acest lucru e foarte
important sa il implementam si in mintea unei persoane care se afla la sfarsitul programului de
recuperare si se indreapta spre o interactiune mai mare odata cu terminarea aceteia.
Asa cum persoanele normale au nevoie de motivatie asa si persoanele care au suferit de
diferite afectiuni fie ele amputari de membre,afectiuni neuronale sau interventii chirurgicale.
In functie de sechelele ramase in urma afectiunii,integrarea sociala se poate face prin
mai multe metode:
1. Terapie Ocupationala
Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a
dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala
ofera persoanler cu afectiuni metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati
deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, atat un copil cat si o persoana adulta cu probleme in
dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti
membrii ai societatii.
Rolul terapiei ocupationale poate fi si unul de independenta financiara. Faptul ca acei
oameni sunt independti financiar le ofera o motivatie in plus iar acest lucru le poate spulbera
ideea dependentei de alte persoane.

In situatii extreme faptul ca aceste persoane isi gasesc o activitate le poate oferii un
motiv in plus pentru a traii.

2. Sport
Observam ca beneficiile acestui domeniu sunt tot mai desbatute iar partea de integrare si
relationare este si ea in centrul atentiei. In deosebi sporturile de echipa implica o relatie sociala
destul de buna atat in activitatea prestata impreuna cat si in relatia extra sportiva. Acest lucru se
implementeaza si in cazul persoanelor care sufera de anumite afectiuni.
Aceasta idee se poate observa in cadrul jocurilor Paralimpici unde daruirea,motivatia si
munca acestor oameni se observa cel mai bine iar toate acestea sunt rasplatite cu titlul suprem.
Relatia dintre coechipieri este extrem de vizibila. Ar fi interesant de aflat care este factorul
determinant in motivatia acestor oameni. Care credeti ca este factorul? VIDEO

Bibliografie
1. Balint Nela Tatiana, (2010) Kinetoprofilaxie, curs de studii licienta, Editura Alma
Mater, Bacau.
2. Dr. Corneliu Zaharia si colab. (1980) Scolioza; Editura Medicala, Bucuresti.
3. Doina Marza, (2005) Kinetoprofilaxie primara, Editura Tehnopress, Iasi.
4. Kory-Calomfirescu, t., Fischer, T., Moca, O. (2004). Recuperarea bolnavilor cu
accidente vasculare cerebrale, Editura Risoprint, Cluj Napoca.
5. Kory-Mercea, M., Kory-Calomfirescu, t., (2010) Curs de neurologie pentru
studenii de la Secia de kinetotterapie a Facultii de Educaie Fizic i Sport, vol I,
Editura Risoprint, Cluj Napoca.
6. Marcovici, H., Zolog, Al. (1990) Accidentul vascular cerebral, Editura Facla,
7.

Timisoara.
Sbenghe, T. (1987) Kinetoterapia profilactic, terapeutic i de recuperare, Editura
Medical, Bucuresti.

S-ar putea să vă placă și