MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
DREPT PENAL EUROPEAN
(Ciclul I)

AUTORI:
Lichii Boris
dr. n drept, lector superior
Sergiu Mu
mg. n drept, lector univ.
Aprobat la edina Catedrei tiine penale
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la edina Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIINU 2013

CUPRINS

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL EUROPEAN..3

II. DREPTUL PENAL N CADRUL COOPERRII EUROPENE INTERSTATALE.8
III. DREPTUL PENAL I CONVENIA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI..21
IV. DREPTURILE PRIMORDIAL...25
V. DREPTUL LA INTERRITATE FIZIC (ART.3 CEDO)...28
VI. DREPTUL LA LIBERA ACTIVITATE.32
VII. DREPTURI PROCEDURALE. DREPTUL LA LIBERTATE FIZIC (art.5).35
VIII. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL (art.6)...40
IX. DREPTUL LA RESPECTAREA VIEII PRIVATE I DE FAMILIE (art.8)..52
X. DREPTUL PENAL I DREPTUL COMUNITAR..56
XI. EGECTUL NEGATIV I POZITIV AL DREPTULUI COMUNITAR ASUPRA DREPTULUI PENAL
NAIONAL64
XII. REALIZAREA EFECTULUI POZITIV70

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL EUROPEAN

1. Conceptul dreptului penal european.
2. Obiectul de studiu al dreptului penal european.
3. Unitatea dreptului penal european.

1. Conceptul dreptului penal european

Pe linga dreptul penal naional (intern) exist i drept penal extranaional care implic dou
sau mai multe state i care poate fi denumit un drept penal internaional in sens larg. (a se face
deosebire intre dreptul penal internaioanl vizeaz instituiile reglementate prin convenii
internaionale intre state (extrdare, comisii rogatorii, etc.), iar dreptul internaional penal vizeaz
infraciunile internaionale (faptele, crime i delicte) genocid, aparteid, infraciunile de rzboi.
Doctrina definete prin drept penal internaioanl ramura de drept criminal (unde se include i
procedura penal nu doar drept penal) care reglementeaz ansamblul problemelor de ordin penal ce
se ridic pe plan internaional.
Or, exist trei aspecte ale dreptului penal internaional:
1) drept penal care nu intereseaz decit dou state impune nite probleme clasice. Ex: dac un
cetean al RM ucide o persoan intr-o ar strin, se va impune chestiunea competenei
statului ce-l va judeca i a legii aplicabile. Soluia este furnizat fie de legea intern (CP sau
CPP), fie de conveniile bilaterale (ex. Conv privind extrdarea). Judectorul competent este
un judector naional, aparinind unuia dintre statele implicate (este vorba de o infraciune
ordinar in acest caz, care nu devine internaional decit prin locul comiterii sale).
2) mai recent a aprut un drept penal mondial supravegheat i dirijat de ONU. Deja a 2-a zi
dup al II-lea Rzboi Mondial au fost imprite jurisdiciile internaionale i nu cele
naionale. Aceasta pentru a sanciona autorii infraciunilor contra pcii, de rzboi, i contra
umanitii.
Acordul de la Londra din 8.08.45 stabilea un tribunal militar internaional pentru judecarea
criminalilor de rzboi ale puterilor europene ale Axei, ale cror crime erau fr o localizare
geografic precis. Este vorba de Tribunalul de la Nurenberg, care la 1 octombrie 1946 a condamnat
20 de acuzai, dintre care majoritatea la pedeasp capital.
Mai tirziu, ONU decide in baza rezoluiei 808 (1993) din 22.02.93 s creeze un tribunal
internaional pentru a judeca persoanele prezumate vinovate de violri grave ale dreptului
umanitarinternaional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, incepind cu 1991. Statutul acestui nou
tribunal a fost adoptat de ctre Consiliul de Securitate la 23 mai 1993 prin Rezoluia sa nr.827.
Situat la Haga, el deja a emis mai multe sentine.

Prin Rezoluia N 955 din 8 noiembrie 1994 a fost infiinat i Tribunalul pentru Rwanda. Urmind
experiena tribunalelor internaionale, a fost fondat i Curtea Penal Internaional prin actul din
iulie 1998 de la Roma.
3) Concomitent evolueaz i drepturile penale regionale. In cadrul unei conferine din 1992
de la Helsinki, Asociaie internaional de drept penal a conceput prin termenul regionalizare o
colaborare internaional care implic cel puin trei state independente aparinind unei entiti
geografice bine precizate. Anume in acest cadru se poate vorbi i de drept penal european.
Prin definiie dreptul penal european include ansamblul normelor penale (substaniale,
procedurale, penitenciare) comune mai multor state europene in vederea luptei impotriva
criminalitii i in special contra criminalitii transnaionale organizate. Vis-a-vis de conceptual
dreptului penal european se ridic unele intrebri cum ar fi:
- obstacol prevedea probleme suveranitii: exercitare justiiei penale este un atribut al
suveranitii (ca de altfel i politica extern sau baterea monedei). Din aceste considerente dr.
european d prioritate unor valori ca: statul de drept, democraia sau drepturile omului.
- obstacol const in particularitile naionale in dreptul penal intern, una dintre acestea fiind
deosebirea dintre cele 2 sisteme de drept existente in Europa: romano-germanic i common
law. Cu toate acestea, treptat se trece i la unele asemnri, de ex. in 1986 Anglia creeaz un
minister public, iar unele legislaii europene au inclus probaia. Trebuie de subliniat la fel i
rolul crescind al dreptului scris in rile de common law. La fel exist distincia dintre
sistemul procedural continental (inchizitorial) i sistemul procedural englez (acuzatorial).

2. Obiectul de studiu al dreptului penal European

Prin extremitate se poate vorbi de o bipolaritate a Europei, distingindu-se cea a Consiliului
Europei i Europa Comunitar (instituit prin Tratatul de la Roma 1957 i de la Maastricht din 1992,
modificate prin Tratatul de la Amsterdam semnat in 1997).
Fcnd o incursiune general trebuie s menionm c Uniunea European se fundamenteaz pe 3
piloni:
- I pilon este unul supranaional format din Comunitile Europene;
- al II-lea pilon este interguvernamental privind politica extern i securitatea comun;
- al III-lea creat prin Tratatul de la Maastricht vizeaz cooperarea poliieneasc i judiciar in
materie penal.
Reieind din structura nominalizat dreptul penal european cuprinde trei domenii de cercetare:
I - cooperare intre state in materie penal;
II drepturile omului;
III dreptul penal comunitar (al Uniunii Europene in materie penal).
Cooperarea interstatal european - scopul acesteia este de a lupta contra criminalitii.
(Deci din punct de vedere juridic nu se face o diferen, din punct de vedere lingvistic,
4

asistena presupune un ajutor mutual, iar cooperarea este legtura cu cineva. De aceea se
zice statele coopereaz pentru a se ajuta. Cu toate acestea, actele internaionale folosesc
termenul asisten cu excepia Tratatului de la Maastricht i Amsterdam ce folosesc termenul
de cooperare). Anume aceast cooperare interstatal in materie penal a i pus bazele dreptului
penal european. Din punct de vedere istoric, cooperarea incepe in sec. 19 prin Convenia francobelgian din 12 august 1843 de
asisten in materie fiscal, in special pentru incasarea amenzilor. Astzi cele mai importante
manifestri de asisten penal european sunt: Convenia european de extrdare 1957 i Convenia
european de asisten juridic 1959 toate create sub egida Consiliului Europei.
Drepturile omului in materie penal - se poate constata c drepturile omului au facultatea
de a permite oricui s-i apere libertatea i demnitatea sa graie unor garanii instituionalizate.
Aceast definiie impune dou remarci:
- de ordin formal: pe de o parte se vorbete de drepturi ale omului, pe de alta de liberi
publice. Unii autori prefer s vorbeasc de liberti publice in raport cu dreptul intern i de
drepturile omului in raport cu societatea internaional;
- de ordin fundamental: drepturile omului au un caracter obiectiv, care explic faptul c
drepturile nu sunt atribuite unei persoane printr-un contract, dar se ataeaz acesteia prin
insi natura ei de fiin uman. Astfel se poate vorbi de un universalism al drepturilor
omului. Obligaiile statului se refer la persoan i nu se rsfring asupra altor state parte la
convenie. Izvorul de drept fundamental in acest caz este Convenia European a Drepturilor
Omului semnat la Roma la 04.11.1950.
Dreptul comunitar(mai numit pe nou Dreptul Uniunii Europene). Ideea conceperii unui
spaiu economic european unic apare in 1950. Ministrul francez al afacerilor externe R. Schuman, a
prezentat un proiect care a dus la 18 aprilie 1951 la semnarea la Paris a Tratatului ce instituia
Comunitatea european a crbunelui i oelului.
La 25 martie 1957 la Roma au fost semnate dou tratate ce au fondat Comunitatea european
a energiei atomice (Euratom sau CEEA) i comunitatea economic european (CEE sau piaa
comun).
Cel mai important este ins Tratatul Uniunii Europene semnat la 7 februarie 1992 la
Maastricht de ctre minitrii afacerilor externe ai statelor membre ale Comunitii economice
europene. In realitate ins acest tratat nu a transformat Comunitatea in Uniune. Aceasta nu avea
decit un caracter politic, in absena personalitii juridice proprii (buget, finane)3. Mai recent, ca
urmare a modificrilor de la Amsterdam, Tratatul de la Maastricht se fundamenta pe 3 piloni:
- comunitatea (titlul 1-4)
- politica extern i securitatea comunitii (titlul 5)
- justiia i afacerile interne (poliia) (titlul 5).

3. Unitatea dreptului penal European.

Dreptul penal european este un drept convenional, or, el este bazat pe convenii pe care au
czut de acord s le respecte statele.
Cu toate acestea, caracterul convenional al dreptului penal european este asigurat de
anumite precizri i limite. Precizia are la baz distincia intre tratate-contracte i tratate-legi.
Primele au realizat intre state o operaiune juridic (tratate de comer sau de alian), dar nu creeaz
un drept nou. Celelalte creeaz reguli de drept i au deci un coninut normativ.
Deosebirea respectiv nu este doar de ordin teoretic, or ea are importan in aplicarea
reciprocitii. Principiul reciprocitii nu vizeaz tratatelelegi, dar numai tratatele-contracte.
Dup cum dreptul penal european este creat prin tratatele-legi, in cazul lui nu se aplic
reciprocitatea, deoarece el se impune nu cu titilu de contraprestaie a drepturilor consimite de ctre
alte state semnatare, dar in baza aranjamentelor asumate.
Dreptul penal european are un rol de virf in ierarhia izvoarelor naionale de drept, iar in
calitate de surs a dreptului se exprim prin urmtoarele acte:
(a) Convenia European a Drepturilor Omului. In unele state (Regatul Unit al Marii Britanii,
Irlanda i Norvegia) convenia nu este incorporat in ordinea juridic intern.
Aceste ri au preluat un sistem dualist, nu monist, de unde reiese c dreptul naional i
dreptul european constituie sisteme diferite de drept, care coexist separat. La origini, dreptul
european nu se putea aplica pe plan intern, decit dac a fost incorporat sau dac legislaia naional a
fost transformat: azi din ce in ce mai mult ins exist aplicabilitate direct a normei europene, in
consecin sistemul devenind monist.
In practica statelor cu un sistem dualist, convenia european a drepturilor omului are rolul
de autoritate moral, uneori fiind citat in pledoarii. Aceste state de facto sunt nevoite o dat cu
condamnarea lor la CurteaEuropean a Drepturilor Omului s-i modifice legislaia.
(b) In cadrul d reptului comunitii europene, p rincipiul este superioritatea dreptului
comunitar asupra celui intern. Tratatul Comunitii Economice Europene a instituit o ordine juridic
proprie, integrat sistemului juridic al statelor membre de la intrarea in vigoare a tratatului i care se
impune jurisdiciei lor. Art. 189 al Tratatului de la Roma (249 CE Amsterdam) amintete c
regulamentele au valoare obligatorie i sunt direct aplicabile in orice stat membru.
Aceast supremaie a dreptului comunitar asupra dreptului naional atrage dou efecte:
- paralizia normei naionale concrete;
- obligaia judectorului naional de a prefera norma comunitar fa de orice dispoziie contrar
dreptului naional, chiar i posterioar.
Dr. pen asigur respectul drepturilor omului. Prioritatea drepturilor omului in materie penal,
se confirm i prin conveniile de asisten juridic. Cu titlu de exemplu poate fi indicat Convenia
European de extrdare. Conform art. 9 al acesteia, extrdarea nu va fi acordat atunci cind individul
reclamat a fost judecat definitiv de ctre autoritile statului solicitat.
6

Poate fi invocat Convenia European privind transferul persoanelor condamnate dup care
in art. 3/1 (d) se stipuleaz c condamnatul trebuie s-i dea acordul la transfer, ceea ce evoc
garantarea principiului libertii care
se gsete confirmat sub diferite forme in Convenia EDO.
Obiective de referin:
- S descrie conceptul dreptului penal european;
- S defineasc aspectele cooperrii interstatale europene;
- S disting categoria drepturilor omului ca parte a dreptului penal european;
- S compare dreptul penal european cu dreptul penal internaional;
- S proiecteze noi domenii de cercetare in material dreptului penal european.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. F. Sudre. Droit international et europeen des droits de lhomme PUF, 3 ed., 1997, p.12
2. J.Pradel, G. Corstens. Droit penal europeen. DALLOZ, 1999, p. 13.
3. B. Bouloc. Linfluence du droit communautaire sur le droit penal interne.- Melanges Levasseur, 1992, p.103
4. CEDH 6 fevr. 1976, Syndicat suedois des conducteurs de locomotives, serie A, nr.20, p.30
5. V.L. Dubois. Le role de la Cour de justice des Communautes europeennes. Objet et partee de la protection des droits
fondamentaux. //RID comp. 1981, nr.2.

II. DREPTUL PENAL N CADRUL COOPERRII EUROPENE INTERSTATALE

1. Cooperarea de aplicaie general.

2. Cooperarea in cazuri particulare.
1. Cooperarea de aplicaie general.
Cooperarea interstatal european (sau asistena) in materie penal include un ansamblu de
instrumente. Asistena juridic poate fi definit ca fiind un ansamblu de acte prin care autoritatea
judiciar competent (autoritatea solicitat) ce prezint un stat (stat solicitat) comite unele acte la
solicitarea unei autoriti judiciare solicitante ce reprezint un alt stat (stat solicitant).
Asistena judiciar stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte
judiciare, comisiile rogatorii, precum i mijloacele moderne de investigaie: audierile prin
videoconferin, echipele comune de anchet, livrrile controlate, transmiterea spontan de
informaii, supravegherea transfrontalier, etc.
Necesitatea unei cooperri. Se tie c scopul Consiliului Europei, conform art. 1 al statutului
su este de a realiza o uniune mai apropiat intre membrii si pentru a apra i dezvolta idealurile i
principiile care sunt patrimoniul lor comun i de a favoriza progresul economic i social. Aceste
scopuri CE i le asum in mai multe sectoare, cu excepia aprrii naionale care nu ine de
competena sa. Mai precis CE are urmtoarele domenii principale: drepturile omului, probleme
sociale, educaie, cultur, sport, tineret, sntate public, mediu, patrimoniul cultural, autoritile
locale i regionale, afaceri juridice. Indeosebi in cadrul ultimului sector, este elocvent prezena
dreptului penal i a procedurii penale.
Instrumentele cooperrii. Pentru a pune in eviden cooperarea penal, intervin dou
organisme.
1) Primul, mai ales istoric, este Consiliului Europei el elaboreaz convenii i acorduri i
adopt recomandri, orice act denumit adesea instrument juridic al Consiliului Europei, sau dac
se prefer , al cooperrii interstatle europene.
O Convenie european este un act multilateral elaborat in cadrul CE. Negocierile avute se
soldeaz cu luarea unei decizii de Comitetul de Minitri privind textul final al conveniei; decizia se
adopt cu majoritatea de 2/3 din voturile exprimate i cu majoritatea celor ce au dreptul de a lua
parte in Consiliul minitrilor. Apoi se ia decizia de a deschide convenia spre semnare statelor,
aceast decizie solicit acordul reprezentanilor Consiliului minitrilor. Dup semnare, convenia
pentru a fi integrat in dreptul intern trebuie ratificat de ctre state. Mai tirziu convenia poate fi
completat prin Protocol adiional.
Acordurile au acelai efect juridic ca i conveniile, unica deosebire este c acordurile pot
face obiectul semnrii cu sau fr rezerve de ratificare sau de acceptare, timp in care conveniile
trebuie s fac obiectul unui instrument de ratificare sau de acceptare.
8

Comitetul de minitri adopt Recomandri (mai numite rezoluii) sau acte adresat guvernelor
i statelor memnre pentru a deveni ghid legislaiilor lor naionale. Aceste atrateaz probleme de
importan minor sau prezint nite soluii notorii la unel eprobleme, care potrivit experilor nu mai
au nevoie de o convenie in acest sens. Uneori recomandrile par afi o interpretare a aplicrii
conveniilor. Ele completeaz rapoartele explicative la textele conveniilor.
2) In urma semnrii tartatului de la Maastricht pentru state asistena nu a mai devenit o
chestiune politic, dar o necesitate de coexisten in comun.
Consiliul minitrilor justiiei i al afacerilor interne decid asupra cooperrii judiciar i
poliieneti. Acest consiliu (ca organ ce formeaz al 3 pilon al UE) este insrcinat cu adoptarea
diveselor instrumente de cooperare in cadrul UE.
Acest comitet adopt convenii: Convenia din 1995 cu privire la extrdare; Convenia din
1995 privind interesele financiare din comunitate; Convenia din 1996 privind extrdarea intre
statele membre ale UE. De asemenea comitetul eman Racomandri i Rezoluii. Acestea sunt
adresate guvernelor membre pentru a li se aduce la cunotin practica judiciar. (ex: cea privind
aciunea comun impotriva drogurilor; impotriva tratamentului fiinelor umane; luptei contra
rasismului; exploatrii sexuale a copiilor etc.)
Principalele instrumente ale cooperrii in materie penal a Consiliului Europei sunt:
1. Convenia european de extrdare din 13/12/1957
2. Protocol adiional la Convenia european de extrdare din 15/10/1975
3. Al doilea Protocol adiional la Convenia european de extrdare din 17/3/1978
4. Convenia european pentru reprimarea terorismului din 27/1/1977
5. Convenia european de asisten judiciar in materie penal din 20/4/1959
6. Protocol adiional la Convenia european de asisten judiciar in materie penal din 17/3/1978
7. Convenia european privind transmiterea procedurilor penale din 15/5/1972
8. Convenia european privind compensarea victimelor infraciunilor de violen din 24/11/1983
9. Convenia european asupra transferrii persoanelor condamnate din 21/3/1983
10. Protocol a diional la Convenia asupra transferrii persoanelor condamnate din 18/12/1997
11. Convenia european privind recunoaterea internaional a hotrarilor judiciare in materie
penal din 28/5/1970
12. Convenia european privind controlul achiziionrii i deinerii armelor de foc de ctre
particulari din 28/6/1978
13. Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante din 26/11/1987
14. Protocolul Nr. 1 la Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
15. Protocolul Nr. 2 la Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
16. Convenia referitoare la splarea, depistarea, reinerea i confiscarea produselor infraciunilor
9

din 8/11/1990.
17. Convenia Consiliului Europei cu privire la splarea, depistarea, reinerea i confisarea
produselor infraciunilor i finanarea terorismului din 16/5/2005.
18. Convenia privind protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane cu privire la
aplicarea biologiei i medicinei: Convenia privind drepturile omului i biomedicine din 4/4/1997
19. Protocol adiional la Convenia pentru protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane
cu privire la aplicarea biologiei i medicinei, care interzice clonarea fiinei umane din 12/1/1998
20. Convenia penal cu privire la corupie din 27/1/1999
21. Protocol adiional la Convenia penal cu privire la corupie din 15/5/2003
22. Convenia cu privire la cibercriminalitatea din 23/11/2001
23. Protocol adiional la Convenia cu privire la cibercriminalitatea, relativ la incriminarea actelor cu
caracter rasist i xenofob comise prin sistemele informatice din 28/1/2003
24. Protocolul Nr. 13 la Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale
relativ la abolirea pedepsei cu moartea in orice circumstane din 3/5/2002
25.Convenia Consiliului Europei cu privire la combaterea traficului de fiine umane din 16/5/2005
Asistena juridic primar n materie penal - asistena judiciar internaional in materie
penal se solicit de ctre autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de
autoritile judiciare din statul solicitat, in baza tratatelor internaionale sau, in lipsa acestora, pe
baz de reciprocitate.
Trebuie de amintit, c prin cooperare de aplicare general, se inelege acea care intereseaz
toate infraciunile i toi delincvenii. E de notat c aceasta nu are mereu aceeai natur.
Din punct de vedeer tehnic cooperarea se realizeaz in dou maniere:
1) Intr-un caz un stat (solicitat) nu face decit s ajute un alt stat (solicitant)- aceast asisten
denumit secundar;
2) In alt caz, un stat transfer altuia gestiunea total sau parial a procesului penal, vorbind
astfel de asisten primar (un abandon de suveranitate).
Principiul non-bis-in-idem - esena acestui principiu e c persoana nu poate rspunde de
dou ori pentru aceeai fapt.
Problema se pune atat in dreptul intern, cat i in cel internaional, cu atat mai mult c trebuie
s se tie dac, dup ce persoana a fost judecat definitiv intr-un stat, ar mai fi ea susceptibil de
rspundere in alt stat sau s i se aplice o pedeaps de ctre o instan internaional pentru aceeai
fapt. Dup un prim concept, o nou urmrire ar fi posibil, deoarece tragerea la rspundere a
persoanei ar fi un atribut al suveranitii statului. Dar, potrivit unei alte concepii, mai liberale,
urmrirea secundar ar trebui interzis in virtutea principiului echitii.
Acest principiu trebuie ineles atat in sens material, cat i procesual. In sens material, se pune
intrebarea dac non bis in idem se refer doar la faptele susceptibile de rspundere penal. Potrivit
lui, este vorba de o fapt penal, adic infraciune. Totui, acest principiu nu exclude posibilitatea ca
10

rspunderea penal s coexiste, de exemplu, cu rspunderea civil sau disciplinar, in acest caz nu
trebuie s se considere ca fiind lezat principiul nominalizat.
Totodat, principiul discutat nu exclude posibilitatea ca pentru o infraciune svarit
persoanei s i se aplice mai multe sanciuni penale, dar numai dac aceste sanciuni se cumuleaz
din raiuni diferite i dac ele au funcii diferite. De exemplu, pe lang pedeapsa principal i se poate
aplica i una complementar sau o msur de siguran.
Transferul de procedure - exist dou cazuri cind acestea pot interveni:
1. Denunarea fcut de un stat in scopul inceperii unei urmriri de ctre alt stat;
2. Transmiterea urmriri deja incepute.
(A).De exemplu, presupunem o infraciune comis pe teritoriul statului A de ctre un individ
care triete pe teritoriul statului B sau acre s-a refugiat aici. Presupunem c statul A nu dorete s
extrdeze individul. Poate oare el s sesizeze statul B denunindu-i faptele in vederea urmririi de
ctre statul B? Rspunsul este dat de art. 21 al Conveniei europene de asisten judiciar din 1959,
de cea din 1972 i Acordul din 1990.
Principiul de baz este c un stat normal competent de a efectua urmrirea unei infraciuni
poate solicita altuia dintre partenerii si de a urmri la rindu-i aceast infraciune, cu condiia c
autorul faptei s fie un resortisant al acestui stat, sau s se afle pe teritoriul acestuia sau deine
reedina lui. Aceast transmitere a urmririi presupune anumite condiii: aceeai definire a
infraciunii; dubla incriminare; aceeai calitate a subiectului activ sau a victimei. Se va aplica legea
statului solicitat, inclusiv pentru alegerea sanciunii. Detenia provizorie nu se poate aplica decit
dac este prevzut de ambele state.
(B).Principiul aplicat este cel al asimilrii. Conform art. 26 al Conveniei europene privind
transferul de proceduri in materie penal, orice act in scopul urmririi, indeplinit in statul solicitant
conform legilor i regleemntrilor sale in vigoare, are aceeai valoare in statul solicitat ca i cum ar
fi fost indeplinit de ctre autoritile acestui stat, fr ca aceast asimilare s poat avea efectul de a
da acestui act o for probant superioar aceluia pe care o are in statul solicitant. Orice act
intreruptor de prescripie, valabil intocmit in statul solicitant, are aceleai efecte in statul solicitat i
invers.
Conform Conveniei europene privind transferul de proceduri n materie penal din 1972
exist dou cazuri al transferului de proceduri: transfer unic sau pluralitate de proceduri penale.
De exemplu statul solicitant care a inceput urmrirea poate solicita statul pe teritoriul cruia
se afl infractorul, s preia derularea procedurii penale din diferite considerente, dar care astfel ar
asigura soluionarea mai adecvat, i dac statul solicitat accept, atunci intervine transmiterea
urmririi. In practic statul solicitant este adesea cel in care s-a comis fapta, iar statul solicitat este
cel unde s-a refugiat infractorul.Transmiterea unic a urmrii este reglementat de titlul III al
Conveniei din 1972 . Printre condiiile acesteia sunt:

11

 Condiii de fond:
Competena statului solicitat - dac legea intern nu-i permite preluarea urmrii atunci statul
nu poate accepta transmiterea acesteia (Art. 2 al conveniei).
Reciprocitatea incriminrii - conform art. 7 al conveniei, urmrirea nu poate fi exercitat in
statul solicitat decit atunci cind fapta in legtur cu care s-a solicitat inceperea urmririi ar fi
infraciune in cazul comiterii pe teritoriul acestui stat i cind autorul ar fi pasibil de o condamnare i
in baza legilor acestui stat. Ideea e c nu doar fapta trebuie incriminat in sistemul de drept naional
al statului solicitat, dar i s constituie infraciune, nu doar o contravenie administrativ pasibil de
amend.
Lista cazurilor cnd un stat poate solicita unui alt stat s nceap urmrirea - conform art.8,
un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant s inceap urmrirea in unul sau mai
multe dintre cazurile urmtoare:
- Dac acuzatul are reedina obinuit in statul solicitat;
- Dac acuzatul este cetean al statului solicitat sau dac acest stat este statul su de origine;
- Dac acuzatul exercit sau urmeaz s execute o pedeaps privativ de libertate in statul
solicitat;
- Cind acuzatul face obiectul, in statul solicitat, al unei urmriri judiciare pentru aceeai
infraciune sau pentru alte infraciuni;
- Dac se consider c transferul urmririi este justificat prin interesul de a descoperi adevrul
i, mai ales, dac elementele de prob cele mai importante se gsesc in statul solicitat;
- Dac se consider c executarea unei eventuale condamnri in statul solicitat este
susceptibil s amelioreze posibilitile de reintegrare social a condamnatului;
- Dac se consider c prezena acuzatului la audieri nu poate fi asigurat in statul solicitat;
- Dac statul solicitant consider c nu este in msur s execute o eventual condamnare,
chiar atunci cind are calea extrdrii, i c statul solicitat este in msur s o fac.
Obstacole ale acceptrii cererii - conform art. 10, statul solicitat nu va da curs cererii dac:
- Aceasta nu este conform cu dispoziiile art. 6.1 i ale art. 7.1;
- Exercitarea urmririi este contrar dispoziiilor art. 35 (non bis in idem);
- La data menionat pe cerere, prescripia aciunii publice este implinit in statul solicitant,
conform legislaiei sale.
Principiul liberei acceptri a fost intrit prin cazurile exprese indicate, cind statul solicitat
poate refuza acceptarea cererii (art. 11):
- Dac consider c motivul pe care se bazeaz cererea, in aplicarea art. 8, nu este justificat;
- Dac acuzatul nu are reedina obinuit in statul solicitat;
- Dac acuzatul nu este cetean al statului solicitat i nu avea reedina sa obinuit pe
teritoriul acetsui stat in momentul comiterii infraciunii;
- Dac consider c infraciunea in legtur cu care se solicit urmrirea are un caracter politic
sau este o infraciune pur militar ori pur fiscal;

12

Dac estimeaz c exist motive serioase s cread c cererea de urmrire este determinat
de considerente de ras, naionalitate sau opinii politice;
- Dac propria sa lege este deja aplicabil faptei i dac, conform acestei legi, aciunea public
este prescis la momentul primirii cererii; in acest caz, nu se va putea face aplicarea
prevederilor art. 26.2.
- Dac competena sa se bazeaz exclusiv pe prevederile art. 2 i dac, in momentul primirii
cererii respective, aciunea public este prescris conform legii poprii, luindu-se in
considerare prelungirea cu 6 luni a termenuluide prescripie prevzut la art. 23,
- Dac fapta s-a comis in afara teritoriului statului solicitant,
- Dac urmrirea este contrar angajamentelor internaionale ale statului solicitat;
- Dac urmrirea este contrar principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;
- Dac statul solicitat a inclcat o regul de procedur prevzut in aceast convenie.
Statul solicitat, poate revoca dup acceptare cererea, dac ulterior se descoper motivele indicate
in art. 12:
- Dac ar fi evident c prezena acuzatului nu poate fi asigurat pentru audiere in acest stat sau
dac o eventual condamnare nu poate fi executat in statul respectiv;
- Dac unul dintre motivele de refuz prevzute la art. 11 este descoperit inainte de inceperea
judecrii cazului de ctre o instan;
- In alte cazuri, dac statul solicitant este de acord.
-

Condiii de procedur.
Privind statul solicitant:
- Cererea este fcut in scis (art. 13.1) Nu se vorbete de modalitile moderne, telecopii etc.
Cererea trebuie datat necesar pentru prescripie (art. 10 nu se da curs cererii daca este
expirat termenul de prescripie).
- Cererile sunt adresate de ctre Ministerul Justiiei, fie conform acordurilor speciale, direct de
ctre autoritile statului solicitant. In cazuri urgente cererile se transmit prin INTERPOL.
- Cererea este insoit de original sau copie certificat a dosarului penal, precum i toate
documentele utile( art. 15 ). In ceprivete traducerea in limba statului solicitat, convenia nu
o cere.
- Statul solicitant informeaz in scris statul solicitat in legtur cu toate actele de procedur
sau cu msurile relative la aciunea public luate in statul solicitant dup transmiterea cererii.
Aceast notificare e insoit de orice documente utile (art. 15.2).
Privind statul solicitat:
- Dac un stat contractant consider informaiile furnizate de ctre un alt stat contractant
insuficiente pentru a-i permite s aplice prezenta convenie, cere completarea informaiilor
necesare. El poate fixa un termen pentru primirea informaiilor (art. 14).
- Statul solicitat informeaz, fr intirziere, statul solicitant despre decizia sa asupra cererii de
urmrire (art. 16).
13

Statul solicitat trebuie s anune acuzatul despre cererea de urmrire, cu scopul de a-i permite
acestuia s ii expun argumentele inainte ca acest stat s ia o hotrire in legtur cu cererea
respectiv (art. 17).
Transmiterea executrilor - expresia transmiterea executrilor trebuie ineleas in sens larg:
nu doar privind pedepsele privative de libertate dar i cele care privesc orice decizie represiv emis
de judector. Cu toate acestea, asistena penitenciar comport trei elemente:
- Supravegherea condamnailor;
- Transferul condamnailor;
- Plata amenzilor.
Supravegherea condamnailor - azi in toate statele Europei, tehnici ca liberarea condiionat sau
aminarea executrii pedepsei sunt des practicate, deoarece ele sunt mai ieftine. Judectorii nu ar
aplica aceste instituii fa de cetenii strini, de frica creterii recidivei. De aceea a fost elaborat
Convenie european pentru supravegherea persoanelor condamante sau liberate sub condiie din
30.11.1964 n vigoare la 22.07.1975.
Condiiile cooperrii:
Pozitive - subiect nu poate fi persoana bnuit,inculpat a crei vinovie nu este
recunoscut. Conform art. 2 infractor este persoana care pe teritoriul unei pri contractante:
a) a fost recunoscut vinovat de instan i eliberat condiionat fr pronunarea sentinei;
b) a fost suspendat sentina implicind privarea de libertate, sau executarea creia a fost
suspendat condiional, total sau parial, fie in timpul sentinei sau in rezultat.
- decizia de culpabilitate sau de condamnare trebuie s fie definitiv i s aib putere executorie art.3
- reciprocitatea incriminrii, conform art. 4, infraciunea trebuie s fie pasibil de pedeaps conform
legislaiei statului solicitant i solicitat.
Negative - art. 7 prevede obstacole acordrii asistenei:
Obstacole obligatorii (alin.1):
- dac solicitarea este considerat de statul solicitat c poate prejudicia suveranitatea,
securitatea, principiile fundamentale ale sistemului de drept sau alte interese eseniale;
- dac solicitarea se refer la o sentin pentru infraciunea care a fost judecat in final in statul
solicitat;
- dac aciunea pentru care a fost pronunat sentina este considerat de statul solicitat fie o
infraciune politic sau o infraciune legat de politic,sau o infraciune pur militar;
- dac pedeapsa impus nu poate fi solicitat din cauza expirrii timpului, conform legislaiei
statului solicitant sau a statului solicitat;
- dac infractorul a fost amnistiat sau graiat atit in statul solicitant, cit i in statul solicitat.
Obstacole facultative (alin.2):
- dac autoritile competente in statul solicitat au decis s nu intenteze proces sau s intrerup
procesul deja inceput, in legtur cu aceeai aciune;
- dac aciunea pentru care a fost pronunat sentina reprezint i subiectul procesului in statul
- solicitat;
-

14

dac sentina la care se refer solicitarea a fost pronunat in abseb;

in msura in care statul solicitat consider c sentina nu se conform cu principiilede
aplicare a dreptului penal, in special dac datorit virstei infractorul nu a putut fi condamnat
in statul solicitat.
Transferul condamnailor - Convenia european asupra transferrii persoanelor condamnate
adoptat la Strasbourg la 21 martie 1983 creaz un mecanism mai simplificat, mai rapid i flexibil
pentru repatrierea propriilor resortisani.
Convenia a fost completat de un Protocol a diional la Convenia asupra transferrii
persoanelor condamnate din 18.12.1997.
- condamnare desemneaz orice pedeaps sau msur privativ de libertate, pronunat de
ctre un judector pentru o durat limitat sau nedeterminat in temeiul unei infraciuni
penale;
- hotrare desemneaz o hotrare judectoreasc prin care se pronun o condamnare;
- statul de condamnare desemneaz statul unde a fost condamnat persoana care poate fi
transferat sau care deja a fost transferat;
- statul de executare desemneaz statul ctre care condamnatul poate fi transferat sau a fost
deja transferat, in vederea executrii condamnrii sale.
Iniiativa transferului - poate fi cerut fie de ctre statul de condamnare, fie de ctre statul de
executare. Dac condamnatul nu poate prezenta o cerere formal de transfer, el poate exprima dorina
sa de a fi transferat prin adresarea fa de statul de condamnare sau a celui de executare. El poate de
asemenea atrage atenia autoritilor statului de condamnare asupra strii sale personale fcind
referin la situaia sa cultural sau familial.
-

Condiiile transferrii :
Condiii de fond
- condamnatul trebuie s fie resortisant al statului de executare;
- hotrarea trebuie s fie definitiv-adic a exprirat termenul de atac sau s-au epuizat cile de
atac pentru statul de condamanre;
- durata condamnrii pe care cel condamnat o mai are inc de executat trebuie s fie de cel
puin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau s fie nedeterminat;
- transferul este consimit de ctre persoana condamnat sau, dac in raport cu varsta sau cu
starea fizic ori mintal a acesteia unul dintre cele dou state consider necesar, de ctre
reprezentantul persoanei- ca s fie consimmintul valabil el trebuie s corespund unor
condiii :
Art. 4 : Orice condamnat cruia i se pot aplica prevederile prezentei Convenii trebuie s fie
informat de ctre statul de condamnare despre coninutul exact al prezentei Convenii. Dac
condamnatul i-a exprimat, pe lang statul de condamnare, dorina de a fi transferat in temeiul
prezentei Convenii, acest stat trebuie s informeze despre aceasta statul de executare cat mai curand
posibil, dup rmanerea definitiv a hotrarii.
15

Art. 7 : Statul de condamnare va proceda in a fel incat persoana care trebuie s-i dea
consimmantul la transferare in temeiul art. 3 paragraful 1 d) s o fac de bunvoie i in deplin
cunotin de consecinele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta
va fi guvernat de legea statului de condamnare. Statul de condamnare trebuie s dea statului de
executare posibilitatea s verifice, prin intermediul unui consul sau al altui funcionar desemnat de
acord cu statul de executare, c acest consimmant a fost dat in condiiile prevzute in paragraful
precedent.
- aciunile sau omisiunile care au dat natere condamnrii trebuie s constituie o infraciune
penal in raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui s constituie o astfel de
infraciune, dac ar fi survenit pe teritoriul su-dubla incriminare;i
- statul de condamnare i statul de executare trebuie s se pun de acord asupra acestei
transferri.-aceasta ar fi o condiie prealabil tuturor, or nu poate incepe colaborarea fr
semnarea din partea statelor.
Condiii de form:
Cererile de transferare i rspunsurile trebuie formulate in scris. Aceste cereri trebuie s fie
adresate de ctre Ministerul de Justiie al statului solicitant Ministerului de Justiie al statului
solicitat. Rspunsurile trebuie comunicate pe aceleai ci.
Orice parte poate, printr-o declaraie adresat Secretarului general al Consiliului Europei, s
indice faptul c ea va utiliza alte ci de comunicare. Statul solicitat trebuie s informeze statul
solicitant, in cel mai scurt timp, despre hotrarea sa de a accepta sau de a refuza transferarea cerut.
Art, 6 : documentele c e trebuie depuse Statul de executare trebuie, la cererea statului de
condamnare, s furnizeze acestuia din urm:
- un document sau o declaraie care s indice c per-soana condamnat este resortisant al
acelui stat;
- o copie de pe dispoziiile legale ale statului de exe-cutare din care s rezulte c aciunile sau
omisiunile care au dat loc condamnrii in statul de condamnare constituie o infraciune
penal in raport cu dreptul statului de execu-tare sau ar constitui o astfel de infraciune, dac
ele ar surveni pe teritoriul su;
- o declaraie coninand informaiile prevzute la art. 9 paragraful 2. Dac se cere o
transferare, statul de condamnare tre-buie s furnizeze statului de executare urmtoarele
docu-mente, cu excepia cazului in care unul sau cellalt dintre cele dou state ar fi indicat
deja c el nu i-ar da acordul la transferare:
- o copie, certificat pentru conformitate, de pe hot-rare i de pe dispoziiile legale aplicabile;
- indicarea duratei condamnri deja executate, inclu-siv informaii asupra oricrei detenii
provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act privind executarea condamnrii;
- o declaraie constatand consimmantul la transfe-rare, aa cum se prevede in art. 3
paragraful 1 d);

16

de fiecare dt cand va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice
informaie asupra tra-tamentului su in statul de condamnare i orice recoman-dare pentru
continuarea tratamentului su in statul de executare.
Tranzitul:
O parte trebuie, in conformitate cu propria sa legislaie, s consimt la o cerere de tranzit al unui
condamnat pe teritoriul su, dac cererea a fost formulat de ctre o alt parte care ea insi s-a
ineles cu o alt parte sau cu un stat ter asupra transferrii unui condamnat spre sau dinspre teritoriul
su.
O parte poate refuza s acorde tranzitul:
a) dac condamnatul este unul dintre resortisanii si;sau
b) dac infraciunea care a dat loc la condamnare nu constituie infraciune conform legislaiei sale.
O parte poate consimi la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul su, formulat de
ctre un stat tert, dac acesta din urm a convenit cu o alt parte asupra transferrii spre sau dinspre
teritoriul su.
Partea creia ii este cerut tranzitarea poate menine condamnatul in detenie pe perioada
strict necesar tranzitrii teritoriului ei.
Partea solicitat s acorde tranzitul poate fi invitat s dea asigurarea c persoana
condamnat Nu va fi nici urmrit, nici deinut, sub rezerva aplicrii paragrafului precedent, nici
supus vreunei alte restricii a libertii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte
sau condamnri anterioare plecrii sale de pe teritoriul statului de condamnare.
Nici o cerere de tranzit nu este necesar, dac se folosete calea aerian pe deasupra
teritoriului unei prti i nu este prevzut nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printro declaraie adresat Secretarului general al Consiliului Europei, in momentul semnrii sau
depunerii instrumentului su de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, s pretind a-i fi
notificat orice tranzitare pe deasupra teritoriului su.
-

Asistena juridic secundar n materie penal.

Asistena major extrdarea.
In ceea ce privete aspectul legat de extrdarea persoanelor care au svarit o infraciune pe
teritoriul statului de unde provin, exist in general un consens la nivel internaional. Apar ins i
interpretri diferite in ceea ce privete extrdarea persoanelor care au dobandit o form de protecie
i exist o atitudine de respingere a solicitrii extrdrii, in special din partea statelor membre ale
U.E. i a celor care au aderat la normele acestei structuri, dar care nu sunt membre ale acesteia,
atunci cand este vorba de extrdarea unei persoane care in ara sa de origine a fost condamnat la
pedeapsa capital (a se vedea cazul tipic de refuz a extrdrii in ceea ce-l privete pe liderul kurd
Abdulah Ocealan, care nu a fost extrdat Turciei pan cand acest stat nu a dat garanii ferme U.E.,
de transformare a pedepsei capitale in inchisoare pe via).

17

Dup cum se constat din cuprinsul definiiei de mai sus, extrdarea nu poate fi decat rodul
cooperrii internaionale, cooperare destinat infptuirii actului de justiie asupra unor indivizi care
nu se mai afl in domeniul suveranitii judiciare a statului, prin intermediul altui stat sau al unor
organisme internaionale, aprute ca urmare a evoluiei la nivel instituional. Tocmai pentru ca acest
lucru s nu poat fi posibil, la data de 13.12.57, la Paris se adopt Convenia european de extrdare,
prin care statele semnatare se angajeaz s-i predea reciproc persoanele care sunt urmrite pentru o
infraciune sau in vederea executrii unei pedepse sau luarea msurii de siguran de ctre
autoritile judiciare ale prii solicitante.
Tratatele bilaterale au in cuprinsul lor in general tot ceea ce asigur soluionarea efectiv a
numeroase situaii ce pot fi exprimate de o cerere de extrdare. In general, au drept principal
obiectiv recunoaterea i executarea hotrarilor judectoreti, drept pentru care prile vor proceda la
extrdarea celor impotriva crora s-a inceput un proces penal sau care urmeaz s execute o
pedeaps. Sunt de asemenea enumerate condiiile in care opereaz extrdarea, situaiile in care
aceasta nu opereaz, obligaiile in caz de refuz a extrdrii, in ce situaii poate fi amanat extrdarea
i ce situaii impiedic urmrirea, judecarea sau deinerea in vederea executrii unei pedepse i ce
excepii pot apare in asemenea situaii. Din punct de vedere procedural, acestea stabilesc ce
documente trebuie s insoeasc cererea de extrdare, in ce condiii poate opera arestarea i cum
poate ea deveni operaional inainte de primirea cererii de extrdare, care este durata acesteia i
condiiile in care aceasta.
- Condiii privitoare la persoan;
- Condiii privitoare la fapte;
- Condiii privitoare la pedeaps;
- Condiii privitoare la competen;
- Condiii privitoare la procedur.
Asistena minor asistena poliieneasc.
In cadrul Cooperrii poliieneti i judiciare n materie penal, domeniu introdus formal in
dreptul comunitar prin Tratatul de la Maastricht, se urmrete rezolvarea problemelor legate de
libera circulaie a persoanelor in cadrul Pieei Interne. Art.29 din Tratatul UE enumer domeniile de
interes comun in cadrul Cooperrii poliieneti i judiciare in materie penal, cum ar fi prevenirea i
combaterea criminalitii printr-o colaborare strins a poliiei, vmii i justiiei i apropierea
legislativ a normelor statelor membre in materie penal. Art.42 din Tratatul UE prevede c unele
domenii ale Cooperrii poliieneti i judiciare in materie penal pot fi comunitarizate, in urma unei
hotriri, in unanimitate, a Consiliului.
Europolul - In baza Conveniei privind Europolul din 26 mai 1995 (in vig la 01.10.1998) sa creat Biroul European de Poliie Europol, cu sediul al Haga, care i-a inceput activitatea in iulie
1999, dup ce convenia a fost ratificat de toate statele Uniunii Europene. Competena sa a fost
lrgit prin tratatul de la Amsterdam.

18

Obiectivul urmrit de Europol este de a asigura un mai bun schimb de informaii intre statele
membre ale UE i de a permite stringerea de informaii i constituirea unei baze de date privind
faptele penale, precum i transmiterea acestor date ctre autoritile naionale. Europolul nu este o
instituie a CE, ci o organizaie internaional de sine stttoare. Statele membre nu transfer
Europolului competene din domeniul poliienesc, pstrarea ordinii i linitii i garantarea siguranei
interne a statelor rminind in cotinuare in competena statelor membre.
Sistemul de informare Schengen - a fost creat de prile la Convenia de la Schengen pentru
a facilita comunicarea datelor privind persoanele i obiectele. Sistemul informaional cuprindedou
elemente: fiiere naionale numite Pri naionale, i un fiier central la Strasbourg numit support
tehnic. Fiierele naionale se completeaz de datele oferite de autoritatea poliieneasc desemnat
din statul respectiv.
Datele privind persoanele privesc indivizii disprui, cei cu interdicii de deplasare intr-un
stat, cei semnalai in vederea extrdrii sau arestrii, cei dai in urmrire. Datele privind bunurile
privesc cele sustrase, disprute sau gsite, vehiculele, arme de foc, documente de identitate i bilete
ale bncilor. Scopul sistemului este asigurarea ordinii publice i a statelor membre.
Asistena judiciar comisii rogatorii. Comisiile rogatorii internaionale in materie penal
sunt acte care tind s infptuiasc printr-o autoritat judiciar competent (solicitat), aparinind unui
stat (solicitat) una sau mai multe acte de instrucie pe contul unei autoriti judiciare competente
(solicitante) privind un alt stat (solicitant) in vederea soluionrii unui proces penal.
Ele nu trebuie confundate cu comisiile rogatorii solicitate de un stat agenilor diplomatici sau
consulari ale aceluiai stat pentru audierea resortisanilor acestuia. Comisiile rogatorii din urm nu
reflect dreptul internaional decit in msura in care unele convenii prevd expres posibilitatea
statului de a soluiona unele conflicte de naionalitate pe teritoriul altui stat.
Condiiile comisiilor rogatorii:
- infraciunea care motiveaz comisia rogatorie trebuie s fie sancionat potrivit legii prii
solicitante i a prii solicitate;
- infraciunea care motiveaz comisia rogatorie trebuie s fie susceptibil de a da loc la
extrdare n ara solicitat;
- indeplinirea comisiei rogatorii trebuie s fie compatibil cu legea prii solicitate.
Convenia nu stabilete condiii de termen, dar conform art 51 al Conveniei de aplicare a
Acordului Schengen din 19.06.1990, nu e necesar s fie vorba de o infraciune extradabil, dar
suficient s fie una susceptibil de o pedeaps privativ de libertate de maximum 6 luni in ambele
statele repsective, iar dac este o infraciune de tip administrativ cu referin la calea judiciar, s fie
susceptibil de acest termen cel puin intr-unul dintre state.

19

2. Cooperarea in cazuri particulare.

La acest compartiment atribuim unele reglementri europene care presupun anumite semen
distinctive de la regulile generale stabilite prin Convenia european de asisten judiciar in materie
penal, printre acestea ar fi :

Convenii ce protejeaz exclusiv personae.

Convenia din 08.11.68 privind circulaia rutier.
Convenia din 26.11.68 privind imprescriptibilitatea crimelor de rzboi i a crimelor contra
umanitii.
Convenia din 26.1.87 pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante.
Protocol adiional din 12.01.98 la Convenia pentru protecia drepturilor omului i a
demnitii fiinei umane fa de aplicaiile biologiei i medicinei, referitor la interzicerea
clonrii fiinelor umane.

Convenii ce protejeaz parial persoana

- Convenia din 08.11.90 privind splarea, depistarea, sechestrarea i confiscarea veniturilor
provenite din activitatea infracional.
- Convenia din 28.06.1978 cu privire la controlul achiziionrii i deinerii armelor de foc de
ctre particulari.
- Convenia din 24.11.1983 privind despgubirea victimelor infraciunilor violente.

Obiective de referin:
- S descrie principiile asistenei juridice primare in materie penal;
- S identifice condiiile realizrii extrdrii ;
- S recunoasc actele de reglementare a cooperrii in cazuri particulare ;
- S compare cooperarea primar cu cea secundar ;
- S evalueze rolul comisiilor rogatorii in examinarea cauzelor penale transfrontaliere;
- S argumenteze necesitatea racordrii prevederilor penale naionale la cele europene.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. G. Demanel. Considerations sur lentraide judiciaire en matiere penale// RD pen. Crim., 1997, p. 809.
3. Dobrinoiu V. et al. Drept penal. Partea General. - Bucureti, 1999, p.395.
4. Convenia european de extrdare // Tratate internaionale. Vol.l. - Chiinu, 1998, p.322.
5. G.Gornig, I.E.Rusu. Dreptul Uniunii Europene. ed. C.H.Beck, Bucureti, 2006, 196 p.

20

III. DREPTUL PENAL I CONVENIA EUROPEAN A DREPTURILOR OMULUI

1. Jurisdicia Curii EDO- organizare si procedura.

2. Aplicabilitatea Conveniei EDO.

1. Jurisdicia Curii EDO- organizare si procedura.

Organizarea Curtii - Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita prin Conventia
European a Drepturilor Omului in forma ei amendat de Protocolul nr. 11, este alcatuit dintr-un
numar de judecatori egal cu cel al statelor contractante. Nu exista nici o restricie in ceea ce privete
numrul de judecatori de aceeai naionalitate. Judecatorii sunt alei de Adunarea Parlamentar a
Consiliului Europei pentru un termen de ase ani. Mandatul a jumtate dintre judecatorii alei la
primele alegeri a expirat dupa trei ani, astfel incat s se asigure reinnoirea mandatului unei jumti
dintre judectori la fiecare trei ani.
Judecatorii ii exercita funciile la Curte in nume propriu i nu reprezint nici un stat. Ei nu
se pot angaja in nici o activitate incompatibil cu independena sau imparialitatea. Mandatul lor
expira la atingerea varstei de saptezeci de ani. Curtea plenar ii alege preedintele, doi
vicepreedini i doi preedinti de seciune pentru o perioad de trei ani.
Conform Regulamentului su, Curtea este imprit in patru seciuni, a cror componenta,
stabilita pentru trei ani, trebuie sa fie echilibrat atat din punct de vedere geografic, cit i al
reprezentrii sexelor, inandu-se cont, in acelai timp, de diferitele sisteme de drept ale statelor
contractante. Dou seciuni sunt prezidate de vice-preedintii Curii, iar celelalte dou seciuni sunt
prezidate de preedintii de seciune. Preedintii de seciuni sunt asistai i, atunci cind este necesar,
sunt inlocuii de vicepreedinii de seciune, acetia din urm fiind alei de ctre seciuni.
In cadrul fiecrei seciuni sunt create comitete din trei judectori pentru o perioad de
dousprezece luni. In fiecare seciune sunt constituite camere in componena crora intr apte
membri dup principiul rotaiei, preedintele seciunii i judectorul ales din statul in cauz fiind
prezeni de drept.
Dac acesta din urm nu este membru al seciunii, judec in calitate de membru de drept al
camerei. Membrii seciunii care nu sunt membri titulari ai camerelor, judec in calitate de membri
supleani. Marea Came este alcatuit din aptesprezece judectori. Preedintele, vicepreedinii i
preedinii de seciuni sunt membri de drept ai Marii Camere.
Procedura in faa Curii - orice stat contractant (cerere statal) sau persoana care pretinde a
fi victima unei inclcri a Conveniei (cerere individual) poate depune direct la Curtea de la
Strasbourg o cerere prin care invoc o inclcare de ctre un stat contractant a unuia dintre drepturile
garantate prin Convenie. O not informativ pentru reclamani i formulare de cereri pot fi obinute
de la Gref.

21

Procedura in faa noii Curi Europene a Drepturilor Omului este contradictorie i public.
Audienele, care nu se in decit intr-un numr redus de cazuri, sunt publice, cu exceptia cazurilor
cind camera/Marea Camer ia o alt decizie in situaii excepionale. Memoriile i alte documente
inaintate Grefei Curii de ctre pri sunt, in principiu, accesibile publicului.
Reclamanii individuali ii pot prezenta ei inii cazul in faa Curii, dar o reprezentare fcut
de un avocat este recomandat, i, in marea majoritate a cazurilor, chiar cerut expres, odata ce
cererea a fost comunicat guvernului in cauz. Consiliul Europei a pus in practic un sistem de
asisten juridic pentru reclamanii care nu dispun de suficiente mijloace materiale pentru a fi
reprezentai in faa Curii de ctre un avocat.
Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi scrise in una din
limbile oficiale ale statelor contractante. Odata ce cererea a fost declarat admisibil, una dintre
limbile oficiale ale Curii trebuie s fie utilizat, cu excepia cazurilor cind preedintele
camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea in continuare a limbii in care s-a fcut cererea.
Procedura referitoare la admisibilitate - fiecare cerere individual este repartizat unei
seciuni, al crei preedinte numete un raportor. Dup o examinare prealabil a cauzei, raportorul
decide dac aceasta trebuie examinat de un comitet alctuit din trei membri sau de o camer.
Un comitet poate, in unanimitate, s declare o cerere inadmisibil sau s o radieze de pe rolul
Curii cind o astfel de decizie poate fi luat fr vreo alt examinare. In afar de cererile care le sunt
atribuite in mod direct de ctre raportori, camerele judeca i cererile individuale care nu au fost
declarate inadmisibile de ctre un comitet alctuit din trei membri, precum si cererile statale.
Camerele se pronun atit asupra admisibilitii, cit i asupra fondului cauzelor, in general
prin decizii separate sau, cind este cazul, prin decizii unice privind mai multe cauze. Camerele pot in
orice moment s-i decline competena in favoarea Marii Camere atunci cind cauza ridic o
problem important relativ la interpretarea Conveniei sau cind solutionarea unei chestiuni ar
putea fi in contradicie cu o hotrire luat anterior de ctre Curte, cu excepia cazurilor cind una
dintre pri se opune intr-un interval de o luna, incepind de la notificarea inteniei camerei de
declinare a competenei. Hotririle camerei referitoare la admisibilitate, care sunt luate prin
majoritate de voturi, trebuie s fie motivate i fcute publice.
Procedura referitoare la fond - dupa ce camera a decis s admit cererea, ea poate invita
prile s prezinte probe suplimentare i s depun observaii scrise, inclusiv o eventual cerere
pentru satisfacie echitabil din partea reclamantului.
Dac in faza de examinare a admisibilitii cererii nu s-a inut o audien, se poate decide
organizarea unei audiene cu privire la fondul cauzei Preedintele camerei poate, in interesul unei
administrri corecte a justiiei, s invite sau s autorizeze orice stat contractant, care nu este parte la
procedur, sau orice persoan interesat, alta decit reclamantul, s depun observaii scrise, i, in
circumstane excepionale, s ia parte la audien. Un stat contractant, al crui cetean este un
reclamant intr-o cauza, poate interveni de drept. In timpul procedurii referitoare la fond, negocierile
purtate in vederea asigurrii unei reglementri amiabile pot fi purtate prin intermediul Grefierului.

22

 Hotrrile - Camerele hotrsc cu majoritate de voturi. Orice judecator care a luat parte la
examinarea dosarului are dreptul s anexeze la hotrire fie opinia sa separat concordant sau
diferit, fie o simpl declaraie de dezacord. Intr-un termen de trei luni de la adoptarea hotririi de
ctre camer, oricare dintre pri poate cere retrimiterea cauzei in faa Marii Camere, dac prin
aceasta se ridic o problem grav relativ la interpretarea sau la aplicarea Conveniei, ori a
protocoalelor sale, sau o problem grav cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un
colegiu al Marii Camere format din cinci judectori din care fac parte Preedintele Curii, preedinii
de seciuni, cu excepia preedintelui seciunii creia ii aparine camera ce a luat hotrirea, precum i
un alt judecator ales prin rotaie dintre judectorii care nu erau membri ai camerei iniiale.
O hotrire a unei camere devine definitiv la expirarea termenului de trei luni sau mai
devreme daca parile declar c nu au intenia de a cere retrimiterea cauzei la Marea Camer, ori in
cazul in care colegiul de cinci judectori a respins cererea de retrimitere in faa Marii Camere.
In cazul in care colegiul accept cererea, Marea Camer se pronuna printr-o hotrire, luat
cu majoritate de voturi, care este definitiv. Toate hotririle definitive ale Curii sunt obligatorii
pentru statele in cauz. Comitetul de Minitri al Consiliului Europei este responsabil de supervizarea
executrii hotririlor. El trebuie s verifice daca statele, in privina crora Curtea a hotrit c au
inclcat Convenia, au luat msurile necesare pentru a indeplini obligaiile specifice sau generale ce
decurg din hotririle Curii.
Avize consultative - Curtea poate, la cererea Comitetului de Minitri, s dea avize
consultative cu privire la problemele de drept ce in de interpretarea Conveniei i a Protocoalelor.
Decizia Comitetului de Minitri de a cere Curii un aviz consultativ este adoptat cu majoritate de
voturi. Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camer, care le adopt cu majoritate
de voturi. Orice judector poate anexa la acestea opinia sa separat, concordant sau nu, fie o simpla
declaraie de dezacord.

2. Aplicabilitatea Conveniei EDO.

Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie s recunoasc principiul supremaiei dreptului
i principiul in virtutea cruia orice persoan aflat sub jurisdicia sa trebuie s se bucure de
drepturile omului i de libertile fundamentale. Importana drepturilor omului este subliniat i in
alte prevederi ale Statutului Consiliului Europei, in Articolul 8 chiar se stipuleaz c grave inclcri
ale drepturilor omului i ale libertilor fundamentale pot justifica suspendarea sau expulzarea unui
Stat membru din Consiliul Europei.
Convenia European a Drepturilor Omului - Convenia European a Drepturilor Omului
nu a aprut dintr-un vid juridic: ea a fost precedat in acelai timp de Declaraia Universal a
Drepturilor Omului i de Declaraia American a Drepturilor i Indatoririlor Omului.

23

Convenia European a Drepturilor Omului a fost primul instrument internaional important

in domeniul drepturilor omului, avand ca scop protecia unui larg spectru de drepturi civile i
politice, luand forma unui tratat care din punct de vedere juridic este obligatoriu pentru Inaltele Pri
i care instaureaz un sistem de control al aplicrii drepturilor la nivel intern.
Convenia garanteaz: dreptul la via, la protecie impotriva torturii i a tratamentelor
inumane, la libertate i securitate, la un proces echitabil, la respectarea vieii private i de familie, la
respectarea corespondenei, la libertatea de exprimare, la libertatea de gindire, contiin i religie,
cit i la libertatea de reuniune panic i de asociere. Protocoalele au adugat i alte drepturi printer
care abolirea pedepsei cu moartea.
Obligaia de a se conforma hotrrii CuriiEDO. In virtutea art. 46.1 din Convenie, statele
se angajeaz s se coformeze hotririlor definitive ale Curii in litigiile la care ele sunt pri.
Acest angajament implic pentru statul reclamat obligaii juridice precise. Se are in vedere,
pe de o parte, msuri in favoarea reclamantului pentru a inceta aciunea ilicit dac ea mai continu
i pentru a elimina consecinele, luind i msuri pentru a evita noi inclcri. Una din principalele
oblgaiuni este plata satisfaciei echitabile (de obicei in sume de bani) eventual acordat de Curte
reclamantului in virtutea art.41. Executarea hotririi poate de asemenea implica in funcie de
circumstane, adoptarea de ctre statul reclamat a msurilor individuale in favoarea reclamantului,
cum ar fi redeschiderea unui proces neechitabil, lichidarea informaiilor colectate prin inclcarea
dreptului la respectarea vieii private, abrogarea unei hotriri de expulzare ce a fost adoptat in
pofida riscurilor de tratament inuman etc. Pot fi impuse i msuri cu caracter general: cu carater
legislativ, de jurispruden.
Statele au libertatea alegerii msurii aplicate, dar aceast libertate este insoit de controlul
exercitat de Comitetul de Minitri. Dac alegerea mijlocului e pur teoretic, Curtea poate s ordone
direct msura ce trebuie luat.
Obiective de referin:
- S disting Convenia European a Drepturilor Omului in calitate de surs a dreptului penal
naional in materia drepturilor omului;
- S relateze despre procedura examinrii cauzelor de ctre Curtea European a Drepturilor
Omului;
- S clasifice drepturile omului dup coninutul lor;
- S evalueze plenitudinea drepturilor omului;
- S decid asupra marjei naionale de apreciere a drepturilor omului in plan naional in raport
cu recomandrile europene.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. Dup Voicu Marin. Protecia european a drepturilor omului. Teorie i jurispruden. Lumina Lex, 2001, p. 35.

24

IV. DREPTURILE PRIMORDIAL

1. Protecia dreptului la via al persoanelor deinute i a celor care lipsesc.

2. Obligaii procedurale care decurg din articolul 2 CEDO.
3. Protecia dreptului la via: existena rspunderii penale privind protecia vieii umane.
4. Excepiile de la dreptul la via.

1. Protecia dreptului la via al persoanelor deinute i a celor care lipsesc.

In ultimii ani Curtea EDO a emis cateve decizii cu privire la obligaia statelor de a proteja
persoanele care au fost condamnate sau chiar au disprut. Statul trebuie s-i asume obligaia s
protejeze viaa celor care se afl sub ingrijirea sau controlul su.
Astfel, dac un deinut este implicat, Statul trebuie s fac ce ii st in puteri pentru a preveni
punerea in pericol a vieii acestei persoane. Obligaia asumat de ctre Stat se extinde i asupra
repsonsabilitii Statului pentru moartea persoanei deinute dac nu au fost furnizate explicaii
corespunztoare cu privire la dispariia acestei persoane. Autoritile trebuie s in cont de
indivizii aflai sub controlul lor.
2. Obligaii procedurale care decurg din articolul 2 CEDO.
Articolul 2 CEDO:
1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata
cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in
cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in
care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal
detinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.
Acest articol cuprinde unele aspecte importante pentru justiia penal. Mai intai de toate se
contureaz importana i necesitate protejrii vieii umane. Ulterioar se identificat i se definesc
incriminrile penale cum ar fi genocidul, omorul, lipsirea de via din impruden i eutanasia.
Totodat, este important de a meniona Protocolul 6 i excepiile de la pedeapsa capital. Al doilea
punct din articol anticipeaz alte excepii de la principiul menionat in punctul 1.
Obligaia privind protecia vieii umane impreun cu competenele generale ale Statului in
conformitatea cu art. 1, dau natere i la obligaia prin care: urmeaz a fi stabilit o form eficient
25

a anchetei oficiale in cazul in care pesoanele au fost omorate ca rezultat al folosirii forei, inter
alios, de ctre agenii Statului.

3. Protecia dreptului la via: existena rspunderii penale privind protecia vieii umane.
Jurisprudena autoritilor de la Strasbourg nu prevede rspunsuri concrete cu referire la
faptul dac Statele au obligaia de a proteja viaa uman cand aceast cerin este expimat prin
termenii rspunderii penale.43 Aceast problem, este mai mult de ordin academic, deoarece toate
Statele recunosc o asemenea rspundere penal, chiar dac incriminrile care o prevd pot varia.
De o importan deosebit este problema cu referire la faptul dac Statele au obligaia de a
iniia proceduri penale cu privire la orice comportament care, probabil, interfereaz cu dreptul la
via. Se poate prezuma situaia unui caz concret de lipsire de va involuntar comis de ctre un
medic care poate fi temei doar pentru rspunderea disciplinar. O asemenea decizie poate fi luat in
conformitate cu circumstanele cazului. Drept urmare, art. 2 poate impune autoritilor o obligaie
pozitiv de a lua msuri preventive operaionale privind protecia persoanei a crei via este pus in
pericol de un atac al altei persoane. Autoritile trebuie s ia msuri concrete pentru a preveni
pericolul sigur i imediat de a se materializa.
Articolul 2 ridic problema incriminrii avortului i eutanasiei de ctre State. CEDO nu a
emis o decizie in acest sens. Pe de alt parte, Comisia European pentru drepturile omului a discutat
problema cu privire la faptul dac noiunea de via include viaia unui copil nenscut (sau care se
va nate). Comisia European pentru drepturile omului accept ca un avort terapeutic s fie efctuat
in primele luni de graviditate. In consecin se infim teza prin care foetusul are dreptul absolut la
via chiar dac viaa mamei este pus in pericol de continuarea sarcinii. Mai mult, nu se recunoate
explicit c foetusul are dreptul la via cu unele limitri i, in general, nu este clar dac art. 2 face
referire la foetus. Cat privete eutanasia, art.2 nu implic incriminarea eutanasiei pasive i nici o
decizie nu a fost luat cu referire la eutanbasia activ.

4. Excepiile de la dreptul la via.

Convenia nu a abolit pedeapsa capital in cazul in care ea a fost pronunat de instana de
judecat in conformitate cu prevederile legale. Cu toate acestea, Statele care nu au abolit pedeapsa
capital trebuie s se conformeze cu dou condiii stabilite de art.6 i 7 ale Conveniei. Suplimentar,
impunerea i implementarea pedepsei capitale pot fi realizate rpin alte legi recunoscute de
Convenie, cum ar fi art. 3, 6 i 9. Acestea sunt, mai mult decat atat, diferite articole ale Conveniei
care pot presenta un obstacol pentru pedeapsa capital.
Art. 1 al Protocolului 6 prevede: pedeapsa capitak este abolit. Nimeni nu poate fi
condamnat la o asemenea pedeaps i nici executat. Acest protocol a intrat in vigoare la 1 Martie
26

1985, dupratificarea acestuia de cinci State. De atunci, majoritatea Statelor pri la Convenie au
ratificat Protocolul.
Articolul 2 al Protocolului prevede posibilitatea unei excepii prin propunerea c Statul poate
prevedea in legislaia sa pedeapsa capitak pentru faptele comise in timp de rzboi sau in situaia
unei ameninri iminente cu rzboiul. Cu toate acestea, din nou, ca i in art 2.1 din Convenie se face
referire la principiul legalitii:moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in
executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este
sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege. Raportul explicativ al Consiliului Europei se refer
expres la posibiltatea Statelor de a modifica legislaia naional dup ratificarea Protocolului.
Articolul 3 al Protocolului prevede c nici o derogare de la Protocol in limitele prevederilor
art. 15 al Conveniei nu este permis. Mai mult ca atat, Statul care se afl in rzboi sau in pericol
iminent de razboi i care a ratificat Protocolul fr a se folosi de prevederea din art. 2 (permiterea
pedepsei capitale in timp de rzboi sau in cazul unui pericol iminent de rzboi) este obligat s
respectE abolirea pedepsei capitale.

Obiective de referin:
- s disting drepturile primordiale din cadrul legislativ existent;
- s stabileasc raportul dintre dreptul la via i pedepsele stabilite in legislaia intern;
- s decid asupra necesitii eliminrii pedepsei capitale;
- s evalueze posibilitatea existenei excepiilor de la dreptul la via.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. Jean-Loup Charrier, Andrei Chiriac. Codul Conveniei Europene a Drepturiolor Omului. Paris: ed.Litec, 2008, p.

27

V. DREPTUL LA INTERRITATE FIZIC (ART.3 CEDO)

1. Termeni definitorii.
2. Extrdarea i expulzarea
3. Lipsa informaiei furnizate prinilor celor disprui
4. Discriminarea ca tratament degradant
5. Aspectele procedurale ale interzicerii relelor tratamente.

1.Termeni definitorii
Articolul 3 CEDO - Nimeni nu poate fi supus nici torturii, nici pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante.
Drepturile protejate de Articolul 3 al Conveniei sunt in mod direct legate de integritatea
persoanei i de demnitatea uman a individului. Astfel, interdicia de a fi supus torturii sau
pedepselor sau tratamentelor inumane i degradante sunt, prin urmare, drepturi de o natur extreme
de serioas care nu pot constitui obiectul unei derogri in virtutea articolului 15.
Tortura corespunde celui mai inalt grad de rele tratament interzise in virtutea Conveniei
europene pentru Drepturile Omului. Termenul tortur semnific orice act prin care se cauzeaz unei
persoane in mod intenionat suferine sau dureri grave, fie fizice sau psihice, in scopul obinerii de
la ea sau de la o ter persoan a unei anumite informaii sau mrturii; pedepsirea ei pentru o
aciune, pe care ea sau o ter persoan a comis-o sau este bnuit de comitere; intimidarea sau
constringerea ei sau a unei tere persoane; ori din alte motive bazate pe orice fel de disciminare.
Elementele eseniale ale definiiei :
a) Actele de tortur inseamn orice durere sau suferin deosebit, fizic sau mental;
b) Acestea se produc intenionat;
c) Cel care le produce este un agent al forei publice sau o persoan care acioneaz la
instigarea ori cu consimmintul expres sau tacit al acestuia;
d) Scopul aplicrii acestor acte este obinerea unor informaii ori mrturii, aplicarea unei
pedepse pentru un act comis de victima actelor aplicate sau de ctre o ter persoan, sau
exercitarea unor presiuni asupra victimei sau asupra unei tere persoane.
Tratamentul sau pedepsele inumane sau degradante - cu toate c tortura este aplicat in
cadrul unei detenii, Curtea a constatat inclcri ale interzicerii tratamentelor inumane sau
degradante aplicate asupra deinuilor cat i asupra persoanelor care nu erau private de libertate.
Tratamente inumane in cauza Irlande c RU din 1978, Curtea a definit prima dat
tratamentele inumane ca fiind acele acte prin care se provoac victimei leziuni sau vii suferine
fizice i morale, susceptibile de a-i produce puternice tulburri psihice. Suferina trebuie s se
situeze la un nivel de gravitate deosebit, s fie provocat de ageni ai statului sau prin tolerarea ei din
28

partea autoritilor statale, ceea ce inseamn c actele in sine pot fi comise i de ctre particulari. In
aceast situaie autoritile statului se fac vonovate de faptul c nu au urmrit i nu au pedepsit pe
autorii lor.
Tratamentul degradant creaz victimei sentimente de fric, anxietate i inferioritate,
capabile s le umileasc i s le injoseasc care a fost de asemenea descrid ca implicind un tratament
de natur s infring rezistena fizic i moral a victimei, sau s determine victima s acioneze
impotriva voinei sau contiinei sale. Obiectivul este de a umili i injosi persoana dac aceasta a
afectat in mod ireversibil personalitatea victimei. Totui lipsa acestui scop nu exlude posibilitatea
cnsiderrii tratamentului degradant. Un asemenea tratament se plaseaz mai curind la nivelul
psihicului victimei
Pedeaps inuman sau degradant pedepsele astfel calificate se disting de pedepsele in
genere. Cind art. 3 a interzis pedepsele de acest gen, intenia a fost de a nu permite ca insei
dispoziiile legale din sistemul naional de drept s prevad posibilitatea aplicrii unor asemenea
pedepse. Pedepsele inumane sau degradante sunt rezultatul existenei unui act instituionalizat statal,
dat de lege, in sens general sau de cutum (de exemplu pedepsele corporale aplicate elevilor scoieni
in coli prevzute de cutuma local) i se gsesc inscrise in arsenalul represiv al statului in cauz.

3. Extrdarea i expulzarea
Se intampl ca o persoan particular s se plang de faptul c aciunea unui Stat de a o
extrda i a o expulza spre un alt Stat unde ea risc torturi sau tratamente inumane sau degradante s
constituie o inclcare a articolului 3 (a se vedea mai sus cauza Soering c. Regatului Unit (1989)).
In ultimii ani, Curtea a dezvoltat ideea conform creea trimiterea unei persoane particulare in
ara unde ea risc rele tratamente interzise poate conduce la inclcarea articolului 3.
Subliniind natura necondiionat a interzicerii relelor tratamente, judectorii de la Strasbourg
au stabilit principiul c un Stat care dorete s deporteze o persoan - chiar dac interesatul a fost
recunoscut vinovat de o infraciune penal grav (Ahmed c. Austriei (1996)) sau constiuie o
ameninare pentru securitatea naional (Chahal c. Regatului Unit (1996)) - trebuie s procedeze la o
evaluare independent a soartei care ii este rezervat in ara de intoarcere.
Cu toate c in general Statele parte precum i organele Conveniei examineaz in primul rand
factorii politici ai rii de intoarcere pentru a aprecia dac o expulzare risc s constiuie o inclcare a
articolului 3, Curtea a conchis in cel puin o cauz asupra unei inclcri pentru c deficiena
susinerii afective i fi naciare i calitatea rea a ingrijirilor medicale in ara de intoarcere nu erau in
msur de a satisface nevoile unui bolnav de sida in faza terminal (D. c. Regatului Unit (1997)). In
alt cauz, ea a conchis o inclcare, cci candidata la expulzare risca s fi e omorat pentru adulter
(Jabari c. Turciei (2000)).

29

4. Lipsa informaiei furnizate prinilor celor disprui

In ultimii ani, Curtea a considerat c prinii pretinselor victime ale gravelor inclcri ale
drepturilor omului pot depune plangeri care pretend rele tratamente in numele lor sau a victimei.
Astfel, chiar in cazul in care este imposibil de a determina dac o persoan a suferit rele
tratamente cand se afl a in mainile autoritilor, incertitudinea care inconjoar soarta sa poate fi
asimilat cu o inclcare deosebit a articolului 3. Curtea a considerat c aceast dispoziie fusese
inclcat in cauzele in care persoanele apropiate prinilor reclamantului dispruse in imprejurri
care implic responsabilitatea Statului i cand autoritile nu verifi case ce se intamplase cu
interesatul sau nu rspunsese cerinelor de informaii care proveneau de la familie cu operativitatea
i sensibilitatea cerut.
Judectorii de la Strasbourg consider c frica i nelinitea prinilor care nu tiu nimic,
uneori pe parcursul mai multor ani, ce i s-a intamplat fi inei lor dragi atinge pragul tratamentului
inuman i degradant interzis de articolul 3 (a se vedea, de exemplu, Kurt c. Turciei (1998), Ta c.
Turciei (2000) i Cicek c: Turciei (2001)).

5. Discriminarea ca tratament degradant

In unele circumstane, Curtea a fost nevoit s examineze cauze in care un Stat instituionalizase
politici i practici cu efecte atat de negative asupra unei pri a populaiei incat ele constituiau o
inclcare a interzicerii tratamentelor degradante enunate in articolul 3 al Conveniei.
In cauza Cipru c. Turciei (2001), guvernul reclamant adusese proba documentar a
tratamentului discriminatoriu al grecilor ciprioi care locuiau pe peninsula Karpas in nordul insulei,
inclusive serioase restricii in exercitarea libertii fundamentale: de exemplu dreptul de a drui un
bun imobiliar unei rude dac ea nu locuia de asemenea in nordul Ciprului, dreptul copiilor ciprioi
greci din regiune de a benefi cia de un nivel de instruire asemntor cu cel al copiilor ciprioi turci
(in lipsa instituiilor de invmant secundare i interzicerea de a reveni pentru cei care au ales s
plece in alt parte), i dreptul de a se deplasa liber (cu consecinele respective asupra libertii de
religie i de asociere).
Curtea a considerat c condiiile in care aceast populaie este condamnat s triasc
injosirea, ocheaz insi respectul demnitii umane a membrilor si, i a considerat c natura i
durata practicilor discriminatorii ating un asemenea grad incat constituie un tratament degradant
contrar articolului 3 al Conveniei.

30

6. Aspectele procedurale ale interzicerii relelor tratamente

Curtea a adoptat, in materie de evaluare a aspectelor procedurale ale plangerilor care invocau
o inclcare a articolului 3, aceeai abordare ca i pentru articolul 2. In special, dac judectorii de la
Strasbourg sunt incapabili de a determina dac tratamentul alegat a fost intr-adevr aplicat
(inclcarea material), oricum ei evalueaz caracterul adecvat al rspunsului guvernului la aceste
alegaii (inclcare procedural).
De exemplu, in cauzele in care reclamanii afirm c au fost maltratai pe perioada deteniei
lor, Curtea poate s se declare uneori incapabil de a stabili faptele constatand totodat o inclcare a
articolului 3 dac ancheta ofi cial cu privire la alegaii nu corespunde criteriilor de eficien
(Assenov i alii c. Bulgariei (1998) i Labita c. Italiei (2000)).
Obiective de referin:
- S identifice dreptul la integritate fizic ca parte inerent a drepturilor omului;
- S relateze despre aspectele penale ale dreptului la integritate fizic;
- S compare tortura in inelesul jurisprudenei europene i tortura prin prisma legislaiei
- penale a Romaniei;
- S decid asupra modificrii legii penale naionale in materia torturii luind in
- consideraie interpretarea european;
- S demonstreze raportul dintre tortur i tratamente inumane i degradante;
- S precizeze cauzele Romaniei vizind inclcarea art.3 CEDO.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. Gomien Donna. Ghid (Vade-mecum) al Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Chiinu, 2006.

31

VI. DREPTUL LA LIBERA ACTIVITATE

1. Sclavia i servitutea.
2. Munc forat sau obligatorie.

Articolul 4
1. Nimeni nu poate fi inut in sclavie sau servitute.
2. Nimeni nu poate fi supus muncii forate i obligatorii.
3. Nu se consider munc forat sau obligatorie in sensul prezentului articol:
a. orice munc cerut in mod normal unui deinut in condiiile prevzute de Articolul 5 din
prezenta Convenie, sau in timpul in care se afl in libertate condiionat;
b. orice serviciu cu caracter militar sau, in rile in care refuzul efecturii serviciului militar
pe motive de contiin este recunoscut de lege, un alt serviciu in locul celui militar
obligatoriu;
c. orice serviciu impus in situaii de criz sau de calamiti care amenin viaa sau
bunstarea comunitii;
d. orice munc sau serviciu ce face parte din obligaiile civile normale.

1. Sclavia i servitutea
Articolul 4 din Convenie trateaz separat sclavia i aservirea pe de o parte, i munca forat
sau obligatorie pe de alt parte. Primii doi termeni acoper formele de sechestru asupra individului i
caracterizeaz condiiile de opresiune pe care interesatul nu le poate modifica i de la care nu se
poate eschiva. Cele din urm expresii pun accentul pe caracterul involuntar al muncii in care
serviciile in cauz care trebuie indeplinite temporar sau trebuie adugate la alte obligaiuni sau
circumstane civile.
Organele Conveniei au examinat un numr mic de plangeri care ridic problema inclcrii
interzicerii enunate in articolul 4.1. Majoritatea erau introduse de deinui; toate au euat.
In cauza Van Droogenbroeck c. Belgiei (1982), un recidivist plasat la dispoziia autoritilor
administrative se plangea de a fi fost supus unui control echivalent cu aservirea interzis de articolul
4.1. Curtea a respins acest mijloc menionand c msurile restrictive erau totodat limitate in timp i
supuse unui control judiciar. Ea a mai relevat c msura denunat nu afecta Statutul juridic al
interesatului in msura in care s-l plasesze intr-o stare de sclavie sau de aservire.

32

2. Munc forat sau obligatorie.

Organele Conveniei au examinat un anumit numr de cauze care cdeau sub incidena
articolului 4.2 (interzice munca forat sau obligatorie) i a articolului 4.3 (care enun excepiile de
la aceast interzicere general). In loc s ajung la definiiile independente ale expresiei munc
forat sau obligatorie, Curtea a utilizat definiiile furnizate de conveniile pertinente ale
Organizaiei internaionale ale muncii.
Din punct de vedere al obiectului special acesta este comun pentru toate i anume relaiile
sociale ce asigur i ocrotesc libertatea persoanei, aceasta urmind a se inelege nu doar in sensul
libertii de a se deplasa, ci i a oricrei altei liberti de a decide propria soart, de a se cstori
etc. In mod principal in toate trei cazurile totui este vorba mai intii de violarea libertii la munc.
Evoluia acestui concept individualist a condus la recunoaterea dreptului la munc i a
afirmaiei privind datoria de a munci 56. Acest concept comport dou elemente: libertatea de acces
la munc i liberul exerciiu al muncii. Acestea fiind in special caracteristice sclaviei i muncii
forate.
In ce privete obiectul material, acesta este acelai fiina uman, exceptindu-se munca
forat care dup unii autori ar avea obiect material doar in cazul cauzrii unor leziuni sau vtmri
integritii corporale. Evident c deosebirea rezid in special in latura obiectiv a acestor
componene. Din punct de vedere internaional anume sclavia a cunoscut o prim reglementare .
Conform Conveniei privind sclavia din 25 septembrie 1926 este recunoscut c omul fr deosebire
de ras i de sex, nu poate forma proprietatea altui om i nici a statului.
Insui traficul se exprim prin urmtoarele aciuni: recrutare, transportare, transfer,
adpostire sau primire, in timp ce sclavia se realizeaz prin trei forme: punerea unei persoane in
stare de sclavie, inerea unei persoane in stare de sclavie, traficul de sclavi, iar munca forat prin
forarea unei persoane s presteze o munc impotriva dorinei sale, forarea la munc obligatorie.
Ceea ce intereseaz in special este c sclavia i munca forat pe ling faptul c sunt
infraciuni de sine stttoare, mai constituie totodat i scop al traficului de fiine umane, or ele
exprim exploatarea persoanei. Iniial pe plan internaional se fcea o distincie clar intre toate
aceste fapte astfel incit Aranjamentul de la Paris din 18 mai 1904 pentru reprimarea traficului cu
femei albe, incrimina faptul de a recruta, a antrena sau a influena femei sau fete minore spre a se
deda prostituiei, chiar cu consimmintul lor; pentru femeile sau fetele majore, caracterul delictuos
al manoperilor folosite era condiionat de utilizarea fraudei, violenei, ameninrii sau abuzului de
autoritate58.
Mai tirziu Convenia pentru reprimarea traficului cu fiine umane i a exploatrii prostituiei
semenilor (1949) a lrgit considerabil domeniul faptelor incriminate, astfel incit ceea ce cade sub
represiune nu este doar recrutarea (angajarea), antrenarea sau insuirea in scop de prostituare, dar de
asemenea exploatarea, adic fapta de a prostitua o persoan, chiar care i-a dat consimmintul la
aceasta, in timp ce prin sclavie potrivit art. 1 al Conveniei relative asupra sclaviei din 1926 se

33

inelege starea sau condiia unui individ asupra cruia se exercit atribuiile dreptului de proprietate
sau unele dintre ele.
Obiective de referin:
- S descrie prevederile art. 4 al CEDO;
- S argumenteze deosebirea dintre sclavie i munc forat;
- S compare prevederile art.4 al CEDO cu incriminrile din legea penal roman.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. Gh.Botnaru. Analiza juridico-penal a traficului de fiine umane // Ordine i lege, nr.23-24, 2002, p.23
3. Gomien Donna. Ghid (Vade-mecum) al Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Chiinu, 2006

34

VII. DREPTURI PROCEDURALE. DREPTUL LA LIBERTATE FIZIC (art.5).

1. Legalitatea privaiunii de libertate in contextual art.5.

2. Modalitile deteniei: detenia in rezultatul unei condamnri penale;
3. Garaniile de procedur prevzute de art.5.

1.

2.
3.

4.

Articolul 5
Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi privat de
libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i in conformitate cu metodele prescrise de
lege:
a. dac este deinut legal in urma condamnrii de ctre un tribunal competent;
b. dac a fost obiectul unei arestri sau al unei reineri legale pentru nesupunere la o
hotrare pronunat, conform legii, de ctre un tribunal ori in vederea garantrii
executrii unei obligaii prevzute de lege;
c. dac persoana a fost arestat i deinut in vederea aducerii sale in faa autoritii
judiciare competente, atunci cand exist motive verosimile de a o bnui c a svarit
o infraciune sau cand exist motive temeinice de a crede in necesitatea de a o
impiedica s svareasc o infraciune saus fug dup svarirea acesteia;
d. dac este vorba de deinerea legal a unui minor, ce are ca scop supravegherea
educaional a sa sau deinerea legal pan la aducerea sa in faa autoritilor
competente;
e. dac este vorba despre deinerea legal a unei persoane pentru a preveni
rspandirea bolilor contagioase, a unui alienat, alcoolic sau dependent de droguri
sau a unui vagabond;
f. dac este vorba despre arestarea sau deinerea legal a unei personae pentru a
impiedica ptrunderea ilegal pe teritoriu, sau impotriva creia se afl in curs o
procedur de expulzare sau extrdare.
Orice persoan arestat trebuie s fi e informat, in termenul cel mai scurt i intr-o limb pe
care o inelege, despre motivele arestrii sale i despre orice acuzaii impotriva ei.
Orice persoan arestat sau deinut, in condiiile prevzute de paragraful 1.c. din acest
Articol, trebuie s fi e adus de indat in faa unui judector sau a altui magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i are dreptul de a fi judecat
intr-un termen rezonabil, sau eliberat in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi
subordonat unei garanii care s asigure prezentarea celui interesat la judecat.
Orice persoan privat de libertatea sa prin arestare sau reinere are dreptul s inainteze
un recurs in faa unui tribunal, pentru ca acesta s statueze in cel mai scurt timp asupra
legalitii deinerii sale i s dispun eliberarea sa dac deinerea este ilegal.
35

5. Orice persoan care este victima unei arestri sau a unei deineri in condiii contrare
dispoziiilor acestui articol are dreptul la despgubiri.

1. Legalitatea privaiunii de libertate n contextual art.5.

Articolul 5. 1 al Conveniei garanteaz oricrei persoane dreptul la libertate i la siguran,
cu excepia a ase categorii de circumstane care precizeaz restul dispoziiei care ofer lista
complet a excepiilor de la regula general.
Cu alte cuvinte, o Inalt Parte Contractant nu are facultatea de a crea alte categorii de
motive pentru a deine sau aresta persoane particulare, care trebuie s acioneze in limitele stabilite
de Convenie. In afar de aceasta, Curtea interpreteaz chiar i excepiile foarte limitate, judectorii
de la Strasbourg susinand c numai aceast abordare corespunde cu scopurile acestei prevederi.
Articolul 5 urmrete protecia libertii persoanei fizice i, in mod deosebit, interzicerea
oricrei arestri sau deineri arbitrare. Dup cum denot numeroase cereri pe care Curtea le-a
declarat inadmisibile, Articolul nu ofer protecie impotriva formelor mai puin grave de limitare a
libertii individuale, cum ar fi, spre exemplu, aplicarea regulilor de circulaie, inregistrarea
obligatorie a strinilor sau a cetenilor, supravegherea deinuilor eliberai condiionat, interdicia de
a circula pe timp de noapte sau alte tipuri de reglementri care nu restrang in mod serios libertatea
unui individ de a se deplasa in cadrul comunitii.

2. Modalitile deteniei: detenia n rezultatul unei condamnri penale.

Articolul 5.1 prevede c un Stat poate deine in stare de arest un individ pentru motive
intemeiate de dreptul penal ori de dreptul civil. Alineatele a, cat i c sunt fondate pe dreptul penal.
Detenia n rezultatul unei condamnri penale: articolul 5.1.a
Articolul 5.1.a prevede c Statul poate deine o persoan dup condamnarea de ctre un
tribunal competent. Articolul 5 tinde s protejeze individul impotriva deteniei arbitrare: el nu
interzice detenia ea-insi incat o persoan condamnat in prima instan s poat fi meninut in
detenie in timpul apelului eventual format. Curtea a considerat intr-o cauz Van Droogenbroek c.
Belgiei (1982) c competena unui tribunal care a pronunat - msura litigioas [...] - nu este
controversat [...]. Maniera cu care [autoritile belgiene] au utilizat fora lor a respectat exigenele
Conveniei.
Detenia provizorie: articolul 5.1.c
Principalul criteriu aplicabil al articolului 5.1.c este plauzibilitatea. Curtea a considerat c,
pentru a justifi ca o privaiune de libertate invocand o suspiciune concret in virtutea articolului
5.1.c, Statul nu este obligat s stabileasc culpabilitatea. De fapt, aceast prevedere nu presupune
nici chiar faptul ca poliia s dispun deja de probe sufi ciente pentru a inculpa interesatul la
36

momentul arestrii sale sau in timpul primelor stadii ale anchetei (Ergadoz c. Turciei (1997)).
Totui, Statul trebuie s bazeze arestarea i detenia - la aceast faz precoce a instruciei - pe fapte
sau informaii care consolideaz cel puin suspiciunea c o infraciune a fost comis i c deinutul
prezint o legtur suficient cu aceast comitere.
Orice detenie efectuat in virtutea articolului 5.1.c este supus controlului judiciar prevzut
de articolul 5.3 la inceputul privaiunii de libertate i apoi de articolul 5.4 . In ceea ce privete acest
din urm control, trebuie s reamintim c articolul 5.3 nu intr in joc decat in cazul privaiunilor de
libertate efectuate in virtutea articolului 5.1.c, in timp ce articolul 5.4 se refer la orice privaiune de
libertate chiar cele care intervin in contextul civil.
Detenia minorilor: articolul 5.1.d
Articolul 5.1.d permite unei Inalte Pri contractante s dein un minor pentru
supravegherea sa educaional sau pentru a-l aduce in faa autoritii competente. Cererile care
invoc aceste dispoziii au fost la fel puine.Totui, in cele dou cauze principale pertinente
(Bouamar c. Belgiei (1988) i D.G. c. Irlandei (2002)), Curtea a considerat c Statul parat inclcase
articolul 5.1.d justifi cand detenia unui minor prin necesitatea de a-l plasa sub supraveghere
educaional incarcerandu-l de fapt in inchisoare sau in alt structur care nu dispune sau nu
permite nici o activitate de acest tip.
Detenia persoanelor alienate, a vagabonzilor, etc.: articolul 5.1.e
Articolul 5.1.e permite deinerea in scopuri de sntate i control social intrun anumit numr
de situaii cu caracter umane fr de legtur intre ele. Majoritatea cererilor intemeiate pe acest
Articol contest internarea in spitale de psihiatrie. In cauza Winterwerp c. Olandei (1979), Curtea a
enunat trei criterii ce permit clasifi carea noiunii de alienat in sensul Articolului 5.1.e. In primul
rand, Statul trebuie s aplice norme medicale obiective pentru a stabili starea de alienare a unui
individ. In al doilea rand, starea de alienare trebuie s aib un caracter sau o amploare sufi cient
pentru a justifi ca internarea. Iar in al treilea rand, Statul poate dispune internarea individului doar pe
durata existenei tulburrii mintale.

3. Garanii de procedur prevzute de articolul 5.

Spre deosebire de articolul 5.3 care enun protecii specifice care se refer doar la persoanele
private de libertate in condiii prevzute in articolul 5.1.c, proteciile procedurale ale articolului 5 se
extind asupra tuturor privaiunilor de libertate care intervin in contextul civil i penal. Protecia
impotriva privaiunilor arbitrare aparin principiului pe care se bazeaz aceste garanii procedurale.
In aceast privin, divergenele intre legislaia i practica naionale pot constitui singurul factor care
duce la constatarea unei inclcri a articolului 5.

37

 Garaniile de procedur cu privire la detenia preventiv : articolul 5.3

Dispoziia Articolului 5.3. care stipuleaz c orice persoan aflat in stare de detenie in
condiiile prevzute de Articolul 5.1.c trebuie s fi e imediat adus in faa judectorului sau a altui
magistrat, le ofer acestor personae o dubl protecie de form i de fond.
Curtea a considerat c aceast prevedere impune puterea, pentru autoritatea judiciar, de a
examina toate problemele care se raporteaz la detenie i de a lua decizia definitiv cu referire la
criteriile juridice obiective.
Pentru a indeplini aceste funcii, autoritatea in faa creea trebuie s compar acuzatul este
obligat s asculte ceea ce acesta are de spus, apoi s decid in mod independent conform
procedurilor prevzute de lege i conform normelor juridice (Schiesser c. Elveiei (1979)).
Articolul 5.3 garanteaz dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil, acest termen se
socoate - in contextul articolului 5.3 - de la arestarea la momentul pronunrii sentinei de prim
instan. Curtea a stabilit c meninerea in arest preventiv a unui individ timp de patru ani, deiacesta
a recunoscut de bun voie inc la inceputul investigaiei c a svarit infraciunile in cauz,
constituie o inclcare a acestei dispoziii (Muller c. Franei (1997)).
Ea a considerat lipsit de judecat un termen de cincisprezece luni intr-o cauz in care
autoritile naionale nu avansase nici un motiv pentru a justifi ca continuitatea deteniei preventive a
reclamantului, inand cont in special de faptul c in virtutea unei legi interne perioada in care un
deinut are acces la dosar nu este adugat la durata global a instruciei pregtitoare i a deteniei
(Jeius c. Lituaniei (2000)).
Cu toate c un acuzat in detenie are dreptul ca dosarul su s fi e tratat mai rapid decat al
unei personae care este la libertate, eliberarea preventiv a interesatului nu face ca dreptul su de a fi
judecat intrun termen rezonabil s dispar (Wemhoff c. Germaniei (1968)).
Habeas corpus. articolul 5.4
Articolul 5.4 garanteaz unui individ privat de libertate prin arest sau detenie dreptul de a
contesta in tribunal legalitatea unei asemenea msuri privative. Aceast contestare trebuie s fi e
audiat de un organ judiciar independent i imparial care aplic o procedur a crei echitate este
asigurat printr-o serie intreag de garanii.
Orice contestare a legalitii unei privaiuni de libertate trebuie s fi e examinat intr-un
termen scurt iar interesatul trebuie s fi e eliberat dac tribunalul consider c detenia este contrar
legii. Spre deosebire de articolul 5.3 care se aplic la o etap iniial a deteniei unei persoane
bnuit de a fi comis o infraciune penal, articolul 5.4 se aplic pe durata intregii durate de
privaiune de libertate care face parte din dreptul civil sau penal.
Cea mai mare parte a reclamanilor care i-au intemeiat cererile pe dispoziiile Art. 5.4 au
susinut c autoritile nu i-au indeplinit obligaiunea de a efectua un control periodic asupra
legalitii privaiunii de libertate. In cadrul acestei jurisprudene, Curtea a formulat principiul general
conform cruia introducerea elementelor noi sau a unei modifi cri a situaiei deinutului poate
obliga revizuirea faptului care era poate c la originea unei detenii legitime.
38

Acest principiu este valabil in special pentru cauzele in care o persoan este privat de
libertatea sa pentru tulburri sau deranjament mintal: Curtea a considerat de fapt c aceste persoane
aveau dreptul la o revizuire a legalitii deteniei lor la intervale rezonabile (a se vedea, de exemplu,
Winterwerp c. Olandei (1979)).

Obiective de referin:
- s compare aspectul de legalitate de la art. 4 CEDO i de la art. 5 CEDO ;
- s disting particularitile fiecrii dintre modalitile deteniei ;
- s proiecteze elementele privaiunii de libertate ;
- s fa deosebirea dintre detenia persoanelor alienate conform jurisprudenei europene i cea
- prevzut de legislaia naional a Republicii Moldova.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p

39

VIII. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL (art.6)

1. Coninutul noiunii de proces echitabil.

2. Semnificaia expresiei acuzaie in materie penal.
3. Natura infraciunii: aplicabilitatea normei i scopul pedepsei.
4. Semnificaia expresiei termen rezonabil.
5. Semnificaia expresiei instan independent i imparial.
6. Prezumia de nevinovie.
7. Garanii procedurale prevzute de articolul 6.3
8. Drepturi garantate de Protocolul nr. 7

Aarticolul 6
1. Orice persoan are dreptul la o judecat echitabil i public, intr-un termen rezonabil
cauzei sale, de ctre un tribunal independent i imparial, instituit prin lege, care va hotri fi
e asupra inclcrii privind drepturile i obligaiile sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricrei acuzaii in materie penal indreptate impotriva sa. Hotrarea trebuie s
fi e pronunat in mod public, dar accesul presei i publicului poate fi interzis in sala de
edine in interesul moralitii, ordinii publice sau al securitii naionale intr-o societate
democratic, cand o cer interesul minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces
sau in msura considerat strict necesar de ctre tribunal, cand in virtutea unor
imprejurri speciale publicitatea ar fi de natur s aduc prejudiciu intereselor justiiei.
2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat atat timp cat vinovia
sa n-a fost in mod legal stabilit.
3. Orice persoan acuzat de o infraciune are ca minimum urmtoarele drepturi:
(a.) s fi e informat, in cel mai scurt termen, intr-o limb pe care o inelege i de o manier
detaliat asupra naturii i cauzei acuzrii impotriva sa;
(b.) s dispun de timpul i de inlesnirile necesare pregtirii aprrii sale;
(c.) s se apere singur sau s fi e asistat de un aprtor ales de ea, i dac nu dispune de
mijloace necesare pentru a-l plti, s poat fi asistat in mod gratuit de un avocat din ofi
ciu, atunci cand interesele justiiei o cer;
(d.) s interogheze sau s solicite interogarea martorilor in aprarea sa i s obin citarea i
interogarea martorilor in aprarea sa in aceleai condiii ca i martorii acuzrii;
(e.) s fi e asistat in mod gratuit de un interpret, dac nu inelege sau nu vorbete limba folosit
in timpul edinei de judecat.

1. Coninutul noiunii de proces echitabil

40

Articolul 6 din Convenie garanteaz dreptul la un proces echitabil pentru a se Statua cu

privire la drepturile i obligaiile cu caracter civil ale unui individ sau pentru a hotri asupra oricrei
acuzaii penale aduse impotriva sa. Acesta este un articol pe care Comisia i Curtea il interpreteaz
in mod extensiv, intrucat este de o importan fundamental pentru funcionarea democraiei. Primul
paragraf al articolului 6 se aplic atat in civil cat i in penal in timp ce al doilea i al treilea paragraf
se aplic doar in penal.
Dreptul la un proces echitabil reprezint o aspiraie unanim a naiunilor democratice in
dorina de a crea norme universale. Persoanele acuzate nu tebuie s aib inlesniri s se asigure de
sine stttor, dar ele trebuie s se bazeze pe inlesnirile oferite de autoritile ce le trag la rspundere.
Aceasta rezult din faptul c persoanelor vulnerabile trebuie s li se ofere anumite garanii
impotriva exercitrii necorespunztoare a puterii de stat. In contextul procesului penal, aceste
garanii minime sunt numite dreptul la un proces echitabil.
Un proces echitabil conine urmtoarele drepturi :
- de a nu fi reinut i deinut in lipsa unor temeiuri suficiente;
- dreptul de a nu fi supus torturii;
- de a fi informat cu privire la acuzaii;
- de a fi intiinat cu privire la probele ce urmeaz a fi utilizate;
- de a avea acces la o instan de judecat echitabil, independent i imparial;
- de a beneficia de asistena juridic a unui avocat;
- de a nu se autoincrimina;
- de a fi prezumat nevinovat;
- de a nu fi restrins in capacitatea de a-i asigura propria aprare;
- de a fi prezent la toate procedurile importante;
- de a avea un proces public i un proces echitabil.
Dreptul la un proces echitabil ia natere in diferite etape ale procesului penal, iar uneori poate s
nu aib o legtur cu edinele de judecat propiu-zise in care se stabilete vinovia sau nevinovia
acuzatului. Acest drept apare cind autoritile consider o persoan ca bnuit de svirirea unei
infraciuni.

2. Semnificaia expresiei acuzaie n materie penal.

La fel cum a fcut pentru noiunea de drept sau obligaiune civil, Curtea european pentru
drepturile Omului a adoptat o interpretare larg a noiunii de acuzaie penal in sensul articolului 6
al Conveniei i aplic trei criterii pentru a determina dac un subiect particular intr in campul su
de aplicare, precum natura i severitatea pedepsei ispite (Pierre-Bloch c. Franei (1997)).
In acelai timp, Curtea a mai afi rmat c declararea unei oarecare infraciuni drept
necondamnabil nu inseamn sustragerea acesteia de sub protecia Articolului 6 (Adolf c. Austriei
41

(1982) i Ozturk c. Republicii Federative Germane (1984)). Dac un control fi scal descoper o
important majorare de impozite, scopul care este totodat disuasiv i represiv al penalitilor,
precum suma lor potenial i real, este suficient pentru a arta c reclamantul a fost acuzat de o
infraciune penal in scopul articolului 6 (Janosevic c. Suediei (2002) i Vastberga Taxi Aktiebolag
i Vulic c. Suediei (2002)).

3.Natura infraciunii: aplicabilitatea normei i scopul pedepsei.

Este important a stabili dac fapta se calific ca penal in sensul conveniei. Pentru ca o fapt
s poat fi considerat penal, trebuie examinate urmtoarele criterii:
- dac norma care calific fapta comis in statul pirit, aparine dreptului penal ;
- natura abaterii ;
- natura i gradul de severitate ale eventuale pedepse ( Ziliberberg c RM 2005) .
Primul criteriu are o importan relativ, al doilea i al treilea criteriu sunt alternative i nu
cumulative: pentru ca art.6 s devin aplicabil, este sufficient ca abaterea in cauz s fie, prin natura
sa, penal din punct de vedere al Conveniei sau ar trebui s fac persoana in cauz pasibil de
o sanciune care datorit naturii sale i gradului de severitate, ine de obicei de domeniul penal.
In Ziliberberg c Moldova, reclamantul a fost condamnat pentru o contravenie administrativ
participarea la o demonstraie neautorizat i a fost sancionat de instana de judecat cu amend.
CEDO a constatat c caracterul general al CCA al RM i scopul pedepselor, care este atit de
a pedepsi, cit i de a preveni, sunt suficiente pentru a arta c in sensul art.6 reclamantul a fost
acuzat de o abatere penal.
Natura penal a faptei a fost dovedit de faptul c reclamantul a fost reinut de poliie pentru
citeva ore, interogat de ofierii de urmrire penal i condamnat de colegiul penal al instanei de
judecat. Suplimentar Curtea a stabilit c CCA conine prevederi cu privire la circumstane
atenuante i agravante, rspunderea pentru tentativ de comitere a unei contravenii, legitima
aprare, care indic natura penal a contraveniilor administrative.
Amenda aplicat intrecea cu 60% venitul lunar al reclamantului, fiind astfel o pedeaps prea
sever. Acesta poate fi considerat un alt argument in favoarea aplicabilitii art.6.

4. Semnificaia expresiei termen rezonabil.

Cele mai multe cauze examinate de Curtea european a Drepturilor Omului se refer
incontestabil la un proces echitabil intr-un termen rezonabil. Printre factorii pe care organelle
Conveniei au examinat pentru a aprecia caracterul rezonabil al acestui termen figureaz.
- complexitatea cauzei,
- modul in care autoritile au examinat dosarul,
42

comportamentul reclamantului i
miza instanei pentru acesta din urm(interesele acuzatului) (a se vedea, de exemplu,
Buchholz c. Germaniei (1981)).

Curtea a evaluat complexitatea unei cauze in special in funcie de natura faptelor sau de
punctele de drept ridicate, de numrul acuzaiilor, de pri sau de martori, precum i de existena
eventual a procedurilor paralele sau conexe sau de elemente internaionale.
In ceea ce privete conduita reclamntului, Curtea a considerat c un individ acuzat de o
infraciune penal nu este obligat s ajute la accelerarea mersului procedurii intentate impotriva lui
(Eckle c. Germaniei (1982)). Comportamentul avocatului unei persoane poate fi atribuit acestei
persoane, incat o intarziere in esen din cauza aciunii sau a inaciunii unui aprtor nu implic
inclcarea articolului 6 (Punzelt c. Republicii Cehe (2000)).
In ceea ce privete comportamentul autoritilor, Curtea consider c Statul este responsabil
de orice intarzieri cauzate de un organ administrativ sau judiciar. Fiecrui Stat ii revine deci de a
ajusta sistemul su judiciar in aa fel incat s permit organizarea proceselor intr-un termen
rezonabil.
Cu toate c in principiu Curtea poate doar s cunoasc cauze survenite dup intrarea in
vigoare a Conveniei pe teritoriul unui Stat dat, ea ine de asemenea cont - in cererile care se refer
la durata procedurii - de specificul situaiei la data intrrii in vigoare.
Comportarea autoritilor :In Holimiov c Moldova 2006, Curtea a constatat c procesul penal
care a decurs mai mult de 4 ani i 9 luni nu a satisfcut cerina unui termen rezonabil. Complexitatea
cauzei a fost redus de faptul c autoritile au audiat doar patru persoane cu privire la pretinsele
infraciuni. In timp ce numeroasele cereri ale inculpatului privind asistena medical i de aschimba
avocatul au cauzat intirzieri semnificative, comportamentul su ulterior nu a avut impact esenial
asupra duratei procesului. Intirzierile au fost determinate de omisiunea instanei de a continua
procesul timp de 5 luni, de absena judectorului sau procurorului, intervalle lungi dintre edine.
Mai mult decit atit, instanele trebuiau s acioneze cit mai repede din cauza strii sntii
reclamantului i lipsei sistenei medicale. Complexitatea cauzei : Kalanicov c Rusia 2002, perioada
de 5 ani dintre reinere i incheierea judecii a constituit o violare a art. 6 intr-o cauz de delapidare
cu un singur acuzat. Situaia reclamantului : intirzierile judiciare pot deveni nerezonabile, dac
acuzatul ateapt procesul fiind in custodie (arest). Detenia poate fi justificat doar dac exist
indicii clari a unei necesiti veritabile de interes public care, fr a lua in seam prezumia de
nevinovie, devanseaz regula respectrii libertii individuale prevzute de art. 5 al CEDO
(Jablonski c Poland 2000).
Dup art 20 CPP RM, urmrirea penal i judecarea cauzei penale in care acuzaii sunt
arestai preventiv precum i minori, se fac de urgen i in mod prioritar. Dup trimiterea cauzei in
instana de judecat, termenul judecrii cauzei cu meninerea acuzatului in stare de arest, din ziua
primirii cauzei in instana de judecat i pin la pronunarea sentinei, nu poate depi 6 luni, pentru
o infraciune pentru care legea prevede maximum 15 ani inchisoare, i 12 luni dac prevede
43

pedeapsa maxim de pin la 25 ani sau detenia pe via. Dup expirarea acestor termene, in cazuri
excepionale, acuzatul poate fi meninut in arest in baza unei incheieri a instanei de judecat, care
poate fi contestat cu recurs.

5. Semnificaia expresiei instan independent i imparial.

Dreptul la un tribunal n virtutea articolului 6.1
Administrarea echitabil a justiiei incepe prin garantarea pentru orice persoan a accesului
la un tribunal care are toate atributele unei forme judiciare de control. Accesul la o instan judiciar
trebuie s fi e real i nu doar formal. Orice restricie a accesului trebuie s urmreasc un scop
legitim i mijloacele utilizate trebuie s fi e proporionale acestui scop (Tinnelly & Sons Ltd. i alii
i McElduff i alii c. Regatului Unit (1998)). Cu toate c accesul la tribunal poate fi limitat in
anumite imprejurri de exemplu din cauza termenului legal, al depunerii de ctre solicitant intr-o
procedur civil a unei garanii la momentul formrii unui recurs, sau al limitrii capacitii de a
exercita o aciune in justiie a minorilor i incapabililor majori - aceste limitri nu trebuie s aduc
atingere insi esenei dreptului la un tribunal (Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei (1977); Tolstoy
Miloslavsky c. Regatului Unit (1995); Kreuz c. Poloniei (2001) i Ait-Mouhoub c. Franei (1998)).
Curtea poate considera c articolul 6 a fost inclcat atunci cand o jurisdicie de apel respinge un
recurs din cauz c apelantul nu a indeplinit integral propriile sale obligaiuni de a executa cauzele
deciziei contestate (Annoni di Gussola i alii c. Franei (2000), Bayle c. Franei (2003), Pages c.
Franei (2003) i Garcia Manibardo c. Spaniei (2000)).
Posibilitatea unei ingerine ex post facto a autoritilor executive.
Principiul preeminenei dreptului confer Statului sau altor autoriti publice datoria nu doar s se
conformeze ordonanelor sau deciziilor judiciare luate impotriva lor, ins de asemenea i deciziile
adoptate in contextul unei proceduri administrative (Hornsby c. Greciei (1997) i Immobiliare Saffi
c. Italiei (1999)).
Dac autoritile executive dispun de puterea de a cere in mod unilateral revizuirea sau
anularea unei decizii de justiie defi nitive, poate fi inclcat articolul 6. De exemplu, dac mai multe
autoriti guvernamentale sunt abilitate s formuleze obiecii impotriva rezultatului unei procedure
judiciare Curtea consider c posibilitatea de anulri repetate a unei judeci definitive, este, ca
atare, incompatibil cu principiul de securitate a rapoartelor juridice (Sovtransavto Holding c.
Ucrainei (2002)). Inclcarea poate rezulta de asemenea dintr-o situaie in care Curtea suprem ii ia
competena de a statua cu privire la cererile care se refer la inclcarea drepturilor protejate de
autoritile executive (Vasilescu c. Romaniei (1998) i Brumrecu c. Romaniei (1999)).

44

 Accesul la un tribunal i imunitatea.

Cu toate c articolul 6 se aplic la multe litigii intre persoane particulare i Stat, diverse imuniti i
privilegii acordate Statului sau agenilor si pot impiedica tribunalele s statueze asupra anumitor
cauze. Organizaiile internaionale pot fi in situaia de a acorda o imunitate de urmrire civil in faa
tribunalelor naionale din ara lor gazd (Waite i Kennedy c. Germaniei (1999): conflict de lucru).
La fel, imunitatea de care se bucur misiunile diplomatice i ambasadele pot pune obstacole
procedurale examinrii anumitor plangeri civile de ctre tribunalele naionale (Fogarty c Regatului
Unit (2001): litigiul cu privire la recrutarea pentru un post).
In ceea ce privete litigiile civile care nu provin din dreptul muncii, Curtea nu a constatat
nici o inclcare a articolului 6 in cauza in care tribunalele Regatului Unit a conchis asupra imunitii
urmririlor civile ale guvernului kuwetian Regatului Unit pentru reparaiile care rezultau din rnile
corporale aplicate prin tortur de agenii acestui guvern (Al-Adsani c. Regatului Unit (2001)). In
cauza McElhinney c. Irlandei (2001) de asemenea, Curtea a considerat c Irlanda putea oferi
imunitate Regatului Unit cu privire la aciunile soldailor britanici in Irlanda de Nord astfel incat
delictele civile comise de interesai s poat fi considerate ca acta jure imperii (indeplinite in
exercitarea puterii publice). Constatand c Irlanda nu depise marja sa de apreciere limitand dreptul
de acces la un tribunal, Curtea a relevat c reclamantul putuse intenta o aciune in faa tribunalelor
britanice.
Precum s-a spus mai sus, articolul 6.1 face trimitere atat la procedurile cat i la procedurile
penale, pe cand paragrafele 2 i 3 ale articolului se aplic doar in penal. Este important atunci de
reinut c condiiile generale enunate in articolul 6.1 s convin condiiilor prescrise de articolele
mai specifice. Exist de asemenea, principii care nu sunt deschise, aa-numite de echitate care nu
sunt in mod direct enunate ins care au importana lor pentru a inelege punerea lor in aciune.
Independena i imparialitatea tribunalelor.
Principiile ascunse pentru independena i imparialitatea unui tribunal sunt strans legate de
cele care conduc dreptul la un tribunal (a se vedea seciunea precedent). Principiul ascuns clauzei
de independen i imparialitate este separarea puterilor, ins nici Convenia nici organele sale nu
implic mijloacele de a rspunde acestei condiii. Totui, din jurisprudena de la Strasbourg decurge
clar c judectorii nu pot fi legai prin interpretarea legii fcute de membrii puterii legislative sau
executive.
Curtea a constatat astfel o inclcare in cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei (2002) in care
Preedintele Ucrainei scrisese la Curtea suprem de arbitraj pentru a-i cere s apere interesele
naionalilor ucraineni impotriva celor ai societii comerciale ruseti reclamante. A existat de
asemenea o inclcare din moment ce funciile judiciare i legislative sunt combinate (McGonnell c.
Regatului Unit (2000): judectorul din Guernesey prizida curtea care era responsabil de a statua cu
privire la contestarea aplicrii unui plan de amenajare a teritoriului adoptat cu participarea sa in
calitate de judector adjunct).
In cauza De Cubber c. Belgiei (1984), nu era admisibil ca judectorul de instrucie i
judectorul fondului s fi e aceeai persoan i, in cauza Piersack c. Belgiei (1982), aceeai
45

constatare a fost fcut cu privire la un preedinte de tribunal care in prealabil participase la cauza
judecat in calitate de procuror. In cauza Hauschildt c. Danemarcii (1989), Curtea a constatat o
inclcare a articolului 6, cci judectorul fondului hotrase mai inainte asupra reinerii provizorii a
acuzatului: or, deciziile cu privire la detenie trebuie s in cont de indicii de culpabilitate i pot, in
acest caz, s aduc un prejudiciu obiectivitii procesului.
Convenia nu impune proces inaintea jurailor. Totui, intr-o ar in care este instituit
sistemul judiciar, se aplic cerinele de imparialitate i independen. Curtea constat o inclcare a
dispoziiei in cauza Holm c. Suediei (1993), deoarece majoritatea jurailor au legturi cu acuzatul,
dar nu a constatat o inclcare atunci cand judectorul a dat instruciuni clare jurailor, ce hotrau un
caz penal impotriva unui membru al minoritii rasiale, unde unul din jurai a formulat in mod fals
observaii negative contra minoritii din care fcea parte reclamantul (Sander c. Regatului Unit
(2000)).
Independena i imparialitatea tribunalelor: tribunalele militare i curile de securitate
ale Statului.
Curtea a examinat mai multe cauze care denunau lipsa independenei i a imparialitii
curilor de securitate ale Statului, tribunalelor militare i alte tribunale care acionau intr-un context
militar sau aproape militare.
Judectorii de la Strasbourg au elaborat o jurispruden foarte clar care interzice judecarea
civililor de ctre tribunalele militare, mai ales in prezena legturilor structurale stranse intre
autoritile executive i ofi erii care prezidau procesele (a se vedea, de exemplu, Ciraklar c. Turciei
(1998) i Incal c. Turciei (1998)).
Un tribunal stabilit prin lege
Curtea a constatat o lips a obligaiunii de a stabili un tribunal prin lege in cateva cauze rare.
In Coeme i alii c. Belgiei (2000), ea a constatat o inclcare a acestei prevederi pentru c curtea de
casaie hotrase de a uni cauzele, din motivul c exista o legtur de conexiune intre personae
particulare i ministru, lipsind astfel reclamanii, impotriva voinei lor, de judectorul lor natural.
Unind cauzele, Curtea de casaie belgian invocase un articol al Constituiei - care prevedea,
cu titlu excepional, judecarea minitrilor de ctre aceast jurisdicie - fr a cita cea mai mic
prevedere care s poat servi drept baz legal pentru judecarea persoanelor fi zice. Dac legea eainsi fixeaz componena unui tribunal, nerespectarea acestor prevederi implic constatarea unei
inclcri a articolului 6.1 (Posokhov c. Federaiei Ruse (2003) i Lavents c. Letoniei (2002)).
Dreptul la o audiere public.
Scopul publicitii procedurilor judiciare este de a proteja persoanele impotriva unei
administrri secrete a justiiei. Interesele astfel protejate sunt nu doar cele ale prilor in cauz, ins
i cele ale publicului in general: trebuie de fapt de pstrat increderea in aparatul judiciar.
Prin urmare, o procedur deschis doar pentru pri i reprezentanii lor nu corespunde
exigenelor acestei prevederi a Conveniei (Kadubec c. Slovaciei (1998) i Malhous c. Republicii
Cehe (2001)).

46

La fel, condiia de asigurare a unei audieri publice nu este satisfcut dac un proces-penal se
ine in incinta unei inchisori, cel puin dac se ia msuri pentru a infoma publicul asupra locului
acestei inchisori, modalitile de acces la tribunal i alte informaii similare (Riepan c. Austriei
(2000)). Totui, presa i publicul pot fi exclui de la audierile disciplinare inute intr-o inchisoare
(Campbell i Fell c. Regatului Unit (1984)).
Condiiile de asigurare a audierii publice sunt valabile doar pentru etapele procedurii care
afecteaz decizia judiciar intr-o cauz dat i respectarea sa trebuie s fi e verifi cat in
conformitate cu caracteristicile procesului preconizat in ansamblul su (Axen c. Germaniei (1983)).
Curtea a precizat c caracterul public al audierii include de asemenea dreptul la o audiere in prim
instan (Ezelin c. Franei (1991), Bakker c. Austriei (2003), Stefanelli c. Saint-Marin (2000),
Forcellini c. Saint-Marin (2003) i Sigurthor Arnarsson c. Islandei (2003)), in special cand o parte
la cauz face in mod direct cerere (Fischer c. Austriei (1995) i Eisenstecken c. Austriei (2000)) sau
cand o instan judiciar procedeaz la examinarea faptelor i punctelor de drept (Fredin c. Suediei
(nr. 2) (1994) i Fischer c. Austriei (1995)). Totui, Curtea a considerat c o audiere nu este
indispensabil in cauzele care ridic probleme de fapt i de fond care pot fi rezolvate pe baza
dosarului i a concluziilor scrise de pri. In orice caz, totui, sentinele trebuie s fi e pronunate
public (Rushiti c. Austriei (2000)).

6. Prezumia de nevinovie: articolul 6.2.

Articolul 6.2 consacr prezumia de nevinovie. Principiul care decurge din acest drept
acord benefi ciul indoielii oricrei persoane acuzate de o infraciune penal (in dubio pro reo).
Curtea european a Drepturilor Omului a examinat cauze cu privire la trei aspecte ale acestui drept.
In ceea ce privete primul - dac sarcina de a aduce probe sufi ciente pentru a demonstra
culpabilitatea ii revine ministerului public - , Curtea a constatat o inclcare doar in cauze rare:
Telfner c. Austriei (2001) unde tribunalele naionale au recunoscut reclamantul vinovat in baza
probelor foarte mici i a speculaiilor cu privire la rolul su intr-un accident de automobil; A.P., M.P.
i T.P. c. Elveiei (1997) i E.L., R.L. i J.O.-L. C. Elveiei (1997) unde Statul aplicase amenzi
motenitorilor indivizilor care au fost declarai vinovai de fraude fiscale in timp ce, conform
judectorilor de la Strasbourg, responsabilitatea penal nu este transmisibil prilor inocente.
In ceea ce privete cel de-al doilea aspect - cand se prevede c autoritile judiciare sau
media nu trebuie s conchid asupra culpabilitii unei persoane pan la pronunarea deciziei
definitive cu privire la aceast culpabilitate -, Curtea a constatat o inclcare a articolului 6.2 in
cauzele unde preedintele parlamentului declarase public vinovat un ministru al guvernului acuzat
de o infraciune penal (Butkeviius c. Lituaniei (2002)) i unde un inalt funcionar i poliistul
responsabil de o anchet criminal au declarat un suspect vinovat inainte chiar ca interesatul s fi e
inculpat (Allenet de Ribemont c. Franei (1995)).

47

In ceea ce privete al treilea aspect procedurile posterioare procesului, nu pot servi drept
mijloc de sugestie a vinoviei penale a unui individ achitat sau care au fost subiectul acuzaiilor
retrase in consecin -, Curtea a conchis lipsa inclcrilor intr-o cauz in care reclamantul a fost
rugat s achite cheltuielile de judecat i o indemnizaie de cheltuieli care sugerau vinovia lui
(Minelli c. Elveiei (1983): urmriri judiciare abandonate pe motivul prescripiei). Curtea a mai
stabilit o inclcare a articolului 6.2, cand tribunalele interne au refuzat s indemnizeze, pentru timpul
petrecut in detenie, persoane care au fost achitate de comiterea unor crime, tribunalul a declarat c
suspiciunile nu pot fi inlturate complet (Sekanina c. Austriei (1993), Rushiti c. Austriei (2000),
Lamanna c. Austriei (2001) i Weixelbraun c. Austriei (2001)) sau in cazul cand au estimat c,
conform preponderenei probabilitilor, persoanele achitate au comis actele in cauz (O. c.
Norvegiei (2003) i Hammern c. Norvegiei (2003)).
In hotrirea Popovici c Moldova 2007, Curtea a conchis c afirmarea Secretarului Consiliului
Suprem de Securitate al RM in care acesta se refer la reclamant ca fiind vinovat de conducerea unei
organizaii criminale era evident o declaraie care il invinovea pe reclamant i care, in primul rind,
a incurajat publicul s il considere vinovat i, in al doilea rind, a prejudiciat evaluarea faptelor de
ctre autoritile judiciare competente.

7. Garanii procedurale prevzute de articolul 6.3.

Ca i in cazul prezumiei nevinoviei inscrise in paragraful 2, garaniile oferite de paragrafu
3 completeaz dreptul la un proces echitabil enunat in paragraful 1. Printr-o interpretare in sens
contrar, coninutul paragrafului 3 exprim acelai lucru, intrucat sunt schiate drepturi minime ce
trebuie garantate celui acuzat, nu i totalitatea proteciilor garantate de articolul 6 (Adolf c. Austriei
(1982)). In general, exista totdeauna posibilitatea de a controla aprecierea echitii procesului.
Dreptul de a fi informat, n cel mai scurt timp, ntr-o limb pe care o nelege acuzatul i
de o manier detaliat: articolul 6.3.a
Pan astzi, exist foarte puin jurispruden cu privire la aceast dispoziie. In cauza Brozicek c.
Italiei (1989), Curtea a concluzionat in sensul unei inclcri a dreptului de a fi informat, deoarece o
persoan domiciliat intr-o ar fusese invinuit de svarirea unei fapte penale intr-o alt ar i i s-a
adus la cunotin acest lucru prin documente redactate in limba celei de a doua ri. In ciuda
cererilor sale de a i se traduce acuzaiile, cea de a doua ar a judecat cauza in lipsa persoanei i a
declarat-o in cele din urm vinovat, fr a-i da vreun rspuns. In cauza Kamasinskii c. Austriei
(1989) Curtea a decis c desemnarea de ctre Stat a unui avocat al aprrii in msur s comunice
atat in limba tribunalului, cat i in cea a reclamantului rspunde condiiilor puse de Articolul 6.3.a.
Dreptul de a dispune de timpul i de facilitile necesare pentru pregtirea aprrii:
articolul 6.3.b.
Aceast dispoziie este strans legat de dreptul de a fi informat plenar, garantat de Articolul
6.3.a, i de dreptul de a fi reprezentat de un avocat, garantat de Articolul 6.3.c. Curtea a constatat
48

inclcrile acestei clauze in cauze in care un tribunal a recalifi cat o infraciune penal la o etap a
procedurii penale la care aprrii ii este practic imposibil s reacioneze (Sadak i alii c. Turciei
(2001) i Mattoccia c. Italiei (2000)) i in care un martor a modificat depoziia sa in cursul
procedurii fr ca aprarea s poat contesta valabil aceast schimbare de prere (G.B. c. Franei
(2001)).
- Art.66(2) CPP RM acuzatul are dreptul s aib intrevederi cu aprtorul su in
confidenialitate, fr a se limita numrul i durata lor.
In ce privete inlesnirile necesare pentru pregtirea aprrii, Cureta a hotrit c avocatul
aprrii trebuie s fie capabil s discute cu acuzatul i s primeasc instruciuni confideniale de la
acesta fr a fi supravegheai (Oferta Plus SRL c Moldova 2006). De asemenea, nu este nevoie ca
acuzatul s demosntreze c a avut loc o interceptare efectiv sau o ascultare ; o suspiciune
veritabil, bazat pe motive rezonabile, c discuia lor a fost ascultat poate fi suficient pentru a
limita eficacitatea asistenei pe care ar putea s-o ofere avocatul.
O astfel de suspiciune, in mod inevitabil, ar inhiba o discuie liber dintre avocat i client i
ar afecta dreptul clientului de a fi aprat sau reprezentat in mod efectiv. In Oferta Plus SRL c
Moldova 2006 Curtea a constatat c reclamantul i avocatul su aveau motive rezonabile de a crede
c discuia pe care au purtat-o in camera pentru intrevederi din incinta CCCEC nu a fost
confidenial, deoarece ei trebuiau s comunice printr-un perete din sticl.
Mai mult, eficiena asistenei avocatului a fost impiedicat de lipsa unui odificiu in peretele
din ssticl, fapt ce nu permitea efectuarea schimbului de acte intre 100 avocat i client. Curtea a
respins argumentele acuzatului, deoarece o supraveghere vizual ar fi fost suficient.
Dreptul de a se apra singur sau de a beneficia de asistena unui aprtor ales de el/de
asisten judiciar: articolul 6.3.c
Articolul 6.3.c asociaz dreptul de a se apra i, dac este necesar, acordarea unui ajutor
judiciar gratuit cerinelor intereselor justiiei, care corespund in esen cu respectarea principiului
egalitii armelor examinat anterior.
Curtea a estimat c dreptul de a beneficia de un asemenea ajutor nu constituie o variant a
dreptului de a se apra, ins un drept independent conform cruia se aplic normele obiective.
Criteriile care permit a fi determinat situaia cand interesele justiiei solicit furnizarea unui ajutor
judiciar gratuit, presupun natura acuzaiilor aduse impotriva unei persoane i necesitatea de a
dezvolta argumente de susinere cu privire la problemele complicate de drept (Pham Hoang c.
Franei (1992) i Twalib c. Greciei (1998)).
Dreptul la audierea martorilor: articolul 6.3.d
Coninutul i jurisprudena articolului 6.3.d consolideaz principiul egalitii armelor care
susine articolul 6 in ansamblu. De exemplu, in cauza Bonisch c. Austriei (1985), Curtea a statuat c
o instan de judecat trebuie s urmeze aceeai schem pentru a interoga propriii experi i pe cei
citai de aprare. Dreptul de convocare sau de confruntare a martorilor nu este un drept fr limite:
tribunalele pot limita numrul martorilor citai de fi ecare parte i s aprecieze necesitatea de a
asculta un anumit martor pentru a stabili faptele in spe sau s ajung la o decizie echitabil (Perna
49

c. Italiei (2003): faptul c un martor depoziia cruia s-ar fi limitat la negarea in intregime a
alegaiilor formulate impotriva sa nu a fost convocat nu a fost analizat drept o inclcare a articolului
6.1 i 6.3.d.
Dreptul de a fi asistat n mod gratuit de un interpret: Articolul 6.3.e
Curtea a acordat o larg interpretare dreptului la asistena gratuit a unui interpret atunci
cand cel acuzat nu inelege limba folosit in tribunal. In cauza Luedicke, Belkacem i Koc c.
Germaniei (1978), Curtea a declarat c aceast prevedere se aplic tuturor acelor documente sau
anunuri din proces pe care trebuie s le ineleag pentru a benefi cia de un proces [echitabil].
Ea a precizat aceasta enumerand printre elementele ce impugn o interpretare sau o traducere
pe contul Statului: actul de inculpare, motivele arestrii i audierea propriu-zis. In principiu,
jurisprudena menionat mai sus prevede c acuzatul trebuie s ineleag practic toate aspectele
cauzei sale. Totui, in procesul Kamasinski c. Austriei (1989), Curtea nu a constatat nici o inclcare
a articolului 6.3.e, deoarece avocatul aprrii cunotea perfect limba matern a celui acuzat.

8. Drepturi garantate de Protocolul nr. 7

Hotrarile cu privire la o inclcare pretins a Protocolului nr. 7 din Convenie sunt destul de
rare. Cu toate acestea, Curtea a ajuns la concluzia unei inclcri a articolului 2 a acestui instrument
in cauza Krombach c. Franei (2001). O persoan judecat i condamnat de ctre Curtea cu jurai
care a statuat in contumacie a fost impiedicat in virtutea unei interdicii legale s poat face
recurs pentru a contesta condamnarea sa i s denune anumite vicii de procedur.
Curtea european a Drepturilor Omului a considerat c restricia drepturilor garantate de
ctre aceast dispoziie aduc atingere esenei lor, mai ales c reclamantul cerea contestarea refuzului
Curii cu jurai de a lsa avocatul su s-l reprezinte pe parcursul procedurii in prim instan.
Curtea a constatat, de asemenea, o inclcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7 in cateva
cauze rare toate referindu-se la un reclamant recunoscut drept vinovat la moment de o infraciune
administrativ i penal pentru aceleai fapte (Gradinger c. Austriei (1995), Franz Fischer c.
Austriei (2001), W.F. c. Austriei (2002) i Sailer c. Austriei (2002)).

50

Obiective de referin:
- s descrie noiunea de proces echitabil;
- s argumenteze existena unei infraciuni prin prisma aplicabilitii normei i a scopului
pedepsei;
- s repartizeze pedepsele dup gradul de pericol al faptei;
- s formuleze esena expresiei termen rezonabil conform jurisprudenei europene;
- s estimeze coraportul reglementrilor naionale la cele europene in materia garantrii
existenei unei instane independente i impariale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p

51

IX. DREPTUL LA RESPECTAREA VIEII PRIVATE I DE FAMILIE (art.8)

1. Obligaiile pozitive ce decurg din art.8.

2. Obiectul proteciei art.8 : noiunea de via privat ; noiunea de domiciliu; noiunea
corespondenei.

Articolul 8
1. Orice persoan are dreptul s i se respecte viaa privat i de familie, domiciliul i
orespondena sa.
2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice in exercitarea acestui drept decat in cazul in
care acest amestec este prevzut de lege i dac constituie o msur care, intr-o societate
democratic, este necesar pentru securitatea naional, securitateapublic, bunstarea
economic a rii, aprarea i prevenirea infraciunilor, protejarea sntii sau a moralei
sau pentru protejarea drepturilor i libertilor altora.

1. Obligaiile pozitive ce decurg din art.8.

De la inceput, este important de menionat c organele Conveniei au interpretat dreptul
anunat de articolul 8.1 in lumina prevederilor articolului 8.2 conform crora nu este admis
amestecul unei autoriti publice in exercitarea acestui drept. La prima vedere, aceste cuvinte
semnifi c faptul c Statul va respecta obligaiile sale cu privire la articolul 8 prin simpla sa abinere
de a aciona. Curtea a confi rmat in Cauza lingvistic belgian (1968) aceast prim obligaie a
Statului de a se abine de la orice amestec.
Totui, organele Conveniei au extrapolat, de asemenea, pornind de la fi lozofi a articolului
8, obligaia Statului de a aciona in aa mod incat s asigure respectarea anumitor drepturi in
anumite imprejurri. Cauza cheie in acest domeniu este Marckx c. Belgiei (1979), in care o mam i
copilul su natural contestau legislaia belgian care oblig o mam s angajeze o anumit aciune
pentru a i se acorda copilului su statut legal de fi ic a sa i care il refuz de a oferi copilului dreptul
la un statut juridic legal fa de ali membri de familie. Curtea a hotrat c este o inclcare a
dreptului la respectarea vieii de familie in sensul articolului 8 i a menionat:
Cand un Stat determin in sistemul su legal intern regimul aplicabil anumitor legturi de
familie [], el trebuie s acioneze intr-un mod bine calculat, pentru a permite celor interesai s
duc o via de familie normal.
Dreptul la respectare prevzut de articolul 8 cuprinde, de asemenea, capacitatea pentru un
individ s intenteze o aciune judiciar cu privire la inclcarea vieii sale private (Airey c. Irlandei
(1979): Guvernul irlandez a refuzat s permit asisten juridic unei femei care dorea s obin
52

divorul juridic de soul su violent; X i Y c. Olandei (1985): o minor handicapat mintal nu

deinea facultile intelectuale necesare pentru a urmri in justiie un individ pe care-l acuza de
violene sexuale, i nici reprezentantul su legal nu putea angaja urmriri in locul acesteia deoarece
interesata ajunsese la varsta la care era considerat apt de a aciona in nume propriu).

2. Obiectul proteciei art.8: noiunea de via privat; noiunea de domiciliu; noiunea

corespondenei.
Curtea interpreteaz pe larg noiunea de via privat in sensul articolului 8 i introduce
elemente cum ar fi numele i identitatea, precum i orientarea sau viaa sexual. Aceast dispoziie
de asemenea, este orientat pentru a proteja dreptul la identitate, precum i dezvoltarea personalitii
i relaiilor cu alte persoane i cu lumea exterioar sau dezvoltarea personal, printre care se numr
i activitile legate de o profesie sau un comer desfurate in localuri profesionale (Niemietz c.
Germaniei (1982)).
Dreptul la viaa privat este legat direct de noiunea de integritate a persoanei. Orice
ingerin in integritatea fizic trebuie interzis de lege i trebuie cerut consimmantul interesatului.
In caz contrar, o persoan afl at intr-o situaie vulnerabil, de exemplu un deinut, va fi privat de
garaniile legale contra aciunilor arbitrare.
Dreptul la un mediu sntos - curtea a examinat mai multe plangeri care afirmau inclcarea
articolului 8 pe motivul incapacitii autoritilor de a proteja eficient persoane particulare impotriva
riscurilor pentru sntatea lor sau pentru viaa lor generate de condiii de mediu precum exploatarea
teritoriilor periculoase sau poluante de ctre intreprinderi publice sau private.
Dreptul la respectarea vieii private i de familie n contextul unui doliu.
Atunci cand Statul nu acioneaz cu suficient sensibilitate in ceea ce privete persoanele
care i-au pierdut o rud apropiat, Curtea poate constata o inclcare a articolului 8. Astfel a fost in
cauza Pannullo i Forte c. Franei (2001) cand autoritile franceze au stabilit perioada de apte luni
pentru a restitui prinilor corpul fiicei lor decedate la spital. Curtea a estimat c autoritile nu au
stabilit un echilibru just intre dreptul reclamanilor la respectarea vieii private i familiale i
necesitatea de a duce o anchet efectiv cu privire la moartea unui copil. De asemenea. Ea a hotrat
c a fost o inclcare intr-o cauz in care unei persoane, plasat in detenie preventiv, i-a fost refuzat
dreptul de a asista la inmormantarea prinilor si (Ploski c. Poloniei (2002)).
Imigrarea, expulzarea i dreptul la via de familie,
Articolul 1 din Convenia european a Drepturilor Omului cere Statelor pri ca ele s
recunoasc tuturor persoanelor care se afl au in jurisdicia lor i nu doar cetenilor lor drepturi i
liberti definite in acest instrument.
Realizarea acestui principiu apare fr indoial drept cel mai clar in seria de cauze care
afirmau o inclcare a dreptului la viaa de familie care rezulta din deportarea sau revocarea titlului
de sejur al unei persoane care nu era cetean al unui Stat parte, ins care a stabilit o via familial
53

in vreuna dintre ele. Pentru a determina dac o asemenea msur poate fi analizat drept o inclcare
a dreptului la via de familie, Curtea european a Drepturilor Omului examineaz un anumit numr
de factori a cror complexitate face difi cil enunarea principiilor directoare clare extrase din
jurisprudena sa.
Majoritatea cauzelor se refer la proiectul de expulzare a unui individ care a fost condamnat
pentru una sau mai multe infraciuni grave i care a ispit in mod normal pedeapsa cu inchisoarea
care i-a fost impus. In general, Curtea ine cont nu doar de numrul sau de gravitatea delictelor
comise, ci i de situaia personal a interesatului. Curtea a constatat inclcri in acele cazuri cand
persoana nu avea contacte reale cu ara in care trebuia s fi e trimis i/ori avea legturi foarte
stranse cu familia sa, ce locuia in ara care dorea s-l expulzeze (Moustaquim c. Belgiei (1991);
Beldjoudi c. Franei (1992); Nasri c. Franei (1995); Amrollahi c. Danemarcii (2002) i Jakupovic
c. Austriei (2003): deportarea unui tanr de 16 ani in Bosnia-Heregovina unde el nu avea rude
apropiate). In alte cazuri, Curtea, in mod normal, remite Statului rezolvarea intrebrilor (C. c.
Belgiei (1996), Boughanemi c. Franei (1996) i Boujlifa c. Franei (1997)).
Viaa privat, corespondena i domiciliul: supravegherea i colectarea datelor.
Organele Conveniei au examinat un anumit numr de cauze in care reclamantul a susinut c
colectarea i utilizarea de ctre Stat a datelor cu privire la el sau supravegherea lui inclcau una sau
mai multe dispoziii ale articolului 8 din Convenie: dreptul la respectarea vieii private, a
corespondenei i/sau a domiciliului.
In cauza Klass i alii c. Germaniei (1978), reclamanii se plangeau de faptul c
supravegherea secret asupra lor in timpul unei anchete penale nu inuse cont de dreptul lor la via
privat i la coresponden (in acest context defi nit ca incluzand toate formele de comunicare
privat) in sensul articolului 8.
Curtea a susinut c legislaia german ce reglementa supravegherea era sufi cient de clar i
c procedurile de natur s asigure c orice msur de supraveghere trebuie s fi e conform cu
condiiile legii, erau sufi cient de riguroase pentru a rspunde cerinelor de legalitate enunate de
articolul 8.2. Ea a susinut de asemenea necesitatea Statului de a se apra impotriva pericolelor
iminente ce amenin ordinea fundamental democratic i liberal constituia un obiectiv legitim
al Statului, necesar intr-o societate democratic pentru securitatea naional i pentru prevenirea
faptelor penale. In sfarit, Curtea a apreciat c procedurile menionate mai sus erau suficiente
pentru a garanta c orice aciune exercitat de Stat era proporional cu acest scop legitim.
Supravegherea i urmrirea indivizilor intr-un loc public nu provoac automat constatarea
unei inclcri a articolului 8, chiar dac proteciile prevzute de articol intr in joc de la momentul in
care un control inadecvat este exercitat asupra reinerii i utilizrii materialului obinut prin aceste
procedee.
In ceea ce privete utilizarea informaiilor private obinute de ctre autoriti, Curtea a stabilit
o inclcare a articolului 8 intr-o cauz in care aceste informaii, cu toate c au fost obinute prin
metode legitime, au fost in consecin aduse in domeniul public fr controlul adecvat al respectrii
vieii private a interesatului (Craxi c. Italiei (nr. 2) (2003): autoritile nu au controlat nici accesul
54

presei la transcripia apelurilor telefonice private, nici nu au respectat exigenele legale in materie de
determinare a materialelor obinute in rezultatul interceptrilor telefonice care puteau fi citite
public la proces; i Peck c. Regatului Unit (2003): dezvluirea public a imaginilor de televiziune in
circuit inchis, care permiteau identifi carea unei persoane cu perturbri mintale).

Obiective de referin:
- s identifice coninutul noiunilor de via privat , via familial i via personal ;
- s demonstreze corelaia dintre incriminrile naionale in mateia respectrii dreptului la viaa
privat i cele prevzute de Convenia European a Drepturilor Omului;
- s valorifice cazurile soluionate de Curtea European a Drepturilor Omului in materia vieii
private;
- s estimeze legalitatea limitelor respectrii dreptului la secretul corespondenei in legislaia
naional.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p

55

X. DREPTUL PENAL I DREPTUL COMUNITAR.

1. Generaliti privind dreptul penal, dreptul comunitar.

2. Superioritatea ordinii juridice comunitare.
3. Aplicabilitatea imediat i efectul direct.
4. Unitatea real a surselor: respectul drepturilor fundamentale.
5. Principiile directoare privind dreptul penal dup Corpus Juris 2000.

1. Generaliti privind dreptul penal i dreptul comunitar.

Dreptul comunitar a avut un efect tangibil, fie negativ sau pozitiv asupra dreptului penal
naional. Diferena este strans legat de deosebirea dintre integrarea pozitiv i cea negativ.
Integrarea este menit s creeze o pia comun pe teritoriul statelor membre, incluzand circulaia
liber a bunurilor, serviciilor, persoanelor i capitalului, protecia concurenei loiale, armonizarea
politicilor economice generale i introducerea politicilor comune in sectoare speciale cum ar fi
agricultura i trasnsportul.
Integrarea negativ se refer la interdicia statelor membre ale Comunitii Europene cu
privire la introducerea unor noi obstacole pentru libera circulaie (de exemplu art.12, art.25 CE
Amsterdam) i privind anularea obstacolele curente (de exemplu art. 13 CE).
Aceste obligaii urmeaz s fie anulate sau s nu fie intreprinse. Integrarea pozitiv, include
i obligaia de a armoniza directivele care urmeaz s completeze piaa comun i s implementeze
politici comune cum ar fi politica agrar comun care reprezint, in special, obiectul deciziilor
Comuntii.
Efectul pozitiv al dreptului comunitar asupra dreptului penal naional poate include orice
msur in sistemul justiiei penale care este luat de autoriti pentru a asigura implementarea
obligaiilor asumate in virtutea dreptului comunitar. Efectul pozitiv este diferet de cel negativ
deoarece el nu const doar in neutralizarea unui obstacol pentru aplicarea dreptului comunitar, dar el
include msurile active luate pentru realizarea obiectivului.
Dreptul comunitar nu posed mecanisme proprii pentru implementare. In cazul in care va fi
necesar, in cadrul unui proces penal, ca instana de judecat s acioneze impotriva unei inclcri a
dreptului comunitar, dreptul penal naional va constitui baza de implementare.
Astfel, in contextual regulei conform creia nu exist lege penal fr prevederi cu privire la
pedeaps, dreptul comunitar poate fi considerat incomplet.

56

2. Superioritatea ordinii juridice comunitare.

In primul rand urmeaz s stabilim diferena dintre dreptul Uniunii Europene i dreptul
comunitar.
a) dreptul primar al Uniunii Europene se bazeaz pe Tratatul de la Maastricht cu privire
la Uniunea European i Tratatul de la Amsterdam care l-a amendat pe primul.
Dreptul secundar al Uniunii Europene include, in conformitate cu art. 34 (Tr. de la
Amsderdam, care doar parial stabilete natura acestor instrumente).
- politici comune care constau in declaraiile Statelor Membre privind
obligaia de a adinge
- resultatul dorit;
- deciziile cadru privind uniformizarea legislaiei Statelor Membre;
- deciziile cu privire la asistena i cooperarea in materie penal, cu excepia
celor care prevd unificarea legislaiei Statelor Membre;
- conveniile i msurile luate pentru implementarea acestora.
b) dreptul primar comunitar include urmtoarele elemente:
- trei tratate care stabilesc trei comuniti europene: Tratatul de instituire a Comunitii
Europene a Crbunelui i Oelului (18.04.1951), Tratatul privind instituirea Comunitii Economice
Europene (25.03.1957), Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Energiei Atomice
(25.03.1957);
- protocoalele anexate la aceste tratate (de exemplu, Protocolul privind statutul Curii de
Justiie, Protocolul privind statutul Bncii Europene de Investiii);
- tratatele i actele care modific sau completeaz tratatele originale (de exemplu,
Conveniaprivind unele instituii comune ale comunitilor europene din 25.03.1957, Tratatul de
instituir a unui consiliu i a unei comisii comune pentru comunitile europene din 08.04.1965,
Actul European comun din 17 i 18.02.1986 (privind crearea unei piee commune pentru liberea
circulaie a mrfurilor pan la 31 decembrie 1992), Tratatul de la Maastricht din 07.02.1992 (la
momentul cand tratatul a intrat in vigoare la 01.11.1993 UE era constituit din trei comuniti, iar
din acel moment Comunitatea Economic European a inceput s fie cunoscut ca Uniunea
European), Tratatul de la Amsterdam, care a modificat Tratatul de la Maastricht i respectiv
tratatele comunitilor).
Dreptul secundar comunitar este constituit din toate normele elaborate de instituiile
comunitare i reflect caracterul supranaional al comunitilor. El include regulamentele,
directivele i deciziile.
- regulamentul are aplicabilitate general - acesta este obligatoriu in toate elementele sale i
se aplic direct in fiecare stat membru. Ele pot fi adoptate atat de Consiliu cat i de Comisie, precum
i de Banca European pentru Investiii. Regulamentele nu pot fi transpuse in dreptul naional pentru
a nu-i pierdeconinutul i pentru a evita diferenele de interpretare sau transpunere in diferite State
57

Membre. Regulamentele nu au, obligatoriu, un efect direct, cu toate c sunt direct aplicabile.
- directivele - sunt obligatorii pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul
care trebuie atins, lsand autoritilor naionale competena in ceea ce privete forma i mijloacele
(art. 288 Tr. privind funcionarea UE). Directivele nu creeaz obligaii pentru cetean, ele urmeaz
a fi transpuse in dreptul naional, pentru c nu sunt direct aplicabile Directivel pot avea un fect
direct, cu toate c nu sunt direct aplicabile. De exemplu, in cazul in care o norm naional este
imcomptibil cu o cu prevderile necondiionate i suficient de precise ale unei directive care urma s
fie transpus (dar nu a fost) in dreptul naional la momentul cand infraciunea incriminat de legea
naional a fost comis, fptuitorul poate , cu succes, invoca prevederile directivei. Directivele sunt
instrumentele perfecte pentru armonizarea legislaiei naionale;
- decizii - sunt obligatorii in toate elementele sale. In cazul in care se indic destinatarii,
decizia este obligatorie numai pentru acetia (art. 288 Tr. privind funcionarea UE);
- recomandrile i avizele nu sunt obligatorii.
Principiul aplicrii dreptului comunitar- dreptul comunitar primar i secundar formeaz
imperun un un ansablu de norme care au prioritate fa de legea naional. Tratatele de instituire a
comunitilor europene nu sunt nite tratate ordinare. Statele care au semnat aceste tratate i-au
limitat propria suveranitate i chiar au creat instituii supranaionale.
Limitri la aplicarea dreptului comunitar
a) Limitri referitoare la domenii i instrumente. Supremaia dreptului comunitar nu este
nelimitat. Urmeaz a fi fcute unele observaii cu referire la acest fapt.
In rpimul rand, inetituiile comunitare sunt dein competene numai in sectoarele specificate
in tratate. De exemplu, comunitile nu au dreptul de a emite regulamente in vedea implementrii
pedepselor.
In al doilea rand, in cazul sectoarelor care cad sub incidena comunitilor, instituiile sunt
limitate doar la instrumentele speficate in tratate. Pentru fiecare sector acoperit, tratatele specific
anumite competene atribuite fiecrei instituii. De exemplu, in domeniul concurenei economice,
Cosiliul emite regulamente i directive. Comisia este abilitat s elaboreze proiectul regulilor de
aplicabilitate, pentru lucrtorii Statelor Membre, inclusiv condiiile de edere pe retiroul Statelor
Membre dup angajare.
Aceste dou condiii indic faptul c comunitile nu au competena de a decide in cazul
problemelor de jurisdicie, din aceste considerente, ele nu pot determina limitele jurisdiciei sau
competenei lor, in acelai mod ca un stat suveran. Ele nu pot s-i confere nici o sarcin care nu
este prevzut de tratat i in vistutea creia ele ar pute s-i exercite puterea dup propria diligen.
Ele pot doar aciona doar in sectoarele atribuite de ctre Statele Membre prin tratate, i in limitele
competenei atribuite pentru fiecare sarcin.

58

3. Aplicabilitatea imediat i efectul direct.

Efectul negativ al dreptului comunitar asupra dreptului penal naional prin neutralizarea
dreptului naional de ctre dreptul comunitar, este un rezultat nu doar al supremaiei dreptului
comunitar, dar i al conceptelor de aplicabilitate imediat i efect direct.
Efectul direct urmeaz a fi distins de aplicabilitatea imediat. Dreptul comunitar, indiferent
dac are sau nu efect direct, este imediat aplicabil. Nu este obligatorie incorporarea lui in dreptul
naional. El este imediat aplicabil i absolut integrat in sistemul de drept al Statelor Membre. Nu
doar tratatele de instituire dar i normele care eman de la instituiile comunitare vor trebui s devin
o parte integrant a sistemului de drept al Statelor Membre.
Curtea de Justiie menioneaz c: Tratatul privind instituirea Comunitii Economice
Europene a creat propriul sistem de drept, care din momentul intrrii in vigoare a tratatului, a
devenit o parte integrant a sistemului de drept al Statelor Membre i urmeaz a fi aplicat de
instanele naionale.
Aplicabilitatea direct sau efectul direct al dreptului comunitar const in faptul c el poate fi
invocat de ctre persoane impotriva jurisdiciei lor naionale. Persoanele pot benefcia de drepturile
individuale chiar dac nu constituie obiectul prevederilor comunitare. Efectul direct exist in cazul
in care prevederile dreptului comunitar sunt considerate a fi necondiionate i suficient de precise.
Acest fapt ins nu exclude aplicarea puterii discreionare de ctre judector. Instana de
judecat naional, care este obligat s aplice norma comunitar trebuie s interpreteze aceast
norm i poate cere in acest sens o decizie preliminar a Curii de Justiie.
Principiul supremaiei dreptulu comunitar const in faptul c normele dreptului comunitar trebuie
s fie integral i uniform aplicate in toate statele membre de la data intrrii lor in vigoare i atata
timp cat ele sunt in vigoare intrarea lor in vigoare face automat inaplicabil orice prevedere
conflictual naional dar fiind considerate pri integrante i avand prioritatea in sistemul de
drept al Statelor Membre - de asemenea, exclud adoptarea unor msuri legislative naionale care
vor fi incompatibile cu prevederile comunitare.

4. Unitatea real a surselor: respectul drepturilor fundamentale

Justiia penal este foarte mult influenat de prevedrile referitoare la respectarea drepturilor
omului. Astfel, este destul de important de a examina acest aspect in contextul dreptului comunitar
i dreptului UE.
La 7 decembrie 2000 Parlamentul European, Consiliul Comisiei Europene a adoptat Carta
drepturilor fundamentale ale UE. Prevederile acestui document sunt similare cu cele ale CEDO i
ale altor documente cu privire la protecia drepturilor omului. Carta dezvolt unele concepte
novatoare cu ar fi interzicerea clonrii umane. La fel, conine prevederi cu privire la dreptul la o cale
de atac eficient i la un proces echitabil (art.47), prezumia de nevinovie i dreptul la aprare
59

(art.48), principiile legalitii i proporionalitii infraciunilor i pedepselor (art.49), dreptul de a nu

fi judecat sau condamnat de dou ori pentru aceeai infraciune (art.50). Limita de aplicare al Cartei
nu este clar. Nu este obligatorie , dar poate servi ca un punct substanial de referin pentru cei
implicai Statele Membre, instituiile, persoanele fizice i juridice in context comunitar.
In conformitate cu art.6 al TR. UE: Uniunea recunoate drepturile, libertile i principiile
prevzute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a
fost adaptat la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeai valoare juridic cu cea a
tratatelor. Dispoziiile cuprinse in cart nu extind in niciun fel competenele Uniunii astfel cum sunt
definite in tratate.
Drepturile, libertile i principiile prevzute in cart se interpreteaz in conformitate cu
dispoziiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea i punerea sa in aplicare i cu luarea
in considerare in mod corespunztor a explicaiilor menionate in Cart, care revd izvoarele acestor
dispoziii. Uniunea ader la Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor
fundamentale. Competenele Uniunii, astfel cum sunt definite in tratate, nu sunt modificate de
aceast aderare. Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenia european pentru
aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale i astfel cum rezult din tradiiile
constituionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.
In conformitate cu art.7 al TR. UE: la propunerea motivat a unei treimi din statele membre,
a Parlamentului European sau a Comisiei Europene i cu aprobarea Parlamentului European,
Consiliul, hotrand cu o majoritate de patru cincimi din membrii si, poate s constate existena unui
risc clar de inclcare grav a valorilor prevzute la articolul 2, de ctre un stat membru. Inainte de a
proceda la aceast constatare, Consiliul audiaz statul membru in cauz i ii poate adresa
recomandri, hotrand dup aceeai procedur.
Consiliul verific cu regularitate dac motivele care au condus la aceast constatare rman
valabile. Consiliul European, hotrand in unanimitate la propunerea unei treimi din statele member
sau a Comisiei Europene i cu aprobarea Parlamentului European, poate s constate existena unei
inclcri grave i persistente a valorilor prevzute la articolul 2, de ctre un stat membru, dup ce a
invitat acel stat membru s-i prezinte observaiile. In cazul in care a fost fcut constatarea
menionat la alineatul (2), Consiliul, hotrand cu majoritate calificat, poate decide s suspende
anumite drepturi care ii revin statului membru in cauz in urma aplicrii tratatelor, inclusiv dreptul
de vot in Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru.
Procedand in acest fel, Consiliul ine seama de eventualele consecine ale unei astfel de
suspendri asupra drepturilor i obligaiilor persoanelor fizice i juridice. Obligaiile care ii revin
statului membru in cauz in temeiul tratatelor rman obligatorii in orice situaie pentru statul
membru respectiv. Consiliul, hotrand cu majoritate calificat, poate decide ulterior s modifice sau
s revoke msurile luate in temeiul alineatului (3), ca rspuns la modificarea situaiei care l-a
determinat s impun msurile respective.

60

5. Principiile directoare privind dreptul penal dup Corpus Juris 2000.

Urmare a iniiativei Comisiei Europene, in perioada 1995 1996, un grup de experi a lucrat
sub coordonarea dnei. Mireille Delmas-Marty la proiectul Corpus Juris privind dreptul penal
general i procedura penal.
Scopul acestui studiu a fost elaborarea unui numr de principii directoare privind protecia in
dreptul penal al intereselor financiare ale Uniunii Europene, in cadrul spaiului juridic european.
Scopul acestui grup nu a fost acela de a elabora un model de cod penal sau cod de procedur penal.
Versiunea in limba englez i francez a Corpus Juris a fost publicat in 1997 i din acel
moment a fost disponibil in majoritatea limbilor europene. Aceste propuneri au fost discutate in
cadrul unor conferine i au atras atenia presei i a mediului politic. Corpus Juris a indeplinit o
funcie: a declanat o dezbatere public privind rolul dreptului penal general i procesual in
integrarea european.
Ce propune Corpus Juris, in esen, este un regim mixt: elementele naionale i cele
comunitare sunt combinate in aa fel incat statele membre, i nu Uniunea European, s poat aplica
legislaia penal.
In vederea protejrii intereselor financiare ale Uniunii Europene, in cadrul Corpus Juris sunt
prevzute opt infraciuni, cu pedepsele aferente. Privind conducerea anchetei, este propus
infiinarea unui Minister Public European (MPE), aceast instituie cuprinzand un Procuror General
European (PGE) i procurori europeni delegai (PED) in statele membre. Ministerul Public
European are competen in conducerea anchetei pe intreg teritoriul Uniunii Europene.
Puterile Ministerului Public European sunt din acest motiv transferate statelor membre.
Aceste puteri sunt identice in toate cele 15 state membre ale Uniunii Europene. In perioada actelor
premergtoare, controlul judiciar este exercitat de ctre un judector independent i imparial, numit
judector de liberti, ce va fi numit de ctre fiecare stat membru.
Infraciunile prevzute in Corpus Juris sunt judecate de ctre instanele naionale. Corpus
Juris prevede numai regulile legale privind principiul controlului judiciar i principiul procedurilor
contradictorii. Regimul mixt promovat de Corpus Juris conine propuneri ce au ca scop
imbuntirea eficienei i a gradului de protecie juridic permise de sistemele naionale de drept
penal i de procedur penal, in cadrul unui spaiu juridic european i in perspectiva protejrii
veniturilor europene.
Principiul legalitii: pedepsele definite in Corpus Juris se aplic numai infraciunilor
specificate expres in articolele 1 8 i in conformitate cu procedura stipulat in articolele 15 17.
In cazul modificrii Corpus Juris, legislaia penal mai aspr nu se aplic faptelor comise
inainte de modificarea Corpus Juris. Articolele 1 17 ale Corpus Juris sunt interpretate in mod
restrictiv acolo unde nu sunt favorabile aprrii. Infraciunile prevzute in articolele 1 8 nu se
aplic analogic situaiilor care nu sunt prevzute in mod expres in Corpus Juris.

61

 Principiul rspunderii penale: Rspunderea penal este individual. Aceasta este

determinat luand in considerare conduita invinuitului i in conformitate cu gradul su de
rspundere in calitate de autor, instigator sau complice.
Principiul proporionalitii: Sanciunile penale impuse pentru comiterea infraciunilor
stipulate in articolele 1 8 ale Corpus Juris trebuie s fie proporionale cu gravitatea infraciunii,
determinate in conformitate interesele prii vtmate ce sunt protejate prin lege, ori avand in vedere
pericolul social al faptei. Sanciunile penale trebuie s fie proporionale cu forma de vinovie a
fptuitorului i cu circumstanele personale ale acestuia
Principiul imparialitii: Numai un tribunal independent poate gsi inculpatul vinovat i il
poate condamna. In timpul anchetelor privind infraciunile stipulate in articolele 1 8 al Corpus
Juris i pe toat perioada de desfurare a actelor preparatorii, orice msur care afecteaz grav
libertile persoanei trebuie s fie autorizat de ctre un judector independent i imparial. Rolul
acestui judector este de a verifica dac msura respectiv este justificat legal i dac faptele sunt
destul de grave pentru a justifica folosirea acelor msuri.
Principiul teritorialitii europene: In vederea anchetrii, urmririi penale, trimiterii in
judecat i punerii in executare a hotrarilor judectoreti privind infraciunile stipulate mai sus
(articolele 1 8), teritoriul statelor membre ale Uniunii constituie un singur spaiu, numit spaiul
judiciar european. Competena rationae loci (teritorial) a instituiei procurorului european i
procurorilor naionali de a emite mandate de arestare i de a fi luate hotrari judectoreti in
conformitate cu Corpus Juris este extins pe tot teritoriul Uniunii (articolul 24(1)(a)); mandatele de
arestare emise de ctre judectorul de liberti (articolul 24(1)(b)) i hotrarile emise de judectoriile
i tribunalele din statele membre ale Uniunii (articolul 24(1)(c)) sunt valabile pe tot teritoriul
Uniunii. Procurorul European alege ara ce are competen in acea cauz, sub supravegherea Curii
Europene de Justiie (articolul 26).
Principiul contradictorialitii: Principiul contradictorialitii implic principiul egalitii
armelor aa cum a fost definit de ctre Curtea European a Drepturilor Omului, c prile pot avea
acces la orice probe sau observaii prezentate de ctre judector (chiar dac acestea au fost
prezentate de ctre o parte, sau de ctre un procuror independent) in vederea fundamentrii deciziei
de ctre judector.
Invinuitul se bucur de dreptul la aprare garantat de instrumentele internaionale i anume
Convenia European a Drepturilor Omului i Convenia Internaional a Naiunilor Unite privind
drepturile civile i politice.

62

Obiective de referin:
- s descrie reglementrile de drept comunitar in material dreptului penal;
- s compare noiunile de drept penal naional i drept penal comunitar ;
- s ergumenteze compatibilizarea principiilor Corpus Juris la legislaia penal naional ;
- s propun noi domenii de racordare a prevederilor penale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. Corpus Juris, introduce prevederi de protejare a intereselor financiare al Uniunii Europene, sub coordonarea dnei.
Mireille Delmas-Marty, economica, Paris, 1997.
3. A. De Nauw, Les metamorphoses administratives du droit penal de lentreprise, Mys&Breesch, Gent, 1994, p. 58
4. Declaraia Nr. 43 privind Protocolul 7 cu privire la implementarea principiului subsidiaritii i
proporionalitii,anexat la Tratatul de la Amsderdam.
5. B. Bouloc, Linfluence du droit communautair sur le droit penal interne, Litec, Paris 1991, p.103-120, p.107.

63

XI. EGECTUL NEGATIV I POZITIV AL DREPTULUI COMUNITAR ASUPRA

DREPTULUI PENAL NAIONAL.

1. Incompatibilitatea dispoziiilor dreptului naional cu dreptul comunitar.

2. Elementul subiectiv al infraciunilor i proporionalitatea pedepselor.
3. Consecinele efectului pozitiv. Obligaiile statelor membre in materie penal.
4. Limitele efectului pozitiv: neretroactivitate, legalitate, vinovie, proporionalitatea pedepselor.

1. Incompatibilitatea dispoziiilor dreptului naional cu dreptul comunitar.

In primul rand, incompatibilitatea unei prevederi din dreptul penal naional se poate referi
la conduita interzis, care in conformitate cu dreptul comunitar, este permis sau chiar promovat de
dreptul comunitar. De exemplu, dac dreptul naional prevede c plasarea pe pia a unui produs
alimentar fr obinerea unei autorizaiii in acest sens constituie infraciune, acest fapt contravene
art.34 din Tr. privind funcionarea UE (Intre statele membre sunt interzise restriciile cantitative la
import, precum i orice msuri cu efect echivalent).
In conformitate cu deciziile Curii de Justiie toate regulile comerciale, promulgate de
Statele Membre, care sunt capabile s impiedice, direct sau indirect, real sau potenial, comerul
inter-comunitar, sunt considerate msuri care au un effect chivalent cu al restriciilor cantitative.
Un astfel de importator va fi achitat dac i se stabilete o sanciune, cu excepia cazului cand
se consider c pedeapsa penal poate fi justificat in conformitate cu art.36 din Tr. privind
funcionarea UE: dispoziiile articolelor 34 i 35 nu se opun interdiciilor sau restriciilor la import,
la export sau de tranzit, justificate pe motive de moral public, de ordine public, de siguran
public, de protecie a sntii i a vieii persoanelor i a animalelor sau de conservare a plantelor,
de protejare a unor bunuri de patrimoniu naional cu valoare artistic, istoric sau arheologic sau de
protecie a proprietii industriale i comerciale.
Cu toate acestea, interdiciile sau restriciile respective nu trebuie s constituie un mijloc de
discriminare arbitrar i nici o restricie disimulat in comerul dintre statele membre i cazului
Cassis de Dijon, care extinde excepiile justificate: in special la eficiena monitorizrii fiscale,
protecia sntii publice, echitatea tranzaciilor comerciale i aprarea consumatorului.

64

2. Elementul subiectiv al infraciunilor i proporionalitatea pedepselor.

Buna funcionare a pieei comunitare poate fi impiedicat de rspunderea penal destul de
aspr care restricioneaz patru liberti: libera circulaie a mrfurilor, a persoanelor, a serviciilor i a
capitalului. Rspunderea penal doar in cazul importului intra comunitar a anumitor mrfuri poate
promova vanzarea unor produse similare confecionate in unele State Membre. De exemplu, un
importator, care se confrunt cu unele prevederi naionale, in conformitate cu care constituie
infraciune in cazul cand nu se face referire la proveniena extra comunitar a produselor, cand el
tia sau trebuia s tie despre proveniena acestuia, poate invoca incompatibilitatea acestei norme cu
principiul liberei circulaii a mrfurilor.84 Circumstanele sunt similare in cazul in care, in
conformitate cu dreptul naional, constituie infraciune lansarea iniial a produsului a crui coninut
nu corespunde cu informaia de pe ambalajul acestuia.
Curtea menioneaz c, de regul, impunerea persoanei responsabile de aceasta s verifice
conformitatea produsului cu prevederile predominante poate incuraja un comerciant, implicat atat in
distribuirea bunurilor confecionate in propria sa ar cat i in importarea produselor similare, s
prefer produsele naionale. De fpat, in limitele teritoriului unui stat, productorul este responsabil de
conformitatea produsului. Curtea a adugat c cu privire la produsele pentru care legislaia Statului
Membru productor nu cere prezentarea unui certificate oficial privind compoziia produsului,
importatorul trebuie, de asemenea, s fie in drept s se bazeze pe alte acte care iar certifica
compoziia. Din nou, idea unei rspunderi penale severe a fost respins.
Aceast abordare nu se bazeaz pe doctrina penal a mavimei nulla poena sine culpa, dar
este insiprat de dorina de a asigura libertatea circulaiei. Mai mult ca atat, ea se refer mai degrab
la faptul c Statul Membru importator poate cere un certificat oficial i poate interzice folosirea unor
alte probe.
Libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i capitalurilor in cadrul pieei
comunitare este supus unui risc dac pedepsele aplicate pentru inclcarea regulilor privind
circulaia intra comunitar sunt mult mai mari decat pedepsele aplicate in cazul inclcrii regulilor
circulaiei interne.
Curtea a menionat c sistemul de pedepse nu trebuie s aib un efect de periclitare a
libertii garantate de tratat. In cazul in care pedeapsa a fost disproporional u gravitatea faptei se
creaz un obstacol pentru libertatea garantat de dreptul comunitar. 87 Cazul Sanavi este unul bine
cunoscut in acest domeniu.
In conformitate cu directiva comunitar, Germania a post prevenit despre regula prin care
deintorul permisului de conducere emis de ctre un alt Stat Mmebru trebuia s-l prezinte
autoritilor germane timp de un an de la primirea reedinei in Germania, pentru al schimba cu un
permis german. Persoana care nu va respecta aceast regul risca o pedeaps cu inchisoarea sau cu
amend, care putea duce la apariia antecedentelor penale.

65

Curtea, fcand referire la deciziile sale in aceast materie, a menionat c Statele Membre nu
sunt in drept s impun pedepse disproporionale prin care se restricioneaz libertatea de circulaie a
persoanelor, in special in cazul cand pedeapsa este una cu inchisoare.

3. Consecinele efectului pozitiv. Obligaiile statelor membre n materie penal

Tratatele de insituire au creat o ordine juridic static. Cu toate acestea, ea trebuie s fie
dezvoltat i, prin urmare, importana msurilor active luate pentru asigurarea executrii obligaiilor
prevzute de dreptul comunitar (efectul pozitiv) nu poate fi evitat. In teorie, aceste msuri pot fi
luate de autoritile comunitare. Cu toate acestea, ordinea comunitar exist la nivel legislativ.
Competenele comunitare la nivel executiv sunt foarte puine. Din aceste considerente,
Statele Membre joac un rol important in cadrul asigurrii chestiunilor executive i sunt impuse s
execute aceast obligaie.
Conform art.4, pct.3 din Tr. privind UE in temeiul principiului cooperrii loiale, Uniunea i
statele membre se respect i se ajut reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate.
Statele membre adopt orice msur general sau special pentru asigurarea indeplinirii obligaiilor
care decurg din tratate sau care rezult din actele instituiilor Uniunii. Statele membre faciliteaz
indeplinirea de ctre Uniune a misiunii sale i se abin de la orice msur care ar putea pune in
pericol realizarea obiectivelor Uniunii.
Art.325 Tr. prinvind funcionarea UE:
1) Uniunea i statele membre combat frauda i orice alt activitate ilegal care aduce atingere
intereselor financiare ale Uniunii prin msuri luate in conformitate cu prezentul articol, msuri care
descurajeaz fraudele i ofer o protecie efectiv in statele membre, precum i in instituiile,
organele, oficiile i ageniile Uniunii.
(2) Pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele
member adopt aceleai msuri pe care le adopt pentru a combate frauda care aduce atingere
propriilor lor interese financiare.
(3) Fr a aduce atingere altor dispoziii ale tratatelor, statele membre ii coordoneaz
aciunea urmrind s apere interesele financiare ale Uniunii impotriva fraudei. In acest scop, statele
member organizeaz, impreun cu Comisia, o cooperare strans i constant intre autoritile
competente.
(4) Parlamentul European i Consiliul, hotrand in conformitate cu procedura legislativ
ordinar, adopt, dup consultarea Curii de Conturi, msurile necesare in domeniul prevenirii
fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii i al combaterii acestei fraude, pentru a
oferi o protecie efectiv i echivalent in statele membre, precum i in instituiile, organele, oficiile
i ageniile Uniunii.
(5) Comisia, in cooperare cu statele membre, prezint anual Parlamentului European i
Consiliului un raport privind msurile adoptate pentru punerea in aplicare a prezentului articol.
66

Art. 67 din Tr privind funcionarea UE prevede c:

1) Uniunea constituie un spaiu de libertate, securitate i justiie, cu respectarea drepturilor
fundamentale i a diferitelor sisteme de drept i tradiii juridice ale statelor membre.
(2) Uniunea asigur absena controalelor asupra persoanelor la frontierele interne i
dezvolt o politic comun in domeniul dreptului de azil, al imigrrii i al controlului la frontierele
externe care este intemeiat pe solidaritatea intre statele membre i care este echitabil fa de
resortisanii rilor tere. In inelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilai resortisanilor rilor
tere.
(3) Uniunea acioneaz pentru a asigura un nalt nivel de securitate prin msuri de
prevenire a criminalitii, a rasismului i a xenofobiei, precum i de combatere a acestora, prin
msuri de coordonare i de cooperare ntre autoritile poliieneti i judiciare i alte autoriti
competente, precum i prin recunoaterea reciproc a deciziilor judiciare n materie penal i, dup
caz, prin apropierea legislaiilor penale.
(4) Uniunea faciliteaz accesul la justiie, n special pe baza principiului recunoaterii
reciproce a deciziilor judiciare i extrajudiciare n materie civil.

4. Limitele efectului pozitiv: neretroactivitate, legalitate, vinovie, proporionalitatea

pedepselor.
Obligaia de a asigura c inclcrile dreptului comunitar sunt penalizate adecvat nu trebuie s
obstricioneze faptul c comunitatea i Statele Membre sunt obligate s respecte principiile dreptului
penal deja stabilite de aquis-ul comunitar. Acestea includ principiul neretroactivitii i legalitii.
Mai mult ca atat, urmeaz a stabili dac principiul nulla poena sine culpa face parte din
principiile comunitare.
Neretroactivitatea - principiul nullum crimen, nulla poena sine lege praivia este exprimat
in art. 7 al CEDO:
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o aciune sau o omisiune care, momentul in care a
fost svirit, nu constituia o infraciune, potrivit dreptului naional sau internaional. De
asemenea, nu se poate aplica o pedeaps mai sever decit aceea care era aplicabil in momentul
sviririi infraciunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecrii i pedepsirii unei persoane vinovate de o
aciune sau de o omisiune care, in momentul sviririi sale, era considerat infraciune potrivit
principiilor generale de drept recunoscute de naiunile civilizate.
Acest principiu face parte din principiile aplicarea cruia este asigurat de ctre Curte.
Astfel, un act comunitar nu poate avea ca efect tragerea la rspundere a unei persone retroactiv,
chiar dac un regulament comunitar autorizeaz Statele Membre s aplice pedepse cu effect
retroactiv.

67

 Legalitatea - principiul legalitii, la fel ca cel al retroactivitii este prevzut de art. 7

CEDO. Ele impune ca orice dezicie in cadrul procesului penal s se bazeze pe urmtoarele: nullum
crimen sine lege.
Trebuie s existe o prevedere legal, sau in statele common law, un concept clar care
definete conduita interzis i pedepsit de lege. Prevederea trebuie s fie clar: lex certa est.
Curtea a menionat c: o pedeaps, chiar dac nu are o natur penal, nu poate fi impus
decat in baza unei norme legale clare i lipsite de ambiguitate. Dac acest fapt se aplic pedepselor
nepenale el este valabil i pentru cele penale.
Ar putea aprea unele divergene intre acest principiu i tehnica de incorporare a dreptului comunitar
prin referirea fcut la acesta. De exemplu, un cetean este obligat s consulte nu doar dreptul su
intern, dar i prevederile dreptului comunitar. Mai mult ca atat, dreptul comunitar se aplic anumitor
categorii de persoane, care posed sau trebuie s posede cunotine despre anumite prevederi
relevante.
Vinovia - n conformitate cu poziia Curii, in cadrul efectului negativ al dreptului
comunitar asupra dreptului penal naional, regula nulla poena sine culpa are un rol aparte, deoarece
rspunderea penal care este prea aspr impiedic libertile pieii comune. Acest punct de vedere nu
se bazeaz pe principiul conform cruia o persoan este pedepsit doar pentru propria abaterea.
Art. 6 (2) al CEDO prevede principiul prezumiei nevinoviei. Prezumia are mai multe
aspecte. Unul dintre aceste aspecte implic faptul c valoarea prezumiilor legale ale probei este
limitat. In cazurile penale, CEDO cere statelor s se limiteze la un termen rezonabil care ia in
consideraie importana a ceea ce este in joc i menine dreptulurile aprrii.
Astfel, rspunderea penal care exclude orice posibilitate de afirmare a absenei totale a
neglijenei personale ruleaz pentru a contracara astfel de presumii.
Proporionalitatea pedepselor - n cadrul cercetrii valabilitii dreptului comunitar
secundar, Curtea a fcut referire la importana principiului proporionalitii. Ea a declarat ca un
principiu faptul prin care pentru a determina dac o prevedere a dreptului comunitar nu contravine
principiului proporionalitii este important de a stabili dac msurile de implementare sunt
adecvate i necesare pentru atingerea scopului i dac sarcina impus comercianilor nu depete
esenialul rezultatului cerut.
In jurisprudena sa cu privire la efectul negativ al dreptului comunitar asupra dreptului penal
naional Curtea, de asemenea, aplic principul proporionalitii.
Acest principiul este esenial pentru efectul pozitiv al dreptului comunitar. Statele Membre
care penalizeaz inclcrile dreptului comunitar trebuie s se asigure c pedepsele impuse sunt
necesare pentru buna funcionare a regulilor comunitare relevante, fr a se depi necesarul.

68

Obiective de referin:
- s defineasc efectul pozitiv al dreptului comunitar;
- s stabileasc raportul dintre efectul negative i cel pozitiv al dreptului comunitar asupra
- celui penal;
- s decid asupra posibilitii existenei codului penal unic pentru statele UE.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. CJEC, 12 decembrie 1996, Urmrirea penal X v. Italia,, C-74/95 i C-129/95, Rec CJEC p.I-6609
3. CJEC, 29 februarie 1996, Snavaki i Chryssanthakopoulos, 193/94 Rec CJEC p. I-929, 255.

69

XII. REALIZAREA EFECTULUI POZITIV.

1. Metoda naional: referina sau adoptarea in dreptul intern; efectul tacit i expres.
2. Metoda mixt.
3. Metoda comunitar. Sanciunile aplicabile.

1. Metoda naional: referina sau adoptarea n dreptul intern; efectul tacit i expres.
Comunitile nu prescriu, nu impun i nici nu implementeaz pedepsele penale. Aceast
misiune este atribuit Statelor Membre. Dreptul material este o parte a dreptului comunitar, iar
reglementarea, impunerea i implementarea unei pedepse se realizeaz prin intermediul dreptului
naional.
Implementarea dreptului comunitar primar prin intermediul dreptului penal naional.
Implementarea dreptului comunitar se refer atat la legislaia comunitar primar cat i la cea
secundar. In conformitate cu dreptul primar, metoda naional const in faptul c Statele Membre
penalizeaz inclcrile dreptului comunitar primar, dei dreptul primar nu prevede asemenea
penalizri. Legislaia prevede, de exemplu, c inclcarea unei anumite norme din Tr. privind UE este
pasibil de o anumit pedeaps.
Implementarea dreptului comunitar secundar prin intermediul dreptului penal naional
(efectul tacit i expres).
1) Implementarea tacit
a) Urmrirea penal pentru infraciuni de drept comun.
De cele mai multe ori actele represive care incalc dreptul comunitar sunt executate de prin
aciuni de fals sau alte infraciuni de drept comun cum ar fi excrocheria, care reprezint infraciuni
reglementate de schemele dreptului naional. O companie care a obinut ilegal o subvenie
comunitar prin falsificarea documentelor, poate fi pedepsit pentru fals. Infraciunile existente in
dreptul naional sunt deschise. Autoritile naionale nu au nevoie de o prevedere special cu
privire la acest tip de escrocherie comunitar. Acuzarea (taxa) existent este folosit pentru
combaterea escrocheriei comunitare. Scopul ei este lrgit fr vreo modificare.
b) Escrocheria cu privire la TVA (taxa pe valoare adugat).
O persoan care a comis o escrocherie cu privire la TVA comite o infraciune in domeniul
dreptului fiscal naional. De cand Statele Membre sunt obligate s remit un anumit procent din
TVA Comunitii Europene, orice escrocherie care implic ZVA afecteaz atat Statele Membre cat
i Comunitatea European. Urmrirea penal a acestor infraciuni este atat in interesul Statelor
Membre cat i al Comunitilor Europene.

70

2) Implementarea expres
a) Regulamentele
Legiuitorul naional este abilitat s penalizeze inclcrile prevederilor regulamentului comunitar pin
metode specifice de referin. Folisind o lege special, el interzice, de exemplu, inclcarea
prevederii regulamentului comunitar i prescrie o pedeaps cu amenda de maximul 5 000 EURO
prin simpla referire la aceast prevedere; aceasta constituie ncorporare prin referin special.
Legiutorul naional poate, de asemenea, s penalizeze inclcrile prevederilor regulamentelor
comunitare printr-o referin general; aceasta constituie ncorporare prin referin general.
b) Directivele
Directivele acord autoritilor naionale libertatea in aplicarea formelor i metodelor de
implementare. In consecin, metoda naional de implementare a dreptului comunitar secundar este
cea mai bun metod cu privire la directive. O clauz final care a fost introdus din 1990 in toate
directivele consiliului impun obligaia Statelor Membre s fac referin expres la directive in
normele naionale pe care le adopt pentru executarea directivei. Legiuitorul naional introduce
standardele comunitare, le completeaz dac este necesar, i determin pedepsele. Aceat interveie
prin legiuitorul naional este necesar deoarece nu va fi posibil de invocat directiva in detrimental
unei persoane fizice. O directiv nu poate prin sine insui impune obligaii persoanelor fizice i o
prevedere a directivei nu poate fi invocat in acest scop impotriva unei persoane fizice.
O directiv nu poate prevedea rspunderea penal i nici mrirea acesteia. Cu toate acestea, in
aplicarea dreptului naional, chiar dac prevederea pus in discuie a fost adoptat pan sau dup
directiv, instana de judecat naional chemat s o interpreteze trebuie s-i execute aceast
obligaie pe cat este de posibil, prin prisma coninutului i scopului directivei pentru a tinge
rezultatul prevzut de directiv.
In cnformitate cu art. 14 a Directivei din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului
financiar in scopul splrii banilor: fiecare stat membru ia msurile adecvate pentru a asigura
aplicarea integral a tuturor dispoziiilor prezentei directive i, in mod deosebit, stabilete sanciunile
ce vor fi instituite in cazul constatrii unor inclcri ale dispoziiilor adoptate in aplicarea prezentei
directive.
Art. 15 prevede in continuare: statele membre pot adopta sau menine in domeniul
reglementat de prezenta directiv dispoziii mai stricte pentru a impiedica splarea banilor.
Art. 16 menioneaz c: statele membre asigur intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege
i a actelor administrative necesare, in conformitate cu prezenta directiv, inainte de 1 ianuarie 1993.
In preambului Directivei Consiliul menioneaz c: un demers penal nu trebuie s fie totui
singura strategie folosit in combaterea splrii banilor, dat fiind faptul c sistemul financiar poate
juca un rol foarte eficient; Acest lucru corespunde in toatalitate cu caracterul directivei.

71

2. Metoda mixt.
Aceast metod impune Statelor Membre obligaia de a penaliza inclcrile dreptului
comunitar intr-un anumit fel. Ea se deosenete de metoda naional prin faptul c autoritile
comunitare specific, mai mult sau mai puin explicit, pedeapsa care urmeaz a fi impus.
Implementarea dreptului comunitar primar prin dreptul penal naional, la nivel naional i
la nivel comunitar. Exist cateva exemple privind folosirea acestei metode in dreptul comunitar
primar. Art. 194 din Tr. privind instituirea Comunitii Europene a Energiei Atomice menioneaz
c: fiecare stat membru privete orice inclcare a acestei obligaii ca pe un atentat impotriva
secretelor sale protejate, ceea ce, atat in privina fondului, cat i a competenei, ine de legislaia sa
aplicabil in materie de atentat la sigurana statului sau de divulgare a secretului profesional.
Acesta urmrete pe oricare dintre autorii unei astfel de inclcri care ine de jurisdicia sa, la
cererea oricrui stat membru implicat sau a Comisiei.
Implementarea dreptului comunitar secundar prin dreptul penal naional, la nivel naional
i la nivel comunitar.
Teoretic, un regulamnet comunitar ar putea conine prevederi care ar obliga Statele Membre
s penalizeze inclcrile regulamentului. De fapt, aceasta este o problem destul de discutabil
datorit faptului c ridic intrebarea dac Comunitile au competena de a obliga Statele Membre s
adopt pedepse penale.
O prim opinie ar fi c Tratatele originare prevd c Statele Membre urmeaz s ia msuri
adecvate pentru a realiza obiectivele tratatelor. Natura regulamentului face posibil prevederea
urmririi penale pentru persoana care nu a reuit s-l supravegheze. Obligaia de a folosi pedepsele
penale impotriva celor care submin obligaiile impuse printr-un regulament este, aparent, o
consecin a cooperrii dintre Statele membre cu instituiile comunitare.
Baza legal a acestei afirmaii este prevzut de art. 262 din Tr. privind funcionarea UE:
fr a aduce atingere celorlalte dispoziii ale tratatelor, Consiliul, hotrand in unanimitate, in
conformitate cu o procedur legislativ special i dup consultarea Parlamentului European, poate
adopta dispoziii prin care atribuie Curii de Justiie a Uniunii Europene, in msura stabilit de
Consiliu, competena de a judeca litigii legate de aplicarea actelor adoptate in temeiul tratatelor care
creeaz titluri comunitare de proprietate intelectual. Respectivele dispoziii intr in vigoare dup ce
au fost aprobate de statele membre in conformitate cu normele lor constituionale.
A doua opinie menioneaz c justiia penal face parte din cultura naional a Statelor
Membre. Decizia de a suprima inclcrile dreptului comunitar prin instituirea urmririi penale este o
parte din cultur. In consecin, comunitile nu au jurisdicia de a obliga Statele Membre s
foloseasc pedepsele penale prin utilizarea dreptului secundar. Un Stat Membru care aplic
principiul oportunitii urmririi penale, din motive intemeiate, va fi obligat s trdeze acest
principiu pentru a preveni discrepanele din diferite State Membre.

72

 Primul Protocol la Convenia privind protecia intereselor financiare al Comunitii

Europene. Protocolul a fost semnat la 27 septembrie 1996. Acest Protocol se refer la actele de
corupie care prejudiciaz interesele financiare ale Comunitilor Europene comise de oficiali
naionali sau comunitari, responsabili pentri colectarea, managementul i distribuirea fondurilor
comunitare aflate sub controlul lor. El se refer, de asemenea, la frauda comunitar comise de ctre
sau asupra unui oficial. Structura Protocolului este similar cu a Conveniei.
Convenia privind lupta impotriva corupiei care implic funcionari ai Comunitilor
Europene sau funcionari ai Statelor Membre ale UE (Anexat la proiectul didactic) Convenia a fost
semnat al 26 mai 1997 in cadrul cooperrii interguvenamentale in baza Tr. De la Maastricht de
ctre Statele Membre, mai fiind numit i Convenia impotriva corupiei. 5. Al doilea Protocol la
Convenia privind protecia intereselor financiare al Comunitii Europene (Anexat la
proiectul didactic) Protocolul a fost semnat la 19 iunie 1997 i se refer la splarea banilor i
rspunderea persoanelor juridice. (Anexat la proiectul didactic).

3. Metoda comunitar. Sanciunile aplicabile.

Aceast metod const in impunerea pedepsei comunitare de ctre o instituie comunitar.
Ea stabilete regulile de procedur i determin problema cu privire la lrgirea scopului
metodei comunitare.
Legea relevant privind pedepselor comunitare standard.
1. Lista pedepselor
a) pedepse cu privire la concuren, impuse de comisie;
b) pedepsele previzute de Tr. privind institurea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului;
c) pedepse prevzute de Tr. privind instituirea Comunitii Europene pentru Energie Atomic;
d) pedepse prevzute de Regulamentul 11/60 cu privire la transportare, adoptat in baza art.95 Tr.
privind funcionarea UE.
Art.101 Tr. privind funcionarea UE prevede:
(1) Sunt incompatibile cu piaa intern i interzise orice acorduri intre intreprinderi, orice
decizii ale asocierilor de intreprinderi i orice practici concertate care pot afecta comerul dintre
statele membre i care au ca obiect sau efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurenei
in cadrul pieei comune i, in special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, preuri de cumprare sau de vanzare sau orice alte condiii
de tranzacionare;
(b) limiteaz sau controleaz producia, comercializarea, dezvoltarea tehnic sau investiiile;
(c) impart pieele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplic, in raporturile cu partenerii comerciali, condiii inegale la prestaii echivalente,
creand astfel acestora un dezavantaj concurenial;
(e) condiioneaz incheierea contractelor de acceptarea de ctre parteneri a unor prestaii
73

suplimentare care, prin natura lor sau in conformitate cu uzanele comerciale, nu au legtur cu
obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise in temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile in cazul:
- oricror acorduri sau categorii de acorduri intre intreprinderi;
- oricror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de intreprinderi;
- oricror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la imbuntirea
produciei sau distribuiei de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurand
totodat consumatorilor o parte echitabil din beneficiul obinut i care:
(a) nu impun intreprinderilor in cauz restricii care nu sunt indispensabile pentru atingerea
acestor obiective;
(b) nu ofer intreprinderilor posibilitatea de a elimina concurena in ceea ce privete o parte
semnificativ a produselor in cauz.
Art. 102 din acelai Tr. prevede urmtoarele:
Este incompatibil cu piaa intern i interzis, in msura in care poate afecta comerul dintre
statele membre, folosirea in mod abuziv de ctre una sau mai multe intreprinderi a unei poziii
dominante deinute pe piaa intern sau pe o parte semnificativ a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta in special in:
(a) impunerea, direct sau indirect, a preurilor de vanzare sau de cumprare sau a altor
condiii de tranzacionare inechitabile;
(b)limiteaz producia, comercializarea sau dezvoltarea tehnic in dezavantajul
consumatorilor;
(c)aplicarea in raporturile cu partenerii comerciali a unor condiii inegale la prestaii
echivalente, creand astfel acestora un dezavantaj concurenial;
(d) condiionarea incheierii contractelor de acceptarea de ctre parteneri a unor prestaii
suplimentare care, prin natura lor sau in conformitate cu uzanele comerciale, nu au legtur cu
obiectul acestor contracte.
Art.103, pct.1 prevede in continuare c: regulamentele sau directivele utile in
vedereaaplicrii principiilor prevzute la articolele 101 i 102 se adopt de ctre Consiliu, la
propunerea Comisiei i dup consultarea Parlamentului European.
b) Pedepsele previzute de Tr. privind institurea Comunitii Europene a Crbunelui i
Oelului
c) Pedepse prevzute de Tr. privind instituirea Comunitii Europene pentru Energie
Atomic;
d) Pedepse prevzute de Regulamentul 11/60 cu privire la transportare, adoptat in baza art.95
Tr. privind funcionarea UE.

74

Obiective de referin:
- s determine metodele de realizare a efectului pozitiv a dreptului comunitar asupra celui
penal;
- s clasifice metodele de realizare a efectului pozitiv;
- s decid asupra categoriilor sanciunilor aplicabile.
BIBLIOGRAFIE:
1. Moraru Victor. Drept penal european : Suport de curs / Universitatea de Stat din Moldova. Chiinu, 2011. - 226 p
2. H. Johannes, Das Strafrecht im Bereich der Europaischen Gemeinschaften, Europarecht, 1968, p.63-126
3. C.A. Huet, Droit penal, Rep. Comm. Dallaz, 1997, p.1-15, p.3

75